Analiza calității produselor Marcă Proprie [308506]
I. Carrefour
1. Prezentarea organizației
1.1. Date despre organizație la nivel mondial
Grupul Carrefour a fost înființat în anul 1959 [anonimizat]. Carrefour a deschis primul magazin în anul 1960 în orașul Annecy. Primul hipermarket a fost deschis pe 15 iunie 1963 [anonimizat]-des-Bois, [anonimizat].
[anonimizat], Franța, iar Chairman și CEO (director executive) este Georges Plassat.
[anonimizat]-Mart, [anonimizat], Africa, Europa și America de Sud. Grupul Carrefour este prezent în 34 de tari din lume și deține aproximativ 12.000 de magazine. [1]
Fig 1. (site official Carrefour Group)
1.2. Date despre organizație în România
Carrefour România este o filială a [anonimizat] 2001 acesta a [anonimizat]: 32 [anonimizat] 200 de supermarketuri, 43 [anonimizat], [anonimizat]. În anul 2016, compania a preluat rețeaua de magazine Billa. [anonimizat] 300 [anonimizat] 17.000 de angajați. [anonimizat]. [3]
Sediul principal Carrefour România se află în București. Organizația se află într-o [anonimizat], liberă, [anonimizat], nefiind necesară supravegherea.
1.3. Principiile etice promovate
Respectarea diversității;
Contribuția la un mediu de lucru sigur și sănătos;
Refuzarea oricărei hărțuiri și discriminări;
Protejarea resurselor și patrimonial scoietății;
Garantarea confidențialității;
Protejarea mediului înconjurător;
Selectarea și tratarea furnizorilor în mod obiectiv și loial;
Respectarea angajamentelor asumate față de parteneri;
Refuzarea oricărei forme de corupție;
Integritatea individuală și colectivă.
1.4. Structura organizatorică
Structura organizatorică a companiei este o [anonimizat], prezentând un avantaj prin simplitate și claritate în definirea responsabilităților. O coordonare eficientă este asigurată prin delegarea unor directori pentru fiecare țară în parte și regiune geografică. [anonimizat] a [anonimizat].
Fig 2.
1.5. [anonimizat], reprezentând o intersecție care poate fi ințeleasă și prin varietatea produselor oferite de aceștia. Pe fundalul neutru se poate observa un „C” ce vine de la „carrefour”, care în franceză înseamnă intersecție. Logo-ul foloseste culorile steagului francez deoarece a fost inființat în Franța.
Fig 3.
1.6. Marca proprie
”Nu doar preturile mici ne definesc. [anonimizat].” Pentru a [anonimizat]mbrie 2009, Carrefour România a lansat o gamă proprie de produse. Marca Proprie Carrefour însumează produse alimentare și non – alimentare care respectă toate standardele de calitate ale grupului. Calitatea produselor Marca Proprie este garantată prin faptul că sunt realizate de către producători care au în portofoliu branduri cunoscute și apreciate de către consumatori.
Pentru a răspunde nevoilor clienților au introdus și gama de produse bio, produse dietetice precum și produse specifice unor alte culturi (Franța, Spania, Italia, Mexic, țări asiatice).[4]
1.7. Strategia Carrefour
Încă din anul 2001, Carrefour a adoptat o primă strategie care constă într-un angajament ferm față de consumator prin garantarea de a oferi cele mai mici prețuri, mereu.
Evoluția brandului nu a fost aleatorie, ci a urmărit să anticipeze nevoilor consumatorilor în permanență. Pentru a-și consolida poziția pe piață, aceștia au optat pentru o gamă largă de produse și de promoții, acestea făcând parte din planul strategic adoptat.
Compania este într-o continuă dezvoltare și expasiune, îndreptându-și atenția asupra modernității și inovației. Magazinele sunt la o anumită perioadă de timp remodelate, fiind dotate din punct de vedere tehnic și al accesibilității pentru client, astfel încât acesta să-și realizeze cumpărăturile cu ușurință. [4]
1.8. Servicii oferite
servicii financiare: Cardul de credit Carrefour MasterCard, credite pentru cumpărarea produselor în rate, credite de nevoi personale, plata facturilor utilităților direct la casele de marcat, transfer rapid de bani – MoneyGram;
multiple modalități de plată: carduri, tichete de masa, tichete cadou;
asigurări: de locuință, de mașină, de călătorie, de bunuri;
produsele Loteriei Române care se vând la casele de marcat;
livrare gratuită pentru produsele voluminoase în limita a 30 km.
II. Kaufland
2. Prezentarea organizației
2.1. Date despre organizație la nivel mondial
În anul 1930 companiile Josef Schwarz și A. Lidl au hotărât să se unească, după această etapa au hotărât să activeze sub numele de Lidl & Schwarz KG. La început, compania Schwarz a fost limitată comercializând produse de băcănie, produse de uz general și fructe tropicale, dar încă de pe atunci avea obiectivul de a deveni unul din cei mai mari retaileri din Europa.
În anul 1984 a fost deschis primul hypermarket sub numele de „Kaufland” în orașul Neckarsulm, Germania iar în 1998 Kaufland a inaugurat primul magazin în Cehia, iar până în 2006 magazinul era deja prezent în alte cinci țări.
Între timp, numele companiei s-a schimbat iar acum se numește Schwarz-Gruppe (Schwarz Beteiligungs GmbH), din care face parte Kaufland (Kaufland Stiftung & Co. KG) și alte hypermarketuri cum ar fi Lidl, KaufMarkt și Handelshof. În 2011, Kaufland a ajuns la 1000 de magazine în Germania, Cehia, Slovacia, Polonia, Croația, Bulgaria și România. Organizația deține 17 unități în Europa pentru efectuarea activităților de logistică și cinci locații pentru producție.
În prezent, Kaufland are peste 200.000 angajați, iar prin profesionalismul acestora, prețurile accesibile, produsele de o calitate superioară și unele din cele mai bune servicii și garanții se dorește mulțumirea clienților din cele 1150 de magazine.
Schwarz-Gruppe se clasează pe prima poziție ca grup european de retail pe harta mondială și pe locul patru în topul celor mai mari companii de retail la nivel global. Acest top este realizat de Deloitte, pe baza rezultatelor raportate pentru anul 2015.
Compania a reușit să se mențină pe locul patru în clasament dupa ce în anul 2015 a obținut venituri din vânzări de 94,4% miliarde de dolari, după o majorare cu 8,1% a veniturilor în comparație cu anul 2014.[5]
Fig 4.
2.2. Date despre organizație în România
Kaufland este o filială a Grupului Lidl & Schwarz KG din Germania, în 2005 compania intră pe piața din România, aceștia dețin un număr de 112 hipermarket-uri. Funcția de director executiv este deținută de Marco Hossl, iar sediul central al companiei se află în București.
Eficientizarea coordonării se realizează prin delegarea unor directori de magazin care comunică direct cu sediul central.
Kaufland are un număr de peste 17.000 de angajați și este un angajator admirat și atractiv pe piața muncii prin faptul că promovează munca în echipă, oferă siguranța locului de muncă și satisfacție deplină în muncă. În primăvara anului 2016, Kaufland devine singura companie din industria de retail căreia îi este recunoscut statutul de Angajator de Top printro certificare internaționala acordată de institutul Top Employers Institute din Olanda.
2.3. Principiile de bază ale companiei sunt:
Satisfacția clienților prin acțiunile zilnice ale angajaților;
Poziția magazinelor în piață este determinată de raportul superior calitate-pret;
Dezvoltarea continuă prin expansiune și prin îmbunătățirea permanentă adusă tuturor filialelor;
Căile decizionale scurte și procesele operaționale simple sunt determinante pentru succes;
Angajații se respectă și se susțin recoproc;
Corectitudinea este o condiție obligatorie în comportamentul față de fiecare angajat;
Aprecierea, recunoașterea meritelor și capacitatea de însușire a criticii sunt determinantele mediului de lucru în activitatea zilnică.
2.4. Structura organizatorică
Structura organizatorică a companiei este de tip ierarhic-funcțională, atât la nivel central, cât și la nivel de filială; însă organizarea departamentelor diferă. [6]
Fig 5.
2.5. Logo
Kaufland – nemții au fost foarte practici în alegerea numelui noului lor supermarket, din lanțul familiei Schwartz, Schwarz-Beteiligungs-GmbH. Încă de la deschiderea din 1984, lucrurile au fost simple, iar numele spunea totul, fiind compus din “cumpărături” / Kauf (sau chiar chilipiruri) și “țară” / land. Așadar, Kaufland a fost de la început “țara cumpărăturilor”.[7]
Roșu este o culoare plină de viață, asociată adeseori cu tinerii, cu persoanele pline de viață și îndrăznețe, stimulează apetitul.
Albul este asociat de obicei cu puritate, curățenie, simplitate, naivitate. Dar pentru a fi practic, un logo alb va trebui să aibă un câmp colorat în fundal pentru a fi cât mai vizibil.[8]
Fig 6.
2.6. Marca proprie
Kaufland România deține peste 70 de branduri private, majoritatea disponibile în categoriile de food (conserve, produse lactate, produse de panificație, mezeluri, băuturi, dulciuri) și non-food (electrocasnice, produse de menaj și hârtie, produse de papetărie). Cea mai cunoscută marcă privată a companiei este K-Classic, însă portofoliul mai cuprinde și nume precum Exquisit (poziționată pe segmentul premium), K-Bio și K-take it veggie.
K-Classic se regăsește în peste 2 000 de articole în aproape toate raioanele de produse: produse lactate și congelate, dulciuri, conserve, paste făinoase, sucuri, precum și hrană pentru animale și articolele de menaj. K-Classic înlocuiește astfel, treptat, mărcile proprii utilizate până în prezent de Kaufland, cum ar fi de exemplu Vian, Stilla Dolce, Vitae d´oro și Sun Gold.
Kaufland România a lansat două mărci proprii, K-Bio și K-take it veggie, special pentru toți cei care vor să aibă un stil de viață sănătos. Noile game oferă peste 70 de produse ecologice, vegetariene și vegane de o calitate premium, la prețuri atractive și sunt disponibile numai în magazinele Kaufland.
Sortimentul marcă proprie K-Bio cuprinde 43 de produse ecologice variate – de la brânză din lapte acru, până la produse de panificație cu ovăz și alac – gama aflându-se în curs de extindere. Produsele K-Bio poartă sigla oficială de certificare bio și corespund directivelor stricte ale eco-regulamentului Comisiei Europene.
Gama de produse K-take it veggie a fost concepută de Kaufland special pentru alimentația sănătoasă și variată a vegetarienilor, veganilor sau a persoanelor care țin post și oferă în prezent 34 de produse, precum creme fine tartinabile, băuturi din soia, orez sau migdale, lactate din soia, mezeluri fără carne, brânză tofu, falafel, mâncăruri semi-preparate gustoase și multe altele. Sortimentul este în permanentă extindere „Din ce în ce mai mulți oameni se preocupă în mod constant de alimentația lor, din rațiuni diverse și sub diverse forme. Kaufland oferă acum și o mare varietate de produse ecologice, vegetariene și vegane. Prin noile noastre mărci proprii încurajăm clienții să adopte un stil de viață fresh și un regim alimentar echilibrat, produsele fiind corespunzătoare pentru orice tip de dietă.”[9]
Fig 7.
Ponderea mărcilor private în totalul pieței de FMCG (Fast Moving Consumer Goods) este direct proporțională cu dezvoltarea comerțului modern deoarece rețelele străine sunt cele care au lansat moda mărcilor private. Mărcile private au cucerit astfel, în mod paradoxal, piețe dezvoltate, unde și salariile sunt mai mari decât în România.
Principalul argument al mărcilor private este prețul care ajunge să fie și cu 30% mai mic decât al brandurilor consacrate. Retailerii reușesc datorită cheltuielilor mai mici de marketing și ambalare să aibă la raft prețuri mai mici unde se bat cu branduri consacrate.
Retailerii au reușit să acopere toate segmentele de piață, astfel că acum mărcile private nu se mai poziționează doar pe primul segment de preț, au lansat și branduri pentru segmentul mediu și pentru cel premium unde se bat cu brandurile pentru clienții cu venituri medii și peste medie.[10]
2.7. Strategia Kaufland
Strategia companiei este una diferită de a competitorilor săi, Kaufland fiind primul lanț de hipermarket-uri care intră în orașele mici din România, cu 25.000 – 40.000 de locuitori, în condițiile în care Carrefour, Auchan și Cora nu deschid magazine în localitățile cu mai puțin de 100.000 de locuitori.
O puternică strategie a companiei este centrarea pe client, Kaufland are o cultură organizațională foarte puternică ce caracterizează locațile sale prin atmosfera primitoare și relaxantă, amabilitate și profesionalism a angajaților săi, cât și oferte atractive. În fiecare magazin Kaufland este un colț cu produse la prețuri foarte reduse.
Compania este foarte integrată în mediul social și gata să vină în întâmpinarea nevoilor clienților săi, astfel Kaufland este implicat în proiectul de promovare a producătorilor autohtoni, ajutând la susținerea și dezvoltarea agriculturii din țară.[11]
2.8. Servicii oferite
1. Telefonul clientului apelabil gratuit;
2. Plata fără numerar;
3. Casa fără dulciuri- existența unei case fără dulciuri;
4. Gustare gratuită;
5. Apel gratuit pentru taxi;
6. Calitatea din România- gamă variată de produse românești de calitate;
7. Produse de brutărie proaspete.[11]
III. Ce îi face să frecventeze acest lanț de magazine?
Carrefour
Publicul țintă
studenții
De ce apelează la organizație?
– produse de calitate, proaspete;
– prețuri mici;
– gama foarte variată de produse;
– colaborare cu producatori renumiți din domeniul produselor nealimentare/textile;
– locația amplasată în apropierea clientului;
– raioane bine amplasate și accesibile/ușor de orientat;
– oferte constante.
1. Garanții:
1. Garanția prețurilor de discounter – oferă produse la preț de discounter. În cazul în care clientul găsește un articol similar la un preț permanent mai ieftin, respectiva persoana va primi un de 10 ori diferența.
2. Clienții care achiziționează produse în valoare de 150 lei primesc un tichet în valoare de 10 lei.
2. Servicii:
servicii financiare: Cardul de credit Carrefour MasterCard, credite pentru cumpărarea produselor în rate, credite de nevoi personale, plata facturilor utilităților direct la casele de marcat, transfer rapid de bani – MoneyGram;
multiple modalități de plată: carduri, tichete de masa, tichete cadou;
asigurări: de locuință, de mașină, de călătorie, de bunuri;
produsele Loteriei Române care se vând la casele de marcat;
livrare gratuită pentru produsele voluminoase în limita a 30 km.
Kaufland
Publicul țintă
studenții
De ce apelează la organizație?
– produse de calitate, proaspete;
– prețuri mici;
– garanție de 3 ani pentru toate produsele electrice;
– încredere în produse;
– amabilitatea și seriozitatea personalului;
– reduceri mari la produsele care expiră repede – colț bestseller;
– gamă variată de produse;
– locația amplasată în apropierea clientului;
– oferte constante.
1. Garanții
1. Garanția prospețimii- dacă se găsesc articole care expiră la sfârșitul zilei, clientul va primi un bon în valoare de 5 lei;
2. Garanția rapidității la vitrina cu servire asistată- dacă un client așteaptă mai mult de 5 minute și cântarele nu sunt ocupate, atunci clientul va primi un bon în valoare de 5 lei;
3. Garanția rapidității la case – dacă un client așteaptă mai mult de 5 minute și nu sunt toate casele deschise;
4. Garanția schimbului de produse – pe baza bonului de casă, primiți banii înapoi;
5. Garanția produselor electrice- oferă 3 ani de garanție pentru toate produsele electrice;
6. Garanția prețurilor de discounter – oferă peste 3300 de articole la preț de discounter, care nu sunt permanent mai ieftine în altă parte. În cazul în care clientul găsește un articol similar la un preț permanent mai ieftin, respectiva persoana va primi un mic cadou;
2. Servicii
1. Telefonul clientului apelabil gratuit;
2. Plata fără numerar;
3. Casa fără dulciuri- existența unei case fără dulciuri;
4. Gustare gratuită;
5. Apel gratuit pentru taxi;
6. Calitatea din România- gamă variată de produse românești de calitate;
7. Produse de brutărie proaspete.
I V. Metoda și instrumentul folosite în cercetare:
4.1. Observația
Fișa de observație nr. 1
Locație: Carrefour, Splaiul independenței nr. 210-210B, București
Data: 25.04.2017
Interval orar: 13:40-14:15
Observatori: Ghinea Daniela, Gancea Alexandra-Andreea
Descriptori ai spațiului fizic și al produsului:
Localizare în magazine:
Temperatura: 2/+4 șC
Așezarea la raft: este vizibilă și ușor de observat, deoarece produsele sunt așezate standard la fel ca și celelalte produse de brand cunoscut, acestea fiind localizate atât în partea de sus și în partea de jos a raionului, cât și la mijloc pentru a facilita stabilirea unui contact vizual, astfel încât clienții să achiziționeze produsele de Marcă Proprie Carrefour cu ușurință. Există două categorii de produse de lapte de consum: lapte semidegresat (1,5 grăsime) și lapte integral standardizat (3,5 grăsime), acestea fiind așezate la capetele raionului.
Decorul raionului constă în prezența unui banner informativ „Plinul de prospețime” care conferă un decor plăcut și atractiv pentru clienți.
Produs:
Ambalajul produsului este realizat din carton, conceptul fiind asemănător cu cel al produselor de brand cunoscute. Aspectul ambalajului este unul simplu, ne fiind foarte colorat, însă se face cunoscut prin denumirea mărcii, Carrefour Discount și prin imaginea cu acea văcuță așezată pe fundalul alb al cutiei .
Calitate produsului poate fi recunoscuta prin identificarea numărului de autorizare (L17 EC – pentru compania Albalact) și este garantată de compania producătoare.
Prețul produsului este așezat în dreptul său, fiind astfel ușor de identificat pentru clienți.
Publicitatea brandului este susținută de faptul că produsele oferite sunt calitative și au un preț foarte redus în comparație cu prețurile celorlalte branduri. Cutiile de lapte Carrefour Discount au o eticheta pe care este specificat faptul că sunt cele mai ieftine din gamă.
Informațiile cu privire la ingredientele folosite în realizarea produsului, indicațiile cu privire la modul de depozitare al produsului, indicațiile nutriționale, numărul de autorizare al producătorului, simbolul reciclării, cât și adresa distribuitorului se află pe ambalajul produsul.
Fișa de observație nr. 2
Locație: Kaufland, Șoseaua Orhideelor 46, București
Data: 25.04.2017
Interval orar: 14:20-14:40
Observator: Niculae Alice-Estera, Nicolae Adriana-Elena
Descriptori ai spațiului fizic și al produsului:
Localizare în magazine:
Temperatura: 4/+6 șC
Așezarea la raft: nu este vizibilă și nu se pot observa cu ușurință, deoarece produsele sunt poziționate în partea de jos a raionului și se află în cutii ambalate. Există doar o categorie de produse lapte de consum, diferența constând în grăsime pe care o conține laptele: 1,5 grăsime, respectiv 3,5 grăsime. Produsele sunt dispuse dezorganizat, deoarece acestea se găsesc pe două raioane diferite în funcție de grăsimea laptelui, astfel derutând clienții și îngreunând procesul de cumpărare a produselor Marca Proprie K-Classic Kaufland.
Decorul raionului: nu există un banner informativ pentru a facilita găsirea cu ușurință a produselor și pentru a atrage atenția clienților.
Produs:
Ambalajul produsului este realizat din carton, conceptul este asemănător cu cel al produselor oferite de brandurile cunoscute. Aspectul ambalajului este unul atractiv, apropiindu-se mult de cel al unui produs oferit de brandurile cunoscute. Produsul poate fi ușor recunoscut prin faptul că pe ambalaj apare sigla firmei K-classic. Designul produsului este unul colorat, având o imagine cu un pahar cu lapte pe un fundal albastru, iar culoarea roșie care își face prezența pe ambalaj întregește imaginea și o face mai atrăgătoare și mai vizibilă pentru clienți.
Calitate produsului poate fi recunoscuta prin identificarea numărului de autorizare (L126 EC – pentru compania Lactag) și este garantată de compania producătoare.
Prețul produsului nu este așezat în dreptul său, astfel fiind puțin dificil pentru clienți să-l identifice.
Kaufland își promovează brand-ul prin aceea că oferă clienților detalii cu privire la modul de fabricare și la compoziția produselor oferite, însă și ambalajul atrăgător oferă un plus.
Informațiile cu privire la ingredientele folosite în realizarea produsului, indicațiile cu privire la modul de depozitare al produsului, indicațiile cu privire la valorile nutritive, numărul de autorizare al producătorului, simbolul reciclării, cât și adresa distribuitorului se află pe ambalajul produsul.
4.2. Chestionarul
Titlu: Analiza calității produselor Marcă Proprie
Descrierea sondajului: Acest sondaj are ca scop obținerea informațiilor cu privire la calitatea produselor marcă proprie oferite de retaileri, precum Kaufland și Carrefour, prinanalizarea opiniilor consumatorilor legate de aceste produse.
Stiați că, Carrefour deține marca proprie numită Carrefour și Kaufland deține Marca Proprie numită K-classic. Aceste mărci produc o varietate de produse cuprinzând categoriile de food (conserve, produse lactate, produse de panificație, mezeluri, băuturi, dulciuri) și non-food (electrocasnice, produse de menaj și hârtie, produse de papetărie, produse de uz casnic, produse cosmetice).
Chestionarul se aplică pentru studenți.
V. Interpretări și concluzii
Interpretări chestionar:
Număr de respondenți: 105
1.
4. 63 dintre respondenți au afirmat că au în vedere brand-ul produsului atunci când achiziționează produse lactate, însă 49 dintre respondenți au afirmat că au în vedere prețul produsului.
5. 69 dintre respondenți au afirmat că din gama produselor lactate oferite de marca Carrefour, respectiv K-classic achiziționează cel mai des lapte.
6. 49 dintre respondenți au afirmat că achiziționează produse lactate din gama Carrefour, respectiv K-classic o dată sau de două ori pe săptămână.
7. 65 dintre respondenți au afirmat că produsele lactate fabricate de brand-urile cunoscute sunt mai calitative decât produsele Marcă Proprie, însă 40 dintre respondenți nu sunt de acord cu această afirmație.
Marcă Proprie
Brand cunoscut
10. 49 dintre respondenți au afirmat că produsele lactate oferite de Marca Proprie Carrefour, respectiv K-classic au o calitate medie.
11. 49 dintre respondenți au afirmat că ar cumpăra mai des produse lactate Marcă Proprie dacă ar fi realizate de brand-uri cunoscute, însă 47 dintre respondenți au afirmat că nu ar cumpăra mai des daca acestea ar fi realizate de brand-uri cunoscute.
Concluzii
Plecând de la premisa că produsele oferite de Marca Proprie a retailer-ului sunt mai slab calitative în comparație cu produsele oferite de brand-urile cunoscute, în urma cercetării realizate dintr-un eșantion reprezentativ de 105 respondenți, 65 dintre aceștia au afirmat că produsele lactate fabricate de brand-urile cunoscute sunt mai calitative decât produsele Marcă Proprie, însă 40 dintre respondeți consideră că produsele lactate realizate de Marca Proprie sunt calitative.
Ceea ce are în vedere un consumator, atunci când dorește să cumpere un produs este atât calitatea produsului ce este asociată cu imaginea brand-ului, cât și prețul acestuia. În urma cercetării, 63 dintre respondenți au afirmat că au în vedere brand-ul produsului, atunci când achiziționează produse lactate, însă 49 dintre respondenți au afirmat că au în vedere prețul produsului.
Deși prin marketing brand-urile cunoscute îi câștigă pe consumatori, în urma cercetării s-a dovedit că aceștia consideră produsele Marcă Proprie ca având o calitate bună spre medie.
Deși, rezultatul cercetării susține afirmația conform căreia calitatea brand-ului este superioară calității Mărcii Proprii. Cu toate acestea, 49 dintre respondenți au afirmat că produsele lactate oferite de Marca Proprie Carrefour, respectiv K-classic au o calitate medie.
Produsele Marcă Proprie sunt produse de aceeași furnizori care produc și pentru brand-urile cunoscute. În urma cercetării, dintre cei 105 respondenți 49 au afirmat că ar cumpăra mai des produse lactate Marcă Proprie dacă ar fi realizate de brand-uri cunoscute, însă 47 dintre respondenți au afirmat că nu ar cumpăra mai des daca acestea ar fi realizate de brand-uri cunoscute.
Ceea ce aduce un minus credibilității cliențiilor în legătură cu produsele oferite de Marca Proprie este lipsa publicității, lipsa oferirii informațiilor cu privire la furnizorii produselor și la calitatea acestora.
În ceea ce privește modul de organizare al produselor pe raioane, în Carrefour produsele lactate Marcă Proprie sunt poziționate pe un singur raft și pot fi observate cu ușurință, în schimb, în Kaufland produsele lactate Marcă Proprie sunt așezate într-un mod dezorganizat și mai puțin vizibil clienților. Așezarea produselor la raft joacă un rol important în promovarea acestora.
Achiziționarea produselor Marcă Proprie depinde, în principal, de încrederea clienților în calitatea oferită de retailer, de educația economică a acestora (cea mai mare parte a produselor Marcă Proprie sunt realizate de producători autohtoni) și de cultura societății (germanii achiziționează produse Marcă Proprie datorită patriotismului lor).
VI. Bibliografie
1. „Wikipedia”, The Free Encyclopedia Ediția 2017, [online] la adresa https://en.wikipedia.org/wiki/Carrefour , accesat la data 01.03.2017.
2. „Carrefour stores worldwide” 2017, Official site Carrefour Group, [online] la adresa http://www.carrefour.com/content/carrefour-stores-worldwide , accesat la data de 01.03.2017.
3. „The hidden meaning behind really good logos” 2012, Web Design Blog, [online] la adresa http://www.webdesignerdepot.com/2012/10/the-hidden-meaning-behind-really-good-logos/ , accesat la data de 04.03. 2017.
4. „Despre Grup Carrefour” 2017, Official site Carrefour România, [online] la adresa https://carrefour.ro/despre-noi/ , accesat la data de 01.03.2017.
5. „Wikipedia”, The Free Encyclopedia Ediția 2017, [online] la adresa https://ro.wikipedia.org/wiki/Kaufland , accesat la data de 29.03.2017.
6. Alexandru I. „Studiu de caz-S.C. Kaufland SCS” 2015, Slide Share.net, [online] la adresa https://www.slideshare.net/ionutalexandru319/studiu-de-caz-sc-kaufland-scs , accesat la data de 15.03.2017.
7. „Marketing în culori: Care este semnificația culorilor din spatele brandurilor?” 2013, We Buzz Blog, [online] la adresa http://www.webuzz.ro/marketing-in-culori-care-este-semnificatia-culorilor-din-spatele-brandurilor/ , accesat la data 16.03.2017.
8. „Ce spun culorile din logo despre compania ta?” 2016, VisMark Blog, [online] la adresa http://vismark.ro/blog/ce-culori-alegi-pentru-un-logo-de-efect/ , accesat la data de 16.03.2017.
9. „Kaufland vinde anual mărci private de 280 mil. Euro” 2017, ZF Companii, [online] la adresa http://www.zf.ro/companii/kaufland-vinde-anual-marci-private-de-280-mil-euro-16128766 , accesat la data de 20.03.2017.
10. „Paradoxul mărcilor private” 2016, ZF Companii, [online] la adresa http://www.zf.ro/companii/paradoxul-marcilor-private-au-cucerit-in-special-pietele-mai-dezvoltate-unde-salariile-sunt-de-4-5-ori-mai-mari-decat-in-romania-15888689 , accesat la data de 20.03.2017.
11. „Kaufland Home”2017, Kaufland.ro, [online] la adresa https://www.kaufland.ro/Home/index.jsp , accesat la data de 25.03.2017.
Anexă
Întrebări folosite în chestionar:
1. Din ce supermarket obișnuiți să faceți cumpărăturile?
Carrefour
Kaufland
2. De ce preferați să faceți cumpărăturile în Carrefour?
Oferte atractive
Produse calitative
Preț accesibil
Localizarea în apropierea reședinței
Nu obișnuiesc să fac cumpărăturile în Carrefour
Altceva
3. De ce preferați să faceți cumpărăturile în Kaufland?
Oferte atractive
Produse calitative
Preț accesibil
Localizarea în apropierea reședinței
Nu obișnuiesc să fac cumpărăturile în Kaufland
Altceva
4. Atunci când achiziționați produse lactate, ce aspecte aveți în vedere?
Brand-ul (marca) produsului
Aspectul ambalajului
Aspectul produsului
Ingredientele produsului
Condițiile de păstrare ale produselor în magazin
Prețul produsului
5. Care din următoarele produse lactate le achiziționați din gama Carrefour, respectiv K-classic?
Lapte
Lapte bătut
Iaurt
Smântână
Chefir
Cașcaval
Brânză
Brânză topită
Unt
6. Cât de des achiziționați aceste produse?
De 3-4 ori pe săptămână
O dată sau de 2 ori pe săptamână
De 3-4 ori pe lună
O dată sau de 2 ori pe lună
7. Sunteți de acord cu afirmația că produsele lactate fabricate de brand-urile cunoscute sunt mai calitative decât produsele Marcă Proprie oferite de retailer?
Acord
Dezacord
8. Care este motivul pentru care alegeți să achiziționați produse lactate Marcă Proprie?
Prețuri reduse
Calitate la preț redus
Încrederea în calitatea oferită de retailer
Nu obișnuiesc să cumpăr produse lactate Marcă Proprie
9. Care este motivul pentru care achiziționați produse lactate realizate de brand-uri cunoscute?
„Preț ridicat, calitate garantată”
Încrederea în brand
Aspectul produsului
Nu obișnuiesc să cumpăr produse lactate realizate de brand-uri cunoscute
10. Cât de calitative considerați că sunt produsele lactate Marca Proprie K-classic sau Carrefour?
Calitate foarte bună
Calitate bună
Calitate medie
Calitate slabă
Calitate foarte slabă
11. Dacă produsele lactate marcă proprie ar fi realizate de brand-uri cunoscut ați cumpăra mai des?
Da
Nu
Altele
Introducere
Lucrarea de față prezintă trei actori diferiți: managerul, liderul, echipa în același cadru, dar din perspective diferite. Fiecare vine la pachet cu trăsăturile sale unice, cu rolul stabilit, dar și cu explicația la întrebarea: ,,De ce este nevoie de mine?”.
În zilele noastre, ne întâlnim cu cei trei termeni zilnic, în diferite împrejurări: la școală, facultate, locul de muncă, organizații de voluntariat sau în activități sportive, artistice, culturale. Câteodată ne întrebăm de ce există, de ce sunt importanți pentru noi și dacă n-ar exista, oare ce s-ar întâmpla?!
Chiar dacă nu știm să-i definim pe fiecare ca la carte, ca în dicționar sau cum spun oamenii din domeniu, totuși putem da o explicație subiectivă din ce credem noi sau cum percepem noi lucrurile. Nu ai nevoie de cuvinte complicate, termeni specifici sau exprimări avizate, te poți uita la interacțiunile tale cu un manager, momentul când ai fost lider sau la echipele din care faci parte și poți vorbi cu siguranță despre ,,actorii” noștri.
Fiind atrasă de domeniul managementului și al leadershipului, după o informare îndelungată din cărți, reviste, articole despre aceste subiecte, dar și prin participări consecutive la traininguri, workshopuri sau cursuri, pot să aduc și o mică contribuție personală despre aceste subiecte.
Astfel, lucrare ,,Managerul. Liderul. Echipa” va combina partea teoretică cunoscută în manualele de management sau în cele de leadership cu explicații și exemple din viața de zi cu zi în care actorii sunt puși în contexte diferite.
Structura este împărțită în trei subiecte pe care le voi aborda:
Managerul
Liderul
Echipa
Managerul
Cine este? Ce face? Avem nevoie de el? Acestea sunt unele din întrebările care se pun adesea când vine vorba de cuvântul ,,manager”. În zilele noastre, managerul este cel mai râvnit rol pe care oamenii vor să-l aibă la locul de muncă, chiar dacă fac parte dintr-o firmă de mici dimensiuni sau dintr-o multinațională.
Mulți dintre autorii cărților, revistelor sau al altor publicații din domeniul managementului și-au adus o contribuție personală, fiecare având viziuni ușor diferite despre ,,manager”. De la titlul de ,,șef” la ideea de autoritatea supremă, la persoana care dă ordinele și se asigură că ceilalți le execută.
Fiecare poate defini într-un mod propriu conceptul de manager, dar adesea se afirmă că mangerul este persoana care deține un post managerial, având autoritate asupra deciziilor și sarcinilor care se adoptă, acestea influențând acțiunile și comportamentele altor personae, de obicei cei care le execută.
Dacă cu câțiva în urmă, termenul începea să-și facă apariția, fiind preluat de puține persoane și în contexte limitate, astăzi s-au dezvoltat numeroase concepte, clasificări, definiții în jurul verbului de bază ,,to manage”, de exemplu: management – al reusrselor, timpului, științific – , stiluri manageriale, potențialul managerial, posturi manageriale, procesul de management, funcțiile managementului, sistemul de management.
Managementul științific
Profesorul Ovidiu Nicolescu definea managementul științific ca ,,ansamblul proceselor prin care elementele teoretico-metodologice furnizate de știința managementului sunt operaționalizate în practica socială”.
Există 5 caracteristici ale managentului științific:
are un pronunțat caracter aplicativ și constă în activitatea zilnică a conducătorilor de la toate nivelurile ierarhice
din punct de vedere al conținutului și modului de manifestare este divers și eterogen
are un pronunțat caracter uman
este complex și aplicarea lui presupune o dificultate deosebită
are un caracter de masă
Procesul de management
Acesta este definit ca ansamblul fazelor prin care se determină obiectivele organizației, resursele și procesele de muncă necesare realizării lor și executanții acestora, prin care se integrează și controlează munca personalului, în vederea îndeplinirii eficiente a țelurilor propuse.
Procesul de management include și trei faze de derulare, respectiv: previzională, operaționalizare și comensurare și interpretare a rezultatelor.
Trăsăturile procesului de management:
este unitar
este tipic
este contextual
este orientat pe conducerea oamenilor
este continuu
Funcțiile managentului
previziune – ce trebuie și ce poate fi realizat în firmă
organizare – cine și cum contribuie la realizarea obiectivelor
coordonare – organizarea în dinamică
control – de ce personalul participă la realizarea obiectivelor
evaluare – cu ce rezultate s-a finalizat munca depusă
Sistemul de management
Sistemul de management este ansamblul elementelor de natură decizională, informațională, metodologică și organizatorică din firmă și relațiile ce se stabilesc între acestea pentru realizarea obiectivelor în condiții de eficiență.
Componentele sistemului de management:
Subsistemul decizional
Subsistemul informațional
Subsistemul metodologic
Subsistemul organizatoric
Potențialul managerial
Calități intelectuale (inteligență, memorie, capacitate de efort, capacitate de concentrare, capacitate de previziune, imaginative, spirit de observație) + caracter (sinceritate, onestitate, modestie, curaj, fermitate)
Cunoștințe, aptitudini, deprinderi de specialitate
Cunoștințe (conținutul funcțiilor de management, a sistemului de management cu componentele lui, funcțiunile organizației) + aptitudini de management (fler, intuiție, spontaneitate, capacitatea de comunicare, creativitate, conștiinciozitate, capacitatea de a decide, capacitatea de a conduce)
Stiluri manageriale
Niveluri de management
Unii oameni din domeniu, consideră că în timp lucrurile se vor schimba, iar managerul își va revizui puțin viziunea, comportamentul, fiind mult mai open-minded.
Cu 30 de ani în urmă, acest comportament autoritar era promovat și chiar acceptat ca fiind exemplu de lucru pentru manageri. Ei considerau că doar așa se pot impune în fața angajaților, pot obține rezultatele cele mai bune, dar mai ales că vor primi respectul pe care-l meritau fiind în funcția repectivă.
Dar, lumea a evoluat, odată cu mediul business, organizațiile au prins alt contur. Au început realiza că este nevoie de schimbări pentru ca rezultatele să apară, iar cea mai importantă resursă este cea umană, pe care cu greu o șlefuiești după bunul plac.
Pentru ca resursele umane să fie productive, au nevoie de un context prielnic, dar mai ales de manageri buni care să-i știe să-i conducă spre obiectivele planificate.
În acest tabel, am făcut o paralelă între managerul din prezent și cel din viitor
Liderul
Dacă până acum, am vorbit despre manager – persoana dintr-o ierarhie, cu un rol formal și cu autoritate deplină, când vine vorba de lider, lucrurile se schimbă.
Liderul nu cere atât de multe lucruri, dar poate oferi peste măsura așteptărilor. Cărțile de leadership ne vorbesc despre acei lideri care au inspirat, motivat, schimbat percepții, au ajutat oameni, dar mai ales au fost prezenți din propria inițiativă și fără nicio constrângere.
Dale Carnegie afirma că lider poți fi dacă respecți anumite principii, iar printre acestea se enumeră: ,,primul pas spre succes este identificarea propriilor calități de conducător”. Astfel, se înțelege că lider poate fi oricine, dar un lider bun este cel care știe să-și identifice singur calitățile ce-l fac demn de urmat de către ceilalți.
Nu are nevoie de o funcție de manager, nu trebuie să fie șef, nu are nevoie de studii în domeniu, nici autoritatea nu-i de folos, liderul trebuie doar să se integreze, să înțeleagă oamenii din jurul său, iar apoi să-i facă să ,,lucreze” împreună pentru atingerea unui obiectiv comun.
Mulți oameni caută acel secret al liderului perfect, alții afirmă că nu există, iar unii consideră că fiecare lider are un secret personal, un ,,instrument secret” care folosit le aduce satisfacție și reușită. Persoanele care au fost recunoscute ca fiind lideri de cei din jurul lor, au afirmat că primul pas este cunoașterea propriei persoane, iar aici sunt ajutați de către inteligența emoțională.
Ce este inteligența emoțională? Aceasta este un cumul de competențe, abilitatea de a te cunoaște și de a-ți gestiona emoțiile, trăirile, sentimentele, dar și empatizarea cu ceilalți.
Liderul are nevoie de anumite capacitățile emoționale, precum:
identificarea și etichetarea sentimentelor
exprimarea sentimentelor
evaluarea intensității sentimentelor
controlul sentimentelor
amânarea recompensei
controlul impulsurilor
reducerea stresului
cunoașterea diferențelor între sentimente și acțiuni
Scara leadershipului arată astfel și ne îndeamnă să pornim de la noi – prima treaptă – și să ajungem la un nivel superior – ultima treaptă -.
Dacă te întrebi cum îți poți dezvolta inteligența emoțională, ai nevoie doar de răbdare și dorință puternică intrisecă, iar unele metode sunt:
nu fugi de emoțiile care-ți provoacă discomfort
nu refuza sentimentele
întreabă-te ,,De ce simți acest lucru?”
să găsești conexiuni între sentimente și momente
să ceri feedback constructiv oamenilor din jurul tău
să-ți scrii gândurile și sentimentele pentru a putea reflecta asupra lor
Când vorbim de lider, vorbim de self awareness, adică conștiința de sine, iar un lider care se cunoaște știe:
valorile personale
pasiunile
de ce-ul deciziilor pe care le ia
ce-l face să reacționeze negativ
obiective personale și profesionale
stări, emoții pe care le are
puncte forte sau slabe
Stiluri de leadership
Conceptul de leadership include și 5 stiluri de leadership care ne acordă o viziune de ansamblu asupra comportamentelor liderilor care le manifestă.
Astfel, putem vorbi de următoarele stiluri:
Stilul autocratic
Stilul laissez-faire
Stilul democratic/participativ
Stilul transformațional
Stilul orientat către sarcini
Echipa
Echipa este alcătuită dintr-un grup de persoane care împărtășesc valori, idealuri comune, care au scopuri, obiective similare, dar mai ales sunt puși să acționeze într-un anumit context.
Când facem parte dintr-o echipă ne dorim în primul rând să avem sentimentul de apartenență, ci să nu fim doar ,,la număr”. Ne gândim și la relațiile pe care le putem avea cu cei din jurul nostru, iar sentimentul de neacceptare este de multe ori cel care preia controlul.
Dar de ce facem parte dintr-o echipă? Cu ce ne ajută? Singuri nu ne putem descurca?
De-al lungul timpului, s-au căutat răspunsuri la aceste întrebări, punându-se în balanță munca în echipă (teamwork) vs. munca individuală (pe cont propriu). Astfel, s-au găsit avantaje și dezavantaje atât pentru una, cât și pentru cealaltă.
Etapele formării echipei
Bruce Wayne Tuckman a fost cel care a cercetat mult dinamica grupurilor, ajungând la concluzia că fiecare echipă trece prin anumite etape pentru a-și atinge scopurile.
În anul 1965, el a numit aceste etape astfel: Forming, Storming, Norming, Performing, Adjourning (această etapă a fost adăugată în anul 1977).
Conluzii
În această lucrare am abordat trei mari concepte cu care ne întâlnim în viața de zi cu zi: managerul, liderul, echipa.
Prima parte a fost despre manager, mai exact despre: rolul managerului, management științific, procesul de management, funcțiile managementului, sistemul de management, potențialul managerial, stiluri manageriale, niveluri de management și despre o paralelă între managerul actual și managerul din viitor.
În a doua parte, liderul a fost actorul nostru, și s-au prezentat informații despre: rolul liderului, influența inteligenței emoționale pentru un lider, capacitățile emoționale de care are nevoie, scara leadershipului și despre stilurile de leadership.
În final, echipa a fost subiectul propus, mai exact: rolul echipei, o paralelă între munca în echipă vs. munca individuală și etapele formării unei echipe.
În această formă, avem la un loc informații care ne ajută să abordăm acești termeni, dar și o perspectivă mai clară asupra lor. Viziunea fiecăruia diferă, de aceea putem avea moduri diferite de a ne comporta, înțelege sau de a aplica anumite comportamente din postura de manager, lider sau membru al unei echipe.
Totuși, acest tabel concluzionează de ce liderul este cel care poate aduce un impact surprinzător în defavoarea unui manager autoritar.
Bibliografie
Blogatu. (2014). Avantaje și dezavantaje ale lucrului în echipă. Preluat pe Aprilie 21, 2017, de pe http://blogatu.eu/avantaje-si-dezavantaje-ale-lucrului-in-echipa/
Carnegie, D. (2011). Liderul poți fi tu . București: Curtea Veche Publishing.
Carnegie, D. (2013). Secretele succesului. București: Curtea Veche Publishing.
Hunsaker, P. L., & Hunsaker, J. (2015). Managing people. London: Dorling Kindersley Limited.
MindTools. (2016). Forming, Storming, Norming, Performing. Preluat pe Aprilie 21, 2017, de pe https://www.mindtools.com/pages/article/newLDR_86.htm
Pârvu, A. (2013). Managementul echipei. Preluat pe Aprilie 21, 2017, de pe https://www.todaysoftmag.ro/article/218/managementul-echipei
pentrucarieră. (2013). Stiluri de leadership. Preluat pe Aprilie 21, 2017, de pe http://www.pentrucariera.ro/instrumente-pentru-cariera/abilitati-de-leadership/stiluri-de-leadership-2/
Stein, J. (2015). Using The Stages of Team Development. Preluat pe Aprilie 21, 2017, de pe http://hrweb.mit.edu/learning-development/learning-topics/teams/articles/stages-development
Tuckman, B. (1965). Developmental Sequence in Small Groups. Psychological Bulletin 63.
Wikipedia. (2017). Tuckman's stages of group development. Preluat pe Aprilie 21, 2017, de pe https://en.wikipedia.org/wiki/Tuckman%27s_stages_of_group_development
1.Introducere
Motto:
Managementul și administrația sunt două miracole actuale ; acestea fac organizația performantă sau o conduc la faliment
(George Moldoveanu)
Lumea contemporană este influențată de caracterul științific și pragmatic a două concepte: managementul și administrația. Acestea asigură performanța organizațională și respectarea dimensiunii umane la adevărata valoare a acesteia sau, dimpotrivă, neliniște și înstrăinare.
Organizațiile, creații sociale, se diagnostichează și se tratează prin reproiectare managerială și/sau administrativă.
În domeniul practic se contată o legătură directă între planul structurilor, proceselor și cel al comportamentului organizațional, situație care determină performanța organizațiilor publice.
Pentru a asigura o performanță organizațională superioară este necesară utilizarea modelului organic, cu deschidere permanentă, bazat pe un sistem cu viziune strategică cu răspunsul în timp real, cu implicarea largă a lucrătorilor și o puternică rețea de valori, norme, credințe etc.
Organizațiile publice sunt create de guvern pentru scopuri de grup(colectiviste) sau politice.
Ele sunt în mod fundamental gestionate de reprezentanții politici și de sistemul de drept, criteriile pentru succes fiind de tip social sau politic.
Organizațiile publice acoperă o gamă largă de activități, acestea fiind implicate în luarea, implementarea și aplicarea politicii publice, dar acestea pot produce și bunuri private în domenii majore de activitate(ex: calea ferată, electricitate, asigurări sociale etc).
Mediul organizațional reprezintă variabila independentă în analiza proceselor organizaționale și manageriale/administrative și desemnează totalitatea factorilor cu impact asupra organizației.Aceasta se compune din două grupe de factori, și anume cei interni și cei externi, dar conturează două medii în interacțiune.
Mediul intern, are ca dimensiuni de primă importanță următoarele:
Capabilitatea și performanța managerială;
Reprezintă capabilitatea de a desfășura și racorda funcțiile manageriale.
Performanța managerială adaugă valoare unității strategice de afaceri.
Capabilitatea funcțională;
Este dată de permanenta articulare a funcțiunilor organizației care să permită atingerea eficientă a obiectivelor organizației.
Capabilitatea de schimbare;
Cultura organizațională ca un cadru al tuturor proceselor organizaționale.
Mediul extern prezintă importanță prin impactul pe care acesta îl are asupra organizației și care se traduce în amenințări și oportunități.
Turbulența constituie o măsură a schimbabilității și pedictibilității mediului.
Tipurile de amenințări și oportunități sunt caracterizate cel mai bine de turbulența mediului.
Administrația publică este influențată, dar mai ales îngrădită de către influențele publice. Dimensiunea politică are o importanță deosebită. Așa cum explică Ridley(1979), administrația publică ”este, inevitabil, un subsistem al sistemului politic, nu doar legat de el prin intrări și ieșiri, ci și dependent de acesta prin structurile sale primare, precum și influențat prin valorile acestuia. Dacă sistemul administrativ nu poate fi înțeles decât prin referire la mediul său politic…,sistemul politic nu poate fi înțeles fără studiul administrației. Administrația nu doar că formează cea mai mare parte a guvernului, dar se și situează în centrul procesului de elaborare a politicilor.”
Factorii mediului ajută la determinarea alegerilor pe care le fac politicienii și administratorii. Cultura socială și politica prevalentă duc la apariția unui cadru în care se manifestă acțiunea administrativă.
Pitt și Smith(1981) arată, de exemplu, cum viața organizațională din departamentele guvernamentale „este afectată de reguli și presiuni generate de mediul politic”.
Deși recunoaștem importanța factorilor mediului, nu ar fi totuși înțelept să ignorăm rolul-cheie al personalului, în special al indivizilor cu puternice predispoziții ideologice.
Relația dintre o organizația și mediul său nu este niciodată un simplu mecanism; trebuie să recunoaștem întotdeauna importanța alegerii în cadrul unei organizații.
Autoritățile publice nu sunt un simplu pasiv asupra căruia acționează forțe externe. Ele însele pot afecta mediul în care operează. Angajații din sectorul public, de exemplu, pot manipula mediul în care lucrează, selectând grupurile de presiune ce sunt admise în procesele departamentului care elaborează politici. Astfel, ministerele pot să manipuleze adesea opinia publică prin scurgeri de informații programate cu grijă către mass-media sau prin discursuri care aleg subiectul și tonul unei dezbateri publice.
Atunci când o organizație publică își formulează strategia, aceasta trebuie să scaneze mediul exterior în vederea identificării posibilelor oportunități și amenințări și totodată trebuie să scaneze și mediul intern în vederea identificării punctelor forte și a punctelor slabe.
Scanarea mediului reprezintă monitorizarea, evaluarea și diseminarea informațiilor din mediile intern și extern către persoanele-cheie( principalii acționari sau top managerii) dintr-o organizație.
Scanarea mediului se poate realiza prin:
Metoda analizei-diagnostic;
Metoda analizei SWOT.
Analiza SWOT focalizează în primul rând factori externi: oportunitățile și amenințările și este de mare utilitate în sectorul public.
Concepția proprie cere unirea punctelor forte cu oportunitățile și a punctelor slabe cu amenințările, care dau echilibru sistemului.
Pentru cercetarea mediului organizațional am ales o instituție publică, respectiv Primăria Municipiului București
2.PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI
2. 1. Prezentarea Instituției publice
Primăria Municipiului București este organizată și funcționează potrivit prevederilor Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și în conformitate cu hotărârile Consiliului General al Municipiului București, privind organigrama, statutul de funcții, numărul de personal și regulamentul de organizare și funcționare a aparatului propriu de specialitate.
Primarul General, Viceprimarii, Secretarul General al Municipiului București și aparatul propriu de specialitate constituie structura funcțională cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului General și dispozițiile Primarului General, soluționând probleme locale curente din București.
Primarul General al capitalei și totodată conducătorul primăriei, Gabriela Firea a fost aleasă în funcție la 5 iunie 2016.
Primarul General reprezintă autoritatea executivă în realizarea autonomiei locale și răspunde de buna funcționare a administrației publice a municipiului București, în condițiile legii.
De asemenea, Primarul General reprezintă municipiul București în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice, române sau străine, precum și în justiție.
Misiunea Primăriei Municipiului București:
Să creeze și să ofere cetățenilor municipiului București șansa dezvoltării personale și profesionale;
Să dezvolte și să mențină infrastructura orașului, mediul economic, social, edilitar și natural la nivelul exigențelor marilor capitale europene.
Să susțină și să contribuie intens la buna funcționare a sistemelor de transport, utilități publice, asistență socială, sănătate, învățământ, informare și educație, promovare a culturii și artei, promovare a sportului și a mijloacelor de divertisment.
Să încurajeze dezvoltarea comunității, pentru a oferi siguranță, confort și servicii diversificate adresate unei multitudini de stiluri de viață, respectând libertatea opțiunilor cetățenilor săi și venind în întâmpinarea acestora.
București trebuie să fie locul în care oamenii își împlinesc aspirațiile, trăiesc o viață bună și pe care îl numesc cu drag ”acasă”.
Întreaga activitate a Primăriei Municipiului București este structurată în procese, proiecte și programe.
În ceea ce privește performanța, obiectivele pe care și le propune trebuie să răspundă cerințelor și necesităților prezente și anticipate ale cetățenilor și comunității, să fie mai ambițioase decât ale altor entități similare și să reprezinte un progres față de propria activitate din trecut. Nivelul performanței trebuie să fie ridicat, omogen în organizație și să manifeste tendințe pozitive.
Procesele sunt suite de activități care preiau o ”intrare”, îi adaugă valoare consumând resurse și produc la ieșire un rezultat( îndeplinesc o funcție) care trebuie să răspundă unor cerințe de calitate impuse prin obiective de performanță stabilite de către un beneficiar extern sau intern.
Proiectele sunt procese particulare care se execută de regulă o singură dată și produc rezultate ”unicat”.
Programele sunt ansambluri de proiecte interdependente care luate împreună servesc atingerii unui scop mai general.
Procesele de Planificare strategică și respectiv Planificare anuală stabilesc atât obiective pentru procesele organizației cât și obiectivele și conținutul Programelor gestionate de diferite unități organizaționale.
2.2 Cercetarea mediului organizațional în Primăria Municipiului București
Înainte ca instituția publică să își formuleze strategia, aceasta trebuie să scaneze mediul exterior în vederea identificării posibilelor oportunități și amenințări, și totodată trebuie să scaneze și mediul intern în vederea identificării punctelor forte și punctelor slabe ale instituției.
Scanarea mediului reprezintă monitorizarea, evaluarea și diseminarea informațiilor din mediile intern și extern către persoanele-cheie, respectiv reprezentanții managementului public ai instituției.Această analiză reprezintă un instrument utilizat de către instituție pentru a evita surprizele strategice și pentru a asigura viabilitatea instituției.
Pentru scanarea mediului organizațional al Primăriei Municipiului București vom utiliza metoda analizei SWOT.
Această metoda este de mare utilitate în sectorul public deoarece ne ajută să focalizăm în primul rând factori externi: oportunitățile și amenințările, care pentru a da un echilibru sistemului va trebui să unim punctele forte cu oportunitățile și punctele slabe cu amenințările.
Pentru a da un echilibru dinamic, cu mică sau cu mare amplitudine vom parcurge următorii pașii:
Enumerăm „S” și „O”(Punctele Tari și Oportunitățile)
Enumerăm „W” și „T”(Punctele slabe și Amenințările)
3)Ordonăm „ S” și „O” în șiruri strict descrescătoare (primul element al șirului S1/O1 fiind cel de importanța cea mai mare)
4) Ordonăm „W” și „T” în șiruri strict crescătoare ( primul element al șiruluiW1/T1 având cea mai mică importanță ca element „slab” sau ca amenințare)
5)Analiza corelațiilor S-O și W-T
– Echilibru dinamic
– Echilibru dinamic, cu mică amplitudine
– Echilibru dinamic, cu mare amplitudine
S1 O1
Punctul forte în balanță cu oportunitatea sunt în echilibru
S2 O2
Punctul forte în balanță cu oportunitatea sunt în echilibru
S3 O3
Punctul forte în balanță cu oportunitatea sunt în echilibru.
S4 O4
Punctul forte în balanță cu oportunitatea sunt în echilibru.
S5
O6
Punctul forte în balanță cu oportunitatea sunt în echilibru, cu mică
amplitudine.
S6
O7
Punctul forte în balanță cu oportunitatea sunt în echilibru, cu mică
Amplitudine.
O5
S7
Punctul forte în balanță cu oportunitatea sunt în echilibru, cu mare
amplitudine.
W1 T1
Punctul slab în balanță cu amenințarea sunt în echilibru.
W2 T2
Punctul slab în balanță cu amenințarea sunt în echilibru.
W3 T3
Punctul slab în balanță cu amenințarea sunt în echilibru.
T6
W4
Punctul slab în balanță cu amenințarea sunt în echilibru, cu mare
amplitudine.
W5 T5
Punctul slab în balanță cu amenințarea sunt în echilibru.
W6
T7
Punctul slab în balanță cu amenințarea sunt în echilibru, cu mică amplitudine.
T4
Punctul slab în balanță cu amenințarea sunt în echilibru, cu mare aplitudine.
8) Elaborarea de „recomandări de tip max-max, max-min, min-min și min-max
max-max ( S-O) max-min ( S-T)
S1-O1 S1-T2
S3-O3 S6-T7
S5-O7 S4-T6
S4-O4 S5-T1
min-max (W-O) min-min ( W-T)
W6-O7 W5-T5
W4-O4 W4-T6
W1-O6 W3-T3
W7-O2 W6-T7
Recomandare de tip max-max
S1-O1
Consolidarea capacității de a gestiona resursele disponibile cu profesionalism conduce în mod eficient la o îmbunătățire a funcționării instituției din punct de vedere al eficacității, calității serviciilor și economiei resurselor.
S3-O3
Creșterea interesului instituției de a furniza servicii publice în vederea satisfacerii nevoilor generale și specifice ale cetățenilor prin demararea a 58 de proiecte noi de investiții: spital metropolitan, locuințe pentru tineri, cămine de bătrâni, școli și grădinițe, poduri și pasaje, piste de bicicliști.
S5-O7
Îmbunătățirea capacității de a realiza parteneriate și acorduri printr-o creștere a gradului de formare profesională și dezvoltare a resurselor umane în încercarea de profesionalizare a acestuia.
S4-O4
Consolidarea veniturilor proprii ale instituției prin maximizarea capacității de a constata, controla și colecta integral impozitele și taxele locale.
Recomandare de tip min-max
W6-O7
Minimizarea rigidității prin introducerea indicatorilor de performanță pentru măsurarea gradului de realizare a obiectivelor fundamentale și individuale îmbunătățește modul în care managerii publici gestionează, pregătesc și dezvoltă competența și profesionalismul resurselor umane ca elemente centrale ale procesului administrativ.
W4-O4
Îmbunătățirea veniturilor proprii ale instituției prin dezvoltarea și întreținerea unor sisteme de control care sporesc colectarea integrala a impozitelor si taxelor locale.
W1-O6
Creșterea interesului față de integrarea populației minoritare sporește dezvoltarea parteneriatelor dintre instituțiile administrației publice locale și societatea civilă în scopul îmbunătățirii performanțelor serviciilor sociale.
W7-O2
Îmbunătățirea abordărilor fundamentale ale managementului public care să acorde o atenție deosebită fundamentării și realizării obiectivelor orientate către gradul de satisfacere a nevoilor sociale conduce la demararea unor proiecte noi de investiții necesare și oportune intereselor publice generale și specifice ale consumatorilor de produse și servicii publice.
Recomandare de tip max-min
S1-T2
Îmbunătățirea sistemului de gestionare cu profesionalism a patrimoniului printr-o dimensionare și monitorizare constantă conduce la minimizarea gradului de corupție în cadrul activităților din administrația publică, indiferent de natura acestora.
S6-T7
Consolidarea procesului de selecție și recrutarea a funcționarilor publici prin încercarea de profesionalizare a acestora sporește numărul tinerilor bine pregătiți profesional să lucreze în administrația publică.
S4-T6
Îmbunătățirea veniturilor instituției care să asigure o bună funcționare a sistemului administrativ prin minimizarea constrângerilor bugetare.
S5-T1
Întărirea capacității instituției de a realiza parteneriate și acorduri sporește derularea de proiecte privind inserția socială și profesională a grupurilor vulnerabile și a persoanelor cu dizabilități.
Recomandare de tip min-min
W3-T3
Organizarea rațională și funcționarea eficientă a sectorului public prin îmbunătățirea modului de gestionare a managerilor publici cu personal eficient și eficace.
W4-T6
Consolidarea surselor proprii care să asigure buna funcționare a sistemului administrativ prin minimizarea constrângerilor bugetare.
W3-T3
Reducerea abaterilor de la tipologia noilor probleme legislative îmbunătățește modul de utilizarea a funcționarilor publici a unui nou intrumentar public, dar și de a trata cetățeanul.
W6-T7
Minimizarea rigidității prin introducerea indicatorilor de performanță determină sporirea tinerilor foarte bine pregătiți profesional să lucreze în domeniul administrației publice.
3.Concluzii
Rolul acestei cercetări are ca prioritate conștientizarea cetățenilor de existența dezechilibrelor între cel care fundamentează și ia decizia administrativă, respectiv compartimentul funcțional și cel care execută conținutul deciziei administrative, respectiv compartimentul operațional. Această situație contribuie la întărirea caracterului birocratic.
În contextul actual avem o supradimensionare a ponderii ierarhice care îngreunează semnificativ coordonarea și controlul activităților desfășurate, la care se adaugă și lipsa profesionalizării managementului public.
De asemenea foarte important este ca titularii acestor funcții politice, să determine un număr optim de compartimente atât funcționale cât și operaționale, pentru a menține un grad acceptabil de birocratizare a structurii care să permită furnizarea serviciilor publice de către instituție.
Reprezentanții politici ar trebui să răspundă, în primul rând, față de obiectivul fundamental al managementului public, și nu în fața liderilor politici și a organismelor colective ale partidelor politice pe care le reprezintă.
Atât acțiunea cât și inacțiunea acestei instituții influențează imperativ gradul de satisfacere a intereselor publice generale și specifice.
Pentru a acționa împotriva acestor deficiențe devin absolut necesare corecții importante în ceea ce privește aria de cuprindere a autorității și responsabilității de către titularii funcției politice, să îndeplinească sarcinile din postul pe care îl ocupă și de a realiza obiectivele acestuia.
Bibliografie
Psihologia socială
Efectul Muhammad Ali
INTRODUCERE
”Studiul științific al interacțiunii comportamentelor prezente sau trecute, reale sau imaginare în contextul social – psihosociologia – constiuie un domeniu de cunoaștere interdisciplinar, unitar și relativ independent, în expansiune și în curs de internaționalizare.” (Chelcea S., 2002, 13). Motivația pentru care am ales să vorbesc despre această ramură a psihologiei este datorată faptului că am fost impresionat de această știință încă de acum câțiva ani, când ușor, ușor am început să descopăr diferite aspecte ale personalității umane. Am încercat să răspund la întrebări personale, bineînțeles, în măsura capacităților mele informaționale și să caut răspunsuri ce nu erau ușor de găsit. Lucrarea pe care o voi prezenta mai jos, prezintă efecte datorate unor concepte sociale și valori ale societății în care trăim astăzi, analizând toate acestea din prisma efectului Muhammad Ali. Zilnic, atenția noastră este atrasă de personele din jurul nostru. De cele mai multe ori putem spune doar dintr-o privire câteva aspecte despre persoana din fața noastră, chiar dacă nu am pornit o discuție. Informațiile ce țin de moralitate sunt foarte importante în formarea unei impresii asupra celorlalți. De ce? Pentru că psihicul nostru încearcă să se protejeze; în altă ordine de idei, dacă persoana din fața noastră este de încredere, atunci se declanșează ideea că putem continua socializarea, iar interacțiunea are continuitate pe viitor, iar dacă nu ne inspiră niciun fel de încredere, tendința este de respingere ori de evitare. Cu toate astea, moralitatea sau onestitatea nu reprezintă ”mijlocul” formării percepțiilor asupra celorlalți, ci privim prin prisma ce are ca incipit imaginea pe care o avem despre noi înșine.
ASPECTE ALE PSIHOLOGIEI SOCIALE
Dacă l-aș cita pe Gordon Allport, aș putea spune că psihologia socială încearcă să descopere cum noi, oamenii, suntem influențați în permanență de sentimente, idei, concepții și comportament, prin simpla prezență actuală, imaginară sau directă a celorlalți. Cu alte cuvinte, psihologia socială este știința care deslușește modul în care oamenii gândesc, simt sau se manifestă față de ceilalți, dar și modul prin care individul este afectat de idei, comportament și sentimente ce îl înconjoară. Să analizăm puțin aceste elemente foarte importante. (Allport Gordon W., 1991)
Psihologia socială aplică metode științifice ce investighează condiția umană, foarte cunoscute de altfel: observația, măsurarea, descrierea și experimentul. Toate cele patru metode științifice au ca obiectiv direct investigarea ideilor, comportamentelor individuale și a sentimentelor. Nivelul la care se situează investigarea fenomenelor oferă, bineînțeles, un profil deosebit de complex psihologiei sociale, concentrându-se asupra unor fenomene psihice particulare sau de grup, punându-se accentul pe comportamentul oamenilor în contextul colectivității. Metoda de cercetare ce conferă o imagine aparte psihologiei sociale este experimentul, prin care se permite caracterizarea unei perspective largi asupra individului și a fenomenelor individuale. Totodată, un aspect foarte important pe care îl urmăresc în realizarea acestei lucrări, se referă la faptul că oamenii se raportează la ceilalți sau pot fi influențați direct de către alte persoane. Cum am spus și mai sus, acești ”ceilalți” pot fi persoane reale și prezente, dar și persoane care se remarcă printr-o prezență imaginară, care uneori au o putere mare de influență doar prin simplul fapt, că așa ne dorim noi. Altfel spus, când oamenii își închipuie că atrag din partea celorlalți cuvinte de laudă și reacții pozitive, autoaprecierea se poate modifica semnificativ.
Psihologia socială studiazămodul prin care oamenii sunt manipulați prin căile de contact, între membrii unor grupuri, analizând efectele imediate ce apar din cauza unor anumite prejudecăți manifestate. De pildă, ca să fiu explicit, am ales câteva exemple din care vom trage o concluzie ceva mai târziu:
Oamenii au tendința de a crede despre cei cu înfățișare fizică atrăgătoare că sunt mai puțin inteligenți, decât cei cu fizic neatrăgător;
Pentru a putea schimba pe termen lung comportamentul unui om este absolut necesar ca mai întâi să îi modifici atitudinea;
Oamenii au obiceiul de a subestima cantitatea de adevăr pe care ceilalți le-o împărtășesc, precum și obiceiul de a pune la îndoială comportamentul celui din fața sa;
De obicei, oamenii care-și descarcă tensiunea și stresul psihic prin sporturi violente sunt mai puțin predispuși să comită acte de agresiune asupra altor indivizi;
Cele patru exemple de mai sus pe care le-am menționat sunt false. Deși se pot lua înconsiderare multe rațiuni vis-a-vis de bunul simț, pentru a crede ca unul dintre cele patru exemple este adevărat, studiile aduse și dovedite de psihologia socială aduc rezultate contrare. Tendința de a cataloga astfel aceste tipuri de comportament este dat de simțul comun și concepțiile societății în care ne aflăm. Conștiința comună pare să clarifice multe astfel de exemple, precum cele de mai sus prin simpla așezare a lor în lumina bunului simț. Trebuie să știm să facem deosebirea între faptele de bun simț și miturile bunului simț. Ca să înțelegeți acest lucru, întrebarea mea este: ”Cine se aseamănă se adună” sau ”Opușii se atrag”?
STUDII ÎN CADRUL PSIHOLOGIEI SOCIALE
Primul studiu al psihologiei sociale a fost publicat in anul 1898 și aparține americanului Norman Triplett, care la momentul respectiv a realizat un experiment care să ofere o interpretare bazata pe date reale și excate asupra bicicliștilor, care, după cum a constatat acesta, pedalează mai repede atunci când se întrec între ei, decât daca ar fi contra cronometru. Abordarea științifică a acestor efecte sociale asupra comportamentului indivizilor poate fi considerat momentul nașterii psihologei sociale. Încă de la început, psihologia socială s-a concentrat asupra unor probleme practice, în special asupra factorilor care afectează pozitiv sau negativ eficiența anumitor activități umane. (Crăciun Dan, 2005, 31)
Doi dintre precursorii psihologiei moderne sunt germanii Steinthal și Lazarus, părinții fondatori ai ”psihologiei popoarelor”. După anul 1860, aceștia au inițiat studiul spiritului colectiv, care cuprinde două sensuri, pe de-o parte modul de gândire al societății prezent în mintea indivizilor, și pe de altă parte, o formă de ”supermentalitate” care unifică un grup de indivizi. Acest concept de spirit colectiv, prezent în ultimele două decade ale secolului al XIX-lea, a devenit cheia unui model teoretic stăpânitor de explicare a comportamentului social. Un foarte bun exemplu îl oferă lucrarea francezului Gustave Le Bon, ”Psihologia maselor” (1908), prin care autorul explică cum mulțimile acționează de cele mai multe ori turbulent și irațional, deoarece comportamentul omului este înrobit și controlat de psihicul colectiv. (Le Bon Gustave, 1991)
Mai sus am descris un studiu făcut de Triplett cu privire la cicliști și modul acestora de a rula în prezența altor cicliști. Acest studiu este un studiu psihosociologic, care ia naștere ca toate celelalte, cu o întrebare. Triplett s-a întrebat de ce au cicliștii un astfel de comportament. O crimă săvârșită și transmisă prin mijloace de comunicare în presă ori mass-media, poate genera întrebări de genul ”Cum se explică pasivitatea martorilor?”. Teama noastră de eșec ne poate face uneori să acționăm instinctiv sau absurd, de parcă singuri ne-am pune bețe în roate, ceea ce confirmă zicala ”de ce ți-e frică, de aia nu scapi”. Care este explicația? În mare măsură, experiența noastră de viață se aseamănă cu aceste zicale ale simțului comun, dar uneori apar și contraziceri evidente. Tot societatea ne învață că nu întodeauna ”facereade bine” îți aduce rasplata cuvenită. (Dan Crăciun, 2005, 40)
Aspectul care ne definește în societate este identitatea personală ce reprezintă o condiție necesară a omenirii, omul fiind singura ființă ce concentrează și relatează toate experiențele sale unei ”entități” constant prezente- sinele- care reprezintă un ansamblu de proprietăți și relații ce se por exprima prin diferite maniere, ceea ce nuanțează faptul că poate fi privit și din punct de vedere a unei resurse nonbiologice. Sinele, în a cărui memorie stochează amintirile experiențelor petrecute deja și care proiectează în viitor motive și intenții pentru care acționează în scopul îndeplinirii acestora, poartă amprenta realității sociale în geneza, conformația și funcționalitatea sa și reprezintă o componentă adânc subiectivă a personalității.
Experimentele psihosociologice se bazează pe două caracteristici esențiale ce servesc aceluiași scop: să nu determine o influență asupra comportamentului subiecților prin manipulare experimentală:
Cercetătorul deține controlul procedurilor experimentale, manipulând variabelele de interes, participanții fiind tratați exact la fel în egală măsură, exceptând anumite aspecte specifice pe care experimentul în sine le dorește create. Controlul exercitat asupra subiecților de către cercetător urmărește să asigure faptul că diferențele obținute în urma manipulării sunt strict obținute din acest tip de control, nu din alte cauze petrecute pe parcursul experimentului. (Dan Crăciun, 2005, 52-53)
Participanții experimentului sunt aleator selecționați și sunt distribuiți tot aleator manipulărilor ce fac parte din experiment. Desemnarea sau selecționarea aleatoare transmite faptul că participanții nu se încadrează într-o anumită condiție din punct de vedere comportamental. Acest lucru asigură omogenitatea din punct de vedere statistic și determină subiecții să treacă prin toate fazele și formele experimentului, astfel încât diferențele ce apar ca rezultat al manipulării să nu fie rezultatul unor diferențe preexistente între subiecți.(Dan Crăciun, 2005, 52-53)
Între selecția aleatoare, tipică cercetărilor corelaționale, și desemnarea aleatoare din componența cercatărilor ale experimentului, există câteva deosebiri:
Tabel nr. 1(Dan Crăciun, 2005, 53)
EFECTUL MUHAMMAD ALI
„Am spus doar că sunt cel mai bun, nu cel mai deștept”, celebra replică a campionului de box, Cassius Clay alias Muhammad Ali a stârnit un val de controverse și un real interes pentru cercetătorii din domeniul psihologiei sociale. Replica campionului a fost surprinsă în momentul în care acesta a fost întrebat dacă rezultatele slabe pe care le-a obținut la testul de inteligență pe care l-a susținut cu privire la înrolare indică realitatea sau reprezintă doar o încercare de a evita armata. Analizând această declarație, psihosociologii s-au întrebat dacă nu cumva, oamenii împărtășesc convingerea că sunt mai buni decât ceilalți, dar nu și mai inteligenți (Allison S. T.,Messick D. M. și Goethals G. R. 1989, 275).
În statul american, California, la Universitatea care îi poartă același nume, în anul 1989, Scott T. Allison, David M. Messick și George R. Goethals pornește o cercetare ce are la baza un experiment realizat cu ajutorul a o sută doisprezece studenți care vor da exemple de comportamente catalogate ca fiind bune, dar și comportamente catalogate drept rele, iar de asemenea, să dea exemple de comportamente inteligente. Cerința principală viza ca exemplele oferite de studenți să fie formulate la începutul propoziției cu pronumele ”eu”, ori cu pronumele ”ei”. Răspunsurile au reliefat faptul că subiecții au furnizat mai multe comportamente morale care începeau cu pronumele ”eu”, pronumele ”ei” fiind nesemnificativ din punct de vedere statistic. Tendința aceasta de favorizare a propriei persoane nu a fost descoperită în cazul comportamentelor inteligente. Un alt experiment realizat de autorii menționați mai sus a scos în evidență faptul că tindem să ne supraestimăm propriile comportamente morale, și deși recunoaștem că și alții au conduită morală, tot nu ne-o egalează pe a noastră. Tot în cadrul aceleiași cercetări, studenții au primit exemple de comportamente morale, dar și de comportamente inteligente, dintre care jumătate dintre aceștia au fost instruiți să estimeze probabilitatea ca un student de nivel mediu din facultatea lor să realizeze comportamente morale sau inteligente, iar cealaltă jumătate să estimeze cât ar fi ei dispușiînșiși să performeze cele două comportamente. În acord cu rezultatele obținute în prealabil, studenții au considerat că probabilitatea ca ei să performeze comportamentele morale se afla într-un procent mai mare decât în cazul studentului de nivel mediu. Îată cum această disimetrie nu a aparut în cazul comportamentelor considerate ca fiind inteligente. Rezultatul final al celor trei cercetători enumerați anterior este unul foarte consistent și atestă următorul fapt: de cele mai multe ori ne evaluăm mai morali decât ceilalți, dar nu mai inteligenți, explicația cea mai admisibilă ce reiese din opinia celor trei cercetători este aceea că inteligența, spre deosebire de moralitate, este o caracteristică mai ușor de observat și mai ușor de măsurat de către ceilalți, ceea ce rezultă că avem rețineri în a ne aprecia ca fiind mai inteligenți decât cei ce ne înconjoară.
Doi dintre marii cercetătoriîn psihosociologie, Paul Van Lange, actual cercetător științific la Universitatea din Oxford și fost profesor universitar la Universitatea din Amsterdam și Universitatea din Leiden, și Constantine Sedikides, fost profesor universitar la Universitatea din Wisconsin și Universitatea din Southampton, Anglia, actual director al Centrului de Cercetare pentru Sine și Identitate (1998), identifică trei factori care au facilitat apariția efectului Muhammad Ali: dezirabilitatea sociala a moralității și inteligenței, controlabilitatea și verificabilitatea celor două trăsături. Cei doi psihosociologi consideră că moralitatea reprezintă un atribut mai dorit decât inteligența, ceea ce înseamnă că într-adevăr, cercetările realizate recent în domeniul percepției sociale indică faptul că unele dintre cele mai importante dimensiuni, în funcție de cum îi socotim pe ceilalți, este moralitatea. Cu toate acestea, explicația privind dezirabilitatea care este o parte integrată a moralității a fost contestată de cerecetarea realizată de profesorul român, Septimiu Chelcea și colaboratorii săi (2000), care prezentau că, în cazul studenților români din perioada anilor ’90, inteligența era evaluată ca fiind mult mai dorită decât moralitatea, ceea ce însemnă că de aici înțelegem faptul că trăsăturile personalității nu reprezintă o dorință constantă, ci dobândește greutate în funcție de contextual socio-economic cu putere de influențare și anumite valori sociale existente. Controlabilitatea se referă la faptul că moralitatea este o trăsătura mult mai ușor de controlat decât inteligența, care de fapt reprezintă un dar primit la naștere.
Dacă suntem sinceri măcar cu noi înșine, recunoștem că ne considerăm superiori asupra dimensiunilor ușor de controlat. Cred că e în natura umană. Deopotrivă moralitatea este un aspect mai greu de verificat decât inteligența, iar acest aspect poate reprezenta un factor suplimentar care a contribuit la apariția efectului Muhammad Ali. Poate că vă întrebați de ce consideră psihosociologii că moralitatea ar fi mai greu de măsurat sau verificat; Ei bine, deoarece judecăm moralitatea asupra unui act și din punctul de vedere al intențiilor pe care actorul le performează. David Goffman vorbește într-una din scrierile sale, “Viața cotidiană ca spectacol”, despre următoareleaspecte: ”Când un individ joacă o partitură, el le cere implicit observatorilor lui să ia în serios impresia cultivată dinaintea lor. Li se cere să creadă că personajul pe care-l văd chiar posedă atributele pe care pare să le posede, că sarcina pe care o îndeplinește va avea consecințele implicit pretinse în numele ei și că, în general, lucrurile sunt ceea ce par să fie.” (Goffman E.,2007, 45).După cum scrie și autorul în cartea sa, observăm cum perfomerul se implică total în actul pe care îl joacă zi de zi, ajungându-se la sentimente și credințe foarte divergente. Ideea ce trebuie surprinsă aici, este sustrasă din ceea ce va crede publicul; dacă publicul este convins de ceea ce se întâmplă în fața acestuia, performerul duce la bun sfârșit rolul. Bineînțeles, avem și extreme, de pildă performerul poate fi detașat de roulul său sau altfel spus, neimplicat, dar totodată poate să ghideze mintea publicului acolo unde acesta își dorește.
Observăm tot mai des faptul că se întâmpla de multe ori să luăm în considerare numai comportamentul celor din jur, fără să ținem cont și de intențiile acestora, ceea ce are ca rezultat faptul că vom considera despre noi, spre deosebire de restul, că avem mereu numai intenții bune. Și Paul Van Lange și Constantine Sedikides (1998) au demonstrat prin cercetarea lor, că și studenții olandezi tind a se considera mai morali, dar nu mai inteligenți decât nivelul mediu al universității lor. Datele statistice din vremea respectivă au arătat faptul că efectul Muhammad Ali a fost mai puternic resimțit la acei indivizi care considerau că onestitatea este mult mai dezirabilă decât inteligența. Septimiu Chelcea și colaboratorii (2000) au dovedit cu date științifice ce susțin ipoteza lui Van Lange și Sedikides, realizând o anchetă care abordează efectul Muhammad Ali și din perspectiva sociologică. Aceștia și-au propus față de confirmarea tendințelor regăsite la români de a se considera mai morali decât alții, să descopere dacă trecerea de la o economie centralizată la una de piață poate avea ca efect scăderea dezirabilității din punct de vedere al onestității. În anul 1999, când a avut loc cercetarea, un număr de 412 studenți de la diferite facultăți din București, i-au făcut pe cercetători să descopere aspecte foarte interesante. Pe lângă întrebările folosite în chestionarul său din anul 1998 de Van Lange și Sedikides, și preluat de cercetătorii români, aceștia au adăugat un diferențiator semantic cu privire la termenii „onestitate” și „inteligență”, pentru a-i ajuta să observe ce încărcătură emoțională au cei doi termeni asupra subiecților. Rezultatele au confirmat certitudinile: studenții români s-au apreciat ca fiind mai mult onești decât inteligenți, în comparație cu ceilalți colegi ai lor. Pe lângă asta, diferențiatorul semantic adăugat pentru obținerea unor date mai transparente, a surprins un fenomen ce arată că în comparație cu impulsul creat de termenul „inteligență”, termenul „onestitate” trezește subiecților emoții pozitive. În dezacord cu cercetările făcute în străinătate, studenții români au venit cu opinii ce concluzionează faptul că ne este mult mai simplu să evaluăm nivelul de onestitate a cuiva, decât nivelul de inteligență.
EFECTUL MUHAMMAD ALI LA ADOLESCENȚI
Voi vorbi mai departe despre câteva aspecte foarte importante, anume despre pattern-uri cognitivesurprinse de profesorul Septimiu Chelcea și colaboratorii (2000) și transmise mai departe într-o revistă de psihologie socială:”Psihologia câmpului social”. Ceea ce voi surprinde mai jos face referire la efectul Muhammad Ali la adolescenți, verificat pe un număr de 124 de elevi de clasa a XI-a. Cercetarea se bazează pe manipulări experimentale și un design experimental de tip 2×2 mixt, studiul demonstând că efectul Muhammad Ali este și se regăsește foarte puternic și se afirmă indiferent de cadrul social. Rezultatele coincid cu teoriile cognitive ce fac referire la prelucrarea informațiilor sociale cu privire la clișee, și deslușește aspecte ale comparării sociale. (S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 119)
Construirea imaginii de sine este un lucru „dependent”, aș putea spune, de ceilalți indivizi, fie ei imaginari sau reali, pentru că, fără a ne raporta propria persoană la alte persoane este ca și cum conținutul identității noastre ar fi inexistent. Ceea ce este interesant aici, este faptul că acest proces de comparare sau raportare a propriei persoane la alta este unul destul de complex, contestând primele studii în acest domeniu ce reliefau despre acest fapt că ar fi o simplă comparare în ideea pozitivării. În funcție de cadrul de referință, imaginea sinelui ocupă diferite poziții raportate la imaginea celuilat, implicând diverse nuanțări precum criteriul de comparație sau cât de relevant este celălalt pentru noi. Cercetarea despre care voi vorbi mai jos și pe care voi încerca să o prezint, descrie complexul proces al comparației sociale avănd ca punct de referință efectul Muhammad Ali din perspectiva adolescenței, unde gradul comparării sociale are o influență covârșitoare când vine vorba de conturarea propriei identități. Oare de câte ori nu ne-am aflat în situația de a ne compara cu ceilalți, spunând despre noi înșine cât de buni și onești suntem față de „x” sau față de „y” sau că noi nu am face niciodată ceva atât de rău sau absurd?!
Vedeți voi, această tendință neconștientizată, netrecută prin filtrul rațiunii și pur subiectivă este o totală ”eroare a onestității”.(S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 119). Tendința generală este aceea de a ne poziționa singuri într-o lumină bună și de a ne atribui caracteristici oneste vis-a-vis de ceilalți, altfel spus, ne acordăm trăsături comportamentale dorite în societate ce creează fenomenul de percepere superioară în fața altora, mai ales în momentul interancționării cu ceilalți când aspirăm ca performarea noastră, ori caracterul nostru să tindă în a capta valorile cele mai esențiale din societate, mult mai mult decât realitatea.
Vă spuneam mai sus pe ce se bazează cercetarea și care este designul de cercetare, și anume de tip 2×2, adică o variabilă independentă care va fi manipulată în cadrul grupurilor de unde aparțin subiecții, fie ele persoane semnificative sau nesemnificative – variabilă de tip ”în cadrul subiecților”, iar cealaltă variabilă care va diferenția grupurile în interiorul cărora vor avea loc experimentele, cadrul de referință fiind propria persoană ori persoana cealaltă – variabilă de tip ”între subiecți”. Iată cum este prezentat în revista”Psihologia câmpului social” designul experimental:
Tabel nr.2. – DESIGNUL EXPERIMENTAL(S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 121)
Efectul Muhammad Ali s-a afirmat prin intermediul chestionarului creat de cercetătorii români, asemănător celui folosit în anul 1998 de Van Lange și Sedikides, ce conținea întrebări referitoare la compararea socială în dimensiunile create de diferențiatorele semnatice ”onestitate” și ”inteligență”, la care subiecți erau nevoiți să răspundă pe o scală numerotată de la 1 la 11. Însă Septimiu Chelcea și colaboratorii (2000) nu s-au bazat în totalitate pe chestinarul celor doi cercetători străini, preferând să modifice scala răspunsurilor de la 1 la 10, fără treaptă de mijloc, pentru a induce efectul de forțare respondenților, astfel dându-le șansa să poată creea comparații în sensuri largi. Operaționalizarea cadrului de referință referitor la variabila ”între subiecți” a fost creată prin schimbarea sensului de comparație în întrebările chestionarului. De pildă, pentru cadrul de referință ”Altul”, întrebările erau formulate astfel: ”Cât de…considerați că sunteți dv. în comparație cu…?”. Pentru cadrul de referință ”Propria persoană” s-au ales întrebări reprezentative: ”Cât de… considerați că este… în comparație cu dv.?” (Van Lange, P.A.M. și Sedikides, C., 1998, 575-680).
Operaționalizarea ”Semnificației celuilalt” pe care cercetători îl folosesc ca termen de comparație asupra variabilei ”în cadrul subiecților” s-a realizat prin folosirea sa sub formă de mijloc de comparație asupra următoarelor persoane: ”ceilalți elevi din școală” – condiția ”altul nesemnificativ” și ”tata”, ”mama”, ”prietenul cel mi bun”, ”partenerul” ori ”profesorul preferat” – condiția ”altul semnificativ”. (S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 121)
Efectul Muhammad Ali a avut rezultate concludente observând modul în care subiecții s-au comparat cu ceilalți, pe dimensiunile menționate anterior, ”onestitate” și ”inteligență”, efectul fiind prezent doar când participanții se considerau mai mult cinstiți, decât inteligenți în comparație cu ceilalți. Cercetarea a avut loc în orașul Piatra-Neamț în anul 2000, la care au luat parte 124 de elevi de clasa a XI-a de la șase licee din locaitatea menționată. Din numărul total de subiecți, 66 reprezentau sexul feminin, iar 58 reprezentau sexul masculin. Iată rezultatele obținute și analiza acestora:
Efectul Mohammad Ali la adolescenți
Pentru ca cercetătorii să observe manifestările efectului Muhammad Ali la adolescenți, aceștia au urmărit diferențele dintre comparația făcută asupra dimensiunilor ”onestitate” și ”inteligență” realizate de către subiecți prin prisma ”altul nesemnificativ”. Testul ”t” aplicat subiecților sub forma eșantioanelor perechi, a obținut ca rezultat un ansamblu de t(123)=5,98. Media, și de asemenea și compararea asupra celor două dimensiuni confirmă faptul că efectul Muhammad Ali există și în răndul acestei categorii de vârstă. Pe lângă asta, explicațiile cu care au venit cercetătorii asupra dezirabilității, controlabilității și verificabilității sunt aprobate statistic , ceea ce a dus la rezultate aproximativ identice cu studiul realizat de Chelcea și colaboratorii (2000) asupra studenților. Cât despre rezultate clasificate în funcție de sex, efectul Muhammad Ali se regăsește mai puternic la fete, decât la băieți. (S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 122)
Efectul Muhammad Ali în funcție de compararea cu persoane semnificative
O ipoteză a cercetării viza verificarea efectului Muhammad Ali în condiții de comparare cu persoane semnificative pentru subiecți, ceea ce a condus la eșantionare în perechi pentru testul ”t”, iar din exemplele distribuite (mama, tata, prietenul cel mai bun, etc.), efectul s-a verificat numai în cazul comparației cu ”profesorul favorit”, unde t(123)=5,39, în timp ce pentru celelalte persoane semnificative, diferența este una nesemnificativă. Calculând rezultatele, se pare că tot sexul feminin se regăsește dominant, comparativ cu sexul masculin, unde efectul Muhammad Ali nu se manifestă nici în cazul acestei comparații.(S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 122)
Efectul Muhammad Ali în funcție de sistemul de referință
Cercetătorii au pornit de la teorii ale atribuirii ce subliniază faptul că acestea sunt realizate prin raportare la propria persoană și se diferențiază de cele realizate la ceilalți, propunându-și să verifice dacă efectul Muhammad Ali este sau nu afectat de acestă tendintă a atribuirii. Rezultatele, chiar și spre surprinderea lor, în ambele condiții experimentale, efectul se manifestă precum arată și testul ”t” pentru eșantionarea in perechi, t(66)=4,55, iar t(56)=3,97 ce susțin existența efectului cu aceeași amplitudine.
Analizând mai departe rezultatele în funcție de sex,aceștia constată din nou că efectul se manifestă într-un mod semnificativ la fete, și mai puțin la băieți, deși mediile sunt în conformitate cu prezicerile efectului, diferență este una nesemnificativă. (S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 122)
Efectul Muhammad Ali în funcție de condiția experimentală și semnificația celuilalt
Ceea ce este interesant de admirat, este interacțiunea condiției experimentale cu semnificația celuilalt, unde se construiește raportarea. “”Analiza de varianță, ANOVA cu măsurători repetate, a arătat că nu aveau un efect de interacțiune, ci doar efecte principale.” Iată cele două concluzii:
Efectul Muhammad Ali se evidențiază cu aceeași intensitate, indiferent de condiția experimentului sau de cadrul de referință.
Efectul Muhammad Ali se regăsește doar în comparația ”altul nesemnificativ” la ambele condiții ale experimentului și dispare în momentul în care comparația se realizează la persoanele semnificative pentru subiecți.
(S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 123)
Concluzii referitoare la rezultatele obținute în urma desfășurării experimentului:
Cercetarea a evidențiat faptul că efectul Muhammad Ali se regăsește și în reprezentările mintale despre sine și despre ceilalți ale adolescenților. Comform ipotezelor, rezulatele au aratat faptul că și elevii de clasa a XI-a se consideră mai degrabă cinstiți și onești, decât mai inteligenți în comparație cu colegii lor de școală, asemenea cercetării anterioare asupra studenților.
Privind raportul asupra persoanelor semnificative, efectul Muhammad Ali a apărut doar marginal, în momentul în care subiecții s-au raportat la ”profesorul favorit”. Comparând raportul cu celelalte persoane semnificative, putem spune că efectul a fost aproape inexistent, nemanifestându-se. Explicația acestui rezultat se datorează diferențelor formate în momentul procesării informațiilor sociale ce fac referire la modele și exemple. Totodată, atunci când ne raportăm la persoane nesemnificative, de pildă elevii/colegii din școală, apare tendința puternică de diferențiere în comparație cu comparațiile făcute cu exemple specifice, din cercul activităților noastre.
Faptul că pentru categoria ”profesorul favorit” s-a dezvoltat efectul Muhammad Ali, s-a prezentat situația acestei categorii apropiată modelului: există posibilitatea de a exista mai mulți astfel de profesori favoriți ori modelul ideal de profesor la care subiecții înțeleg raportarea. Efectul Muhammad Ali s-a dovedit a fi unul robust chiar și în momentul în care subiecții au făcut referire la cadre diferite prin compararea cu ceilalți, iar faptul că efectul s-a dezvoltat indiferent de cadrul de referință, dintre ”actor și observator”, nu se regăsește în cazul efectului privind comparerea socială. În altă ordine de idei, se poate face însă o adăugare. Figura de mai jos va ilustra modul în care efectul apare în ambele condiții. Linia continuă reprezintă condiția ”altul- ca sistem de referință”, iar linia punctată reprezintă condiția ”propria persoană- sistem de referință” (S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 123).
Fig.nr.1.(S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 123)
După cum se poate observa, efectul s-a manifestat în ambele cazuri, după indicațiile evaluărilor date de dimensiunile ”onestitate” și ”inteligență”, cu o rezonanță asemănătoare, de unde se poate constata diferențe în ceea ce privește intensitatea absolută prin comparare. În aceeași măsură, în condiția ”altul- ca sistem de referință”, evaluarea celor două dimensiuni se realizează la un nivel mai ridicat , decât în cazul în care propria persoană este considerată criteriu de comparație.
CONCLUZII
Profesorul de psihologie socială, Jean-Claude Deschamp relatează faptul că atunci ”când celălalt este referința în funcție de care se efectuează comparația, subiectul nu va fi luat în considerare decât în mod secundar și ar putea avea sentimentul că identitatea îi este amenințată. Afirmarea diferenței trece printr-un proces invers: subiecții subliniază diferența față de celălalt mai mult decât atestă diferența celuilalt față de ei. Afirmarea și valorizarea de sine s-ar afla în centrul acestor fenomene și ar determina expresia similitudinii și a diferenței.”(Doise, W., Deschamp, J-C. și Mugny, G., 1996, 158).
Concentrând rezultatele obținute din experimentele realizate, se elaborează ipoteza că pattern-urile cognitive prin interacțiunea cu ceilalți asigură subiectului consistența necesară vârstei adolescenței. Existența efectului Muhammad Ali în rândul tinerilor din România probată prin cerecetarea realizată de Septimiu Chelcea și colaboratorii (2000), carea a dovedit valabilitatea acestui efect pe o populație cu vârsta medie de 42 de ani, din diferite zone ale țării și cu diferite profesii. Totodată, s-a identificat o situație particulară în care tendința de a ne considera mai morali decât ceilalți diminuează apariția sentimentului de vinovăție.
BIBLIOGRAFIE
Allison S. T.,Messick D. M. și Goethals G. R. 1989, ”The Muhammad Ali Effect”, Social Cognition, 275.
Allport Gordon W., 1991, ”Structura și dezvoltarea personalității”,Editura Științifică și Enciclopedică.
Chelcea Septimiu, 2002, ”Un secol de cercetări psihosociologice”, Editura Polirom,13.
Chelcea Septimiu și colaboratorii (M.-R. Robotă, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț),
Revista de Psihologie Socială, ”Buletinul Laboratorului, Psihologia câmpului social”, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, Nr. 5/2000, editura Polirom,119; 121; 122; 123.
Crăciun Dan, 2005,”Psihologia Socială„, Editura ASE, 31; 40; 52; 53.
Deschamp J.C., 1996, „Psihologia social experimental”, Editura Polirom.
Goffman Erving, 2007, ”Viața cotidiană ca spectacol”, Editura Comunicare.ro, 45
Le Bone Gustave, 1908, ”Psihologia maselor”, Editura Științifică.
Van Lage P.A.M. și Sedikides C., 1998, ”European Journal of Social Psihology”, 158.
Introducere
Definiţia consacrată privind termenul demetropolă pleacă de la înţelegerea acestei zone din punctul de vedere a structurii urbane, ca fiind un întreg grup de oraşe, dar care leagă aspectele mărimii doar de problema accesibilităţii şi în plus de necesitatea diversităţii economice concomitent cu existenţa unui mediu uman specific, de calitate.
Aceasta definiţie presupune adoptarea conceptului de policentricitate, care a condus către şase principale criterii de cuantificare a importanţei europene a acestor zone, a aglomeraţiilor urbane, care în final pot ierarhiza potenţialul fiecăruia la scară globala prin: transport, turism, industrie, cunoaştere, decizie şi administraţie.
Inţelegerea metropolelor ca o aglomeratie sau teritorii complex organizate la nivel funcţional, spaţial şi instituţional, cu impact la nivel social, economic şi ecologic, impact semnificativ pe diferitele scări spaţiale, reprezintă o premisa esenţială din punctul de vedere al teoriilor urbanistice dar mai cu seamă din acela al implicaţiilor privind dezvoltarea acestor zone.
Definiţiatermenului de metropolă,sintetizatăînstudiultematic al ESPON (European Observation Network for Territorial Development and Cohesion),pleacă de la înţelegerea acestora din punctul de vedere al structurii urbane, ca fiind un întreg grup de oraşe.
Anumite precizări leagă aspectele mărimii zonelor de problema accesibilităţii şi necesitatea diversităţii economice, coroborat cu existenţa unui mediul uman specific de calitate de anumiti parametric conform celor de la ESPON. Acest evantai de calităţi necesare se concretizează într-o serie de criterii, de natură să permită încadrarea unor aglomeraţii urbane în categoria metropolelor. In aceste condiţii, în care se fac aceste definiţii, presupunand adoptarea unanimă a conceptului de policentricitate care a condus către cele şase principale criterii de cuantificare a importanţei europene a aglomeraţiilor urbane, care în final pot ierarhiza potenţialul fiecăruia la scară globală: transport, turism, industrie, cunoaştere, decizie şi administraţie, pe termen mediu se poate face o evaluare preliminară privind posibile zone metropolitane si în România.
In sensul agreării şi promovării ideii de metropolă în sensul acceptat actual de către studiile europene, au fost luate în consideraţie:
-faptulcă,înprezent,cca85%dincapitaluldinRomâniaestestrăin,ceeace generează o puternică instabilitate a dezvoltării, în condiţiile stringentei nevoi de capital;
– accesibilitatea fizică terestră redusă a ţării faţă de Europa de Vest (sursa majoră de capital în condiţii economice globale);
– nivelul salariilor locale, deşi mai mic decât în restul continentului, dar mai mare decât în zone geografice mai îndepărtate (atractive pentru capital din acest punct de vedere);
– socul trecerii României de la o economie practic centralizată şi în bună măsură autarhică lao economie de piaţă care pune problema competitivităţii, la care România in momentul de faţă in cadrul unei economii globale foarte agresiva, nu poate face faţă;
– scaderea dramatică a populaţiei, ca urmare a scaderii natalitatii, dar si ca urmare a emigratiei in special a persoanelor active, dar şi previzibilele concentrări ale populaţiei ramase în urban sau în zona unor aglomeratri urbane, concomitent cu posibila creştere a indicatorului urbanizării.
Studiile europene realizate au identificat faptul că România are numai două arii metropolitan în crestere (MEGAs), Bucureşti şi Timişoara, dar ambele se situeaza în ultima dintre cele cinci categorii. Europa prezintă diferenţe semnificative între zonele sale, în care teritoriul ţării noastre are mai multe tipuri de probleme din punctul de vedere al dezvoltării ariilor potentiale de creştere metropolitană şi al accesibilităţii. Cercetările au relevat puternice elemente restrictive ale dezvoltării, fie endogene (infrastructura economică, structura sociodemografică), fie exogene (conexiunile firave atât cu teritoriul naţional cât şi cu reţelele majore europene de căi de comunicaţie, lipsa investiţiilor străine). Integrarea diferitelor zone trebuie corelată cu diferite vocaţii teritoriale ale unor potenţiale metropole din Romania: Bucureşti, sistemul urban Timişoara–Arad, Cluj, Braşov, Craiova, sistemul urban Brăila-Galaţi, Constanţa, majoritatea situate în arii profund rurale.
In acest context, rezolvarea problemelor legate de concentrarea investiţiilor dar mai ales cele legate de accesibilitate constituie, împreună cu cele legate de construcţia instituţională necesară funcţionării acestor sisteme teritoriale complexe, priorităţile principale privind asigurarea dezvoltării unor arii metropolitane în Romania integrate în reţeaua europeană.
Zonele metropolitane si dezvoltarea regionala
Înca din anul 2013 in România, Guvernul a anunțat un an al schimbărilor, demarand o serie de reforme, ample, cu implicații profunde asupra reorganizării sistemului politico-administrativ.Astfel, a fost demarata pregatirea procesului de regionalizare și a procesului de descentralizare.
In anul 2013 a fost lansatasi Strategia de Dezvoltare Teritorială a României (SDTR), ce a avut ca scop integrarea contextului, a priorităților și intereselor naționale și locale în raport cu nivelul UE și Strategia Europa 2020 și Agenda Teritorială 2020.
Avand in vedere cele menționate anterior și situația economică națională, dar și cea europeană, urmare a crizei economice, este considerata oportuna redeschiderea discuțiilor legate de dezvoltarea teritorială policentrică, bazată pe anumite orașe, ca motoare economice cu rol polarizator atat de dimensiune națională, cat și internațională. O dezvoltare policentrică poate asigura integrarea mai eficientă din punct de vedere teritorial și poate contribui la coeziunea și creşterea competitivității locale, printr-o dezvoltare integrată ţinând cont de specificul local.
Prezentarea de față tratează din punct de vedere funcțional și al guvernanței zona urbana funcționala ARAD-TIMISOARA, considerata la nivel European o unitate de bază necesare dezvoltării policentrice a Romaniei, și analizează oportunitatea implementării acesteia în contextul administrativ-teritorial și legislativ al României.
Cercetarea noastră se bazează pe literatura existentă pentru a defini zona urbană funcțională (ZUF) punând accent pe studiile ESPON 1.1.1 și 1.4.3 – studii care analizează dezvoltarea policentrică la nivel european şi argumentează necesitatea acestui tip de abordare în stabilirea strategiilor de dezvoltare – şi pe documentele legislative naționale pentru transpunerea conceptului în practică.
Concluziile analizei de fata vor furniza câteva recomandări practice pentru constituirea și buna funcționare a ZUF – integrate în sistemul administrativ teritorial și în cadrul instituțional si din alte zone metropolitane, aglomerari urbane, din România.
Conform studiilor efectuate de (ESPON, 2004, 2007, 2010, 2011) la nivel European, pentru analiza posibilitatilor existente din punct de vedere al dezvoltării economice echilibrate, problemele majore identificate sunt insasi limitarea in concentrarea activităților economice și implicit a locurilor de muncă în orașe, și mai ales în orașele mari – nu de puține ori cu caracter de metropolă și/sau capitale naționale sau regionale. În acest caz, este vizibila preocuparea pentru regionalizare și implicit pentru dezvoltarea regionaladoar intre anumite orașe mari, care au constientizat necesitatea unei conlucrari pentru dezvoltarea economica echilibrata, acestea devenind centre regionale în detrimentul teritoriilor înconjurătoare care pierd atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere social, forța de muncă migrând spre centru.
Dezvoltarea tehnologiei comunicațiilor și a infrastructurii de transport a dus însă la popularea zonelor adiacente acestor centre sau aglomerari urbane, precum și a căilor de comunicație din proximitate acestora. Astfel au apărut zone urbane bazate pe migrația bi-direcțională, formate dintr-un centru urban și localitățile înconjurătoare.
Realatia strânsă dintre aceste centre urbane, dar și a teritoriilor adiacente, sta bazată pe oferta de locuri de muncă, pe oportunitățile legate de educație și oferta serviciilor (publice sau private), delimitand astfel ceea ce numim zonă urbană funcțională (ZUF). Definirea acestei ZUF, este extrem de flexibilă, aceasta variind de la o tara la alta, atât din punct de vedere al conceptului, cât și în functie de modul de implementare la nivelul legislațiilor naționale
Am considerat ca, în cazul României si avand la baza studiile existente (ESPON, 2004, 2007; CEC, 1999), numim zona urbană funcțională: acea zonă formată din unul sau mai multe centre urbane cu caracter polarizator din punct de vedere socio-economic și localitățile înconjurătoare, între care există cel puțin o relație bazată pe migrație și navetism (datorată proximității); care împărtășesc una sau mai multe specializări funcționale și/sau caracteristici cultural-istorice; și care însumează o populație de cel puțin aproximativ 250.000 locuitori.
De exemplu, în cazul României, se încadrează în această definiţie în primul rând: București, Timișoara, Cluj, Iași, Constanța, Brașov dar și altele.
Din punctul de vedere al analizei, aglomerarea urbana TIMISOARA, isi intrepatrunde interesele de dezvoltare economica echilibrata cu ARAD, arealul urban Arad-Timisoara, prezentand caracteristicile unei conurbații, definită ca un ansamblu de orașe care se dezvoltă independent, fiind aproape una de cealalta și care impreuna au de rezolvat probleme ca: transportul, dezvoltarea economică, dezvoltarea infrastructurii energetice și de utilități, amenajarea și protecția mediului înconjurător, etc..
Pentru a exista o aceasta conurbație, conform literaturii de specialitate, trebuiesc îndeplinite două condiții:
Prima, ca geneză, rezultă prin juxtapunerea a două sau mai multe orașe care, până la un moment dat, s-au dezvoltat independent, ele rămânând distincte chiar dacă sunt înglobate într-un ansamblu;
A doua, trebuie să existe o anumită densitate a orașelor și a populației, precum și un număr mare de locuitori.
Pro și contra dezvoltării sistemului urban,
a zonei metropolitaneArad-Timișoara
Studiul bunelor practici de la nivel european și international în formarea aglomerărilor urbane, au indicat existența unor beneficii evidente de ordin strategic, administrativ, economic, social, ecologic, etc., care sunt valabile și pentru sistemul urban,zona metropolitana Arad-Timișoara, beneficii dintre care am putea enumera:
1) Efectulde piață
2) Economiile de aglomerare
3) Complementaritatefuncțională
4) Întărirea capacității de negociere și lobby la nivel național și european
5) Schimbuldeinformații
6) Creștereacapacitățiideabsorbțieafonduriloreuropene
Pe de altă parte, constituirea unui sistem urban integrat implică și o serie de provocări, care pot fi nuanțate în cazul specific al zonei Timișoara-Arad:
1)Dezechilibruldeforțe–pedeoparteîntreceledouămunicipii, iardepealtă parte între cele două municipii și comune, respectiv orașele mici, între acestea existând diferențe mari în termeni de populație, dezvoltare economică, resurse bugetare, etc.
2) Opoziția inițială a opiniei publice – în contextul limitării resurselor bugetare ale comunităților locale, cetățenii sunt tot mai atenți la modul în care bugetele locale sunt cheltuite și pun o presiune tot mai mare pe rezolvarea unor probleme punctuale ale acestora (de ex. repararea străzii pe care locuiesc sau extinderea rețelei de canalizare), astfel încât alocarea unor resurse financiare, umane sau informaționale locale pentru dezvoltarea comunităților învecinate este probabil să conducă la o reacție de respingere din partea acestora. De asemenea, lipsa unei culturi asociative va face ca și alți lideri de opinie, inclusiv presa, să fie reticenți la inițiativa de a dezvolta proiecte pe un teritoriu mai larg decât cel al comunității în care trăiesc.Cu toate acestea, autoritățile publice locale trebuie să fie, încă de la început, foarte transparente cu privire la această inițiativă, la resursele implicate și să explice tuturor actorilor interesați care sunt beneficiile pe care o abordare integrată teritorial le aduce pentru membrii comunității.
3) Limitarea autonomiei locale – experiența altor aglomerări urbane din Europa a indicat faptul că, în primă fază, pe fondul lipsei de încredere reciproce și a unei practici asociative, conducătorii administrațiilor locale au percepția că, prin planificarea integrată a dezvoltării, care presupune adesea și un proces de negociere, își pierd o parte din autonomia de a decide către ce să direcționeze resursele locale, ceea ce le-ar putea aduce inclusiv un deficit de imagine și de popularitate în rândul cetățenilor.
Caracterizarea generală a
Municipiilor Arad și Timișoara și a localităților limitrofe
Structuradin punct de vedere administrativ-teritorial este formată din două centre urbane (municipiile Arad și Timișoara), impreuna cu arealul lor de influenţă, acest areal fiind delimitat pe baza unei consultări cu autoritățile publice locale și a mai multor indicatori statistici obiectivi (avand in vedere dinamica populației și a stocului de locuințe). Acest areal de influență este format dintr-un număr de 32 de unități administrativ-teritoriale.
Suprafața totală a acestui areal este de 263.547 ha, ceea ce reprezintă 16% din suprafața totală a județelor Arad și Timiș, respectiv 8,2% din cea a Regiunii Vest. Pe de altă parte, acestea reuneau, la 1 ianuarie 2012, o populație stabilă de 621.514 de locuitori, ceea ce reprezintă 54,8% din populația totală a județelor Arad și Timiș, respectiv 32,6% din populația regiunii. Densitatea populației în arealul studiat este de 236 loc/km2, de peste 3 ori mai mare decât valoarea medie de la nivel regional și județean, ceea ce indică o concentrare semnificativă a populației în această zonă.
In ce priveste demografia zonei, la 1 ianuarie 2012, populația stabilă a arealului era estimată de Institutul Național de Statistică la 621.514 de locuitori. Desi aceste cifre vor fi însă revizuite de instituție odată cu publicarea, în semestrul II 2013, a rezultatelor finale ale Recensământului General al Populației și Locuințelor 2011, rezultatele indică o populație stabilă de 593.791 de locuitori la nivelul arealului, în scădere doar cu 4,7% față de recensământul anterior, din anul 2002, mult sub media județeană (-7%) și regională (-11,7%), evoluție influențată de soldul pozitiv al migrației interne din jurul celor două centre urbane, dar și de intensitatea mai redusă a migrației externe.
Ponderea cea mai ridicată a persoanelor cu studii superioare se înregistrează în cei doi poli urbani (Timișoara – 16,5% și Arad – 11,5%), în orașul Curtici și în unele comune suburbane (Dumbrăvița și Giroc – peste 5%).
Rata navetismului la nivelul arealului supus analizei este foarte ridicată, fluxurile de forță de muncă îndreptându-se dinspre mediul rural către cei doi poli urbani. După cum s-a concluzionat, rata navetismului este în relație directă cu distanța față de polii urbani, astfel ca în comunele Dumbrăvița, Ghiroda, Fântânele, Felnac, Frumușeni, Livada, Șagu, Șofronea, Vladimirescu, Zădăreni, Zimandu Nou peste jumătate din forța de muncă locală face naveta către Municipiile Timișoara și Arad. În pofida distanței foarte reduse dintre Timișoara și Arad, navetismul între cei doi poli urbani este foarte redus (sub 1% din forța de muncă). De remarcat este și faptul că arealul asigură suficiente locuri de muncă pentru populația ocupată de la nivel local, navetismul către alte zone ale țării fiind foarte scăzut, în contextul în care rata șomajului este una dintre cele mai reduse din țară.
În context regional, județul Timiș se remarcă prin cea mai scăzută rată a șomajului, înregistrând rezultate mai bune chiar decât București.Regiunea Vest se poziționa, în anul 2011, pe locul al II-lea la nivel național din perspectiva ratei șomajului.
Daca ne referim la nivelul de salarizare, în anul 2011, comparativ cu media naţională, judeţul Timiş înregistrează un nivel salarial mai mare cu aproximativ 3. În ierarhia naţională, judeţul Timiş se poziţionează pe locul al III-lea, după Bucureşti şi Ilfov. În profil temporal, ambele judeţe înregistrează creşteri cuprinse între 20% şi 30%.
Din punct de vedere al transporturilor, zona Timişoara-Arad are o poziţie geografică strategică, la mică distanţă de graniţa cu Ungaria şi Serbia, fiind principala poartă de intrare în România dinspre Europa Centrală, dar şi dinspre zona balcanică. Concret, zona se afirma tot mai pronunţat ca un hub regional de transport,teritoriul analizat fiind străbătut de coridorul rutier şi feroviar pan-european nr. IV, prin care se leagă Germania de porturile Constanţa şi Salonic, străbătând întregul areal al Europei Centrale şi zona balcanică. Prin prisma proximităţii faţă de capitala Ungariei – Budapesta, principalul hub de transport al Europei Centrale, cei doi poli urbani au acces rapid în toată Uniunea Europeană.
În ambele municipii – Arad și Timișoara – beneficiază de aeroporturi internaționale.
Rețeaua de unități de învățământ din zona studiată este una complexă și diversificată, acoperind toate nivelurile de educație, de la cel preșcolar, până la cel universitar.
După cum este indicat inharta de mai jos, arealul celor doua municipii, Arad-Timișoara, joacă un rol esențial, ca si hub regional, în sistemul urban al Europei Centrale și de Est, dar și în zona balcanică, fiind unul din cele mai importante centre urbane în triunghiul format de capitalele europene ale celor trei state: Ungaria, Serbia si Romania. Cele trei zone metropolitane aferente capitalelor, Budapesta, Belgrad și București, cu care arealul Arad-Timisoara se află într-o competiție asimetrică, datorita faptul că primii trei poli urbani enumerate au o populatie de peste 1,5 milioane de locuitori.
În conformitate cu Planul de Amenajare a Teritoriului Național – Secțiunea a IV-a ”Rețeaua de așezări”, Timișoara este încadrat ca si municipiu de importanță națională, cu influență potențială la nivel european, iar Aradul este incadrat ca si municipiu de importanță interjudețeană.
În context național, cei doi poli urbani – Timișoara și Arad – polarizează un teritoriu mult mai vast decât cel care face obiectul prezentului studiu, care cuprinde peste 80% din suprafața regiunii de Vest, precum și o parte din regiunile de dezvoltare învecinate (de ex. Bihor sau Mehedinți). La acest nivel, principalii poli urbani cu care se află în competiție,la nivel national, sunt Cluj-Napoca (în Regiunea Nord-Vest), respectiv Craiova (în Regiunea Sud-Vest), cu o populație similară, dar cu o capacitate de polarizare semnificativ mai redusă (in special in acest din urma caz).
În acest context, în baza H.G. 998/2008, Municipiul Timișoara a primit statutul de pol național de creștere (alături de Municipiile București, Ploiești, Craiova, Brașov, Iași, Constanța și Cluj-Napoca), iar Municipiul Arad pe cel de pol de dezvoltare urbană, alături de alte 12 orașe de dimensiune similară.
Faţă de anul 2007, s-a constatat o îmbunătăţire a performanţelor indicatorilor macroeconomici în special pentru judeţul Timiş. Astfel, în anul 2009, PIB/ locuitor (PPS) la nivelul judeţului Timiş era de 15.800 Euro (PPS), ceea ce reprezenta 67% din media UE-27, iar la nivelul judeţului Arad era de 11.200 Euro (PPS), ceea ce reprezenta 47,65% din media UE-27. Cu această valoare, judeţul Timiş se afla tot pe locul III la nivel naţional, depăşind cu 43,63% media naţională, respectiv cu 30,57% cea regională.
Din graficele de mai sus reiese inca odata valoarea maximă a indicatorului, dobândită de către judeţul Timiş, cu mult peste media regională şi peste cea naţională. Astfel, la nivelul regiunii de Vest au fost vizibile disparităţile intraregionale, judeţele Arad şi Timiş fiind pilonii de rezistenţă ai unei dezvoltări economice regionale echilibrate.
Odată cu izbucnirea crizei economice, în cazul tuturor regiunilor, poli urbani de dezvoltare au avut de suferit, efectele resimţindu-se la nivelul indicatorilor macroeconomici care înregistrează o dinamică negativă între anii 2008 şi 2009.
Capacitatea de polarizare a arealului Timișoara-Arad este determinată de nivelul ridicat de dezvoltare economică (locul II la nivel național după București-Ilfov, după indicatorul PIB/locuitor), de existența unor centre universitare de prestigiu, caracterul cosmopolit, dar și de deficitul cronic de forță de muncă din zonă, influențat de modelul demografic specific regiunii, bazat pe o rată foarte scăzută de natalitate.
În ultimul deceniu, în arealul de influență delimitat de studiu s-a produs un amplu fenomen de suburbanizare, caracterizat prin apariția de noi zone rezidențiale, industriale și de servicii în comunele învecinate, care au devenit așa-numite ”cartiere-dormitor”. Dezvoltarea acestor zone nu a fost însă însoțită de o extindere corespunzătoare a infrastructurii (de transport, edilitar-gospodărești, etc.) și creează probleme însemnate de management a traficului urban, în condițiile în care rata navetismului către cele două orașe este foarte ridicată.
Potentialul Romaniei in ccea ce priveste zonele metropolitane si dezvoltarea regionala
Conform unui raport al FUAs (Functional Urban Areas), România are o acoperire relativ bună (în condiţiile geomorfologice specifice)-vezi Figura 2,insa ariile urbane de excelenţă, denumite ca MEGAs (Metropolitan European Growth Areas – Arii de creştere Metropolitană), sunt doar Bucureşti şi Timişoara. La acestea se adaugă alte 8 Arii funcţionale cu relevanţă naţională sau transnaţională şi 49 cu relevanţă regională sau locală.
Studiile europene au evidenţiat insa diferenţe semnificative între teritorii. România ridică multe tipuri de probleme, datorita poziţiei, atât din punctul de vedere al dezvoltării ariilor de creştere metropolitană, cât şi din acela al accesibilităţii faţă de teritoriul european.
Apariţia şi dezvoltarea unor arii metropolitane este strâns legată de funcţionarea sistemică a unor comunităţi administrativ-teritoriale extrem de diferite atât ca mărime, cât şi ca potenţial economic, situaţie în care posibilele coordonări ale dezvoltării necesită semnificative restructurări administrative şi legislative. In acest context, acceptarea unor modele diferite de urbanizare diversificată, se realizeaza „prin alternanţa spaţială a zonelor dens construite cu cele mai puţin construite, care ar conduce la constituirea unui peisaj urbanizat dezvoltat într-un mozaic” si reprezintă alternativa spaţială, cea mai probabilă, pentru o dezvoltare teritorială durabilă.
Posibilităţilede dezvoltare a aşezărilor umane de tip urban de natură a putea sprijinii dezvoltarea de zone metropolitane, au fost identificate nu numai în vecinătatea marilor aglomeratii urbane, dar şidealungul marilor trasee ale căilor de comunicaţie care leaga si alte centre urbane.
In acest context, rezolvarea problemelor legate de concentrarea investiţiilor, a problemelor corelate cu accesibilitatea si împreună cu cele referitoare la construcţia instituţională, necesară funcţionării acestor sisteme teritoriale complexe (zone metropolitane),constituie priorităţile principale pentru asigurarea dezvoltării viabile a unor arii metropolitane în Romania, si integrarea acestora în reţeaua europeană.
Avantajele acestor zone metropolitane si implicarea in dezvoltarea regional sunt nenumarate, insa ca si enumerare am considerat a fi importante:
decongestionarea orasului, a aglomerarii urbane
satisfacerea cererii de locuinte a populatiei
fonduri bugetare mai mari pentru localitatile cu venituri mici
beneficii economice derivate din cresterea atractivitatii zonei pentru investitori
imbunatatirea infrastructurii tehnico-edilitare si de transport
crearea de locuri de munca prin atragerea de investitori
cresterea nivelului de trai al populatiei
dezvoltarea si investitiile in infra-structura
extinderea retelelor de utilitati
accesarea fondurilor structurale ale UE
Dezavantaje posibile ar putea sa fie:
speculatiile imobiliare care determina scumpirea terenurilor
dificultatile de administrare
cresterea taxelor locale pentru anumite localitati
degradarea mediului, prin aglomerarea de locuinte
pierderea autonomiei locale
centralizarea fondurilor si riscul distribuirii preferentiale a acestora
Strategia de dezvoltare a sistemului urban Arad-Timişoara
Odata cu Strategia „Europa 2020” –cand obiectivul general al acestei strategii este transformarea Uniunii Europene într-o economie inteligentă, sustenabilă şi favorabilă incluziunii, pentru oferirea la un nivel ridicat de posturi, in vederea ocupării forţei de muncă active, cresterea productivităţii şi asigura coeziunii economice, sociale si teritoriale, toate aceste prioritati au devenit imperativ necesare a fi atinse si la nivelul polului de dezvoltare Arad-Timisoara.
Cele trei priorităţi stabilite în cadrul acestei strategii sunt:
Creştere inteligentă – dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovare (cercetarea şi dezvoltarea tehnologică combinată cu utilizarea eficientă aresurselor existente conduc la creşterea productivităţii);
Creştere sustenabila (durabilă) – promovarea unei economii mai eficiente din punctul devedere al utilizării resurselor, mai ecologice şi mai competitive poate conduce pe de-o parte la furnizarea de „bunuri publice” societăţii (cum ar fi conservarea habitatelor, biodiversitatea şi menţinerea patrimoniului rural) ce pot conduce în arealele vizate la crearea de noi locuri de muncă prin extensivizarea agriculturii şi aprovizionarea pieţelor locale;
Creşterefavorabilăincluziuniisociale–promovareauneieconomiicuorată ridicată a ocupării forţei de muncă, care să asigure coeziunea socială şi teritorială prin deblocarea potenţialului economic al zonelor rurale, dezvoltarea pieţelor şi locurilor de muncă la nivel local, prin furnizarea de asistenţă în vederea restructurării agriculturii şi sprijinirea veniturilor agricultorilor în vederea menţinerii unei agriculturi sustenabile în întreaga Europă.
Obiectivele strategice pentru zona metropolitana Arad-Timisoara in conditiile Strategiei „Europa 2020”, sunt:
Obiectiv strategic 1.Creşterea atractivităţii sistemului urban pentru locuitori, investitori şi turişti,prin:
– Asigurarea unui mediu atractiv pentru locuitori
– Dezvoltarea societăţii bazate pe cunoaştere prin cercetare, educaţie şi TIC
Obiectiv strategic 2.Asigurarea conectării sistemului urban Arad-Timisoara, prin:
– Îmbunătăţirea mobilităţii şi inter-modalităţii
– Dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare
Obiectiv strategic 3.Asigurarea unei creşteri sustenabile a Sistemului Urban, prin:
– Asigurarea unui management durabil al mediului
– Creşterea eficienţei energetice şi promovarea energiilor alternative
Perspective si recomandari
In contextul general la nivel European procesul de metropolizare joaca un rol de important în dezvoltarea spatiului european, proces în care metropolele au devenit motoarele cresterii economice, precum si principale puncte nodale de inovare. Economia creata de metropole coroborat cu beneficiile activitatii se propaga spre centrele urbane de mai mici dimensiuni, in fiecare stat.
Competitivitatea si implicit bunastarea din Zonelor Metropolitane ale Europei este esentiala pentru realizarea obiectivelor stabilite de Conventia Europeana (coeziunea teritoriala), de Strategiile de la Lisabona si Goeteborg (cu accent pe competitivitate si dezvoltare economica durabila), de Perspectiva Dezvoltarii Spatiale Europene (ESDP – pentru îmbunatatirea echilibrului urban) si a celui de al patrulea Raport de Coeziune (privind coeziune economica si sociala).
Competitivitatea necesita o abordare inevitabila a problematicii urbane sub aspectele: economic si social, cu responsabilate crescuta din punct de vedere al mediului. Competitivitatea si coeziunea urbana pot fi facilitate prin crearea unor instrumente eficiente de suport pentru luarea deciziilor strategice si pentru implementarea unor actiuni în cadrul anumitor zone urbane functionale – ZUF(a se vedea rapoartele ESPON) si îndeosebi a celor cu caracteristici metropolitane. Definirea si recunoasterea zonelor metropolitane ale Uniunii Europene este o cerinta imperativa pentru ca acestea sa-si poata aduce contributia la implementarea politicilor europene.
În esenta, viitorul Uniunii Europene, pe termen lung, depinde în mare masura de competitivitatea si bunastarea celor aproximativ 120 de zone metropolitane recunoscute deja, si care cuprind peste 60% din populatia Europei. Numarul zonelor metropolitane este într-o permanenta crestere, fiecare având în componenta sa un numar de municipii si orase diferite ca marime, insa interconectate si interdependente.
Procesul de metropolizare a condus si determina redefinirea oraselor sub aspectul dezvoltarii lor teritoriale, aducând în prim-planul dezvoltarii spatiale problemele managementului teritoriilor metropolitane.
Teritoriile metropolitane au ridicat si ridica in continuare numeroase probleme strategice comune, ca: managementul schimbarilor economice la scara nationala si internationala, a infrastructurii de comunicatii, a diversitatii sociale si culturale, precum si, nu în ultimul rând, a protejarii patrimoniului natural si cultural.
Crearea unor zone metropolitane este necesara din mai multe considerente, cele mai importante fiind:
crearea unui mediu favorabil pentru atragerea investitiilor majore;
conceperea unei strategii comune privind dezvoltarea durabila;
accesarea fondurilor structurale si de coeziune;
realizarea unor investitii privind infrastructura (utilitati, transport, drumuri etc.);
crearea unei administratii publice transparente si competitive, care sa colaboreze eficient cu mediul de afaceri si comunitatea locala;
conservarea patrimoniului cultural si a identitatii locale;
Concluzie
„Metropolizarea” României alaturi de regionalizare ar putea crea un binom care are potentialul de a aduce valoare adăugată României, în sensul ca zonele metropolitane ar putea fi fundamentul pe care sa se poata cladi regiunea si viitoarea strategie de dezvoltare regionala. Pentru ca o regiune sa fie functionala avem nevoie de mai multi poli de crestere si aici intervin zonele metropolitane, ele fiind modelul de organizare complex care permite dezvoltarea atât a centrelor urbane cât si a zonelor rurale adiacente.
Marele avantaj al zonelor metropolitane este faptul ca se reduc astfel costurile politice si este mai usor de realizat pentru ca nimeni nu este obligat sa fuzioneze, asa cum ar trebui de fapt pentru a mai reduce din numarul UAT-urilor (unitati administrativ-teritoriale), si cel putin pe hârtie ar trebui sa reduca putin costurile legate de furnizarea serviciilor publice sau macar sa îmbunatateasca serviciile publice din punct de vedere calitativ.
Experienta statelor Uniunii Europene demonstreaza ca zonele metropolitane bine conduse ajung rapid la competitivitate economica (pot atrage eficient fonduri si investitori, isi pot dinamiza sectoarele constructiilor, serviciilor si turismului), iar dezvoltarea lor viitoare este una durabila (politicile economice, culturale, sociale, ecologice sunt armonizate in mod fericit).
Bibliografie
Banca Mondiala (2013a), Raport privind polii de crestere
Banca Mondiala (2013b), Orase competitive, Remodelarea economiei geografice a României
CDCAS (2007a), Analiza Comparativa a Dezvoltarii Zonelor Metropolitane din Europa, Bucuresti
CDCAS(2007b), Implicatiile Sociale si Economice ale Procesului European de Metropolizare, Bucuresti
CDCAS (2005), Euroregiunile, Regiuni Urbane Functionale, Bucuresti
Comisia Europeana (2011), Agenda Teritoriala a Uniunii Europene 2020
CURS (2009), Metodologie pentru identificarea întinderii si structurii zonelor metropolitane în România, Bucuresti
Guvernul României (2013), Memorandumul privind Regionalizarea României
MDRT (2008),Conceptul Strategic de Dezvoltare Teritoriala a României 2030 (CSDTR)
Ministerul Fondurilor Europene (2013), Acordul de parteneriat propus de România pentru perioada de programare 2014-2020
Site-uri web:
www.zmc.ro
http://www.crpe.ro/wp-content/uploads/2013/09/raport-crpe-dezvoltare-urbana.pdf
http://intermaster.geo.unibuc.ro/wp-content/uploads/2014/10/21_pascariu.pdf
http://www.mdrt.ro
http://www.fonduri-ue.ro/images/files/studii-analize/41339/StudiuTM-AR-FINAL.pdf
Alte surse bibliografice:
Rapoartele seminariilor regionale realizate în cadrul proiectului Policentric-Parteneriate strategice pentru dezvoltarea policentrica a României, PO DCA, cod SMIS 35483
Depozitia Federatiei Zonelor Metropolitane si Aglomerarilor Urbane din România privind regionalizarea, Consultare publica privind regionalizarea, Academia de Advocacy, Cluj Napoca, 2013
Carta Albă. Impactul scenariilor privind viitorul Europei asupra României
Autori: Costea Simina – Maria
Negoiță Laura Mihaela
Master FAMP-APIE, anul I
Prof. coordonator: Prof. univ. dr. Alina Georgiana PROFIROIU
Academia de Studii Economice, Facultatea de Administrație și Management Public, București
Aprilie 2017
CUPRINS
LISTĂ FIGURI ȘI TABELE 3
ABSTRACT 4
CUVINTE CHEIE: 4
METODOLOGIE 4
ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL EUROPEAN 5
CONTEXTUL EUROPEAN ACTUAL 8
CARTA ALBĂ ȘI CELE 5 SCENARII 9
Scenariul 1: Continuând pe același drum 9
Scenariul 2: Accent exclusiv pe piața unică 11
Scenariul 3: Cei care vor mai mult fac mai mult 12
Scenariul 4: Mai puțin, dar mai eficient 14
Scenariul 5: Mult mai mult, împreună 15
CONCLUZII 16
LISTĂ FIGURI ȘI TABELE
Figura 1: Contribuția României la UE versus fonduri primite 6
Figura 2: Evoluție comparativă PIB/cap de locuitor 6
Figura 3: Evoluție salariu mediu net 7
Figura 4: Evoluția numărului de emigranți români 7
Figură 5: Video privind așteptările cetățenilor de la UE 9
Figura 6: Impactul scenariului 1 asupra politicilor 10
Figura 7: Impactul scenariului 2 asupra politicilor 11
Figura 8: Impactul scenariului 3 asupra politicilor 13
Figura 9:Impactul scenariului 4 asupra politicilor 14
Figura 10: Impactul scenariului 5 asupra politicilor 16
ABSTRACT
Importanța integrării României pe calea europeană nu poate fi contestată. Se vorbește continuu despre potențialul economic al țării noastre care s-a făcut încet, încet vizibil odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, având susținerea Blocului Comunitar. Euroscepticismul, scăderea încrederii cetățenilor în UE din cauza dezamăgirilor survenite în urma decalajului dintre așteptări și realizările României după un deceniu european, sunt de înțeles. Totodată, acestea nu dau dreptul țării noastre să critice de pe margine sau să dezaprobe anumite situații cu care UE se confruntă în această perioadă de răscruce.
Susținem că locul României, judecând după potențialul țării, se află în nucleul dur al Uniunii. Pentru a putea accede la o asemenea poziție România trebuie să îmbrățișeze această perioadă istorică cu maturitate și cu o atitudine proactivă. Apariția Cartei Albe și a celor cinci scenarii enunțate reprezintă o declarație clară că UE se află la un moment de răscruce, în fața unui nou început, iar România trebuie să decidă cum va profita de acest început.
Această lucrare își propune să sublinieze impactul pe care adoptarea fiecărui scenariu în parte îl poate avea asupra României, pentru o mai bună înțelegere a ceea ce va însemna începând cu toamna acestui an, odată cu Summitul de la Roma, contextul european al României.
Motivul pentru care am ales să abordăm această temă, pe lângă faptul că reprezintă un subiect deosebit de vehiculat la momentul actual, este importanța situației, ba chiar caracterul ei decisiv în ceea ce înseamnă viitorul UE. Este deosebit de important pentru noi ca țară să știm cum ne poziționăm, să ne asumăm o anumită direcție, pentru ca apoi, într-un mod proactiv, să luptăm pentru ceea ce ne dorim de la societatea în care trăim.
Structura lucrării se axează pe facilitarea înțelegerii cititorului, motiv pentru care partea de început surprinde contextul european, atât la nivelul UE-27, cât și la nivel național, urmând apoi o trecere logică spre situația actuală și prezentarea celor cinci scenarii enunțate în Carta Albă, alături de posibilul lor impact asupra României. Lucrarea se încheie prin formularea unor concluzii care doresc să surprindă cel mai favorabil scenariu pentru țara noastră, dar și cel mai puțin favorabil, în opinia noastră.
CUVINTE CHEIE:
Uniunea Europeană, integrare, România, viitorul european, Carta Albă, Europa cu două viteze, impact, scenarii, comunitate;
METODOLOGIE
Metodologia utilizată în elaborarea prezentei lucrări constă, în principal, în studiul informațiilor furnizate pe site-urile oficiale ale organismelor de profil, naționale și europene, și preluarea de date relevante pentru scopul lucrării, și anume identificarea impactului pe care scenariile privind viitorul Europei îl au asupra României.
Pentru fixarea cadrului teoretic au fost utilizate site-urile unor instituții precum: Comisia Europeană, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Fondurilor Europene, Eurostat, Institutul Național de Statistică, Reprezentanța Comisiei Europene, dar și publicații precum Euro barometrul la nivel european, Ziarul Financiar, revista Capital.
S-a urmărit utilizarea unor surse acreditate pentru a evita furnizarea de informații eronate care să pună la îndoială veridicitatea lucrării, însă, în ceea ce privește prezentarea impactului celor cinci scenarii asupra demersului european al României, am observat o limitare dată de caracterul neoficial al informațiilor găsite, în momentul actual putându-se concluziona îndeosebi pe baza diverselor păreri ale analiștilor politici sau chiar ale decidenților la nivel național sau european, păreri care la momentul actual reprezintă pure supoziții fără un fundament dovedit științific.
ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL EUROPEAN
România și-a început parcursul European în anul 1993. Conform site-ului Ministerului Afacerilor Externe (MAE), vom prezenta în continuare câteva date reprezentative privind procesul de aderare. Așadar, la 1 ianuarie 1993 a fost semnat Acordul de Asociere a României la Uniunea Europeană. Un alt aspect important îl reprezintă decizia de deschidere a negocierilor de aderare cu România (alături de alte șase state candidate) luată de către Consiliul European de la Helsinki în luna Decembrie a anului 1999. În decembrie 2003, Consiliul European de la Bruxelles a stabilit calendarul de aderare a României la Uniunea Europeană, acesta cuprinzând finalizarea negocierilor în 2004, semnarea Tratatului de Aderare în 2005 și aderarea efectivă în ianuarie 2007. Prin urmare, Consiliul European de la Bruxelles din 16-17 decembrie 2004 a confirmat încheierea negocierilor de aderare, în 25 aprilie 2005 a fost semnat Tratatul de Aderare, iar data de 1 ianuarie 2007 reprezintă ziua când România a devenit oficial stat membru al Uniunii Europene.
În vederea aderării la UE, România a trebuit să îndeplinească anumite criterii punctuale precum organizarea teritorială, conformă cu cea comunitară, fapt ce a condus la apariția celor 8 regiuni de dezvoltare din categoria NUTS 2, reorganizarea cadrului legislativ, administrativ și de programare, precum și dovedirea eficienței privind gestiunea în plan financiar și bugetar. Având la bază angajamentele stipulate în Parteneriatul pentru Aderare, cu consimțământul României și al UE, se urmărea prin asistența financiară nerambursabilă, facilitarea procesului premergător aderării pentru România, prin instrumentele financiare destinate preaderării, PHARE (Poland and Hungary Aid for the Reconstruction of Economy), ISPA (Instrument for Structural Policies for Pre-Accession) și SAPARD (Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development). Pe perioada 2000-2006 România a beneficiat de un total de 2394,64 milioane EUR fonduri PHARE (Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar (AMCSC), Ministerul Finanțelor, aprilie 2006). Prin Programul ISPA, România a beneficiat în perioada de pre-aderare de aproximativ 240 milioane EUR anual (2000-2006), în total 1896 milioane EUR (Autoritatea de Management pentru Infrastructură, Ministerul Finanțelor Publice, 2006). În ceea ce privește programul SAPARD, existența MAFA (Mulți Annual Financing Agreement) între CE și România a condus la stabilirea sumei de 1109 milioane lei, fonduri nerambursabile în perioada 2000-2006 (Agenția SAPARD, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale).
În anul 2017 s-au împlinit 10 ani de la aderarea României la UE. Este un moment de răscruce în care au apărut diferite sinteze cu privire la ce a însemnat pentru România apartenența la Blocul Comunitar. Vom încerca în continuare să prezentăm succint cele mai importante realizări și dezamăgiri care vizează țara noastră în contextul european.
De la aderare, România a trecut printr-un boom și o criză economică, iar astăzi ne aflăm în mijlocul unei creșteri economice spectaculoase, despre care unii se tem că ar putea fi, de fapt, o nouă bulă.
PUNCTE TARI
Dacă ne uităm la lucrul cel mai simplu de cuantificat când vine vorba de apartenența la UE, diferența dintre contribuția plătită de România la bugetul UE și banii primiți de țara noastră prin fonduri de coeziune sau subvenții pentru agricultură, ne mutăm într-un cadru cât se poate de concret. Astfel, soldul arată un plus de 26,5 miliarde euro, cât costul total al tuturor autostrăzilor și drumurilor expres de pe hârtie din România, conform unei analize realizată de Ziarul Financiar la sfârșitul anului 2016.
Figură 1
Figura 2: Contribuția României la UE versus fonduri primite
Sursa: Institutul Național de Statistică
Un alt indicator important care ne situează pe primul loc ca și evoluție în rândul statelor membre, este PIB-ul pe cap de locuitor ajustat cu puterea de cumpărare, care de la 39% din media UE ân anul 2006, a ajuns în anul 2015 la 57% din media UE conform Eurostat.
Salariul mediu net a atins în ultimul deceniu o creștere de aproximativ 90%, de la 866 lei, la 2108 lei în octombrie 2006.
Ca și urmare a aderării economia românească a devenit mult mai deschisă și conectată la cea globală. În 2006 exporturile de mărfuri valorau 25,8 miliarde euro, iar importurile 40,7 miliarde, valori care în 2015 arătau în felul următor: exporturi în valoare de 54,6 miliarde euro (cu 111% mai mult), iar importurile 62,9 miliarde euro, cu 54% mai mult, fapt ce denotă, de asemenea, o mai mică dependență față de furnizorii străini, conform unei analize realizată de revista Capital.
Nu vom trece cu vederea nici Investițiile Străine Directe. La 31 decembrie 2006 soldul ISD era, conform BNR, 34,5 miliarde euro, iar la finele lui 2015 acesta a ajuns la 64,4 miliarde euro. Astfel, s-au adus în țară, în medie, aproximativ 3 miliarde euro pe an.
PUNCTE SLABE
Deși libertatea de a călători în interiorul Uniunii este văzută ca un mare plus pentru cetățenii statelor membre, aproximativ 2,5 milioane de români au emigrat în ultimul deceniu pe perioadă îndelungată, iar circa jumătate de milion au plecat din țară pe termen scurt pentru a lucra în diverse domenii. Astfel, românii plecați peste hotare au trimis acasă, din 2006 până în 2015, aproximativ 52 miliarde de euro, cu mult peste nivelul ISD din aceeași perioadă. Pe termen lung însă, fenomenul migrației nu aduce avantaje sustenabile deoarece scade capacitatea comunităților locale de a produce și a se dezvolta. De asemenea, din punct de vedere social, ne raportăm și la numărul mare de divorțuri apărute în urma migrației, dar și situațiile copiilor rămași acasă fără părinți.
Deși au fost menționate sumele importante care au intrat în țara noastră prin fonduri de coeziune și subvenții, rămâne un mare neajuns al României situația absorbției fondurilor europene. Astfel, din sumele alocate perioadei de programare 2007-2013 România a reușit să atragă doar 80% din fonduri, asta și datorită celor 2 ani de prelungire alocați de UE. Din exercițiul 2014-2020 se vehiculează până la acest moment o valoare în jurul procentului de 1% absorbție, cauzat și de întârzierea ministerului de resort în lansarea ghidurilor solicitantului, dar și în acreditarea Autorităților de Management.
Luând în considerare toate aceste aspecte, românii continuă să aibă încredere în Uniunea Europeană, încrederea acestora fiind în proporție de 52%, față de media europeană de 36%. Merită totuși menționat că la momentul aderării, același indicator se situa la nivelul de 65%.
Prin urmare, influența pozitivă a UE asupra României nu este de contestat, însă, comparativ cu așteptările românilor din perioada aderării, putem identifica și numeroase dezamăgiri, care, cumulate cu cele ale statelor membre, au dus Uniunea Europeană la momentul de răscruce unde se află astăzi.
CONTEXTUL EUROPEAN ACTUAL
Ultimii ani nu au fost ușori pentru Uniunea Europeană și statele sale membre: economia parcurge un proces greoi de redresare neunitară în urma crizei financiare globale, UE se confruntă cu cea mai mare criză a refugiaților de după al II-lea război mondial (în 2015 a primit un val de 1,2 milioane de refugiați), cu atacuri teroriste de amploare, cu realitatea BREXIT (Disocierea Marii Britanii de UE mută practic centrul de greutate economic european la Berlin), cu creșterea rapidă a influenței economiilor emergente care o obligă să se confrunte cu noi realități. Pe de altă parte, mobilizarea de trupe la frontierele estice ale Europei, războaiele și actele de terorism din Orientul Mijlociu și Africa, precum și militarizarea crescândă din întreaga lume sunt ilustrații puternice ale unui context global tot mai tensionat.
Cu cea mai mare piață unică din lume și a doua cea mai utilizată monedă, Europa este actualmente cea mai mare putere comercială. Prin programul „Orizont 2020”, s-au făcut pași importanți în cercetare-inovare. Europa aplică în prezent politici de dezvoltare durabilă privind securitatea și siguranța planetei (acordul cu Iranul privind programul nuclear, sau rolul de lider pe care l-a jucat UE în privința Acordului de la Paris privind schimbările climatice și în adoptarea de către Organizația Națiunilor Unite a obiectivelor de dezvoltare durabilă pentru 2030). Uniunea Europeană este cel mai important donator de ajutor umanitar și pentru dezvoltare (56% din totalul mondial, cu 74 miliarde de dolari conform datelor OCDE 2015)
Europa reprezintă un procent în scădere din populația mondială: În 1900, în Europa trăia aproximativ 25 % din populația mondială. În 2060, va reprezenta mai puțin de 5 % (Sursă: Divizia Statistică din cadrul ONU și Eurostat citată în Carta Albă). De asemenea, se estimează că puterea economică a Europei se va diminua în termeni relativi și va reprezenta mult mai puțin de 20 % din PIB-ul mondial în 2030, în scădere de la aproximativ un sfert în prezent. În 2060, va reprezenta mai puțin de 5 %. Niciun stat membru individual nu va avea mai mult de 1 % din populația globului la acel moment.
Europa îmbătrânește rapid, iar speranța de viață atinge niveluri fără precedent. Cu o vârstă mediană de 45 de ani, Europa va fi, până în 2030, „cea mai bătrână” regiune a lumii.
În ceea ce privește factorul social, perspectivele acestuia în cadrul politic european nu sunt atât de clare din cauză:
(1) Problemelor de șomaj (deși în scădere în 2017 cu o rata totală de șomaj de 8,2)
(2) Provocărilor globalizării,
(3) Politicii migraționale și
(4) Problemei îmbătrânirii populației.
Agenda politicii europene de asistență socială necesită mai multe analize și dezbateri. Principalele schimbări socio-economice cu care se confruntă țările UE includ: restructurarea economică, dezvoltarea tehnologică, schimbările în muncă și piața forței de muncă, globalizarea, mobilitatea și interdependența economică și estomparea granițelor între, instituții și identități.
Europa se familiarizează cu o digitalizare profundă a societății, iar provocările legate de utilizarea sporită a tehnologiei și a automatizării vor afecta toate locurile de muncă și toate sectoarele industriale. Pentru reducerea efectelor negative, vor fi necesare investiții masive în competențe și o regândire majoră a sistemelor de educație și de învățare pe tot parcursul vieții. De asemenea, se va impune introducerea unor noi drepturi sociale care să însoțească lumea profesională în schimbare.
Mediu: Europa s-a angajat să își decarbonizeze economia și să reducă emisiile nocive. Astăzi, se situează pe primul loc în materie de „orașe inteligente”, în utilizarea eficientă a resurselor naturale și în lupta globală împotriva schimbărilor climatice. Companiile europene dețin 40 % din patentele emise la nivel mondial pentru tehnologii energetice regenerabile.
Filmuleț:
https://www.europarltv.europa.eu/ro/programme/eu-affairs/what-do-you-expect-of-the-eu
Figură 6: Video privind așteptările cetățenilor de la UE
CARTA ALBĂ ȘI CELE 5 SCENARII
Comisia Europeană a adoptat un plan de reformare a Uniunii Europene, președintele Jean-Claude Juncker prezentând în Parlamentul European cinci posibile direcții ale Blocului comunitar, axate pe o cooperare a țărilor în grade diferite, eventual prin concentrarea pe zona euro, pe apărare și securitate. Liderii Uniunii Europene vor decide până la sfârșitul anului asupra viitoarei direcții a Blocului comunitar.
Scenariul 1: Continuând pe același drum
Acest scenariu presupune că UE-27 își va menține actualul parcurs bazat pe documentele” Un nou început pentru Europa” prezentat de Comisie în 2014 și” Declarația de la Bratislava”, convenită de toate cele 27 de state membre. În 2016 (prioritățile sunt actualizate cu regularitate, problemele sunt soluționate pe măsură ce apar și noua legislație este pusă în aplicare în mod corespunzător).
Scenariul presupune un grad redus de reformă, cu două direcții principale:
A) creșterea nivelului de cooperare în domeniul Pieței Unice, asupra căreia UE își propune să-și focalizeze întreaga atenție;
B) reducerea nivelului de cooperare în celelalte domenii în care se înregistrează voințe și capacități diferite de integrare.
Impactul asupra politicilor
Figura 7: Impactul scenariului 1 asupra politicilor
Sursă: Carta albă privind viitorul Europei, Reflecții și scenarii pentru UE- 27 până în 2025
Avantaje: Agenda pozitivă de acțiune continuă să producă rezultate concrete, bazate pe un sentiment comun al scopului urmărit. Drepturile cetățenești derivate din legislația UE sunt păstrate.
Riscuri: Riscul major de creștere a vulnerabilității UE și a statelor membre în domeniile care presupun cooperarea și solidaritatea deoarece țările vor trebui să gestioneze la nivel individual situațiile de criză cu care se vor confrunta. Uniunea ar interveni direct doar în acele domenii care presupun protejarea pieței unice, chiar dacă aceasta este interconectată cu un număr extins de domenii
Impactul asupra României: Scenariul nr.1 oferă o gamă restrânsă de oportunități pentru România, având în vedere că țara noastră nu are o economie competitivă și din această cauză nu va putea adera la zona euro prea curând. Fiind în afara eurozonei, România s-ar îndepărta de nucleu și nu va putea ține pasul cu ritmul accelerat al integrării în domeniul pieței unice, astfel încât decalajul de dezvoltare față de economiile competitive va crește.
Tot aici apare o problemă importantă de impact pentru România: menținerea în următoarea perioadă de perspectivă financiară, după anul 2020, a politicilor de coeziune și agricolă nealterate, ceea ce nu va fi ușor, fără aliați și fără a veni cu unele propuneri de perfecționare a acestor politici, deoarece statele membre dezvoltate, net contribuitoare la bugetul UE, doresc reducerea fondurilor pentru coeziune și agricultură. Aceste politici sunt însă esențiale pentru România, încă o perioadă de 20-25 de ani, până când va fi eliminat decalajul de dezvoltare economică și socială, față de media UE
Scenariul 2: Accent exclusiv pe piața unică
Obiectivul principal al acestui scenariu constă în accentul exclusiv pus pe piața unică. Progresele ulterioare depind de capacitatea de a conveni politicile și standardele aferente. Acordul se obține mai ușor în ceea ce privește libera circulație a capitalurilor și a bunurilor, care are loc în continuare fără bariere tarifare.
Impactul asupra politicilor
Figura 8: Impactul scenariului 2 asupra politicilor
Sursă: Carta albă privind viitorul Europei, Reflecții și scenarii pentru UE- 27 până în 2025
Scenariul presupune același grad redus de reformă, cu două direcții principale:
A) creșterea nivelului de cooperare în domeniul Pieței Unice, asupra căreia UE își propune să-și focalizeze întreaga atenție;
B) reducerea nivelului de cooperare în toate celelalte domenii în care se înregistrează voințe și capacități diferite de integrare.
Avantaje: Piața unică este fără îndoială, cea mai mare realizare a Europei.
Scenariul ar putea reda statelor membre pârghiile cele mai importante de suveranitate și ar permite o nouă construcție mai realistă în care să fie evitate greșelile de până acum.
Riscuri: Drepturile cetățenilor care sunt garantate prin legislația UE ar putea fi restrânse în timp. Adică s-ar pierde libera circulație a cetățenilor, moneda euro, toleranța și diversitatea, competițiile sau concursurile comune. Pe scurt, s-ar pierde acel sentiment că Europa este un „acasă” pentru toți cetățenii din toate țările membre”.
Un alt risc îl reprezintă absența unei politici unice în domeniul migrației sau azilului, motiv pentru care coordonarea în domeniul securității va fi realizată la nivel bilateral. Pe de altă parte, va conta și capacitatea și voința statelor membre de a soluționa la nivel bilateral problemele de interes comun, construcția Uniunii Europene devenind dependentă de eficiența acordurilor bilaterale stabilite între statele membre.
Impactul asupra României: Chiar dacă UE își propune să consolideze piața unică a bunurilor și a capitalurilor, principala provocare pentru România o reprezintă capacitatea ei și a instituțiilor europene de a depăși divergențele, ținând cont de faptul că vor continua să existe diferențe între standarde. Există riscul că România, din afara eurozenei să nu poată ține pasul cu ritmul concentrat al integrării în domeniul pieței unice, astfel încât decalajul de dezvoltare față de economiile competitive va crește. România nu este încă în interiorul spațiului Schenghen, deși se fac eforturi susținute de 10 ani în acesta direcție, ceea ce îngreunează accesul pe piața unică.
În al II-lea rând, românii ca cetățeni europeni au profitat de libertatea de mișcare a persoanelor și a lucrătorilor. Astăzi avem câteva milioane de români care au hotărât să se stabilească, să lucreze, să-și caute un loc de muncă în alt stat membru. Acest al doilea scenariu implică o reducere masivă de implicare a UE în alte domenii în afară de piața unică. Deci s-ar putea vorbi chiar de o repatriere a competențelor care acum sunt la nivelul UE, către România. Până în 2025, trecerea frontierelor atunci când se călătorește în scop de afaceri sau de turism este îngreunată din cauza controalelor regulate. Va fi mai greu să se găsească un loc de muncă în străinătate, iar transferul drepturilor de pensie în altă țară nu este garantat. Persoanele care se îmbolnăvesc atunci când se află în străinătate se confruntă cu perspectiva unor facturi medicale ridicate.
Scenariul 3: Cei care vor mai mult fac mai mult
Avem de-a face aici cu o Europă cu două viteze bazată pe „coaliții ale doritorilor” în diferite domenii de politici precum apărarea, securitatea internă, impozitarea sau aspectele sociale.
Statele UE cu economii puternice ar putea opta pentru o integrare aprofundată, dublată de partajarea mai multor atribute ale suveranității la nivel UE și de crearea unor mecanisme de prevenire a crizelor și de securitate comune. În schimb, membrii UE cu economii mai slab dezvoltate ar avea posibilitatea de a beneficia de o integrare mai puțin aprofundată, adică să meargă înainte cu propria viteză. Teoretic, aceste țări vor avea posibilitatea să se alăture oricând doresc nucleului, dar în realitate există riscul ca în cazul în care nu vor fi suficient de performante economic, să nu fie primite.
Impactul asupra politicilor
Figura 9: Impactul scenariului 3 asupra politicilor
Sursă: Carta albă privind viitorul Europei, Reflecții și scenarii pentru UE- 27 până în 2025
Avantaje: Statele membre care doresc să realizeze mai mult, au posibilitatea de a merge înainte, conform priorităților. Totodată, decalajul dintre așteptări și rezultate se reduce în țările care decid și reușesc să facă mai mult.
Riscuri: Principalul risc al acestui scenariu ar fi crearea de jure (legală) a unor clase diferite de cetățeni europeni. „Drepturile cetățenești derivate din legislația UE încep să difere, în funcție de țara în care trăiesc cetățenii și de cât de mult a ales această să realizeze.”
Totodată apar semne de întrebare cu privire la transparența și răspunderea la diferite niveluri decizionale.
Impactul asupra României: Scenariul acesta a stârnit cele mai multe controverse. Președintele Iohanis și diferiți decidenți români se arată îngrijorați față de scenariul Uniunii cu două viteze. România este cazul statului membru care nu este membru nici în spațiul Schengen, nici în zona euro, dar în același timp este și țara UE care îndeplinește criteriile aderării la Schengen, care apără cea mai mare frontieră terestră externă a Uniunii Europene și care și-a asumat ca obiectiv, fără un calendar clar însă, aderarea la moneda unică.
În cazul acestui scenariu, care pare a fi cel mai aproape a fi aplicat, eforturile naționale ale României trebuie îndreptate pentru a fi parte a vitezei unu din UE. În orice scenariu admis de lideri, viteza unu este ținta strategică. În actuala Uniune Europeană, viteza unu înseamnă că România trebuie să devină membru în spațiul Schengen să își construiască un calendar clar pentru aderarea la zona euro, să îndeplinească toate recomandările din cadrul monitorizării MCV, să insiste pentru cooperare și complementaritate între NATO și UE. Obiectiv însă, România, deși are obligația de a se alătura zonei euro prin Tratatul de aderare, nu a pregătit acest proces și în prezent nu mai are stabilit niciun termen pentru aderare, lăsând la o parte faptul că la momentul actual și dacă ar fi primită nu ar face față concurenței din eurozonă. Orice scenariu care ne plasează într-o zonă gri, incertă, de periferie estică, echivalează cu dezechilibrare puternică. România, pentru a se dezvolta, trebuie să fie sprijinită, astfel încât UE, în ansamblul său, să funcționeze ca un tot unitar. În realitate, acest scenariu îi favorizează pe cei puternici și îi discriminează în plus pe cei slabi. România, de exemplu, se străduiește să acceadă de 10 ani în spațiul Schengen și în fiecare an constată că încă nu este suficient de pregătită.
Scenariul 4: Mai puțin, dar mai eficient
Acest scenariu se referă la concentrarea eforturilor pe domenii mai restrânse pentru a avea rezultate bune și rapide în cadrul acestor priorități. Astfel, UE ar urma să acționeze mai mult și mai decisiv în anumite domenii, urmând ca celelalte să prezinte interes marginal sau chiar să fie ignorate.
Conform Cartei albe, acest scenariu urmărește omogenizarea promisiunilor, așteptărilor și a rezultatelor. UE ar urma să își direcționeze resursele limitate spre acele domenii unde și în prezent rezultatele sunt mai vizibile, precum tehnologia, energia, apărarea, iar domeniile unde valoarea adăugată pare a fi mai limitată (dezvoltarea regională, sănătatea publică, politica socială și a ocupării forței de muncă) vor fi deprioritizate, urmând ca acestea să fie „delegate” către agenții de resort, fie la nivel național, fie european.
Impactul asupra politicilor
Figura 10:Impactul scenariului 4 asupra politicilor
Sursă: Carta albă privind viitorul Europei, Reflecții și scenarii pentru UE- 27 până în 2025
Avantaje:
Dacă vorbim despre o prioritizare mai clară, îndrăznim să credem că cetățenii UE vor înțelege mai bine ce se întâmplă la nivelul UE-27, privind abordarea la nivel național și regional. Un alt aspect pozitiv subliniat în Carta Albă se referă la consolidarea drepturilor cetățenești care derivă din prioritățile stabilite la nivelul UE-27. S-a observat o diminuare a încrederii cetățenilor în UE, iar acesta pare a fi un alt aspect ce poate fi îmbunătățit prin adoptarea scenariului 4, eliminându-se decalajul dintre promisiuni și rezultate.
Riscuri:
Dificultatea în stabilirea priorităților se poate concretiza în alegerea unor domenii prioritare eronate, costul de oportunitate suportat de către UE-27 urmând să fie o problemă. Aceste domenii prioritate vor fi suportate tot prin resurse comunitare, prin urmare va fi greu de identificat acele zone care să fie considerate de către toate statele membre ca fiind de o importanță majoră
Impactul asupra României: În urma adoptării acestui scenariu se pot identifica cel puțin 3 aspecte importante cu impact asupra României. Așadar, s-ar pune problema ca ajutoarele de stat sau, mai exact, controlul acestora să se mute la nivel național, lucru care ar conveni României. Totuși, se pot crea anumite decalaje din cauza limitării fondurilor regionale.
Se vorbește despre faptul că domenii precum protecția consumatorului, mediul, sănătatea ar reprezenta, de asemenea, un interes strict național. România prezintă standarde minimale la aceste categorii, intervenția UE fiind o speranță pentru țara noastră din acest punct de vedere, iar odată cu deprioritizarea acestor domenii, România riscă să se confrunte cu o prăpastie tot mai mare între standardele statelor dezvoltate și cele întâlnite la nivel național.
Prin urmare, acest scenariu reprezintă un risc, tot o UE cu mai multe viteze, întrucât există riscul neidentificării cu prioritățile stabilite la nivelul statelor în curs de dezvoltare precum România.
Scenariul 5: Mult mai mult, împreună
Acest scenariu presupune, mai mult decât continuarea în aceeași formulă, o mobilizare în toate domeniile de politică, cu realizări mult mai mari. Este totodată o acceptare a faptului că nici uniunea în formă actuală, dar nici țările membre pe cont propriu nu sunt pregătite pentru a face față provocărilor curente.
Accentul se va pune pe o cooperare mai intensă în toate domeniile. Pe scena internațională, UE acționează ca un singur actor, iar Parlamentul european este factorul decizional în acordurile internaționale. Se urmărește crearea unei Uniunii Europene a Apărării. UE își consolidează poziția de cel mai important donator de ajutoare comunitare și de dezvoltare.
Impactul asupra politicilor
Figura 11: Impactul scenariului 5 asupra politicilor
Sursă: Carta albă privind viitorul Europei, Reflecții și scenarii pentru UE- 27 până în 2025
Avantaje:
Conform Cartei Albe unul dintre avantajele acestui scenariu îl reprezintă rapiditatea în procesul decizional la nivelul UE. De asemenea, sunt menționate drepturile cetățenilor mai numeroase, derivate din legislația UE.
Riscuri:
Unul dintre riscurile posibile îl reprezintă lipsa de legitimitate a UE de a acționa în diverse domenii, prin prisma celor eurosceptici, făcându-și apariția ideea conform căreia prea multe competențe de la nivel național sunt preluate de către UE.
Impactul asupra României: La nivelul României acest scenariu poate avea următorul impact. Gândind într-o manieră pozitivă, o integrare forțată poate însemna că statele din nucleul dur ajung să tragă după ele, pe calea dezvoltării, statele în curs de dezvoltare.
Totodată, nu putem ignora disparitățile uriașe – economice, culturale, sociale – care pot influența negativ o integrare „pe repede înainte”, conform europarlamentarului Laurențiu Rebega. Cetățenii români, dar și cei europeni în general, s-au dovedit în ultimii ani a fi critici cu privire la centralizarea deciziei la Bruxelles. Acest scenariu poate conduce România spre ideea că ceea ce se urmărește de fapt este alienarea democrației. Prin urmare, apare riscul de a dispărea împuternicirea statului în a apăra interesele propriilor cetățeni.
CONCLUZII
Asemenea altor regiuni din lume, așa cum am arătat în partea introductivă, Europa trece printr-o perioadă de transformări. Criză economică, conflictele armate care au generat fenomenul migrației externe, migrația internă dinspre est înspre vest, actele de terorism care au lovit în locuri simbol din interiorul ei, Brexit-ul, și pe de altă parte acutizarea diverselor probleme precum globalizarea, supraexploatarea resurselor naturale și îmbătrânirea populației, toate acestea au anulat ani de progrese economice și sociale și au scos în evidență deficiențele structurale ale economiei europene.
Pentru a se adapta la această nouă realitate, Europa trebuie să ia măsuri. Prioritatea Comisiei Europene, este menținerea unității familiei celor 27 de state membre, indiferent de scenariul care va întruni consensul statelor membre în lunile și anii următori.
Cele cinci scenarii prezentate în Carta Albă privind viitorul Europei țin cont de provocările care afectează viața milioanelor de europeni: globalizarea, populismul, inegalitățile sociale, migrația și terorismul.
În ceea ce privește România, ea, alături de celelalte state membre, are oportunitatea de a fi implicată, pentru prima dată în istoria ei de stat membru UE, în acest proces al reformării Uniunii Europene cu 27 de state membre, care trebuie să își stabilească acum viziunea în funcție de așteptările cetățenilor, pe de o parte, și de voința politică a statelor membre, pe de altă parte.
Cel mai avantajos scenariu pentru România, în contextul actual pare a fi, scenariul nr. 5,” Mult mai mult împreună”. În toate celelalte scenarii, avantajele pot deveni dezavantaje, dat fiind că România nu este în zona euro și în spațiul Schengen și va avea dificultăți în a prinde din urmă statele care vor alege să meargă cu o viteză mai mare de integrare. Cu toate acestea, având în vedere șansele mai degrabă scăzute ca acest scenariu să devină realitate, orice evaluare a situației actuale trebuie să ia în considerare determinarea statelor din nucleul dur de a avansa procesul de integrare într-un ritm mai accelerat, conform scenariului nr. 3, “Europa cu mai multe viteze”.
Cea mai importantă concluzie care se desprinde din această analiză este că viteza cu care România va merge în UE depinde foarte mult de noi înșine; singura șansă de a prinde din urmă un grup de state decise să avanseze pe calea integrării, grup care se află deja înaintea noastră pe acest drum, este să accelerăm ritmul reformelor dacă vrem să fim la masă la care se vor lua deciziile importante pentru întreaga Uniune Europeană. România trebuie să-ți propună să apere interesele țării și a cetățenilor săi pentru eliminarea decalajelor uriașe de ordin social și economic, propunând soluții pertinente de dezvoltare și apărare pentru viitorul ei și al Europei.
BIBLIOGRAFIE
Carta Albă privind viitorul Europei, Reflecții și scenarii pentru UE- 27 până în 2025 (https://ec.europa.eu/commission/white-paper-future-europe-reflections-and-scenarios-eu27_ro )
Calea Europeană
(http://www.caleaeuropeana.ro/)
Eurobarometru
(http://www.europarl.ro/ro/ue-pentru-cet%C4%83%C5%A3eni/eurobarometru )
Parlamentul European, comunicate de presă (http://www.europarl.europa.eu/news/ro/news-room/press-release )
Intervio.ro: interviu cu Iordan Gheorghe Bărbulescu (https://intervio.ro/2017/04/10/carta-alba-a-lui-juncker-intre-prezent-si-viitor/)
Curs de Guvernare: Carta Albă a UE-Primele reacții în România (http://cursdeguvernare.ro/carta-alba-a-ue-a-provocat-reactia-psd-nu-sustinem-o-europa-cu-mai-multe-viteze.html)
Comisia Europeană, Statistică (http://ec.europa.eu/info/statistics_ro)
Revista Sinteză, Efectul UE asupra României (http://revistasinteza.ro/efectul-ue-asupra-romaniei/)
Ministerul Finanțelor Publice (http://www.mfinante.gov.ro/acasa.html )
Radio France Internationale, O Europă cu două viteze și cinci scenarii (http://www.rfi.ro/economie-93455-europa-doua-viteze-cinci-scenarii )
Ziarul Financiar, Europa cu două viteze-scenariul oficial la Bruxelles (http://www.zf.ro/eveniment/europa-cu-doua-viteze-scenariu-oficial-la-bruxelles-romania-ramane-pe-o-orbita-de-pe-care-se-poate-si-esua-16178457 )
Republica, Cele cinci scenarii privind viitorul UE. Varianta unei Europe cu mai multe viteze, susținută de Franța și Germania (https://republica.ro/cele-cinci-scenarii-privind-viitorul-ue-varianta-unei-europe-cu-mai-multe-viteze-sustinuta-de-franta-si )
Europe Direct, Regiunea Centru (http://europedirect-adrcentru.ro/index.php/stiri/stiri-uniunea-europeana/1053-cum-va-arata-uniunea-in-2025-daca-va-actiona-mai-putin-dar-mai-eficient-scenariul-4-din-cartea-alba-privind-viitorul-europei )
Radio France Internationale, Dacian Cioloș despre UE cu mai multe viteze (https://www.youtube.com/watch?v=4-44sWKRL28 )
Interviu cu Laurențiu Rebega – Scenariile UE. Ce face România? (http://www.stiripesurse.ro/scenariile-ue-ce-face-romania_1184950.html )
Euractiv.ro (http://www.euractiv.ro/fonduri-ue/absorbtie-de-80-pe-exercitiul-financiar-2007-2013-5184 )
Ziarul Financiar, 10 ani de la aderarea la UE (http://www.zf.ro/eveniment/zf-10-ani-de-la-aderarea-la-ue-romania-ue-o-relatie-tradusa-financiar-in-26-mld-euro-primiti-de-la-bruxelles-15986051/poze/?p=1 )
CAPITOLUL I
SPAȚIUL TURISTIC
Caracteristicile spațiului turistic
Spatiul turistic este definit de criteriul functional al spatiului geografic, turismul avand o importanta deosebita in activitatea economica de ocupare a spatiului, dar si a spatiilor turistice polivalente, unde activitatea turistica se desfasoara concomitant cu alte activitati.
Prin desdasurarea activitatilor turistice care presupun atat dezvoltarea, amplificarea, cat si pefectionarea si varietatea acestora, se pot crea spatii turistice specializate de diferite tipuri si de dimensiuni variabile.
"Spatiile turistice sunt sisteme spatio-temporale generate de existent unui potential turistic natural si antropic, de prezenta unei baze de primire si a fluxurilor turistice, care interactioneaza si se conditioneaza reciproc, in prezenta unor factori economico-sociali si culturali specifici, factor ice reglementeaza si influenteaza dezvoltarea sistemului respectiv."(Bran, 2006, p. 208)
Spatiile turistice sunt determinate de o multitudine de factori precum factori economici, juridici, tehnici si tehnologici, social-culturali, geografici de atractie, acesti factori fiind influentati la randul lor de investitii, reglementarile fiscal, transporturi si infrastructura de primire, categoriile socio-profesionale, traditiile, obiceiurile, patrimonial turistic. De asemenea, pe langa existent acestor factori care dau nastere spatiilor turistice, trebuie avute in vedere fluxurile turistice si amenajarile. Intrucat turistii reprezinta cererea, iar spatiile de primire oferta, trebuie avute in vedere atat tipurile de clientele cat si tipurile de produse pentru satisfacerea turistilor in conditii optime si implicit pentru obtinerea profitului.
Prin urmare, "reliefarea spatiilor turistice, gradul lor de integrare in lantul productive si amenajarea lor depend in principal de relatia reciproca dintre cererea si oferta turistica, in amenajarea lor depend in principal de relatia reciproca dintre cererea si oferta turistica, in prezenta unor factori de favorabilitate sau restrictivitate ce fundamenteaza analiza turistica."(Bran, 2006, p. 209)
Turismul este un fenomen economico-social bine fixat in viata societatii si economiei, fiind totodata un sector influentat de evolutia economico-sociala, care se adreseaza cetatenilor si raspunde necesitatilor acestora, avand prin urmare scopul de a satisfice interesele si nevoile cetatenilor; evolutia si dezvoltarea turismului asigurand progresul economico-social si totodata contribuind la cresterea eficientei, trasarea strategiilor de dezvoltare, perfectionarea structurilor sale organizatorice.
Turismul are o importanta deosebita in ceea ce priveste activitatea judetului Buzau, care dispune de un potential turistic natural si antropic variat, fiind o component principal legata atat de prezenta numeroaselor obiectivelor turistice, a bogatiei si a diversitatii elementelor de ordin cultural-istoric, etnografic si folkloric, cat si de existent unei bune retele de unitati de cazare, dar si de transport, aceste elemente ajutand la incadrarea turismului in ramurile de baza ale economiei.
Zonarea turistica
Economia Turismului presupune existent unui patrimoniu turistic, care datorita atractivitatii de care dispune, determina integrarea unei zone, sau a unei tari in circuitele interne si international. (Bran, 1998, p. 13)
Zonarea turistica se datoreaza prezentei obiectivelor turistice, a potentialului turistic realizeaza in functie de mai multe categorii precum obiectivul turistic, centrul turistic, arealul turistic si regiunea sau provincial turistica.
In cee ace priveste delimitarea si ierarhizarea zonelor turistice, pentru evaluarea si stabilirea oportunitatilor de dezvoltarea a spatiului turistic trebuie cunoscut cu rigurozitate potentialul turistic.
Elementele de analiza calitativa si cantitativa pentru determinarea zonelor turistice se axeaza in primul rand pe potentialul turistic si infrastructura turistica. (Bran, 2006, p. 213). Potentialul turistic la rnodul sau se imparte in doua categorii si anume natural si cultural-istoric, iar infrastructura turistica in structuri turistice si cai de comunicare. Toate aceste elemente formeaza o analiza integrate cu ajutorul careia se realizeaza zonarea turistica, evidentiindu-se potentialul turistic, resursele turistice existente, valoarea peisagistica, etc.
Tipuri de spatii turistice
1.3.1. Spatii turistice balneo-climaterice
Romania dispune de un fond variat si totodata deosebit de valoros de factori naturali. Aici putem aminti de factorii naturali care au effect therapeutic si anume: ape minerale, namol sapropelic, emanatii de gaze, plante medicinale, etc. Atat asezarea geografica cat si structura geologica reprezinta elemente cheie datorita carora exista numerosi astfel de factori. Datorita asezarii geografice si structurii geologice, in Romania au aparut 160 de statiuni balneoclimaterice si localitati care dispun de factori terapeutici benefici. Pentru a permite desfasurarea activitatilor in conditii adecvate, s-au luat masuri cu privire atat la baza materiala, cat si la asigurarea unei asistente medico-sanitare de inalta calitate, la modernizarea bazei de agreement si organizarea divertismentului in unitate de cazare, dar si la valorificarea traditiilor din jurul statiunilor, masuri luate cu scopul atingerii unui numar cat mai mare de turisti, implicit cresterii economice.
Spatiile turistice balneoclimaterice sunt efectul apelor minerale existente din zona montana si deluroasa si a lacurilor sarate din zona cutelor diapire. In judetu Buzau intalnim statiunile balneoclimterice Sarata Monteoru si Balta Alba, acestea fiind spatii turistice ce s-au conturat si dezvoltat de-a lungul timpului.
Statiunea balneoclimaterica Sarata Monteoru este situate la o altitudine de aproximativ 180m, intr-o zona colinara inconjurata de vegetatie. Climatul este moderat, specific regiunilor dintre deal si campie. Principalul factor therapeutic il reprezinta izvoarele minerale. Cura balneara la Sarata Monteoru este benefica in tratarea reumatismului, afectiunilor neorologice periferice si central, dar si impotriva aparatului digestive, etc. Dispune de plaja cu nisip, magazine, terase, aparatura medicala de inalta calitate ce pune la dispozitie instalatii de tratament pentruu bai calde si ape sarate, bazine in aer liber atat pentru adulti, cat si pentru copii, sali de gimnastica medicala, electroterapeutic.
Statiunea balneoclimaterica Balta Alba este situate la aproximativ 30 m altitudine, pe malul lacului Balta Alba. Este declarata ca fiind o rezervatie naturala, iar Lacul Balta Alba este cunoscut pentru namolul sapropelic cu effect therapeutic. Beneficiaza de numeroase izvoare cu ape minerale cloruro-sodice ce au effect therapeutic pentru rheumatism, dermatologie, sistemul nervos periferic si central, in tratarea aparatului locomotor. O alta importanta deosebita care are effect therapeutic o constituie namolul sapropelic, proprietatile namolului avand efect in tratarea articulatiilor, artrozelor coloanei si in tratarea reumatismului.
Rolul si efectul curelor balneoclimaterice este unul deosebit de important ce nu trebuie neglijat. Avand in vedere importanta acestor statiuni, amenajarea acestor spatii turistice ar trebui realizata cu rigurozitate, punand accentual pe modernizarea unor amenajari in aer liber, a unor pavilioane de cura pentru bai terapeutice; dar si introducerea unor tratamente cu medicamente originale romanesti, utilizarea unei arhitecturi de vacanta care sa ofere valoare peisagistica, organizarea divertismentului in unitatile de cazare pentru satisfacerea tuturor preferintelor turistilor.
1.3.2. Spatii turistice lacustre
In Romania, spatial lacustru nu este foarte evidentiat, fie din cauza lipsei investitiilor si totodata, a sprijinului de initiative manageriala, fie din cauza existentei numeroaselor lacuri natural si antropice de dimensiuni reduse, din cauza carora nu este sufficient spatiu pentru amenajarea unor “riviere” lacustre variabile.
In judetul Buzau intalnim numeroase tipuri de lacuri, precum lacuri periglaciare, lacuri de baraj natural, artificiale, fluviatile.
Cel mai reprezentativ lac periglaciar intalnit in judetul Buzau este Lacul Vulturilor, care se regaseste in Muntii Siriului.
Lacurile de baraj natural sunt rezultatul alunecarilor de teren. Printre acestea amintim Lacul Casoca, Lacul Talharilor, etc.
Printre lacurile cartosaline intalnite in judetul Buzau se Numara grupul de lacuri de la Meledic si lacul de la Odaile.
CAPITOLUL II
CEREREA ȘI OFERTA TURISTICĂ ÎN JUDEȚUL BUZĂU
2.1. Cererea turistică
.
Circulatia turistica
Circulatia turistica are in vedere atat consumul turistic, cat si motivatia turistica. Aceste doua elemente sunt strans legate intre ele, intrucat consumul turistic este reprezentat de cheltuielile pe care le fac turistii in alegerea bunurilor si sarciniilor cu care doresc sa isi satisfaca interesele, aceste cheltuieli, respective alegeri, fiind dererminate de motivatia turistica care este generat de educatie, obiceiuri, modul de viata, cultura, nevoi, dorinte.
Circulatia turistica pe perioada 2011-2016. Numarul de innoptari in Judetul Buzau
Sursa:www.insse.ro
Conform tabelului, putem observa o crestere a numarului de turisti romani pana in anul 2013, urmand o scadere continuua in anul 2014 si 2013, ajungand la 158466, insa in anul 2016 numarul acestora creste pana la 163088, fiind totodata inregistrat in acest an sic el mai mare numar de turisti atat romani cat si straini.
In cazul turistilor se poate observa o crestere continua pana in anul 2014, atingand numarul de 11357; in urmatorul an urmand o descrestere, dar isi revine in anul 2016 atingand numarul de 11953, fiind inregistrat in acest an, la fel ca in cazul turistilor romani cel mai mare numar din perioada 2011-2016.
Fluxurile turistice
Numar de sossiri si innoptari in perioada 2010-2015, pe tipuri de turisti in Judetul Buzau
Sursa:www.insse.ro
Conform datelor din table, observam ca cei mai multi turisti sositi in Judetul Buzau s-au inregistrat in anul 2014 in numar de 68411, iar cele mai multe nopti petrecute in cadrul unitatilor de cazare din Judetul Buzau au fost inregistrate in anul 2013 in numar de 182934.
Cu toate acestea, cel mai mare numar de turisti romani sositi in Judetul Buzau a fost inregistrat in anul 2015, acestia fiind in numr de 63950 si cel mai mic in 2011, in numar de 4463. Se poate observa de asemenea o scadere in anul 2011, comparative cu anul 2010, urmand apoi o crestere continua pana in anul 2015. In cazul turistilor straini sositi, cei mai multi au fost in anul 2014 in numar de 4906, iar cei mai putin in anul 2011 in numar dde 2665, existand si in acest caz o scadere in anul 2011, comparative cu anul 2010, continuand cu o crestere pana in anul 2014, iar in anul 2015 inregistrandu-se o descrestere.
In ceeace priveste noptile petrecute in cadrul unitatilor de cazare din Judetul Buzau , in cazul turistilor romani , acestia au fost in numar cel mai mare in anul 2013, iar in cazul turistilor straini in anul 2014 . Cele mai putine innoptari , atat in cazul turistilor straini cat si romani au fost inregistrate in anul 2010 , in numele 8628 . Se poate observa de asemenea o crestere continua pana in anul 2013 in cazul turistilor romani si o crestere continua pana in anul 2014 in cazul turistilor straini , urmand ca numarul innoptarilor sa descreasca in urmatorii ani .
22.Oferta turistica
Oferta turistica cuprinde resurse turistice naturale in antropice , bunurile si serviciile oferite turistilor , forta de munca specializata in activitati turistice , infrastructura turistica si structurile de primire , dar de asemenea si conditiile de comercializare care include tarifele , preturile , facilitatile etc. (Bran, 1998, p.129).
Oferta turistica este influenta in cea mai mare masura de cererea turistica si are scopul de a satisface nevoile , dorintele si interesele tinerilor . Pentru realizarea acestui scop este nevoie ca oferta turistica sa fie una complexa si sa aiba la baza motivatia si nevoile consumatorilor . Turistii sunt interesati de oferta turistica atat in scop cultural , de afaceri , balnear , cat si pentru vacanta .
Avand in vedere rolul pe care il are oferta turistica , pentru atingerea acestui obiectiv si anume acela de a satisface cerintele turistilor , acesta implica desfasurarea unor activitati turistice ce presupun pe langa elementele de atractie , resurse naturale si antropice , existenta unor mijloace materiale adecvate care sa asigure desfasurarea activitatilor in conditii optime .
Baza tehnico-materiale , fiind o componenta esentiala a ofertei turistice , detine o importanta deosebita ce ajuta la organizarea si dezvoltarea turismului . Astfel , dimensiunile si structura sa , nivelul tehnic al echipamentelor determina nemijlocit accesul si prezenta turistilor in aceasta zona , amploarea fluxurilor si gradul de multumire a calatorilor . Totodata , cresterea si modernizarea dotarilor materiale antreneaza o intensificare a circulatiei turistice . ( Andreeana , 2002, p.175)
2.2.1.Resurse turistice naturale si antropice
Judetul Buzau se bucura de diverse forme de relief , o flora si o fauna bogata , si o clima favorabila ce permite practicarea turismului pe tot parcursul anului . Detine de asemenea numeroase resurse turistice atat naturale de o valoare peisagistica impresionanta , cat si antropice ce cuprind numeroase monumente cultural-istorice , de arta , religioase , arhitecturi impresionante . Se bucura de asemenea de valori balneare , urbanistice , memoriale , muzee si colectii deosebite .
Cadrul natural este unul bogat si variat , la fel ca si vegetatia intalnita , acesta creand un peisaj deosebit . Din punct de vedere turistic , fauna are de asemenea o valorea stiintifica ce creste interesul turistilor , datorita speciilor variate intalnite pe cele trei forme de relief pe care se defasoara .
Hidrografia are un rol deteminat pentru turism intrucat permite diverisificarea si dezvoltarea activitatilor turistice .
Cele mai reprezentative resurse turistice naturale intalnite in Judetul Buzau sunt
Vulcanii noroiosi , Rezervatia Dealul cu Lilieci , Platoul Meledic , Focul viu din comuna Lopatri , parcuri precum Parcul Crang , Parcul Marghiloman , Rezervatia Padurea cu Tisa , Rezervatia Lacurile Biosca . De asemenea inalnim Chihlimbarul de Buzau , Sfinxul din Bustea , Piatra Alba La Grunj care se afla in apropierea platoului Meledic etc.
Judetul Buzau detine factori balneari ce confera valoare potentialului turismului natural. Statiunile balneoclimaterice intalnite in Judet si anume statiunea Sarata Monteoru si Balta alba, au fost spatii ce s-au dezvoltat in timp si reprezinta pentru turismul din Judetul Buzau o deosebita importanta datorita efectelor terapeutice benefice pe care le au curele balneare.
Resursele antropice intalnite sunt bogate si variate, fiind deosebit de important pentru turism din punct de vedere economico-social, intrucat turismul se afla in stransa legatura cu nevoile si dorintele turistilor, fiind determinat de alegerile si dorintele acestora.
Judetul Buzau se bucura de un potential turistic extrem de divesificat, cuprinzand o multitudine de obiective cu character natural si antropic, cu ajutorul carora se poate atat consumul turistic si tot odata eficienta economica, cat si conturarea unor zone, centre si localitati turistice distincte, contribuind la cresterea economica si culturala a teritoriului si implicit asigurand dezvoltarea pe plan economic, social si ecologic.
Numeroasele obiective turistice intalnite in judetul buzau sunt considerate unicate. Regasim obiective religioase, cultural-istorice, de remarcat fiind Muzeul Judetean Buzau, Casa memorial Vasile Voiculescu, Tabara de sculptura de la Magura, Muzeul Chihlimbirului-Colti, Muzel Episcopal, Manastirea Ciolanul, Schitul Cetatuia, Barajul si lacul de acumulare Siriu etc.
2.2.2. Indicatori de determinare a resurselor turistice in Judetul Buzau
Resursele turistice constituie o deosebita importanta pentru industria turistica, intrucat ajuta la dezvoltarea economiei, de aceea sunt exploatate doar resursele natural si culturale ce prezinta o valoare deosebita, altele neavand parte de atentia cuvenita. Anumite resurse au fost supraexploatate si s-au degradat de-a lungul timpului, afectand inclusive mediul inconjurator.
Astfel, din dorinta de a scoate in evidenta si valoarea deosebita a altor resurse, specialistii din economia turismului au realizat un system prin care sa se indentifice sis a se ierarhizeze resursele turistice pentru a se face cunoscut intregul potential touristic, stabilindu-se totodata principalele prioritati de amenajare atat pentru turism, cat si pentru formele de turism noi care pot sa apara. (Bran, 2000, p.51)
Sistemul prin care se doreste identificarea si ierarhizarea resurselor turistice se realizeaza pe baza unor indicatori. Acesti indicatori au rolul de a indentifica potentialul turistic al reliefului, al hidrografiei, al florei si a faunei, al ariilor protejate, al factorilor balneari, al resurselor cultural-istorice si de asemenea a favorabilitatii climatice pentru tursim.
Aprecierea potentialului turistic al reliefului se face pe baza fragmentarii si a altitutudinilor de care dispune. Din acest punct de vedere, altitudinile intalnite in Judetul Buzau sunt variate datorita celor trei trepte de relief pe care le desfasoara. Din acest punct de vedere al evolutiei geologice, datorita varietatii rocilor, relieful intalnit ofera numeroase peisaje impresionante ce reprezinta o mare atractivitate turistica.
Clima prezinta de asemenea o mare importanta pentru turism, intrucat de ea depinde desfasurarea activitatilor turistice, acesta fiind favorabila practicarii turismului in Judetul Buzau pe toata perioada anului.
Reteaua hidrografica este influentata de om si nu doar completeaza patrimonial touristic, ci ajuta la dezvoltarea si diversificarea activitatilor turistice.
In cee ace privesc ariile protejate, acestea prezinta cea mai mare atractivitate turistica intalnita in Judetul Buzau, intrucat putem intalni numeroase rezervatii natural, parcuri de o valoare incontestabila.
Spatiile turistice balneoclimatericediversifica activitatile turistice si prezinta o valoare deosebita datorita efectelor terapeutice pe care le detine.
Pentru punerea in valoare a resurselor cultural-istorice trebuie sa se analizeze sis a se tina cont de tipul de monument, pozitia si accesibilitatea in teritoriu, gradul de amenajare pentru tursim, stadiul de valorificare in turism, epoca, autorul, importanta educative, etc. (Bran, 2000. p59)
2.3. Capacitatea de primire turistica
Capacitatea de primire turistica este reprezentata de alegerile turistilor pentru satisfacerea propriilor cerinte ce rezulta din modul de viata, obiceiuri, educatie, comportamente, aspiratii etc.
Pentru satisfacerea nevoilor turistilor in conditii optime, capacitatea de cazare trebuie in primul rand sa puna la dispozitia turistilor servicii ce tin de igienta, de esthetic, sa asigure destinderea clientului si cerintele cultural-informative.
Activitatile cultural pot fi variante si se pot imparti in functie de varsta si dorintele turistilor. Aceste tip de activitate este foarte solicitat in statiunile balneoclimaterice, pe langa tratamentele propriu-zise ce au efecte terapeutice.
In ceea ce privesc turistii starini, avand in vedere ca acestia nu cunosc deloc sau intr-un procent foarte micpotentialul touristic al judetului Buzau, posibilitatile, acestora de informare cu privire la obiectivele turistice natural si antropice fiind limitate, unitatile de cazare turistica trebuie sa tina cont de acest aspect sis a asigure turistilor informatiile solicitate.
Capacitatea de primire turistica trebuie sa puna accentual pe durabilitate sis a isi assume responsabilitatea satisfacerii tuturor cerintelor. Capacitatea de primire turistica se determina print imp, spatiu si ratele dezvoltarii turistice.
Capacitatea ecologica are in vedere activitatile turismului realizate in scopuri recreationale, iar pentru dezvoltarea acestei categorii trebuie avute in vedere efectele negative ce pot aparea afectand intregul ecosistem si totodata costurile ce apar pentru refacerea acestuia.
Din punct de vedere social-perceptiv, trebuie sa se tina cont de modul de viata ce implica traditiile si obiceiurile, evitand fluxul de turisti mult prea mare care detin o cultura, educatie, comportament ce poate dauna negative mediului prin distrugerea acestuia.
Din punct de vedere psihologic, capacitatea de primire turistica trebuie sa asigure turistilor confortul si si aiba o atitudine ospitaliera pozitiva, intrucat perceperea de catre acestia a unei atitudini negative ar putea duce la scaderea numarului de turisti.
Structuri de primire turistica in functiuni de cazare turistica in Judetul Buzau, la 31 iulie 2014.
Sursa: www.buzau.insse.ro
Conform tabelului se poate observa ca numarul total de cazari turistice in anul 2014 a fost de 90, predominand pensiunile agroturistice, acestea fiind in numar de 45. Intr-un numar mare, dupa pensiunile agroturistice intalnim hotelurile si motelurile in numar de 27.
Nu exista hanuri turistice, cabane turistice, tabere de elevi si prescolari, sate de vacanta; si de asemenea lipsesc hostelurile si hotelurile pentru tineret. In anul 2011 existau 15 cabane turistice si 5 tabere de elevi si prescolari.
Sursa: www.insse.ro
Capacitatea de cazare turistica in Judetul Buzau dupa cum se poate observa in table a fost intr-o continua crestere. In anul 2010 numarul acestora a fost de 71, ajungand in anul 2015 sa fie in numar de 90.
Capacitatea si atractivitatea de cazare turistica in judetul Buzau in perioada 2010-2014.
Sursa: www.buzau.insse.ro
In judetul Buzau exista numeroase locuri de cazare turistica, cel mai mare numar de locuri fiind inregistrat in anul 2014, mai précis 3186 de locuri existente, insa in functie cele mai multe locuri de cazare au fost inregistrate in anul 2013. Capacitatea de cazare turistica existent in judetul Buzau a fost intr-o continua crestere pana in anul 2014, respectiv pana in anul 2013 locurile in functie, urmand ca apoi sa scada treptat.
De asemenea, cel mai mare indice de utilizare neta a capacitatii in functiune a fost inregistrat in anul 2013, respectiv 2011. Sosirile si innoptarile turistilor variaza de la an la an, cel mai mare numar de sosiri fiind inregistrat in anul 2014, in numar de 68,4 mii; iar cel mai multe innoptari au fost inregistrate in anul 2013, acestea din urma fiind in numar de 182,9 mii.
CAPITOLUL III
3.1. Valorificarea potentialului turistic al Judetului Buzau
Turismul este un fenomen complex atat din punct de vedere economic, cat si social, fiind determinat de dorintele si nevouile cetatenilor de a se relaxa, de a medita, de cunoastere, etc; iar individualitatea sa este conturata atat de spefitatea si complexitate, cat si de raporturile sale cu ale ramuri, dar si de rolul pe care il are, de locul si atributiile pe care le detine.
Judetul Buzau dispune de un potential turistic variat ce cuprinde numeroase obiective natural si antropice ce conduc la cresterea economica si culturala si asigura dezvoltarea atat de plan economic, cat si social si ecologic.
Potentialul turistic natural
Resursele turistice naturale sunt atractiile turistice la care nu au intervenit activitatile umane.
Judetul Buzau se bucura de acest potential turistic natural, intrucat acesta este bogat si diversificat, desfasurandu-se pe trei trepte variate de relief si anume: munti, dealuri si campie, coborand vin din varfurile inalte ale Penteleului pana in Baragan si avand atat valori peisagistice impresionante, cat si valori balneare si de patrimoniu natural cu rezervatii natural si monumente ale naturii renumite si ocrotite prin lege.
1.2.2.Obiective turistice natulale din judetul Buzau
Judetul Buzau pune la dispozitie turistilor obiective unice precum rezervatia naturala Vulcanii Noroiosi de la Paclele Mari si Paclele Mici. Acestia se afla in localitatea Berca, in Subcarpatii de Curbura, reprezentand o zona protejata de tip geologic si totodata fiind un fenomen unic in tara noastra. S-au format datorita eruptiilor de gaze din pamant ce imping la suprafata “lava” care este formata dintr-un amestec de apa si pamant, iar dimensiunile lor nu depasesc 4-5 m inaltime. Solul din jurul vulcanilor este arid, avand aspect de cratere si fiind nefavorabil vegetatiei, insa ofera o imagine dinamica si o valoare peisagistica deosebita.
O aloare incontestatiba o are si Rezeratia Dealul cu Lilieci care se afla in comuna Cernatatsti, fiind o rezervatie naturala ce are scopul de a proteja specia de liliac salbatic; si totodata Rezervatia naturala Platoul Meledic care este situate in comuna Manzalesti, fiind o reervatie geolgica, speologica, botanica si zoologica. Aceasta rezervatie se remarca prin Lacul Meldic si pestera e sare denumita 6S Manzalesti, fiind cea mai remarcaila si ocupand al doilea loc in lume ca marime ( peste 1200 kg lungime).
Focul Viu reprezinta un alt fenomen natural ce se afla in comuna Lopatari, satul Terca, formandu-se datorita presiunii gazelor din pamant de la 700 m altitudine, insotite e zacamintele de titei, ce ies la suprafata sub forma unor flacari sau a unor torte ce ard, vesnic, inaltima acestora depasind un metru. Acest fenomen natural impresionat se manifesta de sute de ani, iar flacarile pot fi obsevate de la departare, noaptea creand intregii zone un aspect incantator.
In judetul Buzau regaim un numar mare de rezervatii din fondul forestier precum: Padurile Frasinu si Spataru (predominand frasinul pufos, frasinul de lunca), Padurea Hartagul in care regasim brad si fag, Padurea Crivineni din comuna Patarlagele unde intalnim stejarul pufos, Rezervatia Padurea cu Tisa din comuna Nehoiu, Rezervatia “Lacuril Bisoca” localizata in comuna Bisoca, fiind o rezervatie forestiera, geologica si botanica, impresionanta prin lacurile Limpede si Negru si prin prezenta arborelui e pin silvestru.
Parcul Crang se afla in orasul Buzau, fiind cel mai mare parc si totdata impresionant prin plante foioase, dar mai ales prin exemplarele de stejari de tei care depasesc 500-600 ani.
De asemena, Stejatrul secular il regasim in orasul Buzau. Are un diametru de baza de aproximati de 1,5 metri, fiind vechi de pe vremea lui Mircea cel Batran. De asemena, impresionant prin dimensiunile si varsta sa mai este si Platanul, acesta regasindu-se in Parcul Central din Ramnicu Sarat.
Chihlimarul de Buzau se regaseste in comuna Colti, fiind vechi de peste 60 de milioane de ani si regasindu-se in 160 de culori. Reprezinta o piatra semipretioasa datorita frumusetii, iar chihlimbarul de culoare neagra care se regaseste doar in aceasta comuna este cel mai valoros.
Piatra Alba “La Grunj” este situate in apropierea platoului Meledic, fiind un monument al naturii construit dintr-un bloc pyramidal, formata datorita cenusei vulcanice sin a marnri albe. Forma este neuniforma, usor conica din cauza eroziunii, cu o inaltime de aproximativ 20 metri.
Sfintul din Bustea, situat in comuna Manzalesti reprezinta cel mai vechi monument al naturii, fiind impresionant prin aspectul sau care are forma unui cap de om care pare a vegheze vaile de la inaltime.
Potentialul turistic antropic
Resursele turistice antropice sunt cele atractivitati turistice care au fost create si dezvoltate de-a lungul timpului de activitatile oamenilor.
Judetul Buzau se bucura si se mandreste totodata de un potential touristic antropic extreme de bogat si diversificat, avand un patrimoniu bazat pe valori culturale, istorice, religioase, urbanistice, memorial deosebite, obiectivele turistice pe care le putem regasi in acest judet fiind considerate unicate.
Obiective turistice antropice din judetul Buzau
Obiectivele culturale pe care le regasim in judetul Buzau sunt urmatoarele:
Muzeu Judetean Buzau cuprinde expozitii arheologice, istorice, de arta, dar si religioase, avand expozitii de icoane cu prilejiul sarbatorilor de iarna. Are peste 46.000 de piese de muzeu si colectii impresionante. Printre aceste piese se afla si Tezaurul de la Pietroasele “Closca cu puii de aur”, precul si colectii impresionante de etnografie si arta populara, aceste colectii fiind gazduite de Casa memorial “Vergu Manaila”.
De asemenea, o sectie a Muzeului Judetean Buzau se regaseste in localitatea Parscov. Este vorba despre Casa memorial Vasile Voiculescu in care sunt expuse documente, obiecte personale e colectie, fotografi, tablouri, schite, volume de poezii ale acestei personalitati remarcabile din literature romaneasca.
Colegiul National “Bogdan Petriceicu Hadeu” a fost primul gimnaziu din orasul Buzau, fiind infiintat in anul 1867. Este un liceu ce are frumoase traditiii si totodata avand un bun renume in invatamantul buzoian si fiind un generator de personalitati de-a lungul timpului precum Georghe Emil Palade care a obtinut si Premiul Nobel pentru medicina, Constantin Giurescu, acesta fiind istoric si istoricograf, Constantin I. Parhon, unul dintre fondatorii pe plan mondial ai
Scolii romanesti de endocrinologie. Biblioteca liceului gasduieste carti de o valoare extraordinara , carti ce apartin culturii romanesti sau universala , iar in micul scuar din faqta liceului se regaseste bustul lui Bogdan Petriceiu Hasdeu, coplit in marmura neagra neagra de sculptorul Oscaqr Han.
Tabara de sculptura de la Magura , se regaseste in localitatea Magura , in aprioprierea Manastirii Ciolanu . Este cea mai mare expozitie de sculptura in piatra in aer liber din Romania si printre cele mai mari din lume , avand peste 250 de lucrari in piatra ce exprima emotiile , sentimentele celor 163 de sculptori care au lucrat la aceasta expozitie, marcand cele 16 secole de existenta a judetului Buzau.
Pe de alta parte ,Tabara de sculptura de la Meledic care este situate in localitatea Manzalesti este o expozitie in care se regasesc statui din lemn.
Muzeul Chihlimbarului – Coli cyuprinde cea mai bogata colectie de chihlimbar , roci , fosile , flori de mina , pietre semipretioase din Romania . De asemenea si documente in ceea cwe priveste exploatarea chihlimbarului,istoria si culura meleagurilor Colti.
Printre muzeele Judetului Buzau se numara Muzeul Episcopal din orasul Buzau, detinand colectii de arta bisericeasca ; Muzeul Municipal din Ramnicu Sarat in care se regasesc obiecte ce apartin perioadei greo-romane si medieval , colectii impresionante de etnografie si arata populara , cultura romaneasca , stiinte naturale.
In judetul Buzau intalnim numeroase obiective istorice, Cetatea –manastirea Berca, construita in anul 1694; Asezarea Dealul Cetatuia ce cuprinde obiecte din epoca fierului , epoca geto-dacica si epoca bronzului ; Cetatatea dacica de la Carlomanesti , regasita in comuna Vernesti ; Palatul Marghiloman ;Manastirea Bradu , cunoscuta si sub numele de ‘’Cetatea Doamnei Neaga ‘’ , construita in secolul XVII. De asemenea Judetul Buzau cuprinde si numeroase obiective religioase precum Manastirea Ratesti care imbina stilul ecleziastic autohton cu cel neoclassic; Manastirea Ciolanu in care regasim moastele mai multor sfinti ; Shitul Cetatuia in care se afla o icoana a Maicii Domnului , despre care sespune ca ar fi facatoare de minuni , si alte obiective atat religioase , cat si istorice care atrag turistii pasionati de istorie.
Totodata , alte obiective de remarcat in Judetul Buzau , de natura antropica care reprezinta o deosebita atractie turistica sunt : Barajul si Lacul de acumulare Siriu , care pe langa valoarea peisagistica si oportunitate pe care le-o ofera turistilor de a face drumetii prin padure si de a se relaxa , are si rolul de a alimenta comunele din apropiere cu apa si totodata de e iriga terenul agricol, prevenind inundatiile .Important de amintit este si Cascada Pruncea ce se regaseste in apropiere.
Prin urmare , interesul pentru imbunatirea si valorificarea turismului a crescut datorita existenteti atractiilor turistice deosebite regasite in Judetul Buzau , atat natural , cat si antropice.
Valorificarea ecologica
Potentialul touristic reprezinta partea din mediul inconjurator cu care se afla intr-o relatie de inhterpedenta si in care isi desfasoara si dezvolta activitatea turistica prin implementarea unor obiective turistice , programe , respective trasee turistice . Prin urmare , desfasurarea si implicit dezvoltatrea activitatilor turistice trebuie sa se realizeze potrivit legilor privind protectia mediului inconjurator.
Circulatia turistica necontrolata , procesele de chimizare ca agriculturii , afecteaza la nrandul lor mediul inconjurator , insa chiar daca judetul Buzau se afla in pericolul privind monumentelor naturii , obiectivelor de natura istorica , respective arhitecturii traditionale este necesara utilitarea rationala a resurselor , protejarea si amenajarea mediului inconjurator si implicit a resurselor turistice.
3.2 Analiza Swot
Existenta potentialului touristic bogat si diversificat de acare dispune Judetul Buzau determina interesul privind valorificarea lui in conditii ecologice pentru dezvoltarea turismului atat pe plan intern , cat sip e plan international.
Pentru realizarea unui strategii care sa priveasca dezvoltatrea durabila a turismului este necesara o analiza a situatiei actuale pentru a crea o viziune de ansamblu si pentru a putea identifica cu usurinta zonele in care trebuie sa se intervina pentru a obtine rezultate optime care sa satisfaca totodata cerintele.
Prin urmare, voi realiza analiza SWOT pentru judetul Buzau, prin care voi reliefa punctele tari, punctele slabe, respectiv oportunitatile si amenintarile existente, scopul principal fiind acela de a identifica si evalua resursele si potentialul turistic pentru creearea unei strategii ce va conduce la o dezvoltare durabila a turismului, respectiv pentru a preveni riscurile si amenintarile ce pot aparea si implicit eliminarea sau imbunatatirea celor existente.
Puncte tari
Numeroase obiective turistice naturale si antropice de o valoare deosebita.
Potentialul turistic variat aflat in afara pericolului de poluare.
Numeroase si diverse elemente de ordin cultural-istoric, etnografic, folcloric, religioase, urbanistice, memoriale, cu ajutorul carora se poate determina consumul turistic, eficienta economica, dar si dezvoltarea pe plan economic, social si ecologic.
Existenta statiunilor balneoclimaterice cu efect terapeutic foarte cunoscute in tara.
Asezarea geografica favorabila si implicit clima care permite practicarea turismului pe toata perioada anului.
Existenta celor trei forme de relief pe care se desfasoara (munti, dealuri si campie) ce ofera valoarea peisagistica.
Existența rețelei hidrografice care permite diversificarea și dezvoltarea activităților turistice.
Existența florei și a faunei bogată datorită formelor de relief și implicit a climei favorabile.
Existența numeroaselor arii protejate și a rezervațiilor naturale.
Existența unei bune rețele și unități de cazare si de transport.
Existența tradițiilor meșteșugărești precum pietrăritul și prelucrarea lemnului.
Puncte slabe
Potențialul touristic atât cel natural, cât și antropic este foarte slab promovat.
În cazul unora dintre obiectivele turistice antropice, gradul de conservare este scăzut.
Lipsa centrelor de informare turistică; posibilitățile de informare cu privire la obiectivele turistice natural și antropice fiind limitate.
Infrastructura este deficitară, deasemenea drumurile fiind inadecvate și slab întreținute.Nu există căi de acces. Lipsa parcărilor, în special pentru autocare, descurajează potențialii turiști.
Lipsa unor mijloace financiare și a unui mod prin care să se obțină finanțarea pe termen lung și durabilă și de asemenea investițiile în turism sunt foarte mici.
Lipsa preocuparii pentru promovarea diverselor modalitati de petrecere a timpului liber in Judetul Buzau.
Degradarea anumitor obiective turistice natural din cauza presiunii umane ridicate.
Lipsa conditiilor de cazare care sa asigure turistilor confortul la un nivel ridicat.
Valorificarea bazei material scazuta.
Meniul din cadrul restaurantelor se regaseste doar in limba romana.
Lipsa indicatoarelor rutiere in cel putin o limba de circulatie international si implicit a unor semne directionale catre obiectivele turistice.
Oferta pentru agreement este limitata.
Serviciile oferite precum atitudinea personalului, grupurile sanitare au o calitate redusa, preturile fiind ridicate.
Lipsa preocuparii agentilor de turism pentru organizarea unor trasee turistice.
Lipsa ghizilor calificati pentru prezentarea obiectivelor turistice regasite in judet.
Masuri insuficiente luate pentru pastrarea monumentelor istorice si culturale.
Lipsa preocuparii privind atragerea turistilor straini.
Lipsa unor tabere pentru elevi si prescolari.
Capacitatea redusa de management si implicit a implementarii proiectelor cu finantare externa.
Lipsa interesului privind amenajarea si imbunatatirea anumitor obiective turistice, atat cu caracter natural, cat si antropic.
Oportunități
1. Datorită domeniului ținta în care se află turismul există oportunitatea finanțării externe și interne a programelor.
2. Interesul ridicat al ONG- urilor locale în ceea ce privește turismul.
3. Relaționarea instituțională strânsă între Consiliul Județean și Primăria Județului Buzău.
4. Promovarea și includerea resurselor naturale și antropice în ofertele turistice comercializate la nivel național.
5. Existența Asociațiilor de Dezvoltare precum Ținutul Buzăului sau Sarata Monteoru care pot ajuta la realizarea investițiilor și acțiunilor în turism.
6. Existența întreprinzatorilor locali ce pot fi stimulate pentru a investi in valorificarea resurselor turistice de facture etno-folclorică.
7. Existența obiectivelor turistice considerate unicate in țară.
8. Oferta turistică bogată și diversificată.
Amenințări
1. Concurența județelor vecine ( Prahova, Brasov, Covasna, Vrancea) ce dețin un potențial turistic diversificat si valorificat.
2. Continua degradare a monumentelor istorice și de arhitectură.
3. Nivel scăzut de trai.
4. Nerespectarea reglementărilor legale ce conduc la poluarea apelor, mediului, ariilor protejate.
5. Deteriorarea situației economice întalnită în țările din Europa de Vest care afectează cererea turistică.
6. Pierderea identității culturale în zonele cu trăsaturi etnografice tradiționale, sub impactul schimbărilor din prezent.
7. Acordarea unei atenții scazute zonelor mai puțin cunoscute.
Bibliografie
1. Bran Florina, Cândea Melinda, Cimpoieru Irina, “Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geografic”, Editura Universitară, București, 2006.
2. Bran Florina, Marin Dinu, Simona Tamara, “ Economia turismului și mediului înconjurător”, Editura Economică, București, 1998.
3. Bran Florina, Simona Tamara, Nistoreanu Puiu, “Ecoturism”, Editura Economică, București, 2000.
4. Bran Florina, Rădulescu Carmen Valentina, Ioan Ildiko, Popa Cristina, “ Strategii globale în direcția protecției mediului”, Editura Universitară, București, 2011.
5. Andreeana Raluca-Florentina, Margulescu Dumitru, “ Probleme ale dezvoltării durabile în zona geo-economică Buzău”(teză de doctorat), Editura ASE, București, 2002.
6. Cândea Melinda, Erdeli George, Simion Tamara, Daniel Peptenatu, “ Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului”, Editura Universitară, București, 2003.
7. Băciucu Lazar, Adam Nicolae s.a, “ Buzău- Monografie”, Editura Sport-Turism, București, 1980.
8. Constantinescu Eugen-Marius, “ Buzău”, Editura Sport-Turism”, București, 1988.
9. Silviu Neguț, “Geografia turismului”, Editura Meteor Press, București, 2003.
10. Nicolae Neacșu, “Turismul și dezvoltarea durabilă”, Editura Expert, București, 2000.
Surse electronice:
11. www.insse.buzau.ro
12. http://www.cjbuzau.ro
13. http://www.primariabuzau.ro
14. http://turism.gov.ro/legislatie/
15. http://www.turismbuzau.ro
16. http://www.informatiipublice.ro/turism
Asis. Univ. Dr. Potcovaru Mădălina Gancea Alexandra-Andreea
Ghinea Daniela
Neacșu Laura-Alexandra
Cuprins
ISTORIC……………………………………………………………………………… 3
PREZENTAREA ORGANIZAȚIEI FERRERO………………………………… 4-8
STUDIU DE CAZ…………………………………………………………………… 8-10
ANALIZA SWOT………………………………………………………………….. 10-13
ISTORIC
POVESTEA UNEI FAMILII
Ferrero S.A este un important producător italian de ciocolată și de alte produse dulci. Inițial organizația prinde rădăcini în anul 1946, fiind fondată de Pietro Ferrero într-un orășel italian. Compania a avut un impact decisiv și a cunoscut succesul sub conducerea fiului lui Pietro, Michele Ferrero, care a preluat acțiunile tatălui său. Principalul protagonist care a dezvoltat Grupul, și anume, Michele Ferrero, în drumul succesului său, a fost alimentat de dorința de a crea produse noi bazate pe cele mai inovatoare idei, el a revoluționat obiceiurile alimentare a milioane de consumatori, îndulcind viața acestora prin rețete unice. Un impact pozitiv l-a avut soția sa, Maria Franca, bucucurându-se de suportul acesteia, el a fost primul producător italian de după cel de al doilea război mondial care a deschis fabrici și birouri în afara granițelor, transformând compania într-un grup cu adevărat internațional.
Însă pentru a descoperi rețeta succesului său trebuie să ne întoarcem în anii ’40. Aceștia sunt anii în care Piera și Pietro, părinții lui Michele, au transformat mica lor afacere de familie pe care o dețineau , și anume, patiseria într-o fabrică. Dar primii pași decisivi spre succes, alimentați de ambiție și idei revoluționare s-au făcut datorită produselor create și elaborate de Pietro Ferrero și de către fiul său Michele, pe atunci foarte tânar. Michele a fost întotdeauna atras de acest domeniu, stând foarte mult pe lângă tatăl său, având totuți o vârstă fragedă îl ajuta foarte mult cu idei. În schimb, Giovanni, fratele lui Pietro (decedat in 1949) era pasionat de partea de distribuție a produselor, gândea și valorifica procesul de vânzare, acesta fiind un alt pas important prin dezvoltarea eficientă a unei rețele de vânzări. În 1946, Pietro Ferrero a inventat o cremă de alune cu ciocolată care putea fi unsă pe pâine, denumită Pasta Gianduja, de fapt aceasta fiind o rețetă veche încă din timpul lui Napoleon.“Povestea Nutella, un dulce născut din sărăcie.” (Ideea pe care a avut-o patiserul, să amestece cacao cu alune pisate din belșug, pentru a evita nevoia unei cantități mult mai generoase din prețioasa cacao, s-a concretizat în 1946). Ferrero astfel a creat compania care urma să producă această cremă care s-a numit Pasta Gianduja. După ce fiul său Michelle a ajuns la conducere a modificat rețeta pentru a crea Nutella, făcând-o mult mai cremoasă, aceasta fiind vândută pentru prima dată în 1964 și a devenit populară în întreaga lume. Acum, povestea Ferrero a ajuns la cea de a treia generație de aur: Pietro și Giovanni Ferrero, fiii lui Michele și ai Mariei Franca. Aceștia s-au bucurat împreună de conducerea operațiunilor grupului din poziția de Managing Directors, timp de peste 10 ani.
În aprilie 2011, Pietro Ferrero a murit în mod tragic într-un accident pe bicicletă in Africa de Sud, în timp ce participa la o misiune umanitară inspirată și condusă de el, cu scopul de a relansa Ferrero Company Enterprises.
În prezent, Giovanni Ferrero, singurul moștenitor al firmei continuă să conducă operațiunile companiei cu succes, propunându-și scopuri și mai ambițioase, bazându-se pe inspirația și motivația care i-a animat atât pe parinții săi, cât și pe fratele său. Succesul continuă amintind unicitatea familiei Ferrero, împărțind prin povestea acestei familii, gustul rafinat și eleganța organizației tuturor consumatorilor. Astăzi la fel ca și în trecut, s-a menținut aceeași structură bazată pe valorile familiale. Italianul împreună cu familia sa dețin, potrivit revistei Forbes, o avere estimată la 18 miliarde de dolari (martie 2011).
PREZENTAREA ORGANIZATIEI
Grupul țintă: clasa mijlocie înalta deoarece are puterea de cumparare înaltă, cupluri tinere, bărbați și femei intre 18-25 de ani. În principal, privid mai în detaliu, organizația se adresează consumatorilor de ciocolată și celor cu gusturi rafinate. Pe scurt, dincolo de marca, cifra de afaceri și dezvoltarea unei companii multinaționale, se scrie povestea unei familii piemonteze care și-a câștigat o putere de creștere extraordinară, pornind de la motto-ul Fundației Ferrero: “Muncește. Creează. Oferă.”
Sloganul “Luminează clipele cu adevarat speciale” subliniază ideea că produsele Ferrero seduc toate simțurile, sunt produsele ideale pentru a-ți întâmpina prietenii și oaspeții, oferindu-le momente prețioase. Prin Ferrero se înțelege sărbătorirea momentelor speciale, finețea produselor alimentează ideea bunei dispoziții și a fericirii alături de persoanele dragi. Nutella este prima rețetă a companiei care a cunoscut succes, fiind și astăzi cunoscută ca “cea mai cremoasă cremă din lume”. Un deliciu atât de cremos și de gustos îți poate aduce zâmbetul pe buze în orice moment al zilei, și îți poate reda bucuria de a savura minunatele delicii fabricate de aceștia.Un astfel de deliciu merită să fie protejat cu orice preț , din aceasta cauză cei de la Ferrero România sunt foarte discreți cu acest subiect.
Compania pune mare accent pe secret, pentru a se proteja împotriva spionărilor industriale. Niciodată nu a fost ținută vreo conferință de presă, iar mass-mediei nu îi este permis accesul în fabrici. Compania este descrisă drept "cea mai secretoasă firmă din lume". În prezent compania are 38 de societăți comerciale, 18 fabrici și în jur de 21.500 de angajați. Venitul companiei a fost de 7,2 miliarde de euro in 2010-2011. Este foarte interesant faptul că această firmă a luat naștere ca o înterprindere de familie și chiar dacă în prezent este o corporație cunoscută la nivel global, încă urmează acest comportament secretos, „nu dă nimic din casă”, acționând și continuând să se comporte ca fiind o afacere de familie.
PRODUSELE
Produsele Ferrero sunt catalogate și percepute ca fiind rafinate și elegante, de înaltă clasă. De asemenea, în perioada sărbătorilor sau în lunile cadourilor, produsele Ferrero sunt cele mai căutate de către client, fie pentru a le da drept cadou, fie pentru răsfățul personal. Pe lângă Nutella, compania mai produce multe alte sortimente precum: Ferrero Rocher, Pocket Coffee, Mon Chéri, Giotto., Confatteria Raffaello, vafele Hanuta, Kinder cât și bomboanele mentolate Tic Tac.
Ferrero își promovează produsele prin foarte multe mijloace, precum :
reclame la Tv
ziare
reviste
bannere
cinema
De asemenea, brandul Ferrero își promovează firma și prin intermediul unor agenții, care anjagează tineri cu scopul de a informa clienții direct în magazine, în legătură cu anumite promoții.
Firma Ferrero ocupă in prezent poziția de lider al producătorilor din industria alimentară bazată în cea mai mare parte pe ciocolată și alte produse dulci la nivel European și pe plan înternațional(44,8 %), cel mai mare rival al său fiind Mars. În ceea ce privește concurența, cei mai puternici concurenți ai firmei Ferrero sunt firmele Mars(cu 28% din piata internațional) și Nestle(14,2 % din piața internațională).
Ferrero are sedii aproape în toată lumea, mai exact: Belgia, Argentina, Asia, Australia, Canada,,Mexic,Brazilia,Franța,Romania,Portugalia,Spania,Italia,Japonia,Ungaria,Austria,Germania,Polonia,Suedia,Marea Britanie,U.S.A,Monaco.
MISIUNE
Calitate înaltă, precizie a execuției, prospețime a produselor, selecție atentă a celor mai bune materii prime, respect si considerație pentru clienții noștri: acestea sunt cuvintele cheie și valorile Ferrero, care au ajutat la popularizarea produselor companiei, iubite de milioane de consumatori din întreaga lume. Produsele companiei sunt rezultatul unor idei inovatoare și sunt adesea imposibil de imitat, în ciuda faptului că sunt distribuite pe larg, și au devenit o parte a memoriei colective și a obiceiurilor multor țări, unde adesea sunt considerate adevărate simboluri culturale.
Ferrero inseamnă întotdeauna atât grija pentru igienă, mediu, probleme sociale și comunitățile locale în care compania este prezentă, cât și interesul pentru propriile sale resurse umane..
STRATEGIA ORGANIZAȚIEI
Clientul este mereu cheia și este în centrul strategiei companiei. Relația Ferrero cu clienții săi este bazată pe încredere reciprocă, pe termen lung, și este construită pe baza expertizei, experienței, înțelegerii și intuiției. Este o măsură a interesului Ferrero in a satisface nevoile consumatorilor, și este un factor cheie al succesului companiei.
În ziua de azi, multe produse Ferrero sunt globale, în sensul că se comercializeaza în toate colțurile lumii. Ferrero se află acum pe locul patru în topul celor mai mari grupuri de produse de cofetărie din lume.
Cu toate acestea, caracteristica ce diferențiaza compania Ferrero este „glocalitatea” (gandește global, acționează local) compania fiind atât globală cât și locală, accentul fiind pus pe dezvoltarea internațională, însă fără a-și pierde imaginea relației sale cu comunitățile locale.
4.FUNDAȚIA FERRERO: MUNCEȘTE, CREEAZĂ, DONEAZĂ
Ferrero se identifică cu motto-ul: "Muncește, creează, donează.", conceput și introdus de Michele Ferrero încă de la începutul activității sale profesionale. În esentă, preferăm „etica acționării” față de „exersează imaginea”.
Aceeași filosofie a inspirat în trecut și continuă să o facă în prezent:
Fundația Ferrero, concentrată asupra menținerii relațiilor Grupului cu pensionarii săi prin programe sociale și culturale, dar și pentru menținerea și consolidarea legăturilor cu comunitățile locale în care operăm;
„Întreprinderile Sociale Ferrero”, se bazează pe investiții și resurse derivate pentru a ameliora condițiile de trai ale comunităților din țările în curs de dezvoltare, cu atenție specială la copii
Întregul grup Ferrero, implicat în mod constant în activități de responsabilitate socială, ca parte integrală a modalității noastre de existență si activitate, încă de la inceput.
În ceea ce privește domeniul susținerii sociale, Fundația Ferrero oferă asistență socială și de sănătate foștilor angajați Ferrero care au lucrat neîntrerupt în Grup pentru cel puțin 25 de ani. Fundația creează de asemenea inițiative educaționale, creative si recreaționale pentru foștii săi angajați. „Este profund greșit să credem că pensia și vârsta a treia sunt sfarșitul vieții active.”- Michele Ferrero, Alba, 28 octombrie 1983.
Sectorul cultural, de cealaltă parte, promovează activități în domeniile artelor vizuale, științelor, istoriei și literaturii, prin organizarea de convenții, conferințe, seminarii și expoziții.
5. PROMOVAREA NUTRIȚIEI ȘI A ACTIVITĂȚII FIZICE
Ferrero organizează diferite programe nutritive, și de asemenea își testează toate produsele care au fost create pentru menținerea echilibrului nutritiv necesar. Ferrero a dat întotdeauna dovadă de o foarte mare responsabilitate în ceea ce privește consumul produselor sale. Principala dovadă o constituie dimensiunea porțiilor pe care produsele acestora le dețin, ele fiind concepute exclusive pentru a se potrivi diferitelor cerințe nutritive.
Ferrero și sportul, două concepte care au fost asemănate timp de ani de zile. Deoarece sportul semnifică mișcare, valori pozitive si bucuria vieții, Ferrero susține financiar diferite activități sportive în multe țări în care operează. Ferrero participă la dezvoltarea tinerilor susținându-i prin organizarea de turnee și diferite evenimente, oferindu-le echipamente. De asemenea, susține asociațiile sportive și oferă energie prin produsele sale.
6. ANGAJAȚII
Încă de la început, spiritul corporativ al Ferrero a fost construit pe valori puternice, reflectând originile și istoria companiei. Conform acestor valori, oamenii se află în centrul companiei.
În acest context, Ferrero urmărește o politică socială ambițioasă, cu scopul bunăstării angajaților săi. Două principii cheie ghidează acest proces: obiectivul constant al creșterii companiei și dorința de a continua dezvoltarea angajaților săi. În ultimii ani, acest program a devenit eficient în Ferrero Franța, prin crearea unei organizații sociale în serviciul angajaților, și cu deschiderea unei creșe și a unui mini club la sediul companiei pentru a ajuta angajații în creșterea copiilor lor. În Mexic, spre exemplu, Ferrero construiește un program de burse pentru studii superioare, în Ecuador și Argentina angajații primesc reduceri în supermarketuri, Ferrero Luxembourg a construit terenuri de fotbal și tenis disponibile angajaților sportivi.
STUDIU DE CAZ
Profitul Nutella Germania a crescut remarcabil, prin folosirea unor reclame plătite pe Facebook.
Plecând de la premisa că reclamele platite de pe Facebook au ajutat Nutella Germania să își crească semnificativ profitul în perioada sărbătorilor de iarnă, aceștia au avut urmatoarele:
Obiective:
Ferrero a dorit să asocieze Nutella cu perioada Crăciunului, cu scopul de a:
Crește gradul de conștientizare și implicare în raport cu brandul Nutella și pagina sa de Facebook
Crească vânzările pe durata perioadei de campanie.
Abordare:
De la data de 1 Decembrie 2011, Ferrero a dat startul unei campanii de Crăciun care avea ca scop creșterea anticipării bucuriei de a oferi cadouri în perioada sărbătorilor de iarna.
Pentru a reuși să facă milioane de oameni să se implice și să simtă că iau parte la această campanie, Ferrero a folosit Facebook ads cu scopul de a crește gradul de conștientizare și implicare în brandul Nuttela.
Campania Facebook a constat în cumpărarea a două reclame Premium Reach Blocks și Sustained Premium pentru a ajunge la cât mai mulți oameni posibil.
Între timp, Nutella a plătit pentru ca această campanie să fie redată în mod constant și continuu la TV, îndemnandu-i pe telespectatori să viziteze pagina de Facebook a Nutella Germania:
Reclama Premium a putut fi accesată pe o perioadă de două săptămâni, în timp ce reclama TV: 6 saptămâni.
Creativitatea reclamei de pe Facebook a constat în încurajarea și convingerea publicului de a deveni fani ai paginii Nutella și de a folosi aplicația campaniei de Crăciun, prin care ei puteau deschide uși corespunzătoare zilelor din calendar rămase până la Crăciun, pentru a descoperi în fiecare zi diverse premii.
Apoi Ferrero a facut un parteneriat cu GfK ( sondaje) și Facebook pentru a măsura impactul campaniei sale derulate pe Facebook, în termen de număr de persoane care au aflat de această campanie, gradul de implicare al acestora, precum și vanzările venite din această direcție.
Rezultate:
15% din vanzările rezultate ca urmare a campaniei media au fost revenite Facebook-ului.
Campaniile Facebook și TV s-au complementat una pe cealaltă: Publicul care a văzut ambele campanii a făcut mai multe vânzări decât persoanele cărora le-a fost expusă doar una din ele, ceea ce arată un efect sinergic.
13,2 milioane de persoane (adică 30% din populația online) au aflat de această campanie.
3,8 milioane de persoane (29%) au vazut această campanie exclusiv pe Facebook (și nu la TV).
ANALIZA SWOT
Puncte forte (S)
Calitate și produse de lux
Recunoașterea produselor datorită popularității brand-ului Ferrero
Gust unic, și aspect rafinat
Produse ideale pentru cadouri
Recunoaștere pentru consumatori datorită ambalajului de culoare aurie
O varietate de produse-gamă diversificată ( pentru gusturi rafinate, pentru copii, adulti) ce se găsesc în ediții sezonale
Puncte slabe (W)
Percepția despre ciocolată ca fiind nesănătoasă
Prețul foarte scump ( nu are un preț accesibil tuturor consumatorilor de dulciuri, cele mai multe dintre produse fiind premium, astfel se adresează celor cu venituri medii spre ridicate)
Imaginea și ambalajele sunt făcute la costuri mari
Dificil de procurat
Mai puțin populată în țările din Asia
Oportunități (O)
Extinderea pe piața internatională
Creșterea popularității prin intermediul internetului
Introducerea de noi sortimente
Participare campanii/programe anti-obezitate, educație nutriționistă
Sponsor la evenimente și spectacole
Amenințări (T)
Competiția mare între brand-urile de ciocolată
Criza financiară globală
Ingredientele folosite pot inhiba vânzările din cauza alergiilor consumatorilor, obezității etc
Analiză SWOT-
Organizația Ferrero
**Analiza corelațiilor ca orizontalitate sau ca ,,înclinare”: Succes organizational sau declin
Se observă în majoritatea cazurilor un echilibru dinamic cu amplitudine mică.
Recomandări strategice
Bibliografie
Site-ul oficial al companiei Ferrero Romania (accesat ultima data la 31.03.2017) https://www.ferrero.ro/
Studiu de caz Nutella Germania (accesat ultima data la 02.04.2017)
http://totuldesprerelatii.ro/studiu-de-caz-cum-nutella-germania-si-a-crescut-semnificativ-profitul-de-craciun-folosind-reclame-platite-pe-facebook/
Filmulet compania Ferrero (accesat ultima data la 31.03.2017) https://www.youtube.com/watch?v=_U3SHFYvZSc
Asis. Univ. Dr. Potcovaru Mădălina Gancea Alexandra-Andreea
Ghinea Daniela
Neacșu Laura-Alexandra
ISTORIC
POVESTEA UNEI FAMILII
Ferrero S.A este un important producător italian de ciocolată și de alte produse dulci. Inițial organizația prinde rădăcini în anul 1946, fiind fondată de Pietro Ferrero într-un orășel italian. Compania a avut un impact decisiv și a cunoscut succesul sub conducerea fiului lui Pietro, Michele Ferrero, care a preluat acțiunile tatălui său. Principalul protagonist care a dezvoltat Grupul, și anume, Michele Ferrero, în drumul succesului său, a fost alimentat de dorința de a crea produse noi bazate pe cele mai inovatoare idei, el a revoluționat obiceiurile alimentare a milioane de consumatori, îndulcind viața acestora prin rețete unice. Un impact pozitiv l-a avut soția sa, Maria Franca, bucucurându-se de suportul acesteia, el a fost primul producător italian de după cel de al doilea război mondial care a deschis fabrici și birouri în afara granițelor, transformând compania într-un grup cu adevărat internațional. Însă pentru a descoperi rețeta succesului său trebuie să ne întoarcem în anii ’40. Aceștia sunt anii în care Piera și Pietro, părinții lui Michele, au transformat mica lor afacere de familie pe care o dețineau , și anume, patiseria într-o fabrică. Dar primii pași decisivi spre succes, alimentați de ambiție și idei revoluționare s-au făcut datorită produselor create și elaborate de Pietro Ferrero și de către fiul său Michele, pe atunci foarte tânar. Michele a fost întotdeauna atras de acest domeniu, stând foarte mult pe lângă tatăl său, având totuți o vârstă fragedă îl ajuta foarte mult cu idei. În schimb, Giovanni, fratele lui Pietro (decedat in 1949) era pasionat de partea de distribuție a produselor, gândea și valorifica procesul de vânzare, acesta fiind un alt pas important prin dezvoltarea eficientă a unei rețele de vânzări.
În 1946, Pietro Ferrero a inventat o cremă de alune cu ciocolată care putea fi unsă pe pâine, denumită Pasta Gianduja, de fapt aceasta fiind o rețetă veche încă din timpul lui Napoleon. “Povestea Nutella, un dulce născut din sărăcie.” (Ideea pe care a avut-o patiserul, să amestece cacao cu alune pisate din belșug, pentru a evita nevoia unei cantități mult mai generoase din prețioasa cacao, s-a concretizat în 1946). Ferrero astfel a creat compania care urma să producă această cremă care s-a numit Pasta Gianduja. După ce fiul său Michelle a ajuns la conducere a modificat rețeta pentru a crea Nutella, făcând-o mult mai cremoasă, aceasta fiind vândută pentru prima dată în 1964 și a devenit populară în întreaga lume. Acum, povestea Ferrero a ajuns la cea de a treia generație de aur: Pietro și Giovanni Ferrero, fiii lui Michele și ai Mariei Franca. Aceștia s-au bucurat împreună de conducerea operațiunilor grupului din poziția de Managing Directors, timp de peste 10 ani. În aprilie 2011, Pietro Ferrero a murit în mod tragic într-un accident pe bicicletă in Africa de Sud, în timp ce participa la o misiune umanitară inspirată și condusă de el, cu scopul de a relansa Ferrero Company Enterprises. În prezent, Giovanni Ferrero, singurul moștenitor al firmei continuă să conducă operațiunile companiei cu succes, propunându-și scopuri și mai ambițioase, bazându-se pe inspirația și motivația care i-a animat atât pe parinții săi, cât și pe fratele său. Succesul continuă amintind unicitatea familiei Ferrero, împărțind prin povestea acestei familii, gustul rafinat și eleganța organizației tuturor consumatorilor. Astăzi la fel ca și în trecut, s-a menținut aceeași structură bazată pe valorile familiale. Italianul împreună cu familia sa dețin, potrivit revistei Forbes, o avere estimată la 18 miliarde de dolari (martie 2011).
PREZENTAREA ORGANIZATIEI
Grupul țintă: clasa mijlocie înalta deoarece are puterea de cumparare înaltă, cupluri tinere, bărbați și femei intre 18-25 de ani. În principal, privid mai în detaliu, organizația se adresează consumatorilor de ciocolată și celor cu gusturi rafinate. Pe scurt, dincolo de marca, cifra de afaceri și dezvoltarea unei companii multinaționale, se scrie povestea unei familii piemonteze care și-a câștigat o putere de creștere extraordinară, pornind de la motto-ul Fundației Ferrero: “Muncește. Creează. Oferă.”
Sloganul “Luminează clipele cu adevarat speciale” subliniază ideea că produsele Ferrero seduc toate simțurile, sunt produsele ideale pentru a-ți întâmpina prietenii și oaspeții, oferindu-le momente prețioase. Prin Ferrero se înțelege sărbătorirea momentelor speciale, finețea produselor alimentează ideea bunei dispoziții și a fericirii alături de persoanele dragi. Nutella este prima rețetă a companiei care a cunoscut succes, fiind și astăzi cunoscută ca “cea mai cremoasă cremă din lume”. Un deliciu atât de cremos și de gustos îți poate aduce zâmbetul pe buze în orice moment al zilei, și îți poate reda bucuria de a savura minunatele delicii fabricate de aceștia.Un astfel de deliciu merită să fie protejat cu orice preț , din aceasta cauză cei de la Ferrero România sunt foarte discreți cu acest subiect.
Compania pune mare accent pe secret, pentru a se proteja împotriva spionărilor industriale. Niciodată nu a fost ținută vreo conferință de presă, iar mass-mediei nu îi este permis accesul în fabrici. Compania este descrisă drept "cea mai secretoasă firmă din lume". În prezent compania are 38 de societăți comerciale, 18 fabrici și în jur de 21.500 de angajați. Venitul companiei a fost de 7,2 miliarde de euro in 2010-2011. Este foarte interesant faptul că această firmă a luat naștere ca o înterprindere de familie și chiar dacă în prezent este o corporație cunoscută la nivel global, încă urmează acest comportament secretos, „nu dă nimic din casă”, acționând și continuând să se comporte ca fiind o afacere de familie.
PRODUSELE
Produsele Ferrero sunt catalogate și percepute ca fiind rafinate și elegante, de înaltă clasă. De asemenea, în perioada sărbătorilor sau în lunile cadourilor, produsele Ferrero sunt cele mai căutate de către client, fie pentru a le da drept cadou, fie pentru răsfățul personal. Pe lângă Nutella, compania mai produce multe alte sortimente precum: Ferrero Rocher, Pocket Coffee, Mon Chéri, Giotto., Confatteria Raffaello, vafele Hanuta, Kinder cât și bomboanele mentolate Tic Tac.
Ferrero își promovează produsele prin foarte multe mijloace, precum :
reclame la Tv
ziare
reviste
bannere
cinema
De asemenea, brandul Ferrero își promovează firma și prin intermediul unor agenții, care anjagează tineri cu scopul de a informa clienții direct în magazine, în legătură cu anumite promoții.
Firma Ferrero ocupă in prezent poziția de lider al producătorilor din industria alimentară bazată în cea mai mare parte pe ciocolată și alte produse dulci la nivel European și pe plan înternațional(44,8 %), cel mai mare rival al său fiind Mars. În ceea ce privește concurența, cei mai puternici concurenți ai firmei Ferrero sunt firmele Mars(cu 28% din piata internațional) și Nestle(14,2 % din piața internațională).
Ferrero are sedii aproape în toată lumea, mai exact: Belgia, Argentina, Asia, Australia, Canada,,Mexic,Brazilia,Franța,Romania,Portugalia,Spania,Italia,Japonia,Ungaria,Austria,Germania,Polonia,Suedia,Marea Britanie,U.S.A,Monaco.
MISIUNE
Calitate înaltă, precizie a execuției, prospețime a produselor, selecție atentă a celor mai bune materii prime, respect si considerație pentru clienții noștri: acestea sunt cuvintele cheie și valorile Ferrero, care au ajutat la popularizarea produselor companiei, iubite de milioane de consumatori din întreaga lume. Produsele companiei sunt rezultatul unor idei inovatoare și sunt adesea imposibil de imitat, în ciuda faptului că sunt distribuite pe larg, și au devenit o parte a memoriei colective și a obiceiurilor multor țări, unde adesea sunt considerate adevărate simboluri culturale. Ferrero inseamnă întotdeauna atât grija pentru igienă, mediu, probleme sociale și comunitățile locale în care compania este prezentă, cât și interesul pentru propriile sale resurse umane..
3. STRATEGIA ORGANIZAȚIEI
Clientul este mereu cheia și este în centrul strategiei companiei. Relația Ferrero cu clienții săi este bazată pe încredere reciprocă, pe termen lung, și este construită pe baza expertizei, experienței, înțelegerii și intuiției. Este o măsură a interesului Ferrero in a satisface nevoile consumatorilor, și este un factor cheie al succesului companiei.
În ziua de azi, multe produse Ferrero sunt globale, în sensul că se comercializeaza în toate colțurile lumii. Ferrero se află acum pe locul patru în topul celor mai mari grupuri de produse de cofetărie din lume.
Cu toate acestea, caracteristica ce diferențiaza compania Ferrero este „glocalitatea” (gandește global, acționează local) compania fiind atât globală cât și locală, accentul fiind pus pe dezvoltarea internațională, însă fără a-și pierde imaginea relației sale cu comunitățile locale.
4.FUNDAȚIA FERRERO: MUNCEȘTE, CREEAZĂ, DONEAZĂ
Ferrero se identifică cu motto-ul: "Muncește, creează, donează.", conceput și introdus de Michele Ferrero încă de la începutul activității sale profesionale. În esentă, preferăm „etica acționării” față de „exersează imaginea”.
Aceeași filosofie a inspirat în trecut și continuă să o facă în prezent:
Fundația Ferrero, concentrată asupra menținerii relațiilor Grupului cu pensionarii săi prin programe sociale și culturale, dar și pentru menținerea și consolidarea legăturilor cu comunitățile locale în care operăm;
„Întreprinderile Sociale Ferrero”, se bazează pe investiții și resurse derivate pentru a ameliora condițiile de trai ale comunităților din țările în curs de dezvoltare, cu atenție specială la copii
Întregul grup Ferrero, implicat în mod constant în activități de responsabilitate socială, ca parte integrală a modalității noastre de existență si activitate, încă de la inceput.
În ceea ce privește domeniul susținerii sociale, Fundația Ferrero oferă asistență socială și de sănătate foștilor angajați Ferrero care au lucrat neîntrerupt în Grup pentru cel puțin 25 de ani. Fundația creează de asemenea inițiative educaționale, creative si recreaționale pentru foștii săi angajați. „Este profund greșit să credem că pensia și vârsta a treia sunt sfarșitul vieții active.”- Michele Ferrero, Alba, 28 octombrie 1983.
Sectorul cultural, de cealaltă parte, promovează activități în domeniile artelor vizuale, științelor, istoriei și literaturii, prin organizarea de convenții, conferințe, seminarii și expoziții.
5. PROMOVAREA NUTRIȚIEI ȘI A ACTIVITĂȚII FIZICE
Ferrero organizează diferite programe nutritive, și de asemenea își testează toate produsele care au fost create pentru menținerea echilibrului nutritiv necesar. Ferrero a dat întotdeauna dovadă de o foarte mare responsabilitate în ceea ce privește consumul produselor sale. Principala dovadă o constituie dimensiunea porțiilor pe care produsele acestora le dețin, ele fiind concepute exclusive pentru a se potrivi diferitelor cerințe nutritive. Ferrero și sportul, două concepte care au fost asemănate timp de ani de zile. Deoarece sportul semnifică mișcare, valori pozitive si bucuria vieții, Ferrero susține financiar diferite activități sportive în multe țări în care operează. Ferrero participă la dezvoltarea tinerilor susținându-i prin organizarea de turnee și diferite evenimente, oferindu-le echipamente. De asemenea, susține asociațiile sportive și oferă energie prin produsele sale.
6. ANGAJAȚII
Încă de la început, spiritul corporativ al Ferrero a fost construit pe valori puternice, reflectând originile și istoria companiei. Conform acestor valori, oamenii se află în centrul companiei. În acest context, Ferrero urmărește o politică socială ambițioasă, cu scopul bunăstării angajaților săi. Două principii cheie ghidează acest proces: obiectivul constant al creșterii companiei și dorința de a continua dezvoltarea angajaților săi. În ultimii ani, acest program a devenit eficient în Ferrero Franța, prin crearea unei organizații sociale în serviciul angajaților, și cu deschiderea unei creșe și a unui mini club la sediul companiei pentru a ajuta angajații în creșterea copiilor lor. În Mexic, spre exemplu, Ferrero construiește un program de burse pentru studii superioare, în Ecuador și Argentina angajații primesc reduceri în supermarketuri, Ferrero Luxembourg a construit terenuri de fotbal și tenis disponibile angajaților sportivi.
STUDIU DE CAZ
Profitul Nutella Germania a crescut remarcabil, prin folosirea unor reclame plătite pe Facebook.
Plecând de la premisa că reclamele platite de pe Facebook au ajutat Nutella Germania să își crească semnificativ profitul în perioada sărbătorilor de iarnă, aceștia au avut urmatoarele:
Obiective:
Ferrero a dorit să asocieze Nutella cu perioada Crăciunului, cu scopul de a:
Crește gradul de conștientizare și implicare în raport cu brandul Nutella și pagina sa de Facebook
Crească vânzările pe durata perioadei de campanie.
Abordare:
De la data de 1 Decembrie 2011, Ferrero a dat startul unei campanii de Crăciun care avea ca scop creșterea anticipării bucuriei de a oferi cadouri în perioada sărbătorilor de iarna.
Pentru a reuși să facă milioane de oameni să se implice și să simtă că iau parte la această campanie, Ferrero a folosit Facebook ads cu scopul de a crește gradul de conștientizare și implicare în brandul Nuttela.
Campania Facebook a constat în cumpărarea a două reclame Premium Reach Blocks și Sustained Premium pentru a ajunge la cât mai mulți oameni posibil.
Între timp, Nutella a plătit pentru ca această campanie să fie redată în mod constant și continuu la TV, îndemnandu-i pe telespectatori să viziteze pagina de Facebook a Nutella Germania:
Reclama Premium a putut fi accesată pe o perioadă de două săptămâni, în timp ce reclama TV: 6 saptămâni.
Creativitatea reclamei de pe Facebook a constat în încurajarea și convingerea publicului de a deveni fani ai paginii Nutella și de a folosi aplicația campaniei de Crăciun, prin care ei puteau deschide uși corespunzătoare zilelor din calendar rămase până la Crăciun, pentru a descoperi în fiecare zi diverse premii.
Apoi Ferrero a facut un parteneriat cu GfK ( sondaje) și Facebook pentru a măsura impactul campaniei sale derulate pe Facebook, în termen de număr de persoane care au aflat de această campanie, gradul de implicare al acestora, precum și vanzările venite din această direcție.
Rezultate:
15% din vanzările rezultate ca urmare a campaniei media au fost revenite Facebook-ului.
Campaniile Facebook și TV s-au complementat una pe cealaltă: Publicul care a văzut ambele campanii a făcut mai multe vânzări decât persoanele cărora le-a fost expusă doar una din ele, ceea ce arată un efect sinergic.
13,2 milioane de persoane (adică 30% din populația online) au aflat de această campanie.
3,8 milioane de persoane (29%) au vazut această campanie exclusiv pe Facebook (și nu la TV).
ANALIZA SWOT
Puncte forte (S)
Calitate și produse de lux
Recunoașterea produselor datorită popularității brand-ului Ferrero
Gust unic, și aspect rafinat
Produse ideale pentru cadouri
Recunoaștere pentru consumatori datorită ambalajului de culoare aurie
O varietate de produse-gamă diversificată ( pentru gusturi rafinate, pentru copii, adulti) ce se găsesc în ediții sezonale
Puncte slabe (W)
Percepția despre ciocolată ca fiind nesănătoasă
Prețul foarte scump ( nu are un preț accesibil tuturor consumatorilor de dulciuri, cele mai multe dintre produse fiind premium, astfel se adresează celor cu venituri medii spre ridicate)
Imaginea și ambalajele sunt făcute la costuri mari
Dificil de procurat
Mai puțin populată în țările din Asia
Oportunități (O)
Extinderea pe piața internatională
Creșterea popularității prin intermediul internetului
Introducerea de noi sortimente
Participare campanii/programe anti-obezitate, educație nutriționistă
Sponsor la evenimente și spectacole
Amenințări (T)
Competiția mare între brand-urile de ciocolată
Criza financiară globală
Ingredientele folosite pot inhiba vânzările din cauza alergiilor consumatorilor, obezității etc
Analiză SWOT-
Organizația Ferrero
**Analiza corelațiilor ca orizontalitate sau ca ,,înclinare”: Succes organizational sau declin
Se observă în majoritatea cazurilor un echilibru dinamic cu amplitudine mică.
Recomandări strategice
Bibliografie
Site-ul oficial al companiei Ferrero Romania (accesat ultima data la 31.03.2017) https://www.ferrero.ro/
Studiu de caz Nutella Germania (accesat ultima data la 02.04.2017)
http://totuldesprerelatii.ro/studiu-de-caz-cum-nutella-germania-si-a-crescut-semnificativ-profitul-de-craciun-folosind-reclame-platite-pe-facebook/
Filmulet compania Ferrero (accesat ultima data la 31.03.2017) https://www.youtube.com/watch?v=_U3SHFYvZSc
Introducere
Lucrarea de față prezintă trei actori diferiți: managerul, liderul, echipa în același cadru, dar din perspective diferite. Fiecare vine la pachet cu trăsăturile sale unice, cu rolul stabilit, dar și cu explicația la întrebarea: ,,De ce este nevoie de mine?”.
În zilele noastre, ne întâlnim cu cei trei termeni zilnic, în diferite împrejurări: la școală, facultate, locul de muncă, organizații de voluntariat sau în activități sportive, artistice, culturale. Câteodată ne întrebăm de ce există, de ce sunt importanți pentru noi și dacă n-ar exista, oare ce s-ar întâmpla?!
Chiar dacă nu știm să-i definim pe fiecare ca la carte, ca în dicționar sau cum spun oamenii din domeniu, totuși putem da o explicație subiectivă din ce credem noi sau cum percepem noi lucrurile. Nu ai nevoie de cuvinte complicate, termeni specifici sau exprimări avizate, te poți uita la interacțiunile tale cu un manager, momentul când ai fost lider sau la echipele din care faci parte și poți vorbi cu siguranță despre ,,actorii” noștri.
Fiind atrasă de domeniul managementului și al leadershipului, după o informare îndelungată din cărți, reviste, articole despre aceste subiecte, dar și prin participări consecutive la traininguri, workshopuri sau cursuri, pot să aduc și o mică contribuție personală despre aceste subiecte.
Astfel, lucrare ,,Managerul. Liderul. Echipa” va combina partea teoretică cunoscută în manualele de management sau în cele de leadership cu explicații și exemple din viața de zi cu zi în care actorii sunt puși în contexte diferite.
Structura este împărțită în trei subiecte pe care le voi aborda:
Managerul
Liderul
Echipa
Managerul
Cine este? Ce face? Avem nevoie de el? Acestea sunt unele din întrebările care se pun adesea când vine vorba de cuvântul ,,manager”. În zilele noastre, managerul este cel mai râvnit rol pe care oamenii vor să-l aibă la locul de muncă, chiar dacă fac parte dintr-o firmă de mici dimensiuni sau dintr-o multinațională.
Mulți dintre autorii cărților, revistelor sau al altor publicații din domeniul managementului și-au adus o contribuție personală, fiecare având viziuni ușor diferite despre ,,manager”. De la titlul de ,,șef” la ideea de autoritatea supremă, la persoana care dă ordinele și se asigură că ceilalți le execută.
Fiecare poate defini într-un mod propriu conceptul de manager, dar adesea se afirmă că mangerul este persoana care deține un post managerial, având autoritate asupra deciziilor și sarcinilor care se adoptă, acestea influențând acțiunile și comportamentele altor personae, de obicei cei care le execută.
Dacă cu câțiva în urmă, termenul începea să-și facă apariția, fiind preluat de puține persoane și în contexte limitate, astăzi s-au dezvoltat numeroase concepte, clasificări, definiții în jurul verbului de bază ,,to manage”, de exemplu: management – al reusrselor, timpului, științific – , stiluri manageriale, potențialul managerial, posturi manageriale, procesul de management, funcțiile managementului, sistemul de management.
Managementul științific
Profesorul Ovidiu Nicolescu definea managementul științific ca ,,ansamblul proceselor prin care elementele teoretico-metodologice furnizate de știința managementului sunt operaționalizate în practica socială”.
Există 5 caracteristici ale managentului științific:
are un pronunțat caracter aplicativ și constă în activitatea zilnică a conducătorilor de la toate nivelurile ierarhice
din punct de vedere al conținutului și modului de manifestare este divers și eterogen
are un pronunțat caracter uman
este complex și aplicarea lui presupune o dificultate deosebită
are un caracter de masă
Procesul de management
Acesta este definit ca ansamblul fazelor prin care se determină obiectivele organizației, resursele și procesele de muncă necesare realizării lor și executanții acestora, prin care se integrează și controlează munca personalului, în vederea îndeplinirii eficiente a țelurilor propuse.
Procesul de management include și trei faze de derulare, respectiv: previzională, operaționalizare și comensurare și interpretare a rezultatelor.
Trăsăturile procesului de management:
este unitar
este tipic
este contextual
este orientat pe conducerea oamenilor
este continuu
Funcțiile managentului
previziune – ce trebuie și ce poate fi realizat în firmă
organizare – cine și cum contribuie la realizarea obiectivelor
coordonare – organizarea în dinamică
control – de ce personalul participă la realizarea obiectivelor
evaluare – cu ce rezultate s-a finalizat munca depusă
Sistemul de management
Sistemul de management este ansamblul elementelor de natură decizională, informațională, metodologică și organizatorică din firmă și relațiile ce se stabilesc între acestea pentru realizarea obiectivelor în condiții de eficiență.
Componentele sistemului de management:
Subsistemul decizional
Subsistemul informațional
Subsistemul metodologic
Subsistemul organizatoric
Potențialul managerial
Calități intelectuale (inteligență, memorie, capacitate de efort, capacitate de concentrare, capacitate de previziune, imaginative, spirit de observație) + caracter (sinceritate, onestitate, modestie, curaj, fermitate)
Cunoștințe, aptitudini, deprinderi de specialitate
Cunoștințe (conținutul funcțiilor de management, a sistemului de management cu componentele lui, funcțiunile organizației) + aptitudini de management (fler, intuiție, spontaneitate, capacitatea de comunicare, creativitate, conștiinciozitate, capacitatea de a decide, capacitatea de a conduce)
Stiluri manageriale
Niveluri de management
Unii oameni din domeniu, consideră că în timp lucrurile se vor schimba, iar managerul își va revizui puțin viziunea, comportamentul, fiind mult mai open-minded.
Cu 30 de ani în urmă, acest comportament autoritar era promovat și chiar acceptat ca fiind exemplu de lucru pentru manageri. Ei considerau că doar așa se pot impune în fața angajaților, pot obține rezultatele cele mai bune, dar mai ales că vor primi respectul pe care-l meritau fiind în funcția repectivă.
Dar, lumea a evoluat, odată cu mediul business, organizațiile au prins alt contur. Au început realiza că este nevoie de schimbări pentru ca rezultatele să apară, iar cea mai importantă resursă este cea umană, pe care cu greu o șlefuiești după bunul plac.
Pentru ca resursele umane să fie productive, au nevoie de un context prielnic, dar mai ales de manageri buni care să-i știe să-i conducă spre obiectivele planificate.
În acest tabel, am făcut o paralelă între managerul din prezent și cel din viitor.
Liderul
Dacă până acum, am vorbit despre manager – persoana dintr-o ierarhie, cu un rol formal și cu autoritate deplină, când vine vorba de lider, lucrurile se schimbă.
Liderul nu cere atât de multe lucruri, dar poate oferi peste măsura așteptărilor. Cărțile de leadership ne vorbesc despre acei lideri care au inspirat, motivat, schimbat percepții, au ajutat oameni, dar mai ales au fost prezenți din propria inițiativă și fără nicio constrângere.
Dale Carnegie afirma că lider poți fi dacă respecți anumite principii, iar printre acestea se enumeră:,,primul pas spre succes este identificarea propriilor calități de conducător”. Astfel, se înțelege că lider poate fi oricine, dar un lider bun este cel care știe să-și identifice singur calitățile ce-l fac demn de urmat de către ceilalți.
Nu are nevoie de o funcție de manager, nu trebuie să fie șef, nu are nevoie de studii în domeniu, nici autoritatea nu-i de folos, liderul trebuie doar să se integreze, să înțeleagă oamenii din jurul său, iar apoi să-i facă să ,,lucreze” împreună pentru atingerea unui obiectiv comun.
Mulți oameni caută acel secret al liderului perfect, alții afirmă că nu există, iar unii consideră că fiecare lider are un secret personal, un ,instrument secret” care folosit le aduce satisfacție și reușită. Persoanele care au fost recunoscute ca fiind lideri de cei din jurul lor, au afirmat că primul pas este cunoașterea propriei persoane, iar aici sunt ajutați de către inteligența emoțională.
Ce este inteligența emoțională? Aceasta este un cumul de competențe, abilitatea de a te cunoaște și de a-ți gestiona emoțiile, trăirile, sentimentele, dar și empatizarea cu ceilalți.
Liderul are nevoie de anumite capacitățile emoționale, precum:
identificarea și etichetarea sentimentelor
exprimarea sentimentelor
evaluarea intensității sentimentelor
controlul sentimentelor
amânarea recompensei
controlul impulsurilor
reducerea stresului
cunoașterea diferențelor între sentimente și acțiuni
Scara leadershipului arată astfel și ne îndeamnă să pornim de la noi – prima treaptă – și să ajungem la un nivel superior – ultima treaptă -.
Dacă te întrebi cum îți poți dezvolta inteligența emoțională, ai nevoie doar de răbdare și dorință puternică intrisecă, iar unele metode sunt:
nu fugi de emoțiile care-ți provoacă discomfort
nu refuza sentimentele
întreabă-te ,,De ce simți acest lucru?”
să găsești conexiuni între sentimente și momente
să ceri feedback constructiv oamenilor din jurul tău
să-ți scrii gândurile și sentimentele pentru a putea reflecta asupra lor
Când vorbim de lider, vorbim de self awareness, adică conștiința de sine, iar un lider care se cunoaște știe:
valorile personale
pasiunile
de ce-ul deciziilor pe care le ia
ce-l face să reacționeze negativ
obiective personale și profesionale
stări, emoții pe care le are
puncte forte sau slabe
Stiluri de leadership
Conceptul de leadership include și 5 stiluri de leadership care ne acordă o viziune de ansamblu asupra comportamentelor liderilor care le manifestă.
Astfel, putem vorbi de următoarele stiluri:
Stilul autocratic
Stilul laissez-faire
Stilul democratic/participativ
Stilul transformațional
Stilul orientat către sarcini
Conluzii
În această lucrare am abordat trei mari concepte cu care ne întâlnim în viața de zi cu zi: managerul, liderul, echipa.
Prima parte a fost despre manager, mai exact despre: rolul managerului, management științific, procesul de management, funcțiile managementului, sistemul de management, potențialul managerial, stiluri manageriale, niveluri de management și despre o paralelă între managerul actual și managerul din viitor.
În a doua parte, liderul a fost actorul nostru, și s-au prezentat informații despre: rolul liderului, influența inteligenței emoționale pentru un lider, capacitățile emoționale de care are nevoie, scara leadershipului și despre stilurile de leadership.
În final, echipa a fost subiectul propus, mai exact: rolul echipei, o paralelă între munca în echipă vs. munca individuală și etapele formării unei echipe.
În această formă, avem la un loc informații care ne ajută să abordăm acești termeni, dar și o perspectivă mai clară asupra lor. Viziunea fiecăruia diferă, de aceea putem avea moduri diferite de a ne comporta, înțelege sau de a aplica anumite comportamente din postura de manager, lider sau membru al unei echipe.
Totuși, acest tabel concluzionează de ce liderul este cel care poate aduce un impact surprinzător în defavoarea unui manager autoritar.
Bibliografie
Blogatu. (2014). Avantaje și dezavantaje ale lucrului în echipă. Preluat pe Aprilie 21, 2017, de pe http://blogatu.eu/avantaje-si-dezavantaje-ale-lucrului-in-echipa/
Carnegie, D. (2011). Liderul poți fi tu . București: Curtea Veche Publishing.
Carnegie, D. (2013). Secretele succesului. București: Curtea Veche Publishing.
Hunsaker, P. L., & Hunsaker, J. (2015). Managing people. London: Dorling Kindersley Limited.
MindTools. (2016). Forming, Storming, Norming, Performing. Preluat pe Aprilie 21, 2017, de pe https://www.mindtools.com/pages/article/newLDR_86.htm
Pârvu, A. (2013). Managementul echipei. Preluat pe Aprilie 21, 2017, de pe https://www.todaysoftmag.ro/article/218/managementul-echipei
pentrucarieră. (2013). Stiluri de leadership. Preluat pe Aprilie 21, 2017, de pe http://www.pentrucariera.ro/instrumente-pentru-cariera/abilitati-de-leadership/stiluri-de-leadership-2/
Stein, J. (2015). Using The Stages of Team Development. Preluat pe Aprilie 21, 2017, de pe http://hrweb.mit.edu/learning-development/learning-topics/teams/articles/stages-development
Tuckman, B. (1965). Developmental Sequence in Small Groups. Psychological Bulletin 63.
Wikipedia. (2017). Tuckman's stages of group development. Preluat pe Aprilie 21, 2017, de pe https://en.wikipedia.org/wiki/Tuckman%27s_stages_of_group_development
Statul:definiții și clasificare
Conform lui Brun (H. Burn și G. Tremblay, 1990, p.61) , cuvântul “stat” provine din latinescul “status reipublicae” care, pentrumagistrațișipoporul român însemna „starea lucrărilor publice” sau „situația conducerii vieții publice”.
Comform lui Brimo (Brimo, 1968, p. 136) statul constitue „o multitudine de oameni care trăiesc în conformitate cu dreptul și asociați printr-un contract”. Pentru acesta, libertatea și legea sunt cele doua puncte principale ale unui stat. Doctrina juridica defineste si statul ca fiind o unitate alcătuită din doua categorii de oameni: guvernanți și guvernați. Profesorul Ion Deleanu a afirmat că statul este ansamblul organelor politice de guvernare și că el desemneayă aparatul de direcționare a societății. Rolul principal al statului este acela de a asigura bunăstarea generală, interesul general al cetățenilor.(Hegel, n.d., p. 291)
Din punct de vedere al structurii de stat, statele pot fi împărțite în: state unitare state regionale, confederatii și state federale,.
Statele unitare constitue o singură formațiune statală, au un unic ansamblu de organisme constituționale prin care își exercită puterea politică la nivel central și local, sunt însele subiecte de drept constituțional, populatia lor are o singura cetățenie etc. (Bădescu, Andruș și Năstase, 2011, p. 56)
Exemple de state unitare: România, Italia, Bulgaria Suedia, Norvegia, etc.
Statele regionale reprezintă o formă intermediară între statul unitar și cel federal. În statul regional nu exisă decât o singură ordine constituțională, iar Constituția acestuia determină statutele și atribuțiile organelor regionale, în scimb în statul federal se presupune o dualiatate a ordinii constituționale(Statul federal+Statul federat). (Profiroiu, 2007, p. 112)
Confederațiile sunt uniuni de state care nu formeazăunstat central dinstinct șu nu îți aleg un singur Parlament sau o singură Constituție. Statele membre au Constituții și Parlamente proprii. (Profiroiu, 2007, p. 112)
Statele federale sunt constituite din două sau mai multe state membre(state federate), care, în limitele și condițiile precizate de Constituția federației, dau naștere la un nou stat, distinct de statele ce-l alcătuiesc. Caracteristicile statului federal sunt:
Pe teritoriul sau există mai multe formațiuni statale;
Are două rânduri de organe de vârf , unul federativ și altul al fiecărui stat mebru al federației;
Populația are dublă cetățenie, cea a federației și cea a statului federat;
Parlamentul federal are două camere: una reprezintă federația și cealaltă reprezintă statele membre;
Are o ordine constituțională proprie care este subordonată Constituției federației; (Bădescu, Andruș și Năstase, 2011, p. 57)
Exemple de state federative: S.U.A, Austria, Elveția, Germania, Belgia, Federația Rusă, etc.
Studiul comparativ se va realiza între trei și singurele state federale din Uniunea Europeană: Austria, Belgia și Germania.
Austria: date generale și cadrul legislativ
DATE GENERALE
NUME OFICIAL: Republica Austria(Republik Ӧsterreich)
SUPRAFAȚA: 83.859 km2
CAPITALA: Viena(Wien)
MONEDA: Euro(€)
LIMBA OFICIALĂ: Germana
Austria este o țară cu o economie dezvoltată și echilibrată, puternic integrată în economia mondială. Datorită poziției sale geografice, Austria reprezintă un punct de legătură între marile spatii economice și culturale din Europa. Odată cu aderarea și integrarea în Uniunea Europeană în anul 1995, economia austriacă a suferit modificări structurale profunde în special în domeniile industriei alimentare, comerțului, construcțiilor ți cel bancar.În 1918 Austria a trecut de la monarhia constituțională la republică. Constitiția din 1920 a încheiat perioada detranziție și a permis organizarea statului ca o Federație. Statul federal este compus din „landuri”(provincii autonome). Potrivit Constituției Federale, statul este democrat, cetățenii sunt reprezentați în mod direct în Parlament de aleșii lor.
Austria este o republică federală parlamentară, formată din nouă landuri: Burgenland, Carinthia, Vorarlberg, Tyrol, Salzburg, Styria, Upper Austria, Lower Austria și Viena. Fiecare land are un set de legi, Guvern si Parlament. Limba oficială este germana vorbita de majortatea cetățenilor, având o anumită specialitate, și anume germana austriacă. Constituția Austriei împarte puterea legislativă și competența administrației între nivel central și land sau comunitate locală. Landurile au autoritate considerabilă și influență în relațiile lor cu Guvernul Federal, iar la rândul lor deleagă cele mai multe dintre sarcinile administrative către district, acestea deleagă unele sarcini către municipalități, care au un grad considerabil de independență în soluționarea problemelor locale.Pricipala atribuție a Administrației Federale este elaborarea legilor. În câteva domenii, precum: ocuparea forței de muncă, sistemul de taxe și impozite și de apărare, Federația are propriul său aparat administrativ. Prin urmare, o parte din atribuții revin landurilor; deci putem vorbi de o administrație federală indirectă și de unsistem administrativ descentralizat. Fiecare land este responsabil pentru deciziile pe care le ia și răspunde pentru acestea în fața Guvernului Federal care urmărește activitatea fiecărui land. Autoritatea este structurată ăn trei ramuri: juridică, legislativă și judecătorească.Autoritatea juridică este independentă, orientată doar pe cadrul legislativ. Judecătorii pot fi mai repede transferați decăt demiși, dacă încalcă condițiile legale prevăzute într-unul din codurile penal sau civil. Toate curțile în Austria sunt Curți Federale. Instanța superioară este Curtea Superioară la nivel de district sau land, iar cea mai înalta instanță este Curtea Supremă din Viena.Controlul administrativ este realizat de Curtea Constituținală, dacă problemele respective sunt de natură constituțională sau de catre Înalta Curte Administrativăși de Birourile Administrative Independenteîn fiecare land, dacă problemele sunt de altă natură.
Parlamentul Federal este format din doua camere. Nationalrat și Bundesrat. Landurile iau parte doar in Bundesrat. Nationalrat-ul este format din 183 de reprezentanți aleși de parlamentele landurilor. Numărul deputațiolor pentru fiecare land este direct proporțional cu numarul populatie din fiecare land. Membrii celor două camere sunt considerați angajați, iar salariul lor este fixat de o cotă parte procentuală din salariul celui mai înalt grad al personalului din serviciul civil. Inițiativa legislativă în Austria o au Parlamenul și Guvernul. Propunerile legislative sunt transmise către Nationalrat ca moțiuni și sunt inscrise în propunerile guvernelor federale. Poate fi introdusă în dezbateri ți inițiativa populareă dacă indeplinește minim 1/6 din electoratdin oricare din landuri. Fiecare land are propriul său parlament ales care răspunde pentru exercitarea autoritătilor legislative. Aceștia sunt alesi pe o perioada de 5 ani. Parlamentul Federal, potrivit Constituției Federale, poate constitui cateva structuri precum: comisii parlamentare, comisii ad-hoc, comisii de informare, etc.
Președintele Federal este ales prin vot universal. Pentru a deveni președinte un canditat trebuie să îndeplinească minimum 50% din votul total de voturi exprimate. Votul pentru Președintele Federal este obligatoriu doar în landuri. Oricine a împlinit vârsta de 18 ani are dreprul să voteze, iar oricine a împlinit vârsta de 21 de ani are dreptul să candideze la alegeri. Puterea legislativă și puterea executivă sunt împarțite în mod independent potrivit Constituției Federale. Guvernul Federal este responsabil pentru apărare, lege și ordine, pentru sistemele de învățământ secundar și superior, pentru cercetare, politică regională, etc. Potrivit Constituției, Cancelarul Federal, Vicecancelarul ți ministerele federale sunt implicate în cele mai importante activități administrativeale Federației. Cancelarul federal este considerat „PRIMUS INTER PARES”. Vice cancelarul este împuternicit să acționeze ca reprezentant al Cancelarului. Biroul Cancelarului Federal este format din opt membri, numiți pe criterii politice. Ministerele Federale sunt egale în competențe și responsabilități în față Parlamentului și răspund prin reprezentanții lor pentru activitatea ministerului lor. Guvernul unui land este format dintr-un grup de persoane conduse de un Guvernator. Atât Guvernatorul, cât și Guvernul landului sunt aleși de catre Parlamentul landului. Guvernul landului exercită puterea executivă, în anumite limite. De asemenea, conducerea Federației intervine atunci când într-un anumit domeniu nu există autoritare federală la nivelul landului respectiv.
Administrațiile landurilor sunt divizate în districte. Dacă un considerabil grad de independențăexistă autoritate specială la nivel de land, Guvernul landului deleagă cele mai multe dintre sarcinile sale administrative.Comunitaățile locale sunt conduse de un consiliu local ales prin vot direct și de către Primar care este ales de consiliul local. Comunitățile se bucură de un cinsiderabil grad de independență în soluționarea problemelor locale și au responsabilitate pentru tot ce se întâmplă la nivel local. (Stănciulescu și Androniceanu, 2001, pp 70-89)
Belgia: date generale și cadrul legislativ
DATE GENERALE
NUME OFICIAL: Regatul Belgiei(Royaum de Belgique)
SUPRAFAȚA: 30.528 km2
CAPITALA: Bruxelles(Brussel)
MONEDA: Euro(€)
LIMBA OFICIALĂ: Olandeza(flamanda), Franceza(valona), și Germana
Belgia devine independentă in 1830. De-a lungul anilor, țara a evoluat către o structură eficientă. Primul articol al Constituției belgiene mentioneaza faptul că „Belgia este un stat federal care se compune din comunități si regiuni”(Constituția Belgiei, 1831) deci putem spune că Belgia este un stat regional. Competența decizională nu o mai are doar Guvernul Federal și Parlamentul Federal. Administrația țării este acum asigurată acum prin diverse structuri care își exercită competențele.Puterea legislativă este exercitată de rege și de un parlament bicameral, format din Senat și Camera Reprezentanților, funcționarii din aceste structuri fiind numiți pe 4 ani. Puterea executivă, detinută nominal de catre rege, este exercitată de către un Cabinet, condus de un prim-ministru numit de rege. Din punct de vedere constituțional, Coroana garantează unitatea autorității statului asigurănd legătura dintre cele trei ramuri: juridică, administrativă și executivă. Belgia are un sistem administrativ cu puternice influențe ale sistemului romano-german, în care legile sunt astfel armonizate încât creează uniformitate și amplifică funcționalitatea cadrului instituțional într-o societate cu un puternic caracter democratic.
Cadrul legislativ este completat de o serie de coduri de procedură penală și civilă al căror conținut este puternic influențat de reformele „napoleoniene”. Toate aceste elemente ale cadrului legislativ rămân exclusiv de competența guvernului național (federal), ceea ce nu limitează rolul important al curților, respectiv Curtea de Arbitraj și Curtea de Justiție a Comisiei Europene.
Legislativul area o structură formată din:
Guvern, care din cauza faptului că membri acestuia inițiază cele mai multe legi este cunoscut sub numele de „The Sovereign”;
Senat;
Camera Reprezentanților;
Camerele Parlamentului au aceleași competențe, responsabilități, dar și atribuția de a monitoriza permanent acțiunile Guvernului. Senatul se reînnoiește o dată la 4 ani. Camera Reprezentanților este considerată Prima Cameră a Parlamentului.
Este important de remarcat distincția dintre:
Instituțiile naționale, care sunt implicate cu precădere în furnizarea serviciilor publice descentralizate de l nivel local (provincii și municipalități);
Instituțiile comunităților de limbă;
Instituțiile regionale.
Primul Ministru este numit de Coroană și are libertatea de a-și alege membrii Cabinetului pentru a forma Guvernul. El înaintează propuneri Coroanei nu numai pentru numirea miniștrilor dar și pentru secretarii de stat, aleși în urma dezbaterilor care au loc cu șeful partidelor din coliție. Primul Ministru confirmă membrii Consiliului de Miniștrii sau Cabinetului care are rolul dat de sintagma „PRIMUS INTER PARES”.
În cadrul Guvernului Central funcționează următoarele instituții:
Biroul Șefului Guvernului;
Cancelaria;
Consiliul de Miniștri;
Biroul Consultativ;
Departamentul Central de Management;
Ministerele;
Departamentul de Reprezentare la Nivel Central a Compartimentelorde la Nivel Local;
Altecompartimente.
În general membrii Guvernului sunt selectați din parlamentari și trebuiesc să îmbine cele două funcții pentru ca lucrurile să meargă cum ar trebui. În Belgia există constituite comisii permanente și se pot constitui și comisii ad-hoc(Consiliul Economic Central, Consiliul Național de Muncă, Biroul de Planificare, Comisia de FinanțeșiBănci, etc.).
Fiecare provincie este condusă de un Consiliu ales prin vot direct în același timp cu memrii senatului. Poate fi considerat, conform Constituției belgiene, atât un stat regional, cât și un stat provinciar.Regiunile au fost stabilite în 1970, dar au fost recunoscute oficial abia în intervalul 1908-1990. Comunitățile au fost stabilite în 1970 și definitivate în 1988 ca unități administrative locale. Această împărțire sa facut în urma limbilor vorbinte, astfel avem: comunități franceze, conunități olandeze și comunități germane.
Guvernul local este reprezentat la nivel de provincii și municipalități care împreună formează autoritatea locală. (Stănciulescu și Androniceanu, 2001, pp 90-112)
Germania: date generale și cadrul legislativ
DATE GENERALE
NUME OFICIAL: Republica Federală Germană(Bundesrepublik Deutschland)
SUPRAFAȚA: 357.002 km2
CAPITALA: Berlin
MONEDA: Euro(€)
LIMBA OFICIALĂ: Germana
Republica Federală Germania este situată în Europa Centrală. Din punct de vedere constituțional Germania este o democrație republicană federală reprezentativă.
Președintele Germaniei (Bundespräsident) este șeful statului german, pe scara ierarhică cel mai înalt organ constituțional al Germaniei. Totuși, conform constituției, puterea sa este limitată, funcțiile sale fiind doar de reprezentare. El trebuie să fie neutru, președintele tuturor cetățenilor și rezidenților din Germania și este reprezentantul Germaniei în relațiile internaționale.
Cele mai importante atribuțiuni politice de stat ale președintelui german sunt:
• hotărăște dizolvarea guvernului, atunci când cancelarul (prim-ministrul) primește un vot de neîncredere din partea acestuia;
• reunește sau dimite miniștri la sugestia cancelarului;
• are împuterniciri speciale în cazul unui guvern minoritar;
• aprobă și semnează legile federale, ca ultim pas pentru intrarea acestora în vigoare.
Forma de guvernământ este parlamentară, în care șeful guvernului – cancelarul – este ales de parlament, numit bundestag, și confirmat de către președintele federal. Germania este caracterizată de o structură administrativă policentrică, un sistem de cooperare la nivel federal și o puternică poziție a cancelarului federal.
Aparatul administrativ german are trei niveluri:
• Nivelul federal;
• Nivelul landurilor;
• Nivelul local.
Cancelarul este ales cu majoritate absolută de către parlament pe o perioadă de 4 ani. El are dreptul de a numi și elibera din funcție pe miniștri, precum și dreptul de a formula direcțiile de acțiune și sarcinile fiecărui ministru din guvern.
Germania este alcătuită din 16 landuri (unități teritorial-administrative), (din care 13 landuri cu suprafață mare și trei landuri de tip oraș-stat), caracterizate de o puternică autonomie din punct de vedere legal.
Ministerele au autoritate federală supremă, identifică problemele, cercetează, analizează variante decizionale pentru a găsi cele mai bune soluții și fundamentează legislația primară și secundară.
Ierarhia tipica pentru un minister federal este următoarea:
• Minister;
• Secretariat de stat;
• Comitetul Director;
• Comitetul Subdirector;
• Conducerea Diviziei.
Membrii Secretariatului de stat și ai Comitetuluidirector sunt numiți pe criterii politice, primul cuprinzând 1-3 persoane, iar cel din urmă aproximativ 4-7 persoane, cu toate că Ministerul Federal de Interne reunește frecvent 11 directori.Cooperarea interministerială este un element deosebit de important pentru buna coordonare în politică. Ministerele sunt conduse de un ministru asistat de un Birou de personal format din persoane civile. În mod normal acesta cuprinde un asistent/consilier personal, un reprezentant al presei, un asistent parlamentar și secretari.Fiecare land german are propria constituție (în plus față de Constituția Germaniei), propriul guvern și miniștri la nivel de land, propriul prim-ministru, propria reprezentare în Parlamentul de la Berlin, propria legislație în domeniile care țin de competența landurilor (cultura, învățământul, poliția etc.) și altele.
Unele landuri sunt împărțite în regiuni administrative numite Regierungsbezirk. Regiunile administrative se împart la rândul lor în districte:
• Districte rurale (Kreise, în unele landuri numite Landkreise)
• Districte urbane (Kreisfreie Städte) – orașe care nu țin de vreun district rural
Unele districte se împart în unități administrative (Ämter), iar acestea se împart în comune (Gemeinde). Conform legilor de bază, organizarea administrativă a fiecarui land este lăsată la dispoziția acestuia. La nivel federal, politica generală pentru fiecare land este fundamentată de șeful Guvernului Regional (Primul Ministru al landului) și birourile sale. Doar câteva sarcini administrative, precizate în legea de bază, sunt realizate de administrația federală. Cele mai multe landuri au trei niveluri de organizare administrativă: superior, mediu și inferior. Autoritățile de la cel mai înalt nivel îndeplinesc funcțiile administrative pentru întregul land dintr-o poziție centrală. Aceste autorități sunt imediat subordonate ministerelor și nu au structuri administrative. Autoritățile de nivel mediu îndeplinesc sarcini administrative pentru un district administrativ din cadrul landului.
Responsabilitatea este asigurată de către comisarul de district și biroul lui. Comisarul de district, desemnat de Guvernul landului și în subordinea Ministerului de Interne al landului, are misiunea de a veghea la siguranța. Landurile mai mici nu au acest nivel intermediar de autoritate.
Autoritățile de nivel inferior sunt autorități specifice landului, de exemplu, autoritățile pentru administrarea rețelei de drumuri, birourile de sănătate și cele veterinare. Conducerea landurilor desfășoară, de asemenea, activități mixte, care sunt rezultatul cooperării între landuri și Guvernul Federal, cum ar fi elaborarea politicii economice regionale, învățământ etc. Organele de coordonare pentru activitățile mixte dintre Federație și landuri sunt Comitetele de Planificare, din care fac parte reprezentanții landurilor și Federației. Landurile sunt autonome și din punct de vedere financiar. Veniturile lor provin, în principal, din taxele landului pentru proprietate, succesiune și din taxele pe venit.
Administrația publică locală este reprezentată de districtul. Constituția federală și constituțiile landurilor îi recunosc districtului autonomia administrativă, precum și reprezentativitatea autorităților proprie.Statutul districtului este stabilit printr-un cod special, adoptat ca lege a landului, ceea ce implică deosebiri de la un land la altul.În calitate de colectivitate teritorială locală, districtul desfășoară activități care depășesc mijloacele financiare și capacitatea de gestiune a comunelor. Pentru aceasta, el dispune de prerogative de autoritate publică, cele mai importante dintre acestea fiind:
• puterea de organizare;
• puterea de a-și recruta și gestiona personalul;
• puterea financiară și bugetară;
• puterea de a emite anumite norme juridice cu caracter general, pentru teritoriul districtului;
• dreptul la sigiliu, stemă și drapel.
În general, atribuțiile obligatorii ale districtului sunt: construirea și întreținerea drumurilor intercomunale, amenajarea teritoriului, întreținerea parcurilor naturale, asistență socială, construirea și întreținerea spitalelor, construirea și întreținerea liceelor și a școlilor profesionale, colectarea prelucrarea și depozitarea rezidurilor menajere.Pentru exercitarea atribuțiilor ce îi revin, districtul dispune de organe alese și de un aparat administrativ. Organul reprezentativ este ales prin vot direct, pentru un mandat de 5 ani. Adunarea decide în toate problemele care țin de competența a districtului, însă ea poate delega unele atribuții Președintelui adunării sau unor comitete constituite dintre membrii săi.
Aparatul administrativ are o structură dualistă: de serviciu al districtului și de serviciu desconcentrat al landului. Din acest motiv, este format atât din funcționari ai districtului, cât și din funcționari ai landului. De regulă, funcționarii superiori sunt recrutați de autoritățile landului, iar ceilalți de autoritățile districtului. Costurile serviciilor administrative de la nivelul districtului sunt astfel împărțite între land și arondisment.Aparatul administrativ al districtului, ca serviciu al landului, exercită atribuțiile acestuia în următoarele domenii: poliție, controlul disciplinei în construcții, amenajarea teritoriului, drumuri și căi navigabile, monumente istorice. În calitate de serviciu al districtului, îndeplinește atribuțiile ce revin acestuia, potrivit statutului său de colectivitate teritorială locală.La nivelul districtului, un rol deosebit de important revine Președintelui districtului. El este ales de Adunarea districtului pentru perioade cuprinse între 6 și 12 ani în funcție de land. La selecționarea candidaților pentru această funcție, participă și ministrul de interne al landului. Astfel, un comitet de selecție, din cadrul Adunării, întocmește o listă de candidați, care trebuie să cuprindă cel puțin trei persoane. Această listă se trimite spre aprobare ministrului de interne al landului. După aprobare, lista este supusă votului Adunării. Este ales candidatul care obține majoritatea absolută.Președintele districtului este un funcționar public ales care are atât calitatea de Președinte al Adunării districtului, cât și pe cea de șef al aparatului administrativ din districtul. Ca șef al aparatului administrativ din districtul, Președintele este responsabil de îndeplinirea atribuțiilor ce revin acestuia. E1 este superiorul ierarhic al funcționarilor districtului și al funcționarilor landului de la nivel de district, considerat ca circumscripție administrativă, răspunzând de activitatea acestora.
Unitatea administrativ-teritorială de bază este comuna. Termenul de „comună” se aplică atât marilor orașe, cât și micilorlocalități rurale.Statutul comunei este guvernat de principiul liberei administrări, ceea ce înseamnă că aceasta rezolvă, în nume propriu și pe proprie răspundere, ansamblul problemelor locale. În acest scop, comunei îi sunt recunoscute o serie de prerogative, dintre care: autonomia financiară, capacitatea de a-și planifica dezvoltarea, puterea de a adopta anumite acte normative și capacitatea de a-și recruta și gestiona personalul.Comunele au atribuții proprii, atribuții delegate de land și, eventual, unele atribuții transferate de district. Atribuțiile proprii pot fi obligatorii sau facultative.Principalele atribuțiiobligatorii sunt: urbanismul, construcțiașiîntreținereadrumurilorlocale, construcțiașiîntreținereaunorcategoriideșcoli, protecția civilă, ajutoarele sociale, amenajarea și întreținerea cimitirelor.Dintre atribuțiile delegate de land putem regăsi: starea civilă, evidența populației, diferitele recensăminte, controlul alimentar, supravegherea restaurantelor și a comerțului cu băuturi alcoolice.
De asemenea, comunele mai pot acționa și ca agenți economici, în limitele stabilite de lege. Astfel, ele pot înființa întreprinderi economice dacă acestea satisfac o nevoie publică. Conform legii, controlul federal se extinde asupra legalității și oportunității executării legilor de către landuri. Între districte și comune nu există raporturi de subordonare, dar în Germania funcționează un sistem dezvoltat de cooperare între colectivitățile locale. (Stănciulescu și Androniceanu, 2001, pp 113-133)
Atât deosebirile cat și asemănările se pot referi la elemente precum organizarea administrativ teritorială, structura parlamentului, forma de guvernământ, diviziunea administratiei landurilor, unitatea administrtiv teritorială, autoritatea legislativă, autoritatea executivă, autoritatea judecătorească ș.a.
În continuare am să prezint cateva tabele cu asemănări și deosebiri intre cele trei state federale. Tabelul nr. 1 reprezintă asemănari între statele AUSTRIA și GERMANIA fiind singurele state cu cele mai multe asemănări. Tabelul nr. 2 reprezintă deosebiri între statele AUSTRIA și BELGIA, între acestea existând deosebiri mai exacte. În final, Tabelul nr. 3 reprezintă deosebiri între BELGIA și GERMANIA, între acestea existând, tot la fel, deosebiri mai exacte.
Analiza comparativa a statelor federale din Uniunea Europeană:
Asemănări-Austria și Germania
*Exceptie de deosebire
Germania și Austria au mai multe lucruri în comun decât oricare alte două state luate în comparație. Atât Austria cât și Germania sunt organizate din punct de vedere administrtiv din așa numitele Landuri, numite si regiuni sau statele member ale federeției. O altă asemănare constă în structura bicamerală a Parlamentelor celor două state decât denumirile diferă. Forma de guvernământ este un alt element comun celor două state, și anume Republica parlamentară. În ambele state landurile sunt divizate în districte din punct de vedere administrativ. Autoritatea legislativă este reprezentată de Parlamentul bicameral (Nationalrat și Bundesrat, în Austria/Bundestag și Budestrat, în Germania). Autoritatea executive este reprezentată de Președinte, pentru ambele, dar există anumite deosebiri astfel: în Austria Parlamentul este atât autoritate legislative, dar ți executive; în Germania Cancelarul numit de Parlament reprezintă alături de Președinte autoritatea executive. Iar autoritatea judecătorească este reprezentată de Curțile Supreme de Judecată din Landuri. În final, ultimul element comun îl reprezintă limba oficială, și anume limba germană.
Deosebiri-Austria și Belgia
*Excepție de asemămare
Tabelul Nr. 2 reprezintă principalele deosebiri între Austria și Belgia. În primul rând organizarea administrativ-teritorială este sub forma landurilor în Austria, spre deosebire de Belgia unde este sub denumirea de provincii. Parlamentul abelor state(Austria și Belgia) este bicameral, doar denumirile diferă: în Austria (Nationalrat și Budesrat), iar în Belgia(Senat și Camera Reprezentanților). Aceasta difera tocmai din cauza formei de guvernământ: Austria-Republică Parlamentară Federativă și Belgia-Monarhie Constituțională. Din această diferență se poate observa și diferența distribuției puterilor în stat, astfel:
Autoritatea legislativă în Austria este exercitată de Parlamentul bicameral, iar în Belgia, aceasa este exercitată cumulativ de Rege și Parlamentul bicameral
Autoritatea executivă în Austria este exercitată cumulativ de Președinte(formă decorativă/de instrument) și Parlament bicameral(factor decizional), iar în Belgia, aceasta este exercitată tot cumulativ de Rege, Coroană și Cabinetul regelui(pentru că este Monarhie).
Autoritatea judecătorească în Austria este exercitată de Curțile supreme de judecată din landuri, iar în Begia, aceasta este exercitată de Instanțele supreme de judecată din provincii, diferând doar puterea fiecărora de decizie comparativ unele cu celelalte.
În final, o diferență costă și în divizarea administrației locale astfel: în Austria-sunt remarcate Districtele, iar în Begia-sunt remarcate Regiunile/Provinciile/Municipalitățile etc
Deosebiri-Belgia și Germania
*EXCEPȚIE DE ASEMĂNARE
Tabelul Nr. 3 surprinde diferențele existente între Belgia și Germania. În primul rând organizarea administrativ-teritorială este de Provincii în Belgia și de Landuri în Germania. Forma de guvernământ este de Repubilcă Parlamentară Federală în Belgia și de Republică Federală în Germania. Astfel există diferențe substanțiale între cele două state:
Autoritatea legislativă în Belgia este exercitată cumulativ de Rege și Parlament bicameral(Senat și Camera Reprezentanților), iar în Germania, aceasta este exercvitată doar de Parlamentul bicameral(Bundestag și Budestrat).
Autoritatea executivă în Belgia este exercitată cumulativ de Rege, Coroană și Cabinetul regelui, iar în Germania, aceasta este exectitată tot cumulativ de Președinte și Cancelar.
Autoritatea judecătoarească în Belgia este exercitată de Instanțele supreme de judecată, iar în Germania, aceasta este exercitată de Curțile supreme de judecată din landuri.
În final, administrația locală este divizată diferit în ambele state: în Belgia-regiuni/municipalități/comunități, iar în Germania- districte.
Bibliografie
Brun H. și Tremplay G. (1990) Droit constitutionnel, Quebec:Les Editions Zvon Blais Inv, p. 61
Brimo A. (1968) Les grandes courants de la philosophie du droit et de l’Etat, Paris: Edition A. Pedone, p. 136
Deleanu, I (1992) Drept constituțional și instituții politice, vol. 2, Iași: p. 8
Badescu M., Andruș C. Și Năstase C., (2011), Drept constituțional și instituții politice,București: Universul Juridic
Constituția Belgiei, 1831
Androniceanu A. și Stănciulescu G. (2006), Sisteme europene de administrație publică, București: Editura Uranus, pp. 152-163; pp. 132-146
Stănciulescu G. și Androniceanu A. (2001) Sisteme comparate de administrație publică europeană, București: Editura Economică
Alexandru I. (2006), Administrația publică – teorii, realități, perspective, București: Editura Lumina Lex,
Profiroiu, A. (2007), Știința Adminstrativă, București: Edutura Economică, p. 112
ISTORIC
POVESTEA UNEI FAMILII
Ferrero S.A este un important producător italian de ciocolată și de alte produse dulci. Inițial organizația prinde rădăcini în anul 1946, fiind fondată de Pietro Ferrero într-un orășel italian.Compania a avut un impact decisiv și a cunoscut succesul sub conducerea fiului lui Pietro, Michele Ferrero, care a preluat acțiunile tatălui său.Principalul protagonist care a dezvoltat Grupul, și anume, Michele Ferrero, în drumul succesului său, a fost alimentat de dorința de a crea produse noi bazate pe cele mai inovatoare idei, el a revoluționat obiceiurile alimentare a milioane de consumatori, îndulcind viața acestora prin rețete unice.Un impact pozitiv l-a avut soția sa, Maria Franca, bucucurându-se de suportul acesteia, el a fost primul producător italian de după cel de al doilea război mondial care a deschis fabrici și birouri în afara granițelor, transformând compania într-un grup cu adevărat internațional.
Însă pentru a descoperi rețeta succesului său trebuie să ne întoarcem în anii ’40. Aceștia sunt anii în care Piera și Pietro, părinții lui Michele, au transformat mica lor afacere de familiepe care o dețineau , și anume, patiseriaîntr-o fabrică. Dar primii pași decisivi spre succes, alimentați de ambiție și idei revoluționare s-au făcut datorită produselor create și elaborate de Pietro Ferrero și de către fiul său Michele, pe atunci foarte tânar. Michele a fost întotdeauna atras de acest domeniu, stând foarte mult pe lângă tatăl său, având totuți o vârstă fragedă îl ajuta foarte mult cu idei. În schimb, Giovanni, fratele lui Pietro (decedat in 1949) era pasionat de partea de distribuție a produselor, gândea și valorifica procesul de vânzare, acesta fiind un alt pas important prin dezvoltarea eficientă a unei rețele de vânzări.
În 1946, Pietro Ferrero a inventat o cremă de alune cu ciocolată care putea fi unsă pe pâine, denumită Pasta Gianduja, de fapt aceasta fiind o rețetă veche încă din timpul lui Napoleon. “Povestea Nutella, un dulce născut din sărăcie.” (Ideea pe care a avut-o patiserul, să amestece cacao cu alune pisate din belșug, pentru a evita nevoia unei cantități mult mai generoase din prețioasa cacao, s-a concretizat în 1946). Ferrero astfel a creat compania care urma să producă această cremă care s-a numit Pasta Gianduja. După ce fiul său Michelle a ajuns la conducere a modificat rețeta pentru a crea Nutella, făcând-o mult mai cremoasă, aceastafiind vândută pentru prima dată în 1964 și a devenit populară în întreaga lume.
Acum, povestea Ferrero a ajuns la cea de a treia generație de aur: Pietro și Giovanni Ferrero, fiii lui Michele și ai Mariei Franca. Aceștia s-au bucurat împreună de conducerea operațiunilor grupului din poziția de Managing Directors, timp de peste 10 ani.
În aprilie 2011, Pietro Ferrero a murit în mod tragic într-un accident pe bicicletă in Africa de Sud, în timp ce participa la o misiune umanitară inspirată și condusă de el, cu scopul de a relansa Ferrero Company Enterprises.
În prezent, Giovanni Ferrero, singurul moștenitor al firmei continuă să conducă operațiunile companiei cu succes, propunându-și scopuri și mai ambițioase, bazându-se pe inspirația și motivația care i-a animat atât pe parinții săi, cât și pe fratele său.Succesul continuă amintind unicitatea familiei Ferrero, împărțind prin povestea acestei familii, gustul rafinat și eleganța organizației tuturor consumatorilor. Astăzi la fel ca și în trecut, s-a menținut aceeași structură bazată pe valorile familiale.Italianul împreună cu familia sa dețin, potrivit revistei Forbes, o avere estimată la 18 miliarde de dolari (martie 2011).
PREZENTAREA ORGANIZATIEI
Grupul țintă: clasa mijlocie înalta deoarece are puterea de cumparare înaltă, cupluri tinere, bărbați și femei intre 18-25 de ani. În principal, privid mai în detaliu, organizația se adresează consumatorilor de ciocolată și celor cu gusturi rafinate.
Pe scurt, dincolo de marca, cifra de afaceri și dezvoltarea unei companii multinaționale, se scrie povestea unei familii piemonteze care și-a câștigat o putere de creștere extraordinară, pornind de la motto-ul Fundației Ferrero: “Muncește. Creează. Oferă.”
Sloganul “Luminează clipele cu adevarat speciale” subliniază ideea că produsele Ferrero seduc toate simțurile, sunt produsele ideale pentru a-ți întâmpina prietenii și oaspeții, oferindu-le momente prețioase. Prin Ferrero se înțelege sărbătorirea momentelor speciale, finețea produselor alimentează ideea bunei dispoziții și a fericirii alături de persoanele dragi. Nutella este prima rețetă a companiei care a cunoscut succes, fiind și astăzi cunoscută ca “cea mai cremoasă cremă din lume”. Un deliciu atât de cremos și de gustos îți poate aduce zâmbetul pe buze în orice moment al zilei, și îți poate reda bucuria de a savura minunatele delicii fabricate de aceștia.Un astfel de deliciu merită să fie protejat cu orice preț , din aceasta cauză cei de la FerreroRomânia sunt foarte discreți cu acest subiect.
Compania pune mare accent pe secret, pentru a se proteja împotriva spionărilor industriale. Niciodată nu a fost ținută vreo conferință de presă, iar mass-mediei nu îi este permis accesul în fabrici.Compania este descrisă drept "cea mai secretoasă firmă din lume". În prezent compania are 38 de societăți comerciale, 18 fabrici și în jur de 21.500 de angajați. Venitul companiei a fost de 7,2 miliarde de euro in 2010-2011.Este foarte interesant faptul că această firmă a luat naștere ca o înterprindere de familie și chiar dacă în prezent este o corporație cunoscutăla nivel global, încă urmează acest comportament secretos, „nu dă nimic din casă”, acționând și continuând să se comporte ca fiind o afacere de familie.
1.PRODUSELE
Produsele Ferrero sunt catalogate și percepute ca fiind rafinate și elegante, de înaltă clasă. De asemenea, în perioada sărbătorilor sau în lunile cadourilor, produsele Ferrero sunt cele mai căutate de către client, fie pentru a le da drept cadou, fie pentru răsfățul personal. Pe lângă Nutella, compania mai produce multe alte sortimente precum: Ferrero Rocher, Pocket Coffee, Mon Chéri, Giotto., Confatteria Raffaello, vafele Hanuta, Kinder cât și bomboanele mentolate Tic Tac.
Ferrero își promovează produsele prin foarte multe mijloace, precum :
reclame la Tv
ziare
reviste
bannere
cinema
De asemenea, brandul Ferrero își promovează firma și prin intermediul unor agenții, care anjagează tineri cu scopul de a informa clienții direct în magazine, în legătură cu anumite promoții.
Firma Ferrero ocupă in prezent poziția de lider al producătorilor din industria alimentară bazată în cea mai mare parte pe ciocolată și alte produse dulci la nivel European și pe plan înternațional(44,8 %), cel mai mare rival al său fiind Mars. În ceea ce privește concurența, cei mai puternici concurenți ai firmei Ferrero sunt firmele Mars(cu 28% din piata internațional) și Nestle(14,2 % din piața internațională).
Ferreroare sedii aproape în toată lumea, mai exact: Belgia,Argentina,Asia,Australia,Canada,,Mexic,Brazilia,Franța,Romania,Portugalia,Spania,Italia,Japonia,Ungaria,Austria,Germania,Polonia,Suedia,Marea Britanie,U.S.A,Monaco.
2.MISIUNE
Calitate înaltă, precizie a execuției, prospețime a produselor, selecție atentă a celor mai bune materii prime, respect si considerație pentru clienții noștri: acestea sunt cuvintele cheie și valorile Ferrero, care au ajutat la popularizarea produselor companiei, iubite de milioane de consumatori din întreaga lume. Produsele companiei sunt rezultatul unor idei inovatoare și sunt adesea imposibil de imitat, în ciuda faptului că sunt distribuite pe larg, și au devenit o parte a memoriei colective și a obiceiurilor multor țări, unde adesea sunt considerate adevărate simboluri culturale.
Ferrero inseamnă întotdeauna atât grija pentru igienă, mediu, probleme sociale și comunitățile locale în care compania este prezentă, cât și interesul pentru propriile sale resurse umane..
3. STRATEGIA ORGANIZAȚIEI
Clientul este mereu cheia și este în centrul strategiei companiei. Relația Ferrero cu clienții săi este bazată pe încredere reciprocă, pe termen lung, și este construită pe baza expertizei, experienței, înțelegerii și intuiției. Este o măsură a interesului Ferrero in a satisface nevoile consumatorilor, și este un factor cheie al succesului companiei.
În ziua de azi, multe produse Ferrero sunt globale, în sensul că se comercializeaza în toate colțurile lumii. Ferrero se află acum pe locul patru în topul celor mai mari grupuri de produse de cofetărie din lume.
Cu toate acestea, caracteristica ce diferențiaza compania Ferrero este „glocalitatea” (gandește global, acționează local) compania fiind atât globală cât și locală, accentul fiind pus pe dezvoltarea internațională, însă fără a-și pierde imaginea relației sale cu comunitățile locale.
4.FUNDAȚIA FERRERO: MUNCEȘTE, CREEAZĂ, DONEAZĂ
Ferrero se identifică cu motto-ul: "Muncește, creează, donează.", conceput și introdus de Michele Ferrero încă de la începutul activității sale profesionale. În esentă, preferăm „etica acționării” față de „exerseazăimaginea”.
Aceeași filosofie a inspirat în trecut și continuă să o facă în prezent:
Fundația Ferrero, concentrată asupra menținerii relațiilor Grupului cu pensionarii săi prin programe sociale și culturale, dar și pentru menținerea și consolidarea legăturilor cu comunitățile locale în care operăm;
„Întreprinderile Sociale Ferrero”, se bazează pe investiții și resurse derivate pentru a ameliora condițiile de trai ale comunităților din țările în curs de dezvoltare, cu atenție specială la copii
Întregul grup Ferrero, implicat în mod constant în activități de responsabilitate socială, ca parte integrală a modalității noastre de existență si activitate, încă de la inceput.
În ceea ce privește domeniul susținerii sociale, Fundația Ferrero oferă asistență socială și de sănătate foștilor angajați Ferrero care au lucrat neîntrerupt în Grup pentru cel puțin 25 de ani. Fundația creează de asemenea inițiative educaționale, creative si recreaționale pentru foștii săi angajați.„Este profund greșit să credem că pensia și vârsta a treia sunt sfarșitul vieții active.”- Michele Ferrero, Alba, 28 octombrie 1983.
Sectorul cultural, de cealaltă parte, promovează activități în domeniile artelor vizuale, științelor, istoriei și literaturii, prin organizarea de convenții, conferințe, seminarii și expoziții.
5. PROMOVAREA NUTRIȚIEI ȘI A ACTIVITĂȚII FIZICE
Ferrero organizează diferite programe nutritive, și de asemenea își testează toate produsele care au fost create pentru menținerea echilibrului nutritiv necesar.Ferrero a dat întotdeauna dovadă de o foarte mare responsabilitate în ceea ce privește consumul produselor sale. Principala dovadă o constituie dimensiunea porțiilor pe care produsele acestora le dețin, ele fiind concepute exclusive pentru a se potrivi diferitelor cerințe nutritive.
Ferrero și sportul, două concepte care au fost asemănate timp de ani de zile. Deoarece sportul semnifică mișcare, valori pozitive si bucuria vieții, Ferrero susține financiar diferite activități sportive în multe țări în care operează. Ferrero participă la dezvoltarea tinerilor susținându-i prin organizarea de turnee și diferite evenimente, oferindu-le echipamente. De asemenea, susține asociațiile sportive și oferă energie prin produsele sale.
6. ANGAJAȚII
Încă de la început, spiritul corporativ al Ferrero a fost construit pe valori puternice, reflectând originile și istoria companiei. Conform acestor valori, oamenii se află în centrul companiei.
În acest context, Ferrero urmărește o politică socială ambițioasă, cu scopul bunăstării angajaților săi. Două principii cheie ghidează acest proces: obiectivul constant al creșterii companiei și dorința de a continua dezvoltarea angajaților săi.În ultimii ani, acest program a devenit eficient în Ferrero Franța, prin crearea unei organizații sociale în serviciul angajaților, și cu deschiderea unei creșe și a unui mini club la sediul companiei pentru a ajuta angajații în creșterea copiilor lor.În Mexic, spre exemplu, Ferrero construiește un program de burse pentru studii superioare, în Ecuador și Argentina angajații primesc reduceri în supermarketuri, Ferrero Luxembourg a construit terenuri de fotbal și tenis disponibile angajaților sportivi.
STUDIU DE CAZ
Profitul Nutella Germania a crescut remarcabil, prin folosirea unor reclame plătite pe Facebook.
Plecând de la premisa că reclamele platite de pe Facebook au ajutat Nutella Germania să își crească semnificativ profitul în perioada sărbătorilor de iarnă, aceștia au avut urmatoarele:
Obiective:
Ferrero a dorit să asocieze Nutella cu perioada Crăciunului, cu scopul de a:
Crește gradul de conștientizare și implicare în raport cu brandul Nutella și pagina sa de Facebook
Crească vânzările pe durata perioadei de campanie.
Abordare:
De la data de 1 Decembrie 2011, Ferrero a dat startul unei campanii de Crăciun care avea ca scop creșterea anticipării bucuriei de a oferi cadouri în perioada sărbătorilor de iarna.
Pentru a reuși să facă milioane de oameni să se implice și să simtă că iau parte la această campanie, Ferrero a folosit Facebook ads cu scopul de a crește gradul de conștientizare și implicare în brandul Nuttela.
Campania Facebook a constat în cumpărarea a două reclame Premium Reach Blocks și Sustained Premium pentru a ajunge la cât mai mulți oameni posibil.
Între timp, Nutella a plătit pentru ca această campanie să fie redată în mod constant și continuu la TV, îndemnandu-i pe telespectatori să viziteze pagina de Facebook a Nutella Germania:
Reclama Premium a putut fi accesată pe o perioadă de două săptămâni, în timp ce reclama TV: 6 saptămâni.
Creativitatea reclamei de pe Facebook a constat în încurajarea și convingerea publicului de a deveni fani ai paginii Nutella și de a folosi aplicația campaniei de Crăciun, prin care ei puteau deschide uși corespunzătoare zilelor din calendar rămase până la Crăciun, pentru a descoperi în fiecare zi diverse premii.
Apoi Ferrero a facut un parteneriat cu GfK ( sondaje) și Facebook pentru a măsura impactul campaniei sale derulate pe Facebook, în termen de număr de persoane care au aflat de această campanie, gradul de implicare al acestora, precum și vanzările venite din această direcție.
Rezultate:
15% din vanzările rezultate ca urmare a campaniei media au fost revenite Facebook-ului.
Campaniile Facebook și TV s-au complementat una pe cealaltă: Publicul care a văzut ambele campanii a făcut mai multe vânzări decât persoanele cărora le-a fost expusă doar una din ele, ceea ce arată un efect sinergic.
13,2 milioane de persoane (adică 30% din populația online) au aflat de această campanie.
3,8 milioane de persoane (29%) au vazut această campanie exclusiv pe Facebook (și nu la TV).
IV.ANALIZA SWOT
Puncte forte (S)
Calitate și produse de lux
Recunoașterea produselor datorită popularității brand-ului Ferrero
Gust unic, și aspect rafinat
Produse ideale pentru cadouri
Recunoaștere pentru consumatori datorită ambalajului de culoare aurie
O varietate de produse-gamă diversificată ( pentru gusturi rafinate, pentru copii, adulti) ce se găsesc în ediții sezonale
Puncte slabe (W)
Percepția despre ciocolată ca fiind nesănătoasă
Prețul foarte scump ( nu are un preț accesibil tuturor consumatorilor de dulciuri, cele mai multe dintre produse fiind premium, astfel se adresează celor cu venituri medii spre ridicate)
Imaginea și ambalajele sunt făcute la costuri mari
Dificil de procurat
Mai puțin populată în țările din Asia
Oportunități (O)
Extinderea pe piața internatională
Creșterea popularității prin intermediul internetului
Introducerea de noi sortimente
Participare campanii/programe anti-obezitate, educație nutriționistă
Sponsor la evenimente și spectacole
Amenințări (T)
Competiția mare între brand-urile de ciocolată
Criza financiară globală
Ingredientele folosite pot inhiba vânzările din cauza alergiilor consumatorilor, obezității etc
Analiză SWOT-
Organizația Ferrero
**Analiza corelațiilor ca orizontalitate sau ca ,,înclinare”: Succes organizational sau declin
Se observă în majoritatea cazurilor un echilibru dinamic cu amplitudine mică.
Recomandări strategice
Bibliografie
Site-ul oficial al companiei Ferrero Romania(accesat ultima data la 31.03.2017)https://www.ferrero.ro/
Studiu de caz Nutella Germania (accesat ultima data la 02.04.2017)
http://totuldesprerelatii.ro/studiu-de-caz-cum-nutella-germania-si-a-crescut-semnificativ-profitul-de-craciun-folosind-reclame-platite-pe-facebook/
Filmulet compania Ferrero (accesat ultima data la 31.03.2017) https://www.youtube.com/watch?v=_U3SHFYvZSc
ISTORIC
POVESTEA UNEI FAMILII
Ferrero S.A este un important producător italian de ciocolată și de alte produse dulci. Inițial organizația prinde rădăcini în anul 1946, fiind fondată de Pietro Ferrero într-un orășel italian. Compania a avut un impact decisiv și a cunoscut succesul sub conducerea fiului lui Pietro, Michele Ferrero, care a preluat acțiunile tatălui său. Principalul protagonist care a dezvoltat Grupul, și anume, Michele Ferrero, în drumul succesului său, a fost alimentat de dorința de a crea produse noi bazate pe cele mai inovatoare idei, el a revoluționat obiceiurile alimentare a milioane de consumatori, îndulcind viața acestora prin rețete unice. Un impact pozitiv l-a avut soția sa, Maria Franca, bucucurându-se de suportul acesteia, el a fost primul producător italian de după cel de al doilea război mondial care a deschis fabrici și birouri în afara granițelor, transformând compania într-un grup cu adevărat internațional. Însă pentru a descoperi rețeta succesului său trebuie să ne întoarcem în anii ’40. Aceștia sunt anii în care Piera și Pietro, părinții lui Michele, au transformat mica lor afacere de familie pe care o dețineau , și anume, patiseria într-o fabrică. Dar primii pași decisivi spre succes, alimentați de ambiție și idei revoluționare s-au făcut datorită produselor create și elaborate de Pietro Ferrero și de către fiul său Michele, pe atunci foarte tânar. Michele a fost întotdeauna atras de acest domeniu, stând foarte mult pe lângă tatăl său, având totuți o vârstă fragedă îl ajuta foarte mult cu idei. În schimb, Giovanni, fratele lui Pietro (decedat in 1949) era pasionat de partea de distribuție a produselor, gândea și valorifica procesul de vânzare, acesta fiind un alt pas important prin dezvoltarea eficientă a unei rețele de vânzări.
În 1946, Pietro Ferrero a inventat o cremă de alune cu ciocolată care putea fi unsă pe pâine, denumită Pasta Gianduja, de fapt aceasta fiind o rețetă veche încă din timpul lui Napoleon. “Povestea Nutella, un dulce născut din sărăcie.” (Ideea pe care a avut-o patiserul, să amestece cacao cu alune pisate din belșug, pentru a evita nevoia unei cantități mult mai generoase din prețioasa cacao, s-a concretizat în 1946). Ferrero astfel a creat compania care urma să producă această cremă care s-a numit Pasta Gianduja. După ce fiul său Michelle a ajuns la conducere a modificat rețeta pentru a crea Nutella, făcând-o mult mai cremoasă, aceasta fiind vândută pentru prima dată în 1964 și a devenit populară în întreaga lume. Acum, povestea Ferrero a ajuns la cea de a treia generație de aur: Pietro și Giovanni Ferrero, fiii lui Michele și ai Mariei Franca. Aceștia s-au bucurat împreună de conducerea operațiunilor grupului din poziția de Managing Directors, timp de peste 10 ani. În aprilie 2011, Pietro Ferrero a murit în mod tragic într-un accident pe bicicletă in Africa de Sud, în timp ce participa la o misiune umanitară inspirată și condusă de el, cu scopul de a relansa Ferrero Company Enterprises. În prezent, Giovanni Ferrero, singurul moștenitor al firmei continuă să conducă operațiunile companiei cu succes, propunându-și scopuri și mai ambițioase, bazându-se pe inspirația și motivația care i-a animat atât pe parinții săi, cât și pe fratele său. Succesul continuă amintind unicitatea familiei Ferrero, împărțind prin povestea acestei familii, gustul rafinat și eleganța organizației tuturor consumatorilor. Astăzi la fel ca și în trecut, s-a menținut aceeași structură bazată pe valorile familiale. Italianul împreună cu familia sa dețin, potrivit revistei Forbes, o avere estimată la 18 miliarde de dolari (martie 2011).
PREZENTAREA ORGANIZATIEI
Grupul țintă: clasa mijlocie înalta deoarece are puterea de cumparare înaltă, cupluri tinere, bărbați și femei intre 18-25 de ani. În principal, privid mai în detaliu, organizația se adresează consumatorilor de ciocolată și celor cu gusturi rafinate. Pe scurt, dincolo de marca, cifra de afaceri și dezvoltarea unei companii multinaționale, se scrie povestea unei familii piemonteze care și-a câștigat o putere de creștere extraordinară, pornind de la motto-ul Fundației Ferrero: “Muncește. Creează. Oferă.”
Sloganul “Luminează clipele cu adevarat speciale” subliniază ideea că produsele Ferrero seduc toate simțurile, sunt produsele ideale pentru a-ți întâmpina prietenii și oaspeții, oferindu-le momente prețioase. Prin Ferrero se înțelege sărbătorirea momentelor speciale, finețea produselor alimentează ideea bunei dispoziții și a fericirii alături de persoanele dragi. Nutella este prima rețetă a companiei care a cunoscut succes, fiind și astăzi cunoscută ca “cea mai cremoasă cremă din lume”. Un deliciu atât de cremos și de gustos îți poate aduce zâmbetul pe buze în orice moment al zilei, și îți poate reda bucuria de a savura minunatele delicii fabricate de aceștia.Un astfel de deliciu merită să fie protejat cu orice preț , din aceasta cauză cei de la Ferrero România sunt foarte discreți cu acest subiect.
Compania pune mare accent pe secret, pentru a se proteja împotriva spionărilor industriale. Niciodată nu a fost ținută vreo conferință de presă, iar mass-mediei nu îi este permis accesul în fabrici. Compania este descrisă drept "cea mai secretoasă firmă din lume". În prezent compania are 38 de societăți comerciale, 18 fabrici și în jur de 21.500 de angajați. Venitul companiei a fost de 7,2 miliarde de euro in 2010-2011. Este foarte interesant faptul că această firmă a luat naștere ca o înterprindere de familie și chiar dacă în prezent este o corporație cunoscută la nivel global, încă urmează acest comportament secretos, „nu dă nimic din casă”, acționând și continuând să se comporte ca fiind o afacere de familie.
PRODUSELE
Produsele Ferrero sunt catalogate și percepute ca fiind rafinate și elegante, de înaltă clasă. De asemenea, în perioada sărbătorilor sau în lunile cadourilor, produsele Ferrero sunt cele mai căutate de către client, fie pentru a le da drept cadou, fie pentru răsfățul personal. Pe lângă Nutella, compania mai produce multe alte sortimente precum: Ferrero Rocher, Pocket Coffee, Mon Chéri, Giotto., Confatteria Raffaello, vafele Hanuta, Kinder cât și bomboanele mentolate Tic Tac.
Ferrero își promovează produsele prin foarte multe mijloace, precum :
reclame la Tv
ziare
reviste
bannere
cinema
De asemenea, brandul Ferrero își promovează firma și prin intermediul unor agenții, care anjagează tineri cu scopul de a informa clienții direct în magazine, în legătură cu anumite promoții.
Firma Ferrero ocupă in prezent poziția de lider al producătorilor din industria alimentară bazată în cea mai mare parte pe ciocolată și alte produse dulci la nivel European și pe plan înternațional(44,8 %), cel mai mare rival al său fiind Mars. În ceea ce privește concurența, cei mai puternici concurenți ai firmei Ferrero sunt firmele Mars(cu 28% din piata internațional) și Nestle(14,2 % din piața internațională).
Ferrero are sedii aproape în toată lumea, mai exact: Belgia, Argentina, Asia, Australia, Canada,,Mexic,Brazilia,Franța,Romania,Portugalia,Spania,Italia,Japonia,Ungaria,Austria,Germania,Polonia,Suedia,Marea Britanie,U.S.A,Monaco.
MISIUNE
Calitate înaltă, precizie a execuției, prospețime a produselor, selecție atentă a celor mai bune materii prime, respect si considerație pentru clienții noștri: acestea sunt cuvintele cheie și valorile Ferrero, care au ajutat la popularizarea produselor companiei, iubite de milioane de consumatori din întreaga lume. Produsele companiei sunt rezultatul unor idei inovatoare și sunt adesea imposibil de imitat, în ciuda faptului că sunt distribuite pe larg, și au devenit o parte a memoriei colective și a obiceiurilor multor țări, unde adesea sunt considerate adevărate simboluri culturale.
Ferrero inseamnă întotdeauna atât grija pentru igienă, mediu, probleme sociale și comunitățile locale în care compania este prezentă, cât și interesul pentru propriile sale resurse umane..
3. STRATEGIA ORGANIZAȚIEI
Clientul este mereu cheia și este în centrul strategiei companiei. Relația Ferrero cu clienții săi este bazată pe încredere reciprocă, pe termen lung, și este construită pe baza expertizei, experienței, înțelegerii și intuiției. Este o măsură a interesului Ferrero in a satisface nevoile consumatorilor, și este un factor cheie al succesului companiei.
În ziua de azi, multe produse Ferrero sunt globale, în sensul că se comercializeaza în toate colțurile lumii. Ferrero se află acum pe locul patru în topul celor mai mari grupuri de produse de cofetărie din lume.
Cu toate acestea, caracteristica ce diferențiaza compania Ferrero este „glocalitatea” (gandește global, acționează local) compania fiind atât globală cât și locală, accentul fiind pus pe dezvoltarea internațională, însă fără a-și pierde imaginea relației sale cu comunitățile locale.
4.FUNDAȚIA FERRERO: MUNCEȘTE, CREEAZĂ, DONEAZĂ
Ferrero se identifică cu motto-ul: "Muncește, creează, donează.", conceput și introdus de Michele Ferrero încă de la începutul activității sale profesionale. În esentă, preferăm „etica acționării” față de „exersează imaginea”.
Aceeași filosofie a inspirat în trecut și continuă să o facă în prezent:
Fundația Ferrero, concentrată asupra menținerii relațiilor Grupului cu pensionarii săi prin programe sociale și culturale, dar și pentru menținerea și consolidarea legăturilor cu comunitățile locale în care operăm;
„Întreprinderile Sociale Ferrero”, se bazează pe investiții și resurse derivate pentru a ameliora condițiile de trai ale comunităților din țările în curs de dezvoltare, cu atenție specială la copii
Întregul grup Ferrero, implicat în mod constant în activități de responsabilitate socială, ca parte integrală a modalității noastre de existență si activitate, încă de la inceput.
În ceea ce privește domeniul susținerii sociale, Fundația Ferrero oferă asistență socială și de sănătate foștilor angajați Ferrero care au lucrat neîntrerupt în Grup pentru cel puțin 25 de ani. Fundația creează de asemenea inițiative educaționale, creative si recreaționale pentru foștii săi angajați. „Este profund greșit să credem că pensia și vârsta a treia sunt sfarșitul vieții active.”- Michele Ferrero, Alba, 28 octombrie 1983.
Sectorul cultural, de cealaltă parte, promovează activități în domeniile artelor vizuale, științelor, istoriei și literaturii, prin organizarea de convenții, conferințe, seminarii și expoziții.
5. PROMOVAREA NUTRIȚIEI ȘI A ACTIVITĂȚII FIZICE
Ferrero organizează diferite programe nutritive, și de asemenea își testează toate produsele care au fost create pentru menținerea echilibrului nutritiv necesar. Ferrero a dat întotdeauna dovadă de o foarte mare responsabilitate în ceea ce privește consumul produselor sale. Principala dovadă o constituie dimensiunea porțiilor pe care produsele acestora le dețin, ele fiind concepute exclusive pentru a se potrivi diferitelor cerințe nutritive. Ferrero și sportul, două concepte care au fost asemănate timp de ani de zile. Deoarece sportul semnifică mișcare, valori pozitive si bucuria vieții, Ferrero susține financiar diferite activități sportive în multe țări în care operează. Ferrero participă la dezvoltarea tinerilor susținându-i prin organizarea de turnee și diferite evenimente, oferindu-le echipamente. De asemenea, susține asociațiile sportive și oferă energie prin produsele sale.
6. ANGAJAȚII
Încă de la început, spiritul corporativ al Ferrero a fost construit pe valori puternice, reflectând originile și istoria companiei. Conform acestor valori, oamenii se află în centrul companiei. În acest context, Ferrero urmărește o politică socială ambițioasă, cu scopul bunăstării angajaților săi. Două principii cheie ghidează acest proces: obiectivul constant al creșterii companiei și dorința de a continua dezvoltarea angajaților săi. În ultimii ani, acest program a devenit eficient în Ferrero Franța, prin crearea unei organizații sociale în serviciul angajaților, și cu deschiderea unei creșe și a unui mini club la sediul companiei pentru a ajuta angajații în creșterea copiilor lor. În Mexic, spre exemplu, Ferrero construiește un program de burse pentru studii superioare, în Ecuador și Argentina angajații primesc reduceri în supermarketuri, Ferrero Luxembourg a construit terenuri de fotbal și tenis disponibile angajaților sportivi.
STUDIU DE CAZ
Profitul Nutella Germania a crescut remarcabil, prin folosirea unor reclame plătite pe Facebook.
Plecând de la premisa că reclamele platite de pe Facebook au ajutat Nutella Germania să își crească semnificativ profitul în perioada sărbătorilor de iarnă, aceștia au avut urmatoarele:
Obiective:
Ferrero a dorit să asocieze Nutella cu perioada Crăciunului, cu scopul de a:
Crește gradul de conștientizare și implicare în raport cu brandul Nutella și pagina sa de Facebook
Crească vânzările pe durata perioadei de campanie.
Abordare:
De la data de 1 Decembrie 2011, Ferrero a dat startul unei campanii de Crăciun care avea ca scop creșterea anticipării bucuriei de a oferi cadouri în perioada sărbătorilor de iarna.
Pentru a reuși să facă milioane de oameni să se implice și să simtă că iau parte la această campanie, Ferrero a folosit Facebook ads cu scopul de a crește gradul de conștientizare și implicare în brandul Nuttela.
Campania Facebook a constat în cumpărarea a două reclame Premium Reach Blocks și Sustained Premium pentru a ajunge la cât mai mulți oameni posibil.
Între timp, Nutella a plătit pentru ca această campanie să fie redată în mod constant și continuu la TV, îndemnandu-i pe telespectatori să viziteze pagina de Facebook a Nutella Germania:
Reclama Premium a putut fi accesată pe o perioadă de două săptămâni, în timp ce reclama TV: 6 saptămâni.
Creativitatea reclamei de pe Facebook a constat în încurajarea și convingerea publicului de a deveni fani ai paginii Nutella și de a folosi aplicația campaniei de Crăciun, prin care ei puteau deschide uși corespunzătoare zilelor din calendar rămase până la Crăciun, pentru a descoperi în fiecare zi diverse premii.
Apoi Ferrero a facut un parteneriat cu GfK ( sondaje) și Facebook pentru a măsura impactul campaniei sale derulate pe Facebook, în termen de număr de persoane care au aflat de această campanie, gradul de implicare al acestora, precum și vanzările venite din această direcție.
Rezultate:
15% din vanzările rezultate ca urmare a campaniei media au fost revenite Facebook-ului.
Campaniile Facebook și TV s-au complementat una pe cealaltă: Publicul care a văzut ambele campanii a făcut mai multe vânzări decât persoanele cărora le-a fost expusă doar una din ele, ceea ce arată un efect sinergic.
13,2 milioane de persoane (adică 30% din populația online) au aflat de această campanie.
3,8 milioane de persoane (29%) au vazut această campanie exclusiv pe Facebook (și nu la TV).
ANALIZA SWOT
Puncte forte (S)
Calitate și produse de lux
Recunoașterea produselor datorită popularității brand-ului Ferrero
Gust unic, și aspect rafinat
Produse ideale pentru cadouri
Recunoaștere pentru consumatori datorită ambalajului de culoare aurie
O varietate de produse-gamă diversificată ( pentru gusturi rafinate, pentru copii, adulti) ce se găsesc în ediții sezonale
Puncte slabe (W)
Percepția despre ciocolată ca fiind nesănătoasă
Prețul foarte scump ( nu are un preț accesibil tuturor consumatorilor de dulciuri, cele mai multe dintre produse fiind premium, astfel se adresează celor cu venituri medii spre ridicate)
Imaginea și ambalajele sunt făcute la costuri mari
Dificil de procurat
Mai puțin populată în țările din Asia
Oportunități (O)
Extinderea pe piața internatională
Creșterea popularității prin intermediul internetului
Introducerea de noi sortimente
Participare campanii/programe anti-obezitate, educație nutriționistă
Sponsor la evenimente și spectacole
Amenințări (T)
Competiția mare între brand-urile de ciocolată
Criza financiară globală
Ingredientele folosite pot inhiba vânzările din cauza alergiilor consumatorilor, obezității etc
Analiză SWOT-
Organizația Ferrero
**Analiza corelațiilor ca orizontalitate sau ca ,,înclinare”: Succes organizational sau declin
Se observă în majoritatea cazurilor un echilibru dinamic cu amplitudine mică.
Recomandări strategice
Bibliografie
Site-ul oficial al companiei Ferrero Romania (accesat ultima data la 31.03.2017) https://www.ferrero.ro/
Studiu de caz Nutella Germania (accesat ultima data la 02.04.2017)
http://totuldesprerelatii.ro/studiu-de-caz-cum-nutella-germania-si-a-crescut-semnificativ-profitul-de-craciun-folosind-reclame-platite-pe-facebook/
Filmulet compania Ferrero (accesat ultima data la 31.03.2017) https://www.youtube.com/watch?v=_U3SHFYvZSc
INTRODUCERE ÎN DOMENIUL DE CERCETARE
Scopul cercetării
Lucrarea propune o identificare a elementelor problematice legate de politica spatiilor verzi în Municipiul București sub contextul alinierii la standardele europene, întelegerea acestor elemente și remedierea lor, cu scopul creșterii gradului de satisfacție al cetățenilor din Municipiul Bucuresti, și alinierea orașului la standardele pe care le impune Uniunea Europeană și la care celelalte orașe din comunitate trebuie să ajungă.
Din mai multe perspective, această temă se dovedește de o mare importanță, datorită problemelor urbane cu care se confruntă Bucureștiul zilelor noastre, probleme care au impact direct asupra calității vieților cetățenilor acestui oraș. Una dintre marile probleme, cu care se confruntă și alte orașe ale lumii, este legată de suprafața restrânsă a spațiilor verzi raportată la numărul de locuitori. Această stare de fapt este amplificată de alte elemente, cum ar fi: accentuarea schimbărilor climatice, caracteristicile zonei de câmpie și clima temparat continentală cu efectele ei. Criza spațiilor verzi cu care se confruntă bucureștenii nu a apărut de nicăieri, ea este efectul valului masiv de construcții de după anul 1990 care au redus semnificativ spațiul verde. Potrivit datelor, peste 1,5 milioane de arbori au fost distruși după 1990 în MB, undeva la 100 ha pe an. Reducerea spațiului verde din acea perioadă nu s-ar fi simțit astăzi daca în decursul celor 27 de ani de capitalism, Bucureștiul ar fi avut o strategie viabilă și pe termen lung în legătură cu dezvoltarea orașului luând în calcul și spațiul verde și conservarea acestuia.
Metodologia studiului
În cercetarea noastră am folosit ca metode ce cercetare analiza documentelor, si anume: documente oficiale, date statistice, date obtinute de către alte cercetări și articole din presă, pentru întelegerea și sublinierea problemelor actuale cu care se confruntă Bucureștiul legat de spațiile verzi în contextul integrării europene, cât și cetățenii acestui oraș, în calitate de beneficiari direcți ai politicilor de mediu. Cu datele obținute în urma procesului de analiză a documentelor , cu ajutorul abordării comparative, le-am încadrat într-un context mai larg, pentru a vedea situația din București raportată la starea de fapt a altor orașe europene. De alfel, cu ajutorul abordării comparative, am incercat să identificăm care sunt elementele comune și de similaritate ale cazurilor studiate. Chestionarul ca intrument de cercetare, ne va ajuta să înțelegem și analizăm nevoile și atitudinea cetățenilor din Municipiul Bucuresti față de parcurile urbane și spațiile verzi din oras.
Contextul internațional
Organizația Mondiala a Sănătății a susținut că suprafața ideală de spațiu verde pe care un oraș ar trebui sa il ofere cetățenilor este de 50 mp2/ cap de locuitor ( minimum 9 mp/ locuitor). La nivel de comunitate, în care mai mult de 70% din populație trăiesc în mediul urban, standardul în ceea ce privește spațiul verde pe cap de locuitor este de 26 mp/locuitor (Nota de fundamentare – OUG nr. 108/10–10–2007, Monitorul Oficial nr. 698/16–10–2007).
Capitale verzi
Unul dintre instrumentele de politică ale Comisiei Europeane utilizeaă pentru a răspunde provocărilor de mediu este European Green Capital Awards (EGCA), care recunoaște și recompensează eforturile locale de îmbunătățire a mediului, a economiei și calitatatii vieții în orașe. EGCA este dat în fiecare an, într-un oraș, care este lider in modul în care aplica si sustine mediul urban ecologic și care poate acționa ca un exemplu pentru alte orașe. Experții estimează așezările din punctul de vedere al schimbărilor climatice globale, dezvoltarea transportului public, disponibilitatea zonelor verzi, nivelul general de zgomot și soluții moderne de mediu.
Aceste orașe au fost alese datorită utilizării lăudabile de energie din surse regenerabile, promovarea și susținerea unui stil de viață verde, aprobarea legilor verzi pentru protecția mediului înconjurător, precum și utilizarea lor de strategii inovatoare pentru a realiza obiectivele lor pentru comunitățile mai ecologice.
Primul premiu de capitală europeană verde a fost acordat în 2010 și încă nouă orașe au fost premiate cu acest titlul de până acum. Dintre aceste orase se numara:
In 2010 – Stockholm;
În 2014 – Copenhaga;
În 2015- Bristol.
Am ales aceste capitale verzi si demne de urmat ca exemplu, pentru analiza comparativa a spatiilor verzi din Uniunia Europeana si Romania.
Stockholm
Stockholm este capitala Suediei, are o populație de 820 de mii de locuitori și o suprafață de 209 km2, dintre care 21 km2 sunt acoperiți de ape. Aproximativ 40% din teritoriul orașului este acoperit de parcuri sau zone de recreere și există 7 rezervații naturale în cadrul orașului.
Stockholm are in vedere masuri clare si eficiente in reducerii poluarii fonice. Un plan de protective care sa stabileasca noi standarde pentru ape mai curate. Un sistem de canalizare integrat inovativ. 95% din populatie sa locuiasca la mai putin de 300 de metrii de zonele verzi.
Datele raportului City of Stockholm Office of Research and Statistics arată că suprafața totală a municipiului este de aproape 22 000 ha, din care cca. 12 000 ha (55%) este spațiu verde (inclusiv căile navigabile). Din acestă suprafață (22 000 ha), căile navigabile cuprind cca. 2800 ha (13%).
Informatii si cifre verzi – în prezent Stockhomul deține circa 1000 de parcuri și 7 rezervașii naturale în cadrul granitelor orașului și mai mult de 200 în zonele înconjurătoare. De altfel, orașul deține și o rezervașie culturală și 1 parc național
Anual se reciclează circa 95 kg de deșeuri pe cap de locuitor. In centrul orașului sunt aproximativ 12000 de arbori și 24 de plaje oficiale. De altfel, Stockholm are in plan sa renunte la combustibili până în 2050.
Orasul gazduieste aproximativ 2 700 de companii cu tehnologii curate.
Ce face ca Stockholmul să fie special ? Spațiile verzi și albastre alcătuiesc o parte integrală a unei abordări complete a traiului urban. De asemenea, orașul urmează calea către managementul durabil al deșeurilor.
Orașul Verde – ani întregi de muncă pentru protecția mediului au transformat Stockholmul într-unul dintre cele mai curate și mai frumoase orașe. Aproape fiecare locuitor (mai mult de 90% din populație) trăiește într-un cadru de aproximativ 300 de m de spațiu verde.
Extinderea – fiind și mai dezvoltate, zonele urbane se înmulțesc rapid, fiind amestecate cu oaze verzi protejate. În vederea conservării biodiversității și asigurări accesului tuturor cetățenilor, autoritățile au extins protecția legală a opt zone de rezervații naturale și culturale sub Codul de Mediu.
Valoare adăugată – Pe lângă frumusețea lor, zonele verzi ale Stockholm-ului contribuie la îmbunătățirea sănătății mentale și fizice și la bunăstarea cetățenilor, la reducerea zgomotului, filtrează aerul și purifică apa care curge prin zonele umede. Acestea reprezintă de asemenea o mare atracție turistică. Zonele verzi, care fac parte dintr-o infrastructura ecologică coerentă, creează un habitat important pentru floră și faună.
Programul pentru Parcuri din Stockholm – este un plan de acțiune în vederea dezvoltării parcurilor și zonelor verzi din Stockholm. Oferă îndrumare în planificarea și managementul lor, și le garantează în mod explicit dreptul locuitorilor de a « locui aproape de parcuri » pentru « retrageri la iarbă verde, joacă, plimbare și relaxare la soare ». Întrucât deține o mare parte din pământul și cursurile de apa din cadrul granițelor orașului, Stockholmul conduce managementul resurselor naturale. De altfel, orașul lucrează la scară largă în vederea protejării diversității biologice și a valorilor naturale pentru cetățenii săi.
Zonele albastre și verzi- 10% din suprafața Stockholmului este acoperită de ape. Lacurile și golfurile sunt ideale pentru înot, mersul cu barcă și pescuit și alte forme de recreere. Faptul că mai mult de 90% din rezidenții Stockholmului trăiesc la doar 300 de metri de spațiile verzi contribuie la calitatea superioară a traiului. În afară faptului că oferă spații pentru mers pe jos, alergat și relaxare, numeroasele parcuri contribuie la îmbunătățirea calității aerului, reducerea zgomotului și sporirea biodiversității. Planurile de viitor vizează o lista extensivă de noi spații verzi, îmbunătățirea celor deja existente și crearea unor noi zone pentru înot. Managementul curăț și eficient al zgomotului și realizările ulterioare sunt foarte bine descrise, documentate și sprijinite financiar.
În 2011 a fost elaborat un sondaj asupra cetățenilor cu scopul analizei percepției acestora asupra problemelor de mediu. 8 din 10 cetățeni au estimat că au vizitat parcurile situate în apropriere și zonele verzi în mod regulat în fiecare săptămână, iar 9 din 10 au fost mulțumiți de posibilitățile de acces la zonele verzi publice.
Cetățenii au evaluat accesibilitatea și diversitatea în natură ca factori de mediu foarte apreciați și importanți, atunci când fost intervievați în legătură cu anumite probleme, cum ar fi mediul orașului sau infrastructura ecologică. Verdeață și apropiera de apă sunt, de asemenea evaluați ca fiind factori esențiali pentru turism.
Bristol 2015
Bristol a fost cotat ca fiind orașul cel mai durabil din Marea Britanie (pe baza performanțelor sale de mediu, calitatea vieții, abordarea pentru schimbările climatice, reciclarea și biodiversitate). În 2014, The Sunday Times a numit Bristolul ca cel mai bun oraș din Marea Britanie. Orașul a primit in 2015 Premiul European Green Capital, devenind primul oraș din Marea Britanie care a primit acest premiu.
Bristol este situat în sud-vestul Angliei și are o populație de 441,300 (2016). Bristol a impresionat juriul cu planurile sale de investiții pentru transport și energie.
Pe lângă faptul că e un oraș eficient, cu o economie ecologică în creștere, Bristol este cel mai verde oras din Marea Britanie, ușor accesibil, cu o calitate a aerului foarte buna. S-a dublat numărul de bicicliști în ultimii ani și se angajează să dubleze acest număr din nou până în 2020 (pe baza cifrelor din 2010 de referință).
Bristol are un mare potențial de a acționa ca un model pentru Marea Britanie, Europa și lumea intreaga. Bristol este un inovator în ceea ce privește economia ecologică, cu o strategie puternică de comunicare și entuziasmul necesar pentru a dezvolta rolul său ca model pentru Europa.
Spațiile verzi și albastre acoperă aproape o treime din zona centrală, inclusiv 1600 de hectare de parcuri publice și spații verzi.
sursa : European Green Capital Award 2015 – Bristol UK Technical Bid
Centrul orașului are o proporție similară a parcurilor și zonelor publice de apă. Proporția zonelor verzi private, este mai mică datorită dezvoltării compacte. Cantitatea de zone verzi din Bristol a rămas relativ stabilă în ultimii 10 ani. Bristol oferă acces excelent la zonele verzi publice, 88% dintre locuitori se află la o distanta de 300 m de un spațiu verde.
Parcurile și spațiile verzi sunt foarte populare, localnicii și multe grupuri comunitare joacă un rol important în a face îmbunătățirile necesare pentru parcurile lor locale. Peste 25 de milioane de vizite sunt realizate cu 83% din populația din Bristol în parcurile și spațiile verzi din acest oras în fiecare an. Petrecerea timpului liber în parc este cea mai utilizată metodă în Bristol.
În Bristol există un procent estimat de 3,8 hectare la 1000 de locuitori. Strategia Parcurilor și Spatiile Verzi stabilește standarde locale pentru furnizarea de spațiu verde de agrement. În acest sens, o cantitate semnificativă de analize tehnice și de cercetare a fost efectuata în ultimii 5 ani, pentru a pune bazele standardelor.
Fapte verzi
Este orașul cel mai eficient din punct de vedere energetic si ecologic din Marea Britanie;
Aproape o cincime din locuitorii Bristol merg pe jos la munca;
Peste 90% din populație trăiesc la o distanta de 300 de metri de parcuri și căi navigabile;
Bristol are patru ferme in oraș, opt rezervatii naturale și mai mult de 400 de parcuri.
Cetățenii Bristol sunt conștienți de mediu – se estimează că mai mult 50.000 de cetățeni sunt implicați în activități „verzi“. Bristol a efectuat implementarea unor acțiuni, prin crearea unui centru de activități pentru a implica cetățenii în îmbunătățirea calității vieții orașului. Primarul din Bristol promovează Bristol ca oraș pentru copii: fiecare elev din școala primară va planta un copac cu scopul de a îndesi coronamentul orașului și de a-i educa pe copii în ceea ce privește mediul înconjurător.
Copenhaga – 2014
Copenhaga este recunoscută ca fiind cel mai verde oraș din lume, potrivit unui nou studiu ,«THE GLOBAL GREEN ECONOMY INDEX». Pentru a doua oara consecutiv, Copenhaga a ocupat locul de lider în clasament, câștigând 100 de puncte. Comisia Europeană, a acordat statutul de capitală "verde", ceea ce face un model pentru alte orașe.
Experții au estimat realizările capitalei daneze în domeniul ecologiei și confortului, prin urmare, au luat o astfel de decizie. Comisia a luat în calcul, de asemenea, ritmul atractiv, liniștit al vieții în oraș și aerul curat, care nu se găsește de obicei în alte părți ale Europei.
Capitala Danemarcei, Copenhaga – nu este doar una dintre cele mai frumoase orase din lume, cu un bogat patrimoniu cultural, acesta este, de asemenea, o oază verde de pace și liniște. Recent, în Danemarca, sunt din ce în ce mai populare mediul sau turismul "verde".
În cadrul frontierei municipale au fost inregistrate, aproximativ 2260 de hectare de zone verzi publice, din care 200 de hectare sunt lacuri și zone acvatice. Orașul Copenhaga are, de asemenea, aproximativ 92 km de coastă și 14.7 km de ape, iar zonele verzi ale orașului reprezintă aproximativ 25% din suprafața totală a orașului și, în medie, fiecare locuitor are 42,4 m² de zonă verde la dispoziția sa.
Distanța până la zone verzi – minim 80% din Copenhageners trăiesc astăzi la o distanță nu mai mare de 300 de metri de o zonă verde. Un studiu din 2010 a arătat că un total de 83% din cetateni sunt mulțumiți sau foarte mulțumiți de distanța până la o zonă verde.
Ce o face pe Copenhaga speciala?„Modelul Copenhaga“ se referă la o viziune unică a vieții orașului, cu cel mai bun mediu urban din lume. Și acest lucru nu este doar vorbit – este deja in grația unei abordări de planificare realistă care combină inițiative de mediu, creșterea economică și calitatea vieții, cuplate cu angajamente și munca grea.
O capitală verde și albastră – astăzi, 96% din cetățeni trăiesc la 15 minute de mers pe jos până la o zonă verde sau zonă “albastră”. Printre multe parcuri recunoscute din capitală, Fælledparken este cel mai popular, atrage mai mult de 11 milioane de vizitatori în fiecare an. Calitatea apei să imbunătătit în mod constant, din anul 2015, portul Copenhaga îndeplinește toate standardele de calitate pentru scăldat. Cele mai renumite plajele sunt de la Amager, la sud, și Svanemøllebugten.
SPAȚIILE VERZI ÎN BUCUREȘTI
Bucureștiul zilelor noastre, datorită problemelor urbane cu care se confruntă care au impact direct asupra calității vieților cetățenilor acestui oraș, și-a pierdut renumele de oraș al grădinilor. Una dintre marile probleme, cu care se confruntă și alte orașe ale lumii, este legată de suprafața restrânsă a spațiilor verzi raportată la numărul de locuitori. Această stare de fapt este amplificată de alte elemente, cum ar fi: accentuarea schimbărilor climatice, caracteristicile zonei de câmpie și clima temparat continentală cu efectele ei. Criza spațiilor verzi cu care se confruntă bucureștenii nu a apărut de nicăieri, ea este efectul valului masiv de construcții de după anul 1990 care au redus semnificativ spațiul verde. Potrivit unor date[1], peste 1,5 milioane de arbori au fost distruși după 1990 în MB, undeva la 100 ha pe an. Reducerea spațiului verde din acea perioadă nu s-ar fi simțit astăzi daca în decursul celor 27 de ani de capitalism, Bucureștiul ar fi avut o strategie viabilă și pe termen lung în legătură cu dezvoltarea orașului luând în calcul și spațiul verde și conservarea acestuia.
Conform “Cadastrului Verde”, unui bucurestean ii revine 23 mp² de spatiu verde, mai mic cu 3 mp² decat standardul impus de UE si de 6 ori mai mic decat prima clasata, Viena.
Ca o comparație, Viena are 120 mp² de spatiu verde pentru fiecare dintre cei 1,7 milioane de locuitori. In Viena, mai mult de jumatate din zona metropolitana este compusa din spatii verzi, zonele de agrement din apropiere Prater, Vienna Woods si Lobau invitat vizitatorii la plimbari, excurii de o zi, drumetii si excursii cu bicicleta. In total, in Viena exsta aproximativ 2000 de parcuri si gradini imperiale, in comparatie cu Bucurestiul in care exista doar 48 de parcuri si gradini.
Bucurestiul este cel mai mare oras si cel mai important centru comercial din Romania, fiind al 10-lea oras ca si populatie din Uniunea Europeana, in 2016 fiind 2.106.144 locuitori. Distributia locuitorilor pe sectoare are loc astfel :
· sectorul 1 – 246.646 locuitori
· sectorul 2 – 374.647 locuitori
· sectorul 3 – 473.498 locuitori
· sectorul 4 – 321.763 locuitori
· sectorul 5 – 298.816 locuitori
· sectorul 6 – 390.774 locuitori
Este important de stiut distributia locuitorilor pe sectoare, deoarece comparată cu dispersia spatiilor verzi pe sectoare se poate observa o mare disproportionalitate in ceea ce priveste distributia spatiilor verzi pe locuitor si pe sectoare. Astfel, sectorul 1, care este cel mai mare sector ca si dimensiune din capitala ( 70 km²) se bucura de cel mai mult spatiu verde, respectiv 39% din totalul spatiilor verzi existente in Municipiul Bucuresti, dar care are cei mai putin locuitori. Din aceste date rezulta faptul ca cetatenii sectorului 1 se bucura de 71,23 mp² de spatiu verde pe locuitor, cu mult peste media de la nivelul Municipiului Bucuresti de 23 mp². Acest lucru se datoreaza existentei unui numar mare de parcuri (10 parcuri) pe teritoriul acestui sector, spre exemplu Parcul Herastrau, Parcul Cismigiu, Parcul Kiseleff etc, dar si faptului ca in sectorul 1 sunt incluse 3 paduri: Padurea Mogosoaia, Padurea Baneasa si Padurea Tunari, care agregate insumeaza 668,4 ha.
La polul opus, sectorul 5 detine cea mai mica pondere din totalul spatiilor verzi din Municipiul Bucuresti, aproximativ 8%, insemnand 369,6 ha. Conform acestor date si la numarul cetatenilor care locuiesc in acest sector, rezulta faptul ca celor din urma le revin doar 12,3 mp² de spatiu verde. Acest lucru este cu atat mai ingrijorator cu cat nici celelalte sectoare in afara de sectorul 1 nu au o situatie mai placuta in ceea ce priveste spatiile verzi pe cap de locuitor, situatia fiind prezentata astfel : sectorul 2 – 11,8 mp², sectorul 3 – 13,7 mp², sectorul 4 – 19,7 mp² si sectorul 6 – 16,8 mp². Concluzionand, Bucurestiul reuseste sa mentina valoarea de 23 mp² de spatiu verde pe locuitor datorita sectorului 1 al capitalei si datorita padurilor din acest sector, rezultand o impartire neuniforma si disproportionata.
Tot arealul cuprins în raza județului Ilfov și a Municipiului București se situează sub media pe țară de 27% privind ponderea pădurilor. Ca urmare, se impune necesitatea împăduririi tuturor terenurilor degradate care nu mai pot fi date în producție, dar și reînființarea perdelelor silvice de protecție a câmpurilor agricole, precum și mărirea suprafeței cu vegetație forestieră care să îndeplinească rolul de “ plămân verde “ al Municipiului București. Cele mai expuse fenomenelor de aridizare și secetei sunt zonele din partea de sud și est a județului Ilfov. De asemenea, în lunca Argeșului, ca urmare a amenajărilor privind Canalul Argeș – Dunăre, excavațiilor și balastierelor instalate, au dus la modificarea registrului hidric, apa freatică scăzând cu 10-20 m, ceea ce a dus la dispariția vegetației din vecinătatea sa, fiind necesare lucrări de recontrucție ecologică deosebit de dificile (Curtea de Conturi, 2016).
În Bucuresti exista circa 40 de parcuri, dintre care unele, prin valoarea lor peisagistica sau istorica, confera identitate acestui mare oras. Cateva dintre acestea sunt :
Parcul Cișmigiu – cu o suprafață de 16 ha, este considerată o bijuterie a Bucureștiului și cea mai deosebită grădină a orașului. Este amenajată în stilul parcurilor englezești, cu multă vegetație și variată, cu culori atent îmbinate pentru o oferi o atmosferă reconfortantă. Parcul este structurat în jurul unui lac, cu zone de odihnă izolate pe aleile parcului, alei care conduc spre diferite obiective ale parcului. Printre diferite specii rare de arbori și vegetație arboricolă amintim: peri, platani, frasini, magnolii, meri decorativi etc. Atracțiile parcului sunt:
· Gradinina cu trandafiri – în care sunt expuse diferite soiuri de trandafiri dintre cei mai atragători pe ziduri și coloane de piatră.
· Lacul – are o dublă utilitate în funcție de anotimp, și anume vara este destinat plimbărilor cu barca, iar iarna se pot tractica patinajul;
· Rondul roman – în care pe o platformă rotundă sunt expuse busturile marilor scriitori scriitori români : Mihai Eminescu, George Cosbuc, Ion Luca Caragiale, Alexandru Odobescu, Titu Maiorescu, Stefan Octavian Iosif, Ion Creanga, Alexandru Vlahuta, Duiliu Zamfirescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae Balcescu si Vasile Alexandri.
· Foișorul Fanfarei – destinat concertelor și evenimentelor culturale de muzică de fanfară și populară;
· Izborul lui Eminescu și Colțul șahiștilor.
Parcul Gradina Cismigiu este clasificat ca monument istoric si este inclus pe Lista Monumentelor Istorice 2004, ca si o serie de monumente care se afla pe suprafata parcului.
Parcul Herăstrău – situat în partea de nord a capitelei, măsoară o suprafață de 110 ha ce constituie un complex de parcuri din jurul lacului Herăstrău: Muzeul Satului, Parcul Bordeo, Parcul Kiseleff și Parcul Herăstrău propriu-zis. Lacul Herăstrău măsoară o suprafață de circa 74 de hectare, care poate fi utilizat pentru agrement, navigație și sporturi nautice, având în dotare vaporașe, șalupe și hidrobiciclete.Alea ce înconjoară acest parc are o lungime de de aproximativ 6 km și este utilizată pentru plimbatul în aer liber.
Cele mai importante puncte de atracție ale Parcului Herăstrău sunt:
· Parcul Aventura reprezintă o atracție sportivă în aer liber, ce însumează 4 trasee cu dificultăți diferite, în care îți sunt puse la incercare aptiduinile fizice.
· Zona Expoflora reprezintă o zonă expozitională cu o peisagistică aparte. Sunt expuse aranjamente florale, jocuri de apă și de lumini și monmente istorice, dintre care:
o Nimfa adormită – amplasată în 1906 este realizată din marmură și reprezintă legenda unor doi frați gemeni ce iubeau aceeași fată. Această statuie este inclusă în clasa monumentelor istorice din grupa valorică A.
o Prometeu – este o statuie realizată din piatră in anul 1960 de către sculporul Joseph Marie și reprezintă bustul titanului mijlogic cu numele Prometeu. Se clasează ca și monument istoric grupa valorică B.
· Insula Trandafirilor, Insula Plopilor si Gradina Japoneza, amenajata in anul 1998 cu sprijinul Ambasadei Japoniei in Romania si a Fundatiei Comemorative a Expozitiei Mondiale Japoneze.
Parcul Tineretului – se distinge ca zonă a orașului ca singurul pol verde din sudul Capitalei. Pe suprafata parcului este amplasata Sala Ioan Kunst Ghermanescu (noua denumire a Salii Polivalente), destinata unor actiuni culturale si competitiilor sportive.
Exista numeroase suprafete de joaca pentru copii in aproprierea zonelor locuite, spatii de odihna si relaxare, debarcader pentru hidrobiciclete si pentru barci. Lacul din Parcul Tineretului este alimentat natural din panza freadica existenta in acea zona, avand o suprafata de 13 ha. Ca un element de peisagistica, exista 3 insulite ce se incadreaza armonios in configuratia acelei ozne si constituie repere vizuale remarcabile.
Exista o diferenta de nivel pana la 16 m in anumite puncte, datorita modelarii terenului, care a fost efectuata pentru a pune in valoare oglinda lacului si pentru a putea crea puncte de observare deosebita a panoramei. Exista o multidine de atractii auxiliare pe langa punctul central care il constituie lacul, dintre care: piste pentru biciclete si jogging ( cu o distanta de 6 km), pista de carting, terenuri de tenis, basket, fotbal, spatii special amenajate pentru badminton.
Alte elemente interesante ale compozitiei sunt : rozariul circular cu diametrul de 200 m, prevazut cu alei interioare dalate, un parter curbat, cu latime variabila, incadrat de alei cu platani conducand spre aleea dalata care domina privelistea.
ANALIZA COMPARATIVĂ
Cele trei orașe analizate, deși au o suprafață mai mică comparativă cu cea a Municipiului București, ponderea suprafețelor verzi în totalul suprafeței orașelor este mult mai mare în celelalte orașe.
Ponderea spațiilor verzi în orașele analizate
Se observă ca Bucureștiul are doar 19% de suprafețe verzi din suprafața totală, la jumătate față de Bristol și doar o treime comparativ cu Stockholmu, din punct de vedere al ponderii deținute ce aceasta. Stockholm cu o populație de 820 mii locuitori se bucură de 12000 ha de spațiu verde (dintre care 2800 de ha sunt căi navigabile), în timp ce Bucureștiul, conform ultimului recensământ, are o populație de 1,913 milioane de cetățeni care le revine 4512 ha de spațiu verde.
În Stockholm și în Bristol, 95%, respect 88% din populație locuiesc la mai puțin de 300 de metri de zonele verzi, iar în Copenhaga, minim 80% din populație se află la mai puțin de 300 de metri de aceste zone. Legat de București, din analiza datelor rezultă o distribuție inegală a acestor spații, în care exista o disproporție semnificativă dintre zonele verzi din sectorul 1 al capitalei și celelalte sectoare. În Copenhaga, 96% din cetățeni trăiesc la 15 minute de mers pe jos până la o zonă verde sau zonă “albastră”. Situația zonelor din București, la care se adaugă și rezultatele studiului, care relevă faptul că cei mai mulți dintre cetățenii chestionati au un timp de deplasare intre 15-30 de minute, demonstrează faptul că Bucureștiul stă departe fată de orașele analizate din perspetiva proximității spațiilor verzi.
Legat de numărul parcurilor și a rezervațiilor naturale, Stockholm deține în patrimoniul său peste 1000 de parcuri și 7 rezervații naturale în cadrul granitelor orașului și mai mult de 200 în zonele înconjurătoare. De altfel, orașul deține și o rezervașie culturală și 1 parc național. În București, se află 44 de parcuri și 1 rezervație naturală – mult mai puține față de orașele analizate. De altfel, Bristol se bucură de prezența în cadrul orașului a patru ferme, opt rezervații naturale și mai mult de 400 de parcuri.
Bucureștiul se confruntă cu lipsa unei strategii bazate pe proiecte – care se evidențiază prin preluarea mecanică în realizarea indicatorului privind spațiul verde / locuitor impus prin Directivă de UE, nefiind stabilite modalitățile concrete, politicile, etapele termene și răspunderile pentru fiecare entitate implicată în proces. În comparație, Programul pentru Parcuri din Stockholm – este un plan de acțiune în vederea dezvoltării parcurilor și zonelor verzi din Stockholm. Oferă îndrumare în planificarea și managementul lor, și le garantează în mod explicit dreptul locuitorilor de a « locui aproape de parcuri » pentru « retrageri la iarbă verde, joacă, plimbare și relaxare la soare ». Întrucât deține o mare parte din pământul și cursurile de apa din cadrul granițelor orașului, Stockholmul conduce managementul resurselor naturale. De altfel, orașul lucrează la scară largă în vederea protejării diversității biologice și a valorilor naturale pentru cetățenii săi. În Bristol, primarul promovează orașul ca oraș pentru copii: fiecare elev din școala primară va planta un copac cu scopul de a îndesi coronamentul orașului și de a-i educa pe copii în ceea ce privește mediul înconjurător.
Tot legat de strategii, Copenhaga a publicat un plan de acțiune pentru mediu, numit “parcuri de buzunar, copaci și alte zone verzi”, plan ce se concentrează pe dezvoltarea zonelor accesbile publicului oralușui și pentru dezvoltarea peisajului urban. Aceste presupune:
14 “parcuri de buzunar” – “ce este mic este bun”
3000 de noi copaci – “ce este verde este bun”
parcuri mai bune – “calitatea contează”
Studiile efectuate în Stockholm, au arătat că 8 din 10 cetățeni au vizitat parcurile situate în apropriere și zonele verzi în mod regulat în fiecare săptămână, iar 9 din 10 au fost mulțumiți de posibilitățile de acces la zonele verzi publice, în timp ce în București, cei mai mulți cetățeni vizitează parcurile și spațiile verzi de câteva pe ori pe lună, aceștia fiind în mod clar nemulțumiți față de starea parcurilor și a spațiilor verzi. Tot legat de satisfacția cetățenilor, în Copenhaga 83% din cetateni sunt mulțumiți sau foarte mulțumiți de distanța până la o zonă verde.
REZULTATELE CHESTIONARULUI
Ca metodă de cercetare, pe langă analiza situației existente comparativă cu cea a altor orașe europene, am folosit metoda chestionarul pentru a culege datele necesare analizezei nevoilor, precum și pentru a identifica atitudinea cetățenilor din Municipiul Bucuresti față de parcurile urbane și spațiile verzi din oras, cu scopul de a oferi informații pentru stabilirea direcției viitoare de dezvoltare durabila a orașului pentru a maximiza calitatea vieții.
Chestionarul a fost aplicat unui număr de XX persoane, XX femei și XX barbați, dintre care: 8% sub 19 ani, 56% cu varste intre 20 – 29 ani, 24% cu varste intre 30 – 39 de ani, 40 – 40 4%, 50-59 3,9 si peste 60 de ani 4%.
Perioada de rezidență o respondenților se prezintă astfel: 37,9% dintre respondenți peste 20 ani, intre 1-3 ani 23,3%, intre 10-20 de ani 16,1%, intre 6-10 11,7 si intre 3 si 6 ani 11%.
Potrivit datelor culese, cei mai mulți respondenți vizitează sau se plimbă în parcurile din Municipiul București de câteva ori pe lună, aceștia fiind în proporție de 26,8%. Explicația acestui fapt ar putea fi găsită din faptul că cei mai mulți dintre respondenți au declarat că motivul pentru care nu frecventează mai mult decît o fac în prezent parcurile și spațiile verzi este tocmai depărtarea față de casa a acestora (37,5 % dintre respondenți), precum și atractivitatea scăzută a parcurilor. Alte numulțumiri alte celor chestionați sunt legate de inexistența ( totală sau parțială) a spațiilor sportive (11,7%), lipsa atractivităților culturale și educaționale (15.8%), precum și salubritatea improprie (13,2%).
Ținând cont de nemulțumirile subliniate mai sus, se observă faptul ca peste jumătate dintre cei chestionați vizitează parcurile pentru a se relaxa ( 51,4%) și pentru a se întâlni cu prietenii (27.1%). În schimb, doar 3,2% dintre aceștia ies in parc pentru a face sport, 2,8% pentru a ieși cu câinele și 0,3% pentru a participa la diferite evenimente. Acest lucru este un semnal de alarmă pentru autoritățile locale în cadrul cărora se afla în gestiune parcurile care obligația de a ridica atractivitatea parcurilor prin crearea și diversificarea spațiilor sportive și dezvoltarea evenimentelor culturale și educative.
Principala metodă de deplasare a cetățenilor din Municipiul București in parcuri și spații verzi este pe jos. Pe poziția următoare, cu 26,9% se află combinația dintre mai multe mijloace de deplasare, însemnând pe jos, bicicletă, cu mașina, autobuzul, tramvaiul. Acest lucru este amplificat de faptul că principalul motiv pentru care cetățenii nu vizitează mai mult spațiile verzi este departarea față de casă, aceștia fiind nevoiți să folosească mai multe mijloace de deplasare pentru a ajunge la ele, lucru care se reflectă și în timpul relativ mare în care cetățenii ajung la parcul dorit: 34,4% având un timp de deplasare între 15 și 30 de minute, urmat de cei care ajung la parc ântre 10 și 15 minute (32,5%). Doar 13,6% dintre respondenți ajung de la zona de rezidență la parc mai puțin de 10 minute, aratăndu-se o amplasare disproporționată a spațiilor verzi în Municipiul București, în care cetățenii din sectorul 1 se bucură de mai mult spațiu verde (73 mp/ locuitor), față de cei din sectorul 1 care au doar (11 mp/ locuitor).
Un aspect pozitiv pe care chestionarul l-a scos in evidență este că cei mai muți dintre respondeți se simt în siguranță( 127 de respondeți sunt de acord cu acest lucru) în aceste parcuri și că sunt echipate cu locuri de joacă pentru copii (169 de respodenți sunt de acord cu acest lucru). Din păcate, tot un număr mare dintre aceștia consideră că există o clară lipsă a parcurilor și a spațiilor verzi în Municipiul București (116 dintre respondenți) și, mai mult decît atât, cele existente sunt prea mici (111 dintre respondenți fiind de acord cu acest lucru).
Legat de starea dotărilor din parcuri, în medie cei mai mulți consideră că locurile de joacă pe categorii de vârstă, fântânile precum și mobilierul urban (bănci, coșuri de gunoi, stâlpi de iluminat) sunt în stare acceptabilă. Din păcate cea mai mare problemă care rezultă din datele obținute este legată de grupurile sanitare, cei mai mulți susținând ca sunt întro stare slabă. Tot la capitolul puncte slabe, peste 50% dintre cei chestionați consideră că starea pistelor de bicicliști în parcuri este una nu prea bună (85 de respondeți) și slabă (68 de respondenți). Această stare a pistelor de biciliști, fiind și unul dintre factorii care au determinat un număr mic de respondenți care au susținut că se deplasează cu bicicleta spre parc (1,3% din totalul răspunsurilor).
Cei chestionați nu sunt deloc de acord cu introducerea unei taxe speciale pentru a permite îmbunătățirea spațiilor verzi, 37,9% acodănd nota 1, în comparație cu 6,9% care sunt de acord cu această măsură. După părerea mea, această atitudine a cetățenilor are la bază nemulțumirea și neîncrederea față de cheltuirea banului public în Municipiul București. Cu toate acestea, 42,9% dintre respondenți sunt total de acord că orașuș ar trebui să cheltuiască mai mulți ani pentru menținerea și îmbunățirea spațiului verde existent. Tot același trend se menține și în cazul afirmației “Orașul ar trebui să cheltuiască bani pentru crearea de noi spații verzi” – 49% fiind total de acord cu acest lucru.
Cu toate că cetățenii din București consideră că rolul spațiilor verzi este de a asigura un climat de relaxare și de odihnă (80,4% dintre respondenți considerând acest lucru) , precum și de a reduce poluarea mediului și a aerului (54,6% din totalul respondenților), cea mai mare parte a acestora nu iau în calcul mutarea în alt oraș din cauza poluării și inexistenței spațiilor verzi – 25,2% nici nu se găndesc la acest lucru.
CONCLUZII
Chestionarul aplicat cetățenilor a scos la iveală nevoia autorităților publice locale de a se implica mai mult în gestionarea spațiilor verzi, și nu mai. Gradul de mulțumire al cetățenilor cu privire la spațiile verzi este în strânsă interdepenteță cu mobililitatea urbana, de proximitatea spațiilor verzi, dar și de calitatea transportului public și a infrastructurii aferente. De altfel, problema generică cu care se confruntă Bucureștiul din perspectiva spațiilor verzi este atât cantitativă, cît și calitativă. Atractivitatea scăzută a parcurilor, lipsa dotărilor corespunzătoare care să crească nivelul de sosiri, dar și a evenimentelor culturale și educaționale, aplifică problema nivelului scazut al spațiului verde și aplasării disproporționate a acestuia. Lipsa spațiilor verzi din București atrage dupa sine alte probleme cu care se confruntă acest oraș – cel mai mare nivel de poluare a aerului si de galagie dintre capitalele statelor membre ale Uniunii Europene.
Cu toate că cetățenii MB sunt conștienți de rolul spațiilor verzi, de importanța acestora în calitatea vieții urbane de zi cu zi, datorită faptului că Bucureștiul este capitala României și, în același timp, cel mai populat oraș și cel mai important centru industrial și comercial al țării, cei mai mulți dintre aceștia nici nu se gîndesc la o eventuală mutare într-un alt oraș.
Spațiile verzi din MB sunt utilizate pentru recreere și ca un nod de întâlnire cu prietenii, și mai puțin pentru activități sportive, culturale și educaționale.
Aceste rezultate sunt un semnal de alarmă pentru autoritatățile publice locale în grija carora se afla parcurile și spațiile verzi din București. Este nevoie cu tărie de o implicare mult mai serioasă a acestor instituții în crearea unei mediu verde și sănătos pentru cetățenii acestui oraș. Această lipsă de preocupare este susținută de către rezidenți prin dorința de a aloca mai mulți bani pentru menținerea, îmbunătățirea și crearea spațiilor verzi.
Nevoia unei implicari mai serioase a institutiei pe care o reprezentati in crearea unui mediu sanatos si verde pentru cetatenii acestui oras. Problemele prioritare sunt:
insuficiența spațiilor verzi raportat la numărul de locuitori în MB, aceștia fiind nevoiți să parcurgă distanțe prea mari, iar ritmul de frecventare scade;
parcurile existente sunt prea mici pentru a satisface nevoile cetățenilor, rezultând o supraaglomerare a parcurilor existente care retezează nevoia de intimitate în spațiul public;
starea nesatisfăcătoare a locurilor de joacă pe categorii de vârste, care se reflectă în ponderea mică a persoanelor care practică sport în pacurile din Municipiul București
grupurile sanitare din parcurile si spațiile verzi sunt într-o stare improprie
numărul și starea pistelor de bicicliști din parcuri este la un nivel inferior nevoilor cetățenilor
număr redus de activități culturale și educaționale in parcuri, de timpul festivalurilor, concertelor, ateliere de lucru pentru copii, spectacole de teatru etc
numărul mic de locuri de parcare puse la dispoziția cetățenilor care doresc să se deplaseze cu mașina
Toate problemele subliniate mai sunt se pot traduce în câteva cuvinte în lipsa atractivitaților parcurilor din Municipiul București. Astfel, datorita acestor cauze, fie că vorbim de locurile de parcare insuficiente sau de grupurile sanitare, bucureștenii consideră parcurile și spațiile verzi insuficient de atractive astfel încât să fie o opțiune sustenabilă pentru aceștia de petrecere a timpului liber. Nu există statistici referitoare la numărul de vizite în parcurile din București, dar dacă aruncăm o privire la o altă statistică, cea în care în mallurile din București sunt vizitate zilnic de 300 de mii de oameni și la rezultatele chestionarului în care cei mai mulți bucureșteni merg în parcuri de câteva ori pe lună, se deduce că mallurile sunt mai atractive pentru petrecerea timpului liber decît parcurile.
Bibliografie
Alpopi Cristina, S. C. (2011). The quality of Bucharest’s green spaces. Theoretical and
Empirical Researches in Urban Management Review,, 45-49.
City of Bristol. (2015). Green Capital. Preluat de pe Comisia Europeană:
http://ec.europa.eu/environment/europeangreencapital/wp-content/uploads/2013/06/Bristol-Brochure_Web_F01.pdf
City of Copehagen. (2014). Copenhagen Winner 2014. Preluat de pe European Green Capital:
http://ec.europa.eu/environment/europeangreencapital/wp-content/uploads/2012/07/Copenhagen-Short-Leaflet_Web.pdf
City of Copenhagen. (2014). Green urbanareas incorporating sustainable land use. Preluat de pe Comisia Europeană:
http://ec.europa.eu/environment/europeangreencapital/wp-content/uploads/2012/07/Section-3-green-urban-areas_Copenhagen.pdf
Curtea de conturi. (2016). Sinteza rapoartelor de auditul performanței utilizării fondurilor
bugetului local pentru amenajări peisagistice și întreținere spații verzi la nivelul Municipiului București,în perioada 2007 – 2014 .
Dumitru Chiriac, C. H. (2009). SPAȚIILE VERZI – O PROBLEMĂ A URBANIZĂRII
ACTUALE. Revista Calitatea Vieții, 249–270.
Primaria Municipilui București. (2012). Cadastrului Verde al Municipiului București – Registrul. București.
Tamanini, J. (2014). THE GLOBAL GREEN ECONOMY INDEX. GGEI.
Introducere
Pentru sesiunea de comunicare științifică a studenților din cadrul Academiei de Studii Economice din București – Facultatae de Administratie si Management Public, am elaborat lucrarea “ Politica polilor de creștere între deziderate și realizări – o analiză bazată pe topul Forbes 40” cosiderând că desemnarea polilor de creștere naționali reprezintă un pilon esențial pentru bunul mers al economiei naționale, iar situația economică este o temă de actualitate, având o importantă majoră pentru fiecare cetățean al României și nu numai.
Economia României a cunoscut modificări semnificative de-a lungul timpului, iar prezența acestor poli poate constitui una dintre schimbările cruciale ale economiei la nivel regional din țara noastră. Astfel, am decis să aflăm cât mai multe informații despre acest fapt real, prin realizarea în comun a unei cercetări ample despre procesul de desemnare a orașelor beneficiare de acest nou statut. Ca urmare, scopul acestei lucrări este de a studia măsura în care politica polilor de creștere a dat rezulatele așteptate comparând raportările oficiale în urma derulării Programului Operațional Regional cu informațiile oferite de revista Forbes, care realizează în fiecare an topul celor mai atrăgătoare orașe pentru afaceri din diverse țări ale lumii, inclusiv România (în cazul României este vorba de Top Forbes 40). Obiectivele principale sunt: să aflăm ce impact a avut desemnarea polilor de creștere, dar și de dezvoltare urbană în România, și cum a decurs aceasta, urmările procesului de selecție și cum a influențat acesta economia regiunilor, respectiv pe cea a întregii țări în ultimii 10 ani. Toate aceste ne vor ajuta să descoperim dacă politica polilor de creștere a avut o influență favorabilă în dezvoltarea centrelor pentru care s-au alocat fonduri pe baza unor proiecte bine fundamentate, finanțate din fonduri europene prin intermediul Programului Operațional Regional.
Metodologia de cercetare s-a bazat în principal pe documentarea cu informații din literatura de specialitate (cărti, articole, site-uri economice, opini ale economiștilor), precum și pe analiza unor studii realizate de publicații internaționale cu privire la fenomenul polilor de creștere.
Lucrarea este structurată astfel: introducere, trei capitole, concluzii și bibliografie.
Primul capitol se numește “Investigarea literatura de specialitate”, al doilea capitol este intitulat “Situatia la nivelul României” și cuprinde teme precum: “Poli (naționali) de creștere și poli de dezvoltare urbană, Operațiunile eligibile și beneficiarii eligibili, Birourile polilor de creștere, Rezultate POR, Top Forbes”. Cel de-al treilea capitol cuprinde mai multe studii de caz cu privire la evoluția (pozitivă sau negativă) a situației mai multor orașe încadrate în aceasta categorie, dar și a unor municipii din simpla categorie “centre urbane” care au avut o evoluție remarcabilă în ceea ce privește dezvoltarea economică.
Incursiune in literatura de specialitate
Strategia polilor de creștere a condus domeniul practicii politice la nivel internațional pentru mulți ani, debutând la începutul secolului 20 și mai ales în perioada următoare celui de-al doilea război mondial. Țările industrializate și în continuă dezvoltare au aplicat strategia la nivel urban, regional și în strategia națională de dezvoltare în perioada 1960-1970. După o perioadă de aproximativ 20 de ani ( din 1960 până în anii 1980 ) de evoluție a principiilor polilor de creștere, procesul a fost dezvoltat(Solow, 1974)
Autorul principal al teoriei polilor de creștere, formulată în anii 1950, a fost Francois Perroux (1903-1987). Argumentul lui Perroux a reprezentat baza și esența teoretică a întregului concept, acesta explică procedura de creștere economică în felul următor: "Este un fapt greu și incontestabil că creșterea nu este uniformă în diferite locuri, dar creșterea are grade diferite de intensitate în diferite puncte sau poli și apoi se răspandeste prin canale, iar rezultatul final pentru economia de stat este diferit în diferite regiuni”(Perroux citat de Vystoupil, 2003)
Apogeul popularității acestei teorii a fost atins în anii 1950 și 1960, deoarece a fost folosită în politica regională a multor tări (de exemplu, Franța și Italia). Industriile prospere au inclus industria automobilelor, oțelului și chimică, cu amplasarea unor noi centre de producție localizate în regiunile în curs de dezvoltare (de exemplu, în sudul Italiei) pentru a ajuta la dezvoltarea acestor regiuni problematice (Blazek și Uhlíř, 2002).
Implicarea la nivel regional a teoriei poliilor de creștere a fost propusă de un economist francez, Jacques Boudeville (născut în 1919), care a numit teoria sa îmbunătățită teoria centrelor de creștere și a axei de creștere (Blazek, 2008).
Conceptul lui Boudeville privind sistemul orașelor principale a fost pus în practică, de exemplu, în planificarea spatială a Franței având următorul rezultat: (Vystoupil, 2003)
3 regiuni omogene (Paris, Est și Vest),
8 regiuni polarizate cu centre (poli), fiecare fiind numită "metropolă compensatorie",
21 de departamente în care se dorea localizarea investițiilor.
Modul în care strategia de dezvoltare regională este formulată este o cerință de bază pentru succesul implementării planificării regionale. Parte a acestei strategii este și alegerea modelului de dezvoltare regională sau spațială. La nivel internațional se disting două importante modele:
1. Modelul difuziei și al polilor de creștere.
2. Modelul de dezvoltare locală integrată-endogenă.
Prima perspectivă se referă la atragerea atenției și a activităților de dezvoltare asupra unui pol, urmând ca difuzia de creștere să se răspândească în împrejurimi. Cea de-a doua perspectivă se referă la folosirea potentialui intern al regiunilor în vederea dezvoltării (Aydalot ,1965).
Cele două modele nu operează într-un mod competitiv, dar ele sunt complementare una fata de alta, pe baza unui „mixt“ model de dezvoltare. În esentă, cele două modele sunt aplicate în paralel în diferite combinații, care depind de particularitățile și stadiul de dezvoltare al unei tări, situația internațional existentă, precum și de opțiunile referitoare la strategia socio-economică pe care le au guvernele (Aydalot ,1965).
Sarcina de a determina “polul de crestere” și de a implementa programul său de dezvoltare economică cade în sarcina administrației publice locale. Pentru a crea mai bune condiții pentru dezvoltarea potențialului economic al regiunii primul lor pas este acela de a implementa o serie de program și schimbări sistematice succesive care vor aduce regiunea pe o treaptă superioară din punct de vedere al capacității economice. Caracteristicile specifice unor asemenea programe sunt: (Barquero ,1991)
Stabilitatea în timp a deciziilor stabilite în planificări.
Posibilitatea de a evalua procesul prin indicatori sociali și economici.
Atragerea concretă de resurse externe și investiții.
Amplasarea afacerilor în interiorul polilor de creștere.
Combinație între principiile de marketing și cele de gurvernare care permit stabilirea unor opțiuni diversificate urmând ca în final să fie aleasă cea care corespunde cel mai bine intereselor.
2. Situatia la nivelul României
2.1 Polii (naționali) de creștere și polii de dezvoltare urbană
Programul Operațional Regional (POR) 2007-2013 a finanțat „Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor – poli urbani de creștere” , în cadrul Axei prioritară 1. Aceasta a fost realizată cu scopul de a retrage/revitaliza orașele cu potențial de dezvoltare economică în scopul creșterii rolului orașelor în dezvoltarea economică regională și locală, prin reabilitarea infrastructurii urbane și îmbunătățirea serviciilor, precum și prin dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor și a antreprenoriatului. Deși perioada 2007-2013 s-a încheiat, a fost elaborat un alt Program Operațional Regional pentru 2014-2020 care a continuat să sprijine eforturile de dezvoltare economică a centrelor urbane.
În România, polii (naționali) de creștere și polii de dezvoltare urbană au fost numiți prin HG nr.998/2008 pentru desemnarea polilor naționali de creștere în care se realizează cu prioritate investiții din programele cu finanțare comunitară și națională, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, polii (naționali) de creștere sunt alcătuiți din șapte mari centre urbane (Iași, Constanța, Ploiești, Craiova, Timișoara, Cluj-Napoca și Brașov) și arealele de influență ale acestora, iar polii de dezvoltare urbană sunt formați din municipiile Arad, Baia Mare, Bacău, Brăila, Galați, Deva, Oradea, Pitești, Râmnicu-Vâlcea, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Târgu Mureș.
Polii (naționali) de creștere modifică atât structura regiunii în care sunt localizați, cât și proporțiile și intensitatea schimburilor interregionale, inclusiv repartiția teritorială a populației și a activităților economice. Astfel, aceștia au capacitatea de a induce o rapidă creștere economică, crearea de locuri de muncă, impulsionarea productivității și care iradiază dezvoltare în orașele mici și mijlocii, precum și în zonele rurale adiacente, contribuind astfel la dezvoltarea economiei întregii regiuni.
De exemplu, polul național de creștere Constanța constituie un aspect important pentru administrațiile locale ale Zonei Metropolitane Constanța. Astfel că, pentru soluționarea tuturor nevoilor și problemelor cu care se confruntă municipiul Constanța și arealul său de influență, acestea au realizat o nouă politică publică, mai exact Planul Integrat de Dezvoltare al Polului Național de Creștere Constanța.
Conform Planului Integrat de Dezvoltare, ”obiectivele strategice ale Polului Național de Creștere Constanta au fost stabilite în concordanță cu:
• Creșterea rolului economic și social al Polului Național de Creștere Constanța, prin adoptarea unei abordări policentrice, în vederea stimulării unei dezvoltări mai echilibrate a municipiului Constanta și a arealului său de influență (cele 14 localități ce formează Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Constanța);
• Îmbunătățirea accesibilității în interiorul și în exteriorul municipiului Constanța și în arealul său de influență, realizând conexiuni cu zonele din imediata vecinătate;
• Creșterea contribuției turismului la dezvoltarea Polului Național de Creștere Constanța;
• Creșterea calității infrastructurii sociale din Polul Național de Creștere Constanța;
• Creșterea competitivității in vederea stimulării mediului de afaceri local.“ (Guvernul României, 2016)
Polii de dezvoltare urbană au rolul de liant între polii de creștere (municipiile Brașov, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Iași, Ploiești și Timișoara) și celelalte orașe mici și mijlocii ale sistemului urban. Motivul pentru care au fost desemnați cu acest rol este dorința de a atenua și preveni tendințele de dezechilibrare a dezvoltării în cadrul regiunii din care fac parte. În plus, aceștia contribuie la reducerea nivelului de concentrare a populației și a forței de muncă din marile centre urbane și la crearea unei structuri spațiale care să impulsioneze dezvoltarea economică echilibrată teritorial. Astfel, migrația forței de muncă către marile aglomerări urbane v-a scădea, datorită investițiilor realizate în polii de dezvoltare urbană.
În România, autoritate națională responsabilă cu elaborarea și implementarea politicii în domeniul polilor de creștere și ai polilor de dezvoltare urbană este Ministerul DezvoltăriiRegionale, Administratiei Publice si ondurilor Europene.
2.2 Operațiunile eligibile și beneficiarii eligibili
În Programul Operațional Regional 2007-2013 sunt identificate atât domeniile de activitate, cât și entitățile care pot fi finanțate prin POR, respectiv: întreprinderile mici și mijlocii; autoritățile publice locale; unitățile sanitare și de asistență socială; organizațiile neguvernamentale; comunitatea locală.
Astfel, Domeniul major de intervenție 1.1 – Planuri integrate de dezvoltare urbană face parte din Axa prioritară 1 și are ca obiectiv principal “creșterea calității vieții și crearea de noi locuri de muncă prin reabilitarea infrastructurii urbane, îmbunătățirea serviciilor urbane, inclusiv a serviciilor sociale, precum și prin dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor și a antreprenoriatului.“ (Agenția de Dezvoltare Regională Centru, 2016)
În funcție de tipul de beneficiari ai finanțării nerambursabile, în domeniul acesta major de intervenție au fost create 3 sub-domenii, și anume:
“poli de creștere, reprezentați de șapte mari centre urbane (Iași, Constanța, Ploiești, Craiova, Timișoara, Cluj-Napoca și Brașov) și arealele de influență ale acestora,
poli de dezvoltare urbană, reprezentați de municipiile Arad, Baia Mare, Bacău, Brăila, Galați, Deva, Oradea, Pitești, Râmnicu-Vâlcea, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Târgu Mureș.
centre urbane, reprezentați de orașe/municipii cu peste 10.000 de locuitori, altele decât polii de creștere și polii de dezvoltare urbană.” (Agenția de Dezvoltare Regională Centru, 2016)
Spre deosebire de centrele urbane, polii de creștere și polii de dezvoltare urbana au fost desemnați prin HG nr. 998/2008, prin intermediul căreia se realizează investiții pentru dezvoltarea economică. Pentru a se atinge această creștere economică, vor fi finanțate și implementate planuri de dezvoltare urbană cu termen mediu și lung, cu scopul de a regenera arealele urbane cu probleme, ele fiind bine delimiate în cadrul orașelor.
În proiectele individuale se regăsesc componente ale Planului integrat de dezvoltare urbană ce acoperă următoarele operațiuni eligibile:
“Reabilitarea infrastructurii urbane si imbunatatirea serviciilor urbane, inclusiv transportul urban
Dezvoltarea durabila a mediului de afaceri
Reabilitarea infrastructurii sociale, inclusiv a locuintelor sociale si imbunatatirea serviciilor sociale” (Agenția de Dezvoltare Regională Centru, 2016)
Următorul pas după determinarea operațiunilor eligibile este stabilirea principalelor categorii de beneficiari eligibili. Acestea sunt:
Autoritățile administrației publice locale din mediul urban
Parteneriate create între autoritățile administrației publice locale
Asociațiile de Dezvoltare Intercomunitară
După ce au fost identificate operațiunile și beneficiarii eligibili, au fost depuse cereri de planuri integrate și proiecte.
2.3 Birourile polilor de creștere
Prin adoptarea HG nr. 998/2008 s-a decis stabilirea celor 7 poli de crestere, cate unul pentru fiecare regiune macroeconomica. Pentru o mai bună desfășurare a activităților de dezvoltare economică propuse, la nivelul fiecărui pol de creștere a fost înființat un birou. Acesta ajută la implementarea, monitorizarea și evaluarea programelor accesate. Astfel, au fost create birouri la:
Iași – pentru Regiunea Nord-Est
Constanța – pentru Regiunea Sud-Est
Ploiești – pentru Regiunea Sud
Craiova – pentru Regiunea Sud-Vest
Timișoara – pentru Regiunea Vest
Cluj-Napoca – pentru Regiunea Nord-Vest
Brașov – pentru Regiunea Centru
Principalele atribuții ale unui Birou Coordonare Pol de Creștere sunt:
“stabilirea unei relații de colaborare și consultare permanentă cu liderul Polului de
Creștere (președintele Asociației de Dezvoltare Intercomunitară constituită la nivelul Polului de Creștere Constanța) precum și cu celelalte autorități locale din cadrul polului;
facilitarea legăturii dintre autoritățile centrale și cele locale implicate în elaborarea și
implementarea Planului Integrat de Dezvoltare (PID);
acordarea de sprijin si coordonare în elaborarea și implementarea PID;
sprijinirea implementării proiectelor incluse în lista de proiecte din PID;
participarea la monitorizarea respectării graficului de implementare a proiectelor și
îndeplinirii indicatorilor ce s-au stabilit în PID;
contribuie la campania de promovare și informare referitoare la polul de creștere,
asigurând transparența și vizibilitatea activităților finanțate în cadrul polului;
elaborarea de rapoarte periodice sau ad hoc privind stadiul implementării proiectelor
incluse în PID și transmiterea lor la Ministerul Finanțelor publice (MFP), Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (MDRT) și directorului general al Agenției pentru Dezvoltare Regională (ADR).” (Pol de Creștere Constanța, 2015)
2.4 Rezultate POR
Pentru a se evidenția nivelul de atingere a obiectivelor propuse, s-au realizat studii de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, dar și de alte entității indenpendente. Din analiza realizată de MDRAP reies numeroase aspecte pozitive.
Prin urmare, din bugetul disponibil de 1.349.611.336 euro a fost alocat 50% pentru finanțarea proiectelor celor șapte Poli de Creștere, 20% pentru proiectele din categoria Poli de Dezvoltare Urbană și 30% a fost destinat pentru proiectele din categoria Centre Urbane. (Programul Operațional Regional, 2015)
Cu fondurile financiare alocate au fost finanțate 518 proiecte, dintre care:
“267 proiecte au fost puse în aplicare de către Centre Urbane (51,5% din numărul total de proiecte finanțate);
148 de proiecte aferente Poli de crestere (28,6%);
103 proiecte implementate de către Poli de Dezvoltare urbană (19,9%).” (Programul Operațional Regional, 2015)
Aceste proiecte au condus la creșterea ierarhică a orașelor beneficiare pe scara celor mai dezvoltate și favorabile zone pentru investiții în domeniul afacerilor de pe teritoriul national.
2.5 Topul Forbes
Unul dintre studiile realizate în mod independent a fost constituit de reprezentanții celor de la Forbes, prin crearea unui top al celor mai bune 40 de orașe pentru afaceri din România. În urma acestui top s-a comparat nivelul propus pe care trebuia sa îl atingă orașul respectiv și realitatea concretă a faptelor. S-a analizat dacă cei șapte Poli de Creștere ocupă primele locuri ale Topului Forbes, urmate de Poli de dezvoltare urbană, dar și de alte municipii care nu au beneficiat de finanțare prin POR, ci prin alte fonduri structural. Acești analiști ai Forbes au realizat o paralelă între situația orașelor în anul 2016 față de anul 2015.
Pentru obținerea unei ierarhizări cât mai obiective, analiștii Revistei Forbes au urmărit o serie de criterii:
Produsul Intern Brut pe județ;
PIB-ul pe cap de locuitor;
societățile comerciale cu capital străin;
câștigul salarial;
șomajul;
numărul întreprinderilor active;
infrastructura rutieră;
infrastructura feroviară;
stocul de locuințe;
unitățile de învățământ;
situația creată de problemele cu legea pe care le au mai mulți primari ai orașelor analizate.
“Scopul acestui clasament rămâne același: identificarea discrepanțelor economice dintre principalele orașe din România, a avantajelor lor pentru posibilii investitori și, în cele din urmă, a potențialului pe care fiecare dintre ele îl oferă din perspectiva nivelului de trai.” (www.forbes.ro)
Locurile ocupate de Polii de Creștere și Polii de Dezvoltare Urbană în Topul Forbes în anul 2016
Sursa: Forbes România
Din tabel se poate observa că Polii de creștere nu ocupă în totalitate primele 7 poziții, existând cazuri în care proiectele implementate nu au avut rezultatele așteptate de autorități. Ceea ce a condus la o cădere de pe locurile fruntașe de către unele municipii, a fost determinată de lipsa unei infrastructuri de transport bine dezvoltată, zona geografică, lipsa forței de muncă, dar și scandalurile din zona politică.
O altă cădere impresionantă este cea a capitalei României, Bucureștiul clasându-se pe locul 3 din cauza marilor probleme politice și administrative, a intrastructurii de transport, deși este nod feroviar, rutier, deține Aeroportul Henri Coandă și este singurul oraș cu linie de metrou, acestea sunt conectate defectuos, creând astfel riscuri pentru eventualii investitori. În ciuda acestor puncte slabe și a faptului că Mun. București nu a mai fost declarat pol de creștere, deține o poziție foarte bună în Top Forbes, constituind un punct de atracție pentru piața de business.
Pe lângă polii de creștere au mai fost incluși în acest top și Polii de dezvoltare, dintre care unii ocupă locuri neașteptat de mici în comparație cu aspirațiile propuse MDRAP. Factorul care a determinat poziționarea pe locuri foarte mici a fost practicarea doar a anumitor ramuri industriale, specifice zonei geografice unde este situat fiecare oraș.
Au mai existat și alte municipii care au fost clasate pe locuri onorabile, cu toate că acestea nu au fost declarate poli de creștere sau poli de dezvoltare urbană, având acces la alte tipuri de programe cu finanțare europeană. Aceste fonduri au fost investite în diferite domenii de activitate, contribuind la creșterea gradului de atracție a investitorilor străini.
3. Studii de caz
3.1 București
București, capitala României, este localizat în partea de sud-est a țării și reunește aproximativ 2,5 milioane locuitori, fiind așadar considerat cel mai populat oraș din România. Conform unor date furnizate de Institutul Național de Statistică din România, la 1 ianuarie 2016, Municipiul București deținea nu mai puțin de 16,7% din populația urbană și 9,4% din populația întregii țări. Acest grad ridicat de concentrare a avut efecte pozitive asupra orașului, astfel București devenind treptat și cel mai important centru financiar, comercial și industrial. Împreună cu Ilfov formează una dintre cele 8 regiuni de dezvoltare ale României, mai precis Regiunea București-Ilfov.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană în anul 2007, au început să fie conturate primele planuri referitoare la crearea Zonei Metropolitane București, zonă care ar lua naștere prin crearea unei legături între București și localitățile limitrofe, cuprinzând circa 2,2 milioane locuitori. Această zonă ar integra 6 orașe ale țării și 87 comune din Călărași, Giurgiu și Ilfov, reunind în total o suprafață de 20 ori mai mare decât cea actuală a orașului București. Întrucât este un proiect de mare amploare, acesta nu ar putea fi finalizat mai devreme de o perioadă de pregătire de circa 10-12 ani. Printre beneficiile cele mai importante ale Zonei Meropolitane București se regăsesc: decongestionarea orașului, creșterea semnificativă a locurilor de muncă, îmbunătățirea infrastructurii și a dotărilor tehnico-edilitare, precum și creșterea nivelului de trai al populației. Există însă și câteva dezavantaje ce pot surveni în urma proiectării acestei zone. Degradarea mediului înconjurător, scăderea calității aerului, aglomerarea locuințelor și creșterea taxelor locale pentru anumite localități din Călărași, Dâmbovița, Ialomița și Ilfov sunt doar câteva dintre consecințele negative ce pot apărea pe parcurs.
În ceea ce privește Produsul Intern Brut, în anul 2015 București a deținut prima poziție în clasamentul celor mai dezvoltate orașe din țară, înregistrând un nivel al PIB/locuitor de 20.873 euro, în timp ce pentru anul 2016 acesta a ajuns la valoarea de 22.245 euro. Această performanță se datorează existenței unei varietăți foarte mari în ceea ce privește activitățile din capitală: servicii, industrie (electronică și electrotehnică, constructoare de mașini, materialelor de construcție) și transport, București fiind un important nod rutier, feroviar și aerian. Numai sectorul primar (agricultura) nu este foarte dezvoltat în capitală, ponderea sa în Produsul Intern Brut pentru București fiind cvasi-inexistentă comparativ cu celelalte ramuri ale economiei.
București a beneficiat în perioada 2007-2013 de implementarea Programului Operațional Regional, ale cărui obiective referitoare la capitala României vizau probleme precum: sistem rutier nemodernizat, infrastructură educațională precară, deșeuri solide municipale în cantități mari, profil demogafic nefavorabil, infrastructură sanitară deficitară etc. Obiectivul major se referea la atingerea, până în anul 2015, unui nivel de trai în București asemănător celui regăsit în marile capitale europene, punându-se așadar accentul pe locuri de muncă suficiente și calitative, dezvoltare durabilă și sustenabilă, acces la servicii publice de calitate superioară. Acest program pe termen lung este succedat de Programul Operațional Regional 2014-2020, scopul său constând în îmbunătățirea nivelului de trai al locuitorilor din București, dezvoltarea și modernizarea infrastructurii, creșterea competitivității și sprijinirea mediului de afaceri din capitală.
În București, printre cele mai importante proiecte implementate și susținute de Regio se regăsesc (ADRBI, 2015):
Construirea Parcului de utilitate publică din cartierul Ion Creangă (sectorul 2): acest spațiu a contribuit atât la îmbunătățirea calității vieții, cât și la creșterea numărului de locuri de muncă
Crearea unui sistem de supraveghere video în cartierele Ion Creangă și Baicului: scopul a fost creșterea siguranței sociale și a securității locuitorilor acestor două zone
“Înființarea Centrului de Servicii de Asistență Socială pentru Persoanele Vârstnice” prin reabilitarea unei clădiri din sectorul 2 al capitalei
Extinderea și îmbunătățirea serviciilor sociale oferite copiilor cu dizabilități din Centrul “Harap-Alb” situat în sectorul 4
Extinderea și modernizarea Centrului Multifuncțional “Harap-Alb” din sectorul 6
Creșterea cantitativă a dotărilor Inspectoratului pentru Situații de Urgență (în special suplimentarea numărului de autospeciale)
Reabilitarea Liceului Teoretic “C.A.Rosetti” și a Colegiului Național “Iulia Hașdeu”: primul liceu a beneficiat de modernizarea sălilor de curs și crearea unui sistem propriu de producere a energiei electrice prin conversia energiei solare, în timp ce în cel de-al doilea liceu au fost dotate laboratoarele de informatică cu aparatură IT performantă
Consolidarea și restaurarea Arcului de Triumf
Reabilitarea Muzeului Nicolae Minovici
Consolidarea și restaurarea Casei Cesianu
Consolidarea și conservarea Observatorului Astronomic Vasile Urseanu
Conform Institutului Național de Statistică, București ocupă primul loc în clasamentul orașelor din România în care cei mai mulți dintre oameni doresc să locuiască, fiind luate în considerare aspecte precum dezvoltarea economică a orașului, nivelul salariilor și alternativele multiple de petrecere a timpului liber. Existența unui nivel de trai superior comparativ cu celelalte orașe ale țării, a numeroase instituții culturale, a unităților de învățământ superior calitative și recunoscute la nivel internațional, a unor salarii mai mari, a posibilității de a găsi un loc de muncă mult mai repede sunt doar câteva dintre motivele pentru care capitala României reunește persoane originare din întreaga țară.
Conform Forbes, București ocupa în anul 2015 primul loc în ceea ce privește Topul celor mai bune orașe pentru afaceri. Un an mai târziu, acesta a fost surclasat de Timișoara și Cluj-Napoca, ajungând astfel din poziția de lider pe cel de-al treilea loc în 2016. Cauzele acestui regres vizează problemele de natură legală cu care s-au confruntat câțiva dintre edilii orașului, șomajul și infrastructura, toate acestea având repercusiuni asupra dezvoltării economiei regionale. Deși București beneficiază de singurul metrou subteran din țară, studiile demonstrează ca rețeua de metrou nu este suficient dezvoltată. Nici sistemul rutier sau aerian nu înregistrează rezultate îmbucurătoare. Cu toate că există trei autostrăzi, acestea nu sunt conectate corespunzător, iar traficul nu este fluidizat la parametrii optimi. Străzile capitalei îngreunează uneori traficul întrucât prezintă numeroase gropi, iar unele artere nu sunt semnalizate corespunzător. În ceea ce privește calitatea rețelei stradale, aceasta este afectată într-o măsură foarte mare pe parcursul iernii din cauza substanțelor pentru dezăpezire.
În urma analizei Agenției pentru Dezvoltare Regională București-Ilfov, a reieșit că sistemul de transport intraregional este deficitar, transportul electric urban (tramvaiele) nu este modernizat, cercetarea realizată în cadrul universităților nu corespunde cu mediul de afaceri existent în prezent, iar rata abandonul școlar este alarmant de îngrijorătoare, în această regiune de dezvoltare înregistrându-se una dintre cele mai mari valori de la nivel national. Cu toate acestea, au fost evidențiate și câteva aspecte pozitive, și anume: București rămâne cel mai mare generator de Produs Intern Brut, înregistrând astfel cea mai mare valoare a PIB pe locuitor și a PIB pe unitate administrativă. De asemenea, există pe de o parte un număr semnificativ de societăți active și societăți cu capital străin, iar pe de altă parte câștiguri importante provenite din salarii.
Încă din 2015, real estate-ul a cunoscut în București o ascensiune semnificativă. Au fost demarate numeroase proiecte pentru construcția de birouri și cartiere rezidențiale, atât în centru, cât și la marginea capitalei. Se anunță investiții foarte mari și în ceea ce privește spațiile comerciale. Conform pieței imobiliare, în anul 2016 au fost date în folosință cu 25% mai multe locuințe decât în anul precedent. Mai mult decât atât, 2016 a reprezentat anul în care s-a înregistrat cel mai mare număr de construcții de locuințe proiectate și finalizate în același an din 1990 până în prezent. Pentru aproximativ 14.000 spații din București și zonele învecinate au fost semnate actele de proprietate.
3.2 Cluj-Napoca
3.2.1 Introducere
Cluj Napoca intră inevitabil într-o faza nouă de dezvoltare. În perioada 2007-2012 orașul a trecut printr-o etapă necesară în ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii de bază și profilului de oraș cu potențial în sfera serviciilor publice și private. Profilul strategic al orașului definit în 2007 identifica un număr semnificativ de caracteristici pozitive (potențial în domeniul învățământului universitar, economiei locale, serviciilor medicale, capacității administrative, turismului, capacităților asociative, inovării și creativității, multiculturalismului) și negative (constrângeri datorate poziționării geografice, insuficientă coordonare între actorii relevanți ai comunității, migrația forței de muncă; dificultăți legate de gestionarea eficientă a resurselor locale, accesul limitat la informație și servicii de calitate, slabă reprezentare și promovare a intereselor orașului la nivel național și internațional, slabă valorizare a potențialului multicultural).
3.2.2 Prezentare generală
Județul Cluj, având capitala administrativă la Cluj Napoca, este situat în arealul nord-vestic al României, învecinându-se cu județele Maramureș, Bistrița-Năsăud, Bihor, Sălaj (Regiunea N-V), Mureș și Alba (Regiunea Centru). Cu o populație de 691,106 de locuitori, județul Cluj ocupă locul 4 în ierarhia județelor la nivel național (după Municipiul București, Iași și Prahova) cu o pondere de 3,43% din populația țării, în creștere față de 2002 deși numărul absolut al populației stabile a scăzut în raport cu acest an (702,755 locuitori, RPL 2002). Județul Cluj are o suprafață de 6.674,4 km2 (2,8% din suprafață României) situându-se pe locul 12 între județe că și mărime (CJ Cluj, Strategia de Dezvoltare a Județului Cluj pentru perioada 2014-2020, 2015).
Municipiul Cluj Napoca, reședința județului Cluj, reprezintă centrul urban de importanța cea mai mare în arealul transilvănean istoric, fiind în trecut una dintre capitalele istorice ale principatului Transilvaniei și, pentru o perioada, al doilea oraș ca mărime din Regatul Ungariei și reședința comitatului Cluj. Cu o suprafață totală de 179.5 km2 și o populație de 324,576 locuitori (RPL, 2011), Cluj Napoca este astăzi principalul centru economic, social și universitar din Transilvania și al doilea oraș ca mărime din România.
Cluj Napoca, alături de celelalte 6 municipii de rang I din România a fost desemnat Pol de Creștere prin HG nr.998/2008 pentru desemnarea polilor naționali de creștere în care se realizează cu prioritate investiții din programele cu finanțare comunitară și națională, cu modificările și completările ulterioare.
Cluj-Napoca are una dintre cele mai dinamice economii din România. Pol de dezvoltare regional, Cluj-Napoca este al doilea în ierarhia națională ca potențial de polarizare după București. Principalele atuuri, din punct de vedere economic, pe care le deține Clujul, sunt forța de muncă specializată, infrastructura de transport dezvoltată (aeroportul a cărui pistă și ofertă de servicii sunt în extindere), vocația multiculturală a orașului, potențialul turistic, mediul de afaceri dinamic și rată scăzută a șomajului (2,72% în ianuarie 2017, conform ANOFM).
3.2.3 Zona metropolitană Cluj
Zona Metropolitană Cluj este localizată în Nord-Vestul României, făcând parte din regiunea de dezvoltare N-V și din Județul Cluj, ca teritoriu de cooperare între Municipiul Cluj Napoca și localitățile din jurul acestuia.
Regiunea de Dezvoltare VI Nord-Vest, ca regiune fără personalitate juridică (statistică) a fost constituită în anul 1998 prin asocierea consiliilor județene Bihor, Satu Mare, Maramureș, Sălaj, Bistrița-Năsăud și Cluj, având capitala la Cluj Napoca, în județul Cluj. Regiunea este una dintre cele 6 de graniță, învecinându-se cu Ucraina la nord și cu Ungaria spre vest.
Conform recensământului din 2011, regiunea are o populație totală de 2,600,132 locuitori, anume 12.92% din populația totală a țării, în scădere cu 5.11% față de recensământul din 2002 (2,740,064 locuitori).
Zona Metropolitană Cluj Napoca a fost constituită ca urmare a Hotărârii Consiliului Local nr. 415/2008, cuprinzând la acea dată municipiul Cluj Napoca (desemnat pol de creștere) și un număr de 17 localități rurale din jurul acestuia: Comunele Aiton, Apahida, Baciu, Bonțida, Borșa, Caianu, Chinteni, Ciurilă, Cojocna, Feleacu, Florești, Garbau, Gilău, Jucu, Petreștii de Jos, Tureni și Vultureni.
Principalul scop al asocierii la nivel de zonă metropolitană a fost necesitatea de a beneficia de avantajul competitiv dobândit prin numirea Municipiului Cluj ca Pol de Creștere. Programul Operațional Regional 2007-2013 a prevăzut finanțare prioritară, în cadrul Axei Prioritare 1 – „Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor – poli urbani de creștere”, a polilor de creștere, de dezvoltare și a centrelor urbane cu peste 10,000 locuitori. Pentru a accesa fondurile comunitare și naționale alocate, a fost necesară o asociere a Municipiului Cluj Napoca cu arealul sau de influență și pregătirea unui PID – Plan Integrat de Dezvoltare, la nivel de ADI.
3.2.4 Clujul, paradisul informatic
Cu o populație de 309.136 locuitori, în anul 2015, Clujul se clasează pe locul 3 în Topul Forbes Best Cities 2015. Domeniul IT a cucerit și mai mult piața, fiind primul în ramurile industriilor principale. După cum în articol se specifică, Cluj IT Cluster este principalul „vinovat” pentru dezvoltarea aceasta miraculoasă din ultimii ani, fiind acreditat la nivel european cu eticheta de „Bronz”.
După cum afirmă Andrei Kelmen, directorul executiv al Cluj IT Cluster, această etichetare nu se oprește aici, din contră aceasta le-a stârnit interesul pentru a obține ”treptele superioare de etichetare la nivel european”.
Din octombrie 2012, de când acest cluster a luat naștere, domeniul IT este în plină ascensiune, observându-se rezultate la puțin timp. Cătălin Ștef, CEO 3Pillar Global România, afirmă pentru „Forbes România” că domeniul IT este cel mai cotat din punct de vedere al cererilor de muncă în Timișoara și Cluj. De asemenea, acesta dezvăluie că nivelul cererii în acest moment îl depășește pe cel al angajaților disponibili, astfel rezultând concurență tot mai mare între companiile angajatoare.
Totodată, în urmă investitorilor în număr cât mai mare în cele 6 parcuri industriale din județul Cluj, acesta beneficiază economic de pe urma acestui domeniu și își consolidează poziția de Capitală economică a Transilvaniei.
3.2.5 Cluj-Napoca, locul 2 în Forbes Best Cities 40 – ascensiunea continuă
După laudele primite în 2015, domeniul IT nu a încetat să evolueze. Conform articolului din „Forbes România”, IT-ul se află „în top 10 cele mai valoroase companii din Cluj prin EBS România”. EBS România a luat naștere în anul 2000 datorită lui Daniel Metz, om de afaceri român. În 2013, Daniel Metz a vândut compania către concernul japonez NTT Data. După această vânzare, Daniel a așteptat până în anul 2016, când s-a decis să investească în dezvolatrea proiectului rezidențial, Contemporano. Acesta din urmă se localizează în zona centrală a Clujului și este format din 73 de apartamente cu una, două sau trei camere, ce sunt amplasate în două imobile a 5, respectiv 6 etaje.
De notat este faptul că și domeniul imobiliar face parte din principalele ramuri industriale ale județului. Acest fapt atestă că Bucureștiul este depășit de Cluj-Napoca în topul celor mai bune orașe pentru afaceri. Astfel, în 2015, Clujul a devenit orașul cu cele mai mari prețuri solicitate pe metru pătrat de apartament. De exemplu, într-un oraș situat pe marginea răului Someșului Mic, la finalul anului 2015, un metru pătrat util de apartament costa, în medie, 1.111 euro, în timp ce în București prețul era de 1.094 euro/ metru pătrat util, potrivit analizei realizate de Imobiliare.ro
Cătălin Ștef, afirmă pentru ziar că segmentul IT, deși este în plină ascensiune și până în momentul de față este cel mai dinamic segment, tot se confruntă cu un deficit de forță de muncă. De asemenea, acesta dezvăluie că „companiile vor aloca bugete pentru a investi în creșterea și dezvoltarea studenților pentru a asigura formarea generațiilor viitoare de programatori”.
Clujul nu se da în lături de la nimic, tehnologia stimulând și investiții în segmentul clădirilor de birouri. Martor este ansamblul Liberty Technology Park, dezvoltat de către omul de afaceri Ion Sturza, prin Fribourg Development, care are atât chiriași de mare anvergură, precum Siemens, KPMG sau Recall Information Services, cât și companii aflate la început de drum. Dintre cele 5 start-up-uri prezente, la acel moment, în parcul tehnologic de afaceri, doar unul singur era local, restul povenind din Germania, Italia și Austia, acest lucru realizându-se și cu ajutorul și implicarea autorităților în susținerea investitorilor străini.
Topul celor mai valoroase companii din județ:
Electrică Distribuție Transilvania Nord – companie de distribuție a curentului electric
Terapia – companie din domeniul fabricării preparatelor farmaceutice
Compania de apă Someș – companie de captare, tratare și distribuție a apei
CTP Cluj-Napoca – compania locală de transport public
Sortilemn – producător de mobilă
Energobit – principalii producători de echipamente electrice din România
Farmec – producător de cosmetice
Transferoviar Grup – companie care efectuează operațiuni de transport și manevră feroviară de marfă și de călători
Sanex – întreprindere care acționează în domeniul ceramicii pentru construcții (producător de plăci ceramice: faianță, gresie și decoruri)
EBS România – companie furnizoare de soluții software integrate de gestiune ERP (Enterprise Resource Planning)
3.3 Constanța
3.3.1 Așezare
Constanța este unul dintre cele cele mai vechi orașe atestate de pe teritoriul României. Constanța se află în județul cu același nume, în partea de sud-est a României. Se situează pe coasta Mării Negre, într-o zonă lagunară la est, deluroasă la nord și în partea centrală, și de câmpie la sud și vest.
Orașul Constanța posedă o plajă proprie în lungime de 6 km. Municipiul se învecinează cu orașele Năvodari și Ovidiu la nord, cu comuna Agigea la sud (cu aceste trei localități fiind lipit), orașul Murfatlar și comuna Valu lui Traian la vest, orașul Techirghiol și comuna Cumpăna la sud-vest și Marea Neagră la est.
3.3.2 Populație
Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Constanța se ridică la 283.872 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 310.471 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (83,11%). Principalele minorități sunt cele de tătari (2,6%) și turci (2,3%). Pentru 10,36% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2]
3.3.3 Economie
Constanța este un centru industrial, comercial și turistic de importanță națională[30]. Aici se află cel mai mare port al României și cel de-al șaisprezecelea al Europei[31], în cadrul căruia funcționează șantierul naval, unul dintre cele mai mari după numărul vaselor construite și reparate[32].
Turismul devine o ramură de activitate economică importantă. Deși Constanța a fost deja promovată ca fiind o stațiune balneară de către regele Carol I, dezvoltarea industriei navale a avut drept efect micșorarea plajelor[33]. Totuși, datorită plasării în apropierea localităților turistice, mulți oameni descoperă și vizitează monumentele din oraș. De asemenea, Constanța este un focar al comerțului și educației, acestea fiind de altfel aspecte importante ale economiei locale
3.3.4 Constanța – pol de creștere pentru turism și activități portuare
Zona Metropolitană Constanța este un centru multifuncțional competitiv al României și principalul polarizator economic în regiunea Mării Negre.
Prin dezvoltarea durabilă a întregii zone și reducerea discrepanțelor actuale de dezvoltare dintre cele 14 localități care compun Polul de Creștere, Constanța va fi o metropolă europeană, o zonă turistică în expansiune, cu o economie în creștere rapidă și un standard de viață ridicat pentru toți locuitorii săi.
Profilul economic tradițional al Polului de Creștere Constanța se axează deopotrivă pe activitățile economice specifice portului și sectorului terțiar, precum și pe turism. Poziția sa geo–strategică conferă Polului de Creștere Constanța oportunități economice importante în ceea ce privește
exploatarea resurselor de hidrocarburi din bazinul Mării Negre, precum și a potențialului energetic eolian de care dispune zona.
Obiectivele strategice ale Polului Național de Creștere Constanta au fost stabilite în concordanță cu:
Creșterea rolului economic și social al Polului Național de Creștere Constanța, prin adoptarea unei abordări policentrice, în vederea stimulării unei dezvoltări mai echilibrate a municipiului Constanta și a arealului său de influență (cele 14 localități ce formează Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Constanța)
Îmbunătățirea accesibilității în interiorul și în exteriorul municipiului Constanța și în arealul său de influență, realizând conexiuni cu zonele din imediata vecinătate
Creșterea contribuției turismului la dezvoltarea Polului Național de Creștere Constanța
Creșterea calității infrastructurii sociale din Polul Național de Creștere Constanța
Creșterea competitivității in vederea stimulării mediului de afaceri local
3.3.5 Constanța- revista Forbes
In anul 2015, Constanța a ocupat in Forbes Best Cities locul 4.
Traficul de mărfuri în port a crescut anul trecut, la fel și activitate din turism.Traficul de mărfuri înregistrat în portul Constanța a fost, anul trecut, de 55, 6 de milioane de tone, în ușoară creștere față de cele 55,1 de milioane de tone din 2013, potrivit datelor Companiei Naționale „Administrația Porturilor Maritime“ S.A. Constanța. În 2014, au fost înregistrate 14.824 de escale făcute în total de nave, dintre care 10.053 de către nave fluviale și 4.771 de către nave maritime. Spre comparație, în 2013 valorile au fost 14.066, 9.233, respectiv 4.833.
Din punctul de vedere al turismului, județul Constanța se situează pe primul loc în toată țara, în ciuda faptului că sezonul estival durează în România doar trei luni și că litoralul concurează, din perspectiva numărului de înnoptări în structurile de cazare, cu stațiunile montane, în care sezonul durează tot anul. Astfel, cu un număr de 3,61 milioane de înnoptări în structurile de cazare din județ pe parcursul întregului an 2014, Constanța se situează cu mult peste București (2,49 milioane de înnoptări) și la mare distanță de județele Brașov (1,77 milioane de înnoptări) și Prahova ( aproape 900.000 de înnoptări). Față de anul 2013, numărul de înnoptări în structurile de cazare din județul de la malul mării a crescut cu aproape 200.000, conform datelor de la Institutul Național de Statistică.
Așadar, Constanța a fost clasat în Top-ul Forbes pe locul 4, ceea ce înseamnă că are un potențial mare de dezvoltare, acesta fiind un important centru comercial, industrial și turistic al țării. Constanța ar putea deveni o metropolă europeană dacă s-ar reduce din discrepanțele actuale dintre cele 14 localități componente ale Polului de Creștere. Constanța este un centru multifuncțional competitiv al Romaniei.
3.4 Iași
Iași este municipiul de reședință al județului cu același nume fiind localizat în partea de est a Moldovei, în Câmpia Moldovei.
La recensământul din 2011, municipiul Iași avea o populație de 290.422 și era al patrulea oraș ca mărime din România. Conform datelor furnizate de Institutului Național de Statistică (INS), la 1 ianuarie 2015 populația stabilă a municipiului Iași era de 357.192 de locuitori, menținându-se creșterea numărului de locuitori față de data recensământului efectuat în 2011 și fiind al doilea după București.
Iași este un centru economic important al României. Industriile principale sunt metalurgia (SC Arcelor Mittal Tubular Products, SC Tehno Steel), medicamentele (SC Antibiotice SA), textilele (SC IasiConf SA, SC Iasitex SA) și industria alimentară. Sectorul bancar și cel al informației au luat avânt în ultimii ani, numeroase bănci și companii de software fiind prezente în oraș.
Municipiul este de asemenea un centru comercial regional important, aici existând numeroase centre comerciale (Iulius Mall, Moldova Center, Ansamblul Palas, Felicia Shopping Center, Era Shopping Center, Hala Centrală, Axa Niciman etc.) și mai multe hyper și supermarket-uri (Arabesque, Auchan, Billa, Carrefour, Dedeman, Kaufland, Leroy Merlin, Lidl, Metro, Mobexpert, Mr. Bricolage, Praktiker, Selgros). Alte proiecte sunt în curs de realizare (Maximall, Green Plaza Iași etc.).
Zona Metropolitană Iași este o zonă metropolitană din județul Iași, Moldova, România ce cuprinde municipiul Iași și 13 comune învecinate acestuia, constituită în scopul creării de noi oportunități de afaceri, al construcției și amenajării de locuințe și locuri de recreere, al, atragerii de investiții mai consistente, și al coordonării mai bune a proiectelor de mediu și infrastructură. Zona metropolitană Iași a fost prima zonă metropolitană din România, constituită la 8 aprilie 2004.
Orașul Iași este singurul pol de creștere al regiunii de dezvoltare Nord-Est, potrivit Planului de Dezvoltare Regională 2014-2020 elaborat de Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, cu business în dezvoltare în IT și imobiliare și cu afaceri de tradiție în farma și industria alimentară.
Conform Forbes în ciuda problemelor cu legea ale primarului, Iașiul rămâne și în acest an printre cele mai bune zece orașe pentru afaceri. Domeniile economice din care provin companiile din top 10 cele mai importante companii din județul Iași sunt: construcțiile, colectarea deșeurilor, comerțul cu piese și accesorii auto, industria cărnii, a textilelor, producția de tuburi și profile din oțel, medicamentele, vinul și captarea, tratarea și distribuția apei
3.5 Sibiu
3.5.1 Prezentare generala
Sibiul este municipiul de reședință al județului cu același nume, Transilvania, România, format din localitățile componente Păltiniș și Sibiu (reședința). Sibiul este un important centru cultural și economic din sudul Transilvaniei, cu o populație de 147.245 locuitori conform recensământului din 2011.
Municipiul Sibiu a reprezentat și reprezintă unul dintre cele mai importante și înfloritoare orașe din Transilvania, fiind unul dintre principalele centre ale coloniștilor sași stabiliți în zonă. Orașul a fost capitală a Transilvaniei între anii 1692-1791 și 1849-1865. A cunoscut în ultimii ani o renaștere economică și culturală semnificativă. Sibiul este în prezent unul dintre orașele cu cel mai mare nivel de investiții străine din România. În anul 2007 a fost Capitala Culturală Europeană, împreună cu orașul Luxemburg. Sibiul este unul din cele mai prospere orașe din România și primește una din cele mai mari rate de investiții străine.
3.5.2 Sibiu – pol de dezvoltare urbana
Municipiul Sibiu dispune de un buget de 14,86 milioane euro pentru implementarea proiectelor incluse în Planul integrat de dezvoltare urbană – poli de dezvoltare urbană. Nivelul de dezvoltare al unei regiuni este direct influențat de nivelul de dezvoltare al orașelor mari, prin multitudinea de funcții de grad superior pe care acestea le îndeplinesc, acestea acționând ca centre de creștere. Fondurile alocate dezvoltării orașelor vor genera rezultate pozitive în piața muncii și cea socială atât în oraș, cât și în localitățile învecinte.
Planul Integrat de Dezvoltare Urbană al municipiului Sibiu conține un număr de 8 proiecte individuale prin care se solicită peste 14 milioane euro fonduri nerambursabile din Programul Operațional Regional. Cinci proiecte din cele opt ce constituie planul integrat de dezvoltare urbană au fost depuse la sediul ADR Centru din Alba Iulia.
Planul integrat urmarește creșterea caliățtii vieții și crearea de noi locuri de munca, prin reabilitarea infrastructurii urbane, îmbunătățirea serviciilor urbane, inclusiv a serviciilor sociale, precum și prin dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor și a antreprenoriatului.
3.5.3 Locul ocupat în Forbes 40
Forbes Best Cities 2016, locul 11: Sibiu, orașul germano-român
Sibiul ocupă poziția 11 și este devansat printre alte municipii ca Brașov, Constanța, Oradea sau Arad. Sibiul este cunoscut în special drept „orașul lui Iohannis”, cu referire la fostul primar al urbei, artizanul creșterii economice și culturale a orașului, astăzi președintele României.
Trei dintre cele mai puternice zece companii din județul Sibiu activează în industria auto, un domeniu important pentru economia locală. Alte două sunt companii importante la nivel național în extracția și transportul de gaze. Materialele de construcții, producția elementelor din metal și îmbrăcămintea completează domeniile în care activează cele mai valoroase companii sibiene.
De notat este că, deși majoritatea companiilor din automotive din Sibiu sunt străine, firma situată pe locul al treilea în clasamentul menționat mai sus, Compa, are capital românesc, fiind deținută de Asociația Salariaților. Controlată de români este și o altă companie din top, Ambient, dar și Banca Comercială Carpatica.
Forța de muncă locală bine calificată, legăturile culturale tradiționale cu țările germanofone, infrastructura de transport în plină dezvoltare (inclusiv aeroport internațional) au constituit premisele atragerii unor investiții străine semnificative, îndeosebi ale firmelor germane.
Într-adevăr, dacă aruncăm o privire peste lista companiilor cu activități în județul Sibiu, descoperim multe nume germane : Siemens Electrical Installation Technology, Simea, Raguse Medizinische Produkte, Kromberg &Schubert, Continental Automotive, Thyssen Krupp Bilstein Compa. La acestea se adaugă și companii din alte tari, precum Faurecia Seating, Takata-Petri sau CML Innovative Technologies, dar și firme românești de anvergură, printre care Scandia Romana și Boromir. În județul Sibiu, la Mediaș, au sediul companii românești importante precum Romgaz, Transgaz, Armax Gaz sau Dafora.
În prezent pilonii economici principali ai județului Sibiu sunt industria construcțiilor de mașini, industria mijloacelor de transport (subansamble și componente auto), industria electrotehnică, industria confecțiilor textile și a încălțămintei. Domeniile spre care s-au îndreptat cei mai muțti dintre investitorii străini din județ sunt industria auto și a componentelor auto, industria construcțiilor de mașini și utilaje, piese și subansamble electrice și electrotehnice, industria ușoară. De altfel, industria mijloacelor de transport (inclusiv componente), industria construcțiilor de mașini, mașinile și industria echipamentelor electrice asigură peste 50% din exporturile județului.
Zona Industrială Vest, magnet sigur pentru investitori. Zona Industrială Vest din Sibiu (ZIV) concentrează cea mai mare parte a noii industrii sibiene, după dispariția fabricilor construite înainte de 1989. Astăzi, în ZIV lucrează peste 7.000 de sibieni, potrivit publicației locale "Turnul Sfatului". Cele mai importante trei companii cu activități în ZIV concentrează peste 70% din cifra de afaceri a zonei. Acestea sunt Marquardt Schaltsysteme S.C.S – care a extins recent suprafața de producție și de birouri la 36.000 de metri pătrati -, Continental si Takata-Petri. "În fiecare nouă mașină produsă în Europa se regasește o componentă fabricată la Sibiu", spunea, anul trecut, Oswald Kolb, directorul general al Continental Automotive Systems Sibiu.
Sibiul s-a remarcat în ultimul an și prin activitățile culturale pe care le-a găzduit. Unul dintre momentele în care numele orașului a fost pe buzele tuturor europenilor a fost anul 2007, când orașul de pe Cibin a fost Capitală Culturală Europeană.
Deși Sibiul nu se afla în top 10 în cadrul clasamentului, singura poziție care îl desparte îi ofera o cunoaștere substanțială. Cu toate că se încearcă o includere în lista polilor de creștere acesta reprezintă momentan doar pol de dezvoltare urbană alături de Arad, Baia Mare, Bacău, Brăila, Galați, Deva, Oradea, Pitești, Râmnicu-Vâlcea, Satu Mare, Suceava, Târgu-Mures.
În ceea ce privește Sibiul, urcarea în clasament reprezintă o mișcare foarte importantă având în vedere că spre deosebire de anul 2015 acesta înaintează doua poziții. Astfel, cu o asemenea încurajare se vrea o forțare a clasamentului prin introducerea în top 10.
Brăila
3.6.1 Așezare geografică
“ În partea de răsărit a Câmpiei Române, la intersecția a trei provincii istorice romanești – Țara Romanescă, Moldova și Dobrogea – pe Dunărea inferioară, acolo unde aceasta se reunește prin cele două brațe ale sale, Dunărea Nouă și Dunărea Veche, se află vechea așezare românească a Brăilei.Situat în sud-estul României, în Câmpia Română, județul Brăila se întinde pe o suprafață de 4765,8 kmp. Reședința administrativă, orașul Brăila, unul dintre cele mai mari porturi din România. Orașul este situat pe malul stâng al Dunării.”(http://braila.3x.ro/asezare.html)
3.6.2 Populație
“Conform recensământului din 2011, publicat de Institutul Național de Statistică, populația orașului era de 307.691 locuitori, orașul fiind al 11-lea cel mai mare centru urban din țară după numărul de locuitori. Aceasta este repartizată astfel: în sectorul urban – 180.302 locuitori iar în sectorul rural- 127.389 locuitori. Din populația judetului, 66% este concentrată in zona orașului. Populația majoritară este de naționalitate română, alături de care traiesc: aromâni 0,034%; macedo-români 0,01%; lipoveni 0,55%; greci 0.1%; rromi 1,1% dar și alte naționalități. " (www.wikipedia.org)
3.6.3 Economie
“Fără Dunăre, Brăila ar fi fost un oraș „oarecare și nicidecum acel neuitat și mare Babilon românesc, situat pe malul bătrânului Istru”. Tradiția de oraș comercial și mai ales acela de port și de centru al exportului românesc de cereale, se conjugă cu activitatea industrială semnificativă. Din vremuri imemoriabile, locuitorii Brăilei s-au ocupat cu agricultura, creșterea animalelor și pescuitul pe malul vestic al Dunării. Un velier, stema orașului Brăila, a fost simbolul comerțului, ocupația principală a locuitorilor din această zonă.” (www.primariabraila.ro)
“După anul 1990 s-au făcut resimțite rezultatele dezvoltării mult prea ambițioase, nejustificate și disproporționate a industriei. Multe din reperele industriale de referință și-au închis total sau parțial porțile. Aceasta a dus la deprecierea, mai accentuată decât la nivel național, a nivelului de trai și al gradului de dezvoltarea al urbei.
Astfel, Brăila este unul din cei doi poli de dezvoltare urbană din cadrul Regiunii Sud Est, alături de Municipiul Galați.” (www.wikipedia.org)
3.6.4 Zona metropolitană
Realizarea zonei metropolitane este un proiect îndrăzneț dar mai ales benefic pentru cele două orașe. Asocierea celor două orașe se va numii “Dunărea de jos”. Considerată a doua aglomerație urbană din România după București, Zona Metropolitană Galați-Brăila este formată în special din orașele Galați și Brăila, aflate la o distanță de circa 15 km unul de altul.
3.6.5 Topul Forbes
Conform topului Forbes 40 cele mai bune orașe pentru afaceri, județul Brăila se situează pe locul 31. Consider ca acest loc nu este deloc unul îmbucurător și demn de a fi laudat sau de a fi un motiv de mândrie pentru administrație sau pentru cetățeni.
Cauzele ce au dus la acest declin, transformând orașul de odinioară numit “Mare Babilon” într-un oraș codaș, sunt multiple. Cea mai mare cauză fiind neimplicarea autorităților în atragerea de fonduri și de investitori care pot valorifica potențialul de care orașul dispune. Lăsarea în paragină a unor obiective turistice ce puteau aduce venituri substanțiale, este o alta cauză nefavorabilă. Din cauza unui viitor nesigur în ceea ce privește gasirea unui loc de muncă oportun din punct de vedere financiar, tinerii decid să migreze către alte orașe, astfel populația fiind în continuă îmbătrânire.
Județul Brăila se situează pe locul 31 în anul 2016 iar în anul 2015 acesta a ocupat locul 33. Putem observa ca orașul este în plină perioadă de ascensiune, urcând în numai un an două locuri în acest top.
Faptul că înaintea orașului Brăila există multe orașe mai mici ca densitate dar și ca populație față de acesta, trebuie să pună autoritățile pe gânduri, ce trebuie să fie materializate și transformate în fapte pentru a ajuta acest oraș să renască precum pasărea Phoenix.
Conform topului Forbes, Vard Brăila (construcții navale), Compania de Utilități Publice Dunărea Brăila (tratarea și distribuția apei) și Brainconf (industria textilă) sunt cele mai puternice companii înregistrate în județ, la care eu ca și localnic pot adăuga Yazaki ( cablaje auto).
3.7 Alba-Iulia
3.7.1 Așezare
Municipiul Alba Iulia este situat la o altitudine de 270 m, la o distanță de 340 km de București, 100 km de Cluj, 70 km de Sibiu și la 241 km de Arad și are o suprafață de 10.365 ha. Este așezat în perimetrul format de râul Ampoi, râul Sebeș, crestele munților Apuseni și Podișul Transilvaniei. Orașul propriu-zis este așezat pe prima terasă a Mureșului, care formează spre est un șes lung de 8-10 km și lat de 2-4km.
3.7.2 Populație
Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Alba Iulia se ridică la 63.536 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 66.406 locuitori.[8] Majoritatea locuitorilor sunt români (87,62%). Principalele minorități sunt cele de romi (1,76%) și maghiari (1,59%). Pentru 8,64% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[9]
3.7.3 Economie
Municipiul Alba Iulia este centrul administrativ al Regiunii de Dezvoltare Centru, cu județele Alba, Brașov, Sibiu, Harghita, Covasna și Mureș în componență.
În Alba Iulia își are sediul central Federația Agențiilor Române de Energie – FAREN. La Alba Iulia funcționează singurul birou de reprezentanță al ARE (Adunarea Ansamblului Regiunilor Europene) din Europa Centrală și de Sud-Est.
În Alba Iulia, orașul Unirii de la 1918, se remarcă astăzi industria alimentară și a băuturilor și industria lemnului, în care activează companii cu nume cunoscute la nivel național.
3.7.4 Centru urban
Alba Iulia reprezintă un centru urban, municipiul reședință de județ, definit legal și instituțional – de interes național, concentrând interesele rezidențiale, economice, educaționale, sociale sau administrative a peste 100 000 de locuitori.
Dezvoltarea centrului urban Alba Iulia trebuie analizată și relaționată constant de contextul politicii de dezvoltare regională din România și, implicit, în contextul politicii de dezvoltare regională a Uniunii Europene. Pe termen lung, Alba Iulia va deveni un centru de dezvoltare economică solid pe culoarul Sibiu – Cluj-Napoca / Târgu Mureș și un model administrativ – instituțional, turistic și comunitar de tip european. În contextul accentuării disparităților regionale la nivel național, dintre Regiunea București-Ilfov și celelalte regiuni (implicit Regiunea Centru), dar și noul context impus de calitatea de stat membru în Uniunea Europeană, politica de dezvoltare regională a României, aferentă perioadei 2007-2013, are ca obiective relevante:
diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltării echilibrate și pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare întârziată);
preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre;
îndeplinirea criteriilor de integrare în structurile Uniunii Europene și de acces la instrumentele financiare de asistență pentru țările membre (fonduri structurale și de coeziune);
corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare;
stimularea cooperării interregionale, interne și internaționale, care contribuie la dezvoltarea economică și care este în conformitate cu prevederile legale și cu acordurile internaționale încheiate de România.
3.7.5 Alba-Iulia – Revista Forbes
În anul 2015, Alba-Iulia a ocupat in Forbes Best Cities locul 17. Din punct de vedere economic, în județ se remarcă o activitate preponderent agricolă, urmată de activități de producție în: industria lemnului (unde se preconizează că nu vor mai fi resurse în următorii 4‐5 ani), industria alimentară și a băuturilor (companii precum Transavia, Albalact și Jidvei au sediul în județul Alba) și industria de fabricare mașini, utilaje și echipamente (vor crește ca pondere datorită deschiderii coridoarelor de transport).
În județ, rețeaua localităților urbane și rurale a cunoscut un proces de polarizare în jurul municipiilor Alba Iulia, Blaj și Sebeș, în timp ce zona locuită a munților Apuseni înregistrează stagnare și un proces lent de declin economic, potrivit documentul menționat mai sus.
În perioada 1991-2013, județul Alba a atras un număr de 1.889 de societăți comerciale cu aport străin la capital au subscris un capital social de aproape 320 de milioane de euro.
Prin urmare, Alba Iulia reprezintă un centru urban, municipiu de județ, remarcanduse cu industria alimentară, a băuturilor și a lemnului.Alba Iulia ocupă în clasamentul realizat de revista Forbes locul 17, datorită activității preponderent agricole, celelalte ramuri fiind mai puțin dezvoltate. Astfel, Alba Iulia nu este considerat un Pol de Creștere, ci un centru urban.
4. Concluzii
Pentru a aplica cu succes strategia "polului de creștere" ca o bază pentru dezvoltarea locala a unei economii este necesară o combinație între baza teoretică și baza reală, find indispensabil o consolidare a procesului de administrare într-un sistem unic în care obiectele și subiectele propuse administrării formează o structură flexibilă și propice.
În urma celor studiate trebuie reținut faptul că acești poli de creștere și poli de dezvoltare urbană nu ocupă în totalitate locurile fruntașe ale topului realizat de Forbes, deși au beneficiat de un număr mai mare de fonduri pentru dezvoltare comparativ cu alte orașe din România. De aici se poate explica prezența unor municipii care nu au avut acest statut privilegiat, dar care totuși ocupă poziții apreciabile în topul celor mai bune 40 de orașe din țară pentru investiții.
După atenta selecționare și schimbarea statului acestor orașe, putem spune că atât polii naționali de creștere, cât și cei de dezvoltare urbană au un rol foarte important, deoarece aceștia contribuie la evoluția zonelor vizate și implicit la evoluția țării din mai multe perpective, și anume: dezvoltarea mediului de afaceri, creșterea numărului de locuri de muncă și îmbunătățirea nivelului de trai al populației etc.
Prin intermediul cercetării nostre commune, am demonstrate faptul că politica polilor de creștere a avut un impact major asupra centrelor urbane respective, deoarece din topul Revistei Forbes cu privire la cele mai bune 40 de orașe din România majoritatea dețin locuri apreciabile. Cu toate acestea, există și situații în care anumite municipii ocupă poziții nefavorabile, ducând la neîndeplinirea aspirațiilor propuse de instituțiile statului.
Referințe bibliografice
Aydalot, P. (1965). Note sur les economies exterenes et quelques notions connexes. Review Economique 16, pp. 944-973.
Barquero, V.A. (1991). Local Development, A strategy for the job creation. Athens: Papazisis.
Robert M. Solow (1974) The Economics of Resources or the Resources of Economics. The American Economic Review Vol. 64, No. 2, Papers and Proceedings of the Eighty-sixth Annual Meeting of the American Economic Association (May, 1974), pp. 1-14
https://ro.wikipedia.org/wiki/Alba_Iulia
http://m.adevarul.ro/index.php/locale/alba-iulia/proiect-fonduri-europene-alba-iulia-centru-urban-pilot-destinat-elaborarii-strategiei-dezvoltare-orasului-1_50f2c42e56a0a6567e7939ee/index.html
http://www.forbes.ro/articles/38082-38082
http://www.apulum.ro/
Adevarul, 2015. Orase in care merita sa traiesti. [Interactiv]
Available at: http://adevarul.ro/news/societate/orasele-incare-merita-traiesti-romania-1_54be0bcb448e03c0fdc5b71e/index.html
[Accesat 19 04 2017].
ADR, 2006. REGIO. [Interactiv]
Available at: http://www.regioadrbi.ro/media/6779/Planul%20de%20Dezvoltare%20Regionala%20Bucuresti-Ilfov%202007-2013.pdf
[Accesat 18 04 2017].
ADR, 2013. REGIO. [Interactiv]
Available at: http://2014-2020.adrbi.ro/prezentare/por-2014-2020/
[Accesat 18 04 2017].
ADRBI, 2015. Agentia pentru dezvoltare regionala Bucuresti – Ilfov. [Interactiv]
Available at: http://www.regioadrbi.ro/brosura-electronica/ro/index.html
[Accesat 24 04 2017].
Economica, 2017. Judete campioane la cresterea PIB in 2015. [Interactiv]
Available at: http://www.economica.net/pib-judete-pib-bucuresti-pib-ilfov-pib-cluj-pib-brasov-pib-timis-top-pib-judete-harta-pib-judete_117201.html#n
[Accesat 15 04 2017].
Forbes, 2016. Forbes 40 cele mai bune orașe pentru afaceri, ediția 2016. [Interactiv]
Available at: http://www.forbes.ro/articles/forbes-40-cele-mai-bune-orase-pentru-afaceri-editia-2016-54040
[Accesat 19 04 2017].
Forbes, 2016. Forbes Best Cities 2016, locul 3: București, tot mai jos. [Interactiv]
Available at: http://www.forbes.ro/articles/forbes-best-cities-2016-locul-3-bucuresti-tot-mai-jos-53912
[Accesat 19 04 2017].
Imopedia, 2016. Febra construcțiilor, în București: 2016, anul cu cele mai multe locuințe noi. [Interactiv]
Available at: https://media.imopedia.ro/stiri-imobiliare/locuinte-noi-bucuresti-constructii-2016-23895.html
[Accesat 19 04 2017].
INS, 2016. Populația României pe localitati la 1 ianuarie 2016. [Interactiv]
Available at: http://www.insse.ro/cms/ro/content/popula%C5%A3ia-rom%C3%A2niei-pe-localitati-la-1-ianuarie-2016
[Accesat 18 04 2017].
Wikipedia, 2017. București. [Interactiv]
Available at: https://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C8%99ti
[Accesat 12 04 2017].
Wikipedia, 2017. Zona metropolitană București. [Interactiv]
Available at: https://ro.wikipedia.org/wiki/Zona_metropolitan%C4%83_Bucure%C8%99ti
[Accesat 18 04 2017].
https://en.wikipedia.org/wiki/Constan%C8%9Ba
http://www.ziuaconstanta.ro/diverse/stiri-calde/constanta-in-top-forbes-40-cele-mai-bune-orase-pentru-afaceri-557709.html
http://www.pol-constanta.ro/link-uri-utile/birouri-poli-de-crestere-in-romania/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ia%C8%99i#Economie
Forbes Best Cities 2016, locul 10: Iași, orașul fără concurență
https://ro.wikipedia.org/wiki/Zona_Metropolitan%C4%83_Ia%C8%99i
http://www.anofm.ro/files/Tabele_2.pdf, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
http://www.primariaclujnapoca.ro/userfiles/files/Cluj-Napoca_PID_final.pdf, Primăria Cluj Napoca
http://www.clujnapoca2021.ro/fileadmin/documente/Strategia_de_dezvoltare_a_municipiului_Cluj-Napoca_2014-2020_-_varianta_finala.compressed2.pdf, Cluj Napoca 2021
http://www.cjcluj.ro/UserUploadedFiles/File/01.%20Informatie%20site%20inainte%20de%203%20nov%202014/05.Programele%20Consiliului/02.Strategia%20de%20dezvoltare%20a%20judetului/Strategia%20de%20dezvoltare%20a%20judetului%20Cluj%202014-2020%20part%201.pdf, Consiliul Județean Cluj
http://cmpg.ro/wp-content/uploads/2015/05/strategie-cluj-napoca-2014-2020.pdf, Cluj Management and Planning Group
http://www.clujonline.com/ro/economie_dezvoltare.htm, Cluj Online
Mendel University in Brno, “Growth Poles Theory”, Accesat la adresa www.is.mendelu.cz/eknihovna/opory/zobraz_cast.pl?cast=62146
http://www.adrse.ro/Planificare/PoliUrbani.aspx
http://www.fonduri-structurale.ro/stiri/2977/s-au-desemnat-cei-13-poli-de-dezvoltare-urbana
http://www.adrcentru.ro/Detaliu.aspx?t=PORAxa1
http://www.pol-constanta.ro/link-uri-utile/birouri-poli-de-crestere-in-romania/
https://l.facebook.com/l.php?u=http%3A%2F%2Fwww.inforegio.ro%2Fro%2Fcomunicate-2015%2F683-por-2007-2013-a-adus-locuri-de-munc%25C4%2583%2C-servicii-diversificate-%25C8%2599i-de-calitate-mai-bun%25C4%2583%2C-pentru-mai-mul%25C8%259Bi-utilizatori.html&h=ATNj29Gw25rEvmuiKVapNLTIVVNZsL8-UqkX-ehB-19Rx6PH1h6H3C4Nzgnj-p6aePzzbHPVYyQOZ9up61haFQzmrVMoET1XsaxIQ-G-ZxcC6T46TFkg9-9tcyKcXKy-jAF9X7CuRXDjXl3HrHH3nrYGiQ
http://braila.3x.ro/asezare.html, accesat la data de 24.04.2017
https://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Br%C4%83ila accesat la data de 24.04.2017
http://www.primariabraila.ro/Documente%20Portal/StrategiiDezvoltare/ECONOMIE.pdf accesat la data de 24.04.2017
https://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Br%C4%83ila accesat la data de 24.04.2017
Prof. univ. dr. Ionuț ANASTASIU TĂNASE Diana Andreea
TUDERUȘ Ioana Cătălina
București
2017
INTRODUCERE
Globalizarea a devenit un termen viral în lumea cotidiană, un concept tot mai utilizat în toate domeniile din societate. Chiar dacă pentru noi toți globalizarea nu reprezintă o noutate, acest termen cuprinde dimensiuni și influențe necunoscute încă de majoritatea oamenilor. Nu realizăm impactul pe care îl guvernează asupra lucrurilor care ne înconjoară, asupra tuturor domeniilor de activitate, precum cel economic, tehnologic, cultural, religios, social, etc. În special, tinerii sunt cei atrași de iluzia globalizării, pentru că aceasta oferă experințe noi ce permit dezvoltarea mediului în care trăiesc.
Aflați la o vârstă a controverselor, a căutării unor răspunsuri existențiale despre lume, tânărul are misiunea de a cerceta, de a încerca să găsească un răspuns, indiferent de metoda aleasă. Astfel, această perioadă îi permite tânărului să fie deschis la experiențele din jurul său și la mediul care le influențează. Crescut într-un cadru care, în general, reprezintă globalizare, unde toate activitățile legate de comunicare, învățare, căutare de informații, distracție sunt în mare măsură legate de mediul internațional, dezvoltarea tânărului va fi pe deplin influențată de aceasta.
Scopul acestei lucrări este de a vedea implicarea globalizării asupra percepției sociale a tinerilor. Principalele obiective ale lucrării sunt definite de modul în care globalizarea a construit diferite percepții asupra lumii, fiind ulterior asimiliate de tinerii studenți din ziua de azi. În acest sens, vom încerca să preluăm principalele opinii despre procesul de globalizare și despre implicațiile pe care acesta le are asupra tinerilor. Dorim să observăm cum progresul acestui fenomen a afectat sau nu dezvoltarea social și psihică a tânărului.
ANALIZA ȘTIINȚIFICĂ A LITERATURII TEORETICE RELEVANTE
O să trecem mai departe la conceptele teoretice despre globalizare. În acest sens, nu s-a reușit conturarea unei definiții clare a acestei noțiuni, deoarece așa cum se afirmă și în lucrările de specialitate este dificil să definești un proces foarte complex, fiecare autor identifică diferite dimensiuni și laturi ale sale. În acest sens, mai mulți sociologi au definit acest concept din mai multe perspective. Unul dintre aceștia este George Ritzer, care consideră că „este cel mai important și amplu fenomen al prezentului, fiind greu de imaginat un scenariu în urma căruia să-și încetinească ritmul sau să înceteze” (Ritzer, 2010, p.241), astfel, înțelegem că globalizarea ocupă un loc privilegiat în prezent, iar viața nu poate fi proiectată în lipsa acesteia. De asemenea Ritzer oferă și o definție ce ține de domeniul economic, unde afirmă că globalizarea reprezintă un prilej pentru statele moderne capitaliste, dar și pentru organizațiile mari de a acapara întâietatea pe glob. (Ritzer, 2010, p.33).
Din punct de vedere sociologic, globalizarea este privită de Anthony Giddens ca o schimbare fundamentală în viața cotidiană, afectând atât părțile personale, intime ale acesteia, cât și pe cele profesionale. Astfel, se presupune a avea un impact asupra percepției despre propria persoană, cât și despre grupurile din care provenim. (Giddens, 2010, p.64).
Din perspectiva ecologică, Vasile Stănescu afirmă că „Cele mai amenințătoare fenomene globale de degradare a mediului sunt provocate de acțiunea necontrolată a societății umane asupra mediului natural. Schimbarea climei și încălzirea globală sunt consecințele directe ale intervenției omului, prin defrișarea nesăbuită a pădurilor.” (Stănescu, 2009, p.78). Principala cauză a degradării mediului înconjurător este reprezentată de neglijența umană. Deși poate inconștienți de acest fapt, continuăm să acționăm iresponsabil, atitudine care poate avea repercusiuni dăunătoare. Este important să menționăm că o implicare mai activă din punct de vedere global ar putea să rezulte importante progrese cu beneficii vizibile asupra mediului înconjurător.
„Globalizarea este un fenomen multidimensional în care tehnologia informatică, împreună cu alte tehnologii, se extind global. […] Interdependențele cresc și se regăsesc în toate aspectele vieții noastre” (Davis, 2003, p. 1). Avansând în mod continuu, tehnologia devine un mod de viață, ceea ce presupune că utilizarea ei reprezintă, în fond, o ocupație generală, comună sau spontană. Activitățile obișnuite legate de comunicare, învățare, căutare de informații, distracție sunt în mare măsură legate de tehnologie, de aceea, ea nu va putea fi exclusă niciodată, indiferent de consecințele pe care le are asupra societății. Ea poate deveni factor inhibator sau stimulator pentru om, ea fiind subordonată acțiunii directe a acestuia.
Astfel, toate eforturile care au dus la definirea globalizării ca întreg au conținut termeni ce desemnează domenii precum scoietatea, economia, mediul, tehnologia, etc. Globalizarea devine, astfel, evoluția normală a relațiilor interumane. Nu se poate nega faptul că în viitorul apropiat lumea va fi un tot unitar, cu valori și norme comune, unde fiecare societate vine cu un plus original la ceea ce va forma globalizarea. Aceste consecințe vor avea un impact și mai profund asupra generației tinere, în condițiile în care, aceștia evoluează odată cu globalizarea și preiau în mod direct ideile și percepțiile oferite de aceasta. Nu ne referim la faptul că globalizarea ar putea ucide ceea ce face un stat să se diferențieze de celelalte, ci la faptul că această dezvoltare îl ajută pe tânăr să trăiască concomitent cu evoluția exterioară, dar și cu ceea ce este deja specific țării din care provine.
Născuți în această era a globalizării, tinerii se adaptează tot mai ușor schimbărilor ce se afirmă în lume. Ei devin tot mai receptivi asupra modului în care globalizarea ar putea să aibă un impact asupra modului lor de viață. Deși poate inconștienți de „boom-ul” globalizării și de influența pe care o are asupra vieții lor psihice și sociologice, studenții se adaptează noilor schimbări și coexistă indiferenți cu acestea.
Vom analiza în continuare fiecare domeniu al globalizării aflat în legătură directă cu tinerii, în special cu studenții din ziua de azi.
GLOBALIZAREA DIN PUNCT DE VEDERE SOCIAL
Trăim într-o perioadă, în care viața noastră socială este controlată de fenomenul globalizării. Transformările care au loc pot influența vechile obiceiuri religioase, tradiții, norme și valori, ele putând fi uitate de către oameni, axându-se pe noutatea adusă de mediul internațional. Cei mai receptibili la aceste schimbări sunt tinerii. Din perspectiva sociologului Anthony Giddens, globalizării reprezintă schimbarea considerabilă a modului în care se petrec experiențele noastre cotidiene, iar așa cum societățile în care trăim suferă din ce în ce mai multe transformări, instituțiile care le-au întemeiat au devenit neadecvate. Acestea îndrumă la redefinirea „aspectelor sociale personale si intime ce țin de viața noastră, precum familia, rolurile de gen, sexualitatea, identitatea personală, interacțiunile noastre cu ceilalți și relațiile de muncă. Modalitatea în care gândim despre noi înșine și legăturile noastre cu ceilalți sunt profund modificate de globalizare” (Giddens, 2010, p.64).
Globalizarea a avut un impact uriaș pentru lumea întreagă, devenită un global village, printr-o gamă densă de rețele moderne de comunicare și interconexiuni (chat, web, Facebook, etc), care ne permit să păstrăm relațiile interumane. Globalizarea răspunde la necesitățile sociale, schimbul cultural oferă accesul la diversitatea culturală a altor țări, prin asta ni se oferă o multitudine de opțiuni, cum ar fi: filmele de la Hollywood și Bollywood, seriale și emisiuni TV, jocurile (Pokemon, GTA, etc), muzică, mâncare (Mc, KFC, Starbucks, Coca- Cola), site-urile prin care se pot răspândii informațiile, opiniile, în întreaga lume.
Existența multitudinii de factori și de influențe au dus la formarea unor grupuri care luptă pentru anumite drepturi și convingeri, una dintre ele fiind mișcarea feministă. Libera circulație a oamenilor pe toate teritoriile lumii, duce la o schimbare socială de maximă intensitate, deoarece toate lucrurile care se petrec pe teritorii diferite, ajung să aibă o direcție comună.
Aspectul etnic al globalizării, care presupune transmiterea culturilor naționale pe toate teritoriile Globului pentru a se construi o cultură globală. Principalul impact pe care îl are acest proces este în distrugerea specificului național al fiecărei țări. ”Americanizarea” culturii nu poate fi respinsă, începând să pună în pericol de distrugere obiceiurile și tradițiile regionale și locale.
Cei care pot încetini eroziunea statului national sunt tinerii, care pot prin educația în spiritul valorilor, normelor morale și autentice ale țării noastre, prin care pot distinge ceea ce ar trebui sau nu să asimileze țara noastră. Însă, eroziunea statului national în România este un fenomentot mai prezent, cu o putere avansată, deoarece societatea devine tot mai receptivă la elementele supranaționale.
GLOBALIZAREA DIN PUNCT DE VEDERE TEHNOLOGIC
Născuți în era digitală, tinerii se adaptează tot mai ușor noilor tendințe tehnologice. Privind tehnologia ca o principală cauză a globalizării, deoarece studentul coexistă cu acest proces, se ajunge la ideea conform căreia mediul „digital” din care provine, devine, mai degrabă, o corespondență între ceea ce este studentul și societatea în care se dezvoltă. Tehnologia joacă astfel un rol foarte important în evoluția lui.
Aflat la o varsta a controverselor, este in căutare continuă de răspunsuri, iar cea mai bună metodă de a le obține se afla in mediul din care provine. Astfel, „boom-ul” tehnologic din ultimii ani a acaparat modul de viață actual, devenind, peste tot în lume, un agent al schimbării nu doar exterioare, cât și interioare a individului. În acest context, tânărul este și el adeptul acestui mod de a-și trăi viața și îl transpune în răspunsuri pentru problemele existențiale la care ia parte. Tehnologia acaparează toate domeniile importante pentru generația tânară, astfel comunicarea, educația, chiar si distracția, se transformă in mecanisme digitale ce influențează tot mai mult societatea actuală tânărului. Pentru tinerii din ziua de azi tehnologia reprezinta un element esential al vietii.
În ceea ce privetșe tehnologia modernă, Rădăcina Oana-Elena afirmă ca „pentru tinerii generației digitale noua tehnologie reprezintă o variabilă importantă a existenței. Mediul social și spațiul virutal interferează reciproc, în contextul în care lumea virtuală servește ca un teren de explorare pentru problemele de dezvoltare din lumea fizică, cum ar fi identitatea, formarea și dezvoltarea relațiilor, pregătirea școlară sau profesională.” (Rădăcina, 2015, p.6). Asocierea dintre tehnologie și dezvoltarea tânărului este subliniată și aici. În acest sens, mediul din care provine are o influență asupra dezvoltării personalității tânărului. „Terenul de explorare” al lumii digitale reprezintă, de fapt, pasajul spre răspunsurile pe care tânărul, aflat la vârsta continuei cercetări despre sine și mediul din care provine, le caută.
Privind tehnologia strict din punct de vedere social, nu putem omite impactul rețelelor de socializare asupra cărora tânărul optează în mod continuu. Analizând una dintre cele mai utilizate rețele de socializare, Facebook, se poate observa cum aceasta poate îmbunătății, dezvolta și consolida relațiile interumane. Studenții sunt preocupați în mod activ de această idee de interconectivitate neîncetată. De altfel, majoritate informațiilor sunt transmise sau obținute prin intermediul acestor rețele de socializare. Mai mult decât atât, acesta îi permite să se dezvolte din punct de vedere personal, să-și formeze relații, sau să evolueze și din punct de vedere profesional.
MCDONALDIZAREA SOCIETĂȚII
Un aspect al globalizării pe care îl întâlinim din ce în ce mai des în viețiile studenților sunt restaurantele McDonald’s, al cărui specific este de origine americană. Mc Donald’s este asociat de multe ori cu termenul globalizare, care se dezvoltă și se răspândește în țările lumii. Ritzer consideră McDonaldizarea procesul prin care principiile restaurantului fast-food încep să domine din ce în ce mai multe sectoare în societatea americană, precum și în restul lumii. (Ritzer, 2003, p. 17). Acest fenomen distruge individualitatea și personalitatea mâncării cu specific românesc, prin adoptarea stilului de viață american.
Sistemele mcdonaldizării sunt generate de către Statul American în restul lumii, promovându-l în alte țări, ca pe un imperialism cultural. Restaurantele se adaptează după specificul national al fiecărei țări, dar specificul său american influențează societatea ca întreg.
McDonald’s este alcătuit din patru dimensiuni: eficiență, calculabilitate, previzibilitate și control. Prin acestea se impun politicile companiei, eficacitatea își are esența prin „punerea clienților la treabă”. Calculabilitatea are ca principală consecință pozitivă producerea rapidă unor mari cantități de produse, dar această rapiditate duce la insatisfacția clienților pentru că iau masa pe fugă și mâncarea este mediocră chiar dacă este multă. Previzibilitatea înseamnă siguranța și „confortul de a găsi întotdeauna ceea ce te aștepți că vei găsi”. Controlul se referă la a-i face pe oameni să-și cheltuiască banii, iar apoi să plece pentru a elibera mesele, sunt controlați clienții, angajații, procesele de producție și produsele finale. (Anastasiu, 2011, p.138).
GLOBALIZAREA DIN PUNCT DE VEDERE ECONOMIC
Nu se poate nega faptul că globalizarea implică și o uniformizare din punct de vedere economic. Globalizarea economică este un proces recent, așa cum afirmă și George Soros. Imediat după încheierea celui de al Doilea Război Mondial, se încearcă controlarea tranzacțiilor internaționale ale ficărui stat de instituții precum: Banca Mondială sau Fondul Monetar Internațional. Aceste instituții au fost, de altfel, înființate cu scopul de a spori nu numai inveștițiile, ci și pentru a înlesni comerțul international. (Soros, 2002, p. 23)
Privind latura economică a lucrurilor, totul unitar pe care globalizarea încearca să-l formeze nu reprezintă altceva decât o interdependență economică între statele lumii. La acest lucru face referire și Ionuț Anastasiu, care susține că economia mondială este împărțită în trei tipuri de națiuni: „națiunile centru”, „periferice” și „semiperiferice”. În acest sens, cele centrale reprezintă, de fapt, națiuniile cu o economie avansată, bazată, în special, pe servicii și industrie. În ceea ce privește periferia, aici lucrurile se află în opoziție directă, în condițiile în care, economia se bazează pe importul materiei prime și a produselor agricole către națiuniile centarele, de unde obțin produse prelucrate. Națiunea semiperiferică ocupă o poziție mijlocie între cele două extreme, unde se combină economia influențată de industrie și servicii, dar și cea bazată pe exportul materiei prime și produselor agricole. Pe această grupare se bazează, deci, economia mondială, deoarece economiile centrale explotează perferia. (Anastasiu, 2011, p.124-125)
Însă această teorie a fost puternic infirmată, în condițiile în care se afirmă că exploatarea statelor periferice de către cele centrale, nu face altceva decât să împiedice evoluția lor. Excertitarea de putere se realizează prin furnizarea de muncă ieftină și materii prime de la națiuniile periferice. În fine, și această idee este criticată, deoarce nu se explică cum anumite state au reușit sa ajungă la stadiul de națiuni centrale.
În ceea ce privește globalizarea economică actuală nu putem omite faptul că una dintre cele mai mari puteri economice, mai ales din punct de vedere comercial, este China. În acest context, autorul George Soros afirmă următoarele „China, în realitate, are economia cea mai dinamicã din lumea de astãzi, ea dispune de o infinită mînă de lucru ieftină, dar fãră drept de asociere, iar productivitatea muncii a crescut datorită dezvoltării infrastructurii, a transportului, serviciilor bancare etc. Productivitatea a crescut, dar de ea a beneficiat mai curînd capitalul, și nu forța de muncă, și aceasta deoarece nu există libertate de asociere.” (Soros, 2002, p. 167-168). China reprezintă o construcție economică bine structurtă, un puternic magnet de investiții internaționale directe, ce are la bază o forță de muncă ieftină, dar care datorită lipsei de infomații și de putere de exprimare va deschide un drum către colaps.
METODOLOGIE
Reprezentând un subiect de interes general, fiind vast și având o gamă largă de subcomponente, pentru analiza lui se pot aplica toate metodele de cercetare. Datorita faptului ca globalizarea reprezinta, în fond, un fenomen cu rezultate imense și observabile, am recurs la mai multe metode de a-l analiza.
Principalele obiective ale cercetării sunt definite de modul în care globalizarea a construit diferite percepții asupra lumii, fiind ulterior asimiliate de tinerii studenți din ziua de azi. În acest sens, am încercat să preluăm principalele opinii despre procesul de globalizare și despre implicațiile pe care acesta le are asupra tinerilor.
Cercetarea lucrării s-a realizat printr-o analiza de conținut a unor documente de specialitate din acest domeniu. Am optat, de asemenea, pentru o metoda cantitativă care ne-a oferit posibilitatea de a analiza din punct de vedere statistic rezultatele obținute . Astfel, am ales sondajul de opinie ca metoda de cercetare. Acesta a avut la bază un chestionar de opinie, atașat în anexă.
Chestionarul ne permite obținerea unor rezultate precise, reprezentative pentru o analiza statistică, ceea ce presupune o cercetare în profunzime, concluzivă. Această metodă cantitativa ne permite să obținem rezultate de suprafță, dar care reflectă perfect opinia studențiilor despre globalizare.
Fiind o lucrarecare ce vizează percepția studenților despre globalizare, am ales ca populație reprezentativă pentru universul de cercetare tinerii studenți ai anului niveritar 2016-2017, licență și master, de la mai multe facultăți din București. Eșantionul cercetării este alcătuit din tineri cu vârste cuprinse între 18 și 28 de ani. Chestionarul a fost aplicat în decurs de două saptămâni, în timpul cărora am urmărit obținerea opiniilor studențiilor cu privire la fenomenul de globalizare. Mai mult decat atât, fiind o cercetare ce implică generația tânără de astăzi, chestionarul a fost aplicat pe platforma online, prin intermediul Facebook, Gmail si Yahoo mail.
Chestionarul a fost împartit in șase categorii, astfel întrebarile urmăresc mai multe domenii unde globalizarea are influente puternice, ordinea întrebărilor fiind stabilită în funcție de acest criteriu. În primul rand, chestionarului se deschide cu întrebări ce vizează obținerea de informații despre persoana intervievată, urmând ca, ulterior să se folosească mai multe întrebări închise, care au ca scop observarea opiniei studenților despre globalizare.
ANALIZA DATELOR OBȚINUTE ÎN URMA STUDIULUI DE CAZ:
Chestionarul despre percepția studenților asupra globalizării, este un chestionar de opinii, reflecție și judecată din partea studenților, dar și despre acțiunile pe care le desfășoară vizavi de tematica propusă.
Asigurarea anonimatului, a adus un plus acestui chestionar prin receptivitatea liberă a subiecților de a răspunde. Numărul chestionarelor aplicate: 42. În urma distribuirii acestui chestionar, s-au înregistrat următoarele răspunsuri:
Inițial am încercat sa obținem date personale despre respondenți, în acest sens am urmărit să aflăm vârsta, domiciliul și naționalitatea. Cei mai mulți respondenți s-au situat între 18-21 de ani reprezentând 88,1% din eșantion, între 22-25 de ani 9,5 %, iar între 26-28 de ani 2,4%, predominând studenții din zona rurală cu 54,8%, de naționalitate română.
Fig.1 Repartizarea pe vârste a respondenților Fig.2 Distribuția respondenților pe zone rural/urban
Sursa proprie (administrat de Google Drive) Sursa proprie (administrat de Google Drive)
În ceea ce privește acordul asupra afirmației conform căreia „globalizarea reprezintă o uniformizare totală a lumii”, 59,5% dintre cei chestionați au răspuns cu acord parțial, 14,3% cu acord total, iar restul de 9.5% s-au declarat indiferenți cu privire la acest subiect. Un singur respondent și-a exprimat dezacordul total în legătură întrebarea menționată mai sus.
Fig.3
Sursa proprie (administrat de Google Drive)
Pentru a avea o imagine mai clară despre globalizarea în viața studenților, aceștia au avut de ales dintr-o listă de termini considerați consecințe directe ale globalizării: internet, relații internaționale, americanizare, liberalizare, eroziunea statului national, Securitate, dezvoltare, Mc Donald, Hollywood, Apple, Microsoft. Termenul asociat cel mai des cu globalizarea este internetul (76,2%), urmat de relațiile internaționale, liberalizarea și dezvoltarea.
Fig.4
Sursa: proprie (administrat de Google Drive)
La întrebarea: „Din punctul dumneavoastră de vedere, în ce domenii a avut globalizarea influență majoră?” marea majoritate a răspuns în domeniul social, tehnologic și cultural. La următoarea întrebare „Care credeți că ar trebui să fie domeniile unde globalizarea nu are și nu ar trebui să aibă un mare impact?”, cele mai comune trei răspunsuri sunt specificul național, cultura și religia. Este important să menționăm că ce mai aleasă variantă se află într-un proces de eroziune, răspunsurile libere de la întrebarea care îi urmează, confirmă faptul că studenții consideră implicarea globalizării în specificul național un risc. De asemenea, întrebați dacă consideră că ar trebui limitat procesul de americanizare care implică și aimilarea de noi sărbători, 63,4% au răspuns că ar trebui limitat, doar 9,5% că ar trebui lăsat să continuie, în timp ce 26,2% nu au un răspuns.
Alte riscuri pe care studenții care au fost chestionați le asociază globalizării sunt: uniformizarea, dependența populației față de factorii globalizării, poluarea, riscul social, riscul de a fi supravegheat în permanență, neînțelegerile statale.
Cu privire la principalul avantaj pe care îl implică globalizarea, studenții au avut păreri diversificate: dezvoltarea în toate planurile și a unui mod de trai mai bun, accesul la informație, comerțul, depășirea unor bariere lingvistice și educative, comunicarea și integrarea internațională eficiență, dezvoltarea economiei și a tehnologiei, reducerea majoră a conflictelor culturale, unificare, stabilirea relațiilor interumane, trecerea liberă între țările Uniunii Europene.
Un număr destul de mare dintre cei chestionați (85,7%) au afirmat că globalizarea generează o creștere a posibilității de angajare a tinerilor absolvenți ai studiilor universitare.
36,6% dintre respondenți sunt parțial de acord cu afirmația: „Globalizarea este o procedură ce permite celor puternici să profite din plin de cei slabi.” – Alejandro Llano. În schimb, 29,3% se declară neutrii, urmând ca 24,4% să fie total de acord, în timp ce doar 7,3% își susțin dezacordul total cu privire la afirmația lui Alejandro Llano.
Fig.5
Sursa: proprie (administrat de Google Drive)
Circa 90% dintre respondenți sunt de acord că America este principala influență în procesul de globalizare, restul de aproximativ 10% consideră ca principalele influențe China, Rusia și Germania.
Studenții, în proporție de 92,9% apreciază limba engleză devenită principala limbă de comunicare între oameni, ca fiind un element benefic adus de globalizare.
Cu privire la restaurantele Mc Donald’s, tinerii au răspuns la întrebarea: „Când vedeți sau auziți despre deschiderea unui McDonald’s în orașele din întreaga lume, simțiți, în general, un sentiment de satisfacție sau nu?” în proporție de 64,3% că nu sunt interesați de acest eveniment, 21,4% că au un sentiment de insatisfacție, iar restul s-au declarat satisfăcuți cu privire la acest subiect.
Următoarea întrebare a urmărit preferința respondenților asupra unor elemente care ar putea sau nu să provină din mediul internațional. Astfel, în ceea ce privește jocurile video și desenele animate respondenții le-au preferat în cea mai mare măsură pe cele naționale, în schimb filmele și muzica au înregistrat o preferință înclinată mai mult către mediul internațional.
Fig. 6
Sursa: proprie (administrat de Google Drive)
În legătură cu problemele de mediu, la întrebarea: „Se presupune că multe probleme de mediu sunt de natură globală, iar singura cale de a le rezolva este de a convinge toate țările să se implice în abordarea acestor probleme. În ce măsură sunteți de acord cu această afirmație?”, 47,6% au răspuns că în foarte mare măsură.
Referitor la principalele surse de informare pe care le utilizează stundenții, primele trei surse alese sunt: internetul, Tv-ul și cărțile.
Fig.7
Sursa: proprie (administrat de Google Drive)
Se observă cum studenții care au fost chestionați sunt la curent cu evenimentele petrecute pe plan international. Astfel:
Fig. 8
Sursa: proprie (administrat de Google Drive)
La întrebarea legată de influența comerțului și investițiilor directe în țara noastră, aceștia s-au axat în proporție de 99% către impactul clar pe care îl are asupra României.
La următoarea întrebare se poate observa o ușoară diferență în procente a celor care doresc ca în România fenomenul globalizării să continuie (23,8%) și a celor care doresc ca în România fenomenul să fie încetinit (19%), iar cei mai mulți dintre ei (31%), refuză să răspundă.
Fig.9
Sursa: proprie (administrat de Google Drive)
Ultima întrebare afirmă faptul că globalizarea are o influență destul de mare in viețile studenților, deoarece la afirmația „Mă regăsesc a fi atât un cetățean al țării din care provin, cât și un cetățean al lumii ca întreg.”, cei mai mulți și-au exprimat acordul total și parțial asupra acestei idei. (31,7%).
Fig.10
Sursa: proprie (administrat de Google Drive)
CONCLUZII
Chestionarul și-a propus să evidențieze percepția studenților asupra celui mai intens fenomen care se desfășoară în zilele noastre, globalizarea. Răspunsurile acestora cuprind certitudini, păreri și percepția lor, care diferă de la un respondent la altul despre tema sugerată.
Din această analiză se înțelege că părerile studenților oscilează în ceea ce privește procesele pe care le include globalizarea. În cea mai mare parte, studenții apreciază avantajele diversificate ale globalizării, dar sunt conștienți și de riscurile majore ale acestui proces. Studiind aceste răspunsuri înțelegem că ei consideră implicarea globalizării în viețile lor ca fiind o influență, un mod de informare, un mod de dezvoltare durabil, un atu deoarece pot circula în țările din Uniunea Europeană doar cu buletinul, pot studia în alte țări și pentru că prin intermediul fenomenului au crescut posibilitățile de angajare. Aceștia sunt de acord și că globalizarea a influențat comerțul și investițiile directe în țara noastră.
Pe baza analizei statistice generale a datelor se poate confirma ipoteza mai generală din cadrul cercetarii conform căreia America este principala influență în procesul de globalizare. Însă au existat și alte păreri, în condțiile în care au fost numite și alte trei țări: Rusia, China și Germania. Luând fiecare țară în parte, nu putem nega influențele lor asupra globalizării. Astfel, Germania este considerată una dintre cele mai dezvoltate industrii din lume, fiind o țară cu o poziție deosebită în Unieunea Eropeană și în lumea.
Din faptul că o mare parte dintre tineri consideră că limba engleză, devenită principală limbă de comunicare între oameni este un element benefic adus de globalizare, ajungem la concluzia că limba engleză a devenit un factor indispensabil o aptitudine în viața lor, mai ales ca generație de studenți, contribuind in toate domeniile de activitate (de la instrucțiunile telefonului până la literatura scrisă în limba engleză).
S-a identificat o nemulțumire răspândită în rândul studenților în ceea ce privește influența globalizării asupra specificului national. Prin intermediul răspunsurilor recepționate, majoritatea sunt de acord că ar trebui limitată asimilarea de noi sărbători internaționale, eroziunea specificului national fiind și principalul risc pe care îl implică globalizarea, în percepția acestora.
Preferințele studenților în materie de filme, jocuri video, muzică și desene animate sunt diversificate doar muzica și filmele care au un procentaj mai mare, ce arată că aceștia prefera proveniența lor din mediul internațional.
Cei mai mulți dintre studenți consideră că multe probleme de mediu sunt de natură globală, iar singura cale de a le rezolva este de a convinge toate țările să se implice în abordarea acestor probleme. Din nefericire, oamenii de știință sunt conștienți că încălzirea globală va avea ca principal efect lipsa resurselor naturale, tările vor ajunge la o confruntare acerbă pentru a obține orice resursă disponibilă. Conflictele de interese, au început să fie tot mai dese, iar prin răspunsurile studenților ajungem la concluzia că au un nivel de informare crescut în legătură cu acestea.
Se remarcă faptul că tinerii percep globalizarea ca pe o procedură ce permite celor puternici să profite de cei slabi, remarcându-se și răspunsurile pe care ni le-au dat unii dintre respondenți la întrebarea deschisă privind riscurile globalizării: riscul de a fi supravegheat în permanență, manipularea oamenilor, “dictatura” impusă de globalizare,
Întrebarea referitoare la deschiderea unui nou McDonald’s a creat numeroase reacții negative, în condițiile în care acest fenomen are ca rezultat omogenizarea societății și oferirea unui stil de viață normalizat conform regulilor specific americane, putând fi și un promotor al imperialismului.
Concluziile principale ni le-am format în urma ultimei întrebări, la care studenții s-au identificat într-un număr foarte mare a fi atât cetățeni ai țării din care provin, cât și cetățeni ai lumii ca întreg. Prin acest răspuns întelegem că studenții sunt familiarizați cu toate elementele globalizării, deoarece se dezvoltă concomitent cu aceasta, generându-le bunăstare și un confort al vieții mai ridicat în comparație cu generațiile trecute. Se poate identifica și gradul foarte ridicat al prezenței internetului în viața studenților, fiind principala sursă de informare, dar și cel mai des termen asociat globalizării. În general, avantajele și dezavantajele globalizării se complementează, întrucât aceasta se manifestă și implică schimbări majore atât în domeniul cultural sau economic, cât și în societatea actuală. Globalizarea se înfățișează, astfel, ca o provocare pentru studenți, dar și un element fundamental și definitoriu pentru viața acestora.
Globalizarea reprezintă, în fond, un fenomen ineluctabil în societatea actuală, iar în relație directă cu studenții este privit ca factor atât stimulator, cât și inhibitor. Ideea de societate și om globalizat săvârșește reacții diferențiate, fiind luate în considerare atât avantajele, cât și dezavantajele procesului. Studentul gândește global, însă urmărește să perceapă ceea ce acest proces aduce benefic în lumea actuală. Este important să menționăm faptul că studenții disting, în general, globalizarea ca pe o interconectivitate generală umană, ca o dezvoltare continuă și o uniformizare totală, dar și ca pe un inamic împotriva specificului național. Deși „cetățeni ai lumii ca întreg”, aceștia se deosebesc a fi interesați de patrimoniul național, fiind adepții conservării tradițiilor particulare țării din care provin.
BIBLIOGRAFIE:
Ritzer, G. (2010). Globalizarea nimicului: cultura consumului și paradoxurile abundenței. București, Editura Humanitas.
Giddens, A. (2010). Sociologie. București, Editura ALL.
Stănescu, V. (2009). Globalizarea: spre o nouă treaptă de civilizație… Cluj-Napoca, Editura Eikon.
Davis, L.E. (2003). Globalization, Security Implications, Issue Paper, Rand Corporation, Santa Monica, California. Disponibil pe Internet la adresa: https://www.rand.org/content/dam/rand/pubs/issue_papers/2005/IP245.pdf
Rădăcină, O.E. (2015). Implicațiile utilizării calculatorului și internetului asupra dezvoltării sociale a tinerilor. Cluj Napoca, apud Subrahmanyam, K., Greenfield, P.M., & Tynes, B. (2004). Constructing sexuality and identity in an online teen chat room. Journal of Applied Developmental Psychology, 25, 651-666.
Ritzer, G. (2003). Mcdonaldizarea societății, București, Editura Comunicare.ro.
Anastasiu, I. (2011). Cultură și diversitate-Introducere în sociologie, București, Editura ASE.
Anastasiu, I. (2011). Cultură și diversitate-Introducere în sociologie, București, Editura ASE, apud Wallerstein, I. (1992), Sistemul mondial modern: Agricultura capitalistă și originile economiei mondialeeuropene în secolul al XVI-lea, vol. 1-2, Editura Meridiane, București.
Soros, G. (2002). Despre globalizare. București, Editura Polirom
ANEXE:
PERCEPȚIA STUDENȚILOR DESPRE GLOBALIZARE:
Bună ziua!
Ne numim Tuderuș Cătălina și Tănase Diana și realizăm o cercetare cu privire la percepția studenților despre globalizare. Răspunsurile dumneavostră rămân confidențiale, fiind destinate exclusiv unei analize statistice. Pentru completarea chestionarului trebuie alocate 5-10 minute.
Globalizarea este definită în lucrările de specialitate ca fiind un ansamblu de fenomene precum: existența unei „piețe libere a mărfurilor”, liberalizare economică, o lume dominată de valorile culturii occidentale sau nord-americane, proliferarea noilor thenologii informaționale (revoluția produsă de apariția și dezvoltarea internetului, precum și ideea că oamenii se află pe pragul de a realiza o singură comunitate unită, în care sursele majore de conflict social au dispărut. (Anastasiu, I. (2011). Cultură și diversitate-Introducere în sociologie, București, Editura ASE)
1. Vârsta dumneavoastră:
o 18-21 ani
o 22-25 ani
o 26-28 ani
o Peste 28 ani
2. Zona de domiciliu:
o Rural
o Urban
3. Naționalitate:
…………………………….
4. Vă rog să-mi spuneți dacă sunteți de acord sau nu cu afirmația conform căreia globalizarea reprezintă o uniformizare totală a lumii.
o Dezacord total
o Dezacord parțial
o Nici acord, nici dezacord
o Acord parțial
o Acord total
5. Din lista de mai jos, bifați termenii pe care îi asociați procesului de globalizare. (Alegeți 3 variante):
o Internet
o Relații internaționale
o Americanizare
o Liberalizare
o Eroziunea statului național
o Securitate
o Dezvoltare
o McDonald s
o Hollywood
o Apple
o Microsoft
o Altele: ………………..
6. Din punctul dumneavoastră de vedere, în ce domenii a avut globalizarea influență majoră? (Alegeți 3 variante)
o Ecologic (poluare, etc)
o Tehnologic
o Cultură (tradiții, norme, valori, etc)
o Artă
o Religie
o Social (educație, familie, mod de viață, etc)
o Altele: ……………………
7. Care credeți că ar trebui să fie domeniile unde globalizarea nu are și nu ar trebui să aibă un mare impact? (Alegeți 3 variante)
o Ecologic
o Tehnologic
o Cultură
o Religie
o Specific național
o Altele: ……………………..
8. Unii oameni susțin că globalizarea implică și anumite riscuri, care credeți că este riscul major implicat de globalizare?
………………………………………………………………………………………………………………………
9. De asemenea, vă rugăm să menționați și principalul avantaj pe care credeți că îl implică globalizarea.
………………………………………………………………………………………………………………………
10. Credeți că fenomenul de globalizare a generat o creștere a posibilității de angajare a tinerilor absolvenți ai studiilor universitare?
o Da
o Nu
11. Vă rog să-mi spuneți dacă sunteți de acord sau nu cu următoarea afirmație: „Globalizarea este o procedură ce permite celor puternici să profite din plin de cei slabi.” – Alejandro Llano
o Dezacord total
o Dezacord parțial
o Nici acord, nici dezacord
o Acord parțial
o Acord total
12. Se vorbește despre America ca fiind principala influență în procesul de globalizare. Sunteți de acord cu această afirmație?
o Da
o Nu
13. Dacă răspunsul dumneavoastră este „Nu”, vă rugăm să menționați țara pe care o considerați principala influență a globalizării.
……………………………………………………………………………………………………………………
14. Considerați limba engleză, devenită principală limbă de comunicare între oameni, un element benefic adus de globalizare?
o Da
o Nu
15. Să luăm în considerare faptul că americanizarea implică și asimilarea de noi sărbători. Considerați că ar trebui limitat acest proces?
o Ar trebui limitat
o Nu știu
o Nu ar trebui limitat
16. Când vedeți sau auziți despre deschiderea unui McDonalds în orașele din întreaga lume, simțiți, în general, un sentiment de satisfacție sau nu?
o Sentiment de satisfacție
o Sentiment de insatisfacție
o Nu mă interesează
o Nu știu
o Refuz să răspund
17. Să presupunem termenii menționați mai jos cauze principale ale globalizării. Vă rog să bifați în ce măsură preferați ca aceste elemente să fie preluate din mediul internațional. (Bifați nivelul reprezentativ pentru fiecare termen, unde 1 reprezintă cea mai mică rată de preferință, iar 5 cea mai înaltă.)
18. Se presupune că multe probleme de mediu sunt de natură globală, iar singura cale de a le rezolva este de a convinge toate țările să se implice în abordarea acestor probleme. În ce măsură sunteți de acord cu această afirmație?
În foarte mică măsură 1 2 3 4 5 În foarte mare măsură
o o o o o
19. Care sunt principalele dumneavoastră surse de informare?
o Ziar
o Internet
o Cărți
o Tv
o Radio
o Altele: ………………..
20. Vom enumera o serie de evenimente internaționale recente, vă rugam să bifați da în cazul în care sunteți la curent cu aceste evenimente și nu în cazul în care nu sunteți la curent cu aceste evenimente.
o Bombardarea Siriei de către SUA Da Nu
o Atentatele teroriste din Egipt Da Nu
o Atentat terorist la Sankt Petersburg Da Nu
o Atentat terorist la Stockholm Da Nu
o Bombardarea Siriei de către SUA Da Nu
o Atentatele teroriste din Egipt Da Nu
o Atentat terorist la Sankt Petersburg Da Nu
o Atentat terorist la Stockholm Da Nu
21. Sunteți de acord cu afirmația conform căreia procesul de globalizare poate duce în timp la pierderea naționalității?
o Dezacord total
o Dezacord
o Nici acord, nici dezacord
o Acord
o Acord total
22. În ce măsură considerați că globalizarea a influențat comerțul și investițiile directe în țara noastră?
În foarte mică măsură 1 2 3 4 5 În foarte mare măsură
o o o o o
23. În general, în ceea ce privește procesul de globalizare viitor, credeți că ar trebui să fie un obiectiv al României să:
o Să încerce să îl promoveze în mod activ
o Pur și simplu să îl lase să continue
o Să încerce să îl încetinească
o Să încerce să îl oprească sau să îl inverseze
o Nu știu
o Refuz să răspund
24. Vă rog să îmi spuneți dacă sunteți de acord cu următoarea afirmație. „Mă regăsesc a fi atât un cetățean al țării din care provin, cât și un cetățean al lumii ca întreg.”
o Dezacord total
o Dezacord parțial
o Nici acord, nici dezacord
o Acord parțial
o Acord total
Disponibil pe Internet la adresa : https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLScL1zDaLJDfPwTaJafHSwa79usbl2Z8an7lJIAK9ClcQ_jJaw/viewform
1. Introducere
Stresul a fost dintotdeauna un factor important care și-a pus amprenta asupra vieții individului, însă odată cu trecerea de la societatea industrială la cea informațională, acesta s-a resimțit mult mai puternic. Dacă în trecut sursele fenomenului aveau legătură în principal cu controlul excesiv asupra populației, exercitat de regimurile politice totalitare, cu nivelul scăzut de trai și cu impunerea standardizării, în prezent cauzele se mută asupra activității propriu-zise a persoanei. Astfel, putem afirma faptul că gradul de nocivitate al stresului a crescut odată cu dezvoltarea societății. Abilitățile și competențele care se caută la un individ s-au modificat de-a lungul timpului, axându-se pe profesii strâns legate de creativitate și inovare, dar și pe soft skills (inteligență emoțională, abilități de comunicare, relaționare, lucru în echipă, flexibilitate, persuasiune) spre deosebire de secolele precedente.
Începând cu sfârșitul secolului al XX-lea, stresul devine strâns legat de mediul organizațional, de calitatea, productivitatea și eficiența muncii pe care individul o realizează în fiecare zi. Pentru orice organizație, resursa umană reprezintă elementul fără de care aceasta nu poate să-și îndeplinească obiectivele. Ca urmare, compania trebuie să pună accent pe identificarea factorilor generatori stres sau mai ales pe aceia care conduc la scăderea randamentului angajaților și pe dezvoltarea unor modalități de combatere a acestora. De asemenea, un alt aspect strâns legat de soluționarea stresului organizațional este îmbunătățirea condițiilor de muncă și a mediului ambiant. Astfel, companiile au dezvoltat Departamentul de Resurse Umane. Principala activitate a acestuia este axată pe identificare nevoilor și a problemelor pe care un individ le are în organizație și facilitarea soluționării lor.
Am ales să abordăm această temă deoarece considerăm că stresul poate fi perceput ca boala secolului al XXI-lea, un fenomen care afectează în cele mai diverse moduri oamenii de toate vârstele. Este important modul în care se face gestionarea acestuia deoarece el poate fi un important factor de motivație în cadrul companiei, însă dacă este scăpat de sub control, poate provoca daune semnificative atât individului, cât și organizației. În continuare lucrării vom prezenta o analiză a stresului la modul general și mai apoi, o viziune a percepției sale în divese domenii de activitate: call-center, armată, medicină și sport.
2. Concepte teoretice despre stres
2.1. Stresul perceput ca o reacție
Privit din această perspectivă, stresul, după cum afirmă și Zlate este „răspunsul fiziologic sau psihologic al individului/organismului la un stresor din mediu” (M.Zlate, 2007, p.570). Modelul este elaborat de Selye în 1971. El analizează stresul biologic și îl intitulează „sindrom general de adaptare”, susținând că stresul înglobează totalitatea răspunsurilor pe care organismul uman le oferă ca urmare a apariției unui eveniment perturbator. Astfel, identifică trei faze prin care individul trece pentru a se putea adapta stimulilor veniți din mediu:
Faza de alarmă – În cadrul acesteia, individul ia contact cu stresorul, fapt ce determină apariția unor semne specifice (tahicardie, scăderea temperaturii). Se manifestă în special prin scăderea imunității organismului, iar în cazul unui stresor foarte puternic poate conduce chiar la moarte.
Faza de rezistență – Presupune acțiunea propriu-zisă a organismului prin care se mobilizează în fața stresului și chiar opune rezistență. El începe să consume o cantitate mai mare de energie, fapt ce determină apelarea la resursele pe care le deține. Limita acestei perioade este determinată chiar de cantitatea de resurse pe care organismul o posedă și de atingerea pragului de epuizare.
Faza de epuizare – În cadrul acesteia se disting doar efectele negative ale stresului. Perioadele stresante determină organismul să consume cantități mai mari de energie și astfel el poate fi condus spre epuizare dacă stresorul la care este supus persistă o perioadă îndelungată. Stresul poate fi benefic pentru individ dacă apare pentru perioade scurte, având chiar un efect motivant. Însă dacă el acționează pentru o perioadă mult prea mare de timp, poate provoca deteriorarea stării de sănătate care se manifestă diferit de la un om la altul.
2.2. Stresul perceput ca un stimul
Încadrul acestei perspective, stresul este echivalent cu stresorii și reprezintă, conform lui Holmes și David, o condiție a mediului. De asemenea, Symonds afirmă că stresul „este ceea ce i se întâmplă omului, nu ceea ce se întâmplă în interiorul lui; este un ansamblu de cauze, nu un ansamblu de simptome” (Cox, 1993, p.9apud Avram, Cooper, 2008). Astfel, fenomenul poate fi mult mai bine perceput deoarece prezintă „aspecte obiectiv măsurabile ale mediului”(Avram, Cooper, 2008, p.547). În general se utilizează scale în cadrul cărora individul trebuie să acorde punctaje unor situații considerate stresante. De asemenea, Kanner aduce în discuție luarea în considerare tot în categoria acestor evenimente și neplăcerile de zi cu zi, denumite „daily hassless”. Printre acestea se numără lipsa timpului, cerințele ridicate, problemele de sănătate ale familiei sau pierderea unor lucruri.
2.3. Teoria tranzacțională
Teoria tranzacțională a fost elaborată de Lazarus și Folkman și privește stresul din perspectiva unei relații bidirecționale între individ și mediu, în cadrul căreia omul reacționează la evenimentele cu care se confruntă. În viziunea lor fenomenul nu poate fi privit nici ca stimul și nici ca reacție, ci este identificat cu „procesul în care individul are rolul unui agent activ ce poate influența, cu ajutorul strategiilor emoționale, cognitive și comportamentale pe care le posedă, efectele înfruntării cu situația stresantă” (ibidem, p. 549). Starea de stres poate fi evaluată prin trei etape:
Evaluarea primară – se realizează o evaluarea a situației stresante în funcție de gradul de periculozitate și se stabilește, conform resurselor de care individul dispune, dacă va putea sau nu să facă față situației.
Evaluarea secundară – aceasta este strâns legată de capacitățile de adaptare ale individului și de modalitățile pe care acesta le poate utiliza pentru a soluționa situația stresantă.
Reevaluarea– în cadrul acesteia, individul a reușit deja să realizeze dacă situația are efecte negative asupra sa și a reușit să observe rezultatele primelor sale încercări de soluționare. Procesul presupune demararea unor activități mentale, cum ar fi raționalizarea sau deducția.
3.Cauzele stresului organizațional
Stresul organizațional are numeroase cauze, fiind un subiect atent analizat de specialiști. Această focusare asupra surselor generatoare a venit ca urmare a faptului că fenomenul poate afecta individul atât în ceea ce privește randamentul muncii, cât și propria sănătate. Prima clasificare a apărut abia în 1976, când Cooper și Marshall au împărțit sursele stresului organizațional în șase categorii (Avram, Cooper, 2008, p.549):
Stresori intrinseci muncii;
Stresori legați de rolul în organizație;
Stresori legați de relațiile de la locul de muncă;
Stresori legați dezvoltarea carierei;
Stresori legați de structura și cultura organizațională;
Stresori legați de conflictul muncă-familie.
3. a. Stresori intrinseci muncii
Unul dintre factorii pe care se pune accent în această categorie sunt acele elemente ale cadrului în care individul își desfășoară activitatea și anume temperatura, umiditatea, zgomotul, iluminatul sau cromatica. Natura muncii își pune, de asemenea, amprenta asupra angajatului. O muncă monotonă și mecanică este un factor care declanșează frustrare, generează plictiseală, sentimente ce pot conduce la apariția depresiei și a stării de anxietate. Vigilența ridicată și ritmul de muncă alert provoacă individul să rămână într-o stare de mobilizare continuă care îl împinge către epuizare. Nu în ultimul rând, timpul și volumul de muncă joacă și ele un rol simnificativ în creșterea nivelului de stres (zile de muncă lungi, muncă în schimburi).
3. b. Stresori legați de rolul în organizație
Pe parcursul vieții, individul, în funcție de contextul în care se află, acumulează un număr de statusuri, din care decurg numeroase roluri, ce presupun îndeplinirea anumitor standarde și sarcini pe care societatea le asociază cu respectivul status. Odată cu pătrunderea pe piața forței de muncă, omul, pe lângă statusurile uzuale pe care le posedă (ex: mamă, tată, soră, frate etc.), ajunge să primească și unul în conformitate cu profesia pe care o îndeplinește (medic, profesor, polițist etc.). În funcție de acesta, el va trebui să îndeplinească un rol, însă dat fiind faptul că este nevoit să îndeplinească și alte roluri care derivă din celelalte statusuri atribuite, există posibilitatea să apară probleme. Astfel, putem analiza stresorii din această categorie prin prisma a trei probleme:
Ambiguitatea de rol – Aceasta apare de cele mai multe ori în situațiile în care individul, la pătrunderea în organziație, nu primește suficiente informații care să clarifice rolul său în cadrul organizației. De asemenea, el trebuie să cunoască precis sarcinile și atribuțiile pe care le presupune postul ocupat, precum și obiectivele și scopurile muncii sale. În cazul în care acest lucru nu se întâmplă, există posibilitatea ca el să-și seteze alte obiective sau să-și însușească atribuții care în mod normal nu ar intra în sfera sa de activitate, fapt ce ar determina apariția unei contradicții și implicit ambiguitate de rol. De cele mai multe ori, situațiile de acest tip apar ca urmare a unor schimbări ce au survenit în cadrul organizației.
Conflictul de rol – Având în vedere că un individ poate poseda în același timp un ansablu de statusuri, va avea de asemenea de îndeplinit și mai multe roluri. În acest caz problema apare atunci când două sau mai multe roluri se află în contradicție, iar individul este nevoit să aleagă pe care va urma să-l îndeplinească, fapt ce poate conduce la apariția stresului. Spre exemplu, o femeie are statusul de mamă și de profesoară. În aceeași zi ar trebui să meargă la serbarea copilului ei și să ea parte la o conferință importantă. Astfel, ar fi pusă în situația delicată de a alege între a-și îndeplini rolul de mamă și de a fi alături de copilul său la un eveniment emoționant din viața ei sau de a lua parte la conferință și de a-și îndeplini rolul asociat cu statusul de profesoară. O decizie de acest gen determină un conflict de rol și crește nivelul de stres al persoanei implicate.
Responsabilitatea pentru oameni –Problema derivă din rolul individului și se întâlnește de cele mai multe ori în cazul persoanelor care au profesii ce implică o interacțiune continuă cu oamenii (medici, asistente, manageri, profesori etc.). Manifestând o responsabilitate crescută pentru oameni și fiind nevoiți să fie martorii unor situații cu puternic impact emoțional, indivizii din această categorie tind să aibă o predispoziție către un nivel ridicat de stres care determină chiar manifestarea sindromului burnout. Conceptul a fost pentru prima dată definit de Freudenberger și reprezintă „o stare de extenuare emoțională, sentimente de depersonalizare și reducere a performanței personale” (Avram, Cooper, 2008, p.552).
3. c. Stresori legați de relațiile la locul de muncă
Fiind o ființă socială, omul depinde în mare măsură de relațiile și conexiunile pe care le stabilește cu cei din jur. Acest lucru este accentuat în cadrul organizației unde lucrul în echipă este vital pentru îndeplinirea sarcinilor, precum și relaționarea eficientă cu colegii și superiorii. Suportul social pentru îndeplinirea task-urilor complexe este imperios necesar, iar lipsa lui poate duce la realizarea incorectă sau ineficientă a lor. Astfel, buna funcționare a relațiilor din cadrul unor organizații poate fi perturbată de comportamente contraproductive, fapt ce conduce la creșterea nivelului de stres și a existenței permanente a unei stări de alertă. Două dintre cele mai întâlnite asemenea manifestări sunt mobbing-ul și bullying-ul. Primul reprezintă „un proces distructiv; el este constituit din acțiuni ostile care, luate izolat, pot părea anodine, dar prin repetiție constantă au efecte primejdioase” (Leymann, 1996 apud. E.C. Zaharia). El urmărește izolarea, umilirea sau discreditarea unui angajat pentru a-l determina să părăsească organizația. De cele mai multe ori, acest tip de comportament este generat de invidie și încearcă să aibă un caracter indirect, mascat, pentru ca victima să nu-l poată identifica și denunța superiorilor. Bullying-ul reprezintă o formă de comportament agresiv, care presupune ca o persoană să provoace în mod intenționat și repetat discomfort, daune fizice/psihice. Acest tip de comportament se concretizează în mod direct prin hărțuire verbală sau fizică. Presupune identificarea persoanei slabe din cadrul grupului, căreia i-ar fi imposibil să se apere sau să opună rezistență.
3. d. Stresori legați de dezvoltarea carierei
Din momentul în care un individ pătrunde pentru prima dată în cadrul unei organizații, el urmărește dezvoltarea personală și profesională. Orice persoană prezintă o dorință interioară de a evolua, de a atinge un nivel mai ridicat care să-i aducă mai multe beneficii (salariu mai mare, bonusuri, tichete cadou, autoritatea ridicată etc.). Totuși, evoluția în cadrul organizației este asemenea aceleia din viața de zi cu zi. Angajatul la început de carieră se află în plină dezvoltare, perioadă în care acumulează cunoștințe specifice domeniului de activitate vizat, dobândește abilități noi și deprinde învățături folositoare prin intermediul relațiilor profesionale pe care le stabilește cu persoanele mai experimentate din cadrul companiei. Odată ce și-a însușit aspectele necesare exercitării profesiei dorite, el va manifesta o aspirație spre înaintarea în carieră prin promovarea pe posturi care să-i solicite mai mult capacitățile, dar și să-i ofere pe lângă responsabilități sau sarcini mai complexe și o autoritate mai ridicată, îmbinată cu un grad mai mare de libertate în luarea deciziilor. Totuși, în cadrul acestei perioade, caracterizată prin evoluție și succesiunea posturilor, individul va atinge la un moment dat apogeul. La momentul atingerii celui mai înaltnivel pe scara ierarhică, oportunitățile de avansare vor începe să scadă, iar senzația apropierii momentului retragerii se va acutiza, aspect ce conduce la apariția frustrării și depresiei.
De asemenea, tot în categoria stresorilor legați de dezvoltarea carierei intră și insecuritatea muncii. Lipsa existenței unei situații certe cu privire la stadiul în care individul se află și al factorilor de mediu ce-l pot influența este generatoare de stres. Dacă în cazul tinerilor o eventuală concediere nu constituie neapărat o problemă deoarece, fiind încă în dezvoltare, pot apela încă la ajutorul apropiaților pentru a se întreține, în cazul celor aflați în perioada de mijloc a carierei responsabilitățile și obligațiile ce survin din rolurile pe care le posedă în afara organizației nu le permit să aibă fluctuații la nivel profesional. Un venit stabil constituie pentru omul de rând o necesitate în vederea întreținerii sale și a familiei, iar eventualitatea stopării lucrului din diverse motive constituie un pericol ce trebuie cu orice preț evitat.
3. e. Stresori legați de structura și cultura organizațională
După ce intră pe piața forței de muncă, individul își petrece o mare parte a vieții sale în cadrul uneia sau mai multor organizații. Putem spune chiar că uneori o persoană petrece mai mult timp muncind decât cu familia sa, ceea ce înseamnă că o mare parte a dezvoltării sale în viața adultă se desfășoară în cadrul companiei. Totuși, succesul acestui proces este strâns legat de structura și cultura organizațională deoarece chiar dacă individul prezintă potențial în însușirea de noi abilități și competențe, la pătrunderea în organizație el vine cu un bagaj de norme și valori după care își orientează acțiunile. Dacă acestea din urmă nu se află în concordanță cu cele promovate în interiorul companiei unde își desfășoară activitatea, atunci va deveni stresat de condițiile de muncă, fapt ce-l va conduce către două alternative: adaptarea propriilor perspective la cultura organizațională sau părăsirea companiei.
Dacă ar fi să analizăm acești stresori din perspectiva a doi mari factori, aceștia ar fi libertatea de decizie și controlul. O autonomie ridicată îi conferă individului o stare de bine deoarece i se oferă impresia că posedă autoritate și că rolul său în cadrul companiei dobândește o importanță mai mare, însă în același timp responsabilitatea asumării deciziilor adoptate poate conduce la o creștere a nivelului de stres. Când hotărârile sale nu mai afectează doar propria persoană, ci și pe cei din jur sau, la nivel macro, chiar prosperitatea companiei, atunci posibilitatea unei eventuale greșeli care poate conduce la consecințe grave crește. Astfel, nivel de presiune ce apasă pe umerii decidentului și implicit stresul ce vine împreună cu ea pot afecta randamentul și productivitatea individului.
3. f. Stresori legați de conflictul muncă-familie
În prezent, indivizii pun un accent ridicat pe activitatea profesională și mai puțin pe dezvoltarea în plan personal. Viața de familie a ajuns să nu mai joace un rol atât de important în viața omului deoarece acesta simte nevoia de avea mai întâi un echilibru financiar și mai apoi să-și întemeieze o familie. Însă când reușește să realizeze acest obiectiv intervine o problemă delicată, aceea de manageriere a atribuțiilor de la muncă și a celor de acasă. De multe ori, dar mai ales în cazul femeilor, s-a observat că rolurile ocupaționale sunt greu de îmbinat cu cele de familie. Astfel, conform lui Greenhaus și Beutell, există trei tipuri de conflicte muncă-familie:
Conflictul legat de timp – Acesta apare atunci când intervalul de timp necesar îndepliniri unui rol, face dificilă posibilitatea îndeplinirii celuilalt.
Conflictul legat de stres – Acesta este determinat de nivelul de stres pe care unul din roluri îl provoacă individului, fapt ce conduce la o scădere a randamentului îndeplinirii celulalt rol.
Conflictul legat de comportament – Acesta este determinat de faptul că un comportament specific unuia dintre roluri nu este compatibil cu celălalt rol pe care individul trebuie să-l îndeplinească.
4.Studiul stresul în diferite domenii de activitate
De-a lungul timpului, interesul pentru manifestarea fenomenului de stres a început să fie ilustrat prin studii asupra diferitelor medii de activitate, plecând de la armată, până la call-center-urile. Atenția pentru această ultimă arie de activitate au arătat-o numeroși cercetători.
4.a Mediul de call-center
Call-center-urile au devenit în timp una dintre părțile cele mai importante ale lumii afacerilor,angajând milioane de agenți în întreaga lume, care reprezintă principalul canal de comunicare între clienți. Funcția de bază pe care agenții de call center trebuie să o îndeplinească este să primească apeluri din partea clienților(consumatorilor de bunuri și servicii) companiei(Aksin., Armony, Mehrotra, 2007).Această activitate, luând amploare, ajunge la stadiul în care agenții de call center apelază clienții sau posibiliii clienți ai companiei pentru propunerea unor diverse servicii sau produse. Astfel, activitatea este împărțită în „inbound”- apeluri primite din partea clinților și „outbound”-apeluri inițiate de agenți.
Sursele stresului organizațional sunt multiple. Așa cum menționam în capitolele anterioare, conflictul de rol este un dintre aceste surse. Conflictul de rol se referă la prezența inconsecvențelor între așteptările privind performanța locului de muncă și criteriile de evaluare a performanței (Kahn et al., 1964, apud Tracy,Neidermeyer, 2004). În mediul de call-center, o posibilă sursă a conflictului de rol este reprezenată de cerința din partea managerilor pentru soluționarea plângerilor venite din parte clinților, însă, prin respectarea politicii de evaluare a performanței. Acestea se referă în principal aspecte precum: numărul de apeluri preluate sau efectuate, numărul apelurilor în așteptare, durata unui apel. Tipuril de măsurători de această natură sunt, de cele mai multe ori, în contradicție cu dorința de rezolvare a problemelor cu grad ridicat de complexitate într-un timp redus. De asemenea, Call Center Compensation Survey (Thaler-Carter, 1999, apud , 2004) a arătat că agenții de call center simt un nivel foarte scăzut de respect arătat din partea superiorilor. Ambiguitatea rolului, apare atunci când atât informațiile de care angajații din acest sector dispun,cât și resursele, în general, sunt inadecvate. În această categorie se încadrează încercarea de realiza un timp al apelului scurt, dar și de a satisface în același timp nevoile clientului.
Cele doua aspecte menționate anterior, ambiguitatea rolului și conflictul de rol, sunt considerați factori ce duc la reducerea performanței și capacității de a face față stresului. Oamenii au o cantitate limitată de energie și resurse pe care le pot folosi pentru îndeplinirea sarcinilor, iar factorii de stres și rezistența la aceștia necesită atenție din aceeși cantitate de energie. Resursele se epuizează pe parcurs ce factorii de stres devin tot mai mulți și pe o perioadă de timp îndelungată, iar concetrarea acordată muncii se diminuează. Îndreptarea eforului către rezistența la stres, ci nu asupra muncii, duce la pierderea performanței și satisfacției.
Efectele pe care le are stresul asupra performanței sunt multiple, iar conform Sullivan and Baghat (1992, apud , 2004) acestea se pot afla în 4 șcenarii:
Stresul poate crește performanța;
Stresul poate scădea performanța;
Stresul poate să nu afecteze performanța;
Relația dintre stres și performanță seamnănă cu un U întors.
Studiile dezvoltate pe domeniul call ceter-urilor cu privire la stres, au la bază diferite asptecte întâlnite în această arie. Astfel, Tracy L. Tutena, Presha E. Neidermeyerb, în articlolul “Performance, satisfaction and turnover in call centers: The effects of stress and optimism”(2004), studiază diferența de percepții asupra stresului din viziunea pesimiștilor și optimiștilor, în mediul de call center. Lucrarea urmărește să ilustreze influnțele pe care optimismul le are asupra relațiilor care se formează între stres și conflictul de muncă, stres și performanța în muncă, stresul și satisfacția profesională, stres și absenteism, cifra de afaceri și stresul .
Printre ipotezele cercetării se numărără și existența unei percepții mai mari a stresului pentru o persoană pesimistă. Între sters și performață se află o relație negativă. Astfel, se așteapă ca pesimiștii să înregistreze un nivel mai redus de performanță, în comparație cu optimiștii. Stresul se află într-o relație negativă și cu nivelul de satisfacție, deci pesimiștii au un nivel de satisfacței mai redus decât optimiștii. Concluzionând, din partea pesimiștilor se așteapă un nivel mai ridicat de percepere a sresului. Studiul a fost realizat în Statele Unite, pe două call center-uri inbound(160 pe de persoane).
Rezultatele cercetării arată că persoanele pesimiste percep stresul la un nivel mai ridicat decât optimiștii. De altfel, asta s-a întâmplat și pentru percepția asupra performanței și satisfacției la locul de muncă. Contrar ipotezelor, pesimiștii au înregistrat niveluri mai ridicate de satisfacție și performanță la locul de muncă. În ceea ce privește cifra de afaceri, între cele două tipuri de persoane nu au fost înregistrate diferențe mari, iar în ceea ce privește conflictul de muncă, s-a demonstrat ipoteza conform căreia, pesimiști au un sentiment mai mare de conflict de muncă.
Rezultatele obținute atrag atenția asupra activtăților pe care multe organizații le realizează pentru scăderea nivelului de stres. Aceste activități au la bază credința conform căreia, stresul este strâns legat de performanțele scăzute. Studiul arată că existența unui nivel de stres redus, ușor de gestionat, ar putea avea ca rezultat scăderea performanței. Ca urmare, companiile ar trebui să își axeze scopul spre menținerea unui nivel mediu de stres – corelat cu o performanță maximă.
Dacă în trecut se credea că existența unui nivel ridicat de stres la locul de muncă duce la un nivel scăzut de satisfacție, studiu demonstrează existența unei unei relații pozitive între cele două variabile. Această relație poate fi motivată de existența unei bonusări în call center în funcție de performață. Astfel, angajații sunt mulțumiți când primesc mai mulți bani- adică atunci când obțin performanță. Relația directă poate fi explicată de dorința de a obține performanță pentru a câștiga bani. Deci, cu toate că pesimiștii înregistrează un nivel mai ridicat de percepere a stresului, aceștia obțin atât performanță ridicată, cât și satisfacție la locul de muncă.(Tracy,Neidermeyer, 2004).
Sursele stresului în mediul de call center sunt multiple. Unul dintre aspectele remarcate face referire la interacțiunea dintre agent și client. Agentul este reprezentantul companiei, persoana cu care clientul ia contact în mod direct. Cel din urmă îl percepe de cele mai multe ori, din lipsă de cunoaștere, responsabil pentru nemulțumirile sau neplăcerile pe care el le-a avut în interacțiunea cu produsele/serviciile/alți angajați ai firmei. Atitudinile clienților variază foarte mult, plecând de la nivelul de studii sau gravitatea problemei pe care o are, concretizându-se de cele mai multe ori în atitudini de superioritate, ofensă etc. Interacțiunea constantă a agenților cu clienți care nu își arată întrun mod diplomat sursele nemulțumirii poate avea repercursiuni asupra lui, rezultând în mod direct stresul. De asemenea, activitatea într-un call center presupune impunerea unor target-uri(norme), care sunt direct legate de salarizare și bonusare. Astfel, în funcție de domeniul de activitate al call ceter-urilor, pot exista norme, de la numărul de clienți cu care un agent trebuie să interacționeze, până la durata apelului. Ideea conform căreia există posibilitatea ca norma să nu fie realizată, iar salariul să sufere modificări, este un stresor principal. Unele companii au, de asemenea, numeroase politici privind target-ul. De exemplu, Vodafone România încheie contractul de muncă pentru un agent care nu și-a putut îndeplini 3 luni consecutiv target-ul. În acest context, ideea pierderii locului de muncă este un alt factor de stres. Pentru cei care activează de puțin timp în mediul de call center, un factor de stres poate fi reprezentat și de gestionarea aplicațiilor și programelor necesare soluționării problemelor clienților, simultan cu convorbirea telefonică. Existența unei perioade scurte de training și sentimentul de nesiguranță în ceea ce privește primirea sau efectuarea apelurilor, pentru unele persoane, este generatoare de stres. Evaluările constante ale supervizorilor asupra apelurilor susținute cu clienții (aici apare conceptul de “cască dublă”- în care supervizorul ascultă apelul cu clientul în timp real) pot fi direct generatoare de stres și disconfort.
Numeroase studii arată efectele pe care activitatea de call center o poate avea asupra angajaților, în principal generate de stres. În conformitate cu scala Likert, 39,4% din angajați au arătat anxietate extremă și tristețe.(Charbotel B. et al, 2009)
4.b. Domeniul militar
Chiar dacă fenomenul de stres este prezent în toate domeniile, există arii de activitate care prezintă o predispoziție mai mare pentru manifestarea sa, iar una dintre acestea este armata. Munca în domeniul apărării implică pe lângă o responsabilitate crescută pentru protejarea populației și traiul în condiții restrictive, care ar pune de multe ori în dificultate civilii. Iar pe lângă factorii de stres ce își iau originea în elementele specifice structurii domeniului de activitate, un stresor important întâlnit doar în cazul militarilor îl reprezintă misiunile în teatrele de operații. Totuși, atunci când un individ se angajează să activeze în armată își asumă în mod voit toate implicațiile și în același timp conștientizează rezistența sa față numeroșii stresori cu care poate intra în contact, iar cu cât acumulează mai mult experiență capacitatea lor de adaptare la situațiile critice crește. Însă problemele apar când efectele stresorilor depășesc capacitatea de rezistență a indivizilor și încep să se remarce într-o formă negativă atât asupra randamentului muncii prestate, cât și asupra sănătății fizice și mentale a militarilor.
Armata se remarcă prin elemente ce pot fi generatoare de stres deoarece sunt foarte diferite de valorile promovate în general în viața civilă. Printre acestea putem remarca următoarele:
profesia prezintă un grad ridicat de responsabilitate socială generată de faptul că militarii sunt răspunzători de siguranța populației țării pe care o protejează, iar, în cazul celor trimiși în teatrele de operații, ei sunt responsabili cu protecția civililor din zonele de război;
structura organizatorică este caracterizată printr-o ierarhie rigidă, dominată de reguli și restricții, subordonarea realizându-se exclusiv pe verticală;
se promovează conformismul, unifomizarea, iar datorită caracteristilor muncii, militarilor le este de multe ori îngrădită libertatea și li se permit legături reduse cu exteriorul;
valorile promovate sunt altruismul, subordonarea și supunerea fără drept de apel în fața superiorilor ierarhici sau chiar jertifirea pentru țara pe care o reprezintă, în timp ce în mediul civil se caută individualitatea și autonomia;
mediul de lucru este unul caracterizat prin nesigurață, iar militarii ating de multe ori epuizarea fizică din cauza antrenamentelor și misiunilor solicitante.
În principal la membrii ce activează într-o organizație militară se întâlnesc trei tipuri de stres (Ilie, 2007, p.9):
stresul bazal – își are rădăcinile în relațiile interpersonale ce se stabilesc în cadrul organizației, precum și în trăsăturile personale ale indivizilor care activează în cadrul acesteia (vârsta, experiența, educația, condiția fizică, norme și valori personale etc.). Nu este un tip de stres foarte grav atâta timp cât nu atinge un nivel ridicat și se identifică stresorii pentru a se acționa în controlarea eficientă a lor.
stresul cumulativ – se manifestă pe o perioadă mai lungă de timp, fapt ce generează apariția unui disconfort, iar dacă nu este gestionat eficient, poate conduce la epuizare, depresie sau chiar burnout.
stresul traumatic – este generat de expunerea la o situație sau la un eveniment cu un nivel foarte ridicat de stres, care conduce la apariția bruscă și violentă a unei stări ce provoacă efecte nocive asupra activității persoanei si îl împiedică să mai muncească. În funcție de individ poate apărea imediat după eveniment sau la interval de câteva zile, luni sau ani, iar dacă nu este tratat corespunzător poate conduce efecte grave asupra sănătății persoanei în cauză.
De asemenea, având în vedere condițiile speciale pe care le întâlnim în cadrul organizației militare, există o formă particulară de manifestare a stresului, generată de munca în teatrele de operații și anume reacțiile la stresul de luptă. Misiunile în zone de război își pun în cele mai multe cazuri amprenta asupra militarilor care le efectuează. În decursul acestora rezistența lor fizică și psihică este pusă la încercare destul de intens de condițiile de mediu și de situațiile prin care sunt nevoiți să treacă. Ei sunt expuși ororilor războiului, pe parcursul misiunilor trăind fiecare moment la intesitate maximă și menținând un nivel de concentrare crescut din cauza faptului că la orice oră din zi și din noapte se află în bătaia puștilor inamicilor. Totodată, se confruntă cu sentimentul inevitabilității morții, fapt ce le insuflă permanent teamă, fiind în unele cazuri martorii uciderii propriilor colegi de echipă sau a civililor. Astfel că la revenirea acasă, traumele suferite pe parcursul detașării în străinătate se manifestă sub forma apariției PTSD-ului (sindromul post-traumatic). Conform unui studiu realizat de RAND, 20% dintre veteranii americani care au luptat în Irak și Afghanistan suferă de această anomalie genrată de stres (RAND, 2008). Sandina Ilie clasifică reacțiile la stresul de luptă după gradul de intensitate, în lucrarea sa intitulată „Stresul ocupațional și leadership-ul în organizația militară”, astfel (2007, p.8):
normale – tremur ușor, tahicardie, nevoie de respirație amplă, transpirație rece, blocaje musculare, crampe intestinale;
spirit activ redus (depresie) – izolare (lipsa de comunicare cu cei din jur), blazare, interes scăzut pentru continuarea activității, tendință către abuzul de alcool, tutun sau chiar droguri, apatie, sustragerea de la misiuni;
frică patologică – tremur puternic, tahicardie accentuată, hipertensiune arterială, dureri de cap, plâns necontrolat, tendința de a fugi, îngrijorare, neliniște exteriorizată, permanenta preocupare pentru ceva nedefinit;
spirit activ deosebit – formă ascunsă a fricii: irascibilitate crescută, impulsivitate, vorbire rapidă inutilă și sporită cantitativ, activități lipsite de sens, scăderea atenției și a capacității de înțelegere a ordinelor, acțiuni riscante, lipsa de concentrare, agitație psihomotorie;
reacții de tip isteric – paralizie funcțională, afonie, crampe musculare persistente, orbire sau surditate fără motive evidente;
reacții psihosomatice – hipertensiune arterială, ulcer gastric, dispepsii, palpitații;
nevroză traumatică de luptă – mutism însoțit de akinezie, stare de confuzie și dezorientare spațială și temporală, șocuri emoționale cu stări delirante și anxioase trecătoare, atacuri de panică.
Ca urmare a structurii ierarhice din cadrul organizației militare, un rol important în gestionarea stresului îl are leadership-ul deoarece el presupune gestionarea și coordonarea subordonaților, precum și rezolvarea problemelor care apar. În vederea tratării acestui subiect, Freud introduce conceptul de „persoană centrală” ca fiind acel om în jurul căruia se formează un grup și cu care acesta se identifică (Ilie, 2007). Astfel, la militari el trebuie să coincidă cu liderul formal și anume comandantul deoarece acesta posedă trei caracteristici esențial care îl recomandă ca fiind capabil să gestioneze stresul organizațional: statusul formal pe care îl deține în cadrul organizației (element care îi conferă autoritate), capacitățile personale pe care le deține (aptitudini, cunoștințe, experiență) și stilul de conducere utilizat. Dar având în vedere presiunea la care este supus de responsabilitatea deciziilor ce trebuie adoptate și de menținerea bunăstării subordonaților săi, comandantul se poate confrunta și el cu un nivel ridicat de stres. Pentru a crește gradul de cunoaștere a metodelor de control și gestionare a stresului, s-au realizat programe dedicate special comandanților în cadrul cărora specialiști în domeniu să le dezvăluie modalitățile prin care pot manageria eficient acest fenomen în cadrul organizației lor.
4.c. Mediul medical
Stresul, fenomen general al secolului al XXI-lea, este întâlnit și în rândul asistentelor medicale. Domeniul a fost atent studiat din punct de vedere al stresului, ca urmare a mediului în care acestea își desfășoară activitatea, fiind unul în care stresul se află la un nivel foarte ridicat.
În acest context apare conceptul de „burnout”. El reprezintă o strare de natură psihologică, cauzată de negestionarea corespunzătoare a stresului. „Burnout este de obicei conceptualizată ca sindrom multidimensional format din trei componente: epuizare emoțională, depersonalizare și o realizare personală redusă” (Maslach, 1993).
Semnele și manifestările cele mai frecvente care atrag ateția asupra fenomenului de burnout sunt (Taylor și Barling, 2004):
Oboseală cronică: epuizare, oboseală;
Furie, auto-critică, cinism, negativitate și iritabilitate;
Un sentiment de a fi supus asediului;
Dureri de cap frecvente;
Tulburări gastro-intestinale;
Pierdere în greutate sau câștig;
Insomnie;
Depresie;
Dificultăți de respirație;
Suspiciunea;
Sentimente de neputință;
Un grad sporit de asumare a riscurilor;
În urma unei cercetări despre conceptul de burnout, s-a descoperit că 17% dintre studiile publicate folosește asistentele medicale ca grup de eșantion(Schaufeli și Enzmann, 1998).
Cauzele care duc la efectul de burnout au atât natură externă(mediul propriu-zis de desfășurare a activității) și de natură personală. În ceea ce privește stresorii din mediul profesional, ne referim aici la supraîncărcare, conflictul de rol și ambiguitatea rolului.. Creșterea aștepărilor și cerințelor la locul de muncă sunt strâns legate de burnout, mai exact de epuizarea emoțională.(Knežević et al, 2011). McGrath et al. (1985, apud Gillespie & Melby, 2003)a afirmat că asistentele suferă de sindromul “burnout” în momentul în care aveau un sentiment de eșec când sensul propriei persoane nu poate fi găsit în muncă și, de asemenea, când se simțea lipsa un sentiment de realizare personală. Ca urmare a manifestării acestui sindrom, unele asistente pleacă, iar cele care rămân au un mod de realizare ineficientă a sarcinilor.
S-a sugerat de-a lungul timpului că femeile sunt mai predispuse la acest sindrom decât bărbații, arătând o mai mare implicare emoțională. Bărbații care aleg această profesie doresc, de cele mai multe ori, să reconstruiască experiențe de mare însemnătate pentru ei din copilărie (Almberg, Grafstorm & Winbald, 1997, pp 109-1016, apud Gillespie & Melby,2003 ).
Freuberger aduce în discuție existența unei predispoziții la stres a celor care aleg această meserie, prin prisma tipului de personalitate. Printre aceste tipuri de personalitate se numără:
tipul persoanei care este foarte dedicată, dar tinde să își asume mai multe responsabilități decât poate realiza;
tipul persoanei care tinde să aibă o viață nesatisfăcătoare în afara locului de muncă și își folosește munca ca un refugiu;
tipul persoanei autoritare care simte nevoia să dețină în permanență controlul și crede că nimeni nu poate face munca la fel de bine ca ea(Freuberger 1994, apud Gillespie & Melby,2003 ).
„Violența este unul dintre cei mai insidioși și comuni factori de stres din acest mediu, situându-se pe locul 2, după poliție, în riscul violenței reale împotriva individului. Un studiu american a constatat că 63% dintre asistenții medicali chestionați au avut abuz verbal într-un an, 35% au experimentat tentative de vătămare fizică și 21% au fost victime ale atacurilor fizice”(Whitehorn, 1997, apud Gillespie & Melby,2003 ).
De cele mai multe ori, și relațiile interpersonale au de suferit. Irascibilitatea și reacția rapidă la orice nemulțumire duc la reacții necontrolate. Millar B. & Burnard Pau identificat o serie de factori care pot duce la combaterea burnout-ului (1994, apud Gillespie & Melby, 2003):
fumatul;
plânsul;
creșterea consumului de alcool;
negarea și retragere;
sportul;
meditație și yoga;
Activitațile cu care asistentele se confruntă sunt printre cele mai diverse, plecând de la cazuri simple, la cazuri care sfârșesc într-un mod tragic. Nemulțumirea pacienților, nemulțumirea rudelor pacienților, suprasolicitarea, lipsa atenției managerilor asupra problemelor existente în secții, nesatisfacerea necesătăților sistemului , toate se răsfrâng într-o măsură mai mică sau mai mare asupra lor. Sistemul de sănătate românesc este cunoscut și mediatizat sub aspectul existenței unor mari deficiențe. Salariile de un nivel redus și volumul de muncă foarte mare sunt elemente generatoare de stres. Lipsa unui număr suficient de personal înseamnă asumarea responsabilităților și pentru personalul lipsă, fapt ce duce la epuizare. Asistentele reprezintă categoria de personal care ia contact n mod direct și constant cu pacienții, care uneori își adresează nemulțumirile și le manifestă la adresa lor.
Burnout începe prin dezvoltarea unei percepții de incapacitate pentru a face față cerințelor locului de muncă, resurselor disponibile, ducând în cele din urmă la epuizarea emoțională(Leiter 1993, apud. Marín & Ramírez, 2005). După acest stadiu, începe să se manifeste depersonalizarea, caracterizat de tendința continuă de a trata pacienții într-un mod mecanic, până când eficiența scade spre minim, dezvoltând sentimentul de incompetență.(Marín & Ramírez, 2005). Simptome care ar putea fi semne de depersonalizare sunt: iluzia de a se afla într-un film/vis, activitatea de automatism, detașare de realitate curentă și mediu. Această depersonalizare poate avea și efecte benefice, ajutând individul asemenea unui mecanism de apărare.
Conflictul intra status face referire la incapacitatea de a face față sumei de roluri coresunzătoare deținerii unui anumit status, alt factor generator de stres(Anastasiu, 2011). Acest aspect în domeniul medical are legătură directă cu aspectul menționat anterior, lipsa personalului suficient, care duce la asumarea tuturor sarcinilor de cel existent.
4.d. Domeniul sportiv
Stresul organizațional a fost studiat în numeroase profesii, însă pentru o lungă perioadă de timp zona sportivă a fost neglijată deoarece mulți cercetători au considerat că nu este un domeniu în care acest factor este prezent. Dar perspectiva aceasta este cât se poate de greșită pentru că, așa cum afirmă Shirom, „stresul organizațional reprezintă stresul psihologic social legat de muncă”. În sportul de înaltă performanță și nu numai, toți sportivii sunt legitimați la un club și de asemenea, cei care au oportunitatea de a concura în competiții internaționale majore pentru a-și reprezenta țara de origine aparțin de Comitetul Olimpic și Sportiv, precum și de federația sportului pe care îl practică. Astfel, o mare parte a problemelor întâmpinate de aceștia atâta timp cât se află în activitate și totodată stresul resimțit în viața sportivă survin din interacțiunea lor cu organizațiile din care fac parte. Totuși, în această lume stresul are în multe cazuri un rol pozitiv deoarece îi motivează și îi provoacă pe sportivi să-și depășească limitele, însă situația poate lua o întorsătură negativă dacă stresul ajunge să afecteze sănătatea fizică și psihică a acestora.
Sportul de înaltă performanță se face doar cu multă durere, sacrificii și investiții semnificative în echipamente și pregătire. Un sportiv talentat se poate pierde pe parcurs și nu-și atinge apogeul carierei dacă nu beneficiază de susținere (financiară, psihologică, fizică) din partea organizației în cadrul căreia activează. Orice greșeală sau element lipsă poate conduce la distrugerea pregătirii sportivilor sau chiar încetarea carierei acestora. Dacă organizația doar profită de pe urma rezultatelor atleților săi, dar nu îi susține pe parcursul perioadei de preliminare competițiilor, atunci există posibilitatea ca aceștia să se simtă subapreciați, fapt ce poate conduce la creșterea nivelului de stres și implicit la apariția unor dificultăți în focusarea asupra îndeplinirii obiectivelor urmărite.
Tim Woodman și Lew Hardy realizează o clasificare a factorilor de stres organizațional ce pot apărea în cazul sportivilor de performanță în cadrul studiului „A Case Study of Organizational Stress in Elite Sport”(2001), împărțindu-i în patru mari categorii:
Stresori de mediu;
Stresori personali;
Stresori provocați de leadership;
Stresori provocați de echipă.
Stresori de mediu
Aceștia țin în mare măsură de trei elemente: procesul de selecție, problemele apărute în cadrul antrenamentelor și dificultățile financiare. Sportivilor ajunși să practice sport de performanță li se oferă oportunitatea să își reprezinte țara în cadrul competiților internaționale de anvergură: Campionate Europene și Mondiale, precum și Jocuri Olimpice. Dar în prealabil, pentru alegerea celor mai buni atleți, aceștia trec printr-un proces riguros ce presupune atât participarea la competiții prealabile de calificare pentru îndeplinirea baremelor, precum și o selecție ulterioară, realizată de echipa de antrenori de la lot, în funcție de forma sportivilor. Totuși, acest proces poate deveni stresant deoarece de multe ori se realizează mult prea târziu, iar sportivii nu mai au timp să desfășoare pregătirea necesară, criteriile de selecție sunt neclare, iar uneori antrenorii de la lot practică favoritismul. Astfel, cei care își doresc un loc în echipă se pot simți subapreciați și nerespectați, fapt ce poate provoca frustrare, crescând în acest fel nivelul de stres.
Un alt element care poate constitui un stresor de mediu îl reprezintă antrenamentele. Acestea pot fi monotone, fapt ce provoacă o lipsă de motivare a sportivilor, mult prea stresante ca urmare a apropierii competiției, iar în cazul sporturilor de echipă, membrii acesteia beneficiază de un timp mult prea scurt de antrenament împreună, distrugând coeziunea echipei și provocând tensiuni. Totodată, există diferențe de perspective între modul în care atleții se antrenează în cadrul cluburilor și modul în care o fac în cadrul lotului național sau chiar pot exista contradicții între interesele clubului și cele ale naționalei.
Dificultățile financiare sunt un important factor de stres în viața sportivă deoarece fără banii necesari pregătirii, recuperării în cazul accidentărilor și a echipamentelor, atleții nu pot atinge marea performanță. Având în vedere că sportivii sunt plătiți doar de club sau beneficiază de ajutorul sponsorilor, ei trebuie să-și plătească singuri deplasările. Singura lor oportunitate de a fi susținuți financiar de federație este să accepte să se antreneze la centrul de antrenament al lotului național. Totuși, și în cadrul acestuia pot apărea tensiuni deoarece sportivii se pot simți nedreptățiți unii față de alții deoarece unii pot avea mai multe beneficii financiare de la club (sponsorii pot oferi echipamente gratuite).
Stresori personali
Sunt anumiți factori de stres care se manifestă diferit de la individ la individ. Unii sportivi sunt mai afectați de restricții, în timp ce pentru alții acestea se transformă în obișnuințe. În primul rând, pentru realizarea pregătirii fizice, un rol important în dezvoltarea și menținerea masei musculare îl joacă alimentația. Sportivii în general au regimuri alimentare diferite în funcție de sportul practicat. Cele mai radicale diete sunt utilizate în gimnastică, unde în cele mai multe cazuri sportivele sunt ținute nemâncate sau mănâncă disociat și în cantități mult prea reduse pentru efortul depus, fapt ce le poate conduce spre accidentări. Acestea din urmă joacă, de asemenea, un rol important în nivelul de stres al atleților. Ele provoacă frustrare, frică și pun presiune. Sunt numeroase cazuri în care sportivii aleg să se antreneze cu accidentări ca urmare a presiunii exercitate de antrenori pentru a nu-și pierde locul din lot, provocându-și mai mult rău. Totodată, atleți inervievați în cadrul studiului realizat de Tim Woodman și Lew Hardy (2001) au declarat că nu există întotdeauna o structură de recuperare, iar uneori aceștia sunt lăsați să se descurce singuri după ce se accidentează și nu beneficiază de suport din partea lotului național.
De asemenea, obiectivele setate de organizație pot provoca stres dacă nu sunt orientate pe direcții clare, sunt nerealiste sau dacă acestea nu intră în concordanță cu obiectivele sportivului.
Stresori provocați de leadership
În sportul de performanță, în dezvoltarea și îmbunătățirea rezultatelor sportivilor un rol important îl joacă leadershipul și implicit relația dintre sportivi și antrenorii care îi pregătesc. Petrecând atât de mult timp în sala de antrenamente și alături de antrenorii lor, pentru atleți aceștia încep să facă parte din familie, să le cunoască frământările, fricile, problemele fizice, având în același timp rolul de a-i susține ori ce câte ori au nevoie. Ca urmare, dacă aceste condiții nu sunt respectate, sportivul poate ajunge să fie stresat și nesigur. Lipsa de comunicare cu antrenorul, lipsa suportului și schimbările bruște de atitudine pot provoca tensiuni în relațiile atlet-antrenor.
De asemenea, în cazul sportivilor care fac parte din loturile naționale, pot apărea tensiuni între tehnicile și viziunile antrenorului de la club și cei de la echipa națională. Aceste situații îi pun în dificultate pe atleți deoarece nu mai știu cine deține autoritatea și de cine ar trebui să asculte pentru a se pregăti eficient. Totodată, antrenorul este responsabil de structura și specificul antrenamentelor. Dacă ele sunt inconsistente, nu realizează o pregătire suficient de bună pentru competiții, în timp ce la polul opus pot fi mult prea intense și pot provoca nervozitate și epuizare fizică în rândul atleților, fapt ce poate conduce la producerea unor accidentări grave. Nu în ultimul rând, lipsa adaptării antrenamentelor la nevoile sportivului poate conduce la o creștere a nivelului de stres în cazul acestora.
Stresori provocați de echipă
Având în vedere că sunt privați de întâlnirile cu familia deoarece petrec foarte mult timp în cantonamente și la antrenament, pentru sportivi coechipierii sau componenții lotului național devin ca o a doua familie. Legăturile dintre ei sunt foarte strânse și, în ciuda competiției din cadrul concursurilor, toți membrii echipei se susțin reciproc deoarece cunosc în totalitate povestea din spatele fiecărui atlet.
Chiar dacă echipa constituie principalul element de echilibru, anumite nereguli pot conduce la dezechilibre semnificative pentru sportivi, manifestate prin creșterea nivelului de stres, care poate avea consecințe grave asupra sănătății psihice și chiar fizice. Problemele se pot reflecta în atmosferă prin tensiuni între atleți, datorate beneficiilor diferite sau ca urmare a faptului că se formează grupulețe în cadrul lotului național în funcție de clubul din care fac parte, sau prin competiția internă datorată insecurității pozițiilor.
De asemenea, un alt factor imperios necesar în cadrul echipei este suportul atât în plan moral (psihic) în cazul în care sportivii se confruntă cu diverse dezechilibre, stres sau decepții și în plan fizic, prin planul de recuperare după accidentări. În cadrul studiului realizat de Tim Woodman și Lew Hardy (2001), sportivii au reclamat faptul că s-au confruntat cu situații în care s-au accidentat în cadrul unor competiții internaționale în care și-au reprezentat țara și după eveniment nu au fost ajutați în recuperare de către cei de la lot. Nici măcar nu au primit asigurări că vor putea reveni în echipă după ce se vor vindeca, fapt ce le-a provocat dezamăgire și i-a determinat să considere că staff-ul lotului nu le-a acordat suficientă importanță.
Nu în ultimul rând, doi factori importanți care contribuie la păstrarea echilibrului în echipă și păstrarea unui nivel de stres care să afecteze doar în mod pozitiv sportivii sunt comunicarea și stabilirea rolurilor. Atleții trebuie să primească toate informațiile necesare pentru pregătire și pentru menținerea unui moral ridicat. Totodată, în cadrul organizației trebuie să existe o structură bine definită, în cadrul căreia fiecare să dețină un rol despre care să aibă toate datele necesare pentru a-l îndeplini cu succes. Dacă aceste aspecte nu sunt îndeplinite, nivelul de stres în rândul sportivilor ia o turnură negativă, fapt ce le poate afecta evoluțiile.
5. Efectele stresului organizațional
Stresul organizațional este necesar deoarece îi provoacă pe indivizi să-și depășească limitele, îi motivează și le poate crește nivelul de implicare. Însă dacă ia o turnură negativă, poate avea consecințe grave asupra vieții angajaților și asupra modului în care aceștia contribuie la dezvoltarea companiei. Ca urmare, stresul constituie una dintre cele mai de interes probleme ce își are rădăcinile în mediul organizațional.
În zilele noastre tot mai mulți oameni se confruntă cu depresia și anxietatea, iar în unele cazuri aceste fenomene sunt generate de un nivel crescut de stres organizațional. „Depresia este un pattern pervaziv de tristețe și pesimism, de autocriticism, autostimă redusă, pasivitate și expresie inhibată a agresivității” (A. Gunderson, C. Phillip, apud. V. Perciun 2001, p.33). Această stare, dacă nu este tratată corespunzător sau dacă nu este diagnosticată la timp, poate conduce chiar la suicid. Depresia se poate reflecta și în acțiunile individului la locul de muncă printr-o scădere a ritmului normal, apariția unor greșeli în efectuarea sarcinilor sau deficit de atenție.
Un alt efect al stresului o reprezintă abuzul de droguri, alcool sau tutun. De multe ori indivizii caută să evadeze din viața stresantă cu care se confruntă și în cele din urmă își găsesc alinarea în consumul excesiv al unor substanțe ce le pot afecta sănătatea într-un mod mai direct decât stresul. Drogurile și alcoolul le permit să se detașeze pentru o scurtă perioadă de problemele cotidiene, le oferă iluzia puterii și a controlului și constituie un refugiu. În același timp, abuzul de tutun constituie și el o refulare a sentimentelor de tensiune, de nervozitate și de presiune, devenind o acțiune ce le conferă siguranță și calm datorită caracterului rutinier.
Stresul poate afecta și buna funcționare a organismului, manifestându-se prin apariția bolilor cardiovasculare și creșterea riscului de infertilitate atât la bărbați, cât și la femei. În cele mai grave situații, acest fenomen poate împinge limitele individului într-o măsură atât de mare încât să producă apariția stresului cronic și a sindromului „burnout”. Acestea se manifestă în cazul în care organismul uman își atinge limitele în ceea ce privește capacitatea de adaptare la diverșii stresori. Astfel, individul se detașează excesiv și ajunge să efectueze sarcinile în mod mecanic, chiar și atunci când trebuie să interacioneze cu pacienți, neoferind rezultatele așteptate. În ceea ce privește stresul cronic, acesta poate conduce în cele mai rele cazuri la decesul individului din cauza suprasolicitării.
6. Metode de combatere și prevenție
Efectele pe care stresul le poate avea asupra activității indivizilor sunt multiple. Pentru a putea găsi soluții optime de prevenție și combatere ale stresului, este necesară o analiză a mediului organizațional, astfel încât să poată fi identificați factorii specifici generatori de stres.
Un prim aspect care trebuie îndeplinit pentru a nu produce stres este satisfacerea nevoilor de bază, care țin de mediul de lucru. Teodora Gheorghevici (2006, p 28) face o corelație cu nevoile regăsite în pramida lu Maslow , care trebuie satisfăcute pentru reducerea stresului. Astfel, oricărui angajat îi trebuie satisfăcute o serie de nevoi:
pauza de masă obligatorie și un punct sanitar curat și funcțional;
asigurarea unor condiții ergonomice și evitarea unui comportament foarte autoritar din partea șefilor;
realizarea unui sistem de comunicare eficientă;
satisfacerea nevoilor de cunoaștere, prin realizare de training-uri și cursuri;
realizarea unui design plăcut al mediului ambiant;
încurajarea autonomie;
Din punct de vedere al gestionării stresului, omul poate reacționa în mod pasiv sau activ. Astfel, gestionarea pasivă reprezintă starea de acceptare a situației stresante, încercarea adaptării la aceasta. Specialiștii susțin că este cea mai ușoară variantă. În ceea ce privește gestionarea activă, aceasta presupune ea însăși stare de stres. Această gestionare urmărește modificarea situației stresante, încercarea de a elimina factorii de stres. Acest tip de gestionare este singurul care are rezultate și poate duce la diminuarea/combatearea stării de stres (Gheorghevici, 2006).
De cele mai multe ori, însă, există și situații în care prezența stresului este dorită și chiar generată, asta deoarece stresul duce la creșterea performanței și ulterior a competitivității între angajați, beneficiu care este în avantajul firmei.
Unul dintre aspectele care pot duce la diminearea sau creșterea stresului organizațional este mediul de desfășurare a activității. Comunicarea într-o organizație se face atât pe verticală, cât și pe orizontală, cu referire la structura ierarhică. Comunicarea bună este necesară pentru desfășurarea unei activități productive a organizației, diminuarea disputelor, creșterea flexibilității. Mediul în care există o comunicare deficitară, atmosfera este tensionată, conflictele angajat/angajat, superior-angajat sunt foarte frecvente. Existența unui mediu de lucru în care există o comunicare eficientă, sunt legate relații de prietenie, comunicarea, poate fi făcută fără să creeze tensiuni, duce la o relaxare a individului și la scăderea nivelului de stres. Pentru că menționam anterior despre relațiile existente între colegi, propunem câteva soluții pentru dezvoltarea relațiilor în acest mediu:
organizarea teambuilding-urilor atât la nivel de companie, cât și la nivel de departament;
organizarea de ieșiri informale(dacă sunt posibile);
organizarea de activități în mediul organizațional, care să presupună jocuri dau task-uri interactive;
dezvoltarea unei platforme în care angajații pot interacționa și comunica;
O bună comunicare nu este necesară doar pe linie orizontală, ci și pe linie verticală. Comunicarea care se realizează pe linie verticală se clasifică în categorii, conform Teodorei Gheorghevici (2006, p 58):
a) instrucțiuni specifice locului de muncã;
b) informații desemnate sã conducă la intelegere postului și legăturii cu alte posturi;
c) informații despre procedurile și practicile organizatorice;
d) feedback in legătura cu performantele subordonaților;
e) informații ideologice, misiunea postului in contextul strategiei.
Stresul poate fi generat și de o incertitudine a calității muncii. Astfel, recomandăm feedback-ul ca metodă principală de evaluare a muncii. Feedback-ul este foarte importand pentru că în funcție de acesta un individ își poate adapta metoda de lucru, se poate dezvolta, poate înțelege pe ce părți excelează și pentru ce părți mai are de lucrat.
Destinderea la locul de muncă este și ea un proces foarte important, mai ales pentru persoanele a căror activitate presupune doar munca de birou, știind că aceasta poate afecta sănătatea(probleme de spate), propunem amenajarea unor spații de recreere cu scaun de de masaj sau diverse jocuri: tenis de masă, mese de fotbal, aparate de exerciții fizice etc.
În ultima perioadă, a devenit foarte mediatizat conceptul de gamification. Acesta presupune transpunerea unor elemente din jocuri video și nu numai, în activitatea zilnică a angajațiolor. Pot fi dezvoltate și jocuri de rețea care pot fi accesate în pauză și care nu necesită un timp mare de atenție. Activitățile menționate mai sus sunt activități de motivare. Motivarea reprezintă o sursă cheie a diminuării stresului. Stresul poate fi sursa unei activități, care poate fi, de multe ori, displăcută de către angajat. Introducerea motivației îm muncă poate duce la diminuarea sentimentului de neplăcere și stres.
Motivarea se referă și la recompense, fie acestea de ordin material sau nu. Acestea sunt eficiente în funcție de nevoile angajatului. Poate exista varianta în care angajatul să primească o remunerație pe măsura muncii, dar să nu fie satisfăcut. Lui îi aduce satisfacție recunoșterea calității muncii sale în fața altor angajați(laude, feedback public). De asemenea, există și varianta inversă, în care îi sunt aduse laude, dar nu îi este recunoscută munca din punct de vedere financiar. Ambele situații sunt generatoare de stres, tocmai de aceea este necesară existența unui echilibru între partea materială și cea nonmaterială. Starea de echilibru duce la diminuarea stării de stres și prevenirea ei.
7. Bibliografie
Aksin Z., Armony M., Mehrotra V., (2007), The Modern Call Center: A Multi-Disciplinary Perspective on Operations Management Research,Production and operation management,Volume 16, Issue 6, pg 665, Disponibil prin: Science Direct Librăria http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.19375956.2007.tb00288.x/ab ,[online la data de 20.04.2017]
Anastasiu I., (2011), Cultură și diversitate. Introducere în sociologie, editura ASE, București, pp 198-200.
Avram E., Cooper C.L, (2008), Psihologie organizațional-managerială – Tendițe actuale, editura Polirom, pp.547-589)
Charbotel B., Croidieu S., Vohito M, Guerin A., Renaud L., Jaussaud J., Bourboul C., Imbard I., Ardiet D., Bergeret A., (2009), Working conditions in call-centers, the impact on employee health: a transversal study. Part II, International Archives of Occupational and Environmental Health, Volum 82, Issue 6, p. 747, Disponibil la https://link.springer.com/article/10.1007/s00420-008-0351-z [online la data de 21.04.2017]
Gheorghevici T., (2006), Combaterea stresului la locul de muncă, editura Cartea Universitară, București, pp 22- 58.
Knežević J., Maglica B, Krapić N., (2011), Personality, organizational stress, and attitudes toward work as prospective predictors of professional burnout in hospital nurses, p 539, file:///C:/Users/vali/Downloads/CMJ_52_4__hudek_21853549.pdf
Marín A, Ramírez G., 2005, Social support and emotional exhaustion among hospital nursing staff, Journal of Psychosomatic Research, Vol. 19, Numărul 2, pp 96-106, Disponibil la http://scielo.isciii.es/pdf/ejpen/v19n2/original4.pdf [online la data de 22.04.2017]
RAND [online] accesat la 27.04.2017
Sandine I, (2007), Stresul ocupațional și leadership-ul în organizația militară [online], accesat la 27.04.2017
Schaufeli, W. and Enzmann, D. (1998). The burnout companion to study and practice: a critical analysis. London: Taylor and Francis Ltd.
Taylor B, Barling J (2004) Identifying sources and effects of carer fatigue and burnout for mental health nurses: a qualitative approach. Int fournal Ment Health Nurs 13: 117-25
Tuten T., Neidermeyer P., (2004), Performance, satisfaction and turnover in call centers: The effects of stress and optimism, Journal of Business Research, Volume 57, Issue 1, , pp. 24-36, Disponibil prin: Science Direct Librăria http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0148296302002813[online la data de 21.04.2017]
Woodman, Hardy L. (2001) A Case Study of Organizational Stress in Elite Sport [online] accesat la 27.04.2017
Zlate M, (2007), Tratat de psihologie organizațional managerială, editura Polirom, p.570
INTRODUCERE
”Studiul științific al interacțiunii comportamentelor prezente sau trecute, reale sau imaginare în contextul social – psihosociologia – constiuie un domeniu de cunoaștere interdisciplinar, unitar și relativ independent, în expansiune și în curs de internaționalizare.” (Chelcea S., 2002, 13). Motivația pentru care am ales să vorbesc despre această ramură a psihologiei este datorată faptului că am fost impresionat de această știință încă de acum câțiva ani, când ușor, ușor am început să descopăr diferite aspecte ale personalității umane. Am încercat să răspund la întrebări personale, bineînțeles, în măsura capacităților mele informaționale și să caut răspunsuri ce nu erau ușor de găsit. Lucrarea pe care o voi prezenta mai jos, prezintă efecte datorate unor concepte sociale și valori ale societății în care trăim astăzi, analizând toate acestea din prisma efectului Muhammad Ali. Zilnic, atenția noastră este atrasă de personele din jurul nostru. De cele mai multe ori putem spune doar dintr-o privire câteva aspecte despre persoana din fața noastră, chiar dacă nu am pornit o discuție. Informațiile ce țin de moralitate sunt foarte importante în formarea unei impresii asupra celorlalți. De ce? Pentru că psihicul nostru încearcă să se protejeze; în altă ordine de idei, dacă persoana din fața noastră este de încredere, atunci se declanșează ideea că putem continua socializarea, iar interacțiunea are continuitate pe viitor, iar dacă nu ne inspiră niciun fel de încredere, tendința este de respingere ori de evitare. Cu toate astea, moralitatea sau onestitatea nu reprezintă ”mijlocul” formării percepțiilor asupra celorlalți, ci privim prin prisma ce are ca incipit imaginea pe care o avem despre noi înșine.
II.ASPECTE ALE PSIHOLOGIEI SOCIALE
Dacă l-aș cita pe Gordon Allport, aș putea spune că psihologia socială încearcă să descopere cum noi, oamenii, suntem influențați în permanență de sentimente, idei, concepții și comportament, prin simpla prezență actuală, imaginară sau directă a celorlalți. Cu alte cuvinte, psihologia socială este știința care deslușește modul în care oamenii gândesc, simt sau se manifestă față de ceilalți, dar și modul prin care individul este afectat de idei, comportament și sentimente ce îl înconjoară. Să analizăm puțin aceste elemente foarte importante. (Allport Gordon W., 1991)
Psihologia socială aplică metode științifice ce investighează condiția umană, foarte cunoscute de altfel: observația, măsurarea, descrierea și experimentul. Toate cele patru metode științifice au ca obiectiv direct investigarea ideilor, comportamentelor individuale și a sentimentelor. Nivelul la care se situează investigarea fenomenelor oferă, bineînțeles, un profil deosebit de complex psihologiei sociale, concentrându-se asupra unor fenomene psihice particulare sau de grup, punându-se accentul pe comportamentul oamenilor în contextul colectivității. Metoda de cercetare ce conferă o imagine aparte psihologiei sociale este experimentul, prin care se permite caracterizarea unei perspective largi asupra individului și a fenomenelor individuale. Totodată, un aspect foarte important pe care îl urmăresc în realizarea acestei lucrări, se referă la faptul că oamenii se raportează la ceilalți sau pot fi influențați direct de către alte persoane. Cum am spus și mai sus, acești ”ceilalți” pot fi persoane reale și prezente, dar și persoane care se remarcă printr-o prezență imaginară, care uneori au o putere mare de influență doar prin simplul fapt, că așa ne dorim noi. Altfel spus, când oamenii își închipuie că atrag din partea celorlalți cuvinte de laudă și reacții pozitive, autoaprecierea se poate modifica semnificativ.
Psihologia socială studiazămodul prin care oamenii sunt manipulați prin căile de contact, între membrii unor grupuri, analizând efectele imediate ce apar din cauza unor anumite prejudecăți manifestate. De pildă, ca să fiu explicit, am ales câteva exemple din care vom trage o concluzie ceva mai târziu:
Oamenii au tendința de a crede despre cei cu înfățișare fizică atrăgătoare că sunt mai puțin inteligenți, decât cei cu fizic neatrăgător;
Pentru a putea schimba pe termen lung comportamentul unui om este absolut necesar ca mai întâi să îi modifici atitudinea;
Oamenii au obiceiul de a subestima cantitatea de adevăr pe care ceilalți le-o împărtășesc, precum și obiceiul de a pune la îndoială comportamentul celui din fața sa;
De obicei, oamenii care-și descarcă tensiunea și stresul psihic prin sporturi violente sunt mai puțin predispuși să comită acte de agresiune asupra altor indivizi;
Cele patru exemple de mai sus pe care le-am menționat sunt false. Deși se pot lua înconsiderare multe rațiuni vis-a-vis de bunul simț, pentru a crede ca unul dintre cele patru exemple este adevărat, studiile aduse și dovedite de psihologia socială aduc rezultate contrare. Tendința de a cataloga astfel aceste tipuri de comportament este dat de simțul comun și concepțiile societății în care ne aflăm. Conștiința comună pare să clarifice multe astfel de exemple, precum cele de mai sus prin simpla așezare a lor în lumina bunului simț. Trebuie să știm să facem deosebirea între faptele de bun simț și miturile bunului simț. Ca să înțelegeți acest lucru, întrebarea mea este: ”Cine se aseamănă se adună” sau ”Opușii se atrag”?
III.STUDII ÎN CADRUL PSIHOLOGIEI SOCIALE
Primul studiu al psihologiei sociale a fost publicat in anul 1898 și aparține americanului Norman Triplett, care la momentul respectiv a realizat un experiment care să ofere o interpretare bazata pe date reale și excate asupra bicicliștilor, care, după cum a constatat acesta, pedalează mai repede atunci când se întrec între ei, decât daca ar fi contra cronometru. Abordarea științifică a acestor efecte sociale asupra comportamentului indivizilor poate fi considerat momentul nașterii psihologei sociale. Încă de la început, psihologia socială s-a concentrat asupra unor probleme practice, în special asupra factorilor care afectează pozitiv sau negativ eficiența anumitor activități umane. (Crăciun Dan, 2005, 31)
Doi dintre precursorii psihologiei moderne sunt germanii Steinthal și Lazarus, părinții fondatori ai ”psihologiei popoarelor”. După anul 1860, aceștia au inițiat studiul spiritului colectiv, care cuprinde două sensuri, pe de-o parte modul de gândire al societății prezent în mintea indivizilor, și pe de altă parte, o formă de ”supermentalitate” care unifică un grup de indivizi. Acest concept de spirit colectiv, prezent în ultimele două decade ale secolului al XIX-lea, a devenit cheia unui model teoretic stăpânitor de explicare a comportamentului social. Un foarte bun exemplu îl oferă lucrarea francezului Gustave Le Bon, ”Psihologia maselor” (1908), prin care autorul explică cum mulțimile acționează de cele mai multe ori turbulent și irațional, deoarece comportamentul omului este înrobit și controlat de psihicul colectiv. (Le Bon Gustave, 1991)
Mai sus am descris un studiu făcut de Triplett cu privire la cicliști și modul acestora de a rula în prezența altor cicliști. Acest studiu este un studiu psihosociologic, care ia naștere ca toate celelalte, cu o întrebare. Triplett s-a întrebat de ce au cicliștii un astfel de comportament. O crimă săvârșită și transmisă prin mijloace de comunicare în presă ori mass-media, poate genera întrebări de genul ”Cum se explică pasivitatea martorilor?”. Teama noastră de eșec ne poate face uneori să acționăm instinctiv sau absurd, de parcă singuri ne-am pune bețe în roate, ceea ce confirmă zicala ”de ce ți-e frică, de aia nu scapi”. Care este explicația? În mare măsură, experiența noastră de viață se aseamănă cu aceste zicale ale simțului comun, dar uneori apar și contraziceri evidente. Tot societatea ne învață că nu întodeauna ”facereade bine” îți aduce rasplata cuvenită. (Dan Crăciun, 2005, 40)
Aspectul care ne definește în societate este identitatea personală ce reprezintă o condiție necesară a omenirii, omul fiind singura ființă ce concentrează și relatează toate experiențele sale unei ”entități” constant prezente- sinele- care reprezintă un ansamblu de proprietăți și relații ce se por exprima prin diferite maniere, ceea ce nuanțează faptul că poate fi privit și din punct de vedere a unei resurse nonbiologice. Sinele, în a cărui memorie stochează amintirile experiențelor petrecute deja și care proiectează în viitor motive și intenții pentru care acționează în scopul îndeplinirii acestora, poartă amprenta realității sociale în geneza, conformația și funcționalitatea sa și reprezintă o componentă adânc subiectivă a personalității.
Experimentele psihosociologice se bazează pe două caracteristici esențiale ce servesc aceluiași scop: să nu determine o influență asupra comportamentului subiecților prin manipulare experimentală:
Cercetătorul deține controlul procedurilor experimentale, manipulând variabelele de interes, participanții fiind tratați exact la fel în egală măsură, exceptând anumite aspecte specifice pe care experimentul în sine le dorește create. Controlul exercitat asupra subiecților de către cercetător urmărește să asigure faptul că diferențele obținute în urma manipulării sunt strict obținute din acest tip de control, nu din alte cauze petrecute pe parcursul experimentului. (Dan Crăciun, 2005, 52-53)
Participanții experimentului sunt aleator selecționați și sunt distribuiți tot aleator manipulărilor ce fac parte din experiment. Desemnarea sau selecționarea aleatoare transmite faptul că participanții nu se încadrează într-o anumită condiție din punct de vedere comportamental. Acest lucru asigură omogenitatea din punct de vedere statistic și determină subiecții să treacă prin toate fazele și formele experimentului, astfel încât diferențele ce apar ca rezultat al manipulării să nu fie rezultatul unor diferențe preexistente între subiecți.(Dan Crăciun, 2005, 52-53)
Între selecția aleatoare, tipică cercetărilor corelaționale, și desemnarea aleatoare din componența cercatărilor ale experimentului, există câteva deosebiri:
Tabel nr. 1(Dan Crăciun, 2005, 53)
IV.EFECTUL MUHAMMAD ALI
„Am spus doar că sunt cel mai bun, nu cel mai deștept”, celebra replică a campionului de box, Cassius Clay alias Muhammad Ali a stârnit un val de controverse și un real interes pentru cercetătorii din domeniul psihologiei sociale. Replica campionului a fost surprinsă în momentul în care acesta a fost întrebat dacă rezultatele slabe pe care le-a obținut la testul de inteligență pe care l-a susținut cu privire la înrolare indică realitatea sau reprezintă doar o încercare de a evita armata. Analizând această declarație, psihosociologii s-au întrebat dacă nu cumva, oamenii împărtășesc convingerea că sunt mai buni decât ceilalți, dar nu și mai inteligenți (Allison S. T.,Messick D. M. și Goethals G. R. 1989, 275).
În statul american, California, la Universitatea care îi poartă același nume, în anul 1989, Scott T. Allison, David M. Messick și George R. Goethals pornește o cercetare ce are la baza un experiment realizat cu ajutorul a o sută doisprezece studenți care vor da exemple de comportamente catalogate ca fiind bune, dar și comportamente catalogate drept rele, iar de asemenea, să dea exemple de comportamente inteligente. Cerința principală viza ca exemplele oferite de studenți să fie formulate la începutul propoziției cu pronumele ”eu”, ori cu pronumele ”ei”. Răspunsurile au reliefat faptul că subiecții au furnizat mai multe comportamente morale care începeau cu pronumele ”eu”, pronumele ”ei” fiind nesemnificativ din punct de vedere statistic. Tendința aceasta de favorizare a propriei persoane nu a fost descoperită în cazul comportamentelor inteligente. Un alt experiment realizat de autorii menționați mai sus a scos în evidență faptul că tindem să ne supraestimăm propriile comportamente morale, și deși recunoaștem că și alții au conduită morală, tot nu ne-o egalează pe a noastră. Tot în cadrul aceleiași cercetări, studenții au primit exemple de comportamente morale, dar și de comportamente inteligente, dintre care jumătate dintre aceștia au fost instruiți să estimeze probabilitatea ca un student de nivel mediu din facultatea lor să realizeze comportamente morale sau inteligente, iar cealaltă jumătate să estimeze cât ar fi ei dispușiînșiși să performeze cele două comportamente. În acord cu rezultatele obținute în prealabil, studenții au considerat că probabilitatea ca ei să performeze comportamentele morale se afla într-un procent mai mare decât în cazul studentului de nivel mediu. Îată cum această disimetrie nu a aparut în cazul comportamentelor considerate ca fiind inteligente. Rezultatul final al celor trei cercetători enumerați anterior este unul foarte consistent și atestă următorul fapt: de cele mai multe ori ne evaluăm mai morali decât ceilalți, dar nu mai inteligenți, explicația cea mai admisibilă ce reiese din opinia celor trei cercetători este aceea că inteligența, spre deosebire de moralitate, este o caracteristică mai ușor de observat și mai ușor de măsurat de către ceilalți, ceea ce rezultă că avem rețineri în a ne aprecia ca fiind mai inteligenți decât cei ce ne înconjoară.
Doi dintre marii cercetătoriîn psihosociologie, Paul Van Lange, actual cercetător științific la Universitatea din Oxford și fost profesor universitar la Universitatea din Amsterdam și Universitatea din Leiden, și Constantine Sedikides, fost profesor universitar la Universitatea din Wisconsin și Universitatea din Southampton, Anglia, actual director al Centrului de Cercetare pentru Sine și Identitate (1998), identifică trei factori care au facilitat apariția efectului Muhammad Ali: dezirabilitatea sociala a moralității și inteligenței, controlabilitatea și verificabilitatea celor două trăsături. Cei doi psihosociologi consideră că moralitatea reprezintă un atribut mai dorit decât inteligența, ceea ce înseamnă că într-adevăr, cercetările realizate recent în domeniul percepției sociale indică faptul că unele dintre cele mai importante dimensiuni, în funcție de cum îi socotim pe ceilalți, este moralitatea. Cu toate acestea, explicația privind dezirabilitatea care este o parte integrată a moralității a fost contestată de cerecetarea realizată de profesorul român, Septimiu Chelcea și colaboratorii săi (2000), care prezentau că, în cazul studenților români din perioada anilor ’90, inteligența era evaluată ca fiind mult mai dorită decât moralitatea, ceea ce însemnă că de aici înțelegem faptul că trăsăturile personalității nu reprezintă o dorință constantă, ci dobândește greutate în funcție de contextual socio-economic cu putere de influențare și anumite valori sociale existente. Controlabilitatea se referă la faptul că moralitatea este o trăsătura mult mai ușor de controlat decât inteligența, care de fapt reprezintă un dar primit la naștere.
Dacă suntem sinceri măcar cu noi înșine, recunoștem că ne considerăm superiori asupra dimensiunilor ușor de controlat. Cred că e în natura umană. Deopotrivă moralitatea este un aspect mai greu de verificat decât inteligența, iar acest aspect poate reprezenta un factor suplimentar care a contribuit la apariția efectului Muhammad Ali. Poate că vă întrebați de ce consideră psihosociologii că moralitatea ar fi mai greu de măsurat sau verificat; Ei bine, deoarece judecăm moralitatea asupra unui act și din punctul de vedere al intențiilor pe care actorul le performează. David Goffman vorbește într-una din scrierile sale, “Viața cotidiană ca spectacol”, despre următoareleaspecte: ”Când un individ joacă o partitură, el le cere implicit observatorilor lui să ia în serios impresia cultivată dinaintea lor. Li se cere să creadă că personajul pe care-l văd chiar posedă atributele pe care pare să le posede, că sarcina pe care o îndeplinește va avea consecințele implicit pretinse în numele ei și că, în general, lucrurile sunt ceea ce par să fie.” (Goffman E.,2007, 45).După cum scrie și autorul în cartea sa, observăm cum perfomerul se implică total în actul pe care îl joacă zi de zi, ajungându-se la sentimente și credințe foarte divergente. Ideea ce trebuie surprinsă aici, este sustrasă din ceea ce va crede publicul; dacă publicul este convins de ceea ce se întâmplă în fața acestuia, performerul duce la bun sfârșit rolul. Bineînțeles, avem și extreme, de pildă performerul poate fi detașat de roulul său sau altfel spus, neimplicat, dar totodată poate să ghideze mintea publicului acolo unde acesta își dorește.
Observăm tot mai des faptul că se întâmpla de multe ori să luăm în considerare numai comportamentul celor din jur, fără să ținem cont și de intențiile acestora, ceea ce are ca rezultat faptul că vom considera despre noi, spre deosebire de restul, că avem mereu numai intenții bune. Și Paul Van Lange și Constantine Sedikides (1998) au demonstrat prin cercetarea lor, că și studenții olandezi tind a se considera mai morali, dar nu mai inteligenți decât nivelul mediu al universității lor. Datele statistice din vremea respectivă au arătat faptul că efectul Muhammad Ali a fost mai puternic resimțit la acei indivizi care considerau că onestitatea este mult mai dezirabilă decât inteligența. Septimiu Chelcea și colaboratorii (2000) au dovedit cu date științifice ce susțin ipoteza lui Van Lange și Sedikides, realizând o anchetă care abordează efectul Muhammad Ali și din perspectiva sociologică. Aceștia și-au propus față de confirmarea tendințelor regăsite la români de a se considera mai morali decât alții, să descopere dacă trecerea de la o economie centralizată la una de piață poate avea ca efect scăderea dezirabilității din punct de vedere al onestității. În anul 1999, când a avut loc cercetarea, un număr de 412 studenți de la diferite facultăți din București, i-au făcut pe cercetători să descopere aspecte foarte interesante. Pe lângă întrebările folosite în chestionarul său din anul 1998 de Van Lange și Sedikides, și preluat de cercetătorii români, aceștia au adăugat un diferențiator semantic cu privire la termenii „onestitate” și „inteligență”, pentru a-i ajuta să observe ce încărcătură emoțională au cei doi termeni asupra subiecților. Rezultatele au confirmat certitudinile: studenții români s-au apreciat ca fiind mai mult onești decât inteligenți, în comparație cu ceilalți colegi ai lor. Pe lângă asta, diferențiatorul semantic adăugat pentru obținerea unor date mai transparente, a surprins un fenomen ce arată că în comparație cu impulsul creat de termenul „inteligență”, termenul „onestitate” trezește subiecților emoții pozitive. În dezacord cu cercetările făcute în străinătate, studenții români au venit cu opinii ce concluzionează faptul că ne este mult mai simplu să evaluăm nivelul de onestitate a cuiva, decât nivelul de inteligență.
V.EFECTUL MUHAMMAD ALI LA ADOLESCENȚI
Voi vorbi mai departe despre câteva aspecte foarte importante, anume despre pattern-uri cognitivesurprinse de profesorul Septimiu Chelcea și colaboratorii (2000) și transmise mai departe într-o revistă de psihologie socială:”Psihologia câmpului social”. Ceea ce voi surprinde mai jos face referire la efectul Muhammad Ali la adolescenți, verificat pe un număr de 124 de elevi de clasa a XI-a. Cercetarea se bazează pe manipulări experimentale și un design experimental de tip 2×2 mixt, studiul demonstând că efectul Muhammad Ali este și se regăsește foarte puternic și se afirmă indiferent de cadrul social. Rezultatele coincid cu teoriile cognitive ce fac referire la prelucrarea informațiilor sociale cu privire la clișee, și deslușește aspecte ale comparării sociale. (S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 119)
Construirea imaginii de sine este un lucru „dependent”, aș putea spune, de ceilalți indivizi, fie ei imaginari sau reali, pentru că, fără a ne raporta propria persoană la alte persoane este ca și cum conținutul identității noastre ar fi inexistent. Ceea ce este interesant aici, este faptul că acest proces de comparare sau raportare a propriei persoane la alta este unul destul de complex, contestând primele studii în acest domeniu ce reliefau despre acest fapt că ar fi o simplă comparare în ideea pozitivării. În funcție de cadrul de referință, imaginea sinelui ocupă diferite poziții raportate la imaginea celuilat, implicând diverse nuanțări precum criteriul de comparație sau cât de relevant este celălalt pentru noi. Cercetarea despre care voi vorbi mai jos și pe care voi încerca să o prezint, descrie complexul proces al comparației sociale avănd ca punct de referință efectul Muhammad Ali din perspectiva adolescenței, unde gradul comparării sociale are o influență covârșitoare când vine vorba de conturarea propriei identități. Oare de câte ori nu ne-am aflat în situația de a ne compara cu ceilalți, spunând despre noi înșine cât de buni și onești suntem față de „x” sau față de „y” sau că noi nu am face niciodată ceva atât de rău sau absurd?!
Vedeți voi, această tendință neconștientizată, netrecută prin filtrul rațiunii și pur subiectivă este o totală ”eroare a onestității”.(S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 119). Tendința generală este aceea de a ne poziționa singuri într-o lumină bună și de a ne atribui caracteristici oneste vis-a-vis de ceilalți, altfel spus, ne acordăm trăsături comportamentale dorite în societate ce creează fenomenul de percepere superioară în fața altora, mai ales în momentul interancționării cu ceilalți când aspirăm ca performarea noastră, ori caracterul nostru să tindă în a capta valorile cele mai esențiale din societate, mult mai mult decât realitatea.
Vă spuneam mai sus pe ce se bazează cercetarea și care este designul de cercetare, și anume de tip 2×2, adică o variabilă independentă care va fi manipulată în cadrul grupurilor de unde aparțin subiecții, fie ele persoane semnificative sau nesemnificative – variabilă de tip ”în cadrul subiecților”, iar cealaltă variabilă care va diferenția grupurile în interiorul cărora vor avea loc experimentele, cadrul de referință fiind propria persoană ori persoana cealaltă – variabilă de tip ”între subiecți”. Iată cum este prezentat în revista”Psihologia câmpului social” designul experimental:
Tabel nr.2. – DESIGNUL EXPERIMENTAL(S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 121)
Efectul Muhammad Ali s-a afirmat prin intermediul chestionarului creat de cercetătorii români, asemănător celui folosit în anul 1998 de Van Lange și Sedikides, ce conținea întrebări referitoare la compararea socială în dimensiunile create de diferențiatorele semnatice ”onestitate” și ”inteligență”, la care subiecți erau nevoiți să răspundă pe o scală numerotată de la 1 la 11. Însă Septimiu Chelcea și colaboratorii (2000) nu s-au bazat în totalitate pe chestinarul celor doi cercetători străini, preferând să modifice scala răspunsurilor de la 1 la 10, fără treaptă de mijloc, pentru a induce efectul de forțare respondenților, astfel dându-le șansa să poată creea comparații în sensuri largi. Operaționalizarea cadrului de referință referitor la variabila ”între subiecți” a fost creată prin schimbarea sensului de comparație în întrebările chestionarului. De pildă, pentru cadrul de referință ”Altul”, întrebările erau formulate astfel: ”Cât de…considerați că sunteți dv. în comparație cu…?”. Pentru cadrul de referință ”Propria persoană” s-au ales întrebări reprezentative: ”Cât de… considerați că este… în comparație cu dv.?” (Van Lange, P.A.M. și Sedikides, C., 1998, 575-680).
Operaționalizarea ”Semnificației celuilalt” pe care cercetători îl folosesc ca termen de comparație asupra variabilei ”în cadrul subiecților” s-a realizat prin folosirea sa sub formă de mijloc de comparație asupra următoarelor persoane: ”ceilalți elevi din școală” – condiția ”altul nesemnificativ” și ”tata”, ”mama”, ”prietenul cel mi bun”, ”partenerul” ori ”profesorul preferat” – condiția ”altul semnificativ”. (S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 121)
Efectul Muhammad Ali a avut rezultate concludente observând modul în care subiecții s-au comparat cu ceilalți, pe dimensiunile menționate anterior, ”onestitate” și ”inteligență”, efectul fiind prezent doar când participanții se considerau mai mult cinstiți, decât inteligenți în comparație cu ceilalți. Cercetarea a avut loc în orașul Piatra-Neamț în anul 2000, la care au luat parte 124 de elevi de clasa a XI-a de la șase licee din locaitatea menționată. Din numărul total de subiecți, 66 reprezentau sexul feminin, iar 58 reprezentau sexul masculin. Iată rezultatele obținute și analiza acestora:
Efectul Mohammad Ali la adolescenți
Pentru ca cercetătorii să observe manifestările efectului Muhammad Ali la adolescenți, aceștia au urmărit diferențele dintre comparația făcută asupra dimensiunilor ”onestitate” și ”inteligență” realizate de către subiecți prin prisma ”altul nesemnificativ”. Testul ”t” aplicat subiecților sub forma eșantioanelor perechi, a obținut ca rezultat un ansamblu de t(123)=5,98. Media, și de asemenea și compararea asupra celor două dimensiuni confirmă faptul că efectul Muhammad Ali există și în răndul acestei categorii de vârstă. Pe lângă asta, explicațiile cu care au venit cercetătorii asupra dezirabilității, controlabilității și verificabilității sunt aprobate statistic , ceea ce a dus la rezultate aproximativ identice cu studiul realizat de Chelcea și colaboratorii (2000) asupra studenților. Cât despre rezultate clasificate în funcție de sex, efectul Muhammad Ali se regăsește mai puternic la fete, decât la băieți. (S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 122)
Efectul Muhammad Ali în funcție de compararea cu persoane semnificative
O ipoteză a cercetării viza verificarea efectului Muhammad Ali în condiții de comparare cu persoane semnificative pentru subiecți, ceea ce a condus la eșantionare în perechi pentru testul ”t”, iar din exemplele distribuite (mama, tata, prietenul cel mai bun, etc.), efectul s-a verificat numai în cazul comparației cu ”profesorul favorit”, unde t(123)=5,39, în timp ce pentru celelalte persoane semnificative, diferența este una nesemnificativă. Calculând rezultatele, se pare că tot sexul feminin se regăsește dominant, comparativ cu sexul masculin, unde efectul Muhammad Ali nu se manifestă nici în cazul acestei comparații.(S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 122)
Efectul Muhammad Ali în funcție de sistemul de referință
Cercetătorii au pornit de la teorii ale atribuirii ce subliniază faptul că acestea sunt realizate prin raportare la propria persoană și se diferențiază de cele realizate la ceilalți, propunându-și să verifice dacă efectul Muhammad Ali este sau nu afectat de acestă tendintă a atribuirii. Rezultatele, chiar și spre surprinderea lor, în ambele condiții experimentale, efectul se manifestă precum arată și testul ”t” pentru eșantionarea in perechi, t(66)=4,55, iar t(56)=3,97 ce susțin existența efectului cu aceeași amplitudine.
Analizând mai departe rezultatele în funcție de sex,aceștia constată din nou că efectul se manifestă într-un mod semnificativ la fete, și mai puțin la băieți, deși mediile sunt în conformitate cu prezicerile efectului, diferență este una nesemnificativă. (S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 122)
Efectul Muhammad Ali în funcție de condiția experimentală și semnificația celuilalt
Ceea ce este interesant de admirat, este interacțiunea condiției experimentale cu semnificația celuilalt, unde se construiește raportarea. “”Analiza de varianță, ANOVA cu măsurători repetate, a arătat că nu aveau un efect de interacțiune, ci doar efecte principale.” Iată cele două concluzii:
Efectul Muhammad Ali se evidențiază cu aceeași intensitate, indiferent de condiția experimentului sau de cadrul de referință.
Efectul Muhammad Ali se regăsește doar în comparația ”altul nesemnificativ” la ambele condiții ale experimentului și dispare în momentul în care comparația se realizează la persoanele semnificative pentru subiecți.
(S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 123)
Concluzii referitoare la rezultatele obținute în urma desfășurării experimentului:
Cercetarea a evidențiat faptul că efectul Muhammad Ali se regăsește și în reprezentările mintale despre sine și despre ceilalți ale adolescenților. Comform ipotezelor, rezulatele au aratat faptul că și elevii de clasa a XI-a se consideră mai degrabă cinstiți și onești, decât mai inteligenți în comparație cu colegii lor de școală, asemenea cercetării anterioare asupra studenților.
Privind raportul asupra persoanelor semnificative, efectul Muhammad Ali a apărut doar marginal, în momentul în care subiecții s-au raportat la ”profesorul favorit”. Comparând raportul cu celelalte persoane semnificative, putem spune că efectul a fost aproape inexistent, nemanifestându-se. Explicația acestui rezultat se datorează diferențelor formate în momentul procesării informațiilor sociale ce fac referire la modele și exemple. Totodată, atunci când ne raportăm la persoane nesemnificative, de pildă elevii/colegii din școală, apare tendința puternică de diferențiere în comparație cu comparațiile făcute cu exemple specifice, din cercul activităților noastre.
Faptul că pentru categoria ”profesorul favorit” s-a dezvoltat efectul Muhammad Ali, s-a prezentat situația acestei categorii apropiată modelului: există posibilitatea de a exista mai mulți astfel de profesori favoriți ori modelul ideal de profesor la care subiecții înțeleg raportarea. Efectul Muhammad Ali s-a dovedit a fi unul robust chiar și în momentul în care subiecții au făcut referire la cadre diferite prin compararea cu ceilalți, iar faptul că efectul s-a dezvoltat indiferent de cadrul de referință, dintre ”actor și observator”, nu se regăsește în cazul efectului privind comparerea socială. În altă ordine de idei, se poate face însă o adăugare. Figura de mai jos va ilustra modul în care efectul apare în ambele condiții. Linia continuă reprezintă condiția ”altul- ca sistem de referință”, iar linia punctată reprezintă condiția ”propria persoană- sistem de referință” (S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 123).
Fig.nr.1.(S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 123)
După cum se poate observa, efectul s-a manifestat în ambele cazuri, după indicațiile evaluărilor date de dimensiunile ”onestitate” și ”inteligență”, cu o rezonanță asemănătoare, de unde se poate constata diferențe în ceea ce privește intensitatea absolută prin comparare. În aceeași măsură, în condiția ”altul- ca sistem de referință”, evaluarea celor două dimensiuni se realizează la un nivel mai ridicat , decât în cazul în care propria persoană este considerată criteriu de comparație.
VI.CONCLUZII
Profesorul de psihologie socială, Jean-Claude Deschamp relatează faptul că atunci ”când celălalt este referința în funcție de care se efectuează comparația, subiectul nu va fi luat în considerare decât în mod secundar și ar putea avea sentimentul că identitatea îi este amenințată. Afirmarea diferenței trece printr-un proces invers: subiecții subliniază diferența față de celălalt mai mult decât atestă diferența celuilalt față de ei. Afirmarea și valorizarea de sine s-ar afla în centrul acestor fenomene și ar determina expresia similitudinii și a diferenței.”(Doise, W., Deschamp, J-C. și Mugny, G., 1996, 158).
Concentrând rezultatele obținute din experimentele realizate, se elaborează ipoteza că pattern-urile cognitive prin interacțiunea cu ceilalți asigură subiectului consistența necesară vârstei adolescenței. Existența efectului Muhammad Ali în rândul tinerilor din România probată prin cerecetarea realizată de Septimiu Chelcea și colaboratorii (2000), carea a dovedit valabilitatea acestui efect pe o populație cu vârsta medie de 42 de ani, din diferite zone ale țării și cu diferite profesii. Totodată, s-a identificat o situație particulară în care tendința de a ne considera mai morali decât ceilalți diminuează apariția sentimentului de vinovăție.
VII.REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
Allison S. T.,Messick D. M. și Goethals G. R. 1989, ”The Muhammad Ali Effect”, Social Cognition, 275.
Allport Gordon W., 1991, ”Structura și dezvoltarea personalității”,Editura Științifică și Enciclopedică.
Chelcea Septimiu, 2002, ”Un secol de cercetări psihosociologice”, Editura Polirom,13.
Chelcea Septimiu și colaboratorii (M.-R. Robotă, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț),
Revista de Psihologie Socială, ”Buletinul Laboratorului, Psihologia câmpului social”, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, Nr. 5/2000, editura Polirom,119; 121; 122; 123.
Crăciun Dan, 2005,”Psihologia Socială„, Editura ASE, 31; 40; 52; 53.
Deschamp J.C., 1996, „Psihologia social experimental”, Editura Polirom.
Goffman Erving, 2007, ”Viața cotidiană ca spectacol”, Editura Comunicare.ro, 45
Le Bone Gustave, 1908, ”Psihologia maselor”, Editura Științifică.
Van Lage P.A.M. și Sedikides C., 1998, ”European Journal of Social Psihology”, 158.
Documentul de la care a plecat analiza noastră este Strategia privind dezvoltarea funcției publice 2015-2020 din 27.07.2016, elaborată de Agenția Națională a Funcționarilor Publici (A.N.F.P.) și asumată de Guvernul Dacian Cioloș, dar și alte documente oficiale ale instituțiilor implicate precum:
Rapoartele semestriale ale ANFP privind respectarea normelor de conduită de către funcționarii publici și implementarea procedurilor disciplinare pe anii 2014, 2015 și 2016,
Rapoartele anuale de activitate ale Agenției Naționale de Integritate,
Rapoartele anuale de activitate ale Direcției Naționale Anticorupție,
Rapoartele comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare și de verificare (2015, 2016).
Administrația publică din România se confruntă cu deficiențe în termeni de eficiență, eficacitate și imagine. Principalele probleme identificate sunt:
politizarea administrației publice;
alocarea deficitară a resurselor;
conflicte de mandate în administrația publică;
lipsa de încredere între palierele politic și administrativ,
cultură administrativă conservatoare, rezistentă la schimbare;
lipsă de transparență în procesele decizionale locale și centrale,
capacitate redusă de a reține în sistemul administrației publice funcționarii publici profesioniști (deprofesionalizare)
Etică și integritate în funcția publică
Una din probleme importante ale administrației publice o reprezintă nerespectarea normelor de etică și integritate, cauzele cel mai des invocate fiind:
lipsa cunoștințelor și competențelor personalului;
lipsa de voință politică a conducerii instituțiilor publice.
Integritatea în exercitarea funcției publice din România este construită pe trei elemente importante în legislația națională:
-Normele de conduită – Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, cu modificările și completările ulterioare,
-Incompatibilitățile și conflictele de interese – Legea 176/2010 privind integritatea in exercitarea funcțiilor și demnităților publice;
Agenția Națională a Funcționarilor Publici
Conform legislației naționale, A.N.F.P. este instituția abilitată să monitorizeze și să implementeze procedurile disciplinare privind respectarea normelor de conduită.
Rapoartele semestriale centralizate de ANFP urmăresc câțiva indicatori principali, stabiliți prin formatul standard de raportare:
1. Activitatea de consiliere etică cuprinde:
numărul de ședințe de consultare,
numărul activităților de formare în domeniul eticii,
numărul funcționarilor publici instruiți prin intermediul acțiunilor de formare în domeniu,
numărul funcționarilor publici care au solicitat consiliere etică,
numărul funcționarilor publici care au beneficiat de consiliere etică,
spețe care au constituit obiectul consilierii etice,
modalități de acțiune ulterioară a funcționarului public.
2. Cauzele și consecințele nerespectării normelor de conduită;
3. Modalitățile de prevenire a încălcării normelor de conduită;
4. Măsuri administrative adoptate pentru înlăturarea cauzelor sau circumstanțelor care au favorizat încălcarea normelor de conduită;
5. Cazuri care au prezentat interes pentru opinia publică.
Cadrul instituțional pe baza căruia se realizează monitorizarea implementării normelor de conduită profesională a funcționarilor publici și a procedurilor disciplinare în semestrul I al anului 2016 este reprezentat prin:
1. activitatea desfășurată de consilierul de etică la nivelul fiecărei autorități și instituții publice;
2. procedura cercetărilor administrative desfășurată de către comisiile de disciplină, pe baza sesizărilor depuse la acestea,
3. autorităților și instituțiilor publice privind modalitățile de prevenire a încălcării normelor de conduită și măsurilor administrative adoptate pentru înlăturarea cauzelor sau circumstanțelor care au favorizat încălcarea normelor de conduită,
4. activitatea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, prin realizarea analizei de sistem privind modul de respectare a normelor de conduită și a procedurilor disciplinare, pe baza rapoartelor transmise de autorități și instituții publice și activități de promovare a eticii.
Subiectele pentru care s-a solicitat/acordat consiliere etică au vizat următoarele domenii:
Utilizarea resurselor publice;
Cadrul relațiilor în exercitarea funcției publice;
Libertatea opiniilor;
Asigurarea unui serviciu public de calitate;
Loialitatea față de instituția publică;
Regimul juridic al incompatibilităților și conflictelor de interese;
Obligația de a nu aduce atingere onoarei, reputației și demnității persoanelor din cadrul autorității sau instituției publice precum și persoanelor cu care intră în legătură în exercitarea funcției publice;
Asigurarea confidențialității informațiilor la care funcționarii publici au acces în exercitarea atribuțiilor;
Transparență administrativă.
Subiectele pentru care s-a solicitat/acordat consiliere etică au vizat următoarele domenii:
Utilizarea resurselor publice;
Cadrul relațiilor în exercitarea funcției publice;
Libertatea opiniilor;
Asigurarea unui serviciu public de calitate;
Loialitatea față de instituția publică;
Regimul juridic al incompatibilităților și conflictelor de interese;
Obligația de a nu aduce atingere onoarei, reputației și demnității persoanelor din cadrul autorității sau instituției publice precum și persoanelor cu care intră în legătură în exercitarea funcției publice;
Asigurarea confidențialității informațiilor la care funcționarii publici au acces în exercitarea atribuțiilor;
Transparență administrativă.
Cauzele principale ale nerespectării normelor de conduită:
Necunoașterea prevederilor legale ;
Absențe nemotivate de la serviciu;
Comportament neadecvat în relația cu beneficiarii serviciului public;
Nerespectarea dispozițiilor superiorului ierarhic;
Nerespectarea procedurilor de lucru stabilite la nivelul instituției publice
Principalele consecințe ale nerespectării normelor de conduită:
Nemulțumirea contribuabililor și afectarea imaginii instituției;
Sesizarea comisiei de disciplină, finalizată prin propunerea aplicării unor sancțiuni disciplinare;
Apariția unor stări conflictuale;
– Afectarea imaginii si prestigiului instituției publice;
-Crearea unor stări conflictuale.
Conform datelor colectate de la autoritățile și instituțiile publice, în perioada de raportare se pot evidenția următoarele măsuri administrative adoptate:
– Buna funcționare a comisiei de disciplină și aplicarea de către persoana care are competența legală a sancțiunilor disciplinare propuse;
– Monitorizarea riscurilor și elaborarea procedurilor de lucru;
– Implementarea sistemelor de monitorizare și control al riscurilor;
-Organizarea unor sedințe de consultare cu caracter de prevenție.
.
În ceea ce privește cazuri care au prezentat interes pentru opinia publică, rapoartele ANFP afirmă că sunt “insuficiente date cu privire la acest indicator, ceea ce nu permite formularea unor concluzii relevante pentru măsurarea acestui indicator”.
Concluzii:
Din analiza comparativă a informațiile transmise de către autoritățile și instituțiile publice în semestrul I /2016 au rezultat următoarele concluzii:
Din numărului de funcționari publici care au solicitat consiliere etică față de numărul celor care au primit consiliere, se observă faptul că nivelul de răspuns al consilierilor de etică a continuat să fie supraunitar;
Numărul funcționarilor publici care au primit consiliere etică s-a situat la un nivel mai ridicat în semestrul I 2016 față de aceeași perioadă a anului trecut;
Într-o proporție importantă în raportările transmise în primele două trimestre ale anului 2016 de către autoritățile și instituțiile publice care s-au confruntat cu cazuri de încălcări ale normelor de conduită, nu au fost menționate cauzele și consecințele încălcării Codului de conduită a funcționarilor publici;
Instituțiilor publice raportoare acordă o importanță diminuată analizării și individualizării cauzelor și consecințelor nerespectării normelor de conduită de către funcționarii publici;
În semestrul I 2016 au fost raportate A.N.F.P. un număr de 360 sesizări soluționate de comisiile de disciplină ce privește 514 funcționari publici. Dintre acestea, comisiile de disciplină au formulat propuneri de clasare pentru 234 de funcționari publici și 33 au fost transmise organelor de cercetare penală.
Au fost aplicate 139 de sancțiuni disciplinare, astfel:
mustrări scrise – 83, din care 9 pentru funcționarii publici de conducere și 74 pentru funcționarii publici de execuție;
diminuarea drepturilor salariale cu 5 – 20% pe o perioadă de până la 3 luni – 42, din care 8 pentru funcționarii publici de conducere și 34 pentru funcționarii publici de execuție;
suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcția publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani nu a fost aplicată;
retrogradarea în funcția publică pe o perioadă de până la un an – 6, din care 1 pentru funcționarii publici de conducere și 5 pentru un funcționar public de execuție;
destituirea din funcția publică – 8, din care 1 pentru funcționarii publici de conducere și 7 pentru funcționarii publici de execuție.
Strategia privind dezvoltarea funcției publice 2016-2020, adoptată în septembrie 2016 își propune:
Susținerea responsabilității și responsabilizării în funcția publică prin publicarea generalizată de informație în mod automat, mai ales în zonele sensibile: achiziții publice, investiții publice, execuții bugetare, evaluări preliminare și analize detaliate ale impactului politicilor publice, rapoarte de monitorizare și evaluare ex-post a politicilor publice;
Consolidarea statutului și întărirea rolului consilierului de etică – intervenție legislativă, standard de pregătire unic, formare specializată obligatorie, mai multe atribuții, sprijin și măsuri administrative pentru îndeplinirea noului rol, etc;
Document-cadru unic, cu toate regulile privind conduita actualizate, pentru toate categoriile de funcții din administrație, disponibil pe pagina de internet al oricărei autorități sau instituții publice;
Formare/informare periodică, obligatorie, cu privire la etica și integritatea în exercitarea de funcții în administrația publică;
Obligativitatea evidenței și managementului centralizat al funcțiilor și posturilor sensibile.
Agenția Națională de Integritate:
Scopul A.N.I. este asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale, prin exercitarea de responsabilități în evaluarea declarațiilor de avere, a datelor și informațiilor privind averea, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităților și a conflictelor de interese potențiale în care se pot afla persoanele care dețin funcții și demnități publice;
La finalul lunii decembrie 2016, situația constatărilor A.N.I. rămase definitive în cazul averilor nejustificate, conflictelor de interese și a incompatibilitaților se prezintă astfel:
Incompatibilitați 682 ;
Conflicte de interese administrative 202 ;
Condamnare la închisoare 39;
Averi nejustificate 16
Întocmire rechizitorii și trimitere la instanță (pentru posibile fapte penale) 8.
Conflicte de interese administrative 2016: 63 de consilieri locali, 23 de primari, 14 viceprimari, 11 persoane cu funcție de conducere și/sau control, 8 funcționari publici, 1 secretar de stat, 1 președinte de CJ,1 deputat și 1 membru al Consiliului de Administrație.
Conflicte de interese de natură penală 2016 : 16 persoane cu funcie de conducere și/sau control, 15 primari, 12 consilieri locali, 4 funcționari publici, 3 viceprimari și 1 fost președinte de consiliu județean.
În perioada septembrie 2010 – 31 decembrie 2016, Agenția Naționala de Integritate a finalizat 12.297 dosare, dintre care:
-10.130 dosare clasate, întrucât sesizarile primite nu îndeplineau condițiile prevăzute de lege, intrau în competența altor instituții, faptele sesizate nu s-au confirmat sau au fost afectate de termenele de prescripție prevăzute de lege.
-2.167 dosare în care s-au constatat diferențe semnificative între averea dobandită și veniturile realizate, încălcarea regimului juridic al incompatibilităților, al conflictului de interese în materie administrativă, indicii temeinice privind săvârșirea unor fapte de natură penală (conflict de interese, fals în declarații, infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție etc.).
Nr. de dosare aflate în lucru la sfârșitul lunii decembrie: 3.480.
Media dosarelor în lucru pe fiecare inspector la sfârșitul lunii decembrie: aproximativ 81 dosare / inspector.
Direcția Națională Anticorupție:
Direcția Națională Anticorupție funcționează ca o structură cu personalitate juridică și buget propriu în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Direcția este independentă în raport cu instanțele judecătorești și cu parchetele de pe lângă acestea, precum și în relațiile cu celelalte autorități publice, exercitându-și atribuțiile numai în temeiul legii și pentru asigurarea respectării acesteia.
Competența materială se circumscrie faptelor de corupție de nivel înalt și mediu, prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, dar și altor infracțiuni grave, considerate a fi în strânsă legătură cu corupția ca fenomen complex, așa cum prevede expres art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Sfera competenței după calitatea persoanei se circumscrie combaterii faptelor de corupție de nivel înalt și mediu, Direcția Națională Anticorupție fiind singura structură abilitată să desfășoare urmărirea penală a membrilor Parlamentului ori Guvernului pentru infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 și având competența de a investiga infracțiunile săvârșite de alte persoane cu funcții importante sau cu atribuții de decizie, conducere ori control, prevăzute limitativ și expres în art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002.
Studiu comparativ 2016-2015
Concluzii:
1. Datele oferite de instituțiile publice implicate în monitorizarea problemelor, generic numite de “corupție” din administrația publică din România, pot fi completate de perspectiva Comisiei Europene asupra acestora prin RAPOARTELE COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare și de verificare. Cu privire la capitolul integritate, Raportul MCV pe anul 2015 afirmă cu fermitate: “Integritatea ar trebui să fie principiul călăuzitor în viața publică, iar cadrul juridic și instituțiile din domeniul integrității să fie concepute pentru a promova acest obiectiv” .
2. Ultimul raport MCV/2017 precizează următoarele evoluții:
România dispune de un cadru legal cuprinzător în materie de integritate pentru funcționarii publici, iar A.N.I. este recunoscută ca o instituție independentă care pune în aplicare aceste norme. Bilanțul agenției în ceea ce privește investigarea averilor ilicite, a incompatibilităților și a conflictelor de interese administrative s-a îmbunătățit în mod treptat, rezultatele fiind în mod constant semnificative începând cu 2013, tendință care a fost confirmată din nou în 2016.
3. ANI va avea la dispoziție un nou instrument, sistemul PREVENT de verificări ex ante ale achizițiilor publice, a cărui legislație a fost convenită în Parlament în toamna anului 2016 și care ar trebui să includă toate conflictele de interese astfel cum sunt definite de noile legi ale achizițiilor publice.
ANI a colaborat îndeaproape și cu Autoritatea Electorală Permanentă pentru a se asigura că deciziile în materie de integritate au fost avute în vedere la stabilirea eligibilității candidăților. Acest lucru s-a dovedit a fi eficace deoarece candidați aleși în alegerile locale în pofida unei decizii în materie de integritate au fost îndepărtați sau au demisionat din funcție, iar partidele și autoritățile electorale au utilizat informațiile furnizate de ANI pentru a evita prezentarea pe liste pentru alegerile parlamentare a unor candidați neeligibili.
Cu toate acestea, cadrul legal în materie de integritate, respectiv pachetul de legi în care se definesc situațiile de conflict de interese și incompatibilitățile pentru funcționarii publici și pentru funcționarii publici aleși sau numiți a fost redeschis în mod periodic în Parlament. Nu a fost posibil să se instituie un cadru legal clar, consolidat, care să susțină caracterul sustenabil al reformelor, deși în anii 2015 și 2016 s-au constatat eforturi crescânde din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a promova aplicarea consecventă a legilor în materie de integritate.
Bibliografie:
Strategia privind dezvoltarea funcției publice 2015-2020 din 27.07.2016,
Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici,
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare,
H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, cu modificările și completările ulterioare,
Legea 176/2010 privind integritatea in exercitarea funcțiilor și demnităților publice;
Rapoartele semestriale ale ANFP privind respectarea normelor de conduită de către funcționarii publici și implementarea procedurilor disciplinare pe anii 2014, 2015 și 2016,
Rapoartele anuale de activitate ale Agenției Naționale de Integritate,
Rapoartele anuale de activitate ale Direcției Naționale Anticorupție,
Rapoartele comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare și de verificare (2015, 2016).
ABSTRACT
Importanța integrării României pe calea europeană nu poate fi contestată. Se vorbește continuu despre potențialul economic al țării noastre care s-a făcut încet, încet vizibil odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, având susținerea Blocului Comunitar. Euroscepticismul, scăderea încrederii cetățenilor în UE din cauza dezamăgirilor survenite în urma decalajului dintre așteptări și realizările României după un deceniu european, sunt de înțeles. Totodată, acestea nu dau dreptul țării noastre să critice de pe margine sau să dezaprobe anumite situații cu care UE se confruntă în această perioadă de răscruce.
Susținem că locul României, judecând după potențialul țării, se află în nucleul dur al Uniunii. Pentru a putea accede la o asemenea poziție România trebuie să îmbrățișeze această perioadă istorică cu maturitate și cu o atitudine proactivă. Apariția Cartei Albe și a celor cinci scenarii enunțate reprezintă o declarație clară că UE se află la un moment de răscruce, în fața unui nou început, iar România trebuie să decidă cum va profita de acest început.
Această lucrare își propune să sublinieze impactul pe care adoptarea fiecărui scenariu în parte îl poate avea asupra României, pentru o mai bună înțelegere a ceea ce va însemna începând cu toamna acestui an, odată cu Summitul de la Roma, contextul european al României.
Motivul pentru care am ales să abordăm această temă, pe lângă faptul că reprezintă un subiect deosebit de vehiculat la momentul actual, este importanța situației, ba chiar caracterul ei decisiv în ceea ce înseamnă viitorul UE. Este deosebit de important pentru noi ca țară să știm cum ne poziționăm, să ne asumăm o anumită direcție, pentru ca apoi, într-un mod proactiv, să luptăm pentru ceea ce ne dorim de la societatea în care trăim.
Structura lucrării se axează pe facilitarea înțelegerii cititorului, motiv pentru care partea de început surprinde contextul european, atât la nivelul UE-27, cât și la nivel național, urmând apoi o trecere logică spre situația actuală și prezentarea celor cinci scenarii enunțate în Carta Albă, alături de posibilul lor impact asupra României. Lucrarea se încheie prin formularea unor concluzii care doresc să surprindă cel mai favorabil scenariu pentru țara noastră, dar și cel mai puțin favorabil, în opinia noastră.
CUVINTE CHEIE:
Uniunea Europeană, integrare, România, viitorul european, Carta Albă, Europa cu două viteze, impact, scenarii, comunitate;
METODOLOGIE
Metodologia utilizată în elaborarea prezentei lucrări constă, în principal, în studiul informațiilor furnizate pe site-urile oficiale ale organismelor de profil, naționale și europene, și preluarea de date relevante pentru scopul lucrării, și anume identificarea impactului pe care scenariile privind viitorul Europei îl au asupra României.
Pentru fixarea cadrului teoretic au fost utilizate site-urile unor instituții precum: Comisia Europeană, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Fondurilor Europene, Eurostat, Institutul Național de Statistică, Reprezentanța Comisiei Europene, dar și publicații precum Euro barometrul la nivel european, Ziarul Financiar, revista Capital.
S-a urmărit utilizarea unor surse acreditate pentru a evita furnizarea de informații eronate care să pună la îndoială veridicitatea lucrării, însă, în ceea ce privește prezentarea impactului celor cinci scenarii asupra demersului european al României, am observat o limitare dată de caracterul neoficial al informațiilor găsite, în momentul actual putându-se concluziona îndeosebi pe baza diverselor păreri ale analiștilor politici sau chiar ale decidenților la nivel național sau european, păreri care la momentul actual reprezintă pure supoziții fără un fundament dovedit științific.
ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL EUROPEAN
România și-a început parcursul European în anul 1993. Conform site-ului Ministerului Afacerilor Externe (MAE), vom prezenta în continuare câteva date reprezentative privind procesul de aderare. Așadar, la 1 ianuarie 1993 a fost semnat Acordul de Asociere a României la Uniunea Europeană. Un alt aspect important îl reprezintă decizia de deschidere a negocierilor de aderare cu România (alături de alte șase state candidate) luată de către Consiliul European de la Helsinki în luna Decembrie a anului 1999. În decembrie 2003, Consiliul European de la Bruxelles a stabilit calendarul de aderare a României la Uniunea Europeană, acesta cuprinzând finalizarea negocierilor în 2004, semnarea Tratatului de Aderare în 2005 și aderarea efectivă în ianuarie 2007. Prin urmare, Consiliul European de la Bruxelles din 16-17 decembrie 2004 a confirmat încheierea negocierilor de aderare, în 25 aprilie 2005 a fost semnat Tratatul de Aderare, iar data de 1 ianuarie 2007 reprezintă ziua când România a devenit oficial stat membru al Uniunii Europene.
În vederea aderării la UE, România a trebuit să îndeplinească anumite criterii punctuale precum organizarea teritorială, conformă cu cea comunitară, fapt ce a condus la apariția celor 8 regiuni de dezvoltare din categoria NUTS 2, reorganizarea cadrului legislativ, administrativ și de programare, precum și dovedirea eficienței privind gestiunea în plan financiar și bugetar. Având la bază angajamentele stipulate în Parteneriatul pentru Aderare, cu consimțământul României și al UE, se urmărea prin asistența financiară nerambursabilă, facilitarea procesului premergător aderării pentru România, prin instrumentele financiare destinate preaderării, PHARE (Poland and Hungary Aid for the Reconstruction of Economy), ISPA (Instrument for Structural Policies for Pre-Accession) și SAPARD (Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development). Pe perioada 2000-2006 România a beneficiat de un total de 2394,64 milioane EUR fonduri PHARE (Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar (AMCSC), Ministerul Finanțelor, aprilie 2006). Prin Programul ISPA, România a beneficiat în perioada de pre-aderare de aproximativ 240 milioane EUR anual (2000-2006), în total 1896 milioane EUR (Autoritatea de Management pentru Infrastructură, Ministerul Finanțelor Publice, 2006). În ceea ce privește programul SAPARD, existența MAFA (Mulți Annual Financing Agreement) între CE și România a condus la stabilirea sumei de 1109 milioane lei, fonduri nerambursabile în perioada 2000-2006 (Agenția SAPARD, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale).
În anul 2017 s-au împlinit 10 ani de la aderarea României la UE. Este un moment de răscruce în care au apărut diferite sinteze cu privire la ce a însemnat pentru România apartenența la Blocul Comunitar. Vom încerca în continuare să prezentăm succint cele mai importante realizări și dezamăgiri care vizează țara noastră în contextul european.
De la aderare, România a trecut printr-un boom și o criză economică, iar astăzi ne aflăm în mijlocul unei creșteri economice spectaculoase, despre care unii se tem că ar putea fi, de fapt, o nouă bulă.
PUNCTE TARI
Dacă ne uităm la lucrul cel mai simplu de cuantificat când vine vorba de apartenența la UE, diferența dintre contribuția plătită de România la bugetul UE și banii primiți de țara noastră prin fonduri de coeziune sau subvenții pentru agricultură, ne mutăm într-un cadru cât se poate de concret. Astfel, soldul arată un plus de 26,5 miliarde euro, cât costul total al tuturor autostrăzilor și drumurilor expres de pe hârtie din România, conform unei analize realizată de Ziarul Financiar la sfârșitul anului 2016.
Figura 1: Contribuția României la UE versus fonduri primite
Sursa: Institutul Național de Statistică
Un alt indicator important care ne situează pe primul loc ca și evoluție în rândul statelor membre, este PIB-ul pe cap de locuitor ajustat cu puterea de cumpărare, care de la 39% din media UE ân anul 2006, a ajuns în anul 2015 la 57% din media UE conform Eurostat.
Salariul mediu net a atins în ultimul deceniu o creștere de aproximativ 90%, de la 866 lei, la 2108 lei în octombrie 2006.
Ca și urmare a aderării economia românească a devenit mult mai deschisă și conectată la cea globală. În 2006 exporturile de mărfuri valorau 25,8 miliarde euro, iar importurile 40,7 miliarde, valori care în 2015 arătau în felul următor: exporturi în valoare de 54,6 miliarde euro (cu 111% mai mult), iar importurile 62,9 miliarde euro, cu 54% mai mult, fapt ce denotă, de asemenea, o mai mică dependență față de furnizorii străini, conform unei analize realizată de revista Capital.
Nu vom trece cu vederea nici Investițiile Străine Directe. La 31 decembrie 2006 soldul ISD era, conform BNR, 34,5 miliarde euro, iar la finele lui 2015 acesta a ajuns la 64,4 miliarde euro. Astfel, s-au adus în țară, în medie, aproximativ 3 miliarde euro pe an.
PUNCTE SLABE
Deși libertatea de a călători în interiorul Uniunii este văzută ca un mare plus pentru cetățenii statelor membre, aproximativ 2,5 milioane de români au emigrat în ultimul deceniu pe perioadă îndelungată, iar circa jumătate de milion au plecat din țară pe termen scurt pentru a lucra în diverse domenii. Astfel, românii plecați peste hotare au trimis acasă, din 2006 până în 2015, aproximativ 52 miliarde de euro, cu mult peste nivelul ISD din aceeași perioadă. Pe termen lung însă, fenomenul migrației nu aduce avantaje sustenabile deoarece scade capacitatea comunităților locale de a produce și a se dezvolta. De asemenea, din punct de vedere social, ne raportăm și la numărul mare de divorțuri apărute în urma migrației, dar și situațiile copiilor rămași acasă fără părinți.
Deși au fost menționate sumele importante care au intrat în țara noastră prin fonduri de coeziune și subvenții, rămâne un mare neajuns al României situația absorbției fondurilor europene. Astfel, din sumele alocate perioadei de programare 2007-2013 România a reușit să atragă doar 80% din fonduri, asta și datorită celor 2 ani de prelungire alocați de UE. Din exercițiul 2014-2020 se vehiculează până la acest moment o valoare în jurul procentului de 1% absorbție, cauzat și de întârzierea ministerului de resort în lansarea ghidurilor solicitantului, dar și în acreditarea Autorităților de Management.
Luând în considerare toate aceste aspecte, românii continuă să aibă încredere în Uniunea Europeană, încrederea acestora fiind în proporție de 52%, față de media europeană de 36%. Merită totuși menționat că la momentul aderării, același indicator se situa la nivelul de 65%.
Prin urmare, influența pozitivă a UE asupra României nu este de contestat, însă, comparativ cu așteptările românilor din perioada aderării, putem identifica și numeroase dezamăgiri, care, cumulate cu cele ale statelor membre, au dus Uniunea Europeană la momentul de răscruce unde se află astăzi.
CONTEXTUL EUROPEAN ACTUAL
Ultimii ani nu au fost ușori pentru Uniunea Europeană și statele sale membre: economia parcurge un proces greoi de redresare neunitară în urma crizei financiare globale, UE se confruntă cu cea mai mare criză a refugiaților de după al II-lea război mondial (în 2015 a primit un val de 1,2 milioane de refugiați), cu atacuri teroriste de amploare, cu realitatea BREXIT (Disocierea Marii Britanii de UE mută practic centrul de greutate economic european la Berlin), cu creșterea rapidă a influenței economiilor emergente care o obligă să se confrunte cu noi realități. Pe de altă parte, mobilizarea de trupe la frontierele estice ale Europei, războaiele și actele de terorism din Orientul Mijlociu și Africa, precum și militarizarea crescândă din întreaga lume sunt ilustrații puternice ale unui context global tot mai tensionat.
Cu cea mai mare piață unică din lume și a doua cea mai utilizată monedă, Europa este actualmente cea mai mare putere comercială. Prin programul „Orizont 2020”, s-au făcut pași importanți în cercetare-inovare. Europa aplică în prezent politici de dezvoltare durabilă privind securitatea și siguranța planetei (acordul cu Iranul privind programul nuclear, sau rolul de lider pe care l-a jucat UE în privința Acordului de la Paris privind schimbările climatice și în adoptarea de către Organizația Națiunilor Unite a obiectivelor de dezvoltare durabilă pentru 2030). Uniunea Europeană este cel mai important donator de ajutor umanitar și pentru dezvoltare (56% din totalul mondial, cu 74 miliarde de dolari conform datelor OCDE 2015)
Europa reprezintă un procent în scădere din populația mondială: În 1900, în Europa trăia aproximativ 25 % din populația mondială. În 2060, va reprezenta mai puțin de 5 % (Sursă: Divizia Statistică din cadrul ONU și Eurostat citată în Carta Albă). De asemenea, se estimează că puterea economică a Europei se va diminua în termeni relativi și va reprezenta mult mai puțin de 20 % din PIB-ul mondial în 2030, în scădere de la aproximativ un sfert în prezent. În 2060, va reprezenta mai puțin de 5 %. Niciun stat membru individual nu va avea mai mult de 1 % din populația globului la acel moment.
Europa îmbătrânește rapid, iar speranța de viață atinge niveluri fără precedent. Cu o vârstă mediană de 45 de ani, Europa va fi, până în 2030, „cea mai bătrână” regiune a lumii.
În ceea ce privește factorul social, perspectivele acestuia în cadrul politic european nu sunt atât de clare din cauză:
(1) Problemelor de șomaj (deși în scădere în 2017 cu o rata totală de șomaj de 8,2)
(2) Provocărilor globalizării,
(3) Politicii migraționale și
(4) Problemei îmbătrânirii populației.
Agenda politicii europene de asistență socială necesită mai multe analize și dezbateri. Principalele schimbări socio-economice cu care se confruntă țările UE includ: restructurarea economică, dezvoltarea tehnologică, schimbările în muncă și piața forței de muncă, globalizarea, mobilitatea și interdependența economică și estomparea granițelor între, instituții și identități.
Europa se familiarizează cu o digitalizare profundă a societății, iar provocările legate de utilizarea sporită a tehnologiei și a automatizării vor afecta toate locurile de muncă și toate sectoarele industriale. Pentru reducerea efectelor negative, vor fi necesare investiții masive în competențe și o regândire majoră a sistemelor de educație și de învățare pe tot parcursul vieții. De asemenea, se va impune introducerea unor noi drepturi sociale care să însoțească lumea profesională în schimbare.
Mediu: Europa s-a angajat să își decarbonizeze economia și să reducă emisiile nocive. Astăzi, se situează pe primul loc în materie de „orașe inteligente”, în utilizarea eficientă a resurselor naturale și în lupta globală împotriva schimbărilor climatice. Companiile europene dețin 40 % din patentele emise la nivel mondial pentru tehnologii energetice regenerabile.
Filmuleț:
https://www.europarltv.europa.eu/ro/programme/eu-affairs/what-do-you-expect-of-the-eu
Figură 5: Video privind așteptările cetățenilor de la UE
CARTA ALBĂ ȘI CELE 5 SCENARII
Comisia Europeană a adoptat un plan de reformare a Uniunii Europene, președintele Jean-Claude Juncker prezentând în Parlamentul European cinci posibile direcții ale Blocului comunitar, axate pe o cooperare a țărilor în grade diferite, eventual prin concentrarea pe zona euro, pe apărare și securitate. Liderii Uniunii Europene vor decide până la sfârșitul anului asupra viitoarei direcții a Blocului comunitar.
Scenariul 1: Continuând pe același drum
Acest scenariu presupune că UE-27 își va menține actualul parcurs bazat pe documentele” Un nou început pentru Europa” prezentat de Comisie în 2014 și” Declarația de la Bratislava”, convenită de toate cele 27 de state membre. În 2016 (prioritățile sunt actualizate cu regularitate, problemele sunt soluționate pe măsură ce apar și noua legislație este pusă în aplicare în mod corespunzător).
Scenariul presupune un grad redus de reformă, cu două direcții principale:
A) creșterea nivelului de cooperare în domeniul Pieței Unice, asupra căreia UE își propune să-și focalizeze întreaga atenție;
B) reducerea nivelului de cooperare în celelalte domenii în care se înregistrează voințe și capacități diferite de integrare.
Impactul asupra politicilor
Figura 6: Impactul scenariului 1 asupra politicilor
Sursă: Carta albă privind viitorul Europei, Reflecții și scenarii pentru UE- 27 până în 2025
Avantaje: Agenda pozitivă de acțiune continuă să producă rezultate concrete, bazate pe un sentiment comun al scopului urmărit. Drepturile cetățenești derivate din legislația UE sunt păstrate.
Riscuri: Riscul major de creștere a vulnerabilității UE și a statelor membre în domeniile care presupun cooperarea și solidaritatea deoarece țările vor trebui să gestioneze la nivel individual situațiile de criză cu care se vor confrunta. Uniunea ar interveni direct doar în acele domenii care presupun protejarea pieței unice, chiar dacă aceasta este interconectată cu un număr extins de domenii
Impactul asupra României: Scenariul nr.1 oferă o gamă restrânsă de oportunități pentru România, având în vedere că țara noastră nu are o economie competitivă și din această cauză nu va putea adera la zona euro prea curând. Fiind în afara eurozonei, România s-ar îndepărta de nucleu și nu va putea ține pasul cu ritmul accelerat al integrării în domeniul pieței unice, astfel încât decalajul de dezvoltare față de economiile competitive va crește.
Tot aici apare o problemă importantă de impact pentru România: menținerea în următoarea perioadă de perspectivă financiară, după anul 2020, a politicilor de coeziune și agricolă nealterate, ceea ce nu va fi ușor, fără aliați și fără a veni cu unele propuneri de perfecționare a acestor politici, deoarece statele membre dezvoltate, net contribuitoare la bugetul UE, doresc reducerea fondurilor pentru coeziune și agricultură. Aceste politici sunt însă esențiale pentru România, încă o perioadă de 20-25 de ani, până când va fi eliminat decalajul de dezvoltare economică și socială, față de media UE
Scenariul 2: Accent exclusiv pe piața unică
Obiectivul principal al acestui scenariu constă în accentul exclusiv pus pe piața unică. Progresele ulterioare depind de capacitatea de a conveni politicile și standardele aferente. Acordul se obține mai ușor în ceea ce privește libera circulație a capitalurilor și a bunurilor, care are loc în continuare fără bariere tarifare.
Impactul asupra politicilor
Figura 7: Impactul scenariului 2 asupra politicilor
Sursă: Carta albă privind viitorul Europei, Reflecții și scenarii pentru UE- 27 până în 2025
Scenariul presupune același grad redus de reformă, cu două direcții principale:
A) creșterea nivelului de cooperare în domeniul Pieței Unice, asupra căreia UE își propune să-și focalizeze întreaga atenție;
B) reducerea nivelului de cooperare în toate celelalte domenii în care se înregistrează voințe și capacități diferite de integrare.
Avantaje: Piața unică este fără îndoială, cea mai mare realizare a Europei.
Scenariul ar putea reda statelor membre pârghiile cele mai importante de suveranitate și ar permite o nouă construcție mai realistă în care să fie evitate greșelile de până acum.
Riscuri: Drepturile cetățenilor care sunt garantate prin legislația UE ar putea fi restrânse în timp. Adică s-ar pierde libera circulație a cetățenilor, moneda euro, toleranța și diversitatea, competițiile sau concursurile comune. Pe scurt, s-ar pierde acel sentiment că Europa este un „acasă” pentru toți cetățenii din toate țările membre”.
Un alt risc îl reprezintă absența unei politici unice în domeniul migrației sau azilului, motiv pentru care coordonarea în domeniul securității va fi realizată la nivel bilateral. Pe de altă parte, va conta și capacitatea și voința statelor membre de a soluționa la nivel bilateral problemele de interes comun, construcția Uniunii Europene devenind dependentă de eficiența acordurilor bilaterale stabilite între statele membre.
Impactul asupra României: Chiar dacă UE își propune să consolideze piața unică a bunurilor și a capitalurilor, principala provocare pentru România o reprezintă capacitatea ei și a instituțiilor europene de a depăși divergențele, ținând cont de faptul că vor continua să existe diferențe între standarde. Există riscul că România, din afara eurozenei să nu poată ține pasul cu ritmul concentrat al integrării în domeniul pieței unice, astfel încât decalajul de dezvoltare față de economiile competitive va crește. România nu este încă în interiorul spațiului Schenghen, deși se fac eforturi susținute de 10 ani în acesta direcție, ceea ce îngreunează accesul pe piața unică.
În al II-lea rând, românii ca cetățeni europeni au profitat de libertatea de mișcare a persoanelor și a lucrătorilor. Astăzi avem câteva milioane de români care au hotărât să se stabilească, să lucreze, să-și caute un loc de muncă în alt stat membru. Acest al doilea scenariu implică o reducere masivă de implicare a UE în alte domenii în afară de piața unică. Deci s-ar putea vorbi chiar de o repatriere a competențelor care acum sunt la nivelul UE, către România. Până în 2025, trecerea frontierelor atunci când se călătorește în scop de afaceri sau de turism este îngreunată din cauza controalelor regulate. Va fi mai greu să se găsească un loc de muncă în străinătate, iar transferul drepturilor de pensie în altă țară nu este garantat. Persoanele care se îmbolnăvesc atunci când se află în străinătate se confruntă cu perspectiva unor facturi medicale ridicate.
Scenariul 3: Cei care vor mai mult fac mai mult
Avem de-a face aici cu o Europă cu două viteze bazată pe „coaliții ale doritorilor” în diferite domenii de politici precum apărarea, securitatea internă, impozitarea sau aspectele sociale.
Statele UE cu economii puternice ar putea opta pentru o integrare aprofundată, dublată de partajarea mai multor atribute ale suveranității la nivel UE și de crearea unor mecanisme de prevenire a crizelor și de securitate comune. În schimb, membrii UE cu economii mai slab dezvoltate ar avea posibilitatea de a beneficia de o integrare mai puțin aprofundată, adică să meargă înainte cu propria viteză. Teoretic, aceste țări vor avea posibilitatea să se alăture oricând doresc nucleului, dar în realitate există riscul ca în cazul în care nu vor fi suficient de performante economic, să nu fie primite.
Impactul asupra politicilor
Figura 8: Impactul scenariului 3 asupra politicilor
Sursă: Carta albă privind viitorul Europei, Reflecții și scenarii pentru UE- 27 până în 2025
Avantaje: Statele membre care doresc să realizeze mai mult, au posibilitatea de a merge înainte, conform priorităților. Totodată, decalajul dintre așteptări și rezultate se reduce în țările care decid și reușesc să facă mai mult.
Riscuri: Principalul risc al acestui scenariu ar fi crearea de jure (legală) a unor clase diferite de cetățeni europeni. „Drepturile cetățenești derivate din legislația UE încep să difere, în funcție de țara în care trăiesc cetățenii și de cât de mult a ales această să realizeze.”
Totodată apar semne de întrebare cu privire la transparența și răspunderea la diferite niveluri decizionale.
Impactul asupra României: Scenariul acesta a stârnit cele mai multe controverse. Președintele Iohanis și diferiți decidenți români se arată îngrijorați față de scenariul Uniunii cu două viteze. România este cazul statului membru care nu este membru nici în spațiul Schengen, nici în zona euro, dar în același timp este și țara UE care îndeplinește criteriile aderării la Schengen, care apără cea mai mare frontieră terestră externă a Uniunii Europene și care și-a asumat ca obiectiv, fără un calendar clar însă, aderarea la moneda unică.
În cazul acestui scenariu, care pare a fi cel mai aproape a fi aplicat, eforturile naționale ale României trebuie îndreptate pentru a fi parte a vitezei unu din UE. În orice scenariu admis de lideri, viteza unu este ținta strategică. În actuala Uniune Europeană, viteza unu înseamnă că România trebuie să devină membru în spațiul Schengen să își construiască un calendar clar pentru aderarea la zona euro, să îndeplinească toate recomandările din cadrul monitorizării MCV, să insiste pentru cooperare și complementaritate între NATO și UE. Obiectiv însă, România, deși are obligația de a se alătura zonei euro prin Tratatul de aderare, nu a pregătit acest proces și în prezent nu mai are stabilit niciun termen pentru aderare, lăsând la o parte faptul că la momentul actual și dacă ar fi primită nu ar face față concurenței din eurozonă. Orice scenariu care ne plasează într-o zonă gri, incertă, de periferie estică, echivalează cu dezechilibrare puternică. România, pentru a se dezvolta, trebuie să fie sprijinită, astfel încât UE, în ansamblul său, să funcționeze ca un tot unitar. În realitate, acest scenariu îi favorizează pe cei puternici și îi discriminează în plus pe cei slabi. România, de exemplu, se străduiește să acceadă de 10 ani în spațiul Schengen și în fiecare an constată că încă nu este suficient de pregătită.
Scenariul 4: Mai puțin, dar mai eficient
Acest scenariu se referă la concentrarea eforturilor pe domenii mai restrânse pentru a avea rezultate bune și rapide în cadrul acestor priorități. Astfel, UE ar urma să acționeze mai mult și mai decisiv în anumite domenii, urmând ca celelalte să prezinte interes marginal sau chiar să fie ignorate.
Conform Cartei albe, acest scenariu urmărește omogenizarea promisiunilor, așteptărilor și a rezultatelor. UE ar urma să își direcționeze resursele limitate spre acele domenii unde și în prezent rezultatele sunt mai vizibile, precum tehnologia, energia, apărarea, iar domeniile unde valoarea adăugată pare a fi mai limitată (dezvoltarea regională, sănătatea publică, politica socială și a ocupării forței de muncă) vor fi deprioritizate, urmând ca acestea să fie „delegate” către agenții de resort, fie la nivel național, fie european.
Impactul asupra politicilor
Figura 9:Impactul scenariului 4 asupra politicilor
Sursă: Carta albă privind viitorul Europei, Reflecții și scenarii pentru UE- 27 până în 2025
Avantaje:
Dacă vorbim despre o prioritizare mai clară, îndrăznim să credem că cetățenii UE vor înțelege mai bine ce se întâmplă la nivelul UE-27, privind abordarea la nivel național și regional. Un alt aspect pozitiv subliniat în Carta Albă se referă la consolidarea drepturilor cetățenești care derivă din prioritățile stabilite la nivelul UE-27. S-a observat o diminuare a încrederii cetățenilor în UE, iar acesta pare a fi un alt aspect ce poate fi îmbunătățit prin adoptarea scenariului 4, eliminându-se decalajul dintre promisiuni și rezultate.
Riscuri:
Dificultatea în stabilirea priorităților se poate concretiza în alegerea unor domenii prioritare eronate, costul de oportunitate suportat de către UE-27 urmând să fie o problemă. Aceste domenii prioritate vor fi suportate tot prin resurse comunitare, prin urmare va fi greu de identificat acele zone care să fie considerate de către toate statele membre ca fiind de o importanță majoră
Impactul asupra României: În urma adoptării acestui scenariu se pot identifica cel puțin 3 aspecte importante cu impact asupra României. Așadar, s-ar pune problema ca ajutoarele de stat sau, mai exact, controlul acestora să se mute la nivel național, lucru care ar conveni României. Totuși, se pot crea anumite decalaje din cauza limitării fondurilor regionale.
Se vorbește despre faptul că domenii precum protecția consumatorului, mediul, sănătatea ar reprezenta, de asemenea, un interes strict național. România prezintă standarde minimale la aceste categorii, intervenția UE fiind o speranță pentru țara noastră din acest punct de vedere, iar odată cu deprioritizarea acestor domenii, România riscă să se confrunte cu o prăpastie tot mai mare între standardele statelor dezvoltate și cele întâlnite la nivel național.
Prin urmare, acest scenariu reprezintă un risc, tot o UE cu mai multe viteze, întrucât există riscul neidentificării cu prioritățile stabilite la nivelul statelor în curs de dezvoltare precum România.
Scenariul 5: Mult mai mult, împreună
Acest scenariu presupune, mai mult decât continuarea în aceeași formulă, o mobilizare în toate domeniile de politică, cu realizări mult mai mari. Este totodată o acceptare a faptului că nici uniunea în formă actuală, dar nici țările membre pe cont propriu nu sunt pregătite pentru a face față provocărilor curente.
Accentul se va pune pe o cooperare mai intensă în toate domeniile. Pe scena internațională, UE acționează ca un singur actor, iar Parlamentul european este factorul decizional în acordurile internaționale. Se urmărește crearea unei Uniunii Europene a Apărării. UE își consolidează poziția de cel mai important donator de ajutoare comunitare și de dezvoltare.
Impactul asupra politicilor
Figura 10: Impactul scenariului 5 asupra politicilor
Sursă: Carta albă privind viitorul Europei, Reflecții și scenarii pentru UE- 27 până în 2025
Avantaje:
Conform Cartei Albe unul dintre avantajele acestui scenariu îl reprezintă rapiditatea în procesul decizional la nivelul UE. De asemenea, sunt menționate drepturile cetățenilor mai numeroase, derivate din legislația UE.
Riscuri:
Unul dintre riscurile posibile îl reprezintă lipsa de legitimitate a UE de a acționa în diverse domenii, prin prisma celor eurosceptici, făcându-și apariția ideea conform căreia prea multe competențe de la nivel național sunt preluate de către UE.
Impactul asupra României: La nivelul României acest scenariu poate avea următorul impact. Gândind într-o manieră pozitivă, o integrare forțată poate însemna că statele din nucleul dur ajung să tragă după ele, pe calea dezvoltării, statele în curs de dezvoltare.
Totodată, nu putem ignora disparitățile uriașe – economice, culturale, sociale – care pot influența negativ o integrare „pe repede înainte”, conform europarlamentarului Laurențiu Rebega. Cetățenii români, dar și cei europeni în general, s-au dovedit în ultimii ani a fi critici cu privire la centralizarea deciziei la Bruxelles. Acest scenariu poate conduce România spre ideea că ceea ce se urmărește de fapt este alienarea democrației. Prin urmare, apare riscul de a dispărea împuternicirea statului în a apăra interesele propriilor cetățeni.
CONCLUZII
Asemenea altor regiuni din lume, așa cum am arătat în partea introductivă, Europa trece printr-o perioadă de transformări. Criză economică, conflictele armate care au generat fenomenul migrației externe, migrația internă dinspre est înspre vest, actele de terorism care au lovit în locuri simbol din interiorul ei, Brexit-ul, și pe de altă parte acutizarea diverselor probleme precum globalizarea, supraexploatarea resurselor naturale și îmbătrânirea populației, toate acestea au anulat ani de progrese economice și sociale și au scos în evidență deficiențele structurale ale economiei europene.
Pentru a se adapta la această nouă realitate, Europa trebuie să ia măsuri. Prioritatea Comisiei Europene, este menținerea unității familiei celor 27 de state membre, indiferent de scenariul care va întruni consensul statelor membre în lunile și anii următori.
Cele cinci scenarii prezentate în Carta Albă privind viitorul Europei țin cont de provocările care afectează viața milioanelor de europeni: globalizarea, populismul, inegalitățile sociale, migrația și terorismul.
În ceea ce privește România, ea, alături de celelalte state membre, are oportunitatea de a fi implicată, pentru prima dată în istoria ei de stat membru UE, în acest proces al reformării Uniunii Europene cu 27 de state membre, care trebuie să își stabilească acum viziunea în funcție de așteptările cetățenilor, pe de o parte, și de voința politică a statelor membre, pe de altă parte.
Cel mai avantajos scenariu pentru România, în contextul actual pare a fi, scenariul nr. 5,” Mult mai mult împreună”. În toate celelalte scenarii, avantajele pot deveni dezavantaje, dat fiind că România nu este în zona euro și în spațiul Schengen și va avea dificultăți în a prinde din urmă statele care vor alege să meargă cu o viteză mai mare de integrare. Cu toate acestea, având în vedere șansele mai degrabă scăzute ca acest scenariu să devină realitate, orice evaluare a situației actuale trebuie să ia în considerare determinarea statelor din nucleul dur de a avansa procesul de integrare într-un ritm mai accelerat, conform scenariului nr. 3, “Europa cu mai multe viteze”.
Cea mai importantă concluzie care se desprinde din această analiză este că viteza cu care România va merge în UE depinde foarte mult de noi înșine; singura șansă de a prinde din urmă un grup de state decise să avanseze pe calea integrării, grup care se află deja înaintea noastră pe acest drum, este să accelerăm ritmul reformelor dacă vrem să fim la masă la care se vor lua deciziile importante pentru întreaga Uniune Europeană. România trebuie să-ți propună să apere interesele țării și a cetățenilor săi pentru eliminarea decalajelor uriașe de ordin social și economic, propunând soluții pertinente de dezvoltare și apărare pentru viitorul ei și al Europei.
BIBLIOGRAFIE
Carta Albă privind viitorul Europei, Reflecții și scenarii pentru UE- 27 până în 2025 (https://ec.europa.eu/commission/white-paper-future-europe-reflections-and-scenarios-eu27_ro )
Calea Europeană
(http://www.caleaeuropeana.ro/)
Eurobarometru
(http://www.europarl.ro/ro/ue-pentru-cet%C4%83%C5%A3eni/eurobarometru )
Parlamentul European, comunicate de presă (http://www.europarl.europa.eu/news/ro/news-room/press-release )
Intervio.ro: interviu cu Iordan Gheorghe Bărbulescu (https://intervio.ro/2017/04/10/carta-alba-a-lui-juncker-intre-prezent-si-viitor/)
Curs de Guvernare: Carta Albă a UE-Primele reacții în România (http://cursdeguvernare.ro/carta-alba-a-ue-a-provocat-reactia-psd-nu-sustinem-o-europa-cu-mai-multe-viteze.html)
Comisia Europeană, Statistică (http://ec.europa.eu/info/statistics_ro)
Revista Sinteză, Efectul UE asupra României (http://revistasinteza.ro/efectul-ue-asupra-romaniei/)
Ministerul Finanțelor Publice (http://www.mfinante.gov.ro/acasa.html )
Radio France Internationale, O Europă cu două viteze și cinci scenarii (http://www.rfi.ro/economie-93455-europa-doua-viteze-cinci-scenarii )
Ziarul Financiar, Europa cu două viteze-scenariul oficial la Bruxelles (http://www.zf.ro/eveniment/europa-cu-doua-viteze-scenariu-oficial-la-bruxelles-romania-ramane-pe-o-orbita-de-pe-care-se-poate-si-esua-16178457 )
Republica, Cele cinci scenarii privind viitorul UE. Varianta unei Europe cu mai multe viteze, susținută de Franța și Germania (https://republica.ro/cele-cinci-scenarii-privind-viitorul-ue-varianta-unei-europe-cu-mai-multe-viteze-sustinuta-de-franta-si )
Europe Direct, Regiunea Centru (http://europedirect-adrcentru.ro/index.php/stiri/stiri-uniunea-europeana/1053-cum-va-arata-uniunea-in-2025-daca-va-actiona-mai-putin-dar-mai-eficient-scenariul-4-din-cartea-alba-privind-viitorul-europei )
Radio France Internationale, Dacian Cioloș despre UE cu mai multe viteze (https://www.youtube.com/watch?v=4-44sWKRL28 )
Interviu cu Laurențiu Rebega – Scenariile UE. Ce face România? (http://www.stiripesurse.ro/scenariile-ue-ce-face-romania_1184950.html )
Euractiv.ro (http://www.euractiv.ro/fonduri-ue/absorbtie-de-80-pe-exercitiul-financiar-2007-2013-5184 )
Ziarul Financiar, 10 ani de la aderarea la UE (http://www.zf.ro/eveniment/zf-10-ani-de-la-aderarea-la-ue-romania-ue-o-relatie-tradusa-financiar-in-26-mld-euro-primiti-de-la-bruxelles-15986051/poze/?p=1 )
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI MANAGEMENT PUBLIC
LUCREARE SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE
EFECTUL MUHAMMAD ALI
PSIHOLOGIA SOCIALĂ
Profesor coordonator:
Asist. Univ. Dr. BRIȘCARIU ROXANA
COCÎIU COSTEL
GRUPA 238, RESURSE UMANE, ANUL I
BUCUREȘTI 2017
Psihologia socială
Efectul Muhammad Ali
INTRODUCERE
”Studiul științific al interacțiunii comportamentelor prezente sau trecute, reale sau imaginare în contextul social – psihosociologia – constiuie un domeniu de cunoaștere interdisciplinar, unitar și relativ independent, în expansiune și în curs de internaționalizare.” (Chelcea S., 2002, 13). Motivația pentru care am ales să vorbesc despre această ramură a psihologiei este datorată faptului că am fost impresionat de această știință încă de acum câțiva ani, când ușor, ușor am început să descopăr diferite aspecte ale personalității umane. Am încercat să răspund la întrebări personale, bineînțeles, în măsura capacităților mele informaționale și să caut răspunsuri ce nu erau ușor de găsit. Lucrarea pe care o voi prezenta mai jos, prezintă efecte datorate unor concepte sociale și valori ale societății în care trăim astăzi, analizând toate acestea din prisma efectului Muhammad Ali. Zilnic, atenția noastră este atrasă de personele din jurul nostru. De cele mai multe ori putem spune doar dintr-o privire câteva aspecte despre persoana din fața noastră, chiar dacă nu am pornit o discuție. Informațiile ce țin de moralitate sunt foarte importante în formarea unei impresii asupra celorlalți. De ce? Pentru că psihicul nostru încearcă să se protejeze; în altă ordine de idei, dacă persoana din fața noastră este de încredere, atunci se declanșează ideea că putem continua socializarea, iar interacțiunea are continuitate pe viitor, iar dacă nu ne inspiră niciun fel de încredere, tendința este de respingere ori de evitare. Cu toate astea, moralitatea sau onestitatea nu reprezintă ”mijlocul” formării percepțiilor asupra celorlalți, ci privim prin prisma ce are ca incipit imaginea pe care o avem despre noi înșine.
ASPECTE ALE PSIHOLOGIEI SOCIALE
Dacă l-aș cita pe Gordon Allport, aș putea spune că psihologia socială încearcă să descopere cum noi, oamenii, suntem influențați în permanență de sentimente, idei, concepții și comportament, prin simpla prezență actuală, imaginară sau directă a celorlalți. Cu alte cuvinte, psihologia socială este știința care deslușește modul în care oamenii gândesc, simt sau se manifestă față de ceilalți, dar și modul prin care individul este afectat de idei, comportament și sentimente ce îl înconjoară. Să analizăm puțin aceste elemente foarte importante. (Allport Gordon W., 1991)
Psihologia socială aplică metode științifice ce investighează condiția umană, foarte cunoscute de altfel: observația, măsurarea, descrierea și experimentul. Toate cele patru metode științifice au ca obiectiv direct investigarea ideilor, comportamentelor individuale și a sentimentelor. Nivelul la care se situează investigarea fenomenelor oferă, bineînțeles, un profil deosebit de complex psihologiei sociale, concentrându-se asupra unor fenomene psihice particulare sau de grup, punându-se accentul pe comportamentul oamenilor în contextul colectivității. Metoda de cercetare ce conferă o imagine aparte psihologiei sociale este experimentul, prin care se permite caracterizarea unei perspective largi asupra individului și a fenomenelor individuale. Totodată, un aspect foarte important pe care îl urmăresc în realizarea acestei lucrări, se referă la faptul că oamenii se raportează la ceilalți sau pot fi influențați direct de către alte persoane. Cum am spus și mai sus, acești ”ceilalți” pot fi persoane reale și prezente, dar și persoane care se remarcă printr-o prezență imaginară, care uneori au o putere mare de influență doar prin simplul fapt, că așa ne dorim noi. Altfel spus, când oamenii își închipuie că atrag din partea celorlalți cuvinte de laudă și reacții pozitive, autoaprecierea se poate modifica semnificativ.
Psihologia socială studiază modul prin care oamenii sunt manipulați prin căile de contact, între membrii unor grupuri, analizând efectele imediate ce apar din cauza unor anumite prejudecăți manifestate. De pildă, ca să fiu explicit, am ales câteva exemple din care vom trage o concluzie ceva mai târziu:
Oamenii au tendința de a crede despre cei cu înfățișare fizică atrăgătoare că sunt mai puțin inteligenți, decât cei cu fizic neatrăgător;
Pentru a putea schimba pe termen lung comportamentul unui om este absolut necesar ca mai întâi să îi modifici atitudinea;
Oamenii au obiceiul de a subestima cantitatea de adevăr pe care ceilalți le-o împărtășesc, precum și obiceiul de a pune la îndoială comportamentul celui din fața sa;
De obicei, oamenii care-și descarcă tensiunea și stresul psihic prin sporturi violente sunt mai puțin predispuși să comită acte de agresiune asupra altor indivizi;
Cele patru exemple de mai sus pe care le-am menționat sunt false. Deși se pot lua în considerare multe rațiuni vis-a-vis de bunul simț, pentru a crede ca unul dintre cele patru exemple este adevărat, studiile aduse și dovedite de psihologia socială aduc rezultate contrare. Tendința de a cataloga astfel aceste tipuri de comportament este dat de simțul comun și concepțiile societății în care ne aflăm. Conștiința comună pare să clarifice multe astfel de exemple, precum cele de mai sus prin simpla așezare a lor în lumina bunului simț. Trebuie să știm să facem deosebirea între faptele de bun simț și miturile bunului simț. Ca să înțelegeți acest lucru, întrebarea mea este: ”Cine se aseamănă se adună” sau ”Opușii se atrag”?
STUDII ÎN CADRUL PSIHOLOGIEI SOCIALE
Primul studiu al psihologiei sociale a fost publicat in anul 1898 și aparține americanului Norman Triplett, care la momentul respectiv a realizat un experiment care să ofere o interpretare bazata pe date reale și excate asupra bicicliștilor, care, după cum a constatat acesta, pedalează mai repede atunci când se întrec între ei, decât daca ar fi contra cronometru. Abordarea științifică a acestor efecte sociale asupra comportamentului indivizilor poate fi considerat momentul nașterii psihologei sociale. Încă de la început, psihologia socială s-a concentrat asupra unor probleme practice, în special asupra factorilor care afectează pozitiv sau negativ eficiența anumitor activități umane. (Crăciun Dan, 2005, 31)
Doi dintre precursorii psihologiei moderne sunt germanii Steinthal și Lazarus, părinții fondatori ai ”psihologiei popoarelor”. După anul 1860, aceștia au inițiat studiul spiritului colectiv, care cuprinde două sensuri, pe de-o parte modul de gândire al societății prezent în mintea indivizilor, și pe de altă parte, o formă de ”supermentalitate” care unifică un grup de indivizi. Acest concept de spirit colectiv, prezent în ultimele două decade ale secolului al XIX-lea, a devenit cheia unui model teoretic stăpânitor de explicare a comportamentului social. Un foarte bun exemplu îl oferă lucrarea francezului Gustave Le Bon, ”Psihologia maselor” (1908), prin care autorul explică cum mulțimile acționează de cele mai multe ori turbulent și irațional, deoarece comportamentul omului este înrobit și controlat de psihicul colectiv. (Le Bon Gustave, 1991)
Mai sus am descris un studiu făcut de Triplett cu privire la cicliști și modul acestora de a rula în prezența altor cicliști. Acest studiu este un studiu psihosociologic, care ia naștere ca toate celelalte, cu o întrebare. Triplett s-a întrebat de ce au cicliștii un astfel de comportament. O crimă săvârșită și transmisă prin mijloace de comunicare în presă ori mass-media, poate genera întrebări de genul ”Cum se explică pasivitatea martorilor?”. Teama noastră de eșec ne poate face uneori să acționăm instinctiv sau absurd, de parcă singuri ne-am pune bețe în roate, ceea ce confirmă zicala ”de ce ți-e frică, de aia nu scapi”. Care este explicația? În mare măsură, experiența noastră de viață se aseamănă cu aceste zicale ale simțului comun, dar uneori apar și contraziceri evidente. Tot societatea ne învață că nu întodeauna ”facerea de bine” îți aduce rasplata cuvenită. (Dan Crăciun, 2005, 40)
Aspectul care ne definește în societate este identitatea personală ce reprezintă o condiție necesară a omenirii, omul fiind singura ființă ce concentrează și relatează toate experiențele sale unei ”entități” constant prezente- sinele- care reprezintă un ansamblu de proprietăți și relații ce se por exprima prin diferite maniere, ceea ce nuanțează faptul că poate fi privit și din punct de vedere a unei resurse nonbiologice. Sinele, în a cărui memorie stochează amintirile experiențelor petrecute deja și care proiectează în viitor motive și intenții pentru care acționează în scopul îndeplinirii acestora, poartă amprenta realității sociale în geneza, conformația și funcționalitatea sa și reprezintă o componentă adânc subiectivă a personalității.
Experimentele psihosociologice se bazează pe două caracteristici esențiale ce servesc aceluiași scop: să nu determine o influență asupra comportamentului subiecților prin manipulare experimentală:
Cercetătorul deține controlul procedurilor experimentale, manipulând variabelele de interes, participanții fiind tratați exact la fel în egală măsură, exceptând anumite aspecte specifice pe care experimentul în sine le dorește create. Controlul exercitat asupra subiecților de către cercetător urmărește să asigure faptul că diferențele obținute în urma manipulării sunt strict obținute din acest tip de control, nu din alte cauze petrecute pe parcursul experimentului. (Dan Crăciun, 2005, 52-53)
Participanții experimentului sunt aleator selecționați și sunt distribuiți tot aleator manipulărilor ce fac parte din experiment. Desemnarea sau selecționarea aleatoare transmite faptul că participanții nu se încadrează într-o anumită condiție din punct de vedere comportamental. Acest lucru asigură omogenitatea din punct de vedere statistic și determină subiecții să treacă prin toate fazele și formele experimentului, astfel încât diferențele ce apar ca rezultat al manipulării să nu fie rezultatul unor diferențe preexistente între subiecți. (Dan Crăciun, 2005, 52-53)
Între selecția aleatoare, tipică cercetărilor corelaționale, și desemnarea aleatoare din componența cercatărilor ale experimentului, există câteva deosebiri:
Tabel nr. 1 (Dan Crăciun, 2005, 53)
EFECTUL MUHAMMAD ALI
„Am spus doar că sunt cel mai bun, nu cel mai deștept”, celebra replică a campionului de box, Cassius Clay alias Muhammad Ali a stârnit un val de controverse și un real interes pentru cercetătorii din domeniul psihologiei sociale. Replica campionului a fost surprinsă în momentul în care acesta a fost întrebat dacă rezultatele slabe pe care le-a obținut la testul de inteligență pe care l-a susținut cu privire la înrolare indică realitatea sau reprezintă doar o încercare de a evita armata. Analizând această declarație, psihosociologii s-au întrebat dacă nu cumva, oamenii împărtășesc convingerea că sunt mai buni decât ceilalți, dar nu și mai inteligenți (Allison S. T., Messick D. M. și Goethals G. R. 1989, 275).
În statul american, California, la Universitatea care îi poartă același nume, în anul 1989, Scott T. Allison, David M. Messick și George R. Goethals pornește o cercetare ce are la baza un experiment realizat cu ajutorul a o sută doisprezece studenți care vor da exemple de comportamente catalogate ca fiind bune, dar și comportamente catalogate drept rele, iar de asemenea, să dea exemple de comportamente inteligente. Cerința principală viza ca exemplele oferite de studenți să fie formulate la începutul propoziției cu pronumele ”eu”, ori cu pronumele ”ei”. Răspunsurile au reliefat faptul că subiecții au furnizat mai multe comportamente morale care începeau cu pronumele ”eu”, pronumele ”ei” fiind nesemnificativ din punct de vedere statistic. Tendința aceasta de favorizare a propriei persoane nu a fost descoperită în cazul comportamentelor inteligente. Un alt experiment realizat de autorii menționați mai sus a scos în evidență faptul că tindem să ne supraestimăm propriile comportamente morale, și deși recunoaștem că și alții au conduită morală, tot nu ne-o egalează pe a noastră. Tot în cadrul aceleiași cercetări, studenții au primit exemple de comportamente morale, dar și de comportamente inteligente, dintre care jumătate dintre aceștia au fost instruiți să estimeze probabilitatea ca un student de nivel mediu din facultatea lor să realizeze comportamente morale sau inteligente, iar cealaltă jumătate să estimeze cât ar fi ei dispuși înșiși să performeze cele două comportamente. În acord cu rezultatele obținute în prealabil, studenții au considerat că probabilitatea ca ei să performeze comportamentele morale se afla într-un procent mai mare decât în cazul studentului de nivel mediu. Îată cum această disimetrie nu a aparut în cazul comportamentelor considerate ca fiind inteligente. Rezultatul final al celor trei cercetători enumerați anterior este unul foarte consistent și atestă următorul fapt: de cele mai multe ori ne evaluăm mai morali decât ceilalți, dar nu mai inteligenți, explicația cea mai admisibilă ce reiese din opinia celor trei cercetători este aceea că inteligența, spre deosebire de moralitate, este o caracteristică mai ușor de observat și mai ușor de măsurat de către ceilalți, ceea ce rezultă că avem rețineri în a ne aprecia ca fiind mai inteligenți decât cei ce ne înconjoară.
Doi dintre marii cercetători în psihosociologie, Paul Van Lange, actual cercetător științific la Universitatea din Oxford și fost profesor universitar la Universitatea din Amsterdam și Universitatea din Leiden, și Constantine Sedikides, fost profesor universitar la Universitatea din Wisconsin și Universitatea din Southampton, Anglia, actual director al Centrului de Cercetare pentru Sine și Identitate (1998), identifică trei factori care au facilitat apariția efectului Muhammad Ali: dezirabilitatea sociala a moralității și inteligenței, controlabilitatea și verificabilitatea celor două trăsături. Cei doi psihosociologi consideră că moralitatea reprezintă un atribut mai dorit decât inteligența, ceea ce înseamnă că într-adevăr, cercetările realizate recent în domeniul percepției sociale indică faptul că unele dintre cele mai importante dimensiuni, în funcție de cum îi socotim pe ceilalți, este moralitatea. Cu toate acestea, explicația privind dezirabilitatea care este o parte integrată a moralității a fost contestată de cerecetarea realizată de profesorul român, Septimiu Chelcea și colaboratorii săi (2000), care prezentau că, în cazul studenților români din perioada anilor ’90, inteligența era evaluată ca fiind mult mai dorită decât moralitatea, ceea ce însemnă că de aici înțelegem faptul că trăsăturile personalității nu reprezintă o dorință constantă, ci dobândește greutate în funcție de contextual socio-economic cu putere de influențare și anumite valori sociale existente. Controlabilitatea se referă la faptul că moralitatea este o trăsătura mult mai ușor de controlat decât inteligența, care de fapt reprezintă un dar primit la naștere.
Dacă suntem sinceri măcar cu noi înșine, recunoștem că ne considerăm superiori asupra dimensiunilor ușor de controlat. Cred că e în natura umană. Deopotrivă moralitatea este un aspect mai greu de verificat decât inteligența, iar acest aspect poate reprezenta un factor suplimentar care a contribuit la apariția efectului Muhammad Ali. Poate că vă întrebați de ce consideră psihosociologii că moralitatea ar fi mai greu de măsurat sau verificat; Ei bine, deoarece judecăm moralitatea asupra unui act și din punctul de vedere al intențiilor pe care actorul le performează. David Goffman vorbește într-una din scrierile sale, “Viața cotidiană ca spectacol”, despre următoarele aspecte: ”Când un individ joacă o partitură, el le cere implicit observatorilor lui să ia în serios impresia cultivată dinaintea lor. Li se cere să creadă că personajul pe care-l văd chiar posedă atributele pe care pare să le posede, că sarcina pe care o îndeplinește va avea consecințele implicit pretinse în numele ei și că, în general, lucrurile sunt ceea ce par să fie.” (Goffman E.,2007, 45). După cum scrie și autorul în cartea sa, observăm cum perfomerul se implică total în actul pe care îl joacă zi de zi, ajungându-se la sentimente și credințe foarte divergente. Ideea ce trebuie surprinsă aici, este sustrasă din ceea ce va crede publicul; dacă publicul este convins de ceea ce se întâmplă în fața acestuia, performerul duce la bun sfârșit rolul. Bineînțeles, avem și extreme, de pildă performerul poate fi detașat de roulul său sau altfel spus, neimplicat, dar totodată poate să ghideze mintea publicului acolo unde acesta își dorește.
Observăm tot mai des faptul că se întâmpla de multe ori să luăm în considerare numai comportamentul celor din jur, fără să ținem cont și de intențiile acestora, ceea ce are ca rezultat faptul că vom considera despre noi, spre deosebire de restul, că avem mereu numai intenții bune. Și Paul Van Lange și Constantine Sedikides (1998) au demonstrat prin cercetarea lor, că și studenții olandezi tind a se considera mai morali, dar nu mai inteligenți decât nivelul mediu al universității lor. Datele statistice din vremea respectivă au arătat faptul că efectul Muhammad Ali a fost mai puternic resimțit la acei indivizi care considerau că onestitatea este mult mai dezirabilă decât inteligența. Septimiu Chelcea și colaboratorii (2000) au dovedit cu date științifice ce susțin ipoteza lui Van Lange și Sedikides, realizând o anchetă care abordează efectul Muhammad Ali și din perspectiva sociologică. Aceștia și-au propus față de confirmarea tendințelor regăsite la români de a se considera mai morali decât alții, să descopere dacă trecerea de la o economie centralizată la una de piață poate avea ca efect scăderea dezirabilității din punct de vedere al onestității. În anul 1999, când a avut loc cercetarea, un număr de 412 studenți de la diferite facultăți din București, i-au făcut pe cercetători să descopere aspecte foarte interesante. Pe lângă întrebările folosite în chestionarul său din anul 1998 de Van Lange și Sedikides, și preluat de cercetătorii români, aceștia au adăugat un diferențiator semantic cu privire la termenii „onestitate” și „inteligență”, pentru a-i ajuta să observe ce încărcătură emoțională au cei doi termeni asupra subiecților. Rezultatele au confirmat certitudinile: studenții români s-au apreciat ca fiind mai mult onești decât inteligenți, în comparație cu ceilalți colegi ai lor. Pe lângă asta, diferențiatorul semantic adăugat pentru obținerea unor date mai transparente, a surprins un fenomen ce arată că în comparație cu impulsul creat de termenul „inteligență”, termenul „onestitate” trezește subiecților emoții pozitive. În dezacord cu cercetările făcute în străinătate, studenții români au venit cu opinii ce concluzionează faptul că ne este mult mai simplu să evaluăm nivelul de onestitate a cuiva, decât nivelul de inteligență.
EFECTUL MUHAMMAD ALI LA ADOLESCENȚI
Voi vorbi mai departe despre câteva aspecte foarte importante, anume despre pattern-uri cognitive surprinse de profesorul Septimiu Chelcea și colaboratorii (2000) și transmise mai departe într-o revistă de psihologie socială:”Psihologia câmpului social”. Ceea ce voi surprinde mai jos face referire la efectul Muhammad Ali la adolescenți, verificat pe un număr de 124 de elevi de clasa a XI-a. Cercetarea se bazează pe manipulări experimentale și un design experimental de tip 2×2 mixt, studiul demonstând că efectul Muhammad Ali este și se regăsește foarte puternic și se afirmă indiferent de cadrul social. Rezultatele coincid cu teoriile cognitive ce fac referire la prelucrarea informațiilor sociale cu privire la clișee, și deslușește aspecte ale comparării sociale. (S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 119)
Construirea imaginii de sine este un lucru „dependent”, aș putea spune, de ceilalți indivizi, fie ei imaginari sau reali, pentru că, fără a ne raporta propria persoană la alte persoane este ca și cum conținutul identității noastre ar fi inexistent. Ceea ce este interesant aici, este faptul că acest proces de comparare sau raportare a propriei persoane la alta este unul destul de complex, contestând primele studii în acest domeniu ce reliefau despre acest fapt că ar fi o simplă comparare în ideea pozitivării. În funcție de cadrul de referință, imaginea sinelui ocupă diferite poziții raportate la imaginea celuilat, implicând diverse nuanțări precum criteriul de comparație sau cât de relevant este celălalt pentru noi. Cercetarea despre care voi vorbi mai jos și pe care voi încerca să o prezint, descrie complexul proces al comparației sociale avănd ca punct de referință efectul Muhammad Ali din perspectiva adolescenței, unde gradul comparării sociale are o influență covârșitoare când vine vorba de conturarea propriei identități. Oare de câte ori nu ne-am aflat în situația de a ne compara cu ceilalți, spunând despre noi înșine cât de buni și onești suntem față de „x” sau față de „y” sau că noi nu am face niciodată ceva atât de rău sau absurd?!
Vedeți voi, această tendință neconștientizată, netrecută prin filtrul rațiunii și pur subiectivă este o totală ”eroare a onestității”. (S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 119). Tendința generală este aceea de a ne poziționa singuri într-o lumină bună și de a ne atribui caracteristici oneste vis-a-vis de ceilalți, altfel spus, ne acordăm trăsături comportamentale dorite în societate ce creează fenomenul de percepere superioară în fața altora, mai ales în momentul interancționării cu ceilalți când aspirăm ca performarea noastră, ori caracterul nostru să tindă în a capta valorile cele mai esențiale din societate, mult mai mult decât realitatea.
Vă spuneam mai sus pe ce se bazează cercetarea și care este designul de cercetare, și anume de tip 2×2, adică o variabilă independentă care va fi manipulată în cadrul grupurilor de unde aparțin subiecții, fie ele persoane semnificative sau nesemnificative – variabilă de tip ”în cadrul subiecților”, iar cealaltă variabilă care va diferenția grupurile în interiorul cărora vor avea loc experimentele, cadrul de referință fiind propria persoană ori persoana cealaltă – variabilă de tip ”între subiecți”. Iată cum este prezentat în revista ”Psihologia câmpului social” designul experimental:
Tabel nr.2. – DESIGNUL EXPERIMENTAL (S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 121)
Efectul Muhammad Ali s-a afirmat prin intermediul chestionarului creat de cercetătorii români, asemănător celui folosit în anul 1998 de Van Lange și Sedikides, ce conținea întrebări referitoare la compararea socială în dimensiunile create de diferențiatorele semnatice ”onestitate” și ”inteligență”, la care subiecți erau nevoiți să răspundă pe o scală numerotată de la 1 la 11. Însă Septimiu Chelcea și colaboratorii (2000) nu s-au bazat în totalitate pe chestinarul celor doi cercetători străini, preferând să modifice scala răspunsurilor de la 1 la 10, fără treaptă de mijloc, pentru a induce efectul de forțare respondenților, astfel dându-le șansa să poată creea comparații în sensuri largi. Operaționalizarea cadrului de referință referitor la variabila ”între subiecți” a fost creată prin schimbarea sensului de comparație în întrebările chestionarului. De pildă, pentru cadrul de referință ”Altul”, întrebările erau formulate astfel: ”Cât de…considerați că sunteți dv. în comparație cu…?”. Pentru cadrul de referință ”Propria persoană” s-au ales întrebări reprezentative: ”Cât de… considerați că este… în comparație cu dv.?” (Van Lange, P.A.M. și Sedikides, C., 1998, 575-680).
Operaționalizarea ”Semnificației celuilalt” pe care cercetători îl folosesc ca termen de comparație asupra variabilei ”în cadrul subiecților” s-a realizat prin folosirea sa sub formă de mijloc de comparație asupra următoarelor persoane: ”ceilalți elevi din școală” – condiția ”altul nesemnificativ” și ”tata”, ”mama”, ”prietenul cel mi bun”, ”partenerul” ori ”profesorul preferat” – condiția ”altul semnificativ”. (S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 121)
Efectul Muhammad Ali a avut rezultate concludente observând modul în care subiecții s-au comparat cu ceilalți, pe dimensiunile menționate anterior, ”onestitate” și ”inteligență”, efectul fiind prezent doar când participanții se considerau mai mult cinstiți, decât inteligenți în comparație cu ceilalți. Cercetarea a avut loc în orașul Piatra-Neamț în anul 2000, la care au luat parte 124 de elevi de clasa a XI-a de la șase licee din locaitatea menționată. Din numărul total de subiecți, 66 reprezentau sexul feminin, iar 58 reprezentau sexul masculin. Iată rezultatele obținute și analiza acestora:
Efectul Mohammad Ali la adolescenți
Pentru ca cercetătorii să observe manifestările efectului Muhammad Ali la adolescenți, aceștia au urmărit diferențele dintre comparația făcută asupra dimensiunilor ”onestitate” și ”inteligență” realizate de către subiecți prin prisma ”altul nesemnificativ”.
Testul ”t” aplicat subiecților sub forma eșantioanelor perechi, a obținut ca rezultat un ansamblu de t(123)=5,98. Media, și de asemenea și compararea asupra celor două dimensiuni confirmă faptul că efectul Muhammad Ali există și în răndul acestei categorii de vârstă. Pe lângă asta, explicațiile cu care au venit cercetătorii asupra dezirabilității, controlabilității și verificabilității sunt aprobate statistic , ceea ce a dus la rezultate aproximativ identice cu studiul realizat de Chelcea și colaboratorii (2000) asupra studenților. Cât despre rezultate clasificate în funcție de sex, efectul Muhammad Ali se regăsește mai puternic la fete, decât la băieți. (S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 122)
Efectul Muhammad Ali în funcție de compararea cu persoane semnificative
O ipoteză a cercetării viza verificarea efectului Muhammad Ali în condiții de comparare cu persoane semnificative pentru subiecți, ceea ce a condus la eșantionare în perechi pentru testul ”t”, iar din exemplele distribuite (mama, tata, prietenul cel mai bun, etc.), efectul s-a verificat numai în cazul comparației cu ”profesorul favorit”, unde t(123)=5,39, în timp ce pentru celelalte persoane semnificative, diferența este una nesemnificativă. Calculând rezultatele, se pare că tot sexul feminin se regăsește dominant, comparativ cu sexul masculin, unde efectul Muhammad Ali nu se manifestă nici în cazul acestei comparații. (S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 122)
Efectul Muhammad Ali în funcție de sistemul de referință
Cercetătorii au pornit de la teorii ale atribuirii ce subliniază faptul că acestea sunt realizate prin raportare la propria persoană și se diferențiază de cele realizate la ceilalți, propunându-și să verifice dacă efectul Muhammad Ali este sau nu afectat de acestă tendintă a atribuirii. Rezultatele, chiar și spre surprinderea lor, în ambele condiții experimentale, efectul se manifestă precum arată și testul ”t” pentru eșantionarea in perechi, t(66)=4,55, iar t(56)=3,97 ce susțin existența efectului cu aceeași amplitudine.
Analizând mai departe rezultatele în funcție de sex,aceștia constată din nou că efectul se manifestă într-un mod semnificativ la fete, și mai puțin la băieți, deși mediile sunt în conformitate cu prezicerile efectului, diferență este una nesemnificativă. (S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 122)
Efectul Muhammad Ali în funcție de condiția experimentală și semnificația celuilalt
Ceea ce este interesant de admirat, este interacțiunea condiției experimentale cu semnificația celuilalt, unde se construiește raportarea. “”Analiza de varianță, ANOVA cu măsurători repetate, a arătat că nu aveau un efect de interacțiune, ci doar efecte principale.” Iată cele două concluzii:
Efectul Muhammad Ali se evidențiază cu aceeași intensitate, indiferent de condiția experimentului sau de cadrul de referință.
Efectul Muhammad Ali se regăsește doar în comparația ”altul nesemnificativ” la ambele condiții ale experimentului și dispare în momentul în care comparația se realizează la persoanele semnificative pentru subiecți.
(S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 123)
Concluzii referitoare la rezultatele obținute în urma desfășurării experimentului:
Cercetarea a evidențiat faptul că efectul Muhammad Ali se regăsește și în reprezentările mintale despre sine și despre ceilalți ale adolescenților. Comform ipotezelor, rezulatele au aratat faptul că și elevii de clasa a XI-a se consideră mai degrabă cinstiți și onești, decât mai inteligenți în comparație cu colegii lor de școală, asemenea cercetării anterioare asupra studenților.
Privind raportul asupra persoanelor semnificative, efectul Muhammad Ali a apărut doar marginal, în momentul în care subiecții s-au raportat la ”profesorul favorit”. Comparând raportul cu celelalte persoane semnificative, putem spune că efectul a fost aproape inexistent, nemanifestându-se. Explicația acestui rezultat se datorează diferențelor formate în momentul procesării informațiilor sociale ce fac referire la modele și exemple. Totodată, atunci când ne raportăm la persoane nesemnificative, de pildă elevii/colegii din școală, apare tendința puternică de diferențiere în comparație cu comparațiile făcute cu exemple specifice, din cercul activităților noastre.
Faptul că pentru categoria ”profesorul favorit” s-a dezvoltat efectul Muhammad Ali, s-a prezentat situația acestei categorii apropiată modelului: există posibilitatea de a exista mai mulți astfel de profesori favoriți ori modelul ideal de profesor la care subiecții înțeleg raportarea.
Efectul Muhammad Ali s-a dovedit a fi unul robust chiar și în momentul în care subiecții au făcut referire la cadre diferite prin compararea cu ceilalți, iar faptul că efectul s-a dezvoltat indiferent de cadrul de referință, dintre ”actor și observator”, nu se regăsește în cazul efectului privind comparerea socială. În altă ordine de idei, se poate face însă o adăugare. Figura de mai jos va ilustra modul în care efectul apare în ambele condiții. Linia continuă reprezintă condiția ”altul- ca sistem de referință”, iar linia punctată reprezintă condiția ”propria persoană- sistem de referință” (S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 123).
Fig.nr.1. (S. Chelcea, M. R. Robot, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț, 2000, 123)
După cum se poate observa, efectul s-a manifestat în ambele cazuri, după indicațiile evaluărilor date de dimensiunile ”onestitate” și ”inteligență”, cu o rezonanță asemănătoare, de unde se poate constata diferențe în ceea ce privește intensitatea absolută prin comparare. În aceeași măsură, în condiția ”altul- ca sistem de referință”, evaluarea celor două dimensiuni se realizează la un nivel mai ridicat , decât în cazul în care propria persoană este considerată criteriu de comparație.
CONCLUZII
Profesorul de psihologie socială, Jean-Claude Deschamp relatează faptul că atunci ”când celălalt este referința în funcție de care se efectuează comparația, subiectul nu va fi luat în considerare decât în mod secundar și ar putea avea sentimentul că identitatea îi este amenințată. Afirmarea diferenței trece printr-un proces invers: subiecții subliniază diferența față de celălalt mai mult decât atestă diferența celuilalt față de ei. Afirmarea și valorizarea de sine s-ar afla în centrul acestor fenomene și ar determina expresia similitudinii și a diferenței.” (Doise, W., Deschamp, J-C. și Mugny, G., 1996, 158).
Concentrând rezultatele obținute din experimentele realizate, se elaborează ipoteza că pattern-urile cognitive prin interacțiunea cu ceilalți asigură subiectului consistența necesară vârstei adolescenței. Existența efectului Muhammad Ali în rândul tinerilor din România probată prin cerecetarea realizată de Septimiu Chelcea și colaboratorii (2000), carea a dovedit valabilitatea acestui efect pe o populație cu vârsta medie de 42 de ani, din diferite zone ale țării și cu diferite profesii. Totodată, s-a identificat o situație particulară în care tendința de a ne considera mai morali decât ceilalți diminuează apariția sentimentului de vinovăție.
BIBLIOGRAFIE
Allison S. T., Messick D. M. și Goethals G. R. 1989, ”The Muhammad Ali Effect”, Social Cognition, 275.
Allport Gordon W., 1991, ”Structura și dezvoltarea personalității”, Editura Științifică și Enciclopedică.
Chelcea Septimiu, 2002, ”Un secol de cercetări psihosociologice”, Editura Polirom,13.
Chelcea Septimiu și colaboratorii (M.-R. Robotă, O. Lungu, L. Radu, M. Vlăduț),
Revista de Psihologie Socială, ”Buletinul Laboratorului, Psihologia câmpului social”, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, Nr. 5/2000, editura Polirom,119; 121; 122; 123.
Crăciun Dan, 2005,”Psihologia Socială„, Editura ASE, 31; 40; 52; 53.
Deschamp J.C., 1996, „Psihologia social experimental”, Editura Polirom.
Goffman Erving, 2007, ”Viața cotidiană ca spectacol”, Editura Comunicare.ro, 45
Le Bone Gustave, 1908, ”Psihologia maselor”, Editura Științifică.
Van Lage P.A.M. și Sedikides C., 1998, ”European Journal of Social Psihology”, 158.
1. Introducere
Stresul a fost dintotdeauna un factor important care și-a pus amprenta asupra vieții individului, însă odată cu trecerea de la societatea industrială la cea informațională, acesta s-a resimțit mult mai puternic. Dacă în trecut sursele fenomenului aveau legătură în principal cu controlul excesiv asupra populației, exercitat de regimurile politice totalitare, cu nivelul scăzut de trai și cu impunerea standardizării, în prezent cauzele se mută asupra activității propriu-zise a persoanei. Astfel, putem afirma faptul că gradul de nocivitate al stresului a crescut odată cu dezvoltarea societății. Abilitățile și competențele care se caută la un individ s-au modificat de-a lungul timpului, axându-se pe profesii strâns legate de creativitate și inovare, dar și pe soft skills (inteligență emoțională, abilități de comunicare, relaționare, lucru în echipă, flexibilitate, persuasiune) spre deosebire de secolele precedente.
Începând cu sfârșitul secolului al XX-lea, stresul devine strâns legat de mediul organizațional, de calitatea, productivitatea și eficiența muncii pe care individul o realizează în fiecare zi. Pentru orice organizație, resursa umană reprezintă elementul fără de care aceasta nu poate să-și îndeplinească obiectivele. Ca urmare, compania trebuie să pună accent pe identificarea factorilor generatori stres sau mai ales pe aceia care conduc la scăderea randamentului angajaților și pe dezvoltarea unor modalități de combatere a acestora. De asemenea, un alt aspect strâns legat de soluționarea stresului organizațional este îmbunătățirea condițiilor de muncă și a mediului ambiant. Astfel, companiile au dezvoltat Departamentul de Resurse Umane. Principala activitate a acestuia este axată pe identificare nevoilor și a problemelor pe care un individ le are în organizație și facilitarea soluționării lor.
Am ales să abordăm această temă deoarece considerăm că stresul poate fi perceput ca boala secolului al XXI-lea, un fenomen care afectează în cele mai diverse moduri oamenii de toate vârstele. Este important modul în care se face gestionarea acestuia deoarece el poate fi un important factor de motivație în cadrul companiei, însă dacă este scăpat de sub control, poate provoca daune semnificative atât individului, cât și organizației. În continuare lucrării vom prezenta o analiză a stresului la modul general și mai apoi, o viziune a percepției sale în divese domenii de activitate: call-center, armată, medicină și sport.
2. Concepte teoretice despre stres
2.1. Stresul perceput ca o reacție
Privit din această perspectivă, stresul, după cum afirmă și Zlate este „răspunsul fiziologic sau psihologic al individului/organismului la un stresor din mediu” (M.Zlate, 2007, p.570). Modelul este elaborat de Selye în 1971. El analizează stresul biologic și îl intitulează „sindrom general de adaptare”, susținând că stresul înglobează totalitatea răspunsurilor pe care organismul uman le oferă ca urmare a apariției unui eveniment perturbator. Astfel, identifică trei faze prin care individul trece pentru a se putea adapta stimulilor veniți din mediu:
Faza de alarmă – În cadrul acesteia, individul ia contact cu stresorul, fapt ce determină apariția unor semne specifice (tahicardie, scăderea temperaturii). Se manifestă în special prin scăderea imunității organismului, iar în cazul unui stresor foarte puternic poate conduce chiar la moarte.
Faza de rezistență – Presupune acțiunea propriu-zisă a organismului prin care se mobilizează în fața stresului și chiar opune rezistență. El începe să consume o cantitate mai mare de energie, fapt ce determină apelarea la resursele pe care le deține. Limita acestei perioade este determinată chiar de cantitatea de resurse pe care organismul o posedă și de atingerea pragului de epuizare.
Faza de epuizare – În cadrul acesteia se disting doar efectele negative ale stresului. Perioadele stresante determină organismul să consume cantități mai mari de energie și astfel el poate fi condus spre epuizare dacă stresorul la care este supus persistă o perioadă îndelungată. Stresul poate fi benefic pentru individ dacă apare pentru perioade scurte, având chiar un efect motivant. Însă dacă el acționează pentru o perioadă mult prea mare de timp, poate provoca deteriorarea stării de sănătate care se manifestă diferit de la un om la altul.
2.2. Stresul perceput ca un stimul
Încadrul acestei perspective, stresul este echivalent cu stresorii și reprezintă, conform lui Holmes și David, o condiție a mediului. De asemenea, Symonds afirmă că stresul „este ceea ce i se întâmplă omului, nu ceea ce se întâmplă în interiorul lui; este un ansamblu de cauze, nu un ansamblu de simptome” (Cox, 1993, p.9 apud Avram, Cooper, 2008). Astfel, fenomenul poate fi mult mai bine perceput deoarece prezintă „aspecte obiectiv măsurabile ale mediului” (Avram, Cooper, 2008, p.547). În general se utilizează scale în cadrul cărora individul trebuie să acorde punctaje unor situații considerate stresante. De asemenea, Kanner aduce în discuție luarea în considerare tot în categoria acestor evenimente și neplăcerile de zi cu zi, denumite „daily hassless”. Printre acestea se numără lipsa timpului, cerințele ridicate, problemele de sănătate ale familiei sau pierderea unor lucruri.
2.3. Teoria tranzacțională
Teoria tranzacțională a fost elaborată de Lazarus și Folkman și privește stresul din perspectiva unei relații bidirecționale între individ și mediu, în cadrul căreia omul reacționează la evenimentele cu care se confruntă. În viziunea lor fenomenul nu poate fi privit nici ca stimul și nici ca reacție, ci este identificat cu „procesul în care individul are rolul unui agent activ ce poate influența, cu ajutorul strategiilor emoționale, cognitive și comportamentale pe care le posedă, efectele înfruntării cu situația stresantă” (ibidem, p. 549). Starea de stres poate fi evaluată prin trei etape:
Evaluarea primară – se realizează o evaluarea a situației stresante în funcție de gradul de periculozitate și se stabilește, conform resurselor de care individul dispune, dacă va putea sau nu să facă față situației.
Evaluarea secundară – aceasta este strâns legată de capacitățile de adaptare ale individului și de modalitățile pe care acesta le poate utiliza pentru a soluționa situația stresantă.
Reevaluarea– în cadrul acesteia, individul a reușit deja să realizeze dacă situația are efecte negative asupra sa și a reușit să observe rezultatele primelor sale încercări de soluționare. Procesul presupune demararea unor activități mentale, cum ar fi raționalizarea sau deducția.
3.Cauzele stresului organizațional
Stresul organizațional are numeroase cauze, fiind un subiect atent analizat de specialiști. Această focusare asupra surselor generatoare a venit ca urmare a faptului că fenomenul poate afecta individul atât în ceea ce privește randamentul muncii, cât și propria sănătate. Prima clasificare a apărut abia în 1976, când Cooper și Marshall au împărțit sursele stresului organizațional în șase categorii (Avram, Cooper, 2008, p.549):
Stresori intrinseci muncii;
Stresori legați de rolul în organizație;
Stresori legați de relațiile de la locul de muncă;
Stresori legați dezvoltarea carierei;
Stresori legați de structura și cultura organizațională;
Stresori legați de conflictul muncă-familie.
3. a. Stresori intrinseci muncii
Unul dintre factorii pe care se pune accent în această categorie sunt acele elemente ale cadrului în care individul își desfășoară activitatea și anume temperatura, umiditatea, zgomotul, iluminatul sau cromatica. Natura muncii își pune, de asemenea, amprenta asupra angajatului. O muncă monotonă și mecanică este un factor care declanșează frustrare, generează plictiseală, sentimente ce pot conduce la apariția depresiei și a stării de anxietate. Vigilența ridicată și ritmul de muncă alert provoacă individul să rămână într-o stare de mobilizare continuă care îl împinge către epuizare. Nu în ultimul rând, timpul și volumul de muncă joacă și ele un rol simnificativ în creșterea nivelului de stres (zile de muncă lungi, muncă în schimburi).
3. b. Stresori legați de rolul în organizație
Pe parcursul vieții, individul, în funcție de contextul în care se află, acumulează un număr de statusuri, din care decurg numeroase roluri, ce presupun îndeplinirea anumitor standarde și sarcini pe care societatea le asociază cu respectivul status. Odată cu pătrunderea pe piața forței de muncă, omul, pe lângă statusurile uzuale pe care le posedă (ex: mamă, tată, soră, frate etc.), ajunge să primească și unul în conformitate cu profesia pe care o îndeplinește (medic, profesor, polițist etc.). În funcție de acesta, el va trebui să îndeplinească un rol, însă dat fiind faptul că este nevoit să îndeplinească și alte roluri care derivă din celelalte statusuri atribuite, există posibilitatea să apară probleme. Astfel, putem analiza stresorii din această categorie prin prisma a trei probleme:
Ambiguitatea de rol – Aceasta apare de cele mai multe ori în situațiile în care individul, la pătrunderea în organziație, nu primește suficiente informații care să clarifice rolul său în cadrul organizației. De asemenea, el trebuie să cunoască precis sarcinile și atribuțiile pe care le presupune postul ocupat, precum și obiectivele și scopurile muncii sale. În cazul în care acest lucru nu se întâmplă, există posibilitatea ca el să-și seteze alte obiective sau să-și însușească atribuții care în mod normal nu ar intra în sfera sa de activitate, fapt ce ar determina apariția unei contradicții și implicit ambiguitate de rol. De cele mai multe ori, situațiile de acest tip apar ca urmare a unor schimbări ce au survenit în cadrul organizației.
Conflictul de rol – Având în vedere că un individ poate poseda în același timp un ansablu de statusuri, va avea de asemenea de îndeplinit și mai multe roluri. În acest caz problema apare atunci când două sau mai multe roluri se află în contradicție, iar individul este nevoit să aleagă pe care va urma să-l îndeplinească, fapt ce poate conduce la apariția stresului. Spre exemplu, o femeie are statusul de mamă și de profesoară. În aceeași zi ar trebui să meargă la serbarea copilului ei și să ea parte la o conferință importantă. Astfel, ar fi pusă în situația delicată de a alege între a-și îndeplini rolul de mamă și de a fi alături de copilul său la un eveniment emoționant din viața ei sau de a lua parte la conferință și de a-și îndeplini rolul asociat cu statusul de profesoară. O decizie de acest gen determină un conflict de rol și crește nivelul de stres al persoanei implicate.
Responsabilitatea pentru oameni – Problema derivă din rolul individului și se întâlnește de cele mai multe ori în cazul persoanelor care au profesii ce implică o interacțiune continuă cu oamenii (medici, asistente, manageri, profesori etc.). Manifestând o responsabilitate crescută pentru oameni și fiind nevoiți să fie martorii unor situații cu puternic impact emoțional, indivizii din această categorie tind să aibă o predispoziție către un nivel ridicat de stres care determină chiar manifestarea sindromului burnout. Conceptul a fost pentru prima dată definit de Freudenberger și reprezintă „o stare de extenuare emoțională, sentimente de depersonalizare și reducere a performanței personale” (Avram, Cooper, 2008, p.552).
3. c. Stresori legați de relațiile la locul de muncă
Fiind o ființă socială, omul depinde în mare măsură de relațiile și conexiunile pe care le stabilește cu cei din jur. Acest lucru este accentuat în cadrul organizației unde lucrul în echipă este vital pentru îndeplinirea sarcinilor, precum și relaționarea eficientă cu colegii și superiorii. Suportul social pentru îndeplinirea task-urilor complexe este imperios necesar, iar lipsa lui poate duce la realizarea incorectă sau ineficientă a lor. Astfel, buna funcționare a relațiilor din cadrul unor organizații poate fi perturbată de comportamente contraproductive, fapt ce conduce la creșterea nivelului de stres și a existenței permanente a unei stări de alertă. Două dintre cele mai întâlnite asemenea manifestări sunt mobbing-ul și bullying-ul. Primul reprezintă „un proces distructiv; el este constituit din acțiuni ostile care, luate izolat, pot părea anodine, dar prin repetiție constantă au efecte primejdioase” (Leymann, 1996 apud. E.C. Zaharia). El urmărește izolarea, umilirea sau discreditarea unui angajat pentru a-l determina să părăsească organizația. De cele mai multe ori, acest tip de comportament este generat de invidie și încearcă să aibă un caracter indirect, mascat, pentru ca victima să nu-l poată identifica și denunța superiorilor. Bullying-ul reprezintă o formă de comportament agresiv, care presupune ca o persoană să provoace în mod intenționat și repetat discomfort, daune fizice/psihice. Acest tip de comportament se concretizează în mod direct prin hărțuire verbală sau fizică. Presupune identificarea persoanei slabe din cadrul grupului, căreia i-ar fi imposibil să se apere sau să opună rezistență.
3. d. Stresori legați de dezvoltarea carierei
Din momentul în care un individ pătrunde pentru prima dată în cadrul unei organizații, el urmărește dezvoltarea personală și profesională. Orice persoană prezintă o dorință interioară de a evolua, de a atinge un nivel mai ridicat care să-i aducă mai multe beneficii (salariu mai mare, bonusuri, tichete cadou, autoritatea ridicată etc.). Totuși, evoluția în cadrul organizației este asemenea aceleia din viața de zi cu zi. Angajatul la început de carieră se află în plină dezvoltare, perioadă în care acumulează cunoștințe specifice domeniului de activitate vizat, dobândește abilități noi și deprinde învățături folositoare prin intermediul relațiilor profesionale pe care le stabilește cu persoanele mai experimentate din cadrul companiei. Odată ce și-a însușit aspectele necesare exercitării profesiei dorite, el va manifesta o aspirație spre înaintarea în carieră prin promovarea pe posturi care să-i solicite mai mult capacitățile, dar și să-i ofere pe lângă responsabilități sau sarcini mai complexe și o autoritate mai ridicată, îmbinată cu un grad mai mare de libertate în luarea deciziilor. Totuși, în cadrul acestei perioade, caracterizată prin evoluție și succesiunea posturilor, individul va atinge la un moment dat apogeul. La momentul atingerii celui mai înalt nivel pe scara ierarhică, oportunitățile de avansare vor începe să scadă, iar senzația apropierii momentului retragerii se va acutiza, aspect ce conduce la apariția frustrării și depresiei.
De asemenea, tot în categoria stresorilor legați de dezvoltarea carierei intră și insecuritatea muncii. Lipsa existenței unei situații certe cu privire la stadiul în care individul se află și al factorilor de mediu ce-l pot influența este generatoare de stres. Dacă în cazul tinerilor o eventuală concediere nu constituie neapărat o problemă deoarece, fiind încă în dezvoltare, pot apela încă la ajutorul apropiaților pentru a se întreține, în cazul celor aflați în perioada de mijloc a carierei responsabilitățile și obligațiile ce survin din rolurile pe care le posedă în afara organizației nu le permit să aibă fluctuații la nivel profesional. Un venit stabil constituie pentru omul de rând o necesitate în vederea întreținerii sale și a familiei, iar eventualitatea stopării lucrului din diverse motive constituie un pericol ce trebuie cu orice preț evitat.
3. e. Stresori legați de structura și cultura organizațională
După ce intră pe piața forței de muncă, individul își petrece o mare parte a vieții sale în cadrul uneia sau mai multor organizații. Putem spune chiar că uneori o persoană petrece mai mult timp muncind decât cu familia sa, ceea ce înseamnă că o mare parte a dezvoltării sale în viața adultă se desfășoară în cadrul companiei. Totuși, succesul acestui proces este strâns legat de structura și cultura organizațională deoarece chiar dacă individul prezintă potențial în însușirea de noi abilități și competențe, la pătrunderea în organizație el vine cu un bagaj de norme și valori după care își orientează acțiunile. Dacă acestea din urmă nu se află în concordanță cu cele promovate în interiorul companiei unde își desfășoară activitatea, atunci va deveni stresat de condițiile de muncă, fapt ce-l va conduce către două alternative: adaptarea propriilor perspective la cultura organizațională sau părăsirea companiei.
Dacă ar fi să analizăm acești stresori din perspectiva a doi mari factori, aceștia ar fi libertatea de decizie și controlul. O autonomie ridicată îi conferă individului o stare de bine deoarece i se oferă impresia că posedă autoritate și că rolul său în cadrul companiei dobândește o importanță mai mare, însă în același timp responsabilitatea asumării deciziilor adoptate poate conduce la o creștere a nivelului de stres. Când hotărârile sale nu mai afectează doar propria persoană, ci și pe cei din jur sau, la nivel macro, chiar prosperitatea companiei, atunci posibilitatea unei eventuale greșeli care poate conduce la consecințe grave crește. Astfel, nivel de presiune ce apasă pe umerii decidentului și implicit stresul ce vine împreună cu ea pot afecta randamentul și productivitatea individului.
3. f. Stresori legați de conflictul muncă-familie
În prezent, indivizii pun un accent ridicat pe activitatea profesională și mai puțin pe dezvoltarea în plan personal. Viața de familie a ajuns să nu mai joace un rol atât de important în viața omului deoarece acesta simte nevoia de avea mai întâi un echilibru financiar și mai apoi să-și întemeieze o familie. Însă când reușește să realizeze acest obiectiv intervine o problemă delicată, aceea de manageriere a atribuțiilor de la muncă și a celor de acasă. De multe ori, dar mai ales în cazul femeilor, s-a observat că rolurile ocupaționale sunt greu de îmbinat cu cele de familie. Astfel, conform lui Greenhaus și Beutell, există trei tipuri de conflicte muncă-familie:
Conflictul legat de timp – Acesta apare atunci când intervalul de timp necesar îndepliniri unui rol, face dificilă posibilitatea îndeplinirii celuilalt.
Conflictul legat de stres – Acesta este determinat de nivelul de stres pe care unul din roluri îl provoacă individului, fapt ce conduce la o scădere a randamentului îndeplinirii celulalt rol.
Conflictul legat de comportament – Acesta este determinat de faptul că un comportament specific unuia dintre roluri nu este compatibil cu celălalt rol pe care individul trebuie să-l îndeplinească.
4.Studiul stresul în diferite domenii de activitate
De-a lungul timpului, interesul pentru manifestarea fenomenului de stres a început să fie ilustrat prin studii asupra diferitelor medii de activitate, plecând de la armată, până la call-center-urile. Atenția pentru această ultimă arie de activitate au arătat-o numeroși cercetători.
4.a Mediul de call-center
Call-center-urile au devenit în timp una dintre părțile cele mai importante ale lumii afacerilor, angajând milioane de agenți în întreaga lume, care reprezintă principalul canal de comunicare între clienți. Funcția de bază pe care agenții de call center trebuie să o îndeplinească este să primească apeluri din partea clienților(consumatorilor de bunuri și servicii) companiei (Aksin., Armony, Mehrotra, 2007).Această activitate, luând amploare, ajunge la stadiul în care agenții de call center apelază clienții sau posibiliii clienți ai companiei pentru propunerea unor diverse servicii sau produse. Astfel, activitatea este împărțită în „inbound”- apeluri primite din partea clinților și „outbound”-apeluri inițiate de agenți.
Sursele stresului organizațional sunt multiple. Așa cum menționam în capitolele anterioare, conflictul de rol este un dintre aceste surse. Conflictul de rol se referă la prezența inconsecvențelor între așteptările privind performanța locului de muncă și criteriile de evaluare a performanței (Kahn et al., 1964, apud Tracy, Neidermeyer, 2004). În mediul de call-center, o posibilă sursă a conflictului de rol este reprezenată de cerința din partea managerilor pentru soluționarea plângerilor venite din parte clinților, însă, prin respectarea politicii de evaluare a performanței. Acestea se referă în principal aspecte precum: numărul de apeluri preluate sau efectuate, numărul apelurilor în așteptare, durata unui apel. Tipuril de măsurători de această natură sunt, de cele mai multe ori, în contradicție cu dorința de rezolvare a problemelor cu grad ridicat de complexitate într-un timp redus. De asemenea, Call Center Compensation Survey (Thaler-Carter, 1999, apud , 2004) a arătat că agenții de call center simt un nivel foarte scăzut de respect arătat din partea superiorilor. Ambiguitatea rolului, apare atunci când atât informațiile de care angajații din acest sector dispun,cât și resursele, în general, sunt inadecvate. În această categorie se încadrează încercarea de realiza un timp al apelului scurt, dar și de a satisface în același timp nevoile clientului.
Cele doua aspecte menționate anterior, ambiguitatea rolului și conflictul de rol, sunt considerați factori ce duc la reducerea performanței și capacității de a face față stresului. Oamenii au o cantitate limitată de energie și resurse pe care le pot folosi pentru îndeplinirea sarcinilor, iar factorii de stres și rezistența la aceștia necesită atenție din aceeși cantitate de energie. Resursele se epuizează pe parcurs ce factorii de stres devin tot mai mulți și pe o perioadă de timp îndelungată, iar concetrarea acordată muncii se diminuează. Îndreptarea eforului către rezistența la stres, ci nu asupra muncii, duce la pierderea performanței și satisfacției.
Efectele pe care le are stresul asupra performanței sunt multiple, iar conform Sullivan and Baghat (1992, apud , 2004) acestea se pot afla în 4 șcenarii:
Stresul poate crește performanța;
Stresul poate scădea performanța;
Stresul poate să nu afecteze performanța;
Relația dintre stres și performanță seamnănă cu un U întors.
Studiile dezvoltate pe domeniul call ceter-urilor cu privire la stres, au la bază diferite asptecte întâlnite în această arie. Astfel, Tracy L. Tutena, Presha E. Neidermeyerb, în articlolul “Performance, satisfaction and turnover in call centers: The effects of stress and optimism”(2004), studiază diferența de percepții asupra stresului din viziunea pesimiștilor și optimiștilor, în mediul de call center. Lucrarea urmărește să ilustreze influnțele pe care optimismul le are asupra relațiilor care se formează între stres și conflictul de muncă, stres și performanța în muncă, stresul și satisfacția profesională, stres și absenteism, cifra de afaceri și stresul .
Printre ipotezele cercetării se numărără și existența unei percepții mai mari a stresului pentru o persoană pesimistă. Între sters și performață se află o relație negativă. Astfel, se așteapă ca pesimiștii să înregistreze un nivel mai redus de performanță, în comparație cu optimiștii. Stresul se află într-o relație negativă și cu nivelul de satisfacție, deci pesimiștii au un nivel de satisfacței mai redus decât optimiștii. Concluzionând, din partea pesimiștilor se așteapă un nivel mai ridicat de percepere a sresului. Studiul a fost realizat în Statele Unite, pe două call center-uri inbound (160 pe de persoane).
Rezultatele cercetării arată că persoanele pesimiste percep stresul la un nivel mai ridicat decât optimiștii. De altfel, asta s-a întâmplat și pentru percepția asupra performanței și satisfacției la locul de muncă. Contrar ipotezelor, pesimiștii au înregistrat niveluri mai ridicate de satisfacție și performanță la locul de muncă. În ceea ce privește cifra de afaceri, între cele două tipuri de persoane nu au fost înregistrate diferențe mari, iar în ceea ce privește conflictul de muncă, s-a demonstrat ipoteza conform căreia, pesimiști au un sentiment mai mare de conflict de muncă.
Rezultatele obținute atrag atenția asupra activtăților pe care multe organizații le realizează pentru scăderea nivelului de stres. Aceste activități au la bază credința conform căreia, stresul este strâns legat de performanțele scăzute. Studiul arată că existența unui nivel de stres redus, ușor de gestionat, ar putea avea ca rezultat scăderea performanței. Ca urmare, companiile ar trebui să își axeze scopul spre menținerea unui nivel mediu de stres – corelat cu o performanță maximă.
Dacă în trecut se credea că existența unui nivel ridicat de stres la locul de muncă duce la un nivel scăzut de satisfacție, studiu demonstrează existența unei unei relații pozitive între cele două variabile. Această relație poate fi motivată de existența unei bonusări în call center în funcție de performață. Astfel, angajații sunt mulțumiți când primesc mai mulți bani- adică atunci când obțin performanță. Relația directă poate fi explicată de dorința de a obține performanță pentru a câștiga bani. Deci, cu toate că pesimiștii înregistrează un nivel mai ridicat de percepere a stresului, aceștia obțin atât performanță ridicată, cât și satisfacție la locul de muncă.(Tracy, Neidermeyer, 2004).
Sursele stresului în mediul de call center sunt multiple. Unul dintre aspectele remarcate face referire la interacțiunea dintre agent și client. Agentul este reprezentantul companiei, persoana cu care clientul ia contact în mod direct. Cel din urmă îl percepe de cele mai multe ori, din lipsă de cunoaștere, responsabil pentru nemulțumirile sau neplăcerile pe care el le-a avut în interacțiunea cu produsele/serviciile/alți angajați ai firmei. Atitudinile clienților variază foarte mult, plecând de la nivelul de studii sau gravitatea problemei pe care o are, concretizându-se de cele mai multe ori în atitudini de superioritate, ofensă etc. Interacțiunea constantă a agenților cu clienți care nu își arată întrun mod diplomat sursele nemulțumirii poate avea repercursiuni asupra lui, rezultând în mod direct stresul. De asemenea, activitatea într-un call center presupune impunerea unor target-uri(norme), care sunt direct legate de salarizare și bonusare. Astfel, în funcție de domeniul de activitate al call ceter-urilor, pot exista norme, de la numărul de clienți cu care un agent trebuie să interacționeze, până la durata apelului. Ideea conform căreia există posibilitatea ca norma să nu fie realizată, iar salariul să sufere modificări, este un stresor principal. Unele companii au, de asemenea, numeroase politici privind target-ul. De exemplu, Vodafone România încheie contractul de muncă pentru un agent care nu și-a putut îndeplini 3 luni consecutiv target-ul. În acest context, ideea pierderii locului de muncă este un alt factor de stres. Pentru cei care activează de puțin timp în mediul de call center, un factor de stres poate fi reprezentat și de gestionarea aplicațiilor și programelor necesare soluționării problemelor clienților, simultan cu convorbirea telefonică. Existența unei perioade scurte de training și sentimentul de nesiguranță în ceea ce privește primirea sau efectuarea apelurilor, pentru unele persoane, este generatoare de stres. Evaluările constante ale supervizorilor asupra apelurilor susținute cu clienții (aici apare conceptul de “cască dublă”- în care supervizorul ascultă apelul cu clientul în timp real) pot fi direct generatoare de stres și disconfort.
Numeroase studii arată efectele pe care activitatea de call center o poate avea asupra angajaților, în principal generate de stres. În conformitate cu scala Likert, 39,4% din angajați au arătat anxietate extremă și tristețe.(Charbotel B. et al, 2009)
4.b. Domeniul militar
Chiar dacă fenomenul de stres este prezent în toate domeniile, există arii de activitate care prezintă o predispoziție mai mare pentru manifestarea sa, iar una dintre acestea este armata. Munca în domeniul apărării implică pe lângă o responsabilitate crescută pentru protejarea populației și traiul în condiții restrictive, care ar pune de multe ori în dificultate civilii. Iar pe lângă factorii de stres ce își iau originea în elementele specifice structurii domeniului de activitate, un stresor important întâlnit doar în cazul militarilor îl reprezintă misiunile în teatrele de operații. Totuși, atunci când un individ se angajează să activeze în armată își asumă în mod voit toate implicațiile și în același timp conștientizează rezistența sa față numeroșii stresori cu care poate intra în contact, iar cu cât acumulează mai mult experiență capacitatea lor de adaptare la situațiile critice crește. Însă problemele apar când efectele stresorilor depășesc capacitatea de rezistență a indivizilor și încep să se remarce într-o formă negativă atât asupra randamentului muncii prestate, cât și asupra sănătății fizice și mentale a militarilor.
Armata se remarcă prin elemente ce pot fi generatoare de stres deoarece sunt foarte diferite de valorile promovate în general în viața civilă. Printre acestea putem remarca următoarele:
profesia prezintă un grad ridicat de responsabilitate socială generată de faptul că militarii sunt răspunzători de siguranța populației țării pe care o protejează, iar, în cazul celor trimiși în teatrele de operații, ei sunt responsabili cu protecția civililor din zonele de război;
structura organizatorică este caracterizată printr-o ierarhie rigidă, dominată de reguli și restricții, subordonarea realizându-se exclusiv pe verticală;
se promovează conformismul, unifomizarea, iar datorită caracteristilor muncii, militarilor le este de multe ori îngrădită libertatea și li se permit legături reduse cu exteriorul;
valorile promovate sunt altruismul, subordonarea și supunerea fără drept de apel în fața superiorilor ierarhici sau chiar jertifirea pentru țara pe care o reprezintă, în timp ce în mediul civil se caută individualitatea și autonomia;
mediul de lucru este unul caracterizat prin nesigurață, iar militarii ating de multe ori epuizarea fizică din cauza antrenamentelor și misiunilor solicitante.
În principal la membrii ce activează într-o organizație militară se întâlnesc trei tipuri de stres (Ilie, 2007, p.9):
stresul bazal – își are rădăcinile în relațiile interpersonale ce se stabilesc în cadrul organizației, precum și în trăsăturile personale ale indivizilor care activează în cadrul acesteia (vârsta, experiența, educația, condiția fizică, norme și valori personale etc.). Nu este un tip de stres foarte grav atâta timp cât nu atinge un nivel ridicat și se identifică stresorii pentru a se acționa în controlarea eficientă a lor.
stresul cumulativ – se manifestă pe o perioadă mai lungă de timp, fapt ce generează apariția unui disconfort, iar dacă nu este gestionat eficient, poate conduce la epuizare, depresie sau chiar burnout.
stresul traumatic – este generat de expunerea la o situație sau la un eveniment cu un nivel foarte ridicat de stres, care conduce la apariția bruscă și violentă a unei stări ce provoacă efecte nocive asupra activității persoanei si îl împiedică să mai muncească. În funcție de individ poate apărea imediat după eveniment sau la interval de câteva zile, luni sau ani, iar dacă nu este tratat corespunzător poate conduce efecte grave asupra sănătății persoanei în cauză.
De asemenea, având în vedere condițiile speciale pe care le întâlnim în cadrul organizației militare, există o formă particulară de manifestare a stresului, generată de munca în teatrele de operații și anume reacțiile la stresul de luptă. Misiunile în zone de război își pun în cele mai multe cazuri amprenta asupra militarilor care le efectuează. În decursul acestora rezistența lor fizică și psihică este pusă la încercare destul de intens de condițiile de mediu și de situațiile prin care sunt nevoiți să treacă. Ei sunt expuși ororilor războiului, pe parcursul misiunilor trăind fiecare moment la intesitate maximă și menținând un nivel de concentrare crescut din cauza faptului că la orice oră din zi și din noapte se află în bătaia puștilor inamicilor. Totodată, se confruntă cu sentimentul inevitabilității morții, fapt ce le insuflă permanent teamă, fiind în unele cazuri martorii uciderii propriilor colegi de echipă sau a civililor. Astfel că la revenirea acasă, traumele suferite pe parcursul detașării în străinătate se manifestă sub forma apariției PTSD-ului (sindromul post-traumatic). Conform unui studiu realizat de RAND, 20% dintre veteranii americani care au luptat în Irak și Afghanistan suferă de această anomalie genrată de stres (RAND, 2008). Sandina Ilie clasifică reacțiile la stresul de luptă după gradul de intensitate, în lucrarea sa intitulată „Stresul ocupațional și leadership-ul în organizația militară”, astfel (2007, p.8):
normale – tremur ușor, tahicardie, nevoie de respirație amplă, transpirație rece, blocaje musculare, crampe intestinale;
spirit activ redus (depresie) – izolare (lipsa de comunicare cu cei din jur), blazare, interes scăzut pentru continuarea activității, tendință către abuzul de alcool, tutun sau chiar droguri, apatie, sustragerea de la misiuni;
frică patologică – tremur puternic, tahicardie accentuată, hipertensiune arterială, dureri de cap, plâns necontrolat, tendința de a fugi, îngrijorare, neliniște exteriorizată, permanenta preocupare pentru ceva nedefinit;
spirit activ deosebit – formă ascunsă a fricii: irascibilitate crescută, impulsivitate, vorbire rapidă inutilă și sporită cantitativ, activități lipsite de sens, scăderea atenției și a capacității de înțelegere a ordinelor, acțiuni riscante, lipsa de concentrare, agitație psihomotorie;
reacții de tip isteric – paralizie funcțională, afonie, crampe musculare persistente, orbire sau surditate fără motive evidente;
reacții psihosomatice – hipertensiune arterială, ulcer gastric, dispepsii, palpitații;
nevroză traumatică de luptă – mutism însoțit de akinezie, stare de confuzie și dezorientare spațială și temporală, șocuri emoționale cu stări delirante și anxioase trecătoare, atacuri de panică.
Ca urmare a structurii ierarhice din cadrul organizației militare, un rol important în gestionarea stresului îl are leadership-ul deoarece el presupune gestionarea și coordonarea subordonaților, precum și rezolvarea problemelor care apar. În vederea tratării acestui subiect, Freud introduce conceptul de „persoană centrală” ca fiind acel om în jurul căruia se formează un grup și cu care acesta se identifică (Ilie, 2007). Astfel, la militari el trebuie să coincidă cu liderul formal și anume comandantul deoarece acesta posedă trei caracteristici esențial care îl recomandă ca fiind capabil să gestioneze stresul organizațional: statusul formal pe care îl deține în cadrul organizației (element care îi conferă autoritate), capacitățile personale pe care le deține (aptitudini, cunoștințe, experiență) și stilul de conducere utilizat. Dar având în vedere presiunea la care este supus de responsabilitatea deciziilor ce trebuie adoptate și de menținerea bunăstării subordonaților săi, comandantul se poate confrunta și el cu un nivel ridicat de stres. Pentru a crește gradul de cunoaștere a metodelor de control și gestionare a stresului, s-au realizat programe dedicate special comandanților în cadrul cărora specialiști în domeniu să le dezvăluie modalitățile prin care pot manageria eficient acest fenomen în cadrul organizației lor.
4.c. Mediul medical
Stresul, fenomen general al secolului al XXI-lea, este întâlnit și în rândul asistentelor medicale. Domeniul a fost atent studiat din punct de vedere al stresului, ca urmare a mediului în care acestea își desfășoară activitatea, fiind unul în care stresul se află la un nivel foarte ridicat.
În acest context apare conceptul de „burnout”. El reprezintă o strare de natură psihologică, cauzată de negestionarea corespunzătoare a stresului. „Burnout este de obicei conceptualizată ca sindrom multidimensional format din trei componente: epuizare emoțională, depersonalizare și o realizare personală redusă” (Maslach, 1993).
Semnele și manifestările cele mai frecvente care atrag ateția asupra fenomenului de burnout sunt (Taylor și Barling, 2004):
Oboseală cronică: epuizare, oboseală;
Furie, auto-critică, cinism, negativitate și iritabilitate;
Un sentiment de a fi supus asediului;
Dureri de cap frecvente;
Tulburări gastro-intestinale;
Pierdere în greutate sau câștig;
Insomnie;
Depresie;
Dificultăți de respirație;
Suspiciunea;
Sentimente de neputință;
Un grad sporit de asumare a riscurilor;
În urma unei cercetări despre conceptul de burnout, s-a descoperit că 17% dintre studiile publicate folosește asistentele medicale ca grup de eșantion (Schaufeli și Enzmann, 1998).
Cauzele care duc la efectul de burnout au atât natură externă (mediul propriu-zis de desfășurare a activității) și de natură personală. În ceea ce privește stresorii din mediul profesional, ne referim aici la supraîncărcare, conflictul de rol și ambiguitatea rolului.. Creșterea aștepărilor și cerințelor la locul de muncă sunt strâns legate de burnout, mai exact de epuizarea emoțională.(Knežević et al, 2011). McGrath et al. (1985, apud Gillespie & Melby, 2003) a afirmat că asistentele suferă de sindromul “burnout” în momentul în care aveau un sentiment de eșec când sensul propriei persoane nu poate fi găsit în muncă și, de asemenea, când se simțea lipsa un sentiment de realizare personală. Ca urmare a manifestării acestui sindrom, unele asistente pleacă, iar cele care rămân au un mod de realizare ineficientă a sarcinilor.
S-a sugerat de-a lungul timpului că femeile sunt mai predispuse la acest sindrom decât bărbații, arătând o mai mare implicare emoțională. Bărbații care aleg această profesie doresc, de cele mai multe ori, să reconstruiască experiențe de mare însemnătate pentru ei din copilărie (Almberg, Grafstorm & Winbald, 1997, pp 109-1016, apud Gillespie & Melby,2003 ).
Freuberger aduce în discuție existența unei predispoziții la stres a celor care aleg această meserie, prin prisma tipului de personalitate. Printre aceste tipuri de personalitate se numără:
tipul persoanei care este foarte dedicată, dar tinde să își asume mai multe responsabilități decât poate realiza;
tipul persoanei care tinde să aibă o viață nesatisfăcătoare în afara locului de muncă și își folosește munca ca un refugiu;
tipul persoanei autoritare care simte nevoia să dețină în permanență controlul și crede că nimeni nu poate face munca la fel de bine ca ea (Freuberger 1994, apud Gillespie & Melby,2003 ).
„Violența este unul dintre cei mai insidioși și comuni factori de stres din acest mediu, situându-se pe locul 2, după poliție, în riscul violenței reale împotriva individului. Un studiu american a constatat că 63% dintre asistenții medicali chestionați au avut abuz verbal într-un an, 35% au experimentat tentative de vătămare fizică și 21% au fost victime ale atacurilor fizice” (Whitehorn, 1997, apud Gillespie & Melby,2003 ).
De cele mai multe ori, și relațiile interpersonale au de suferit. Irascibilitatea și reacția rapidă la orice nemulțumire duc la reacții necontrolate. Millar B. & Burnard Pau identificat o serie de factori care pot duce la combaterea burnout-ului (1994, apud Gillespie & Melby, 2003):
fumatul;
plânsul;
creșterea consumului de alcool;
negarea și retragere;
sportul;
meditație și yoga;
Activitațile cu care asistentele se confruntă sunt printre cele mai diverse, plecând de la cazuri simple, la cazuri care sfârșesc într-un mod tragic. Nemulțumirea pacienților, nemulțumirea rudelor pacienților, suprasolicitarea, lipsa atenției managerilor asupra problemelor existente în secții, nesatisfacerea necesătăților sistemului , toate se răsfrâng într-o măsură mai mică sau mai mare asupra lor. Sistemul de sănătate românesc este cunoscut și mediatizat sub aspectul existenței unor mari deficiențe. Salariile de un nivel redus și volumul de muncă foarte mare sunt elemente generatoare de stres. Lipsa unui număr suficient de personal înseamnă asumarea responsabilităților și pentru personalul lipsă, fapt ce duce la epuizare. Asistentele reprezintă categoria de personal care ia contact n mod direct și constant cu pacienții, care uneori își adresează nemulțumirile și le manifestă la adresa lor.
Burnout începe prin dezvoltarea unei percepții de incapacitate pentru a face față cerințelor locului de muncă, resurselor disponibile, ducând în cele din urmă la epuizarea emoțională (Leiter 1993, apud. Marín & Ramírez, 2005). După acest stadiu, începe să se manifeste depersonalizarea, caracterizat de tendința continuă de a trata pacienții într-un mod mecanic, până când eficiența scade spre minim, dezvoltând sentimentul de incompetență.(Marín & Ramírez, 2005). Simptome care ar putea fi semne de depersonalizare sunt: iluzia de a se afla într-un film/vis, activitatea de automatism, detașare de realitate curentă și mediu. Această depersonalizare poate avea și efecte benefice, ajutând individul asemenea unui mecanism de apărare.
Conflictul intra status face referire la incapacitatea de a face față sumei de roluri coresunzătoare deținerii unui anumit status, alt factor generator de stres (Anastasiu, 2011). Acest aspect în domeniul medical are legătură directă cu aspectul menționat anterior, lipsa personalului suficient, care duce la asumarea tuturor sarcinilor de cel existent.
4.d. Domeniul sportiv
Stresul organizațional a fost studiat în numeroase profesii, însă pentru o lungă perioadă de timp zona sportivă a fost neglijată deoarece mulți cercetători au considerat că nu este un domeniu în care acest factor este prezent. Dar perspectiva aceasta este cât se poate de greșită pentru că, așa cum afirmă Shirom, „stresul organizațional reprezintă stresul psihologic social legat de muncă”. În sportul de înaltă performanță și nu numai, toți sportivii sunt legitimați la un club și de asemenea, cei care au oportunitatea de a concura în competiții internaționale majore pentru a-și reprezenta țara de origine aparțin de Comitetul Olimpic și Sportiv, precum și de federația sportului pe care îl practică. Astfel, o mare parte a problemelor întâmpinate de aceștia atâta timp cât se află în activitate și totodată stresul resimțit în viața sportivă survin din interacțiunea lor cu organizațiile din care fac parte. Totuși, în această lume stresul are în multe cazuri un rol pozitiv deoarece îi motivează și îi provoacă pe sportivi să-și depășească limitele, însă situația poate lua o întorsătură negativă dacă stresul ajunge să afecteze sănătatea fizică și psihică a acestora.
Sportul de înaltă performanță se face doar cu multă durere, sacrificii și investiții semnificative în echipamente și pregătire. Un sportiv talentat se poate pierde pe parcurs și nu-și atinge apogeul carierei dacă nu beneficiază de susținere (financiară, psihologică, fizică) din partea organizației în cadrul căreia activează. Orice greșeală sau element lipsă poate conduce la distrugerea pregătirii sportivilor sau chiar încetarea carierei acestora. Dacă organizația doar profită de pe urma rezultatelor atleților săi, dar nu îi susține pe parcursul perioadei de preliminare competițiilor, atunci există posibilitatea ca aceștia să se simtă subapreciați, fapt ce poate conduce la creșterea nivelului de stres și implicit la apariția unor dificultăți în focusarea asupra îndeplinirii obiectivelor urmărite.
Tim Woodman și Lew Hardy realizează o clasificare a factorilor de stres organizațional ce pot apărea în cazul sportivilor de performanță în cadrul studiului „A Case Study of Organizational Stress in Elite Sport”(2001), împărțindu-i în patru mari categorii:
Stresori de mediu;
Stresori personali;
Stresori provocați de leadership;
Stresori provocați de echipă.
Stresori de mediu
Aceștia țin în mare măsură de trei elemente: procesul de selecție, problemele apărute în cadrul antrenamentelor și dificultățile financiare. Sportivilor ajunși să practice sport de performanță li se oferă oportunitatea să își reprezinte țara în cadrul competiților internaționale de anvergură: Campionate Europene și Mondiale, precum și Jocuri Olimpice. Dar în prealabil, pentru alegerea celor mai buni atleți, aceștia trec printr-un proces riguros ce presupune atât participarea la competiții prealabile de calificare pentru îndeplinirea baremelor, precum și o selecție ulterioară, realizată de echipa de antrenori de la lot, în funcție de forma sportivilor. Totuși, acest proces poate deveni stresant deoarece de multe ori se realizează mult prea târziu, iar sportivii nu mai au timp să desfășoare pregătirea necesară, criteriile de selecție sunt neclare, iar uneori antrenorii de la lot practică favoritismul. Astfel, cei care își doresc un loc în echipă se pot simți subapreciați și nerespectați, fapt ce poate provoca frustrare, crescând în acest fel nivelul de stres.
Un alt element care poate constitui un stresor de mediu îl reprezintă antrenamentele. Acestea pot fi monotone, fapt ce provoacă o lipsă de motivare a sportivilor, mult prea stresante ca urmare a apropierii competiției, iar în cazul sporturilor de echipă, membrii acesteia beneficiază de un timp mult prea scurt de antrenament împreună, distrugând coeziunea echipei și provocând tensiuni. Totodată, există diferențe de perspective între modul în care atleții se antrenează în cadrul cluburilor și modul în care o fac în cadrul lotului național sau chiar pot exista contradicții între interesele clubului și cele ale naționalei.
Dificultățile financiare sunt un important factor de stres în viața sportivă deoarece fără banii necesari pregătirii, recuperării în cazul accidentărilor și a echipamentelor, atleții nu pot atinge marea performanță. Având în vedere că sportivii sunt plătiți doar de club sau beneficiază de ajutorul sponsorilor, ei trebuie să-și plătească singuri deplasările. Singura lor oportunitate de a fi susținuți financiar de federație este să accepte să se antreneze la centrul de antrenament al lotului național. Totuși, și în cadrul acestuia pot apărea tensiuni deoarece sportivii se pot simți nedreptățiți unii față de alții deoarece unii pot avea mai multe beneficii financiare de la club (sponsorii pot oferi echipamente gratuite).
Stresori personali
Sunt anumiți factori de stres care se manifestă diferit de la individ la individ. Unii sportivi sunt mai afectați de restricții, în timp ce pentru alții acestea se transformă în obișnuințe. În primul rând, pentru realizarea pregătirii fizice, un rol important în dezvoltarea și menținerea masei musculare îl joacă alimentația. Sportivii în general au regimuri alimentare diferite în funcție de sportul practicat. Cele mai radicale diete sunt utilizate în gimnastică, unde în cele mai multe cazuri sportivele sunt ținute nemâncate sau mănâncă disociat și în cantități mult prea reduse pentru efortul depus, fapt ce le poate conduce spre accidentări. Acestea din urmă joacă, de asemenea, un rol important în nivelul de stres al atleților. Ele provoacă frustrare, frică și pun presiune. Sunt numeroase cazuri în care sportivii aleg să se antreneze cu accidentări ca urmare a presiunii exercitate de antrenori pentru a nu-și pierde locul din lot, provocându-și mai mult rău. Totodată, atleți inervievați în cadrul studiului realizat de Tim Woodman și Lew Hardy (2001) au declarat că nu există întotdeauna o structură de recuperare, iar uneori aceștia sunt lăsați să se descurce singuri după ce se accidentează și nu beneficiază de suport din partea lotului național.
De asemenea, obiectivele setate de organizație pot provoca stres dacă nu sunt orientate pe direcții clare, sunt nerealiste sau dacă acestea nu intră în concordanță cu obiectivele sportivului.
Stresori provocați de leadership
În sportul de performanță, în dezvoltarea și îmbunătățirea rezultatelor sportivilor un rol important îl joacă leadershipul și implicit relația dintre sportivi și antrenorii care îi pregătesc. Petrecând atât de mult timp în sala de antrenamente și alături de antrenorii lor, pentru atleți aceștia încep să facă parte din familie, să le cunoască frământările, fricile, problemele fizice, având în același timp rolul de a-i susține ori ce câte ori au nevoie. Ca urmare, dacă aceste condiții nu sunt respectate, sportivul poate ajunge să fie stresat și nesigur. Lipsa de comunicare cu antrenorul, lipsa suportului și schimbările bruște de atitudine pot provoca tensiuni în relațiile atlet-antrenor.
De asemenea, în cazul sportivilor care fac parte din loturile naționale, pot apărea tensiuni între tehnicile și viziunile antrenorului de la club și cei de la echipa națională. Aceste situații îi pun în dificultate pe atleți deoarece nu mai știu cine deține autoritatea și de cine ar trebui să asculte pentru a se pregăti eficient. Totodată, antrenorul este responsabil de structura și specificul antrenamentelor. Dacă ele sunt inconsistente, nu realizează o pregătire suficient de bună pentru competiții, în timp ce la polul opus pot fi mult prea intense și pot provoca nervozitate și epuizare fizică în rândul atleților, fapt ce poate conduce la producerea unor accidentări grave. Nu în ultimul rând, lipsa adaptării antrenamentelor la nevoile sportivului poate conduce la o creștere a nivelului de stres în cazul acestora.
Stresori provocați de echipă
Având în vedere că sunt privați de întâlnirile cu familia deoarece petrec foarte mult timp în cantonamente și la antrenament, pentru sportivi coechipierii sau componenții lotului național devin ca o a doua familie. Legăturile dintre ei sunt foarte strânse și, în ciuda competiției din cadrul concursurilor, toți membrii echipei se susțin reciproc deoarece cunosc în totalitate povestea din spatele fiecărui atlet.
Chiar dacă echipa constituie principalul element de echilibru, anumite nereguli pot conduce la dezechilibre semnificative pentru sportivi, manifestate prin creșterea nivelului de stres, care poate avea consecințe grave asupra sănătății psihice și chiar fizice. Problemele se pot reflecta în atmosferă prin tensiuni între atleți, datorate beneficiilor diferite sau ca urmare a faptului că se formează grupulețe în cadrul lotului național în funcție de clubul din care fac parte, sau prin competiția internă datorată insecurității pozițiilor.
De asemenea, un alt factor imperios necesar în cadrul echipei este suportul atât în plan moral (psihic) în cazul în care sportivii se confruntă cu diverse dezechilibre, stres sau decepții și în plan fizic, prin planul de recuperare după accidentări. În cadrul studiului realizat de Tim Woodman și Lew Hardy (2001), sportivii au reclamat faptul că s-au confruntat cu situații în care s-au accidentat în cadrul unor competiții internaționale în care și-au reprezentat țara și după eveniment nu au fost ajutați în recuperare de către cei de la lot. Nici măcar nu au primit asigurări că vor putea reveni în echipă după ce se vor vindeca, fapt ce le-a provocat dezamăgire și i-a determinat să considere că staff-ul lotului nu le-a acordat suficientă importanță.
Nu în ultimul rând, doi factori importanți care contribuie la păstrarea echilibrului în echipă și păstrarea unui nivel de stres care să afecteze doar în mod pozitiv sportivii sunt comunicarea și stabilirea rolurilor. Atleții trebuie să primească toate informațiile necesare pentru pregătire și pentru menținerea unui moral ridicat. Totodată, în cadrul organizației trebuie să existe o structură bine definită, în cadrul căreia fiecare să dețină un rol despre care să aibă toate datele necesare pentru a-l îndeplini cu succes. Dacă aceste aspecte nu sunt îndeplinite, nivelul de stres în rândul sportivilor ia o turnură negativă, fapt ce le poate afecta evoluțiile.
5. Efectele stresului organizațional
Stresul organizațional este necesar deoarece îi provoacă pe indivizi să-și depășească limitele, îi motivează și le poate crește nivelul de implicare. Însă dacă ia o turnură negativă, poate avea consecințe grave asupra vieții angajaților și asupra modului în care aceștia contribuie la dezvoltarea companiei. Ca urmare, stresul constituie una dintre cele mai de interes probleme ce își are rădăcinile în mediul organizațional.
În zilele noastre tot mai mulți oameni se confruntă cu depresia și anxietatea, iar în unele cazuri aceste fenomene sunt generate de un nivel crescut de stres organizațional. „Depresia este un pattern pervaziv de tristețe și pesimism, de autocriticism, autostimă redusă, pasivitate și expresie inhibată a agresivității” (A. Gunderson, C. Phillip, apud. V. Perciun 2001, p.33). Această stare, dacă nu este tratată corespunzător sau dacă nu este diagnosticată la timp, poate conduce chiar la suicid. Depresia se poate reflecta și în acțiunile individului la locul de muncă printr-o scădere a ritmului normal, apariția unor greșeli în efectuarea sarcinilor sau deficit de atenție.
Un alt efect al stresului o reprezintă abuzul de droguri, alcool sau tutun. De multe ori indivizii caută să evadeze din viața stresantă cu care se confruntă și în cele din urmă își găsesc alinarea în consumul excesiv al unor substanțe ce le pot afecta sănătatea într-un mod mai direct decât stresul. Drogurile și alcoolul le permit să se detașeze pentru o scurtă perioadă de problemele cotidiene, le oferă iluzia puterii și a controlului și constituie un refugiu. În același timp, abuzul de tutun constituie și el o refulare a sentimentelor de tensiune, de nervozitate și de presiune, devenind o acțiune ce le conferă siguranță și calm datorită caracterului rutinier.
Stresul poate afecta și buna funcționare a organismului, manifestându-se prin apariția bolilor cardiovasculare și creșterea riscului de infertilitate atât la bărbați, cât și la femei. În cele mai grave situații, acest fenomen poate împinge limitele individului într-o măsură atât de mare încât să producă apariția stresului cronic și a sindromului „burnout”. Acestea se manifestă în cazul în care organismul uman își atinge limitele în ceea ce privește capacitatea de adaptare la diverșii stresori. Astfel, individul se detașează excesiv și ajunge să efectueze sarcinile în mod mecanic, chiar și atunci când trebuie să interacioneze cu pacienți, neoferind rezultatele așteptate. În ceea ce privește stresul cronic, acesta poate conduce în cele mai rele cazuri la decesul individului din cauza suprasolicitării.
6. Metode de combatere și prevenție
Efectele pe care stresul le poate avea asupra activității indivizilor sunt multiple. Pentru a putea găsi soluții optime de prevenție și combatere ale stresului, este necesară o analiză a mediului organizațional, astfel încât să poată fi identificați factorii specifici generatori de stres.
Un prim aspect care trebuie îndeplinit pentru a nu produce stres este satisfacerea nevoilor de bază, care țin de mediul de lucru. Teodora Gheorghevici (2006, p 28) face o corelație cu nevoile regăsite în pramida lu Maslow , care trebuie satisfăcute pentru reducerea stresului. Astfel, oricărui angajat îi trebuie satisfăcute o serie de nevoi:
pauza de masă obligatorie și un punct sanitar curat și funcțional;
asigurarea unor condiții ergonomice și evitarea unui comportament foarte autoritar din partea șefilor;
realizarea unui sistem de comunicare eficientă;
satisfacerea nevoilor de cunoaștere, prin realizare de training-uri și cursuri;
realizarea unui design plăcut al mediului ambiant;
încurajarea autonomie;
Din punct de vedere al gestionării stresului, omul poate reacționa în mod pasiv sau activ. Astfel, gestionarea pasivă reprezintă starea de acceptare a situației stresante, încercarea adaptării la aceasta. Specialiștii susțin că este cea mai ușoară variantă. În ceea ce privește gestionarea activă, aceasta presupune ea însăși stare de stres. Această gestionare urmărește modificarea situației stresante, încercarea de a elimina factorii de stres. Acest tip de gestionare este singurul care are rezultate și poate duce la diminuarea/combatearea stării de stres (Gheorghevici, 2006).
De cele mai multe ori, însă, există și situații în care prezența stresului este dorită și chiar generată, asta deoarece stresul duce la creșterea performanței și ulterior a competitivității între angajați, beneficiu care este în avantajul firmei.
Unul dintre aspectele care pot duce la diminearea sau creșterea stresului organizațional este mediul de desfășurare a activității. Comunicarea într-o organizație se face atât pe verticală, cât și pe orizontală, cu referire la structura ierarhică. Comunicarea bună este necesară pentru desfășurarea unei activități productive a organizației, diminuarea disputelor, creșterea flexibilității. Mediul în care există o comunicare deficitară, atmosfera este tensionată, conflictele angajat/angajat, superior-angajat sunt foarte frecvente. Existența unui mediu de lucru în care există o comunicare eficientă, sunt legate relații de prietenie, comunicarea, poate fi făcută fără să creeze tensiuni, duce la o relaxare a individului și la scăderea nivelului de stres. Pentru că menționam anterior despre relațiile existente între colegi, propunem câteva soluții pentru dezvoltarea relațiilor în acest mediu:
organizarea teambuilding-urilor atât la nivel de companie, cât și la nivel de departament;
organizarea de ieșiri informale(dacă sunt posibile);
organizarea de activități în mediul organizațional, care să presupună jocuri dau task-uri interactive;
dezvoltarea unei platforme în care angajații pot interacționa și comunica;
O bună comunicare nu este necesară doar pe linie orizontală, ci și pe linie verticală. Comunicarea care se realizează pe linie verticală se clasifică în categorii, conform Teodorei Gheorghevici (2006, p 58):
a) instrucțiuni specifice locului de muncã;
b) informații desemnate sã conducă la intelegere postului și legăturii cu alte posturi;
c) informații despre procedurile și practicile organizatorice;
d) feedback in legătura cu performantele subordonaților;
e) informații ideologice, misiunea postului in contextul strategiei.
Stresul poate fi generat și de o incertitudine a calității muncii. Astfel, recomandăm feedback-ul ca metodă principală de evaluare a muncii. Feedback-ul este foarte importand pentru că în funcție de acesta un individ își poate adapta metoda de lucru, se poate dezvolta, poate înțelege pe ce părți excelează și pentru ce părți mai are de lucrat.
Destinderea la locul de muncă este și ea un proces foarte important, mai ales pentru persoanele a căror activitate presupune doar munca de birou, știind că aceasta poate afecta sănătatea(probleme de spate), propunem amenajarea unor spații de recreere cu scaun de de masaj sau diverse jocuri: tenis de masă, mese de fotbal, aparate de exerciții fizice etc.
În ultima perioadă, a devenit foarte mediatizat conceptul de gamification. Acesta presupune transpunerea unor elemente din jocuri video și nu numai, în activitatea zilnică a angajațiolor. Pot fi dezvoltate și jocuri de rețea care pot fi accesate în pauză și care nu necesită un timp mare de atenție. Activitățile menționate mai sus sunt activități de motivare. Motivarea reprezintă o sursă cheie a diminuării stresului. Stresul poate fi sursa unei activități, care poate fi, de multe ori, displăcută de către angajat. Introducerea motivației îm muncă poate duce la diminuarea sentimentului de neplăcere și stres.
Motivarea se referă și la recompense, fie acestea de ordin material sau nu. Acestea sunt eficiente în funcție de nevoile angajatului. Poate exista varianta în care angajatul să primească o remunerație pe măsura muncii, dar să nu fie satisfăcut. Lui îi aduce satisfacție recunoșterea calității muncii sale în fața altor angajați(laude, feedback public). De asemenea, există și varianta inversă, în care îi sunt aduse laude, dar nu îi este recunoscută munca din punct de vedere financiar. Ambele situații sunt generatoare de stres, tocmai de aceea este necesară existența unui echilibru între partea materială și cea nonmaterială. Starea de echilibru duce la diminuarea stării de stres și prevenirea ei.
7. Bibliografie
Aksin Z., Armony M., Mehrotra V., (2007), The Modern Call Center: A Multi-Disciplinary Perspective on Operations Management Research,Production and operation management, Volume 16, Issue 6, pg 665, Disponibil prin: Science Direct Librăria http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.19375956.2007.tb00288.x/ab ,[online la data de 20.04.2017]
Anastasiu I., (2011), Cultură și diversitate. Introducere în sociologie, editura ASE, București, pp 198-200.
Avram E., Cooper C.L, (2008), Psihologie organizațional-managerială – Tendițe actuale, editura Polirom, pp.547-589)
Charbotel B., Croidieu S., Vohito M, Guerin A., Renaud L., Jaussaud J., Bourboul C., Imbard I., Ardiet D., Bergeret A., (2009), Working conditions in call-centers, the impact on employee health: a transversal study. Part II, International Archives of Occupational and Environmental Health, Volum 82, Issue 6, p. 747, Disponibil la https://link.springer.com/article/10.1007/s00420-008-0351-z [online la data de 21.04.2017]
Gheorghevici T., (2006), Combaterea stresului la locul de muncă, editura Cartea Universitară, București, pp 22- 58.
Knežević J., Maglica B, Krapić N., (2011), Personality, organizational stress, and attitudes toward work as prospective predictors of professional burnout in hospital nurses, p 539, file:///C:/Users/vali/Downloads/CMJ_52_4__hudek_21853549.pdf
Marín A, Ramírez G., 2005, Social support and emotional exhaustion among hospital nursing staff, Journal of Psychosomatic Research, Vol. 19, Numărul 2, pp 96-106, Disponibil la http://scielo.isciii.es/pdf/ejpen/v19n2/original4.pdf [online la data de 22.04.2017]
RAND [online] accesat la 27.04.2017
Sandine I, (2007), Stresul ocupațional și leadership-ul în organizația militară [online], accesat la 27.04.2017
Schaufeli, W. and Enzmann, D. (1998). The burnout companion to study and practice: a critical analysis. London: Taylor and Francis Ltd.
Taylor B, Barling J (2004) Identifying sources and effects of carer fatigue and burnout for mental health nurses: a qualitative approach. Int fournal Ment Health Nurs 13: 117-25
Tuten T., Neidermeyer P., (2004), Performance, satisfaction and turnover in call centers: The effects of stress and optimism, Journal of Business Research, Volume 57, Issue 1, , pp. 24-36, Disponibil prin: Science Direct Librăria http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0148296302002813 [online la data de 21.04.2017]
Woodman, Hardy L. (2001) A Case Study of Organizational Stress in Elite Sport [online] accesat la 27.04.2017
Zlate M, (2007), Tratat de psihologie organizațional managerială, editura Polirom, p.570
CAPITOLUL I
SPAȚIUL TURISTIC
Caracteristicile spațiului turistic
Spatiul turistic este definit de criteriul functional al spatiului geografic, turismul avand o importanta deosebita in activitatea economica de ocupare a spatiului, dar si a spatiilor turistice polivalente, unde activitatea turistica se desfasoara concomitant cu alte activitati.
Prin desdasurarea activitatilor turistice care presupun atat dezvoltarea, amplificarea, cat si pefectionarea si varietatea acestora, se pot crea spatii turistice specializate de diferite tipuri si de dimensiuni variabile.
"Spatiile turistice sunt sisteme spatio-temporale generate de existent unui potential turistic natural si antropic, de prezenta unei baze de primire si a fluxurilor turistice, care interactioneaza si se conditioneaza reciproc, in prezenta unor factori economico-sociali si culturali specifici, factor ice reglementeaza si influenteaza dezvoltarea sistemului respectiv."(Bran, 2006, p. 208)
Spatiile turistice sunt determinate de o multitudine de factori precum factori economici, juridici, tehnici si tehnologici, social-culturali, geografici de atractie, acesti factori fiind influentati la randul lor de investitii, reglementarile fiscal, transporturi si infrastructura de primire, categoriile socio-profesionale, traditiile, obiceiurile, patrimonial turistic. De asemenea, pe langa existent acestor factori care dau nastere spatiilor turistice, trebuie avute in vedere fluxurile turistice si amenajarile. Intrucat turistii reprezinta cererea, iar spatiile de primire oferta, trebuie avute in vedere atat tipurile de clientele cat si tipurile de produse pentru satisfacerea turistilor in conditii optime si implicit pentru obtinerea profitului.
Prin urmare, "reliefarea spatiilor turistice, gradul lor de integrare in lantul productive si amenajarea lor depend in principal de relatia reciproca dintre cererea si oferta turistica, in amenajarea lor depend in principal de relatia reciproca dintre cererea si oferta turistica, in prezenta unor factori de favorabilitate sau restrictivitate ce fundamenteaza analiza turistica."(Bran, 2006, p. 209)
Turismul este un fenom3en economico-social bine fixat in viata societatii si economiei, fiind totodata un sector influentat de evolutia economico-sociala, care se adreseaza cetatenilor si raspunde necesitatilor acestora, avand prin urmare scopul de a satisfice interesele si nevoile cetatenilor; evolutia si dezvoltarea turismului asigurand progresul economico-social si totodata contribuind la cresterea eficientei, trasarea strategiilor de dezvoltare, perfectionarea structurilor sale organizatorice.
Turismul are o importanta deosebita in ceea ce priveste activitatea judetului Buzau, care dispune de un potential turistic natural si antropic variat, fiind o component principal legata atat de prezenta numeroaselor obiectivelor turistice, a bogatiei si a diversitatii elementelor de ordin cultural-istoric, etnografic si folkloric, cat si de existent unei bune retele de unitati de cazare, dar si de transport, aceste elemente ajutand la incadrarea turismului in ramurile de baza ale economiei.
. Zonarea turistica
Economia Turismului presupune existent unui patrimoniu turistic, care datorita atractivitatii de care dispune, determina integrarea unei zone, sau a unei tari in circuitele interne si international. (Bran, 1998, p. 13)
Zonarea turistica se datoreaza prezentei obiectivelor turistice, a potentialului turistic realizeaza in functie de mai multe categorii precum obiectivul turistic, centrul turistic, arealul turistic si regiunea sau provincial turistica.
In cee ace priveste delimitarea si ierarhizarea zonelor turistice, pentru evaluarea si stabilirea oportunitatilor de dezvoltarea a spatiului turistic trebuie cunoscut cu rigurozitate potentialul turistic.
Elementele de analiza calitativa si cantitativa pentru determinarea zonelor turistice se axeaza in primul rand pe potentialul turistic si infrastructura turistica. (Bran, 2006, p. 213). Potentialul turistic la rnodul sau se imparte in doua categorii si anume natural si cultural-istoric, iar infrastructura turistica in structuri turistice si cai de comunicare. Toate aceste elemente formeaza o analiza integrate cu ajutorul careia se realizeaza zonarea turistica, evidentiindu-se potentialul turistic, resursele turistice existente, valoarea peisagistica, etc.
Tipuri de spatii turistice
Spatii turistice balneo-climaterice
Romania dispune de un fond variat si totodata deosebit de valoros de factori naturali. Aici putem aminti de factorii naturali care au effect therapeutic si anume: ape minerale, namol sapropelic, emanatii de gaze, plante medicinale, etc. Atat asezarea geografica cat si structura geologica reprezinta elemente cheie datorita carora exista numerosi astfel de factori. Datorita asezarii geografice si structurii geologice, in Romania au aparut 160 de statiuni balneoclimaterice si localitati care dispun de factori terapeutici benefici. Pentru a permite desfasurarea activitatilor in conditii adecvate, s-au luat masuri cu privire atat la baza materiala, cat si la asigurarea unei asistente medico-sanitare de inalta calitate, la modernizarea bazei de agreement si organizarea divertismentului in unitate de cazare, dar si la valorificarea traditiilor din jurul statiunilor, masuri luate cu scopul atingerii unui numar cat mai mare de turisti, implicit cresterii economice.
Spatiile turistice balneoclimaterice sunt efectul apelor minerale existente din zona montana si deluroasa si a lacurilor sarate din zona cutelor diapire. In judetu Buzau intalnim statiunile balneoclimterice Sarata Monteoru si Balta Alba, acestea fiind spatii turistice ce s-au conturat si dezvoltat de-a lungul timpului.
Statiunea balneoclimaterica Sarata Monteoru este situate la o altitudine de aproximativ 180m, intr-o zona colinara inconjurata de vegetatie. Climatul este moderat, specific regiunilor dintre deal si campie. Principalul factor therapeutic il reprezinta izvoarele minerale. Cura balneara la Sarata Monteoru este benefica in tratarea reumatismului, afectiunilor neorologice periferice si central, dar si impotriva aparatului digestive, etc. Dispune de plaja cu nisip, magazine, terase, aparatura medicala de inalta calitate ce pune la dispozitie instalatii de tratament pentruu bai calde si ape sarate, bazine in aer liber atat pentru adulti, cat si pentru copii, sali de gimnastica medicala, electroterapeutic.
Statiunea balneoclimaterica Balta Alba este situate la aproximativ 30 m altitudine, pe malul lacului Balta Alba. Este declarata ca fiind o rezervatie naturala, iar Lacul Balta Alba este cunoscut pentru namolul sapropelic cu effect therapeutic. Beneficiaza de numeroase izvoare cu ape minerale cloruro-sodice ce au effect therapeutic pentru rheumatism, dermatologie, sistemul nervos periferic si central, in tratarea aparatului locomotor. O alta importanta deosebita care are effect therapeutic o constituie namolul sapropelic, proprietatile namolului avand efect in tratarea articulatiilor, artrozelor coloanei si in tratarea reumatismului.
Rolul si efectul curelor balneoclimaterice este unul deosebit de important ce nu trebuie neglijat. Avand in vedere importanta acestor statiuni, amenajarea acestor spatii turistice ar trebui realizata cu rigurozitate, punand accentual pe modernizarea unor amenajari in aer liber, a unor pavilioane de cura pentru bai terapeutice; dar si introducerea unor tratamente cu medicamente originale romanesti, utilizarea unei arhitecturi de vacanta care sa ofere valoare peisagistica, organizarea divertismentului in unitatile de cazare pentru satisfacerea tuturor preferintelor turistilor.
Spatii turistice lacustre
In Romania, spatial lacustru nu este foarte evidentiat, fie din cauza lipsei investitiilor si totodata, a sprijinului de initiative manageriala, fie din cauza existentei numeroaselor lacuri natural si antropice de dimensiuni reduse, din cauza carora nu este sufficient spatiu pentru amenajarea unor “riviere” lacustre variabile.
In judetul Buzau intalnim numeroase tipuri de lacuri, precum lacuri periglaciare, lacuri de baraj natural, artificiale, fluviatile.
Cel mai reprezentativ lac periglaciar intalnit in judetul Buzau este Lacul Vulturilor, care se regaseste in Muntii Siriului.
Lacurile de baraj natural sunt rezultatul alunecarilor de teren. Printre acestea amintim Lacul Casoca, Lacul Talharilor, etc.
Printre lacurile cartosaline intalnite in judetul Buzau se Numara grupul de lacuri de la Meledic si lacul de la Odaile.
CAPITOLUL II
CEREREA ȘI OFERTA TURISTICĂ ÎN JUDEȚUL BUZĂU
2.1. Cererea turistică
Din punct de vedere economic, cererea turistică reprezintă un fenomen socio-economic,complex, componentă esențială a existenței pieței serviciilor,care precede procesul de vînzare-cumpărare și consumul.(Bran,1998,p.103)
Cererea turistică este influențată de nevoia social a omuli;de civilizatie de dorință de cunoaștere a unor tradiții,obiceiuri; de nevoia de a acționa ,a se relaxa ,a se cunoaște pe sine ,dar și datorită motivației estetice care presupune înclinația spre frumos, arta , cultura, spre peisaje cu totul inedite.
Cererea turistică este reprezentată de cetățenii care î-și exprimă dorințele în ceea ce privesc atît serviciile turistice, cît și cele suplimentare , oferta fiind influenșată prin urmare de cerere.
Serviciile suplimentare asigură puterea de atracție a unei destinației și contribuie , de asemenea , la crearea de renume și formarea mărcii unui produs turistic.(Bran,1998,p.95)
Cresterea numarului de turisti care dispun de venituri mai mari si care sunt dispuși să aleagă servicii suplimentare cat mai multe, depind de desfsurarea acestor servicii turistice si de calitatea lor
În perioada de timp în care turistul se află la destinatia turistică aleasă, aceasta nu se limitează doar la satisfacerea nevoilor obșnuite,întalnite și la domiciliu ,ci de cele mai multe ori aceasta doreste sa-și satisfacă cerintele neobisnuite , din dorința de cunoaștere , de mișcare ,informare ,relaxare,amuzament,de largire a orizontului cultural,etc.
Una dintre cerințele esențiale pe care persanalul unei unităti de cazare,spre exemplu un hotel , pensiune trebuie să le asigure turiștilor informatile pe care acestia le solicită.
De asemenea osp ospitalitatea personaluli nu trebuie neglijată întrucât acesta contribuie la formarea impresei turistice
Lcurile artificiaale s-au format în urma amenajări speciale sau a unor baraje de retenție.
Cele mai reprezentative sunt lacurile de la Costeiu , Goldeanusărat,Amara
Lacurile fluvitile repreyentative sunt BALTA ALBA si AMARA.
Serviciile suplimentare au rolul de a satisface cerintele cu caracter cultural, informative, ce tin de igiena, estetic, de a asigura amuzamentul si relaxarea turistului, dar si nevoii de comunicare.
Circulatia turistica
Circulatia turistica are in vedere atat consumul turistic, cat si motivatia turistica. Aceste doua elemente sunt strans legate intre ele, intrucat consumul turistic este reprezentat de cheltuielile pe care le fac turistii in alegerea bunurilor si sarciniilor cu care doresc sa isi satisfaca interesele, aceste cheltuieli, respective alegeri, fiind dererminate de motivatia turistica care este generat de educatie, obiceiuri, modul de viata, cultura, nevoi, dorinte.
Circulatia turistica pe perioada 2011-2016. Numarul de innoptari in Judetul Buzau
Sursa:www.insse.ro
Conform tabelului, putem observa o crestere a numarului de turisti romani pana in anul 2013, urmand o scadere continuua in anul 2014 si 2013, ajungand la 158466, insa in anul 2016 numarul acestora creste pana la 163088, fiind totodata inregistrat in acest an sic el mai mare numar de turisti atat romani cat si straini.
In cazul turistilor se poate observa o crestere continua pana in anul 2014, atingand numarul de 11357; in urmatorul an urmand o descrestere, dar isi revine in anul 2016 atingand numarul de 11953, fiind inregistrat in acest an, la fel ca in cazul turistilor romani cel mai mare numar din perioada 2011-2016.
Fluxurile turistice
Numar de sossiri si innoptari in perioada 2010-2015, pe tipuri de turisti in Judetul Buzau
Sursa:www.insse.ro
Conform datelor din table, observam ca cei mai multi turisti sositi in Judetul Buzau s-au inregistrat in anul 2014 in numar de 68411, iar cele mai multe nopti petrecute in cadrul unitatilor de cazare din Judetul Buzau au fost inregistrate in anul 2013 in numar de 182934.
Cu toate acestea, cel mai mare numar de turisti romani sositi in Judetul Buzau a fost inregistrat in anul 2015, acestia fiind in numr de 63950 si cel mai mic in 2011, in numar de 4463. Se poate observa de asemenea o scadere in anul 2011, comparative cu anul 2010, urmand apoi o crestere continua pana in anul 2015. In cazul turistilor straini sositi, cei mai multi au fost in anul 2014 in numar de 4906, iar cei mai putin in anul 2011 in numar dde 2665, existand si in acest caz o scadere in anul 2011, comparative cu anul 2010, continuand cu o crestere pana in anul 2014, iar in anul 2015 inregistrandu-se o descrestere.
In ceeace priveste noptile petrecute in cadrul unitatilor de cazare din Judetul Buzau , in cazul turistilor romani , acestia au fost in numar cel mai mare in anul 2013, iar in cazul turistilor straini in anul 2014 . Cele mai putine innoptari , atat in cazul turistilor straini cat si romani au fost inregistrate in anul 2010 , in numele 8628 . Se poate observa de asemenea o crestere continua pana in anul 2013 in cazul turistilor romani si o crestere continua pana in anul 2014 in cazul turistilor straini , urmand ca numarul innoptarilor sa descreasca in urmatorii ani .
Oferta turistica
Oferta turistica cuprinde resurse turistice naturale in antropice , bunurile si serviciile oferite turistilor , forta de munca specializata in activitati turistice , infrastructura turistica si structurile de primire , dar de asemenea si conditiile de comercializare care include tarifele , preturile , facilitatile etc. (Bran, 1998, p.129).
Oferta turistica este influenta in cea mai mare masura de cererea turistica si are scopul de a satisface nevoile , dorintele si interesele tinerilor . Pentru realizarea acestui scop este nevoie ca oferta turistica sa fie una complexa si sa aiba la baza motivatia si nevoile consumatorilor . Turistii sunt interesati de oferta turistica atat in scop cultural , de afaceri , balnear , cat si pentru vacanta .
Avand in vedere rolul pe care il are oferta turistica , pentru atingerea acestui obiectiv si anume acela de a satisface cerintele turistilor , acesta implica desfasurarea unor activitati turistice ce presupun pe langa elementele de atractie , resurse naturale si antropice , existenta unor mijloace materiale adecvate care sa asigure desfasurarea activitatilor in conditii optime .
Baza tehnico-materiale , fiind o componenta esentiala a ofertei turistice , detine o importanta deosebita ce ajuta la organizarea si dezvoltarea turismului . Astfel , dimensiunile si structura sa , nivelul tehnic al echipamentelor determina nemijlocit accesul si prezenta turistilor in aceasta zona , amploarea fluxurilor si gradul de multumire a calatorilor . Totodata , cresterea si modernizarea dotarilor materiale antreneaza o intensificare a circulatiei turistice . ( Andreeana , 2002, p.175)
2.2.1.Resurse turistice naturale si antropice
Judetul Buzau se bucura de diverse forme de relief , o flora si o fauna bogata , si o clima favorabila ce permite practicarea turismului pe tot parcursul anului . Detine de asemenea numeroase resurse turistice atat naturale de o valoare peisagistica impresionanta , cat si antropice ce cuprind numeroase monumente cultural-istorice , de arta , religioase , arhitecturi impresionante . Se bucura de asemenea de valori balneare , urbanistice , memoriale , muzee si colectii deosebite .
Cadrul natural este unul bogat si variat , la fel ca si vegetatia intalnita , acesta creand un peisaj deosebit . Din punct de vedere turistic , fauna are de asemenea o valorea stiintifica ce creste interesul turistilor , datorita speciilor variate intalnite pe cele trei forme de relief pe care se defasoara .
Hidrografia are un rol deteminat pentru turism intrucat permite diverisificarea si dezvoltarea activitatilor turistice .
Cele mai reprezentative resurse turistice naturale intalnite in Judetul Buzau sunt
Vulcanii noroiosi , Rezervatia Dealul cu Lilieci , Platoul Meledic , Focul viu din comuna Lopatri , parcuri precum Parcul Crang , Parcul Marghiloman , Rezervatia Padurea cu Tisa , Rezervatia Lacurile Biosca . De asemenea inalnim Chihlimbarul de Buzau , Sfinxul din Bustea , Piatra Alba La Grunj care se afla in apropierea platoului Meledic etc.
Judetul Buzau detine factori balneari ce confera valoare potentialului turismului natural. Statiunile balneoclimaterice intalnite in Judet si anume statiunea Sarata Monteoru si Balta alba, au fost spatii ce s-au dezvoltat in timp si reprezinta pentru turismul din Judetul Buzau o deosebita importanta datorita efectelor terapeutice benefice pe care le au curele balneare.
Resursele antropice intalnite sunt bogate si variate, fiind deosebit de important pentru turism din punct de vedere economico-social, intrucat turismul se afla in stransa legatura cu nevoile si dorintele turistilor, fiind determinat de alegerile si dorintele acestora.
Judetul Buzau se bucura de un potential turistic extrem de divesificat, cuprinzand o multitudine de obiective cu character natural si antropic, cu ajutorul carora se poate atat consumul turistic si tot odata eficienta economica, cat si conturarea unor zone, centre si localitati turistice distincte, contribuind la cresterea economica si culturala a teritoriului si implicit asigurand dezvoltarea pe plan economic, social si ecologic.
Numeroasele obiective turistice intalnite in judetul buzau sunt considerate unicate. Regasim obiective religioase, cultural-istorice, de remarcat fiind Muzeul Judetean Buzau, Casa memorial Vasile Voiculescu, Tabara de sculptura de la Magura, Muzeul Chihlimbirului-Colti, Muzel Episcopal, Manastirea Ciolanul, Schitul Cetatuia, Barajul si lacul de acumulare Siriu etc.
2.2.2. Indicatori de determinare a resurselor turistice in Judetul Buzau
Resursele turistice constituie o deosebita importanta pentru industria turistica, intrucat ajuta la dezvoltarea economiei, de aceea sunt exploatate doar resursele natural si culturale ce prezinta o valoare deosebita, altele neavand parte de atentia cuvenita. Anumite resurse au fost supraexploatate si s-au degradat de-a lungul timpului, afectand inclusive mediul inconjurator.
Astfel, din dorinta de a scoate in evidenta si valoarea deosebita a altor resurse, specialistii din economia turismului au realizat un system prin care sa se indentifice sis a se ierarhizeze resursele turistice pentru a se face cunoscut intregul potential touristic, stabilindu-se totodata principalele prioritati de amenajare atat pentru turism, cat si pentru formele de turism noi care pot sa apara. (Bran, 2000, p.51)
Sistemul prin care se doreste identificarea si ierarhizarea resurselor turistice se realizeaza pe baza unor indicatori. Acesti indicatori au rolul de a indentifica potentialul turistic al reliefului, al hidrografiei, al florei si a faunei, al ariilor protejate, al factorilor balneari, al resurselor cultural-istorice si de asemenea a favorabilitatii climatice pentru tursim.
Aprecierea potentialului turistic al reliefului se face pe baza fragmentarii si a altitutudinilor de care dispune. Din acest punct de vedere, altitudinile intalnite in Judetul Buzau sunt variate datorita celor trei trepte de relief pe care le desfasoara. Din acest punct de vedere al evolutiei geologice, datorita varietatii rocilor, relieful intalnit ofera numeroase peisaje impresionante ce reprezinta o mare atractivitate turistica.
Clima prezinta de asemenea o mare importanta pentru turism, intrucat de ea depinde desfasurarea activitatilor turistice, acesta fiind favorabila practicarii turismului in Judetul Buzau pe toata perioada anului.
Reteaua hidrografica este influentata de om si nu doar completeaza patrimonial touristic, ci ajuta la dezvoltarea si diversificarea activitatilor turistice.
In cee ace privesc ariile protejate, acestea prezinta cea mai mare atractivitate turistica intalnita in Judetul Buzau, intrucat putem intalni numeroase rezervatii natural, parcuri de o valoare incontestabila.
Spatiile turistice balneoclimatericediversifica activitatile turistice si prezinta o valoare deosebita datorita efectelor terapeutice pe care le detine.
Pentru punerea in valoare a resurselor cultural-istorice trebuie sa se analizeze sis a se tina cont de tipul de monument, pozitia si accesibilitatea in teritoriu, gradul de amenajare pentru tursim, stadiul de valorificare in turism, epoca, autorul, importanta educative, etc. (Bran, 2000. p59)
2.3. Capacitatea de primire turistica
Capacitatea de primire turistica este reprezentata de alegerile turistilor pentru satisfacerea propriilor cerinte ce rezulta din modul de viata, obiceiuri, educatie, comportamente, aspiratii etc.
Pentru satisfacerea nevoilor turistilor in conditii optime, capacitatea de cazare trebuie in primul rand sa puna la dispozitia turistilor servicii ce tin de igienta, de esthetic, sa asigure destinderea clientului si cerintele cultural-informative.
Activitatile cultural pot fi variante si se pot imparti in functie de varsta si dorintele turistilor. Aceste tip de activitate este foarte solicitat in statiunile balneoclimaterice, pe langa tratamentele propriu-zise ce au efecte terapeutice.
In ceea ce privesc turistii starini, avand in vedere ca acestia nu cunosc deloc sau intr-un procent foarte micpotentialul touristic al judetului Buzau, posibilitatile, acestora de informare cu privire la obiectivele turistice natural si antropice fiind limitate, unitatile de cazare turistica trebuie sa tina cont de acest aspect sis a asigure turistilor informatiile solicitate.
Capacitatea de primire turistica trebuie sa puna accentual pe durabilitate sis a isi assume responsabilitatea satisfacerii tuturor cerintelor. Capacitatea de primire turistica se determina print imp, spatiu si ratele dezvoltarii turistice.
Capacitatea ecologica are in vedere activitatile turismului realizate in scopuri recreationale, iar pentru dezvoltarea acestei categorii trebuie avute in vedere efectele negative ce pot aparea afectand intregul ecosistem si totodata costurile ce apar pentru refacerea acestuia.
Din punct de vedere social-perceptiv, trebuie sa se tina cont de modul de viata ce implica traditiile si obiceiurile, evitand fluxul de turisti mult prea mare care detin o cultura, educatie, comportament ce poate dauna negative mediului prin distrugerea acestuia.
Din punct de vedere psihologic, capacitatea de primire turistica trebuie sa asigure turistilor confortul si si aiba o atitudine ospitaliera pozitiva, intrucat perceperea de catre acestia a unei atitudini negative ar putea duce la scaderea numarului de turisti.
Structuri de primire turistica in functiuni de cazare turistica in Judetul Buzau, la 31 iulie 2014.
Sursa: www.buzau.insse.ro
Conform tabelului se poate observa ca numarul total de cazari turistice in anul 2014 a fost de 90, predominand pensiunile agroturistice, acestea fiind in numar de 45. Intr-un numar mare, dupa pensiunile agroturistice intalnim hotelurile si motelurile in numar de 27.
Nu exista hanuri turistice, cabane turistice, tabere de elevi si prescolari, sate de vacanta; si de asemenea lipsesc hostelurile si hotelurile pentru tineret. In anul 2011 existau 15 cabane turistice si 5 tabere de elevi si prescolari.
Sursa: www.insse.ro
Capacitate de Cazares touristic in Județul Buzau dupa cum se poate observa in table a fost intr-o continua crestere. In anul 2010 numarul acestora a fost de 71, ajungand in anul 2015 sa fie in numar de 90.
Capacitatea si atractivitatea de cazare turistica in judetul Buzau in perioada 2010-2014.
Sursa: www.buzau.insse.ro
In judetul Buzau exista numeroase locuri de cazare turistica, cel mai mare numar de locuri fiind inregistrat in anul 2014, mai précis 3186 de locuri existente, insa in functie cele mai multe locuri de cazare au fost inregistrate in anul 2013. Capacitatea de cazare turistica existent in judetul Buzau a fost intr-o continua crestere pana in anul 2014, respectiv pana in anul 2013 locurile in functie, urmand ca apoi sa scada treptat.
De asemenea, cel mai mare indice de utilizare neta a capacitatii in functiune a fost inregistrat in anul 2013, respectiv 2011. Sosirile si innoptarile turistilor variaza de la an la an, cel mai mare numar de sosiri fiind inregistrat in anul 2014, in numar de 68,4 mii; iar cel mai multe innoptari au fost inregistrate in anul 2013, acestea din urma fiind in numar de 182,9 mii.
CAPITOLUL III
3.1. Valorificarea potentialului turistic al Judetului Buzau
Turismul este un fenomen complex atat din punct de vedere economic, cat si social, fiind determinat de dorintele si nevouile cetatenilor de a se relaxa, de a medita, de cunoastere, etc; iar individualitatea sa este conturata atat de spefitatea si complexitate, cat si de raporturile sale cu ale ramuri, dar si de rolul pe care il are, de locul si atributiile pe care le detine.
Judetul Buzau dispune de un potential turistic variat ce cuprinde numeroase obiective natural si antropice ce conduc la cresterea economica si culturala si asigura dezvoltarea atat de plan economic, cat si social si ecologic.
Potentialul turistic natural
Resursele turistice naturale sunt atractiile turistice la care nu au intervenit activitatile umane.
Judetul Buzau se bucura de acest potential turistic natural, intrucat acesta este bogat si diversificat, desfasurandu-se pe trei trepte variate de relief si anume: munti, dealuri si campie, coborand vin din varfurile inalte ale Penteleului pana in Baragan si avand atat valori peisagistice impresionante, cat si valori balneare si de patrimoniu natural cu rezervatii natural si monumente ale naturii renumite si ocrotite prin lege.
1.2.2.Obiective turistice natulale din judetul Buzau
Judetul Buzau pune la dispozitie turistilor obiective unice precum rezervatia naturala Vulcanii Noroiosi de la Paclele Mari si Paclele Mici. Acestia se afla in localitatea Berca, in Subcarpatii de Curbura, reprezentand o zona protejata de tip geologic si totodata fiind un fenomen unic in tara noastra. S-au format datorita eruptiilor de gaze din pamant ce imping la suprafata “lava” care este formata dintr-un amestec de apa si pamant, iar dimensiunile lor nu depasesc 4-5 m inaltime. Solul din jurul vulcanilor este arid, avand aspect de cratere si fiind nefavorabil vegetatiei, insa ofera o imagine dinamica si o valoare peisagistica deosebita.
O aloare incontestatiba o are si Rezeratia Dealul cu Lilieci care se afla in comuna Cernatatsti, fiind o rezervatie naturala ce are scopul de a proteja specia de liliac salbatic; si totodata Rezervatia naturala Platoul Meledic care este situate in comuna Manzalesti, fiind o reervatie geolgica, speologica, botanica si zoologica. Aceasta rezervatie se remarca prin Lacul Meldic si pestera e sare denumita 6S Manzalesti, fiind cea mai remarcaila si ocupand al doilea loc in lume ca marime ( peste 1200 kg lungime).
Focul Viu reprezinta un alt fenomen natural ce se afla in comuna Lopatari, satul Terca, formandu-se datorita presiunii gazelor din pamant de la 700 m altitudine, insotite e zacamintele de titei, ce ies la suprafata sub forma unor flacari sau a unor torte ce ard, vesnic, inaltima acestora depasind un metru. Acest fenomen natural impresionat se manifesta de sute de ani, iar flacarile pot fi obsevate de la departare, noaptea creand intregii zone un aspect incantator.
In judetul Buzau regaim un numar mare de rezervatii din fondul forestier precum: Padurile Frasinu si Spataru (predominand frasinul pufos, frasinul de lunca), Padurea Hartagul in care regasim brad si fag, Padurea Crivineni din comuna Patarlagele unde intalnim stejarul pufos, Rezervatia Padurea cu Tisa din comuna Nehoiu, Rezervatia “Lacuril Bisoca” localizata in comuna Bisoca, fiind o rezervatie forestiera, geologica si botanica, impresionanta prin lacurile Limpede si Negru si prin prezenta arborelui e pin silvestru.
Parcul Crang se afla in orasul Buzau, fiind cel mai mare parc si totdata impresionant prin plante foioase, dar mai ales prin exemplarele de stejari de tei care depasesc 500-600 ani.
De asemena, Stejatrul secular il regasim in orasul Buzau. Are un diametru de baza de aproximati de 1,5 metri, fiind vechi de pe vremea lui Mircea cel Batran. De asemena, impresionant prin dimensiunile si varsta sa mai este si Platanul, acesta regasindu-se in Parcul Central din Ramnicu Sarat.
Chihlimarul de Buzau se regaseste in comuna Colti, fiind vechi de peste 60 de milioane de ani si regasindu-se in 160 de culori. Reprezinta o piatra semipretioasa datorita frumusetii, iar chihlimbarul de culoare neagra care se regaseste doar in aceasta comuna este cel mai valoros.
Piatra Alba “La Grunj” este situate in apropierea platoului Meledic, fiind un monument al naturii construit dintr-un bloc pyramidal, formata datorita cenusei vulcanice sin a marnri albe. Forma este neuniforma, usor conica din cauza eroziunii, cu o inaltime de aproximativ 20 metri.
Sfintul din Bustea, situat in comuna Manzalesti reprezinta cel mai vechi monument al naturii, fiind impresionant prin aspectul sau care are forma unui cap de om care pare a vegheze vaile de la inaltime.
Potentialul turistic antropic
Resursele turistice antropice sunt cele atractivitati turistice care au fost create si dezvoltate de-a lungul timpului de activitatile oamenilor.
Judetul Buzau se bucura si se mandreste totodata de un potential touristic antropic extreme de bogat si diversificat, avand un patrimoniu bazat pe valori culturale, istorice, religioase, urbanistice, memorial deosebite, obiectivele turistice pe care le putem regasi in acest judet fiind considerate unicate.
Obiective turistice antropice din judetul Buzau
Obiectivele culturale pe care le regasim in judetul Buzau sunt urmatoarele:
Muzeu Judetean Buzau cuprinde expozitii arheologice, istorice, de arta, dar si religioase, avand expozitii de icoane cu prilejiul sarbatorilor de iarna. Are peste 46.000 de piese de muzeu si colectii impresionante. Printre aceste piese se afla si Tezaurul de la Pietroasele “Closca cu puii de aur”, precul si colectii impresionante de etnografie si arta populara, aceste colectii fiind gazduite de Casa memorial “Vergu Manaila”.
De asemenea, o sectie a Muzeului Judetean Buzau se regaseste in localitatea Parscov. Este vorba despre Casa memorial Vasile Voiculescu in care sunt expuse documente, obiecte personale e colectie, fotografi, tablouri, schite, volume de poezii ale acestei personalitati remarcabile din literature romaneasca.
Colegiul National “Bogdan Petriceicu Hadeu” a fost primul gimnaziu din orasul Buzau, fiind infiintat in anul 1867. Este un liceu ce are frumoase traditiii si totodata avand un bun renume in invatamantul buzoian si fiind un generator de personalitati de-a lungul timpului precum Georghe Emil Palade care a obtinut si Premiul Nobel pentru medicina, Constantin Giurescu, acesta fiind istoric si istoricograf, Constantin I. Parhon, unul dintre fondatorii pe plan mondial ai
Scolii romanesti de endocrinologie. Biblioteca liceului gasduieste carti de o valoare extraordinara , carti ce apartin culturii romanesti sau universala , iar in micul scuar din faqta liceului se regaseste bustul lui Bogdan Petriceiu Hasdeu, coplit in marmura neagra neagra de sculptorul Oscaqr Han.
Tabara de sculptura de la Magura , se regaseste in localitatea Magura , in aprioprierea Manastirii Ciolanu . Este cea mai mare expozitie de sculptura in piatra in aer liber din Romania si printre cele mai mari din lume , avand peste 250 de lucrari in piatra ce exprima emotiile , sentimentele celor 163 de sculptori care au lucrat la aceasta expozitie, marcand cele 16 secole de existenta a judetului Buzau.
Pe de alta parte ,Tabara de sculptura de la Meledic care este situate in localitatea Manzalesti este o expozitie in care se regasesc statui din lemn.
Muzeul Chihlimbarului – Coli cyuprinde cea mai bogata colectie de chihlimbar , roci , fosile , flori de mina , pietre semipretioase din Romania . De asemenea si documente in ceea cwe priveste exploatarea chihlimbarului,istoria si culura meleagurilor Colti.
Printre muzeele Judetului Buzau se numara Muzeul Episcopal din orasul Buzau, detinand colectii de arta bisericeasca ; Muzeul Municipal din Ramnicu Sarat in care se regasesc obiecte ce apartin perioadei greo-romane si medieval , colectii impresionante de etnografie si arata populara , cultura romaneasca , stiinte naturale.
In judetul Buzau intalnim numeroase obiective istorice, Cetatea –manastirea Berca, construita in anul 1694; Asezarea Dealul Cetatuia ce cuprinde obiecte din epoca fierului , epoca geto-dacica si epoca bronzului ; Cetatatea dacica de la Carlomanesti , regasita in comuna Vernesti ; Palatul Marghiloman ;Manastirea Bradu , cunoscuta si sub numele de ‘’Cetatea Doamnei Neaga ‘’ , construita in secolul XVII. De asemenea Judetul Buzau cuprinde si numeroase obiective religioase precum Manastirea Ratesti care imbina stilul ecleziastic autohton cu cel neoclassic; Manastirea Ciolanu in care regasim moastele mai multor sfinti ; Shitul Cetatuia in care se afla o icoana a Maicii Domnului , despre care sespune ca ar fi facatoare de minuni , si alte obiective atat religioase , cat si istorice care atrag turistii pasionati de istorie.
Totodata , alte obiective de remarcat in Judetul Buzau , de natura antropica care reprezinta o deosebita atractie turistica sunt : Barajul si Lacul de acumulare Siriu , care pe langa valoarea peisagistica si oportunitate pe care le-o ofera turistilor de a face drumetii prin padure si de a se relaxa , are si rolul de a alimenta comunele din apropiere cu apa si totodata de e iriga terenul agricol, prevenind inundatiile .Important de amintit este si Cascada Pruncea ce se regaseste in apropiere.
Prin urmare , interesul pentru imbunatirea si valorificarea turismului a crescut datorita existenteti atractiilor turistice deosebite regasite in Judetul Buzau , atat natural , cat si antropice.
Valorificarea ecologica
Potentialul touristic reprezinta partea din mediul inconjurator cu care se afla intr-o relatie de inhterpedenta si in care isi desfasoara si dezvolta activitatea turistica prin implementarea unor obiective turistice , programe , respective trasee turistice . Prin urmare , desfasurarea si implicit dezvoltatrea activitatilor turistice trebuie sa se realizeze potrivit legilor privind protectia mediului inconjurator.
Circulatia turistica necontrolata , procesele de chimizare ca agriculturii , afecteaza la nrandul lor mediul inconjurator , insa chiar daca judetul Buzau se afla in pericolul privind monumentelor naturii , obiectivelor de natura istorica , respective arhitecturii traditionale este necesara utilitarea rationala a resurselor , protejarea si amenajarea mediului inconjurator si implicit a resurselor turistice.
3.2 Analiza Swot
Existenta potentialului touristic bogat si diversificat de acare dispune Judetul Buzau determina interesul privind valorificarea lui in conditii ecologice pentru dezvoltarea turismului atat pe plan intern , cat sip e plan international.
Pentru realizarea unui strategii care sa priveasca dezvoltatrea durabila a turismului este necesara o analiza a situatiei actuale pentru a crea o viziune de ansamblu si pentru a putea identifica cu usurinta zonele in care trebuie sa se intervina pentru a obtine rezultate optime care sa satisfaca totodata cerintele.
Prin urmare, voi realiza analiza SWOT pentru judetul Buzau, prin care voi reliefa punctele tari, punctele slabe, respectiv oportunitatile si amenintarile existente, scopul principal fiind acela de a identifica si evalua resursele si potentialul turistic pentru creearea unei strategii ce va conduce la o dezvoltare durabila a turismului, respectiv pentru a preveni riscurile si amenintarile ce pot aparea si implicit eliminarea sau imbunatatirea celor existente.
Puncte tari
Numeroase obiective turistice naturale si antropice de o valoare deosebita.
Potentialul turistic variat aflat in afara pericolului de poluare.
Numeroase si diverse elemente de ordin cultural-istoric, etnografic, folcloric, religioase, urbanistice, memoriale, cu ajutorul carora se poate determina consumul turistic, eficienta economica, dar si dezvoltarea pe plan economic, social si ecologic.
Existenta statiunilor balneoclimaterice cu efect terapeutic foarte cunoscute in tara.
Asezarea geografica favorabila si implicit clima care permite practicarea turismului pe toata perioada anului.
Existenta celor trei forme de relief pe care se desfasoara (munti, dealuri si campie) ce ofera valoarea peisagistica.
Existența rețelei hidrografice care permite diversificarea și dezvoltarea activităților turistice.
Existența florei și a faunei bogată datorită formelor de relief și implicit a climei favorabile.
Existența numeroaselor arii protejate și a rezervațiilor naturale.
Existența unei bune rețele și unități de cazare si de transport.
Existența tradițiilor meșteșugărești precum pietrăritul și prelucrarea lemnului.
Puncte slabe
Potențialul touristic atât cel natural, cât și antropic este foarte slab promovat.
În cazul unora dintre obiectivele turistice antropice, gradul de conservare este scăzut.
Lipsa centrelor de informare turistică; posibilitățile de informare cu privire la obiectivele turistice natural și antropice fiind limitate.
Infrastructura este deficitară, deasemenea drumurile fiind inadecvate și slab întreținute.Nu există căi de acces. Lipsa parcărilor, în special pentru autocare, descurajează potențialii turiști.
Lipsa unor mijloace financiare și a unui mod prin care să se obțină finanțarea pe termen lung și durabilă și de asemenea investițiile în turism sunt foarte mici.
Lipsa preocuparii pentru promovarea diverselor modalitati de petrecere a timpului liber in Judetul Buzau.
Degradarea anumitor obiective turistice natural din cauza presiunii umane ridicate.
Lipsa conditiilor de cazare care sa asigure turistilor confortul la un nivel ridicat.
Valorificarea bazei material scazuta.
Meniul din cadrul restaurantelor se regaseste doar in limba romana.
Lipsa indicatoarelor rutiere in cel putin o limba de circulatie international si implicit a unor semne directionale catre obiectivele turistice.
Oferta pentru agreement este limitata.
Serviciile oferite precum atitudinea personalului, grupurile sanitare au o calitate redusa, preturile fiind ridicate.
Lipsa preocuparii agentilor de turism pentru organizarea unor trasee turistice.
Lipsa ghizilor calificati pentru prezentarea obiectivelor turistice regasite in judet.
Masuri insuficiente luate pentru pastrarea monumentelor istorice si culturale.
Lipsa preocuparii privind atragerea turistilor straini.
Lipsa unor tabere pentru elevi si prescolari.
Capacitatea redusa de management si implicit a implementarii proiectelor cu finantare externa.
Lipsa interesului privind amenajarea si imbunatatirea anumitor obiective turistice, atat cu caracter natural, cat si antropic.
Oportunități
1. Datorită domeniului ținta în care se află turismul există oportunitatea finanțării externe și interne a programelor.
2. Interesul ridicat al ONG- urilor locale în ceea ce privește turismul.
3. Relaționarea instituțională strânsă între Consiliul Județean și Primăria Județului Buzău.
4. Promovarea și includerea resurselor naturale și antropice în ofertele turistice comercializate la nivel național.
5. Existența Asociațiilor de Dezvoltare precum Ținutul Buzăului sau Sarata Monteoru care pot ajuta la realizarea investițiilor și acțiunilor în turism.
6. Existența întreprinzatorilor locali ce pot fi stimulate pentru a investi in valorificarea resurselor turistice de facture etno-folclorică.
7. Existența obiectivelor turistice considerate unicate in țară.
8. Oferta turistică bogată și diversificată.
Amenințări
1. Concurența județelor vecine ( Prahova, Brasov, Covasna, Vrancea) ce dețin un potențial turistic diversificat si valorificat.
2. Continua degradare a monumentelor istorice și de arhitectură.
3. Nivel scăzut de trai.
4. Nerespectarea reglementărilor legale ce conduc la poluarea apelor, mediului, ariilor protejate.
5. Deteriorarea situației economice întalnită în țările din Europa de Vest care afectează cererea turistică.
6. Pierderea identității culturale în zonele cu trăsaturi etnografice tradiționale, sub impactul schimbărilor din prezent.
7. Acordarea unei atenții scazute zonelor mai puțin cunoscute.
Bibliografie
1. Bran Florina, Cândea Melinda, Cimpoieru Irina, “Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geografic”, Editura Universitară, București, 2006.
2. Bran Florina, Marin Dinu, Simona Tamara, “ Economia turismului și mediului înconjurător”, Editura Economică, București, 1998.
3. Bran Florina, Simona Tamara, Nistoreanu Puiu, “Ecoturism”, Editura Economică, București, 2000.
4. Bran Florina, Rădulescu Carmen Valentina, Ioan Ildiko, Popa Cristina, “ Strategii globale în direcția protecției mediului”, Editura Universitară, București, 2011.
5. Andreeana Raluca-Florentina, Margulescu Dumitru, “ Probleme ale dezvoltării durabile în zona geo-economică Buzău”(teză de doctorat), Editura ASE, București, 2002.
6. Cândea Melinda, Erdeli George, Simion Tamara, Daniel Peptenatu, “ Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului”, Editura Universitară, București, 2003.
7. Băciucu Lazar, Adam Nicolae s.a, “ Buzău- Monografie”, Editura Sport-Turism, București, 1980.
8. Constantinescu Eugen-Marius, “ Buzău”, Editura Sport-Turism”, București, 1988.
9. Silviu Neguț, “Geografia turismului”, Editura Meteor Press, București, 2003.
10. Nicolae Neacșu, “Turismul și dezvoltarea durabilă”, Editura Expert, București, 2000.
Surse electronice:
11. www.insse.buzau.ro
12. http://www.cjbuzau.ro
13. http://www.primariabuzau.ro
14. http://turism.gov.ro/legislatie/
15. http://www.turismbuzau.ro
16. http://www.informatiipublice.ro/turism
Introducere
Tema proiectului de cercetare elaborat este „Comportamentul organizațional în cadrul departamentului de resurse umane din compania Genpact”, in cadrul acestei teme fiind abordate o serie de noțiuni legate de comportamentul organizațional al unui individ sau a grupului din cadrul unei companii, ceea ce îi motivează pe angajați pentru a ajunge o performanța semificativă, comunicarea organizațională dar și comportamentul unui manager.
Motivul alegerii temei este repezentat de dorința de documentare și analiză asupra problematicii comportamentului organizațional, ce rol are comportamentul organizațional în cadrul unei companii dar și cum poate fi abordat și influențat acesta în momentele oportune, atât la nivel de individ cât și de grup sau de organizație. Comportamentul organizațional jucând un rol important în dezvoltarea și schimbările organizaționale care pot avea loc odată cu trecerea timpului și ajutând atât fiecare individ dar și manageri în cunoașterea motivației umane, la nivelul fiecărei persoane, de asemenea la aflarea unor moduri noi de influențare și îmbunătățirea a performanțelor, atât în departamentul de resurse umane dar și în întreaga organizație.
Scopul cercetării fiind studiul comportamentului organizațional al indivizilor dintr-o organizație și din departamentul de resurse umane dar și analiza influenței factorilor motivatori, oferiți de către manageri anagajaților, asupra comportamentului acestora.
Comportamentul organizațional arată o serie de acțiuni pe care le execută angajații din cadrul unei organizații, acest comportament poate fi cunoscut pentru ca mai apoi să se afle ceea ce îi poate motiva sau influența pe angajați, pentru a putea executa acțiuni mai eficient și pentru a ajuta la atingerea obiectivelor organizației dar și propriile obiective. Fiecare individ și fiecare grup este influențat și motivat diferit atunci când realizeză actiuni în cadrul organizației, fiind nevoie de o comunicare și un mod de motivare cât mai eficient.
Comportamentul organizațional din cadrul departamentului de resurse umane joacă un rol important în dezvoltare și lucrul cât mai eficient deoarece angajații de pe aceste posturi pot ajuta ceilalți angajați cu anumite probleme și de asemenea aceștia pot recruta persoane cât mai potrive pentru organizație și ajută la schimbarea comportamentului angajaților prin descoperirea de talente, moduri de motivare care să stimuleze fiecare persoană în funcție de nevoi.
Capitolul 2
Problematica comportamentului organizațional
Definirea comportamentului organizațional
Comportamentul organizațional este definit de către Marian Preda ca fiind studierea comportamentului uman din cadrul organizației prin înțelegerea și predicția acestuia dar și prin încercarea de al controla. Obiectivul acestei discipline fiind studierea comportamentul tuturor persoanelor din cadrul organizației, atât pe plan individual cât și al grupurilor în vederea îmbunătățirii performanțelor, pentru a e ajunge la o eficiență cât mai crescută (Preda, 2006).
Comportamentul organizaționalrepezintă totalitatea activităților umane din cadrul organizației, iar prin intermediul studiului comportamentului organizațional se pot afla mai multe informații referitoare la actele și comportamentul unui individ, al grupurilor de la locul de muncă, dar si detalii despre mecanismul comportamentului organizațional. În momentul in care are loc o analiză a comportamentului organizațional trebuie să se aibă în vedere atât acțiunile individului dar si cele de grup, pentru a se observa influența acestora asupra organizației (Dobrescu, 2016).
Pe parcursul timpului, comportamentul organizațional evoluează și devine tot mai important în societate, generând un mai bun lucru în echipă, comportamente etice, dispariția centralizării și o mai bună înțelegere a comportamentelor indivizilor.Există o serie de factori interni si externi care pot duce la schimbarea comportamentului unei persoane din cadrul organizației. Factorii interni sunt personalitatea, atitudinea fiecărei persoane, motivarea și abilitățile iar factorii externi care pot influența comportamentul din cadrul organizatiei sunt recompensele oferite la locul de muncă, stilul de conducere folosit de manageri și comportamentul de grup.
Odată cu trecerea timpului cunoștiințele despre comportamentul uman cunosc o creștere majoră, astfel creându-se mai multe modele de comportament organizațional, neexistând un model perfect. Dezvoltarea cunoștiințelorși schimbarea continuă ajutând la o evoluție a organizațiilor in zilele noastre. Keith Davis în lucrarea Evolving models of organizational behaviourafirmă că modelul comportamentului organizațional care predomină și este folosit de manager va afecta succesul organizației iar modelul care predomină la nivel național într-o țară va influența productivitatea și dezvoltarea economică (Davis, 1968).
Comportamentul organizațional studiază acțiunile indivizilor din cadrul unei organizații, cu scopul de a-i ajuta pe aceștia dar și organizația să conștientizeze care sunt factorii care pot duce la succes sau insucces.Comportamentul indivizilor si a grupurilor trebuie înțeles si controlat cât mai bine nu doar la nivelul unui anumit departament ci în toate departamentele, ca mai apoi să se ajungă la modalitățile de îmbunătățire a performanțelor in cadrul organizației (Daniels, 2007).
Comportamentul uman din cadrul organizațieipoate fi abordat atât dintr-o perspectivă psihologică cât si dintr-o perspectiva sociologică. Abordarea psihologică vorbește despre indivizii din cadrul organizației, aspectele psihologice ale acestora, comportamentul lor dar si managementul angajaților din cadrul organizației iar abordarea sociologică a comportamentului organizațional pune accentul pe comportamentul persoanelor în societate.
Un alt element important al comportamentului organizațional este modul în care organizația si indivizii din cadrul acesteia pot rezista la schimbarea organizațională și cât de repede se pot adapta aceștia, observându-se comportamentul si atitudinile indivizilor, grupurilor dar si al organizațiilor. Atunci când are loc studierea organizației se face o analiză a unor factori precum, misiunea, valorile si cultura organizațională. Misiunea reprezintă directia pe care dorește să o urmeze o organizație. Valorile sunt principii importante pentru comportamentul în organizație și au un rol hotărâtor atunci cand se iau decizii, cateva din valorile prezente în organizții fiind spiritul de echipă, respectul, profesionalismul, integritatea etc. iar cultura organizațională se referă la convingerile și asteptarile indivizilor din cadrul acesteia.
Comportamentul organizațional are rolul de a modifica pozitiv mediul de lucru iar noi tindem să repetăm acest comportament dacă este benefic, pe de alta parte, dacă mediul se schimbă într-un mod negativ nu mai repetămcomportamentul a doua oară. Toate aceste lucruri generând o creștere a performanței, astfel performanța angajaților de la locul de muncă depinzând foarte mult de mediul de lucru și de ceea ce a avut loc în acea zi în cadrul organizației.
Studierea comportamentul organizational are o serie de obiective, cateva dintre cele mai importamente fiind anticiparea unui tip inedit de comportament, explicarea acestuia și nu în ultimul rând influențarea si orientarea comportamentului organizațional.
Anticiparea unui tip nou de comportament din interiorul sau exteriorul organizației este un proces important deoarece odată cu aflarea unor evenimente sau comportamente nedorite se pot gasi soluții care pot ajuta la dezvoltarea organizației și menținea acesteia pe piata competitivă. Există un grad ridicat de interes, în cadrul organizației, de a se anticipa momentele în care oamenii vor lua deciziile bune, corecte și când vor avea un comportament prosocial dar și momentele când aceștia vor avea un comportament antisocial și distructiv.
Arthur P. Briefsusținea în articolulProsocial Organizational Behaviour, faptul că,un individ poate avea un comportament prosocial sau antisocial, cel prosocial fiind benefic in cadrul organizației (Brief, 1986).Comportamentul prosocial se referă la actiunile pe care le execută un individ in societate sau in cadrul organizației, acesta arată empatie față de ceilalti, îi pasă de cei din jur iar actiunile lui sunt benefice pentru grup. Acest comportament prosocial ajută la dezvoltarea unui comportament organizațional mai eficient si la o mai bună muncă in echipă.
Comportamentul organizațional prosocial este evidențiat prin ajutarea colegilor de la locul de muncă cu probleme personale sau care au legătură cu job-ul, respectarea valorilor și a reglementărilor organizației, sugerarea de îmbunătățiri care ar putea fi de ajutor, depunerea de efort cât mai mare la locul de muncă.
Acest comportament organizațional prosocial poate fi asociat atât cu consecințele funcționale cât și cu cele disfuncționale ale organizației. Câteva dintre consecințele funcționale sunt îmbunătățirea coordonării și comunicării dintre indivizi, a satisfației muncii a persoanelor care au avut parte de un tratament prosocial din partea celorlalți și performanța la locul de muncă mai crescută iar câteva dintre consecințele disfuncționale sunt ineficiența la locul de muncă, acest lucru având loc dacă o persoană petrece prea mult timp efectuând activități prosociale pentru cei din jur, care le-ar putea afecta realizarea sarcinilor de muncă iar o altă consecință disfuncțională este organizarea ineficientă (Brief, 1986).
Comportamentul organizațional antisocialpoate fi influențat de asemenea de comportamentele colegilor de la locul de muncă deoarece aceștia pot avea atitudini antisociale pe care mai apoi să le manifeste și cei din jur, afectând astfel organizația dar și persoanele care aveau un comportament eficient și pozitiv la locul de muncă. Un comportament antisocial poate duce la scăderea productivității organizației dar și la creearea unor daune asupra celor din jur atât psihologice cât și morale. Spre deosebire de comportamentul prosocial, cel antisocial poate produce doar disfuncționalități la nivelul organizației.
Explicarea comportamentului organizațional are loc pentru a se putea afla cauzele evenimetelor și comportamentelor care apar. Explicarea unor evenimente, acțiuni sau comportamente este precedată de anticipare și este mai greu de efectuat deoarece se consideră a fi destul de ușor să identifici și să prevezi ceea ce s-ar putea întâmpla dar este mai greu să se explice în așa fel încât să fie înțeles. Este importament să se cunoască, să se înțeleagă dar și să se poată explica un comportament pentru ca mai apoi să fie controlat.
Influența și orientarea comportamentului organizațional are loc într-un mod eficent dacă acesta este anticipat și explicat. În momentul în care un comportament este explicat și înțeles cât mai adecvat, acesta poate fi condus și influențat cât mai eficient în vederea îmbunătățirii organizației (Căprărescu, 2013).
Teorii organizaționale
Teoriile organizaționale sunt împărțite în două categorii, teorii clasice si teorii moderne. În cadrul teoriilor clasice sunt incluse, birocrația, teoria relațiilor umane și managementul științific clasic, acestea fiind create în perioada revoluției industriale iar una dintre cele mai cunoscute teorii moderne este teoria resurselor umane.
Birocrația a fost adusă în discuție de către Max Weber, un clasic german al sociologiei care a avut o influență semificativă asupra teoriilor sociale, fiind unul din fondatorii sociologiei.Max Weber asociază organizația formală cu birocrația, aceasta apărând chiar și în societățile preindustriale, nu odată cu societatea modernă iar procesul important de la baza dezvoltării birocrației moderne fiind raționalizarea. Birocrația are o serie de trăsături fundamentale precum diviziunea muncii, structura ierarhică, sistemul de reguli, relațiile cu caracter impersonal, dezvoltarea carierei care are la bază nivelul de pregătirea al fiecărui salariat și eficiența organizației. Diviziunea muncii se referă la faptul că în organizațiile birocratice, persoanele calificate îndeplinesc sarcinile primite într-un mod bine stabilit, planificat și nu li se oferă libertatea de a face orice își doresc. Structura ierarhică a autorității are în vedere o stabilire clară a nivelurilor ierarhice dupa o structură piramidală, sistemul de reguli formale dintr-o organizație birocratică având un grad ridicat de standardizare iar relațiile cu caracter impersonal fiind evitate în organizațiile birocratice din cauza regulilor stricte și structurii formale. Dezvoltarea carierei în cadrul unei organizații birocratice are loc continuu, fiecare persoană avansând în funcție pe baza unor criterii și reguli iar eficiența organizațională în cadrul birocrației se referă la faptul că această formă organizațională este considerată cea mai eficientă în comparație cu celelalte forme deoarece poate coordona un număr mare de persoane (Anastasiu, 2011).Sociologul german consideră birocrația ca fiind cea mai ideală și eficientă formă de organizare care poate fi folosită, deciziile luate find bazate pe reguli scrise.
Teoria relațiilor umane a fost descoperită de doi cercetători, Elto Mayo și Fritz Roethlisberger, prin efectuarea unui experiement asupra uzinelor Hawthorne din SUA, ținând sub observație doua grupuri, grupul de control unde condițiile de lucru erau neschimbate și grupul experiemental unde se făceau schimbări periodice la inensitatea luminii, durata pauzelor, introducera meselor de prânz pentru a observa productivitatea însă indiferent de schimbările facute, pozitive sau negative, productivitatea continua să crească. La finalul cercetării, Mayo și Roethlisberger au ajuns la concluzia că productivitatea era influențată de relațiile umane stabilite în cadrul grupului experimental, atât între persoanele din cadrul grupului, cât și între acestea și cercetători iar un ultim element important a fost faptul că grupul era supravegheat, motiv pentru care și productivitatea creștea semnificativ. Managementul științific clasic, numit și organizarea rațională a muncii a fost evidențiat de către Frederich Taylor care formulează o serie de principii precum dezvoltarea științei, dezvoltarea continuă a angajaților și principiul cooperării între muncitori, acestea stând la baza creșterii productivității industriale rapide însă a existat o problemă în acestă teorie deoarece omul este privit greșit, ca fiind motivat exclusiv doar prin factorii motivatori extrinseci, dorindu-și doar câștigul, ajungându-se la „robotizarea” persoanelor (Preda, 2006).
Teoriile moderne țin cont de indivizi, grupuri și de relațiile organizaționale iar una dintre cele mai cunoscute fiind teoria resurselor umane evidențiată de Douglas Murray McGregor, cunoscut profesor de management care a aflut o influență semificativă asupra practicilor educaționale, în lucrarea sa numită The Human Side of Enterprise unde menționează faptul că este important modul în care își privesc managerii angajatii iar comportamentul lor și stilul de conducere având o influență semnificativă. McGregor abordează în lucrarea lui Teoria X și Teoria Y care se referă la moduri de a vedea oameni și cum le este afectat comportamentul, Teoria X reprezentând angajatul privit ca fiind dezinteresat, o persoană care evită munca, trebuie supravegheat în de aproape, controlat și sancționat pentru a-și realiza activitățile și nu ia inițiativa iar Teoria Y reprezentând angajatul care este vazut ca o persoană care vede munca într-un mod pozitiv și satisfăcător, are control de sine, își dorește să aibă responsabilități și le acceptă atunci când îi sunt oferite deoarece consideră acest lucru ca fiind o experiență, acesta având un simt ridicat de răspundere și de ambiție în vederea realizării obiectivelor organizației, fiind dedicați și loiali acesteia (Pugh, 2007).
Individul și grupurile în organizație
Organizațiile sunt formate din indivizi interdependenți, care sunt considerați o resursă importantă, fiecare având un rol diferit și aducănd un grad de noutate. Este important să se înțeleagă comportamentul fiecărui angajat și efectele pe care le poate avea acesta într-o organizație deoarece un individ este o resursă direct implicată în procesele desfăsurate de organizație și poate influența sau afecta atât obiectivele acesteia, cât și modul în care se vor realiza (Militaru, 2005). Fiecare individ se comportă diferit la locul de muncă, are o personalitate mai mult sau mai putin sociabilă, rezolvă activități diferit, stăpânesc sau nu anumite situații, aceste aspecte trebuie să fie observate si analizate la nivel de individ pentru a afla mai multe despre acesta si despre modul lui de lucru, în vederea creșterii eficienței la locul de muncă. Managerul la rândul său trebuie să înțeleagă ceea ce își doresc angajații, ca mai apoi să creeze un mediul de lucru cât mai adaptat nevoilor acestora, să ofere motivațiile necesare, facându-i pe indivizi să fie mai dedicați la locul de muncă.
Comportamentul individual în organizație este evidențiat printr-o serie de atitudini diverse, decoperind personalitatea acestora iar performanțele și imaginea organizației pot fi influențate de comportamentul fiecărui angajat, de aceea comportamentul indivizilor de la locul de muncă trebuie foarte bine analizat, cunoscut și influențat în anumite momente. Înțelegerea rolului în cadrul organizației este fundamentală deoarece cu ajutorul detaliilor care au legătură cu acesta se poate ajunge la o creștere a eficienței, nu doar a individului dar și a echipei sau organizației, fiecare persoană având mai multe subsisteme psihologice precum atitudinea, capacitatea de a învăța, personalitatea, valori și nevoi, care trebuie să fie cunoscute și întelese de organizație.
Comportamentul unui individ poate fi influențat la locul de muncă de o serie de factori interni și externi, cei interni se referă la motivația fiecărei persoane, comportament, abilitățile de învățare iar factori externi sunt grupurile sau echipele din cadrul organizației în care lucrează, cultura organizației, sistemele de recompensă sau stilul de leadership folosit.
Așa cum susține Gheorghe Militaru, grupurile sunt formate din două sau mai multe persoane care comunică de bună voie pentru a putea realiza împreună obiectivele organizației, având astfel un scop comun. Este foarte importantă comunicarea dintre indivizii care fac parte dintr-un grup, chiar daca acestia nu sunt mereu față în față deoarece fără această comunicare nu se poate ajunge la realizarea obiectivelor. (Militaru, 2005)
Grupurile din cadrul organizației sunt clasificate in doua categorii predispuse la schimbarea comportamentului organizațional, grupuri formale și grupuri informale.
Grupurile formale se formează de obicei cu scopul de a realiza obiectivele organizației, acestea respectând o serie de normele clar definite, având roluri, atribuții, funcții, poziți dar si conducători de grupuri mai formali. Un grup formal este alcătuit dintr-un șef si mai mulți subordonați însă mai există si echipe speciale și comitete. Echipele speciale sunt grupuri formale temporare fiind create pentru a ajuta la realizarea unor obiective sau pentru rezolvarea problemelor decizionale iar comitetele sunt grupuri formale permanente cu ajutorul cărora se realizează sarcini complexe. Grupurile informale nu sunt formate de către conducerea unei organizații, așa cum se formează grupurile formale, ci sunt formate de către angajați. In cadrul grupurilor informale membrii au interese, pasiuni și obiceiuri comune, aceste grupuri formându-se ca o necesitate a contactelor sociale dintre angajați, nefiind prezentate în structura organizatorică, însă existănd în toate organizațiile. Grupurile informale au propriile reguli si norme de comportament, care deși nu sunt scrise, fiecare membru le cunoaște iar fiecare persoană din acest grup știe cine face si cine nu face parte din el.
De-a lungul existenței sale, grupul trece prin cinci stagii însă nu toate grupurile trec prin toate cele cinci stagii, de exemplu, autoritatea unei persoane poate grabi procesul de evoluție al unui grup. Cele cinci stagii sunt: formarea, conflictul, normalizarea, maturizarea și dizolvarea. Formarea se referă la stagiul in care membrii grupului încep să se cunoască, încearcă să își stabilească obiectivele și dezvoltă procedurile prin care își pot realiza fiecare sarcinile. In stagiul de conflict pot apărea neîntelegeri între membrii deoarece prioritizează diferit obiectivele sau modul de conducere, realizarea sarcinilor, apărând de asemenea competiția iar unii membrii parăsească grupul, fapt care duce la eșec. Stagiul de normalizare este definit ca fiind stagiul în care membrii accepta opinii diferite, stabilindu-se un mod de comunicare si cooperare eficient intre ei. În cadrul etapei de maturizare fiecare membru al grupului își înțelege rolul său și își îndeplinește sarcinile eficient iar în ultimul stagiu, cel de dizolvare, de exemplu un grup care realizează un proiect ajunge la finanul acestuia și este nevoit să se dizolve.
Există o diferență între termenul de grup si cel de echipă dar totuși se face confuzie între cele două. Un grup este format din indivizi care au ceva in comun, în cadrul organizatiei grupurile se mai numesc si grupuri de lucru, având in comun faptul ca lucrează impreună, pe când o echipă este formată din doi sau mai mulți indivizi care lucrează împreună la realizarea unei sarcini care le-a fost atribuită sau la care s-au oferit voluntari, aceștia fiind recompensați împreună daca duc la bun sfârșit sarcina sau raspund ca o echipă daca aceasta nu este realizată la timp. O echipă poate fi formată dintr-un grup de persoane care lucrează împreună, însă nu orice grup de persoane formează mereu o echipă (Lussier și Achua, 2004).
Comportamentul managerului în organizație și stilurile de conducere
Prin intermediul cunoașterii comportamentului organizațional, un manager înțelege și ajută indivizii din cadrul organizației să lucreze mai eficient pentru a realiza obiectivele acesteia. Un manager poate influența comportamentul anagajaților și poate obține performanțe cât mai bune din parta lor prin tratarea fiecăruia în mod separat, individual. Acesta trebuie sa abordeze fiecare individ în mod diferit deoarece ei nu reacționează la fel când se confruntă cu situații identice, din acest motiv trebuie analizat si cunoscut comportamentul fiecărui angajat dar si al grupurilor din cadrul organizației.
Warren Bennis, cunoscut autor și cercetător american specializat în domeniul leadership-ului, a evidențiat distincția dintre leader si manager spunând faptul că un leader realizează activitățile care trebuie iar un manager realizează activitățile cum trebuie. Câteva dintre cele mai folosite distincții dintre leaderi si manageri sunt următoarele, un leader este mai preocupat de viitorul organizației, pe când un manager este mai preocupat de prezent, atunci când se realizează activitățile un leader va întreba „de ce”, pe când un manager va pune întrebarea „cum”, leaderii tind să pună accentul pe intuiție iar managerii mai mult pe logică (Kets de Vries, 2003).
Comportamentul managerului trebuie să fie unul cât mai flexibil în funcție de personalitatea subordonaților săi deoarece cu ajutorul flexibilității, acesta poate să îi înțeleagă mai bine, să empatizeze cu ei și de asemenea actiunile managerului pot deveni mai eficiente pentru a ajuta organizația.
Managerii trebuie să înțeleagă cum funcționează motivarea angajaților din cadrul companiei pentru a le fi mai ușor să îi îndrume pe aceștia să muncească mai eficient și să realizeze obiectivele organizației. Un manager trebuie să îi poată da angajatului șansa de a ajunge la realizarea de sine deoarece fără această șansă angajații pot devenii nemotivați.
Managerului îi revine responsabilitatea de a dezvolta sistemul organizațional pentru ca angajații sa fie productivi, fiind nevoie în zilele noastre ca aceștia să lucreze mai inteligent, nu mai mult. O altă responsabilitate a managerilor este de a avea o motivație a angajaților cât mai eficientă, aceasta putănd fi posibilă doar daca managerii își înțeleg angajații și daca le înțeleg reacțiile și diferitele comportamente amenințătoare, deoarece aflând aceste detalii ei pot influența comportamentele lor sau îi pot motiva în modurile potrivite.
Managerul poate influența comportamentul celor din jur prin diferite strategii, una dintre cele mai cunoscute fiind influența directă. Trebuie să interacționeze cu persoana pe care dorește să o influențeze, folosind o serie de metode precum recompensarea, pedeapsa, relațiile persoanle, vina sau folosirea situațiilor de criză.
În momentul căutării unei persoane care să ocupe un post de conducere din cadrul organizației, atenția cade pe cel care detine puterea de influență asupra altor oameni iar gasirea unui manager bun care stăpâneste eficacitatea de a conduce și de a influența subordonații poate duce organizația către succes. (Militaru, 2005)
Fiecare angajat își dorește la rândul său să dețină o anumită sursă de putere, mai mult sau mai puțin, în cadrul organizației. Această sursă de putere îi poate ajuta în diferite situații, precum marirea de salariu, pentru a simți autosatisfacția mult așteptată sau pur și simplu pentru a avea parte de succes și respect din partea celorlați din jur de la locul de muncă.
Una dintre sursele de puterea ale managerului este puterea personală, care se împarte în doua categorii, puterea de referent si puterea de expert. Puterea de referent este deținută de persoanele care au un caracter de admirat, aceștia deținănd carismă, curaj și caracteristici apreciate de cei din jur iar atunci când un manager posedă aceste caracteristici, subordonații lor tind să iși dorească și ei să fie ca el. Puterea de expert se referă la acel tip de manager care deține cunoștiintele necesare pentru a putea realiza sarcini complexe în cadrul organizației iar subordonații lui știu că se pot baza pe acesta pentru a realiza sarcinile însă ei se simt influentați de el doar în domeniul în care managerul are cunoștiințe foarte multe.
O altă sursă de putere deținută de manager este puterea organizațională, iar aceasta se poate împărții în trei categorii, puterea legitimă, corectivă și de recompensare. Puterea legitimă este dată de poziția pe care o are managerul în organizație, această putere este văzută ca fiind autoritară deoarece managerul le poate cere angajaților să execute o sarcină iar aceștia trebuie să se supună ordinelor. Puterea corectivă reprezintă sancțiunile care pot fi date de manager angajaților atunci când aceștia nu respectă regulile organizației . Puterea de recompensare se referă la abilitatea managerului de a oferi angajaților ceea ce aceștia doresc, recompense în urma realizării unor sarcini la locul de muncă, dacă aceștia au un comportament dorit de manager.
Stilurile de conducere sunt definite ca fiind tipuri de comportament cu ajutorul cărora un manager poate să își manifeste calitățile și competențele, pe care acesta le deține, asupra angajaților. Clasificarea stilurilor de conducere este următoarea, stilul autoritar, stilul democratic și stilul permisiv.
Stilul autoritar este specific acelor manageri care nu acceptă participarea angajaților ce li se subordonează, la realizarea atribuțiilor manageriale, ei fiind orientați asupra realizării sarcinilor, dorind să dețină controlul absolut asupra felului în care se realizează acestea. Controlul exagerat al managerului cu un stil autoritar are efecte negative asupra organizației și al subalternilor deoarece aceștia vor ajunge la o alienare profesională și încep să își piardă interesul, ca urmare a excluderii lor din luarea deciziilor.
Stilul democratic este caracteristic managerilor și acceptă participarea subalternilor, colaborând cu aceștia în vederea stabilirii obiectivelor și distribuirii sarcinilor de lucru. Subalternii managerilor care folosesc un stil democratic se simt implicați, participând la deciziile luate, le este stimulată creativitatea iar tensiunile și conflictele din cadrul organizației se diminuează. Practicarea acestui stil de conducere duce la o continuă participare din partea subordonaților, crescând interesul acestora în vederea realizării sarcinilor și dezvoltându-le dorința de a lua inițiative.
Stilul permisiv este folosit de foarte puțini manageri deoarece generează un grad mare de ineficiență într-o organizație. Acest stil este caracteristic managerilor care nu intervin prea mult în organizație și în coordonarea subalternilor, ei se bazându-se pe spontaneitate în modul de conducere. Managerul cu un stil permisiv, liberal acordă subordonaților un nivel mare de independență și le permite acestora să se organizeze singuri, folosind puterea de autoritate într-o mică măsură. (Dobrescu, 2016)
Managementul organizațional și apariția schimbării organizaționale
Organizația este construcție socială formală fiind definită drept un ansamblu de responsabilități și relații între mai multe persoane, iar prin eforturile care au avut loc din partea grupurilor, obiective comune sunt realizate. Organzațiile au o anumită stabilitate, reguli si proceduri respectate de indivizi si o ordonare ierarhică prin care se observă controlul exercitat de anumite persoane din cadrul organizației, această ierarhie putând fi mai mult sau mai putin vizibilă (Dobrescu, 2016).
Managementul schimbării repezintă totalitatea proceselor de planificare, organizare, coordonare, control și antrenare în vederea realizării unei modficării la nivelul organizației pentru a se ajunge la creșterea eficienței și la îmbunătățirea proceselor și activităților din cadrul acesteia, astefel crescând și competitivitatea.
În cadrul managementului organizațional intervin schimbări care ajută la îmbunătățirea organizației și la rezolvarea problemelor existente. Odată cu apariția nevoii sau dorinței de schimbare oamenii dezvoltă o rezistența la schimbare, aceasta fiind la nivel individul sau organizațional. La momentul schimbării organizaționale se produce schimbarea comportamentelor angajațiolor din cadrul companiei și crește capabilitatea acesteia de a rezista și de a se adapta la schimbările care pot intervenii pe parcurs.
Rezistența individuală la schimbare apare atunci cănd un individ are un comportament care se opune schimbării dorite în organizație deoarece îi este teamă de necunoscut, are obiceiuri deja formate și dependențe de persoane sau acesta are rațiuni economice care îl fac să opună rezistența. Teama de necunoscut apare atunci când intervin schimbări, deoarece individul începe să simtă o incertitudine creată de consecințele care pot veni odată cu aceasta. Obiceiurile unei persoane de la locul de muncă pot să îi confere acesteia securitate și confort dar în același timp pot fi și un factor de rezistența la schimbare, la fel este și dependența de alte persoane deoarece individul care depinde de cei din jur nu are încredere în sine sau așteaptă din partea altor persoane confirmarea și explicația care să îl convingă că este necesară o schimbare. Un alt motiv de rezistență la schimbare este rațiunea economică a indivizilor deoarece acestia se tem că schimbare le poate reduce din venituri, având o rutină stabilită, știind cum să își îndeplinească sarcinile, iar apariția schimbării îi poate face să creadă că nu vor tine pasul cu noile cerințe, astfel punându-și în pericol veniturile.
Rezistența organizațională la schimbare apare deoarece anumite persoane din cadrul organziației presimt că odată cu apariția schimbării le va fi amenințată și puterea sau influența lor, deoarece se pot introduce programe care ajută subordonații să obțină mai multe informații necesare dezvoltării, ca mai apoi aceștia să își dorească o poziție nouă în organizație. Nevoia apariției unei structuri organizaționale duce la apariția rezistenței din partea angajaților deoarece o mare parte dintre aceste organizații au o structură mecanicistă, care tinde să respingă încercările de a efectua o schimbare iar în organizații se dorește ca acestea să fie cât mai adaptive.
Schimbarea continuă trebuie să existe în cadrul organizațiilor deoarece acestea sunt nevoite să țină pasul cu dezvoltarea economică globală, cu competitorii și cu cerințele și așteptările clienților într-o continuă modificare. Atunci când organizația nu reușește să se schimbe crește riscul de supraviețuire al acesteia, de aceea Jeffrey Pfeffer si Robert Sutton dau ca sfat managerilor să se concentreze pe patru pași importanți ca mai apoi să ajungă la o eficiență cât mai ridicată, acești pași fiind arătarea angajaților că există o disatisfacție în modul de organizare, lucru actual, oferirea de sfaturi în cum trebuie abordată schimbarea, oferirea de încredere că aceasta schimbare este bună și acceptarea faptului că există nevoia de schimbare în cadrul organizației deoarece ceva nu funcționează bine în momentul actual (Huczynski, 2013).
Motivrea angajaților
Motivarea este unul din cele mai importante procese din cadrul unei organizații deoarece cu ajutorul acestui proces angajați sunt motivați de către manageri pentru a ajunge la atingerea obiectivelor. Conceptul de motivație arată ceea ce îi face pe angajați să muncească mai eficent și mai mult, de asemenea ce îi poate face pe aceștia să vină la locul de muncă entuziasmați și să își realizeze activitățile zilnice.
Prin intermediul comportamentului organizațional se identifiă gradul în care sunt motivați angajații, cum poate crește motivația lor in timp sau dacă iși mai doresc sa rămână in organizație in viitor, de asemenea, dacă este folosită metoda potrivită de motivare a lor, aceștia vor avea o performanță crescută și semificativă, care poate ajuta atât organizația cât și fiecare individ în parte deoarece pe parcursul timpului se va perfecționa în carieră.
Motivarea angajaților din cadrul unei organizații poate fi influențată de o serie de factori intrinseci sau extrinseci. Factorii instrinseci sunt aceia care vin din interiorul individului, respectiv valorile acestuia, personalitatea, responsabilitatea față de propria muncă, împlinirea personală iar factorii extrinseci sunt salariul, condițiile de muncă, stimulente, securitatea postului deținut în companie, acestea fiind cerințe de bază ale fiecărui individ. (Preda, 2006)
Teoriile motivaționale ale angajaților sunt discutate pe parcursul timpului de mai mulți sociologi, printre cele mai importante se pot menționa ”Ierarhia nevoilor” de Abraham Maslow, “Teoria așteptărilor” susținută de către Victor Vroom, “Teoria consolidării” al lui B.F. Skinner și “Teoria nevoilor” al lui McClelland.
“Ierarhia nevoilor”este adusă în discuție de către Abraham Maslow care clasifică nevoile oamenilor în cinci categorii, nevoi fiziologice, nevoi de securitate, nevoia de apartenență, nevoia de stimă și nevoia de auto-realizare. Acesta susține faptul că este nevoie să fie realizate mai întâi nevoile de bază ale fiecărui individ pentru ca mai apoi acesta să se simtă motivat și să iși poată atinge si nevoile de la nivelul superior.
Nevoile fiziologice sunt acele nevoi de bază catre trebuie satisfăcute mai întâi de oameni deoarece fiecare individ simte nevoia de hrană, odihnă, îmbrăcăminte, aer iar fără acestea nu ar putea să își realizeze următoarele nevoi și devin mai puțin interesați de relațiile sociale. Nevoia de securitate se referă la dorința individului de a simți un grad de siguranță la locul de muncă. Acestă nevoie este satisfăcută prin oferirea siguranței postului de muncă, a unui salariu peste minimul necesar de a supraviețuii, de asemenea este important ca locul de muncă să fie cât mai sigur și să li se ofere securitate, prin acordarea de echipamente necesare și prin reducerea pericolui de a fi accidentat.Nevoia de apartenența la grup apare odată cu realizarea nevoilor fiziologice si a celor de securitate, individul simțind nevoia de a socializa cu cei din jur si de a face parte dintr-un grup. În momentul în care o personă nu comunică, este izolată de ceilalți și nu simte că nevoia de apartenența s-a realizat, va incerca să o realizeze, consumând un nivel mare de energie.Nevoia de stimă se manifestă atunci când un individ dorește să fie recunoscut de cei din jur și să simtă că aduce un gra de valoare în organizației. Acesta se așteaptă ca acțiunile efectuate să îi fie recunoscute atât de către colegi, dar mai ales de către manageri.Nevoia de auto-realizare este poziționată în vârful piramidei nevoilor despre care vorbește Maslow. În urma satisfacerii tuturor nevoilor anterioare, individul simte nevoia de a ajunge la potențialul lui maxim, de a-și realiza toate obiectivele propuse.
„Teoria așteptărilor” elaborată de profesorul Victor Harold Vroom,susține faptul că oamenii doresc anumite rezultate, în funcție de strategiile sau actiunile lor, acestea pot fi cele dorite, astfel oamenii aleg strategiile cele mai bune pentru a primi rezultatele sau recompensa scontată. Victor Harold Vroom enumera mai mulți factori importanți în această teorie, precum, așteptarea, valența, rezultatul, instrumentalizarea, abilitatea și alegerea.
Așteptarea: în urma unor acțiuni sau strategii urmate, oamenii doresc obținerea unui rezultat, creându-și așteptări
Valența: se referă la preferința unei persoane la unui anumit rezultat. Valența poate fi pozitivă sau negativă, cea pozitivă fiind reprezentată de o promovare sau o primă iar valența negativă se referă la o mustrare
Rezultatul:se referă la terminarea comportamentului ales de o persoană iar rezultatele fiind de nivel prim sau nivel secundar. Rezultatul de nivel prim înseamnă performanța angajatului iar rezultatul de nivel secundar înseamnă consecințele care urmează dupa acea performanță.
Instrumentalizarea: se referă la legătura dintre rezultatele considerate ca fiind pe primul sau al doilea nivel, putând fi cuantificate cu +1 și -1. Primul nivel fiind considerat activitatea efectuată iar al doilea nivel fiind evaluarea, dacă acestea sunt pozitive, atunci instrumentalitatea dintre cele două este +1
Abilitatea:se referă la capacitatea unui individ de a îndeplini o activitate la locul de muncă care îi poate aduce un rezultat pozitiv, însă anumiți indivizi știu că nu posedă acea abilitate necesară pentru a duce la bun sfârsit activitatea și decid să nu o efectueze, iar lipsa unor abilități poate duce chiar la o motivație scăzută a unei persoane
Alegerea: se referă la decizia individului de a alege comportmentul favorabil care îl poate ajuta să obțină rezultatul dorit (aput Popescu, 2013).
Conform spuselor lui B.F. Skinner, cunoscut influent psiholog american, în“Teoria consolidării” fiecare persoană are anumiti stimuli care pot fi controlați iar cu ajutorul acestora să fie controlat și comportamentul persoanei. Este important ca stimulii unui angajat să fie cunoscuți deoarece prin folosirea acestora se poate ajunge la comportamentul dorit în cadrul organizației. În cadrul organizațiilor, managerii folosesc Teoria consolidării, recompensând comportamentele dorite pentru a le putea menține iar atunci când un comportament este negativ, nedorit de manageri, ei recurg la ignorare sau la pedepsire deoarece făcând aceste lucruri el va dispărea pe parcursul timpului. În momentul în care un individ observă faptul că un comportament negativ îi poate atunci atenție, el va continua să îl folosească, tocmai din acet motiv trebuie ignorat, pentru a nu putea concepe atenția oferită de orice fel, ca fiind o recompensă.
McClelland aduce în discuție „Teoria nevoilor” iar în urma unor studii acesta afirmă faptul că fiecare persoană are un nivel de aspirație care îi poate influența comportamentul și nevoile de realizare, fiecare persoană având diferite nevoi. În cadrul Teoriei nevoilor, McClelland pune în discuție trei nevoi de dezvoltare: nevoile de realizare, nevoile de afiliere și nevoile de putere.
Nevoile de realizare: Când o persoană simte nevoia de realizare începe să aibă un comportament competitiv când vine vorba de standarde și chiar de sine însuși. Angajatul încearcă să își depașească propriile limite, performanțe sau performanțele celor din jur dar nu face acest lucru împotriva celorlalți, deoarece își dorește o satisfacție intrinsecă.
Nevoile de afiliere: În momentul apariției nevoii de afiliere o persoană dorește să se împrietenească cu cei din jur, cu colegii de la locul de muncă prin crearea de relații de prietenie, de asemenea tinde să respecte normele, dorințele celor din jur și simte nevoia ca acești colegi să îi aprobe actiunile pe care le face, ceea ce îl motivează fiind afiliere si comunicarea cu cei din jur.
Nevoile de putere: Când individul simte nevoia de putere își dorește să aibă controlul asupra celor din jur pentru a putea lua decizii sau de a-și asuma responsabilitatea în locul lor. Persoanele care au nevoie de putere se simt motivați de posturile care le oferă oportunitatea acestora de a avea un impact mare asupra altor oameni iar aceste posturi pot fi cele de managemet, relații cu clienții sau orice post în care se pot desfăsura activități sociale. Această nevoia de putere mai este asociată cu nevoia de autostimă pe care o menționează Maslow în „Ierarhia nevoilor”.
Performanța este definită ca fiind realizarea deosebită a unui individ intr-o anumită activitate pe care o desfăsoară. În momentul stabilirii performanțelor trebuie să se ia în calcul rezultatele obținute de către un salariat sau un grup, apreciându-se loialitate, productivitatea și inovarea acestora. (Chivu, 2009)
Concepte precum eficiența, eficacitatea și costul sunt asociate deseori cu performanța din organizații. Performanța este legată de realizarea obiectivelor din cadrul organizației, măsurandu-se prin gradul de realizare a acestora. Câțiva dintre factorii care influențează performanța, eficiența organizației sunt relațiile stabilite între indivizi care se implică într-o acțiune și rezultatele acțiunii dar și relația dintre implicarea indivizilor și necesitățile acestora.
Performanța angajatului este de asemenea legată de efortul pe care îl depune acesta la locul de muncă, abilitatea de îndeplinire a sarcinilor pe care le primește zilnic și înțelegerea lor. Un angajat poate produce o performanța semificativă pentru organizație dacă înțelege activitățile pe care trebuie să le realizeze și obiectivele care pot fi atinse însă un rol important îl au și abilitățile fiecărui individ deoare fără acestea sarcinile nu ar putea fi duse la bun sfârșit sau ar încetinii procesul.
Conform spuselor lui Edwin Locke în The Blackwell Handbook of Principles of Organizational Behaviour, selecția personalului este un pas important iar aceștia trebuie aleși în funcție de inteligență, conștiinciozitate și stabilitate emoțională pentru ca ei să aibă o performanță cât mai crescută la locul de muncă. Inteligența reprezintă abilitatea de a învăța, de a înțelege și de a rezona cu conceptele și modul de rezolvarea a unor problemelor. O inteligență ridicată conduce la abilitatea de a învăța cât mai rapid lucruri din ce în ce mai complexe care sunt necesare în cadrul organizație. Atunci când se vorbește de inteligență se poate menționa faptul că aceasta este o abilitate mentală generală dar și o abilitate cognitivă. Pentru a avea o performanță semificativă, organizațiile trebuie să angajeze personal cu o inteligență ridicată dar nu numai deoarece, conștiinciozitatea și stabilitatea emoțională sunt la fel de importante. Angajarea unui individ inteligent duce la o înțelegere rapidă a obiectivelor de la locul de muncă și la creșterea cunoștiințelor procedurale, dar acest lucru nu este suficient deoarece angajarea unui individ conștiincios și stabil emoțional conduce la obținerea unor angajați dedicați organizației, care vor încerca continuu să ajungă la potențialul maxim, vor fi mai rezistenți în situațiile limită sau de stres care pot apărea pe parcursul timpuluiși de asemenea aceștia au un simț al responsabilității ridicat și doresc să îi ajute pe ceilalți colegi (Locke, 2003). În concluzie, este recomandat ca angajații să dețină cele trei abilități, deoarece acestea combinate duc la creșterea performanțelor individuale, a productivității dar și a eficienței organizației.
Organizațiile pun accentul pe performanță deoarece acesta le asigură un viitor pe piață și de asemenea ajută la dezvoltarea personalului. Performanța individuală poate fi exprimată prin productivitate, loialitate și inovare. Productivitatea, din punct de vedere economic este relația dintre intrări și ieșiri atunci când are loc o activitate iar din punct de vedere al productivității individuale aceasta se referă la legătura și rezultatul obținut dintre calitățile, atuurile unui angajat, nivelul de satisfacție al fiecăruia și condițiile de muncă din cadrul organizației. Loialitatea repezintă un element important pentru organizației deoarece cu ajutorul acesteia își poate menține angajații însă aceasta loialitate trebuie sa vină atât din partea indivizilor cât și din partea organizației care trebuie de asemenea să aibă o comunicare cât mai eficinetă Acestă loialitate se menține prin oferirea de încredere și motivație eficientă, necesară angajaților. Ionovarea a devenit un pas necesar pentru organizații deoarece există o concurență ridicată pe piată și este nevoie ca munca să fie susținută prin noi metode sau servicii. Există un risc în procesul de inovare deoarece toate ideile și acțiunile care vor să fie implementate trebuie testate anterior pentru a diminua posibilitatea de a eșua, de asemenea trebuie să existe loialtate și încredere în momentul inițierii procesului creativ de inovare (Craiovan, 2006).
În momentul implementării unui sistem de evaluare a performanțelor angajaților trebuie să se aibă în vedere identificarea rezultatelor și a performanțelor personalului la momentul actual, acordarea oportunității fiecăruia de a-și îmbunătății performanțele, motivândui și de asemenea identificarea nevoilor acestora. In lipsa unei evaluării a performanțelor, angajații încep să aibă un comportament disfuncționat care nu poate fi controlat și va aduce pierderi în cadrul organizației. Disfuncționalitatea este înțeleasă prin următoarele acțiuni, absenteismul de la locul de muncă și fluctuația continuă de personal în organizației. Un sistem de evaluare a performanțelor este benefic deoarece motivează angajații să își asume responsabilitatea, să încerce să își îmbunătățească modul de lucru și de asemenea să lucreze la dezvoltarea abilitățile lor personale.
Performanța organizației dar și a angajaților care fac parte din aceasta reprezintă un element important în zilele noastre deoarece astfel organizația poate supraviețuii pe piața actuală iar prin motivarea și evaluarea performanțelor, angajații primesc oportunitatea de a se dezvolta, perfecționa și de a aduce o eficiență mai crescută în tot ceea ce fac la locul de muncă.
Departamentul de resurse umane
Departamentul de resurse umaneare rolul de a ajuta organizația să evolueze, de asemenea gestioneaza resura umană din cadrul acesteia șicoordonează angajații care au un rol important în realizarea obiectivelor propuse. Un alt rol al departamentului de resurse umane este acela de a susține schimbarea organizațională și a comportamentului indivizilor pentru ca organizația să se poată adapta la mediul de funcționare.
Pe lângă procesul de selecție și recrutare, departamentul de resurse umane mai are și alte atribuții pe care trebuie să le îndeplinească iar câteva dintre aceste sunt următoarele: pregatirea și perfecționare angajaților, motivarea acestora, rezolvarea problemelor existente între angajați, evaluarea performanțelor și oferirea oportunități acestora de a se dezvolta în cadrul companiei sau de a-si descoperii sau îmbunătății abilitățile de lider.
Una din activitățile departamentului de resurse umane este aceea de a evalua performanțele angajaților din cadrul organizației, activitate semificativă, complexă și importantă care presupune evaluarea potențialului profesional deținut de fiecare angajat, evaluarea comportamentului resurselor umane și evaluarea performanțelor obținute pe parcursul unei perioade de timp de către aceștia (Nica, 2006)
Resursa umană este cea care aduce un grad de valoare organizației, ajutând la realizarea obiectivelor propuse dar și la creșterea productivității și a calității serviciilor oferite, de aceea este important ca fiecare persoană, în momentul angajării să fie pozitionată pe departamentul potrivit în funcție de aptitudinile și cunoștiințele deținute. Este necesar ca departamentul de resurse umane să aducă persoanele necesare și cât mai potrivite pentru fiecare post vacant din cadrul organizației iar ca această activitate să fie eficientă, persoana care execută procesul de recrutare trebuie să aibă pregătirea și cunoștiințele necesare în domeniul resurselor umane.
Organizațiile obișnuiau să acorde o atenție relativ scăzută planificării resurselor umane în comparație cu atenția acordată altor activități. Planificarea resurselor umane permite asigurarea de personal necesar organizației în funcție de evoluția previzionată, de asemenea preîntâmpină o posibilă lipsă a personalului pe viitor. În vederea efectuării planificării resurselor umane trebuie să se ia o serie de acțiuni printre care pot fi enumerate următoarele, analiza vârstei medii a angajaților și fluctuația lor într-o perioadă de aproximativ 5 ani, apoi urmând compararea cerințelor cu disponibilitățile din compartimentele organizației (Russu, 2004).
Atribuțiile departamentului de resurse umane au un rol important în cadrul organizației deoarece atunci când acestea sunt executate în conformitate cu cerințele, performanța și eficiența crește. Departamentul de resurse umane poate aduce un efort de calitate și îmbunătățiri care pot afecta vizibil și în mod direct câștigurile organizației iar acesta poate demonstra că aduce un plus de valoare organizației precum aduc și alte departamentele, cum ar fi cel de vânzări, marketing, contabilitate și poate avea o contribuție directă la creșterea performanței însă multe organizații nu sunt încă sigure dacă este cea mai potrivită decizie să lase departamentul de resurse umane să aibă o influența așa de mare asupra eficienței deoarece există un manager care nu înțelege aceasta abordare holistica de îmbunătățire a calității și a rolului critic al unui angajat în departamentul de resurse umane sau pentru că aceștia nu reusesc să își asume rolul de leadership în totalitate deoarece nu cunosc business-ul în totalitate (Bowen, 1992) Rolul departamentului de resurse umane a devenit din ce în ce mai important mai ales în ultimii ani, având responsabilitatea de a ajuta la atingerea obiectivelor organizației.
Un alt rol important pe care îl au cei din departamentul de resurse umane este acela de a fi un intermediar direct între managerul organizație și angajații care se află în subordine, acesta fiind ajutând fiiecare personană din cadrul unei companii pe cât de mult posibil, având responsabilitatea de a fi un consiler dar și mediator, elîncearcă să înțeleagă nu doar angajații dar și managerul, nevoile acestora și în momentul apariției unui conflict între cele două părți sau între angajați, departamentul de resurse umane trebuie să ajute la rezolvarea conflictului, ca ambele părți să aibă de câștigat și la menținerea relațiilor de muncă cât mai strânse pe o perioadă lungă de timp, pentru a nu se ajunge la disfuncționalități distructive care ar afecta organizațiia pe viitor.
Departamentul de resurse umane trebuie să aducă un plus de valoare în cadrul organizației și să ajute la realizarea obiectivelor acesteia prin recrutarea unor angajați profesioniști, dedicați și necesari cerințelor aduse de către organizație. Acest departament trebuie să ajute și să trateze toți angajații cu egalitate, ca aceștia să ajungă la o eficiență ridicată care să aducă beneficii organizației dar și să realizeze o performanță cât mai bună și să se dezvolte pe parcursul timpului. Alte roluri ale departamentului la fel de important ca celelate ar fi asigurarea unei sănătății cât mai bune al angajaților și pregătirea programelor de tranining cu ajutorul cărora personalul poate ajunge la o performanță semnificativă și își poate dezvolta o serie de abilități.
Capitolul 3: Metodologia cercetării
Ipoteze
Ipotezele abordate sunt în număr de trei, acestea fiind următoarele
Cu cât motivația intrinsecă este mai mare cu atât comportamentul organizațional al anagajaților este mai eficient în activitățile realizate
Nevoia de realizare crescută a unui individ duce la un comportament competitiv mai ridicat
Cu cât relația dintre manager și subordonați este mai bine consolidată, cu atât performanța subordonaților este mai ridicată
Întrebări de cercetare
Care este forma de motivație care considerați că vă face să vă simțiți mai performant la locul de muncă?
Cât de important este pentru dumeavoastră ca realizările personale să fie recunoscute în cadrul companiei?
Considerați că stilul de leadership al managerului vă poate influența performanța zilnică de la locul de muncă?
Metodologia
Metoda de cercetare aleasă este ancheta iar instrumentul folosit în cadrul proiectului de cercetare pentru culegerea datelor asupra „Comportamentului organizațional din cadrul departamentului de resurse umane în compania Genpact” este chestionarul, un instrument cantitativ, aplicat pe 40 de persoane, care va conține 23de întrebări, atât deschise, semi deschise cât și închise la care vor răspunde angajații Genpact din cadrul departamentului de resurse umane și va fi distribuit către aceștia online, dorindu-se ca rezultat culegerea informațiilor de la toți cei 40 de angajați, informații care să reflecte comportamentul organizațional al acestora, ca mai apoi sa se poată ajunge la o concluzie a cercetării, afirmându-se sau infirmandu-se gradul ipotezele propuse. Chestionarul va conține întrebări care vor testa motivația, performanțele, relațiile stabilite pe diferite niveluri ierarhice, comunicarea între indivizi și grupuri.
Chestionarul este un instrument de investigare alcătuit dintr-o serie de întrebări scrise, uneori existând și imagini grafice, care mai apoi este aplicat asupra indivizilor de către operatorii care conduc acheta sau este autoadministrat și în cele din urmă răspunsurile acestora sunt înregistrate în scris și analizate. Înțelesul acestui termen de chestionar se dezvoltă, ne fiind vorba doar de întrebări, ci existând posibilitate de introducere și a unor imagini care pot servi ca stimuli iar aceștia trebuie aleși în raport cu ipotezele cercetării efectuate de către operatori. În cadrul chestionarului atunci când este construit, întrebările și imaginile trebuie să aibă o ordine cât mai logică în funcție de criteriile stabilite (Chelcea, 2001).
Sociologul american Earl R. Babbie susține faptul că un chestionar reprezintă un mod de colectare a datelor prin mai multe întrebări puse unor persoane sau prin prezentarea unor enunțuri cu diferite puncte de vedere iar aceștia trebuie să precizeze cu care dintre ele sunt de acord și cu care nu.
În momentul ordonării întrebărilor într-un mod logic se iau în considerare două criterii, timpul și gradul de abstractizare. Ordonare logică în funcție de criteriul, timp se referă la faptul că persoana va trebuii să răspundă mai întâi la întrebări despre trecut, apoi despre prezent și mai apoi despre viitor iar ordonarea logică în funcție de gradul de abstractizare pune persoana în situația de a răspunde la întrebări cât mai concrete, apoi răspunzând la cele abstracte.
Ancheta este folosită de științele socioumane prin care se realizează un schimb de informații între operatori și respondenții chestionarului. În cadrul anchetei efectuate de mine în cadrul companiei va exista o comunicare indirectă deoarece se va folosii ancheta în scris, chestionarul fiind transmis în mediul online către angajații din cadrul departamentului de resurse umane.
Avantajele folosirii anchetei în scris, indrectă sunt costurile reduse deoarece se va realiza în mediul online, transmiterea rapidă a chestionarului către posibilii respondenți, indivizii pe care se aplică acesta nu pot fi influențați de către operator prin acțiunile, gesturile și prezeța lui iar un ultim avantaj este faptul că există anonimatul, individul având libertatea de a răspunde sincer la întrebarile din chestionar fără a se simți inhibat sau influențat în orice fel de către circumstanțele și persoanele din jur, informațiile lui fiind păstrate doar de către operator, neefind divulgate anterior. (Rotariu, 1997)
Genpact este o companie multinațională care are sediul în mai multe orașe din lume, printre care și în România. Aceasta oferă servicii de Business Process Outsoucing și furnizează servici externalizate pentru mai multe companii din anul 1997, atunci când s-a înființat însă în România s-a deschis primul sediu în anul 2005, în București, urmând ca mai apoi să deschidă un nou sediu în Cluj Napoca.
Sediul principal al companiei se află la New York, condus de către Tiger Tyagarajan, având angajați în toată lumea în număr de 70.000 dintre care doar 4.500 în Europa și 4.000 în România, având un capital social la momentul actual de 6 042 476 RON. Angajații din București sunt în număr de 3.000 iar cei din Cluj Napoca sunt în număr de 1.000, aceștia oferind servicii pentru aproximativ 40 de companii în 20 de limbi străine precum engleză, spaniolă, franceză, cehă, germană și olandeză.
Compania oferă servicii de achiziții, IT, financiar și contabilitate, relații cu clienții, servicii de reengineering și de externalizare a resurselor umane. Aceasta promovează inovația, energia, concentrarea și munca în echipă, având ca Motto „creștem atunci când angajații noștri cresc”, „reușim atunci când clienții noștri reușesc”.
În interiorul companiei exită birouri open space care ajută la o continuă comunicare, aceasta fiind eficientă deoarece angajații pot comunica mai ușor între ei. Platformele folosite de angajați sunt Microsoft Lync, Gmail și telefonul de serviciifacilitează schimbul de informații între aceștia și îl face să fie cât mai rapid. Fiecare angajat primește zilnic oferte de a participa la training-uri gratuite organizate de companie prin platformele utilizate de aceștia, aceste training-uri ajutândui să comunice între ei și să își dezvolte abilitățile profesionale dar și personale.
În cadrul departamentului de resurse umane din companie există trei echipe, cea de recrutare, talent aquisition și cea de training & development, acestea având în total un număr de aproximativ 60 de angajați în București. În momentul în care o nouă persoană se alătură echipei de resurse umane, va sta într-o perioadă de shadowing lângâ un angajat cu experiență până își primește propriul birou de lucru și un cont personal pe platforma companiei. Persoanele din departamentul de resurse umane au un target zilnic de atins, ca de exemplu cei din talent aquisition trebuie să programeze zece persoane la interviul lingvistic sau la interviul de recrutare iar în momentul în care un angajat depășește acest target i se acordă un bonus la finalul lunii, acesta fiind cuprins între 0 si 1000 de lei, în funcție de performanțele pe care le-a realizat și importanța lor iar pentru a putea ține evidența numărului persoanelor contactate, acestea trebuie introduce în baza de date a companiei. Performanțele lor sunt recunoscute și răsplătite atât prin bonusuri cât și prin oferirea de diplome care mai apoi sunt expuse pe panoul din cadrul departamentului de resurse umane iar acumularea de experiență și de performanțe cât mai ridicate îi poate ajuta să avanseze în funcție, având șansa de a fi transferați în altă țară sau de a avansa în funcție în sucursala din care fac parte la momentul actual.
Capitolul 1. Introducere
Tema pe care am ales-o începe printr-un prim capitol care face referire la literatura de specialitate une se regăsesc diverse teorii și studii precum, cele privind aspectele generale despre tehnologie, generația internetului, rețelele de socializare, IAC și e-learningul, unde mai mulți autori vorbesc despre aceste subiecte. În continuarea lucrării se regăsește partea de metodologie pe care am construit-o parcurgând literatura de specialitate regăsită în primul capitol, urmată de analiza datelor obținute și care se încheie cu parte de concuzii, limite și direcții viitoare de cercetare.
Motivația alegerii temei
Am ales această temă deoarece este de actualitate, este accesibilă și fac parte dintre pesoanele care sunt interesate de tehnologie și instrumentele digitale. Am fost interesată de rolul pe care îl au acestea în viața de student și cât de bine știu studenții să le utilizeze în scopuri didactice. Totodată, în cei trei ani de facultate am realizat cât de importante sunt instrumentele digitale, fiind nevoită să realizez multe proiecte, cercetări, teme, care necesitau utilizarea acestora și am fost interesată să aflu care sunt opiniile și celorlalți studenți referitoare la acest aspect.
În opinia mea, este o temă interesantă care oferă multe informații și poate capta atenția ușor. În prezent, tehnologia face parte din viețile noastre și tot mai multe persoane o utilizează și este important să știm în ce scopuri este aceasta utilizată, in special de către studenți, si care este capacitatea acestora de a o utiliza.
Întrebările la care lucrarea își propune să răspundă
1. În ce măsură studenții utilizează e-learningul?
2. Cum determină instrumentele digitale activitatea didactică a studenților?
3. Cât de mult utilizează studenții rețelele de socializare pentru a studia?
4. În ce măsura internetul ușurează munca depusă de student pentru a studia?
5. Care sunt formele de predare preferate de studenți între cele tradiționale și cele moderne (PowerPoint, Video etc)?
Capitolul 2. Cadrul teoretic
În viața cotidiană tehnologia joacă un rol foarte important, în special în procesul didactic. În acest capitol se vor regăsi diverse teorii referitoare la tehnologie, studii efectuate în anumite țări pentru a obține informații referitoare la utilizarea tehnologiei și a instrumentelor digitale de către studenți în viața de zi cu zi, dar și în procesul didactic.
2.1. Aspecte generale privind tehnologia
“Tehnologia se referă la aplicarea practică a cunoașterii prin intermediul tehnicilor utilizate în activitățile productive, în mod obișnuit, dar nu și necesar, tehnologia este privită în relație cu sectorul productiv al vieții sociale, așa cum uneori este analizată în corelație cu știința, deși nu se reduce la aplicarea cunoașterii științifice, deoarece tehnologia nu se bazează exclusiv pe știință. Formele simple de mecanizare de la începutul epocii industriale, de exemplu, nu au avut nici o legătură directă cu știința”. (Vlasceanu, Zamfir, 1998, p.625)
Tehnologia are trei dimensiuni:
1.Materială- aceasta dimensiune face referire la ansamblul de unelte, mașini, instalații, aparate, dar și la dispozitive care pot fi utilizate în diverse activități sociale;
2.Normativă- cuprinde normele de utilizare, dar și rețele de organizare care sunt asociate unei tehnologii;
3.Socială- aceasta este reprezentată de ansamblul de abilități și comportamente, atât individuale cât și colective, dar și de normele sociale care sunt generate de utilizarea unei tehnologii. (Vlasceanu, Zamfir, 1998, p.625)
După anul 1951, primele tehnologii educaționale au fost promovate în școli, după 1981 au fost realizate primele aplicații pentru instruire și învățare, iar în 1984 au fost dezvoltate programe pentru medierea învățării, dar și programe-jocuri pentru învățare. (Apostol, Bodea, Roșca, Zamfir, 2002, p. 16)
“O dată cu începutul secolului XXI s-a înregistrat și aplicat un număr imens de soluții inovative în dezvoltarea noilor tehnologii. Astfel, au fost realizate un număr foarte mare de dispozitive tehnologice. Pentru a utiliza însă la adevărata valoare produsele acestor noi tehnologii, consumatorii sunt forțați să învețe în mod continuu cum să le folosească”. (Gorghiu.G, Gorghiu.L, Vuopala, 2013, p. 51)
În anii 1980 s-a descoperit, în urma unor programe de cercetare, că publicul din Europa și America are cunoștințe științifice scăzute. Publicul opune rezistență în domeniul științei și tehnologiei din cauza ignoranței, superstițiilor și temerilor pe care le au. (Allum, 2008, Grove-White, 2000, Priest, 2001, Wynne, 2001 apud Brișcariu, 2015, p. 81). În urma investigațiilor realizate în Regatul Unit al Marii Britaniei, Evans și Durant (1995) “au identificat o corelație pozitivă între alfabetizarea științifică și atitudini favorabile față de știință și față de tehnologie”. (Allum, 2008 apud Brișcariu, 2015, p. 82)
Studiile arată că cei mai entuziaști cu privire la tehnologie sunt tinerii. A avea un copil de întreținut presupune a avea acasă un computer. În toate țările din Uniunea Europeană, procentul celor cu varste cuprinse între 16-24 ani care folosesc zilnic computerul a crescut în 2007 la aproximativ 70% față de 2004 unde procentul era de 50% . Tinerii sunt cei care utilizează zilnic computerul, dar și internetul, mai des decât celelalte categorii de vârstă. (Dalu.A, Dalu.C, Dalu.I, Iftode, Lazăr, Manu, Marcovici, Mitulescu, Ștefănescu, Tucă, 2011, p. 38-39)
În urma rezultatelor din Eurobarometrul realizat în 2005, România se află printre ultimele țări din Uniunea Europeană în ceea ce privește educația non-formală. Din 32 de state sondate România ocupă poziția 30, urmată de Bulgaria care ocupă poziția 31 și Portugalia pe poziția 32. Țările aflate pe primele locuri sunt Suedia, Olanda și Danemarca. (Brișcariu, 2015, p. 138-139)
În prezent, calculatorul este o resursă de informații, iar utilizarea acestuia este pentru comunicare, instruire și informare. Calculatorul este foarte util și necesar în procesul de învațare, dar poate fi utilizat și pentru transmiterea informațiilor necesare sau pentru păstrarea documentelor. Calculatorul stimulează creativitatea în procesul de predare-învățare-evaluare. Calculatorul este utilizat în învățământ ca instrument pentru a putea învăța, studia și evalua. Acesta stimulează atât studiul individual, cât și controlul și autocontrolul. Chiar dacă profesorul nu va fi înlocuit nicodată de calculator, acesta va modifica anumite roluri și funcții. (Bostan, 2014, p. 35-37)
În domeniul instruirii, calculatorul poate fi utilizat: “ca mijloc didactic, ca instrument managerial, ca obiect de studiu în predare/învățare”. (Apostol, Bodea, Roșca, Zamfir, 2002, p. 18). Instruirea cu ajutorul calculatorului reprezintă metoda didactică sau de învățământ, care
pune în valoare principiile modelării și analizei activității de instruire în circumstanțele noilor
tehnologii informatice. (Bostan, 2014, p. 35) Tehnologia de instruire îmbunătățește atât eficiența cât și efectivitatea procesului de învățare. (Adăscăliței, 2007, p. 13)
Tehnologia a avansat foarte repede de la începutul apariției sale și continuă să se dezvolte pe zi ce trece, aceasta având atât influențe pozitive, cât și negative asupra noastră. Capacitatea studenților de a utiliza instrumentele digitale în scopuri didactice va crește pe viitor, tocmai pentru că și tehnologia va avansa, iar aceștia vor fi nevoiți să invețe să o utilizeze cât mai bine.
Generația Internetului
“Internetul constituie o rețea de rețele, conectând calculatoarele ale unor diverse instituții și persoane private și furnizând o infrastructură prin care utilizatorii unui calculator sau ai unei rețele pot accesa diverse sisteme aparținând altor rețele”. (Brut, 2006, p. 15). În prezent, oricine dorește și indiferent de ce calculator deține poate accesa Internetul și permite comunicarea cu alte calculatoare conectate la Internet. (Brut, 2006, p. 15)
Atât studenții, cât și profesorii doresc tot mai mult să folosească tehnologia, însă aceasta trebuie combinată cu metodele tradiționale pentru a putea fi eficientă. Pentru a putea comunica și colabora foarte usor cu studenții, Internetul ofera foarte multe oportunități profesorilor. (Brut, 2006, p. 9-10)
“Generația Internetului” (Tapscott, 2008), care este denumită și „Generația Y” (Peattie, 2007), reprezintă în mai multe state cel mai mare segment demographic (apud Fabiani, Jouini, Lima, Namaci, 2014, p. 33). Brut (2006), susține că “din punct de vedere al studentului, “generația Internet” este strans legată de tehnologie.” Simplitatea de a crea o pagină Web personală încurajează studenții, profesorii, dar și părinții să redescopere cât de fescinante sunt scrisul și publicarea.
Paginile Web ajută totodată și elevii care termina liceul, să se informeze despre universitatea la care doresc să studieze. (Brut, 2006, p. 10)
Există însă și diferențe de comportament între tinerii care se pricep la tehnologie și părinții acestora. Tinerii folosesc mai degraba telefoanele mobile pentru a trimite mesaje sau pentru a naviga pe Google, în timp ce părinții lor le folosesc pentru e-mailuri și conversații. (Tapscott, 2008 apud Fabiani, Jouini, Lima, Namaci, 2014, p. 34). În urma unui studiu realizat la o universitate din centrul Floridei, studenții puțin mai în vârstă își doresc mai mult să se înscrie la cursuri ținute 100% online decât colegii lor mai tineri care apreciază mai mult interacțiunea față în față. (Oblinger și Oblinger, 2008 apud Fabiani, Jouini, Lima, Namaci, 2014, p. 34-35)
“Experimentul Organixis, bazat pe un amestec de instrumente de tip „social media” (site-uri Google, materiale video pe Youtube, pagina de discuții pe platforma Facebook) este un exemplu de cum pot fi optimizate principiile învățării active, prin apelarea la noile tehnologii, pentru a stimula gândirea critică și creativă în rândurile studenților la economie din generația internetului”. (Fabiani, Jouini, Lima, Namaci, 2014, p. 41)
În urma unui sondaj de opinie efectuat de către CISCO, la care laureații premiului Nobel au răspuns cu privire la rolul Internetului și al tehnologiei comunicațiilor în următorii 20 de ani pentru diferite domenii, aproximativ 70% au susținut că vor avea un rol foarte mare în inmulțirea oportunităților educaționale. (Brut, 2006, p. 11-12)
Potrivit lui McNelly (2005), tinerii studenți își doresc cel mai mult interactivitatea, chiar daca este vorba despre calculator, profesor sau coleg. Tehnologia joacă un rol foarte important în interacțiunea dintre student și profesor sau cea student-student. Totodată, dacă sunt îndeajuns de încurajați pot interacționa mai bine cu colegii și pot deveni pasionați de subiectul care îi interesează. (apud Fabiani, Jouini, Lima, Namaci, 2014, p. 36). Cu toate acestea, profesorii rămân reticenți în ceea ce privește adoptarea metodelor noi de predare și schimbarea sau renunțarea la metodele vechi, așa cum este scris și în articolul “Rețele de socializare ca resursă de studio pentru studenții facultaților de economie din <Generația Internetului>:utilizarea principiilor de învățare activă pentru stimularea gândirii creative și critice”. (Fabiani, Jouini, Lima, Namaci, 2014, p. 41)
“Învățământul pe internet și-a propus transformarea spațiului WWW într-un veritabil <<vehicul pentru instruire>> , diversele materiale educaționale utilizate fiind accesibile online: instrumente software dedicate instruirii, materiale didactic, manuale electronice etc”. (Brut, 2006, p. 13)
După cum bine știm, internetul ne ajută foarte mult atât în viața de zi cu zi deoarece putem comunica mult mai rapid și ușor, dar și în procesul didactic, doar cu un simplu click găsind informațiile necesare.
Rețelele de socializare, o resursă de studiu pentru studenți
Termenii de “Social Media” sau “Web 2.0” se referă la serviciile de internet care permit utilizatorilor și totodată îi încurajează pe aceștia să creeze sau să partajeze un conținut care poate fi “copiat, mutat, modificat, refăcut și interconectat, în funcție de nevoile, interesele și abilitățile lor”. (Alexander, 2008 apud Fabiani, Jouini, Lima, Namaci, 2014, p. 27)
În tabelul 1 sunt exemplificate astfel de servicii de internet.
Tabelul 1: Instrumente online
Sursa: Fabiani, Jouini, Lima, Namaci, 2014, p. 28
După cum bine știm, una dintre cele mai utilizate rețele sociale de către studenți este facebook.
Facebook este o rețea socială online gratuită. Acesta permite utilizatorilor înregistrați să creeze profiluri, să încarce fotografii și clipuri video, și să trimită mesaje. Este un mod ușor pentru oameni să se conecteze și să țină legătura cu familiile și prietenii lor online. (Alim, Ewemie, Kalibala, Thornton, 2013, p. 2)
În conformitate cu Facebook, începând din septembrie 2013 utilizatorii activi ai companiei sunt de până la 1,19 miliarde, compania având 6419 de angajați. Cinci noi profiluri sunt create în fiecare secundă și 728 de milioane de oameni sunt conectați pe Facebook în fiecare zi. (Alim, Ewemie, Kalibala, Thornton, 2013, p. 2)
Mori (2007) sugerează că peste 95% dintre studenti britanici folosesc în mod regulat rețelele sociale. Cercetarea a fost realizată cu studenții din primul an de la o universitate britanică folosind un sondaj online. Studenții au raportat că s-au alăturat în mod specific pe Facebook deoarece este un mijloc de a-și face noi prieteni la universitate, precum și pentru păstrarea legăturii cu prietenii și familia. (apud Hooley, Madge, Meek, Wellens, 2009, p. 141)
Facebook a dus la o îmbunătățire semnificativă a performanțelor studenților în universități. Un studiu într-o universitate vietnameză a concluzionat că studenții care au folosit Facebook ca social media au avut o îmbunătățire în mod substanțial în ceea ce privește clasele lor. (Tuan, Tu, 2013 apud Heyam, Al-Tarawneh, 2014, p. 201 )
În decembrie 2007, rețeaua Facebook pentru universitate în acest studiu enumera 10.000 membrii, cuprinzând studenții actuali și din trecut, și personalul. Acest proiect a implicat o cercetare cu studenții anului I de licență, efectuată între aprilie și iunie 2008. Un sondaj online ai utilizatorilor Facebook din primul an la universitate a fost realizat în scopul de a explora modul în care au folosit Facebook pentru integrarea socială în viața universitară și în scopuri academice. O data intrați la universitate, studenții care au participat la sondaj au avut o medie de 81 de prieteni on-line în rețeaua Facebook universitară. 75% dintre studenți au spus ca au folosit Facebook mai mult decât au făcut-o înainte de universitate și 62% dintre respondenți au considerat că modul în care au folosit Facebook s-a schimbat de când au venit la universitate. Studenții au folosit facebook și pentru planificarea de evenimente sociale, aderarea la grupuri de învățământ superior, pentru a pastra legaturile sociale cu alte persoane de la universitate, îmbogățind astfel procesul de socializare. (Hooley, Madge, Meek, Wellens, 2009, p.142-145)
Haq și Chand (2012) au realizat un studiu pe un eșantion de 384 de studenți și au ajuns la concluzia că utilizarea Facebook are o influență negativă asupra performanței academice de student. Studiul a observat că bărbații și femeile au petrecut timp egal pe Internet, diferența importantă a fost că utilizarea Facebook a avut o influență negativă asupra performanței bărbaților decât a femeilor. Autorii au reprezentat o astfel de performanță adversă deoarece bărbații petrec mai mult timp cu privire la activitățile sportive și jocuri decât femeile, care a provocat o pierdere de timp și o influență negativă asupra performanței. (apud Heyam, Al-Tarawneh, 2014, p. 202 )
Cercetările au sugerat că Facebook este un potențial instrument util pentru promovarea practicii academice eficiente. În general, studenții în primul an de licență au crezut că a utiliza Facebook a fost cel mai important, în scopuri sociale, în al doilea rând în scopul învățării informale, dar cu siguranță nu formale în scopuri didactice. 46% dintre respondenți au declarat că au folosit Facebook pentru a discuta informal activitatea academică cu alți studenți zilnic sau săptămânal, iar 22% lunar.
Prin contrast, doar 7% au raportat că au folosit Facebook ca o parte formală a experienței lor de învățare. Studenții se conectează la Facebook mult mai frecvent în scopuri sociale, mai degrabă decât academice și vad predominant ca instrument social, nu ca unul academic. 25% dintre respondenți au considerat că munca lor academică a fost afectată des sau foarte des de cantitatea de timp petrecută pe Facebook, în timp ce doar 17% dintre respondenți au raportat că activitatea lor academică nu a fost afectată în mod negativ. Atunci când respondenții au fost întrebați dacă Facebook ar putea fi utilizat pentru a îmbunătății procesul de predare și învățare la universitate, 43% au răspuns negativ, iar 53% dintre respondenți au răspuns pozitiv. Totodată, 41% dintre respondenți au fost de acord sau puternic de acord că nu ar trebui ca tutorii să îi contacteze prin intermediul Facebook pentru scopuri didactice formale, 20% au fost de acord, 30% nu au fost de acord, nici nu sunt de acord, iar 36% nu sunt de accord. (Hooley, Madge, Meek, Wellens, 2009, p.148-50)
Timpul petrecut pe Facebook, a fost semnificativ asociat cu performanța negativă a studenților într-un studiu care a implicat 3866 de studenți din SUA. (Heyam, Al-Tarawneh, 2014, p. 202 )
Facebook a fost o binecuvântare extraordinară până acum de când a venit în existență. Cu toate că există defecte cu societatea în ansamblu, avantajele de a avea un cont depășește dezavantajele până în prezent. (Alim, Ewemie, Kalibala, Thornton, 2013, p. 9)
Înainte ca blogurile, rețelele sociale sau aplicațiile wiki să apară au existat alte instrumente online pentru mediul academic, printre acestea se numără și Webquest și Panteon. (Fabiani, Jouini, Lima, Namaci, 2014, p. 28)
Rețelele de socializare fac parte din viețile oamenilor, acestea fiind folosite în cea mai mare parte a timpului liber pentru distracție și pentru alte activități., tinerii fiind cei care le utilizează cel mai mult.
Rețelele de socializare devin instrumente majore pentru educație și divertisment. Natura umană este dornică de a interacționa cu oamenii și de a gasi zone și interese comune. În educație, două fluxuri sunt predominante: utilizarea rețelelor sociale ca un instrument de activități de sprijin considerate importante în instituțiile de învățământ. Al doilea flux este influența rea a rețelelor sociale pe care o suferă studenții. (Heyam, Al-Tarawneh, 2014, p. 200)
Williams și Chin (2010) afirmă că foarte multe persoane sunt de acord cu posedarea cunoștințelor digitale în toate ariile care fac referire la conceperea și organizarea cursurilor.
Ajjan și Hartshorne (2008) au efectuat un studiu la o universitate din sud-estul SUA, unde au participat 136 de cadre didactice, cu privire la atitudinile și utilizările social media în academii. Studiul confirmă spesele lui Williams și Chin. (apud Fabiani, Jouini, Lima, Namaci, 2014, p. 29)
Tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) au devenit instrumente importante pentru sprijinul educațional. Utilizarea calculatoarelor și a Internetului devine mai mult și mai importantă în procesele de învățare și predare. De asemenea, odată cu apariția de telefoane mobile, telefoane inteligente în special, este din ce în ce mai ușor să se ajungă la elevi/studenți și chiar să utilizeze capacitățile tehnologiei. (Heyam, Al-Tarawneh, 2014, p.200-201)
Rețelele de socializare, in ceea ce privește interactiunea student-student, sunt considerate cele mai benefice (56%). Blogurile par a fi cele mai utile aplicații Web 2.0 pentru a îmbunătății capacitatea studentului de a învăța (47%), pentru a spori interacțiunea dintre student și facultate (46%), pentru îmbunătățirea capacității studentului de a scrie (52%), pentru facilitatea integrării (46%). Aplicațiile wiki au un potențial semnificativ pentru îmbunătățirea capacității studentului de a învăța (42%), pentru înmulțirea interacțiunilor între student și facultate (23%) și intre studenti (20%), pentru creșterea satisfacției studentului cu privire la cursuri (22%), pentru îmbunătățirea capacității studentului de a scrie (29%) și pentru facilitarea integrării (38%). (Fabiani, Jouini, Lima, Namaci, 2014, p. 29)
Figura 1: Factorii care influențează performanța studenților
Sursa: Heyam, Al-Tarawneh, 2014, p. 203
Figura 1 prezintă cum este influențată performanța studenților de anumiți factori.
2.4.Instruirea asistată de calculator și e-learningul
Instruirea asistată de calculator (IAC) și e-learning fac referire la folosirea tehnologiilor și a mediilor pentru a putea distribuii materiale didactice, dar și pentru a îmbunătății procesele de “predare, învățare, asimilarea cunoștințelor și deprinderilor”. (Adăscăliței, 2007, p. 13). IAC face referire la toate modurile de utilizare a tehnologiei/calculatorului în procesele didactice. Totodată, IAC oferă posibilitatea studenților și profesorilor să aibă acces la diferite material și resurse, dar și posibilitatea de comunicare atât în interiorul campusului, cât și în exterior. (Adăscăliței, 2007, p. 13-14)
Atât studenții, cât și profesorii încearcă tot mai mult sa învețe cum să folosească mijloacele ICT la un nivel avansat, pentru adaptarea la noile cerințe ale învățământului și pieței muncii. (Brut, 2006, p. 9)
O definiție a e-learning-ului este aceea că “reprezintă interacțiunea dintre procesul de predare-învățare și tehnologiile informaționale, acoperind un spectru larg de activități, de la învățământul asistat de calculator până la învățământul desfășurat în întregime online”. (Brut, 2006, p. 10)
“În sens larg, prin e-learning se înțelege totalitatea situațiilor educaționale în care se utilizează semnificativ mijloacele tehnologiei informației și a comunicațiilor. E-learning-ul reprezintă o componentă a modelului bazat pe tehnologie”. (Dobre, 2010, p. 9-10)
E-learning-ul este un termen general utilizat pentru a se referi la învățarea îmbunătățită de calculator. Este folosit in mod interschimbabil în atât de multe contexte că este important să fie clar ceea ce înseamnă atunci când se vorbește de "e-learning". În multe privințe, este frecvent asociat cu domeniul tehnologiei avansate de învățare (ALT), care se ocupă atât cu tehnologiile cât și cu metodologiile asociate în învățare, folosind tehnologii de rețea și / sau multimedia. (Crețu, 2008, p. 2)
E-learning-ul are atât avantaje, cât și dezavantaje. În tabelul 2 se regăsesc principalele avantaje și dezavantaje ale e-learning-ului.
Tabel 2: Avantajele și dezavantajele e-learning-ului
Sursa: Dobre, 2010, p. 16-17
Există 3 generații de e-learning apărute odata cu anii 90, și anume:
E-learning 1.0- fiind prima generație
E-learning 2.0- este a doua generație și utilizează instrumentele Web 2.0;
E-learning 3.0- este generația actual. (Dobre, 2010, p. 18-19)
În prezent, aceste aplicații de tip e-learning sunt integrate în majoritatea unităților de învățământ, de aceea este important să cunoaștem cum sunt percepute aceste aplicații și utilitatea lor de persoanele cărora le sunt destinate. Astfel, au fost dezvoltate modele și teorii care se referă la cum sunt acceptate în general tehnologiile informatice și în particular cele de e-learning. (Iordache, 2010, p. 125)
Trei abordări sunt descrise în literatura de specialitate care fac referire la acceptarea e-learning și anume:
“Teoria acceptării inovației;
Teoria acceptării tehnologiei;
Acceptarea de către cursant”. (Iordache, 2010, p. 127-128)
În studiul realizat de Keller și Cernerud (2002) pe un eșantion de 150 de studenți, care face referire la implementarea de aplicații e-learning în universități, rezultă că o atitudine bună cu privire la e-learning au avut studenții cu mai puține cunoștințe legate de calculator, față de cei care dețineau cunoștințe mai multe în domeniu. (apud Iordache, 2010, p. 130)
Pe baza feedback-ului studenților, se pare că a lua cursuri online îmbunătățește în general creativitatea lor. Ei nu sunt doar mai înclinați să fie gânditori creativi, dar, de asemenea, mult mai probabil să fie organizate și exerciții de gândire critic. (Crețu, 2008, p. 3)
“Modelele tradiționale de predare nu satisfac în întregime calitatea proceselor de predare și învățare. IAC și e-learning, folosite creativ și efectiv, pot să ofere suport, să mențină și să îmbunătățească procesul de învățare a studenților”. (Adăscăliței, 2007, p. 14)
E-learning-ul a intrat în instrucțiunea, precum și lumea corporativă într-un mod principal si completeaza, de asemenea, stiluri tradiționale de predare. Acesta a devenit o componentă esențială a predării în universități. (Harandi, 2015, p. 424)
Tehnologiile de învățare au fost în curs de dezvoltare la întâmplare, și un pic prea repede pentru aceia dintre noi care doresc să le schimbe în avantaj în procesul de învățare. Acest lucru devine evident dacă vom compara aceste evoluții tehnologice cu dezvoltarea istorică a altor tehnologii-cheie pentru educație. Tabelul 3 prezintă câteva dintre principalele evoluții în informare, comunicare și tehnologii de predare de-a lungul ultimelor trei decenii, și împotriva fiecăruia propune un echivalent funcțional din mass-media istorica și tehnologii de predare. (Crețu, 2008, p. 3)
Tabel 3: Noile medii și tehnologii de predare pentru prelucrarea informațiilor și a comunicațiilor noi în comparație cu echivalentele lor funcționale pentru citire și scriere.
Sursa: Crețu, 2008, p. 4
Foarte multe universități și instituții prestigioase din întreaga lumea, au adoptat platformele de e-learning pentru a-și organiza cursurile online. Principalii participanți ai acestor platform sunt: administratorul de sistem, managerul programului de studiu, tutorele, cadrul didactic formator și subiecții. (Dobre, 2010, p. 23-26)
“ O platformă de elearning oferă suport pentru organizarea unui învățământ exclusiv prin intermediul Internetului,având o structură și o funcționalitate foarte complexă”. (Dobre, 2010, p. 29). Această platformă include o secțiune publică, accesibilă studenților (unde aceștia pot avea acces la informațiile referitoare la cursuri sau teme), dar și o secțiune privată, pentru profesori ( unde pot adăuga sau modifica teme și cursuri, pot planifica datele pentru examene). (Dobre, 2010, p. 29-30)
Exemple de astfel de platforme: Platforma Moodle, Platforma Claroline, Platforma ATutor, Platforma LogiCampus, Platforma Typo3. (Dobre, 2010, p. 32-36)
E-learningul în România
“În România, învățământul asistat de calculator cunoaște un ritm alert de dezvoltare. După anii 1990, marile firme IT din plan mondial s-au făcut prezente pe piața românească prin soluții informatice în domeniul e-learning. Astfel, în anul 1999 a fost înființată prima academie Cisco, cu scopul instruirii în domeniul rețelelor de calculatoare”. (Dobre, 2010, p. 37)
În anul 1998 a fost înființat portalul educațional românesc și anume “Portalul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului”. (Dobre, 2010, p. 38). Au urmat și alte portaluri precum: Portalul ofertei de cursuri, Școala online, Portalul SEI. În anul 2001, a fost lansată platforma AEL- platforma autohtonă, integrată, de instruire asistată de calculator. Aceasta poate fi folosită pentru predare, învațare, testare, dar și evaluare. (Dobre, 2010, p. 38-40)
În România, cele mai multe universități, multe școli și companii de IT și de formare, fundații au participat la proiecte europene de e-learning. Conform unui studiu realizat de Intel, trei sferturi dintre studenții români petrec trei ore pe zi, în fața computerului. Peste 70% dintre studenti folosesc internetul ca sursă suplimentară de învățare. Doar 2% accesează internetul din calculatoarele universitare. (Crețu, 2008, p. 2)
Efectele e-learingului asupra motivației studenților
E-learning-ul este un dispozitiv extrem de important pe care profesorii îl pot utiliza pentru a spori motivația studentilor și educația. (Mateo, Pérez del Rey & Hernández, 2010 apud Harandi, 2015, p. 424)
Keller & Suzuki (2004) au studiat pe motivația studentului și designul de e-learning; rezultatele studiilor empirice au aprobat validitatea modelului lor pentru proiectarea sistematică de instruire motivationala, îmbunătățite în setările de e-learning în ceea ce privește diminuarea ratei abandonului și alte rezultate motivaționale positive. (apud Harandi, 2015, p. 424). Kim & W. Frick (2011) s-au concentrat pe schimbările în motivarea studentilor în timpul învățării online. Rezultatele studiului lor au arătat că motivația în timpul e-learning-ului auto-dirijat (SDEL) a fost cel mai bun prognozator de schimbare pozitivă în motivare, care prognoza un acord provizoriu cu SDEL. (apud Harandi, 2015, p. 425)
Modelul statistic adecvat pentru a arăta relația dintre e-learning și motivația studentilor ar putea fi prezentata în figura 2.
Fig. 2
Figura 2 prezintă rezistența generală a relației dintre e-learning ca predictor și motivația studentilor drept criteriu. Aceasta arată relația semnificativa ridicată între două concepte.
Sursa: Harandi, 2015, p. 428
Specialiștii estimează că distincția între motivația intrinsecă și extrinsecă este foarte importantă "în noi medii de învățare bazate pe principii constructiviste". (Martens, Bastiaens și Kirschner, 2007 apud Colesniuc, Negovan, Sterian, 2015, p. 643)
Afzal, Ali, Aslam Khan, & Hamids '(2010) au realizat un studiu care arată că motivația extrinsecă și motivația intrinsecă au un impact pozitiv asupra performanței academice a studenților și a cadrelor didactice universitare iar performanță este întărită datorită motivației extrinseci și motivației intrinseci. (apud Harandi, 2015, p. 426)
Un studiu a fost realizat pe 160 de studenți din ultimul an la psihologie, 34 de sex masculin și 126 de sex feminin, cu vârste cuprinse între 20 și 49 de ani, 80 de la invatamantul cu normă întreagă și 80 de la programe educaționale la distanță. Studiul se concentrează pe concepțiile studenților despre învățare legate de nivelul lor de motivație intrinsecă pentru învățare și contextul lor de învățare. În scopul de a colecta datele, au fost folosite 3 chestionare de auto-rating. Studiul a fost realizat în anii universitari 2011 – 2013, iar participarea a fost în mod voluntar și studenții au fost informați cu privire la obiectivele și natura studiului și confidențialitatea a fost asigurată. (Colesniuc, Negovan, Sterian, 2015, p. 644)
Scorurile medii descriu ușor ("mediu"), nivelul de motivație intrinsecă a participanților. Participanții cred cu tarie (cu scoruri de peste 4), că învățarea este înțelegerea informațiilor, schimbarea personală, precum și un proces continuu și , de asemenea, moderat-spre-puternic cred (sub 4), că învățarea este dezvoltarea competenței sociale, informații câștigate, și o datorie. (Colesniuc, Negovan, Sterian, 2015, p. 644)
Capitolul 3. Metodologie
Scop, obiective și ipoteze ale cercetării
Scopul cercetării este de a afla care sunt instrumentele digitale pe care le utilizează studenții în activitățile didactice, scopul si frecvența de utilizare a acestora.
Obiectivele cercetării sunt următoarele:
1. Analizarea modului în care studenții utilizează instrumentele digitale pentru a învăța, dar și pentru alte acțivități legate de viața de student;
2. Indentificarea rețelelor de socializare prin care studenții comunică despre activitățile didactice;
3. Identificarea platformelor de e-learning utilizate de studenți;
4. Identificarea efectelor pe care e-learningul le are asupra motivației studenților.
Ipoteze ale cercetării:
Cu cât studenții utilizează mai mult timp instrumentele digitale, cu atât satisfacția acestora crește.
Daca studenții utilizează mai multe tipuri de instrumente digitale, atunci preferă un mod de predare modern.
Cu cât studenții utilizează mai mult platformele de e-learning, cu atât motivația acestora crește.
Operaționalizare
Babbie (2010) definește operaționalizarea ca fiind “dezvoltarea unor proceduri (operațiuni) de cercetare specifice care vor rezulta în operații empirice reprezentând acele concept în lumea reală”. (Babbie, 2010, p. 195)
În figura 3 vor fi operaționalizate conceptele de Internet, E-learning, IAC și Comunicare.
Internetul este “o rețea de rețele, care conectează calculatoarele din diverse instituții, dar și persoane private și care furnizează o infrastructură cu ajutorul căreia utilizatorii calculatoarelor sau anumitor rețele pot accesa diferite sisteme care aparțin altor rețele”. (Brut, 2006, p. 15)
E-learningul “reprezintă interacțiunea dintre procesul de predare-învățare și tehnologiile informaționale, acoperind un spectru larg de activități, de la învățământul asistat de calculator până la învățământul desfășurat în întregime online”. (Brut, 2006, p. 10)
IAC face referire la toate modurile de utilizare a tehnologiei/calculatorului în procesele didactice. Totodată, IAC oferă posibilitatea studenților și profesorilor să aibă acces la diferite material și resurse, dar și posibilitatea de comunicare atât în interiorul campusului, cât și în exterior. (Adăscăliței, 2007, p. 13-14)
Comunicarea “reprezintă un proces de emitere a unui mesaj și de transmitere a acestuia într-o manieră codificată cu ajutorul unui canal către un destinatar în vederea receptării”. (Vlasceanu, Zamfir, 1998, p. 180)
Fig. 3
Fig. 3 Prezintă operaționalizarea conceptelor definite anterior.
3.3Metode și tehnici de cercetare
Metoda de cercetare pe care am utilizat-o pentru colectarea datelor este sondajul de opinie iar instrumentul de cercetare pe care l-am ales și care consider că este cel mai potrivit pentru colectarea datelor privind tema aleasă este chestionarul. „Chestionarul este un document care conține întrebări sau alți itemi cu scopul de a solicita informații neceasare pentru analiză”. (Babbie, 2010, p. 341). Această metodă este una dintre cele mai populare metode de colectare a datelor, cu un timp relativ scurt iar studenților le va fi mai ușor să raspundă datorită faptului ca întrebările vor avea variante de raspuns.
Eșantionarea este una nonprobabilistică. Aceasta poate fi de 4 tipuri, și anume: „selecția subiecților cei mai disponibili, eșantionarea bazată pe un scop predefinit, eșantionarea în bulgăre de zăpadă si eșantionarea pe cote”. (Babbie, 2010, p. 260)
Eșantionarea care va fi utilizată este eșantionarea bazată pe un scop predefinit deoarece consider că se potrivește cel mai bine temei pe care am ales-o și cercetării pe care doresc să o realizez. „Eșantionarea bazată pe un scop predefinit este un tip de eșantionare nonprobabilistică în care unitățile de analiză sunt selectate pe baza propriei opinii a cercetătorului despre care ar fi elementele cele mai utile sau reprezentative”. (Babbie, 2010, p. 261)
Chestionarnul este compus din 24 de întrebări închise, iar respondenții vor putea selecta una sau mai multe variante de răspuns. Metoda de aplicare a chestionarul este cea online deoarece respondenților le va fi mai usor să răspundă în acest fel și mă va ajuta să colectez datele mai rapid. Eșantionul este format din 120 de studenții din București, atât de la universități de stat, cât și universități private, cu vârste de peste 18 ani. Programele de studiu pentru care am ales să realizez cercetarea sunt licență și master.
Capitol 4. Analiza și interpretarea datelor
Instrumetul de cercetare ales, și anume chestionarul a fost aplicat în perioada 29 mrtie-15 aprilie, timp în care studenții au putut răspunde întrebărilor. Acesta a fost aplicat online pe grupurile de pe rețelele de socializare rugând studenții sa răspundă într-un număr cât mai mare, raspunsurile acestora fiind utilizate pentru lucrarea de licentă. În urma aplicării chestionarului am obținut 120 de raspunsuri cu ajutorul cărora o să aflu dacă ipotezele se confirmă sau se infirmă. În ceea ce privește culegerea datelor, nu am întampinat obstacole, studenții au răspuns rapid și au înțeles toate întrebările.
În ceea ce privește analizarea acestor date, am adunat toate raspunsurile din Google Forms apoi au fost introduse direct în Excel, după care le-am adăugat în SPSS. În prima parte am codificat toate răspunsurile, al doilea pas a fost acela de a realiza frecvențe pentru fiecare variabilă apoi am asociat anumite variabile pe care le-am considerat cele mai relevante pentru confirmarea sau infirmarea ipotezelor. Toate acestea au fost realizate cu ajutorul SPSS-ului, urmând realizarea graficelor în Excel.
4.1. Profilul respondenților
Următoarele 4 grafice fac referire la profilul respondenților și vor fi reprezentate de sexul, vârsta, programul de studiu și tipul universității respondenților.
Grafic 1. Distribuția respondenților în funcție de sex
Din analiza efectuată pe baza acestui chestionar reiese că din 120 de respondenți, 95 sunt de sex feminin (79,2%) și 25 de sex masculin (20,8%).
Se poate observa că există o diferență foarte mare între respondenți, și anume procentul femeilor este mult mai mare decât cel al bărbaților.
Grafic 2. Distribuția respondenților în funcție de vârstă
În ceea ce privește vârsta respondentilor, cei mai mulți (75%) au raspuns că se încadrează în intervalul de vârstă 21-23 de ani. De asemenea, 10,8% dintre respondenți au vârste cuprinse între 18-20 de ani, la mică diferență aflându-se respondenții cu vârste între 24-26 de ani într-un procent de 10%. Cei mai puțini respundenți, mai exact 4,2% au vârste de peste 26 de ani.
Respondenții cu vârste cuprinse între 21-23 de ani predomină, ceea ce înseamna că aceștia s-au înscris la facultate după putin timp de la terminarea liceului.
Grafic 3. Distribuția respondentilor în funcție de studii
Programul de stiudiu la care se află 83,3% dintre respondenți este lincență, restul de 16,7% urmând masteratul.
De aici ne putem da seama că studenții care se înscriu la master sunt într-un număr mult mai mic față de cei care urmează programul de licență.
Grafic 4. Distribuția respondenților în funcție de universitate
Cei care studiază la universitățile de stat sunt într-un procent destul de mare, și anume 95%, iar cei aflați la universități private sunt într-un procent de 5%, ceea ce rezultă ca studenții evită sa se înscrie la facultățile private din anumitewmotive.
Aspecte privind percepția respondenților despre tehnologie
În următoarele grafice vor fi prezentate perceptiile respondenților cu privire la tehnologie, cum ar fi importanța acesteia, numărul celor care o utilizează pentru comunicarea cu diferite persoane, activitățile legate de viața de student, sau timpul pe care îl petrec online.
Grafic 5. Distribuția respondenților în funcție de importanța tehnologiei
76,7% dintre respondenții sunt de părere ca tehnologia este foarte importantă în viața de student, 18,3% susțin că este importantă și doar 4,2% consideră tehnologia puțin importantă sau foarte puțin importantă (0,8%).
Din acest grafic se observă o diferență foarte mare între opiniile respondenților, cei mai mulți considerând că tehnologia este foarte importantă.
Grafic 6. Distribuția respondenților în funcție de utilizarea tehnologiei pentru comunicare
Din totalul respondenților, 93,3% dintre aceștia susțin că utilizează tehnologia pentru a comunica cel mai mult cu prietenii, 65,8% pentru comunicarea cu colegii, 53,3% cu familia și 31,7% pentru comunicarea cu profesorii.
De aici reiese că studenții utilizează cel mai puțin tehnologia pentru comunicarea cu profesorii și cel mai mult pentru comunicarea cu prietenii sau colegii.
Grafic 7. Distribuția respondenților în funcție de utilizarea tehnologiei
Cei mai mulți dintre respondenți (60,8%) utilizează tehnologia foarte des și des (37,5%). Într-un procent foarte mic, si anume 1,7% o utilizează rareori. Putem observa că respondenții utilizează tehnologia foarte des într-un procent destul de mare, aceasta ajutându-i pentru realizarea diferitelor proiecte sau teme din cadrul cursurilor, dar și pentru comunicare sau divertisment.
Grafic 8. Distribuția respondenților în funcție de utilizarea tehnologiei pentru activitățile legate de viața de student
Activitățile legate de viața de student pentru care respondenții utilizează tehnologia cel mai mult sunt proiectele (92,5%), cursurile (72,5%) și ieșirile cu colegii sau prietenii (61,7%). Pentru bibliotecă 41,7% utilizează tehnologia și 25% o utilizează pentru cămin. Într-un procent de 14,2% dintre respondenți utilizează tehnologia pentru voluntariat și 1,7 pentru cantină sau pentru alte activități. Cei care nu utilizează tehnologia pentru unele aceste activități. Din acest grafic reiese că respondenții utilizează tehnologia pentru aceste activități într-un număr destul de mare.
Grafic 9. Distribuția respondenților în funcție de timpul petrecut online
Timpul petrecut online de către studenți este diferit, 41,7% dintre respondenți petrec între 4-6 ore/zi, 29,2% petrec peste 6 ore/zi, 28,3% între 1-3 ore/zi și doar 0,8% petrec mai puțin de 1 oră/zi. Cei mai mulți respondenți petrec o mare parte din timp online, adunând procentele de 41,7% și 29,2%.
Grafic 10. Distribuția respondenților în funcție de susținerea instruirii asistate de calculator de către universitatea la care studiază
Respondenții au fost întrebați daca universitatea la care studiază susține instruirea asistată de calculator, iar aceștia au răspuns ca da într-un procent de 68,3%. 9,2% dintre respondenți au răspuns că nu, iar 22,5% au spus că nu știu. De aici reiese că foarte mulți respondenți studiază la universități care susțin instruirea asistată de calculator.
Grafic 11. Distribuția respondenților în funcție de utilizarea materialelor audio-vizuale de către profesori
55% dintre studenții chestionați susțin că mai multe de jumătate dintre profesori utilizează materialele audio-vizuale pentru activitățile didactice, iar 19,2% afirmă că toți profesorii utilizează aceste materiale. Într-un procent de 10,8% dintre respondenți au spus ca jumătate si 14,8% susțin că mai puțin de jumătate utilizează materialele audio-vizuale. Doar 0,8% au spus că nici un profesor nu utilizează aceste materiale.
Se pare că tot mai mulți profesori utilizează sau doresc sa utilizeze materialele audio-vizuale în procesul didactic, acestea ajutându-i atât pe studenți să înțeleagă mai bine ceea ce se predă, cât și pe profesori pentru că le ușurează munca.
Grafic 12. Distribuția respondenților în funcție de formele de predare preferate
Formele de predare preferate de respondenți sunt îmbinarea celor tradiționale cu cele moderne (65%). 29,2% preferă formele moderne de predare si 5,8% le preferă pe cele tradiționale.
Putem observa că respondenții nu preferă nici modul de predare modern în totalitate și nici cel tradițional, combinarea celor două fiind ceea mai bună metodă pentru aceștia.
Grafic 13. Distribuția respondenților în funcție de abilitățile necesare pentru utilizarea tehnologiei
La întrebarea legată de abilitățile necesare în utilizarea tehnlogiei pentru studiat, respondenții au raspuns că în mare măsură (64,2%) și în foarte mare măsură (34,2%). Doar 1,7% au spus ca au aceste abilități în mică măsură.
Aceasta este opinia respondenților cu privire la abilitățile utilizării tehnologiei, însă informația nu este concretă deoarece nu a putut fi măsurată.
Utilizarea instrumentelor digitale de către respondenți
În următoarele 9 grafice se regăsesc instrumentele digitale pe care le utilizează studenții și modul în care aceștia își petrec timpul utilizându-le pentru studiat.
Grafic 14. Distribuția respondenților în funcție de aplicțiile utilizate pentru activitățile didactice
Aplicațiile pe care le utilizează cel mai des respondenții pentru activitățile didactice sunt: Word într-un procent de 95,8%, PowerPoint 83,3% și Excel 65%. Respondenții utilizează și aplicații precum SPSS într-un procent de 15%, Access doar 10,8% și 6,7% utilizează alte aplicații.
Topul acestor aplicații este format din Word, PowerPoint și Excel, studenții chestionați utilizându-le cel mai mult. Aplicațiile care se află pe ultimele locuri nu sunt utilizate de către studenți pentru că nu le cunosc, nu știu să le utilizeze sau nu au nevoie de acestea în procesul didactic.
Grafic 15. Distribuția respondenților în funcție de utilizarea internetului pentru studiat
Într-un procent de 49,2% dintre studenții chestionați susțin că utilizează internetul pentru studiat în foarte mare măsură și in mare măsură tot în același procent de 49,2%. Numai 0,8% îl utilizează în foarte mică masură și tot 0,8% în foarte mică măsură.
Adunând procentele de la utilizarea internetului în foarte mare măsură și în mare măsură obținem un procent de aproape 100%, ceea ce înseamnă ca internetul este de mare ajutor pentru studenții chestionați pentru studiat.
Grafic 16. Distribuția respondenților în funcție de materialele educaționale utilizate online
Materialele educaționale online pe care studenții chestionați le utilizează cel mai mult sunt articolele ( 83,3%), suportul de curs (74,2%) și cărțile electronice (65,8%). Aceștia utilizează și filmele online online într-un procent de 47,5%, dar și materialele video într-un porcent de 40,8%.
Procentul respondenților care nu utilizează aceste materiale educaționale online este destul de mic, acestea fiindule foarte folositoare în procesul didactic.
Grafic 17. Distribuția respondenților în funcție de rețelele de socializare utilizate cel mai des
Rețelele de socializare pe care respondenții le utilizează cel mai des sunt: Facebook (97,5%), Whatsapp (84,2%), E-mail (76,7%) și Instagram (42,5%). Într-un procent de 7,5% dintre aceștia utilizează Linkedin, 1,7% Twitter, de asemenea 1,7% utilizează MySpace și 2,5% utilizând alte rețele de socializare.
După cum bine știm, facebook se află în topuri, procentul celor care nu utilizează Facebook este unul foarte mic. Respondenții care nu utilizează Twitter, MySpace sau Linkedin este unul foarte mare, existând probabilitatea ca aceste sa nu fie folositoare pentru respondenți.
Grafic 18. Distribuția respondenților în funcție de utilizarea rețelelor de socializare pentru studiat
În ceea ce privește utilizarea rețelelor de socializare pentru studiat părerile sunt împarțite, 40,8% le utilizează mult, 25,8% foarte mult, 32,5% puțin și 0,8% foarte puțin. Se pare că respondenții utilizează destul de mult rețelele de socializare pentru studiat, acestea ajutându-i să comunice cu ceilalți colegi sau cu profesorii.
Grafic 19. Distribuția respondenților în funcție de platformele de e-learning pe care le cunosc
Platformele de e-learning cele mai cunoscute de respondenți sunt: Doulingo (40%) și YoutubeEducation (30,8%), în schimb, 28,3% dintre aceștia susțin că nu cunosc nici o platformă de e-learning. Respondenții cunosc și platforme de e-learning precum Schoology (17,5%), Cousera (12,5%), Moodle (10%), Blackboard (8,3%) și Docebo (2,5%). Într-un procent de 1,7% dintre respondenți cunosc și alte platforme de e-learning. Procentul respondenților care nu cunoasc platformele de e-learning fiind unul foarte mare.
Grafic 20. Distribuția respondenților în funcție de utilizarea platformelor de e-learning
În ceea ce privește utilizarea platformelor de e-learning 52,5% dintre repondenți susțin ca le utilizează rareori, 21,7% le utilizează des, 4,2% foarte des și 21,7 % nu le utilizează deloc. Dacă studenții nu cunosc platforme de e-learning aceștia nu au cum s ale utilizeze, ceea ce putem observa că procentele cele mai mici pentru utilizarea acestor platforme sunt la rareori și deloc.
Grafic 21. Distribuția respondenților în funcție de platforma de e-learning a universității
52,5% dintre repondenți susțin că universitatea la care studiază are o platfoarmă de e-learning, 7,5% au spus ca nu are și 40% au spus ca nu știu. Se poate observa că foarte puține universități la care studiază respondenții nu au o platformă de e-learning.
Grafic 22. Distribuția respondenților în funcție de motivația pentru studiat cu ajutorul e-learningului
La întrebarea legată de motivația pe care aceștia o au pentru a studia cu ajutorul e-learningului, 48,3% au spus ca sunt motivați și 9,2% foarte motivați. Într-un procent de 25,8% susțin că sunt mai puțin motivați sau nemotivați (16,7). De aici reiese că părerole respondenților sunt înparțite, aproximativ jumătate din respondenți fiind motivați să studieze cu ajutorul e-learningului și cealaltă jumătate fiind nemotivați.
4.4Opiniile respondenților despre utilizarea tehnologiei pe viitor.
Ultimele 2 grafice reprezintă opinia studenților cu privire la utilizarea tehnologie pe viitor de cptre studenți și de către profesori.
Grafic 23. Distribuția respondenților în funcție de utilizarea tehnologiei pe viitor de către studenți
Respondenți sunt de acord că pe viitor ar fi benefic să se utilizeze mai mult tehnologia atât de către studenți (90,8%), însă 9,2% nu sunt de acord cu acest aspect. Studenții consideră ca tehnologia este foarte importantă, tocmai de aceea sunte de părere că ar trebui utilizată mai mult pe viitor.
Grafic 24. Distribuția respondenților în funcție de utilizarea tehnologiei pe viitor de către profesori
În ceea ce privește utilizarea tehnologiei pe viitor de către profesori, 91,7% sunt de acord si 8,3% nu sunt de acord. Se pare că studenții își doresc ca profesorii să utilizeze mai mult tehnologia pe viitor.
4.5Asocierea variabilelor
În cele ce urmează o să verific dacă există asocieri între anumite variabile, precum timpul petrecut online și importanța tehnologiei, utilizarea platformelor de e-learning sau a rețelelor de socializare și formele de predare preferate, dar și utilizarea platformelor de e-learning și motivația. Aceste asocieri sunt realizate pentru a putea verifica daca ipotezele se confirmă sau nu.
Grafic 25. Asociere între variabilele „timp petrecut online” și „importanța tehnologiei”
După cum bine știm, studenții petrec o mare parte din timp în fața calculatorului. Astfel, dintre studenții care petrec mai puțin de 1oră/zi online, în proporție de 100% susțin că tehnologia este puțin importantă în viața de student.
Studenții care petrec între 1-3 ore/zi online au spus într-un procent de 76,5% că tehnologia este foarte importantă, 17,6 % cred că este importantă și doar 2,9% sunt de părere că este puțin importantă sau foarte puțin importantă. Cei care petrec între 4-6 ore/zi online, 72% au afirmat că tehnologia este foarte importantă, 24% cred ca este importantă și 2,9% puțin importantă. Din respondenții care petrec peste 6 ore/zi online, într-un procent destul de mare, și anume 85,7% sunt de părere ca tehnologia este foarte importantă pentru ei, 11,4% au spus că este importantă și doar 4% susțin că este puțin importantă.
Așadar, putem observa că studenții chestionați care acordă o mai mare importanță tehnologiei petrec mai mult timp online.
Grafic 26. Asociere între variabilele „utilizare platforme de e-learning” și „forme de predare preferate”
În prezent, atât studenții, cât și profesorii utilizează instrumentele digitale în scopuri didactice. Dintre studenții care preferă un mod de predare tradițional, 7,9% utilizează rareori platformele de e-learning sau nu le utilizează deloc, procentru fiind de 7,7%.
Cei care prefera formele de predare moderne, 40% au afirmat că utilizează foarte des platformele de e-learning, 30,8% nu le utilizează deloc, 28,6% afirmă ca le utilizează rareori și 26,9% le utilizează des. Studenții care susțin că preferă îmbinarea celor două forme de predare, 73,1% au spus că utilizează des platformele de e-learning, 63,5% le utilizează rareori, 61,5% nu le utilizează deloc și 60% le utilizează foarte des.
După cum putem observa, studenții chestionați preferă mai mult îmbinarea celor două forme de predare, iar într-un procent destul de mare dintre aceștia utilizează platformele de e-learning.
Grafic 27. Asociere între variabilele „utilizare rețele de socializare pentru studiat” și „forme de predare preferate”
Respondenții susțin că utilizează rețelele de socializare pentru studiat. În prezent sunt puțini studenți care preferă un mod de predare tradițional. Astfel, dintre studenții chestionați care preferă formele de predare tradiționale, 9,7% utilizează foarte mult rețelele de socializare pentru studiat, 5,1% le utilizează puțin și 4,1% afirmă că le utilizează foarte mult. Dintre cei care au răspuns că preferă un mod de predare modern, 32,7% utilizează mult rețelele de socializare pentru studiat, 28,2% le utilizează puțin, 22,6% le utilizează foarte mult și doar 1% le utilizează foarte puțin. Studenții care au răspuns că preferă îmbinarea celor două metode de predare, utilizează foarte mult (67,7%) rețelele de socializare pentru studiat, puțin (66,7%) și mult (63,3%).
Așadar, ca și în cazul utilizării platformelor de e-learning, studenții care preferă o îmbinare a celor două forme de predare utilizează rețelele de socializare pentru studiat.
Grafic 28. Asociere între variabilele „utilizare platforme de e-learning” și „motivație”
În ceea ce privește utilizarea platformelor de e-learning și motivația studenților, putem observa că cei care utilizează aceste platforme foarte des sunt și foarte motivați, procentul fiind de 80% sau motivați într-un procent de 20%. Studenții care utilizează platformele de e-learning des, 88,5% sunt mai motivați și într-un procent de 3,8% sunt foarte motivați. Același procent îl reprezintă și studenții care sunt mai puțin motivați sau nemotivați. Într-un procent de 47,6% dintre cei care sunt motivați utilizează platformele de e-learning rareori. 38,1% dintre aceștia sunt mai puțin motivați, 9,5% sunt foarte motivați și 4,8% nemotivați.
Cei care nu utilizează deloc aceste platforme de e-learning afirmă în proporție de 61,5% ca sunt nemotivați, 23,1% sunt mai puțin motivați și 15,4% dintre aceștia susțin că sunt motivați.
Prin urmare, studenții care utilizează platformele de e-learning sunt mai motivați sau foarte motivați.
Capitol 5. Concluzii, implicații și recomandări
5.1.Concluzii
În urma cercetării toate obiectivele au fost atinse. Astfel, am putut identifica rețelele de socializare și a platfprmelor de e-learning pe care studenții le utilizează în procesul didactic, ce efecte are e-learning-ul asupra motivației studenților, dar și modul în care studenții utilizează instrumentele digitale atât pentru a învăța, cât și pentru alte acțivități legate de viața de student.
Totodată am primit și răspunsurile la întrebările inițiale formulate la începutul lucrării. Astefl, am aflat cum determină instrumentele digitale activitatea didactică a studenților și care sunt formele de predare preferate de aceștia, am aflat care sunt rețelele de socializare pe care respondenții le utilizează în procesul didactic, timpul pe care îl petrec online, dar și măsura în care aceștia utilizează e-learningul.
De asemenea, am identificat care ipoteze se confirmă și care se infirmă. Prima ipoteză referitoare la utilizarea instrumentelor digitale și satisfacția studenților se confirmă deoarece respondenții care petrec mult timp online sunt de părere că tehnologia este foarte importantă. Astfel, cu cât studenții chestionați utilizează mai mult timp instrumentele digitale, cu atât satisfacția acestora crește.
A doua ipoteză care face referire la utilizarea instrumentelor digitale și modul de predare preferat nu se confirmă deoarece studenții susțin că preferă cel mai mult o îmbinare a celor două moduri de predare. Astfel, aceștia nu preferă în totalitate un mod de predare modern.
Cea de-a treia ipoteză referitoare la utilizarea platformelor de e-learning și motivație se confirmă deoarece respondenții care utilizează des și foarte des platformele de elearning afirmă că sunt mai motivați. Prin urmare, cu cât studenții utilizează mai mult platformele de e-learning, cu atât motivația acestora crește.
5.2.Contribuții proprii
În ceea ce privește realizarea lucrării am avut mai multe contribuții proprii. În primul rând, pentru realizarea cadrului teoretic am câutat cele mai potrivite cărți și articole pentru tema pe care am ales-o, apoi am selectat anumite părți din acestea care mi s-au părut potrivite, iar la final le-am îmbinat așa cum am considerat pentru a putea realiza un cadru teoretic corespunzător.
Pentru realizarea capitolului 2 care face referire la metodologie, am început prin construirea scopului, a obiectivelor, a ipotezelor și a operaționalizării conceptelor. Următorul pas a fost acela de formulare a întrebărilor pentru chestionar și aplicarea acestuia online studenților.
După colectarea datelor am realizat capitolul 4 care se referă la analiza și interpretarea datelor unde am interpretat rezultatele obținute și am realizat asocieri între anumite variabile.
5.3.Direcții ulterioare de cercetare
Pentru a putea obține informații în profunzime îmi doresc să continui această cercetare prin diferite metode cum ar fi: în primul rând, aș putea realiza o cercetare printr-un interviu sau o dezvoltare a chestionarului, în al doile rând, as putea realiza o analiză de conținut pe grupurile de pe rețelele sociale pentru a observa ce informații se discută, iar în cele din urmă pot aplica studenților diferite teste pentru a putea obține informații concrete cu privire la utilizarea instrumentelor digitale. În urma cestor metode o să obțin informații concrete cu privire la capacitatea studenților de a utiliza instrumentele digitale în procesul didactic și mă vor ajuta să înțleleg cât de importante sunt acestea pentru studenți.
Capitol 6. Reflecții personale și limitele cercetării
În realizarea acestei lucrări am învățat că este foarte important să stim să structurăm informația, să acordăm importanță părerilor celor din jur, să ne exprimăm propriile opinii și să luăm în serios sfaturile care ni se dau. Totodată, am fost surprinsă de fatul că am gasit foarte multe teorii și studii referitoare la tema pe care am ales-o, de aici putând selecta informațiile de care aveam nevoie, iar la partea de colectarea a datelor am fost încântată că respondenții au răspuns rapid. De asemenea, am învățat să utilizez mai bine programele care m-au ajutat în realizarea lucrării, și anume Word, Excel și SPSS, pentru că tot am făcut referire la utilizarea instrumentelor digitale de către studenți și am fost interesată de această temă.
Sunt de părere că realizarea acestei lucrări a fost o experiență care m-a ajutat din mai multe puncte de vedere, iar pe viitor îmi va fi mai ușor să realizez un proiect sau o cercetare.
În urma realizării acestei cercetări am descoperit și anumite limite ale cercetării, cum ar fi:
1. Neidentificarea unui eșantion clar;
2. Dimensiunea redusă a chestionarului;
3. Nu au fost obținute informații în profunzime;
4. Există probabilitatea ca respondenții să nu fi acordat prea mare importanță chestionarului.
Bibliografie
Adăscăliței, A.(2007). Instruirea asistată de calculator. București. Polirom
Alim, H. Eweime, E. Kalibala, Z. Thornton, M.(2013). Facebook as an organization [online]
Apostol, C. Bodea, N. Roșca, I. Zamfir, G.(2002). Informatica instruirii. București. Economica
Babbie, E.(2010). Practica cercetării sociale. București. Polirom
Brișcariu, R.(2015). Înțelegerea publică a cunoașterii științifice. București. Tritonic
Brut, M.(2006). Instrumente pentru e-learning. București. Polirom
Colesniuc, G. Negovan, V. Sterian, M.(2015). Conceptions of learning and intrinsic motivation in different learning environments. Procedia-Social and Behavioral Sciences, 187 (2015), 642-646
Crețu, E.(2008). E-learning in higher education [online]
Dobre, I.(2010). Studiu critic al actualelor sisteme de e-learning [online]
Fabiani, T. Jouini, N. Lima, M. Namaci, L.(2014). Rețelele de socializare ca resursă de studiu pentru studenții facultăților de economie din „Generația Internetului”: utilizarea principiilor de învățare activă pentru stimularea gândirii creative și critice. Revista Calității în Instituțiile de Învățământ Superior, 1(1), 26-43
Gorghiu, G. Gorghiu, L. Vuopola, E.(2013). Promovarea colaborării creative prin elaborarea unor modele de învățare inovative bazate pe utilizarea noilor tehnologii [online]
Harandi, S.(2015). Effects of e-learning on students’motivation. Procedia-Social and Behavioral Sciences, 181 (2015), 423-430
Heyam, A. Tarawneh, A.(2014). The influence of Social Networks on Student’Performance. Journal of Emerging Trends in Computing and Information Sciences, 5 (3), 200-205
Holley, T. Madge, C. Meek, J. Nellens, J.(2009). Learning, Media and Technology [online]
Iordache, D.(2010). Cercetări privind acceptarea tehnologiilor de e-learning. Revista Română de Interacțiune Om-Calculator, 3(2), 125-138
Paximadi, E.(2014). Calculatorul-Instrument efficient de comunicare în procesul de predare-învățare [online]
Vlăsceanu, L. Zamfir, C.(1998). Dicționare de sociologie. București. Babel
Anexe
Ordinea întrebărilor este următoarea:
Vârstă
□ Între 18-20
□ Între 21-23
□ Între 24-26
□ Peste 26
Sex
□ Feminin
□ Masculin
Programul de studiu
□ Licență
□ Master
Universitatea la care studiați este:
□ Universitate de stat
□ Universitate privată
Cât de importantă credeți că este tehnologia în viața de student, pe o scala de la 1 la 5, unde 5 înseamna foarte importantă iar 1 deloc importantă?
□ 1 □ 2 □ 3 □ 4 □ 5
Utilizați tehnologia pentru a comunica cel mai mult cu:
□ Familia
□ Prietenii
□ Colegii
□ Profesorii
Cât de des utilizați tehnologia pentru a studia?
□ Foarte des
□ Des
□ Rareori
□ Deloc
Pentru care din următoarele activități legate de viața de student folosiți tehnologia?
□ Cursuri
□ Proiecte
□ Bibliotecă
□ Cămin
□ Cantină
□ Voluntariat
□ Ieșiri cu colegii/prietenii
□ Altele
În medie, care este timpul pe care îl petreceți online?
□ Mai puțin de 1 oră/zi
□ Între 1-3 ore/zi
□ Între 4-6 ore/zi
□ Peste 6 ore/zi
Universitatea dumneavoastră susține instruirea asistată de calculator?
□ Da
□ Nu
□ Nu știu
Aproximativ, câți profesori utilizează materiale audio-vizuale(PowerPoint, Video etc.) pentru activitățile didactice?
□ Toți
□ Mai mult de jumătate
□ Jumătate
□ Mai puțin de jumătate
□ Niciunul
Care sunt formele de predare preferate de dumneavoastră între cele tradiționale (prelegeri fără suport vizual) și cele moderne (PowerPoint, Video etc)?
□ Cele tradiționale
□ Cele moderne
□ Îmbinarea celor două
În ce măsură credeți că aveți abilitățile necesare în utilizarea tehnologiei pentru studiu?
□ În foarte mare măsură
□ În mare măsură
□ În mică măsură
□ În foarte mică măsură
Ce aplicații utilizați pentru activitățile didactice?
□ Word
□ PowerPoint
□ Excel
□ SPSS
□ Access
□ Altele
În ce măsură internetul vă ușurează munca pentru studiat?
□ În foarte mare măsură
□ În mare măsură
□ În mică măsură
□ În foarte mică măsură
Ce materiale educaționale utilizați online?
□ Cărți electronice
□ Articole
□ Filme online
□ Materiale video
□ Suport de curs
□ Altele
Care sunt rețelele de socializare pe care le utilizați cel mai des?
□ MySpace
□ Altele
Cât de mult utilizați aceste rețele de socializare pentru studiat?
□ Foarte mult
□ Mult
□ Puțin
□ Foarte puțin
Care sunt platformele de e-learning pe care le cunoașteți?
□ Cousera
□ Doulingo
□ Moodle
□ Schoology
□ Blackboard
□ Docebo
□ YoutubeEducation
□ Niciuna
□ Altele
Cât de des utilizați platformele de e-learning?
□ Foarte des
□ Des
□ Rareori
□ Deloc
Universitatea dumneavoastră are o platformă de e-learning?
□ Da
□ Nu
□ Nu știu
Sunteți mai motivat să studiați cu ajutorul e-learningului?
□ Foarte motivat
□ Motivat
□ Mai puțin motivat
□ Nemotivat
Credeți că este benefic ca pe viitor să se utilizeze mai mult tehnologia de studenți?
□ Da
□ Nu
Credeți că este benefic ca pe viitor să se utilizeze mai mult tehnologia de către profesori?
□ Da
□ Nu
INSTRUCȚIUNI
Acest articol își propune să abordeze problematica participării cetățenilor în procesul de luare a deciziilor în administrația publică locală din România, plecând de la analiza cadrului legal care reglementează acest aspect, cu evidențierea limitelor și ambiguităților terminologice și legislative care influențează acest aspect. De asemenea, lucrarea cuprinde un studiu de caz cu privire la un posibil model de participare al cetățenilor în procesul luării deciziilor la nivelul administrației publice locale și anume – Proiectul pilot al procesul de bugetare participativă implementat în anul 2013-2014 în cartierul Mănăștur din municipiul Cluj-Napoca.
Metodologie
Ca metode de cercetare am folosit analiza datelor și documentelor precum și studiul de caz cu privire la Proiectul pilot al procesul de bugetare participativă, Cluj-Napoca 2013 în care am fost implicată direct în cadrul echipei de coordonare a acestuia și ca mediator comunitar în cadrul întâlnirilor cu cetățenilor. Din această perspectivă, analiza mea se bazează nu doar pe datele și documentele oficiale ale proiectului postate pe siteul http://bp.primariaclujnapoca.ro/ ci și pe datele și observațiile subiective și personale culese în cursul derulării acestui proiect.
Definirea conceptului de participare a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor
Termenul de participare publică, în oricare din variantele sale (implicare comunitară, dialog politic, participare cetățenească, implicarea societății civile) este definit ca fiind procesul ce implică publicul în cursul rezolvării și luării deciziilor și care în mod efectiv folosește contribuția acestora în conturarea deciziilor (2006).
Importanța acestei componente în dezvoltarea sustenabilă locală, regională și națională a țărilor europene.
Implicarea activă a cetățenilor în luarea deciziilor administrative este una din cele mai importante componente promovate de reforma administrativă și de dezvoltarea sustenabilă locală, regională și națională din țările europene.
Avem o serie de documente legislative europene care au încurajat statele europene să organizeze dezbateri privind crearea unor mecanisme de implicare a societății civile in general și a cetățenilor săi: “Planul D pentru democrație, dialog și dezbatere” a Comisiei Europene (2005, 2008) sau Agenda cetățenilor Uniunii Europene (2006). Unul dintre rezultatele acestei preocupări este Cartea albă a Bunei Guvernări, care enumeră cinci principii de bază, care nu pot fi aplicate de instituțiile publice separat, ci doar împreună:
Deschidere – care implică o comunicare activă asupra activității proprii și asupra deciziilor luate; folosirea unui limbaj accesibil. Aceasta este o componentă de bază pentru creșterea încrederii în autoritatea publicășâ;
Participare – asigurată în toate etapele unei politici publice, de la inițiere până la implementare și evaluare. Este nevoie de o abordare incluzivă;
Răspundere – clarificarea rolurilor diverselor instituții și asumarea responsabilității de către fiecare instituție în parte;
Eficiență – politicile publice au nevoie de obiective clare, de o evaluare a impactului viitor și de folosirea experienței anterioare pentru a furniza ceea ce este necesar la momentul potrivit;
Coerență – politicile publice trebuie să fie coerente, ușor de înțeles și consecvente. Este o nevoie cu atât mai mare cu cât contextul intervențiilor politice este tot mai complex.
În acest context european, aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 aduce cu sine și asumarea valurilor de schimbare europene și mondiale în problematica participării cetățenilor la luarea deciziilor administrative. Rezultatul acestei politici guvernamentale a fost elaborarea rapidă a unor noi legi și regulamente naționale, creionate după modelul celor europene, care să acopere vidul legislativ din domeniu.
Din păcate, în ciuda intențiilor politice favorabile, “legislația românească privind participarea societății civile nu este capabilă să servească în mod real scopului săi inițial. „ (O. Almășan și Zeno Reinhardt 2009). Cei doi autori, în articolul “The Negative Impact of Legislation Pitfalls on Meaningful Public Participation, Efficient Policy-Making and Effective Governance” vorbesc de confuzia care se face între comprehensiunea conceptelor fundamentale și aspecte ale unor fenomene de participare publică.
Participarea publică înseamnă implicarea tuturor celor interesați – comunitate, membri, antreprenori, lideri, media etc astfel încît să fie capabili să influențeze în mod semnificativ deciziile care le afectează propriile vieți.
Cele cinci niveluri ale participării publice;
Conform International Association for Public Participation (The Spectrum 2006), participarea publică implică cinci niveluri în procesul de luare a deciziilor, precum și tipul de promisiune percepută de public pe fiecare nivel:
informarea; la acest nivel informațional scopul este de oferi informații obiective care să ajute publicul în înțelegerea problematicii pusă în dezbatere, iar promisiunea este doar cea de informare.
consultarea; la acest nivel obiectul principal este de a obține inputuri, reacții, păreri de la public iar pe acest nivel promisiunea este de arăta acestora modul în care pot influența procesul de luare a deciziilor;
implicarea este nivelul în care publicul este prezent în dezbatere până la nivelul exprimării propriilor așteptări, preocupări, îndoieli care vor fi incluse în procesul de găsire a soluției
colaborarea este acel nivel în care toți cei interesați de subiect și reprezentanții instituțiile publice acționează ca parteneri, lucrând umăr la umăr pentru rezolvarea problemelor identificate, dezvoltând alternative, identificând soluțiile posibile; la acest nivel contribuția publică este concretizată într-un sfat/propunere care trebuie încorporată în decizia finală;
luarea deciziei este ultimul nivel în care hotărârea finală este în mâinile celor au prerogativele de putere publică, iar promisiunea lor este că o vor și implementa.
Analizarea cadrului legal privind participare publică la luarea deciziilor: Legea nr.52/2003 privind transparența decizională în administrația publică republicată și Legea nr. 215/2001 – legea administrației publice locale;
Analizând principalul document care reglementează participarea cetățenilor la luarea deciziilor în România și anume Legea nr.52/2003 privind transparența decizională în administrația publică republicată, observăm următoarele aspecte. Conform art.1, alin (2), lit b, această lege își propune ca scop “să implice participarea activă a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor administrative și în procesul de elaborare a actelor normative” . Principiile puse la baza acestui scop sunt enumerate în art. 2 al aceleiași legi:
a) informarea în prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de interes public care urmează să fie dezbătute de autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și asupra proiectelor de acte normative;
b)consultarea cetățenilor și a asociațiilor legal constituite, la inițiativa autorităților publice, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative;
c)participarea activă a cetățenilor la luarea deciziilor administrative și în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative, cu respectarea următoarelor reguli:
1.ședințele și dezbaterile autorităților și instituțiilor publice care fac obiectul prezentei legi sunt publice, în condițiile legii;
2.dezbaterile vor fi consemnate și făcute publice;
3.minutele acestor ședințe vor fi înregistrate, arhivate și făcute publice, în condițiile legii.
În ciuda acestui cadrul general generos de intenții și principii postulate, atunci când sunt specificate condițiile concrete în care se vor organiza aceste consultări observăm anumite limitări ale participării cetățenilor. Astfel în capitolul II privind Procedurile privind participarea cetățenilor și a asociațiilor legal constituite la procesul de elaborare a actelor normative și la procesul de luare a deciziilor, dispozițiile legii precizează următoarele:
numărul cetățenii interesați de participarea la dezbaterilor publice este limitat la numărul scaunelor din sălile de dezbateri;
prioritizarea temelor puse în dezbatere este făcută de persoana numită de instituția publică pentru a conduce întâlnirea și nu de cetățeni;
cei care iau cuvântul în cadrul dezbaterii au posibilitatea să se exprime de doar temele puse în discuție de organizatorii dezbaterii, care stabilesc de asemenea și locul și data dezbaterii;
cei interesați de deciziile administrative au posibilitatea de a le studia doar cu 3 zile înainte de organizarea consultării publice.
Raportat la cele 5 niveluri de implicare ale participării publice în procesul de luare a deciziilor identificate în documentul menționat, legislația românească se rezumă doar la două dintre ele, informarea și consultarea și chiar și acestea sunt limitate în modul de realizare concretă. Legea vorbește de obligativitatea informării publice în mediul on line (site-ul propriu), punere la dispoziții a unui spațiu de consultare în cadrul instituției și anunțarea proiectului în mass-media. Mai mult decât atât procedura de consultare este restrictivă și implică exprimarea în scris a celor interesați cu privire la intenția lor de a participa la aceste consultări publice și participarea lor va fi “în limita locurilor disponibile în sala de ședințe, în ordinea de precădere dată de interesul asociațiilor legal constituite în raport cu subiectul ședinței publice, stabilită de persoana care prezidează ședința publică”, conform art.8, alin (3).
Legea 53/2003 nu specifică obligativitatea instituției publice de a ține cont de părerile exprimate de participanții la dezbaterile publice, conform art.9“Punctele de vedere exprimate în cadrul ședințelor publice de persoanele menționate la art. 9 au valoare de recomandare”. În acest context cetățenii nu au mecanismul care ar determina influențarea deciziei finale luate de instituția administrativă, totul rămânând la latitudinea decidenților instituționali. Comparativ cu schema celor cinci niveluri identificate, Legea nr. 53/2003 respinge din start “nivelurile de vârf ale participării publice – colaborarea și luarea deciziei în comun, iar decizia finală aparține exclusiv autorității publică.”
Raportul APDOR-CH 2007 identifică și alte limite ale legii:
Guvernul și prefecturile nu sunt nominalizate expres printre instituțiile cărora li se aplică legea;
Anunțul care trebuie publicat cu 30 de zile înainte de adoptarea hotărârii nu are inclus obligatoriu în text la data publicării, prin urmare nu se poate verifica dacă prevederea este respectată;
Excepția de la procedură a legilor care afectează „interese strategice economice și politice” și a celor care impun „adoptarea de soluții imediate”, permite abuzuri din partea autorităților publice.
Legea nr.52/2003 privind transparența decizională în administrația publică republicată în ciuda faptului că implică termeni precum participare activă a cetățenilor sau aceste concepte sunt deseori greșit interpretate, chiar la nivelul organismelor instituționale centrale, ministerele care ar trebui să le explice. (O. Almășan și Zeno Reinhardt 2009). Autorii ne oferă exemplul termenului responsabilitate, care pe site-ul Ministerului Român de Interne și reformei administrative este atribuit cetățeanului ca și obligativitate și nu instituțiilor publice, dar și interpretarea limitativă a termenului responsability ca responsabilitate preluat în legislația românească și care a omis sensul de accountibility care presupune obligativitatea de a duce cu succes la îndeplinire o sarcină și care să ofere, cel puțin, o explicație atunci când eșuează în acest demers.
Nu de puține ori avem în practică situații când proiecte legislative bifează cu succes etapele de informare și consultare publică, conform dispozițiilor Legii nr.52/2003, dar participarea cetățenilor în acest proces este extrem de redusă sau chiar inexistentă. Acest fapt este cauzat în mare parte de ambiguitatea și limitarea legislației românești ce reglementează cadrul participării cetățenești la procesul luării deciziilor administrative.
Evident nu legislația este singura cauză, putând extinde discuția și asupra capacității scăzute a administrațiilor locale de a organiza material, financiar și cu resursele umane calificate aceste dezbateri/consultări publice, după cum putem vorbi și un nivel scăzut al conștiinței deliberative la nivelul cetățenilor români.
Discuția poate fi extinsă și asupra altor legi ce presupun consultări publice anterioare adoptării unor proiecte normative. De exemplu Legea nr. 215/2001 la art. 8 alin (1) stipulează faptul că „Autoritățile administrației publice centrale vor consulta, înainte de adoptarea oricărei decizii, structurile asociative ale autorităților administrației publice locale, în toate problemele care le privesc în mod direct, potrivit legii.”
La Congresul Autorităților locale și regionale organizat de Consiliul Europei în anul 2009, analiza situației democrației locale și regionale din România privind respectarea acestui important element al participării cetățenilor în procesul luării deciziilor este sintetizată de Liviu Dragnea, în calitatea sa de președinte al Uniunii Naționale a Consiliilor Locale din România prin următoarele idei: Procedura consultării structurilor asociative este una pur formală fără respectarea termenelor prevăzute de legislație sau chiar lipsește cu desăvârșire solicitarea punctului de vedere a acestora în procesul de consultare privind proiectele legislative ce privesc direct activitatea acestora. Punctul său de vedere era dezvoltat pe larg cu privire la procesul descentralizării din România și nerespectării de către autoritatea centrală a principiilor ce stau la baza acestui proces: subsidiaritatea, finanțarea competențelor locale delegate, creșterea calității serviciilor către cetățeni etc.
Având în vedere aceste aspecte legale menționate este greu de crezut că administrațiile locale din România vor găsi motivația necesară pentru a realiza în mod real și autentic dezideratul participării active a cetățenilor în procesul decizional. Și totuși există astfel de situații, care pot constitui modele de bună practică în acest domeniu: Proiectului pilot de bugetare participativă în cartierul Mănăștur, Cluj-Napoca, 2013.
BUGETAREA PARTICIPATIVĂ ÎN EUROPA
1. Bugetarea participativă este procesul democratic de deliberare și luare a deciziilor de către o comunitate cu privire la modul în care sunt alocați banii administrației locale pe un anumit domeniu sau pe anumite proiecte. Experimentul bugetării participative este originar din Brazilia (1989), din orașul Purto Allegre și care a cunoscut o neașteptată „împrăștire” la nivel global. Conform datelor publicate de Banca Mondială, UNDP UN HABIT din 2010, numărul aproximativ de Bugetări participative oraganizate la nivel modial era între 795-1469, iar în Europa între 174-296.
Se poate afirma că bugetare participativă este cel mai de succes instrument al democrației participative din ultimii 15 ani. În Europa mai mult de 100 de municipalități au experiementat acest instrument, de la orașe mari precum Sevillia din Spania, Paris din Franța Roma, Lisbon sau Berlin până la orașe medii din Germania, precum Hilden sau Emsdetten, și comunități foarte mici precum Altidona din Italia.
Acest experiment al bugetării participative, apărut într-un context precis din America latină a fost preluat rapid de munciipalitățile din vestul Europei ca teorie, metodă, instrumente, concepte, realizări. Interesant este faptul că în acest proces de transfer putem identifica și anumite diferente de adaptare în noul context european. Altfel spus bugetarea participativă nu se rezumă la un singur model (Yves Sintomer, Carsten Herzberg and Anja Rocke 2008).
Conform datelor statistice între anii 2000 și 2008, numărul acestora a crescut de la 6 la peste 100, numărul cetățenilor rezidenți ai municipalităților europene implicați aproape s- a dublat în 2005 și avem procente de 5,2% din populația Spaniei implicată în procese de BP, 1,4% în Germania, aproximativ 1% în Spania, Portugalia, Italia și Marea Britania.
Luând în considerare patru criterii de clasificare :
inițiatorii procesului;
organizarea întâlnirilor : cartiere, oraș sau organizări pe o anumită temă, întâlnire deschise sau închise;
tipul de deliberare: temele puse în discuție, modalitățile de interacțiune etc;
poziția societății civile în procedură: tipul de cetățeni participanți, implicarea în elaborarea metodologiei.
Putem identifica mai multe tipologii de bugetare participativă la nivel european.(Yves Sintomer, Carsten Herzberg and Anja Rocke 2008).- figura 1
PUERTO ALEGRE ÎN EUROPA – Sevilla și Cordoba (Spania);
PARTICIPAREA UNOR GRUPURI INTERESATE – Madrid (Spania)
FONDURI COMUNITARE PENTRU CARTIERE/NIVELURI ALE MUNICIPALITĂȚII LOCALE – Bradford, (Marea Britanie);
FINANȚARE MIXTĂ – PUBLIC/PRIVAT – Plock (Polonia);
PARTICIPARE DE PROXIMITATE – Roma, (Italia); Berlin (Germania), Paris (Franța)
CONSULTARE PRIVIND FINANȚELE PUBLICE – Hilden, Esslingen (Germania).
Fiecare model de bugetare participativă prezintă caracteristici distinctive proprii, cu influențe mai mult sau mai puțin evidente din modelul Puerto Alegre original și de aceea mi-am propus ca metodă de cercetare să folosesc studiul de caz.
2. Studii de caz:
BUGETAREA PARTICIPATIVĂ ÎN CORDOBA (Spania)
Orașul Cordoba din Spania este un exemplu concludent pentru modelul ideal de Puerto Alegre adaptat în Europa. Avân un număr de 320.000 de locuitori, orașul a experimentat începând din anul 2001 bugetarea participativă. Particularitățile desfășurării BP în acest oraș sunt următoarele:
conținutul discuțiilor vizau proiecte concrete de investiții;
existența unei mari presiuni din partea cetățenilor pentru realizarea obiectivelor rezultatea în urma procesului de bugetare participativă; chiar dacă, din punct de vedere tehnic, consiliul municipal deține decizia finală privind bugetul, cetășenii sunt considerați de facto ca având capacitate co-deciozională;
regulile și procedurile de consultare au un caracter mai informal decât în modelul orginar;
are un potențial deliberativ calitativ superior altor modele: participanții nu discută doar în întâlniri plenare ci și în mici grupuri, comitete sau delegații reprezentative; în aceste condiții discuțiile ating niveluri mai profunde, mai detaliate, mai elaborate și rezultatele obținute sunt mai importante. Ele pot să includă chiar și rapoarte de experți pe subiectele discutate;
problematic este posibilul conflict de interese care poate să apară între participarea individuală a cetățenilor în proces și a grupurilor de interese pe anumite subiecte.
BUGETAREA PARTICIPATIVĂ ÎN PLOCK (Polonia)
Bugetarea participativă organizată în orașul Plock (Polonia) cu 128.000 de locuitori face parte din tipul FINANȚARE MIXTĂ – PUBLIC/PRIVAT, un model mai puțin experiementat în Europa și are următoarele caracteristice specifice:
fondurile destinate bugetării participative vizează proiecte sociale, de mediu sau culturale;
finanțarea este mixtă, o parte provine de la municipalitatea locală a orașului Plock, iar o parte este privată – întreprinderi private sau organizații internaționale;
municipalitatea nu deține controlul asupra procesului, existând un comitet mixt care stabilește procedurile de desfășurarea a acestuia cu implicarea ONG-urilor și a asociațiilor din comunitate;
în cazul procesului de BP din Plock, Compania petrolieră ORLEN S.A. a contribuit cu 50% , restul fiind acoperit de administrația orașului și din programul UNDP al Uniunii Europene;
contribuția importantă a companiei private a permis acesteia să influențeze decis procesul bugetării participative ca design și desfășurare, rolul cetățenilor devenind secundar;
BUGETAREA PARTICIPATIVĂ ÎN EMSDETTEN (Germania)
Bugetarea participativă organizată în orașul Emsdetten (Germania) în anul 2002, oraș mic cu 35.000 de locuitori, face parte din tipul CONSULTARE PRIVIND FINANȚELE PUBLICE specific Germaniei. Cetățenii au fost consultați cu privire la metodele care trebuie adoptate de către administrația locală pentru a reduce deficitul bugetar al orașului, oferindu-li-se cinci opțiuni de echilibrare a bugetului: tăierea costurilor de personal și cheltuieli, reducerea datoriei, retragere din rezervă și creșterea taxelor și impozitelor. Ca și instrument de culegere a datelor s-a folosit un chestionar în care cetățenii puteau să aleaga una din cele 5 opțiuni sau o combinație personală a acestora.
Carcateristici specifice acestui model sunt:
procesul de bugetare participativă are mai degrabă rol consultativ, participanții neavând posibilitatea votării sau prioritizării proiectelor puse în discuție; administrația locală deține controlul desfășurării întregului proces particpativ;
societatea civilă are o mică influență în derularea procesului de BP;
invitația de participare la proces este făcută de administrația publică prin mijloacele de informare în masă;
în Emsdetten, primarul este cel care a trimis aleatoriu o invitație cetățenilor din oraș pentru a participa la procesul de BP;
acest model păstrează foarte puține trăsături specifice procesul originar din Puerto Alegre și mai degrabă pare a prelua influențele ale curentului Noul Mangement Public din Europa;
calitatea deliberativă a acestui model este scăzută;
Proiectului pilot de bugetare participativă în cartierul Mănăștur, Cluj-Napoca, 2013
În anul 2012, la inițiativa unor organizații non-guvernamentale și a unor cadre didactice universitare care au venit cu propunerea unei administrări participative a municipiului Cluj-Napoca, Primarul Emil Boc i-a invitat pe semnatari să participe la un grup de lucru la care s-au alăturat și experți din universitățile clujene și reprezentanți ai altor ONG-uri, demarând astfel proiectul pilot de bugetare participativă în cartierul Mănăștur, un proces deschis, incluziv și transparent prin care membrii comunității au fost chemați să se implice în formularea deciziilor privind prioritățile de cheltuire a banilor din bugetul local.
În grupul de lucru constituit în vederea implementării acestui proiect s-a votat document cadru de principii și de desfășurare a procesului, care ulterior a fost asumat de Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca cu scopul declarat de dezvoltare și consolidare a comunității locale și creșterea gradului de conștientizare în rândul cetățenilor a avantajelor implicării individuale în dezvoltarea comunității. Pentru realizarea acestui scop a fost adoptată o abordare participativă consacrată în plan internațional ca model de bună practică în ceea ce privește implicarea directă a cetățenilor în procesul decizional pentru alocarea resurselor în comunitatea locală, prin organizare unor workshopuri cu invitați internaționali pe tema bugetării participative, prima de acest gen din România. Astfel, în perioada 10-13 iunie 2013, experți ai Băncii Mondiale care au fost implicați în proiecte de bugetare participativă desfășurate în America de Sud, America de Nord și Europa: Lewis Michaelson (vicepreședinte IAP2 – the International Association for Public Participation), Owen Brugh (responsabil de proiect în cadrul Primăriei din Chicago), Tarson Nunez (fost manager de proiect la Porto Alegre), Michelangelo Secchi (manager de proiect la Arezzo), Giovanni Allegretti (Universitatea din Coimbra) și Marcel Heroiu (Banca Mondială) au oferit expertiza lor legată de acest proiect.
Trebuie precizat faptul că acest proiect a fost o noutate atât pentru administrația clujeană cât și pentru cetățeni și de cele mai multe ori proiecția inițială de desfășurarea a consultărilor și de implicare a cetățenilor s-a modificat în funcție de situația reală de pe teren. A fost un proces de învățare reciprocă de ambele părți.
Obiectivele generale ale proiectului au vizat:
reducerea barierelor de comunicare și colaborare între cetățeni și reprezentanții administrației publice locale;
creșterea gradului de sustenabilitate a politicilor publice și investițiilor la nivelul comunității locale;
crearea și promovarea unei culturi participative atât la nivelul cetățenilor, cât și la nivel instituțional, în administrația publică locală.
Obiectivele specifice au fost reajustate pe parcursul desfășurării proiectului astfel încât să fie realizabile, după cum urmează:
1) Informarea cetățenilor cu privire la desfășurarea unui proces de participare publică.
2) Consultarea cetățenilor cu privire la domeniile pe care le consideră prioritare pentru dezvoltarea de politici publice la nivel de oraș.
3) Implicarea cetățenilor în stabilirea proiectelor prioritare la nivel de cartier.
4) Realizarea unor acțiuni participative de dezvoltare comunitară în cartier.
Proiectul a fost derulat pe trei etape distincte: prima etapă fiind cea de informare corectă a cetățenilor cu privire la proiect, ce înseamnă bugetarea participativă și care este importanța cetățenilor în acest proiect. În această etapă s-au organizat întâlniri cu cetățenii în incinta sălilor de sport a trei școli din Cartierul Mănăștur, dispuse în trei zone distincte a cartierului. La aceste întâlniri a participat primarul municipiului Cluj-Napoca, domnul Emil Boc iar acest a constituit atât un avantaj în ceea ce privește creșterea numărului de participanți la dezbateri, dar și un dezavantaj care s-a evidențiat pe parcursul derulării proiectului și anume a capitalizării de popularitate a primarului în detrimentului obiectivelor proiectului. După primele două întâlnire desfășurate mai degrabă după modelul întâlnirilor din timpul campaniile electorale a devenit evident pentru cei implicați că lucrurile nu merg în direcția dorită. Din primele date culese s-a constatat că informația nu ajungea la un eșantion echilibrat de populație, după vârsta, gen, categorii sociale și că cei care participau erau în marea majoritate reprezentanți ai asociațiilor de proprietari, simpatizanți ai primarului municipiului sau cetățeni care considerau că o întâlnire cu conducătorul administrației municipiului i-ar ajuta în rezolvarea unor probleme personale, locative sau financiare. Primii care au reacționat au fost chiar inițiatorii proiectului pilot dar și reprezentanții instituției care contabilizau participarea cetățenilor și probleme abordate cu aceștia.
În acest moment dificil al derulării proiectului un rol esențial l-au avut întâlnirile cu experții Băncii Mondiale dar și capacitatea de înțelege a situației a primarului Emil Boc care a ales, la recomandarea echipei coordonatoare a proiectului și în ciuda faptului că putea contabiliza în imagine publică acest demers să se retragă ca și vector de imagine și să lase desfășurarea întâlnirilor cu cetățenii pe mâna mediatorilor comunitari pregătiți de experții români și străini și a echipei de implementare a proiectului. Mediatorii comunitari, formați de reprezentanți ai administrației publice, voluntari din programul de voluntariat al municipiului, reprezentanți ai organizațiilor non-guvernamentale precum și reprezentanți ai mediului universitar, au avut misiunea grea de a lucra pe grupe de 6-8 cetățeni veniți la consultări și de a finaliza aceste medieri comunitare cu obiective prioritare de cheltuire a banului public pentru beneficiul întregului cartier și nu doar în beneficiul lor. Cetățenii au fost puși în cadrul acestor discuții să gândească alternative, să negocieze cu ceilalți atunci când își afirma nevoile personale, să fie capabili să cedeze în fața unui interes general mai important decât cel individual. Aceasta a doua etapă a general un feed-back important de conținut legat de ceea ce mănășturenii considerau că este important să se realizeze în cartierul lor din banii publici adunați la bugetul local al municipiului Cluj-Napoca. Aceste idei și propuneri au fost contabilizate de membri proiectului și s-a organizat a treia etapă de colaborare directă experți tehnici din administrație și cetățeni prin care propunerilor lor au fost cuantificate în termeni de costuri, resurse disponibilitate și posibilitate de realizare. Aceasta ultima etapă a consultării cetățenilor în cadrul proiectului pilot de bugetare participativă a fost cea mai dificilă, dar s-a finalizat cu o serie de documente prin care toți cei interesați au realizat o prioritizare a obiectivelor de investiții din cartierul lor, care au fost cuprinse în bugetul de investiții a anului 2014:
reabilitarea cinematografului Dacia și dezvoltarea unui spațiu de activități socio-cultural pentru copii/comunitate;
stabilirea unei ordini de priorități cu privire la reabilitarea drumurilor și trotuarelor din cartier;
reabilitarea parcului Primăverii.
7. Evidențierea punctelor forte și ale punctelor slabe din acest proiect pilot
PUNCTELE FORTE ALE PROIECTULUI
1. Proiectul a implicat un mobilizare publică importantă. În total, la cele 5 acțiuni de participare publică au luat parte mai mult de 600 de cetățeni, iar la acțiunile participative de dezvoltare comunitară – peste 3.000 de cetățeni. Mobilizarea cetățenilor a fost din start gândită și s-a realizat în contextul unei grile de reprezentare teritorială (asociații de proprietari/locatari), acești peste 600 de cetățeni au asigurat o anumită reprezentare publică a tuturor zonelor și a majorității străzilor din cartier.
2. Cetățenii au fost informați cu privire la desfășurarea unui proces de participare publică, au fost consultați cu privire la domeniile pe care le consideră prioritare pentru dezvoltarea de politici publice la nivel de oraș și au fost direct implicați în stabilirea unor priorități la nivel de cartier cu privire la alocarea resurselor bugetului local. S-a reușit astfel diseminarea în rândul cetățenilor în cartier a acestei abordări particulare în acțiunile de participare publică ce rezidă în bugetarea participativă, conștientizarea unui număr semnificativ de cetățeni asupra faptului că guvernanța locală se poate realiza printr-un dialog intensificat între unitatea de bază a administrației publice locale, Primăria, și cetățeni într-un mod participativ.
3. Acest exercițiu complex de bugetare participativă a făcut posibilă identificarea, problematizarea, analizarea și decizia asupra priorităților privind transpunerea în bugetul local a unui număr de obiective importante;
4. pe parcursul acțiunilor de participare publică, cetățenii au semnalat o serie de probleme punctuale, concrete, iar rezolvarea acestora a constituit o modalitate de stabilire a încrederii în procesul participativ;
5. participarea voluntară a reprezentanților Primăriei municipiului Cluj-Napoca în cadrul acestui proiect, de la conducătorul instituției, la consilierii lui personali care au coordonat implementarea, directori generali, șefi de birou, voluntari înscriși în programul de voluntariat al instituției ceea ce demonstrează că proverbiala neimplicare a aparatului administrativ nu există atunci când vorbim de proiecte considerate importante pentru comunitate.
PUNCTELE SLABE
neîncrederea participanților că este posibilă guvernanța participativă ;
lipsa culturii dialogului și a sentimentul comunitar; oamenii nu sunt obișnuiți să lucreze împreună, nu au motivație pentru a gândi împreună și a acționa împreună.
timpul și resursele limitate acordate părții de publicitate a proiectului ceea ce a avut consecințe directe asupra numărului celor prezenți și tipologia acestora; deși proiectul a avut pagină de facebook și informare preponderent în mediul on/line – datorită costurilor mai reduse a acestora, tinerii au fost subreprezentați la aceste întâlniri cu cetățenii.
capitalizarea de imagine electorală a primarului în detrimentul importanței demersului civic.
Concluzii privind limitele legislative și ambiguitățile terminologice cu privire la participarea cetățenilor în procesul de luare a deciziilor;
Prin urmare, în mod real, opțiunile cetățenilor interesați de a participa activ în luarea deciziilor administrative care le influențează viața sunt destul de limitate și interacțiunea dintre ei și instituțiile și autoritățile publice este doar formală. Instituțiile publice prin angajații săi responsabili cu asigurarea informării și organizării dezbaterilor public percep de cele mai multe ori ca o corvoadă această interacțiune cu cetățenii și nu ca pe un demers firesc prin care cei cetățenii să fie implicați în deciziile administrative care-i privesc. Participarea reală a cetățenilor în acest proces nu înseamnă că deciziile finale sunt luate de aceștia, ei neavând expertiza tehnică pentru așa ceva, ci că implicarea lor în acest proces implică o înțelegere reală a proiectelor puse în discuție și a consecințelor acestora prin trecerea acestora prin filtrul propriei lor experiențe de viață.
Având în vedere aceste aspecte legale menționate este greu de crezut că administrațiile locale din România vor găsi motivația necesară pentru a realiza în mod real și autentic dezideratul participării active a cetățenilor în procesul decizional. Ocazional vom descoperi administrații publice locale moderne care-și asumă rolul de consultare publică a cetățenilor în deciziile luate. Proiectul pilot de bugetare participativă de la Cluj-Napoca din 2013 nu a fost un accident. În 2014 procesul de elaborarea strategiei muncipiului Cluj-Napoca 2014-2020 a cunoscut o implicare a societății civile fără egal pe toate domeniile strategice implicate, iar anul 2015 a însemnat un alt proiectiv participativ destinat exclusiv tinerilor în anul când municipiul Cluj-Napoca a fost Capitală Culturală a Tineretului.
BILIOGRAFIE:
Oana ALMĂŞAN, & Zeno REINHARDT. (2009). THE NEGATIVE IMPACT OF LEGISLATION PITFALLS ON MEANINGFUL PUBLIC PARTICIPATION, EFFICIENT POLICY-MAKING AND EFFECTIVE GOVERNANCE. Babes Bolyai University.
APDOR-CH – Transparența decizională în administrația publică din România anului 2007 – context, constatări, perspective”, 2007;
Legea nr.52/2003 privind transparența decizională în administrația publică republicată;
Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, republicată;
International Association of Public Participation – IAP2, Planning for Effective Public Participation, student manual, 2006;
International Association for Public Participation – The Spectrum, 2006;
Congresul Autorităților locale și regionale organizat de Consiliul Europei – Situation of local and/or regional democracy in Europe, Complaint from Romanian Communes Association and National Union of County Councils of Romania, 2009;
Primăria municipiului Cluj-Napoca – Raport cu privire la desfășurarea proiectului pilot de bugetare participativă în cartierul Mănăștur, Cluj-Napoca, 2013 publicat pe site-ul proiectului http://bp.primariaclujnapoca.ro;
SINTOMER, Y., HERZBERG, C., & ROCKE, A. (January 01, 2008). Participatory Budgeting in Europe: Potentials and Challenges. International Journal of Urban and Regional Research, 32, 1, 164-178.
ISTORIC
POVESTEA UNEI FAMILII
Ferrero S.A este un important producător italian de ciocolată și de alte produse dulci. Inițial organizația prinde rădăcini în anul 1946, fiind fondată de Pietro Ferrero într-un orășel italian.Compania a avut un impact decisiv și a cunoscut succesul sub conducerea fiului lui Pietro, Michele Ferrero, care a preluat acțiunile tatălui său.
Principalul protagonist care a dezvoltat Grupul, și anume, Michele Ferrero, în drumul succesului său, a fost alimentat de dorința de a crea produse noi bazate pe cele mai inovatoare idei, el a revoluționat obiceiurile alimentare a milioane de consumatori, îndulcind viața acestora prin rețete unice.Un impact pozitiv l-a avut soția sa, Maria Franca, bucucurându-se de suportul acesteia, el a fost primul producător italian de după cel de al doilea război mondial care a deschis fabrici și birouri în afara granițelor, transformând compania într-un grup cu adevărat internațional.
Însă pentru a descoperi rețeta succesului său trebuie să ne întoarcem în anii ’40. Aceștia sunt anii în care Piera și Pietro, părinții lui Michele, au transformat mica lor afacere de familiepe care o dețineau , și anume, patiseriaîntr-o fabrică. Dar primii pași decisivi spre succes, alimentați de ambiție și idei revoluționare s-au făcut datorită produselor create și elaborate de Pietro Ferrero și de către fiul său Michele, pe atunci foarte tânar. Michele a fost întotdeauna atras de acest domeniu, stând foarte mult pe lângă tatăl său, având totuți o vârstă fragedă îl ajuta foarte mult cu idei. În schimb, Giovanni, fratele lui Pietro (decedat in 1949) era pasionat de partea de distribuție a produselor, gândea și valorifica procesul de vânzare, acesta fiind un alt pas important prin dezvoltarea eficientă a unei rețele de vânzări.
În 1946, Pietro Ferrero a inventat o cremă de alune cu ciocolată care putea fi unsă pe pâine, denumită Pasta Gianduja, de fapt aceasta fiind o rețetă veche încă din timpul lui Napoleon. “Povestea Nutella, un dulce născut din sărăcie.” (Ideea pe care a avut-o patiserul, să amestece cacao cu alune pisate din belșug, pentru a evita nevoia unei cantități mult mai generoase din prețioasa cacao, s-a concretizat în 1946). Ferrero astfel a creat compania care urma să producă această cremă care s-a numit Pasta Gianduja. După ce fiul său Michelle a ajuns la conducere a modificat rețeta pentru a crea Nutella, făcând-o mult mai cremoasă, aceastafiind vândută pentru prima dată în 1964 și a devenit populară în întreaga lume.
Acum, povestea Ferrero a ajuns la cea de a treia generație de aur: Pietro și Giovanni Ferrero, fiii lui Michele și ai Mariei Franca. Aceștia s-au bucurat împreună de conducerea operațiunilor grupului din poziția de Managing Directors, timp de peste 10 ani.
În aprilie 2011, Pietro Ferrero a murit în mod tragic într-un accident pe bicicletă in Africa de Sud, în timp ce participa la o misiune umanitară inspirată și condusă de el, cu scopul de a relansa Ferrero Company Enterprises.
În prezent, Giovanni Ferrero, singurul moștenitor al firmei continuă să conducă operațiunile companiei cu succes, propunându-și scopuri și mai ambițioase, bazându-se pe inspirația și motivația care i-a animat atât pe parinții săi, cât și pe fratele său.Succesul continuă amintind unicitatea familiei Ferrero, împărțind prin povestea acestei familii, gustul rafinat și eleganța organizației tuturor consumatorilor. Astăzi la fel ca și în trecut, s-a menținut aceeași structură bazată pe valorile familiale.Italianul împreună cu familia sa dețin, potrivit revistei Forbes, o avere estimată la 18 miliarde de dolari (martie 2011).
PREZENTAREA ORGANIZATIEI
Grupul țintă: clasa mijlocie înalta deoarece are puterea de cumparare înaltă, cupluri tinere, bărbați și femei intre 18-25 de ani. În principal, privid mai în detaliu, organizația se adresează consumatorilor de ciocolată și celor cu gusturi rafinate.
Pe scurt, dincolo de marca, cifra de afaceri și dezvoltarea unei companii multinaționale, se scrie povestea unei familii piemonteze care și-a câștigat o putere de creștere extraordinară, pornind de la motto-ul Fundației Ferrero: “Muncește. Creează. Oferă.”
Sloganul “Luminează clipele cu adevarat speciale” subliniază ideea că produsele Ferrero seduc toate simțurile, sunt produsele ideale pentru a-ți întâmpina prietenii și oaspeții, oferindu-le momente prețioase. Prin Ferrero se înțelege sărbătorirea momentelor speciale, finețea produselor alimentează ideea bunei dispoziții și a fericirii alături de persoanele dragi. Nutella este prima rețetă a companiei care a cunoscut succes, fiind și astăzi cunoscută ca “cea mai cremoasă cremă din lume”. Un deliciu atât de cremos și de gustos îți poate aduce zâmbetul pe buze în orice moment al zilei, și îți poate reda bucuria de a savura minunatele delicii fabricate de aceștia.Un astfel de deliciu merită să fie protejat cu orice preț , din aceasta cauză cei de la FerreroRomânia sunt foarte discreți cu acest subiect.
Compania pune mare accent pe secret, pentru a se proteja împotriva spionărilor industriale. Niciodată nu a fost ținută vreo conferință de presă, iar mass-mediei nu îi este permis accesul în fabrici.Compania este descrisă drept "cea mai secretoasă firmă din lume". În prezent compania are 38 de societăți comerciale, 18 fabrici și în jur de 21.500 de angajați. Venitul companiei a fost de 7,2 miliarde de euro in 2010-2011.Este foarte interesant faptul că această firmă a luat naștere ca o înterprindere de familie și chiar dacă în prezent este o corporație cunoscutăla nivel global, încă urmează acest comportament secretos, „nu dă nimic din casă”, acționând și continuând să se comporte ca fiind o afacere de familie.
PRODUSELE
Produsele Ferrero sunt catalogate și percepute ca fiind rafinate și elegante, de înaltă clasă. De asemenea, în perioada sărbătorilor sau în lunile cadourilor, produsele Ferrero sunt cele mai căutate de către client, fie pentru a le da drept cadou, fie pentru răsfățul personal. Pe lângă Nutella, compania mai produce multe alte sortimente precum: Ferrero Rocher, Pocket Coffee, Mon Chéri, Giotto., Confatteria Raffaello, vafele Hanuta, Kinder cât și bomboanele mentolate Tic Tac.
Ferrero își promovează produsele prin foarte multe mijloace, precum :
reclame la Tv
ziare
reviste
bannere
cinema
De asemenea, brandul Ferrero își promovează firma și prin intermediul unor agenții, care anjagează tineri cu scopul de a informa clienții direct în magazine, în legătură cu anumite promoții.
Firma Ferrero ocupă in prezent poziția de lider al producătorilor din industria alimentară bazată în cea mai mare parte pe ciocolată și alte produse dulci la nivel European și pe plan înternațional(44,8 %), cel mai mare rival al său fiind Mars. În ceea ce privește concurența, cei mai puternici concurenți ai firmei Ferrero sunt firmele Mars(cu 28% din piata internațional) și Nestle(14,2 % din piața internațională).
Ferrero are sedii aproape în toată lumea, mai exact: Belgia,Argentina,Asia,Australia,Canada,,Mexic,Brazilia,Franța,Romania,Portugalia,Spania,Italia,Japonia,Ungaria,Austria,Germania,Polonia,Suedia,Marea Britanie,U.S.A,Monaco.
MISIUNE
Calitate înaltă, precizie a execuției, prospețime a produselor, selecție atentă a celor mai bune materii prime, respect si considerație pentru clienții noștri: acestea sunt cuvintele cheie și valorile Ferrero, care au ajutat la popularizarea produselor companiei, iubite de milioane de consumatori din întreaga lume. Produsele companiei sunt rezultatul unor idei inovatoare și sunt adesea imposibil de imitat, în ciuda faptului că sunt distribuite pe larg, și au devenit o parte a memoriei colective și a obiceiurilor multor țări, unde adesea sunt considerate adevărate simboluri culturale.
Ferrero inseamnă întotdeauna atât grija pentru igienă, mediu, probleme sociale și comunitățile locale în care compania este prezentă, cât și interesul pentru propriile sale resurse umane..
3. STRATEGIA ORGANIZAȚIEI
Clientul este mereu cheia și este în centrul strategiei companiei. Relația Ferrero cu clienții săi este bazată pe încredere reciprocă, pe termen lung, și este construită pe baza expertizei, experienței, înțelegerii și intuiției. Este o măsură a interesului Ferrero in a satisface nevoile consumatorilor, și este un factor cheie al succesului companiei.
În ziua de azi, multe produse Ferrero sunt globale, în sensul că se comercializeaza în toate colțurile lumii. Ferrero se află acum pe locul patru în topul celor mai mari grupuri de produse de cofetărie din lume.
Cu toate acestea, caracteristica ce diferențiaza compania Ferrero este „glocalitatea” (gandește global, acționează local) compania fiind atât globală cât și locală, accentul fiind pus pe dezvoltarea internațională, însă fără a-și pierde imaginea relației sale cu comunitățile locale.
4.FUNDAȚIA FERRERO: MUNCEȘTE, CREEAZĂ, DONEAZĂ
Ferrero se identifică cu motto-ul: "Muncește, creează, donează.", conceput și introdus de Michele Ferrero încă de la începutul activității sale profesionale.
În esentă, preferăm „etica acționării” față de „exersează imaginea”.
Aceeași filosofie a inspirat în trecut și continuă să o facă în prezent:
Fundația Ferrero, concentrată asupra menținerii relațiilor Grupului cu pensionarii săi prin programe sociale și culturale, dar și pentru menținerea și consolidarea legăturilor cu comunitățile locale în care operăm;
„Întreprinderile Sociale Ferrero”, se bazează pe investiții și resurse derivate pentru a ameliora condițiile de trai ale comunităților din țările în curs de dezvoltare, cu atenție specială la copii
Întregul grup Ferrero, implicat în mod constant în activități de responsabilitate socială, ca parte integrală a modalității noastre de existență si activitate, încă de la inceput.
În ceea ce privește domeniul susținerii sociale, Fundația Ferrero oferă asistență socială și de sănătate foștilor angajați Ferrero care au lucrat neîntrerupt în Grup pentru cel puțin 25 de ani. Fundația creează de asemenea inițiative educaționale, creative si recreaționale pentru foștii săi angajați.„Este profund greșit să credem că pensia și vârsta a treia sunt sfarșitul vieții active.”- Michele Ferrero, Alba, 28 octombrie 1983.
Sectorul cultural, de cealaltă parte, promovează activități în domeniile artelor vizuale, științelor, istoriei și literaturii, prin organizarea de convenții, conferințe, seminarii și expoziții.
5. PROMOVAREA NUTRIȚIEI ȘI A ACTIVITĂȚII FIZICE
Ferrero organizează diferite programe nutritive, și de asemenea își testează toate produsele care au fost create pentru menținerea echilibrului nutritiv necesar.Ferrero a dat întotdeauna dovadă de o foarte mare responsabilitate în ceea ce privește consumul produselor sale. Principala dovadă o constituie dimensiunea porțiilor pe care produsele acestora le dețin, ele fiind concepute exclusive pentru a se potrivi diferitelor cerințe nutritive.
Ferrero și sportul, două concepte care au fost asemănate timp de ani de zile. Deoarece sportul semnifică mișcare, valori pozitive si bucuria vieții, Ferrero susține financiar diferite activități sportive în multe țări în care operează. Ferrero participă la dezvoltarea tinerilor susținându-i prin organizarea de turnee și diferite evenimente, oferindu-le echipamente. De asemenea, susține asociațiile sportive și oferă energie prin produsele sale.
6. ANGAJAȚII
Încă de la început, spiritul corporativ al Ferrero a fost construit pe valori puternice, reflectând originile și istoria companiei. Conform acestor valori, oamenii se află în centrul companiei. În acest context, Ferrero urmărește o politică socială ambițioasă, cu scopul bunăstării angajaților săi. Două principii cheie ghidează acest proces: obiectivul constant al creșterii companiei și dorința de a continua dezvoltarea angajaților săi.În ultimii ani, acest program a devenit eficient în Ferrero Franța, prin crearea unei organizații sociale în serviciul angajaților, și cu deschiderea unei creșe și a unui mini club la sediul companiei pentru a ajuta angajații în creșterea copiilor lor.În Mexic, spre exemplu, Ferrero construiește un program de burse pentru studii superioare, în Ecuador și Argentina angajații primesc reduceri în supermarketuri, Ferrero Luxembourg a construit terenuri de fotbal și tenis disponibile angajaților sportivi.
STUDIU DE CAZ
Profitul Nutella Germania a crescut remarcabil, prin folosirea unor reclame plătite pe Facebook.
Plecând de la premisa că reclamele platite de pe Facebook au ajutat Nutella Germania să își crească semnificativ profitul în perioada sărbătorilor de iarnă, aceștia au avut urmatoarele:
Obiective:
Ferrero a dorit să asocieze Nutella cu perioada Crăciunului, cu scopul de a:
Crește gradul de conștientizare și implicare în raport cu brandul Nutella și pagina sa de Facebook
Crească vânzările pe durata perioadei de campanie.
Abordare:
De la data de 1 Decembrie 2011, Ferrero a dat startul unei campanii de Crăciun care avea ca scop creșterea anticipării bucuriei de a oferi cadouri în perioada sărbătorilor de iarna.
Pentru a reuși să facă milioane de oameni să se implice și să simtă că iau parte la această campanie, Ferrero a folosit Facebook ads cu scopul de a crește gradul de conștientizare și implicare în brandul Nuttela.
Campania Facebook a constat în cumpărarea a două reclame Premium Reach Blocks și Sustained Premium pentru a ajunge la cât mai mulți oameni posibil.
Între timp, Nutella a plătit pentru ca această campanie să fie redată în mod constant și continuu la TV, îndemnandu-i pe telespectatori să viziteze pagina de Facebook a Nutella Germania:
Reclama Premium a putut fi accesată pe o perioadă de două săptămâni, în timp ce reclama TV: 6 saptămâni.
Creativitatea reclamei de pe Facebook a constat în încurajarea și convingerea publicului de a deveni fani ai paginii Nutella și de a folosi aplicația campaniei de Crăciun, prin care ei puteau deschide uși corespunzătoare zilelor din calendar rămase până la Crăciun, pentru a descoperi în fiecare zi diverse premii.
Apoi Ferrero a facut un parteneriat cu GfK ( sondaje) și Facebook pentru a măsura impactul campaniei sale derulate pe Facebook, în termen de număr de persoane care au aflat de această campanie, gradul de implicare al acestora, precum și vanzările venite din această direcție.
Rezultate:
15% din vanzările rezultate ca urmare a campaniei media au fost revenite Facebook-ului.
Campaniile Facebook și TV s-au complementat una pe cealaltă: Publicul care a văzut ambele campanii a făcut mai multe vânzări decât persoanele cărora le-a fost expusă doar una din ele, ceea ce arată un efect sinergic.
13,2 milioane de persoane (adică 30% din populația online) au aflat de această campanie.
3,8 milioane de persoane (29%) au vazut această campanie exclusiv pe Facebook (și nu la TV).
ANALIZA SWOT
Puncte forte (S)
Calitate și produse de lux
Recunoașterea produselor datorită popularității brand-ului Ferrero
Gust unic, și aspect rafinat
Produse ideale pentru cadouri
Recunoaștere pentru consumatori datorită ambalajului de culoare aurie
O varietate de produse-gamă diversificată ( pentru gusturi rafinate, pentru copii, adulti) ce se găsesc în ediții sezonale
Puncte slabe (W)
Percepția despre ciocolată ca fiind nesănătoasă
Prețul foarte scump ( nu are un preț accesibil tuturor consumatorilor de dulciuri, cele mai multe dintre produse fiind premium, astfel se adresează celor cu venituri medii spre ridicate)
Imaginea și ambalajele sunt făcute la costuri mari
Dificil de procurat
Mai puțin populată în țările din Asia
Oportunități (O)
Extinderea pe piața internatională
Creșterea popularității prin intermediul internetului
Introducerea de noi sortimente
Participare campanii/programe anti-obezitate, educație nutriționistă
Sponsor la evenimente și spectacole
Amenințări (T)
Competiția mare între brand-urile de ciocolată
Criza financiară globală
Ingredientele folosite pot inhiba vânzările din cauza alergiilor consumatorilor, obezității etc
Analiză SWOT-
Organizația Ferrero
**Analiza corelațiilor ca orizontalitate sau ca ,,înclinare”: Succes organizational sau declin
Se observă în majoritatea cazurilor un echilibru dinamic cu amplitudine mică.
Recomandări strategice
Bibliografie
Site-ul oficial al companiei Ferrero Romania(accesat ultima data la 31.03.2017)https://www.ferrero.ro/
Studiu de caz Nutella Germania (accesat ultima data la 02.04.2017)
http://totuldesprerelatii.ro/studiu-de-caz-cum-nutella-germania-si-a-crescut-semnificativ-profitul-de-craciun-folosind-reclame-platite-pe-facebook/
Filmulet compania Ferrero (accesat ultima data la 31.03.2017) https://www.youtube.com/watch?v=_U3SHFYvZSc
1.Introducere
Motto:
Managementul și administrația sunt două miracole actuale ;
acestea fac organizația performantă sau o conduc la faliment
(George Moldoveanu)
Lumea contemporană este influențată de caracterul științific și pragmatic a două concepte: managementul și administrația. Acestea asigură performanța organizațională și respectarea dimensiunii umane la adevărata valoare a acesteia sau, dimpotrivă, neliniște și înstrăinare.
Organizațiile, creații sociale, se diagnostichează și se tratează prin reproiectare managerială și/sau administrativă.
În domeniul practic se contată o legătură directă între planul structurilor, proceselor și cel al comportamentului organizațional, situație care determină performanța organizațiilor publice.
Pentru a asigura o performanță organizațională superioară este necesară utilizarea modelului organic, cu deschidere permanentă, bazat pe un sistem cu viziune strategică cu răspunsul în timp real, cu implicarea largă a lucrătorilor și o puternică rețea de valori, norme, credințe etc.
Organizațiile publice sunt create de guvern pentru scopuri de grup(colectiviste) sau politice.
Ele sunt în mod fundamental gestionate de reprezentanții politici și de sistemul de drept, criteriile pentru succes fiind de tip social sau politic.
Organizațiile publice acoperă o gamă largă de activități, acestea fiind implicate în luarea, implementarea și aplicarea politicii publice, dar acestea pot produce și bunuri private în domenii majore de activitate(ex: calea ferată, electricitate, asigurări sociale etc).
Mediul organizațional reprezintă variabila independentă în analiza proceselor organizaționale și manageriale/administrative și desemnează totalitatea factorilor cu impact asupra organizației.Aceasta se compune din două grupe de factori, și anume cei interni și cei externi, dar conturează două medii în interacțiune.
Mediul intern, are ca dimensiuni de primă importanță următoarele:
Capabilitatea și performanța managerială;
Reprezintă capabilitatea de a desfășura și racorda funcțiile manageriale.
Performanța managerială adaugă valoare unității strategice de afaceri.
Capabilitatea funcțională;
Este dată de permanenta articulare a funcțiunilor organizației care să permită atingerea eficientă a obiectivelor organizației.
Capabilitatea de schimbare;
Cultura organizațională ca un cadru al tuturor proceselor organizaționale.
Mediul extern prezintă importanță prin impactul pe care acesta îl are asupra organizației și care se traduce în amenințări și oportunități.
Turbulența constituie o măsură a schimbabilității și pedictibilității mediului.
Tipurile de amenințări și oportunități sunt caracterizate cel mai bine de turbulența mediului.
Administrația publică este influențată, dar mai ales îngrădită de către influențele publice. Dimensiunea politică are o importanță deosebită. Așa cum explică Ridley(1979), administrația publică ”este, inevitabil, un subsistem al sistemului politic, nu doar legat de el prin intrări și ieșiri, ci și dependent de acesta prin structurile sale primare, precum și influențat prin valorile acestuia. Dacă sistemul administrativ nu poate fi înțeles decât prin referire la mediul său politic…,sistemul politic nu poate fi înțeles fără studiul administrației. Administrația nu doar că formează cea mai mare parte a guvernului, dar se și situează în centrul procesului de elaborare a politicilor.”
Factorii mediului ajută la determinarea alegerilor pe care le fac politicienii și administratorii. Cultura socială și politica prevalentă duc la apariția unui cadru în care se manifestă acțiunea administrativă.
Pitt și Smith(1981) arată, de exemplu, cum viața organizațională din departamentele guvernamentale „este afectată de reguli și presiuni generate de mediul politic”.
Deși recunoaștem importanța factorilor mediului, nu ar fi totuși înțelept să ignorăm rolul-cheie al personalului, în special al indivizilor cu puternice predispoziții ideologice.
Relația dintre o organizația și mediul său nu este niciodată un simplu mecanism; trebuie să recunoaștem întotdeauna importanța alegerii în cadrul unei organizații.
Autoritățile publice nu sunt un simplu pasiv asupra căruia acționează forțe externe. Ele însele pot afecta mediul în care operează. Angajații din sectorul public, de exemplu, pot manipula mediul în care lucrează, selectând grupurile de presiune ce sunt admise în procesele departamentului care elaborează politici. Astfel, ministerele pot să manipuleze adesea opinia publică prin scurgeri de informații programate cu grijă către mass-media sau prin discursuri care aleg subiectul și tonul unei dezbateri publice.
Atunci când o organizație publică își formulează strategia, aceasta trebuie să scaneze mediul exterior în vederea identificării posibilelor oportunități și amenințări și totodată trebuie să scaneze și mediul intern în vederea identificării punctelor forte și a punctelor slabe.
Scanarea mediului reprezintă monitorizarea, evaluarea și diseminarea informațiilor din mediile intern și extern către persoanele-cheie( principalii acționari sau top managerii) dintr-o organizație.
Scanarea mediului se poate realiza prin:
Metoda analizei-diagnostic;
Metoda analizei SWOT.
Analiza SWOT focalizează în primul rând factori externi: oportunitățile și amenințările și este de mare utilitate în sectorul public.
Concepția proprie cere unirea punctelor forte cu oportunitățile și a punctelor slabe cu amenințările, care dau echilibru sistemului.
Pentru cercetarea mediului organizațional am ales o instituție publică, respectiv Primăria Municipiului București
2.Primăria municipiului bucurești
2. 1. Prezentarea Instituției publice
Primăria Municipiului București este organizată și funcționează potrivit prevederilor Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și în conformitate cu hotărârile Consiliului General al Municipiului București, privind organigrama, statutul de funcții, numărul de personal și regulamentul de organizare și funcționare a aparatului propriu de specialitate.
Primarul General, Viceprimarii, Secretarul General al Municipiului București și aparatul propriu de specialitate constituie structura funcțională cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului General și dispozițiile Primarului General, soluționând probleme locale curente din București.
Primarul General al capitalei și totodată conducătorul primăriei, Gabriela Firea a fost aleasă în funcție la 5 iunie 2016.
Primarul General reprezintă autoritatea executivă în realizarea autonomiei locale și răspunde de buna funcționare a administrației publice a municipiului București, în condițiile legii.
De asemenea, Primarul General reprezintă municipiul București în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice, române sau străine, precum și în justiție.
Misiunea Primăriei Municipiului București:
Să creeze și să ofere cetățenilor municipiului București șansa dezvoltării personale și profesionale;
Să dezvolte și să mențină infrastructura orașului, mediul economic, social, edilitar și natural la nivelul exigențelor marilor capitale europene.
Să susțină și să contribuie intens la buna funcționare a sistemelor de transport, utilități publice, asistență socială, sănătate, învățământ, informare și educație, promovare a culturii și artei, promovare a sportului și a mijloacelor de divertisment.
Să încurajeze dezvoltarea comunității, pentru a oferi siguranță, confort și servicii diversificate adresate unei multitudini de stiluri de viață, respectând libertatea opțiunilor cetățenilor săi și venind în întâmpinarea acestora.
București trebuie să fie locul în care oamenii își împlinesc aspirațiile, trăiesc o viață bună și pe care îl numesc cu drag ”acasă”.
Întreaga activitate a Primăriei Municipiului București este structurată în procese, proiecte și programe.
În ceea ce privește performanța, obiectivele pe care și le propune trebuie să răspundă cerințelor și necesităților prezente și anticipate ale cetățenilor și comunității, să fie mai ambițioase decât ale altor entități similare și să reprezinte un progres față de propria activitate din trecut.Nivelul performanței trebuie să fie ridicat, omogen în organizație și să manifeste tendințe pozitive.
Procesele sunt suite de activități care preiau o ”intrare”, îi adaugă valoare consumând resurse și produc la ieșire un rezultat( îndeplinesc o funcție) care trebuie să răspundă unor cerințe de calitate impuse prin obiective de performanță stabilite de către un beneficiar extern sau intern.
Proiectele sunt procese particulare care se execută de regulă o singură dată și produc rezultate ”unicat”.
Programele sunt ansambluri de proiecte interdependente care luate împreună servesc atingerii unui scop mai general.
Procesele de Planificare strategică și respectiv Planificare anuală stabilesc atât obiective pentru procesele organizației cât și obiectivele și conținutul Programelor gestionate de diferite unități organizaționale.
2.2 Cercetarea mediului organizațional în Primăria Municipiului București
Înainte ca instituția publică să își formuleze strategia, aceasta trebuie să scaneze mediul exterior în vederea identificării posibilelor oportunități și amenințări, și totodată trebuie să scaneze și mediul intern în vederea identificării punctelor forte și punctelor slabe ale instituției.
Scanarea mediului reprezintă monitorizarea, evaluarea și diseminarea informațiilor din mediile intern și extern către persoanele-cheie, respectiv reprezentanții managementului public ai instituției.Această analiză reprezintă un instrument utilizat de către instituție pentru a evita surprizele strategice și pentru a asigura viabilitatea instituției.
Pentru scanarea mediului organizațional al Primăriei Municipiului București vom utiliza metoda analizei SWOT.
Această metoda este de mare utilitate în sectorul public deoarece ne ajută să focalizăm în primul rând factori externi: oportunitățile și amenințările, care pentru a da un echilibru sistemului va trebui să unim punctele forte cu oportunitățile și punctele slabe cu amenințările.
Pentru a da un echilibru dinamic, cu mică sau cu mare amplitudine vom parcurge următorii pașii:
Enumerăm „S” și „O”(Punctele Tari și Oportunitățile)
Tabel 1
Enumerăm „W” și „T”(Punctele slabe și Amenințările)
Tabel 2
3)Ordonăm „ S” și „O” în șiruri strict descrescătoare (primul element al șirului S1/O1 fiind cel de importanța cea mai mare)
Tabel 3
Ordonăm „W” și „T” în șiruri strict crescătoare ( primul element al șiruluiW1/T1 având cea mai mică importanță ca element „slab” sau ca amenințare)
Tabel 4
5)Analiza corelațiilor S-O și W-T
Tabel 5
– Echilibru dinamic
– Echilibru dinamic, cu mică amplitudine
– Echilibru dinamic, cu mare amplitudine
S1 O1
Punctul forte în balanță cu oportunitatea sunt în echilibru
S2 O2
Punctul forte în balanță cu oportunitatea sunt în echilibru
S3 O3
Punctul forte în balanță cu oportunitatea sunt în echilibru.
S4 O4
Punctul forte în balanță cu oportunitatea sunt în echilibru.
S5
O6
Punctul forte în balanță cu oportunitatea sunt în echilibru, cu mică
amplitudine.
S6
O7
Punctul forte în balanță cu oportunitatea sunt în echilibru, cu mică
Amplitudine.
O5
S7
Punctul forte în balanță cu oportunitatea sunt în echilibru, cu mare
amplitudine.
W1 T1
Punctul slab în balanță cu amenințarea sunt în echilibru.
W2 T2
Punctul slab în balanță cu amenințarea sunt în echilibru.
W3 T3
Punctul slab în balanță cu amenințarea sunt în echilibru.
T6
W4
Punctul slab în balanță cu amenințarea sunt în echilibru, cu mare
amplitudine.
W5 T5
Punctul slab în balanță cu amenințarea sunt în echilibru.
W6
T7
Punctul slab în balanță cu amenințarea sunt în echilibru, cu mică amplitudine.
T4
Punctul slab în balanță cu amenințarea sunt în echilibru, cu mare aplitudine.
8) Elaborarea de „recomandări de tip max-max, max-min, min-min și min-max
max-max ( S-O) max-min ( S-T)
S1-O1 S1-T2
S3-O3 S6-T7
S5-O7 S4-T6
S4-O4 S5-T1
min-max (W-O) min-min ( W-T)
W6-O7 W5-T5
W4-O4 W4-T6
W1-O6 W3-T3
W7-O2 W6-T7
Recomandare de tip max-max
S1-O1
Consolidarea capacității de a gestiona resursele disponibile cu profesionalism conduce în mod eficient la o îmbunătățire a funcționării instituției din punct de vedere al eficacității, calității serviciilor și economiei resurselor.
S3-O3
Creșterea interesului instituției de a furniza servicii publice în vederea satisfacerii nevoilor generale și specifice ale cetățenilor prin demararea a 58 de proiecte noi de investiții: spital metropolitan, locuințe pentru tineri, cămine de bătrâni, școli și grădinițe, poduri și pasaje, piste de bicicliști.
S5-O7
Îmbunătățirea capacității de a realiza parteneriate și acorduri printr-o creștere a gradului de formare profesională și dezvoltare a resurselor umane în încercarea de profesionalizare a acestuia.
S4-O4
Consolidarea veniturilor proprii ale instituției prin maximizarea capacității de a constata, controla și colecta integral impozitele și taxele locale.
Recomandare de tip min-max
W6-O7
Minimizarea rigidității prin introducerea indicatorilor de performanță pentru măsurarea gradului de realizare a obiectivelor fundamentale și individuale îmbunătățește modul în care managerii publici gestionează, pregătesc și dezvoltă competența și profesionalismul resurselor umane ca elemente centrale ale procesului administrativ.
W4-O4
Îmbunătățirea veniturilor proprii ale instituției prin dezvoltarea și întreținerea unor sisteme de control care sporesc colectarea integrala a impozitelor si taxelor locale.
W1-O6
Creșterea interesului față de integrarea populației minoritare sporește dezvoltarea parteneriatelor dintre instituțiile administrației publice locale și societatea civilă în scopul îmbunătățirii performanțelor serviciilor sociale.
W7-O2
Îmbunătățirea abordărilor fundamentale ale managementului public care să acorde o atenție deosebită fundamentării și realizării obiectivelor orientate către gradul de satisfacere a nevoilor sociale conduce la demararea unor proiecte noi de investiții necesare și oportune intereselor publice generale și specifice ale consumatorilor de produse și servicii publice.
Recomandare de tip max-min
S1-T2
Îmbunătățirea sistemului de gestionare cu profesionalism a patrimoniului printr-o dimensionare și monitorizare constantă conduce la minimizarea gradului de corupție în cadrul activităților din administrația publică, indiferent de natura acestora.
S6-T7
Consolidarea procesului de selecție și recrutarea a funcționarilor publici prin încercarea de profesionalizare a acestora sporește numărul tinerilor bine pregătiți profesional să lucreze în administrația publică.
S4-T6
Îmbunătățirea veniturilor instituției care să asigure o bună funcționare a sistemului administrativ prin minimizarea constrângerilor bugetare.
S5-T1
Întărirea capacității instituției de a realiza parteneriate și acorduri sporește derularea de proiecte privind inserția socială și profesională a grupurilor vulnerabile și a persoanelor cu dizabilități.
Recomandare de tip min-min
W3-T3
Organizarea rațională și funcționarea eficientă a sectorului public prin îmbunătățirea modului de gestionare a managerilor publici cu personal eficient și eficace.
W4-T6
Consolidarea surselor proprii care să asigure buna funcționare a sistemului administrativ prin minimizarea constrângerilor bugetare.
W3-T3
Reducerea abaterilor de la tipologia noilor probleme legislative îmbunătățește modul de utilizarea a funcționarilor publici a unui nou intrumentar public, dar și de a trata cetățeanul.
W6-T7
Minimizarea rigidității prin introducerea indicatorilor de performanță determină sporirea tinerilor foarte bine pregătiți profesional să lucreze în domeniul administrației publice.
3.Concluzii
Rolul acestei cercetări are ca prioritate conștientizarea cetățenilor de existența dezechilibrelor între cel care fundamentează și ia decizia administrativă, respectiv compartimentul funcțional și cel care execută conținutul deciziei administrative, respectiv compartimentul operațional. Această situație contribuie la întărirea caracterului birocratic.
În contextul actual avem o supradimensionare a ponderii ierarhice care îngreunează semnificativ coordonarea și controlul activităților desfășurate, la care se adaugă și lipsa profesionalizării managementului public.
De asemenea foarte important este ca titularii acestor funcții politice, să determine un număr optim de compartimente atât funcționale cât și operaționale, pentru a menține un grad acceptabil de birocratizare a structurii care să permită furnizarea serviciilor publice de către instituție.
Reprezentanții politici ar trebui să răspundă, în primul rând, față de obiectivul fundamental al managementului public, și nu în fața liderilor politici și a organismelor colective ale partidelor politice pe care le reprezintă.
Atât acțiunea cât și inacțiunea acestei instituții influențează imperativ gradul de satisfacere a intereselor publice generale și specifice.
Pentru a acționa împotriva acestor deficiențe devin absolut necesare corecții importante în ceea ce privește aria de cuprindere a autorității și responsabilității de către titularii funcției politice, să îndeplinească sarcinile din postul pe care îl ocupă și de a realiza obiectivele acestuia.
Bibliografie
(2017, martie). Preluat de pe Primăria Municipiului București: www.pmb.ro
Moldoveanu, G. (2005). Analiză și comportament organizațional. București: Editura Economică.
1. Introducere
Stresul a fost dintotdeauna un factor important care și-a pus amprenta asupra vieții individului, însă odată cu trecerea de la societatea industrială la cea informațională, acesta s-a resimțit mult mai puternic. Dacă în trecut sursele fenomenului aveau legătură în principal cu controlul excesiv asupra populației, exercitat de regimurile politice totalitare, cu nivelul scăzut de trai și cu impunerea standardizării, în prezent cauzele se mută asupra activității propriu-zise a persoanei. Astfel, putem afirma faptul că gradul de nocivitate al stresului a crescut odată cu dezvoltarea societății. Abilitățile și competențele care se caută la un individ s-au modificat de-a lungul timpului, axându-se pe profesii strâns legate de creativitate și inovare, dar și pe soft skills (inteligență emoțională, abilități de comunicare, relaționare, lucru în echipă, flexibilitate, persuasiune) spre deosebire de secolele precedente.
Începând cu sfârșitul secolului al XX-lea, stresul devine strâns legat de mediul organizațional, de calitatea, productivitatea și eficiența muncii pe care individul o realizează în fiecare zi. Pentru orice organizație, resursa umană reprezintă elementul fără de care aceasta nu poate să-și îndeplinească obiectivele. Ca urmare, compania trebuie să pună accent pe identificarea factorilor generatori stres sau mai ales pe aceia care conduc la scăderea randamentului angajaților și pe dezvoltarea unor modalități de combatere a acestora. De asemenea, un alt aspect strâns legat de soluționarea stresului organizațional este îmbunătățirea condițiilor de muncă și a mediului ambiant. Astfel, companiile au dezvoltat Departamentul de Resurse Umane. Principala activitate a acestuia este axată pe identificare nevoilor și a problemelor pe care un individ le are în organizație și facilitarea soluționării lor.
Am ales să abordăm această temă deoarece considerăm că stresul poate fi perceput ca boala secolului al XXI-lea, un fenomen care afectează în cele mai diverse moduri oamenii de toate vârstele. Este important modul în care se face gestionarea acestuia deoarece el poate fi un important factor de motivație în cadrul companiei, însă dacă este scăpat de sub control, poate provoca daune semnificative atât individului, cât și organizației. În continuare lucrării vom prezenta o analiză a stresului la modul general și mai apoi, o viziune a percepției sale în divese domenii de activitate: call-center, armată, medicină și sport.
2. Concepte teoretice despre stres
2.1. Stresul perceput ca o reacție
Privit din această perspectivă, stresul, după cum afirmă și Zlate este „răspunsul fiziologic sau psihologic al individului/organismului la un stresor din mediu” (M.Zlate, 2007, p.570). Modelul este elaborat de Selye în 1971. El analizează stresul biologic și îl intitulează „sindrom general de adaptare”, susținând că stresul înglobează totalitatea răspunsurilor pe care organismul uman le oferă ca urmare a apariției unui eveniment perturbator. Astfel, identifică trei faze prin care individul trece pentru a se putea adapta stimulilor veniți din mediu:
Faza de alarmă – În cadrul acesteia, individul ia contact cu stresorul, fapt ce determină apariția unor semne specifice (tahicardie, scăderea temperaturii). Se manifestă în special prin scăderea imunității organismului, iar în cazul unui stresor foarte puternic poate conduce chiar la moarte.
Faza de rezistență – Presupune acțiunea propriu-zisă a organismului prin care se mobilizează în fața stresului și chiar opune rezistență. El începe să consume o cantitate mai mare de energie, fapt ce determină apelarea la resursele pe care le deține. Limita acestei perioade este determinată chiar de cantitatea de resurse pe care organismul o posedă și de atingerea pragului de epuizare.
Faza de epuizare – În cadrul acesteia se disting doar efectele negative ale stresului. Perioadele stresante determină organismul să consume cantități mai mari de energie și astfel el poate fi condus spre epuizare dacă stresorul la care este supus persistă o perioadă îndelungată. Stresul poate fi benefic pentru individ dacă apare pentru perioade scurte, având chiar un efect motivant. Însă dacă el acționează pentru o perioadă mult prea mare de timp, poate provoca deteriorarea stării de sănătate care se manifestă diferit de la un om la altul.
2.2. Stresul perceput ca un stimul
Încadrul acestei perspective, stresul este echivalent cu stresorii și reprezintă, conform lui Holmes și David, o condiție a mediului. De asemenea, Symonds afirmă că stresul „este ceea ce i se întâmplă omului, nu ceea ce se întâmplă în interiorul lui; este un ansamblu de cauze, nu un ansamblu de simptome” (Cox, 1993, p.9 apud Avram, Cooper, 2008). Astfel, fenomenul poate fi mult mai bine perceput deoarece prezintă „aspecte obiectiv măsurabile ale mediului” (Avram, Cooper, 2008, p.547). În general se utilizează scale în cadrul cărora individul trebuie să acorde punctaje unor situații considerate stresante. De asemenea, Kanner aduce în discuție luarea în considerare tot în categoria acestor evenimente și neplăcerile de zi cu zi, denumite „daily hassless”. Printre acestea se numără lipsa timpului, cerințele ridicate, problemele de sănătate ale familiei sau pierderea unor lucruri.
2.3. Teoria tranzacțională
Teoria tranzacțională a fost elaborată de Lazarus și Folkman și privește stresul din perspectiva unei relații bidirecționale între individ și mediu, în cadrul căreia omul reacționează la evenimentele cu care se confruntă. În viziunea lor fenomenul nu poate fi privit nici ca stimul și nici ca reacție, ci este identificat cu „procesul în care individul are rolul unui agent activ ce poate influența, cu ajutorul strategiilor emoționale, cognitive și comportamentale pe care le posedă, efectele înfruntării cu situația stresantă” (ibidem, p. 549). Starea de stres poate fi evaluată prin trei etape:
Evaluarea primară – se realizează o evaluarea a situației stresante în funcție de gradul de periculozitate și se stabilește, conform resurselor de care individul dispune, dacă va putea sau nu să facă față situației.
Evaluarea secundară – aceasta este strâns legată de capacitățile de adaptare ale individului și de modalitățile pe care acesta le poate utiliza pentru a soluționa situația stresantă.
Reevaluarea– în cadrul acesteia, individul a reușit deja să realizeze dacă situația are efecte negative asupra sa și a reușit să observe rezultatele primelor sale încercări de soluționare. Procesul presupune demararea unor activități mentale, cum ar fi raționalizarea sau deducția.
3.Cauzele stresului organizațional
Stresul organizațional are numeroase cauze, fiind un subiect atent analizat de specialiști. Această focusare asupra surselor generatoare a venit ca urmare a faptului că fenomenul poate afecta individul atât în ceea ce privește randamentul muncii, cât și propria sănătate. Prima clasificare a apărut abia în 1976, când Cooper și Marshall au împărțit sursele stresului organizațional în șase categorii (Avram, Cooper, 2008, p.549):
Stresori intrinseci muncii;
Stresori legați de rolul în organizație;
Stresori legați de relațiile de la locul de muncă;
Stresori legați dezvoltarea carierei;
Stresori legați de structura și cultura organizațională;
Stresori legați de conflictul muncă-familie.
3. a. Stresori intrinseci muncii
Unul dintre factorii pe care se pune accent în această categorie sunt acele elemente ale cadrului în care individul își desfășoară activitatea și anume temperatura, umiditatea, zgomotul, iluminatul sau cromatica. Natura muncii își pune, de asemenea, amprenta asupra angajatului. O muncă monotonă și mecanică este un factor care declanșează frustrare, generează plictiseală, sentimente ce pot conduce la apariția depresiei și a stării de anxietate. Vigilența ridicată și ritmul de muncă alert provoacă individul să rămână într-o stare de mobilizare continuă care îl împinge către epuizare. Nu în ultimul rând, timpul și volumul de muncă joacă și ele un rol simnificativ în creșterea nivelului de stres (zile de muncă lungi, muncă în schimburi).
3. b. Stresori legați de rolul în organizație
Pe parcursul vieții, individul, în funcție de contextul în care se află, acumulează un număr de statusuri, din care decurg numeroase roluri, ce presupun îndeplinirea anumitor standarde și sarcini pe care societatea le asociază cu respectivul status. Odată cu pătrunderea pe piața forței de muncă, omul, pe lângă statusurile uzuale pe care le posedă (ex: mamă, tată, soră, frate etc.), ajunge să primească și unul în conformitate cu profesia pe care o îndeplinește (medic, profesor, polițist etc.). În funcție de acesta, el va trebui să îndeplinească un rol, însă dat fiind faptul că este nevoit să îndeplinească și alte roluri care derivă din celelalte statusuri atribuite, există posibilitatea să apară probleme. Astfel, putem analiza stresorii din această categorie prin prisma a trei probleme:
Ambiguitatea de rol – Aceasta apare de cele mai multe ori în situațiile în care individul, la pătrunderea în organziație, nu primește suficiente informații care să clarifice rolul său în cadrul organizației. De asemenea, el trebuie să cunoască precis sarcinile și atribuțiile pe care le presupune postul ocupat, precum și obiectivele și scopurile muncii sale. În cazul în care acest lucru nu se întâmplă, există posibilitatea ca el să-și seteze alte obiective sau să-și însușească atribuții care în mod normal nu ar intra în sfera sa de activitate, fapt ce ar determina apariția unei contradicții și implicit ambiguitate de rol. De cele mai multe ori, situațiile de acest tip apar ca urmare a unor schimbări ce au survenit în cadrul organizației.
Conflictul de rol – Având în vedere că un individ poate poseda în același timp un ansablu de statusuri, va avea de asemenea de îndeplinit și mai multe roluri. În acest caz problema apare atunci când două sau mai multe roluri se află în contradicție, iar individul este nevoit să aleagă pe care va urma să-l îndeplinească, fapt ce poate conduce la apariția stresului. Spre exemplu, o femeie are statusul de mamă și de profesoară. În aceeași zi ar trebui să meargă la serbarea copilului ei și să ea parte la o conferință importantă. Astfel, ar fi pusă în situația delicată de a alege între a-și îndeplini rolul de mamă și de a fi alături de copilul său la un eveniment emoționant din viața ei sau de a lua parte la conferință și de a-și îndeplini rolul asociat cu statusul de profesoară. O decizie de acest gen determină un conflict de rol și crește nivelul de stres al persoanei implicate.
Responsabilitatea pentru oameni – Problema derivă din rolul individului și se întâlnește de cele mai multe ori în cazul persoanelor care au profesii ce implică o interacțiune continuă cu oamenii (medici, asistente, manageri, profesori etc.). Manifestând o responsabilitate crescută pentru oameni și fiind nevoiți să fie martorii unor situații cu puternic impact emoțional, indivizii din această categorie tind să aibă o predispoziție către un nivel ridicat de stres care determină chiar manifestarea sindromului burnout. Conceptul a fost pentru prima dată definit de Freudenberger și reprezintă „o stare de extenuare emoțională, sentimente de depersonalizare și reducere a performanței personale” (Avram, Cooper, 2008, p.552).
3. c. Stresori legați de relațiile la locul de muncă
Fiind o ființă socială, omul depinde în mare măsură de relațiile și conexiunile pe care le stabilește cu cei din jur. Acest lucru este accentuat în cadrul organizației unde lucrul în echipă este vital pentru îndeplinirea sarcinilor, precum și relaționarea eficientă cu colegii și superiorii. Suportul social pentru îndeplinirea task-urilor complexe este imperios necesar, iar lipsa lui poate duce la realizarea incorectă sau ineficientă a lor. Astfel, buna funcționare a relațiilor din cadrul unor organizații poate fi perturbată de comportamente contraproductive, fapt ce conduce la creșterea nivelului de stres și a existenței permanente a unei stări de alertă. Două dintre cele mai întâlnite asemenea manifestări sunt mobbing-ul și bullying-ul. Primul reprezintă „un proces distructiv; el este constituit din acțiuni ostile care, luate izolat, pot părea anodine, dar prin repetiție constantă au efecte primejdioase” (Leymann, 1996 apud. E.C. Zaharia). El urmărește izolarea, umilirea sau discreditarea unui angajat pentru a-l determina să părăsească organizația. De cele mai multe ori, acest tip de comportament este generat de invidie și încearcă să aibă un caracter indirect, mascat, pentru ca victima să nu-l poată identifica și denunța superiorilor. Bullying-ul reprezintă o formă de comportament agresiv, care presupune ca o persoană să provoace în mod intenționat și repetat discomfort, daune fizice/psihice. Acest tip de comportament se concretizează în mod direct prin hărțuire verbală sau fizică. Presupune identificarea persoanei slabe din cadrul grupului, căreia i-ar fi imposibil să se apere sau să opună rezistență.
3. d. Stresori legați de dezvoltarea carierei
Din momentul în care un individ pătrunde pentru prima dată în cadrul unei organizații, el urmărește dezvoltarea personală și profesională. Orice persoană prezintă o dorință interioară de a evolua, de a atinge un nivel mai ridicat care să-i aducă mai multe beneficii (salariu mai mare, bonusuri, tichete cadou, autoritatea ridicată etc.). Totuși, evoluția în cadrul organizației este asemenea aceleia din viața de zi cu zi. Angajatul la început de carieră se află în plină dezvoltare, perioadă în care acumulează cunoștințe specifice domeniului de activitate vizat, dobândește abilități noi și deprinde învățături folositoare prin intermediul relațiilor profesionale pe care le stabilește cu persoanele mai experimentate din cadrul companiei. Odată ce și-a însușit aspectele necesare exercitării profesiei dorite, el va manifesta o aspirație spre înaintarea în carieră prin promovarea pe posturi care să-i solicite mai mult capacitățile, dar și să-i ofere pe lângă responsabilități sau sarcini mai complexe și o autoritate mai ridicată, îmbinată cu un grad mai mare de libertate în luarea deciziilor. Totuși, în cadrul acestei perioade, caracterizată prin evoluție și succesiunea posturilor, individul va atinge la un moment dat apogeul. La momentul atingerii celui mai înalt nivel pe scara ierarhică, oportunitățile de avansare vor începe să scadă, iar senzația apropierii momentului retragerii se va acutiza, aspect ce conduce la apariția frustrării și depresiei.
De asemenea, tot în categoria stresorilor legați de dezvoltarea carierei intră și insecuritatea muncii. Lipsa existenței unei situații certe cu privire la stadiul în care individul se află și al factorilor de mediu ce-l pot influența este generatoare de stres. Dacă în cazul tinerilor o eventuală concediere nu constituie neapărat o problemă deoarece, fiind încă în dezvoltare, pot apela încă la ajutorul apropiaților pentru a se întreține, în cazul celor aflați în perioada de mijloc a carierei responsabilitățile și obligațiile ce survin din rolurile pe care le posedă în afara organizației nu le permit să aibă fluctuații la nivel profesional. Un venit stabil constituie pentru omul de rând o necesitate în vederea întreținerii sale și a familiei, iar eventualitatea stopării lucrului din diverse motive constituie un pericol ce trebuie cu orice preț evitat.
3. e. Stresori legați de structura și cultura organizațională
După ce intră pe piața forței de muncă, individul își petrece o mare parte a vieții sale în cadrul uneia sau mai multor organizații. Putem spune chiar că uneori o persoană petrece mai mult timp muncind decât cu familia sa, ceea ce înseamnă că o mare parte a dezvoltării sale în viața adultă se desfășoară în cadrul companiei. Totuși, succesul acestui proces este strâns legat de structura și cultura organizațională deoarece chiar dacă individul prezintă potențial în însușirea de noi abilități și competențe, la pătrunderea în organizație el vine cu un bagaj de norme și valori după care își orientează acțiunile. Dacă acestea din urmă nu se află în concordanță cu cele promovate în interiorul companiei unde își desfășoară activitatea, atunci va deveni stresat de condițiile de muncă, fapt ce-l va conduce către două alternative: adaptarea propriilor perspective la cultura organizațională sau părăsirea companiei.
Dacă ar fi să analizăm acești stresori din perspectiva a doi mari factori, aceștia ar fi libertatea de decizie și controlul. O autonomie ridicată îi conferă individului o stare de bine deoarece i se oferă impresia că posedă autoritate și că rolul său în cadrul companiei dobândește o importanță mai mare, însă în același timp responsabilitatea asumării deciziilor adoptate poate conduce la o creștere a nivelului de stres. Când hotărârile sale nu mai afectează doar propria persoană, ci și pe cei din jur sau, la nivel macro, chiar prosperitatea companiei, atunci posibilitatea unei eventuale greșeli care poate conduce la consecințe grave crește. Astfel, nivel de presiune ce apasă pe umerii decidentului și implicit stresul ce vine împreună cu ea pot afecta randamentul și productivitatea individului.
3. f. Stresori legați de conflictul muncă-familie
În prezent, indivizii pun un accent ridicat pe activitatea profesională și mai puțin pe dezvoltarea în plan personal. Viața de familie a ajuns să nu mai joace un rol atât de important în viața omului deoarece acesta simte nevoia de avea mai întâi un echilibru financiar și mai apoi să-și întemeieze o familie. Însă când reușește să realizeze acest obiectiv intervine o problemă delicată, aceea de manageriere a atribuțiilor de la muncă și a celor de acasă. De multe ori, dar mai ales în cazul femeilor, s-a observat că rolurile ocupaționale sunt greu de îmbinat cu cele de familie. Astfel, conform lui Greenhaus și Beutell, există trei tipuri de conflicte muncă-familie:
Conflictul legat de timp – Acesta apare atunci când intervalul de timp necesar îndepliniri unui rol, face dificilă posibilitatea îndeplinirii celuilalt.
Conflictul legat de stres – Acesta este determinat de nivelul de stres pe care unul din roluri îl provoacă individului, fapt ce conduce la o scădere a randamentului îndeplinirii celulalt rol.
Conflictul legat de comportament – Acesta este determinat de faptul că un comportament specific unuia dintre roluri nu este compatibil cu celălalt rol pe care individul trebuie să-l îndeplinească.
4.Studiul stresul în diferite domenii de activitate
De-a lungul timpului, interesul pentru manifestarea fenomenului de stres a început să fie ilustrat prin studii asupra diferitelor medii de activitate, plecând de la armată, până la call-center-urile. Atenția pentru această ultimă arie de activitate au arătat-o numeroși cercetători.
4.a Mediul de call-center
Call-center-urile au devenit în timp una dintre părțile cele mai importante ale lumii afacerilor, angajând milioane de agenți în întreaga lume, care reprezintă principalul canal de comunicare între clienți. Funcția de bază pe care agenții de call center trebuie să o îndeplinească este să primească apeluri din partea clienților(consumatorilor de bunuri și servicii) companiei (Aksin., Armony, Mehrotra, 2007).Această activitate, luând amploare, ajunge la stadiul în care agenții de call center apelază clienții sau posibiliii clienți ai companiei pentru propunerea unor diverse servicii sau produse. Astfel, activitatea este împărțită în „inbound”- apeluri primite din partea clinților și „outbound”-apeluri inițiate de agenți.
Sursele stresului organizațional sunt multiple. Așa cum menționam în capitolele anterioare, conflictul de rol este un dintre aceste surse. Conflictul de rol se referă la prezența inconsecvențelor între așteptările privind performanța locului de muncă și criteriile de evaluare a performanței (Kahn et al., 1964, apud Tracy, Neidermeyer, 2004). În mediul de call-center, o posibilă sursă a conflictului de rol este reprezenată de cerința din partea managerilor pentru soluționarea plângerilor venite din parte clinților, însă, prin respectarea politicii de evaluare a performanței. Acestea se referă în principal aspecte precum: numărul de apeluri preluate sau efectuate, numărul apelurilor în așteptare, durata unui apel. Tipuril de măsurători de această natură sunt, de cele mai multe ori, în contradicție cu dorința de rezolvare a problemelor cu grad ridicat de complexitate într-un timp redus. De asemenea, Call Center Compensation Survey (Thaler-Carter, 1999, apud , 2004) a arătat că agenții de call center simt un nivel foarte scăzut de respect arătat din partea superiorilor. Ambiguitatea rolului, apare atunci când atât informațiile de care angajații din acest sector dispun,cât și resursele, în general, sunt inadecvate. În această categorie se încadrează încercarea de realiza un timp al apelului scurt, dar și de a satisface în același timp nevoile clientului.
Cele doua aspecte menționate anterior, ambiguitatea rolului și conflictul de rol, sunt considerați factori ce duc la reducerea performanței și capacității de a face față stresului. Oamenii au o cantitate limitată de energie și resurse pe care le pot folosi pentru îndeplinirea sarcinilor, iar factorii de stres și rezistența la aceștia necesită atenție din aceeși cantitate de energie. Resursele se epuizează pe parcurs ce factorii de stres devin tot mai mulți și pe o perioadă de timp îndelungată, iar concetrarea acordată muncii se diminuează. Îndreptarea eforului către rezistența la stres, ci nu asupra muncii, duce la pierderea performanței și satisfacției.
Efectele pe care le are stresul asupra performanței sunt multiple, iar conform Sullivan and Baghat (1992, apud , 2004) acestea se pot afla în 4 șcenarii:
Stresul poate crește performanța;
Stresul poate scădea performanța;
Stresul poate să nu afecteze performanța;
Relația dintre stres și performanță seamnănă cu un U întors.
Studiile dezvoltate pe domeniul call ceter-urilor cu privire la stres, au la bază diferite asptecte întâlnite în această arie. Astfel, Tracy L. Tutena, Presha E. Neidermeyerb, în articlolul “Performance, satisfaction and turnover in call centers: The effects of stress and optimism”(2004), studiază diferența de percepții asupra stresului din viziunea pesimiștilor și optimiștilor, în mediul de call center. Lucrarea urmărește să ilustreze influnțele pe care optimismul le are asupra relațiilor care se formează între stres și conflictul de muncă, stres și performanța în muncă, stresul și satisfacția profesională, stres și absenteism, cifra de afaceri și stresul .
Printre ipotezele cercetării se numărără și existența unei percepții mai mari a stresului pentru o persoană pesimistă. Între sters și performață se află o relație negativă. Astfel, se așteapă ca pesimiștii să înregistreze un nivel mai redus de performanță, în comparație cu optimiștii. Stresul se află într-o relație negativă și cu nivelul de satisfacție, deci pesimiștii au un nivel de satisfacței mai redus decât optimiștii. Concluzionând, din partea pesimiștilor se așteapă un nivel mai ridicat de percepere a sresului. Studiul a fost realizat în Statele Unite, pe două call center-uri inbound (160 pe de persoane).
Rezultatele cercetării arată că persoanele pesimiste percep stresul la un nivel mai ridicat decât optimiștii. De altfel, asta s-a întâmplat și pentru percepția asupra performanței și satisfacției la locul de muncă. Contrar ipotezelor, pesimiștii au înregistrat niveluri mai ridicate de satisfacție și performanță la locul de muncă. În ceea ce privește cifra de afaceri, între cele două tipuri de persoane nu au fost înregistrate diferențe mari, iar în ceea ce privește conflictul de muncă, s-a demonstrat ipoteza conform căreia, pesimiști au un sentiment mai mare de conflict de muncă.
Rezultatele obținute atrag atenția asupra activtăților pe care multe organizații le realizează pentru scăderea nivelului de stres. Aceste activități au la bază credința conform căreia, stresul este strâns legat de performanțele scăzute. Studiul arată că existența unui nivel de stres redus, ușor de gestionat, ar putea avea ca rezultat scăderea performanței. Ca urmare, companiile ar trebui să își axeze scopul spre menținerea unui nivel mediu de stres – corelat cu o performanță maximă.
Dacă în trecut se credea că existența unui nivel ridicat de stres la locul de muncă duce la un nivel scăzut de satisfacție, studiu demonstrează existența unei unei relații pozitive între cele două variabile. Această relație poate fi motivată de existența unei bonusări în call center în funcție de performață. Astfel, angajații sunt mulțumiți când primesc mai mulți bani- adică atunci când obțin performanță. Relația directă poate fi explicată de dorința de a obține performanță pentru a câștiga bani. Deci, cu toate că pesimiștii înregistrează un nivel mai ridicat de percepere a stresului, aceștia obțin atât performanță ridicată, cât și satisfacție la locul de muncă.(Tracy, Neidermeyer, 2004).
Sursele stresului în mediul de call center sunt multiple. Unul dintre aspectele remarcate face referire la interacțiunea dintre agent și client. Agentul este reprezentantul companiei, persoana cu care clientul ia contact în mod direct. Cel din urmă îl percepe de cele mai multe ori, din lipsă de cunoaștere, responsabil pentru nemulțumirile sau neplăcerile pe care el le-a avut în interacțiunea cu produsele/serviciile/alți angajați ai firmei. Atitudinile clienților variază foarte mult, plecând de la nivelul de studii sau gravitatea problemei pe care o are, concretizându-se de cele mai multe ori în atitudini de superioritate, ofensă etc. Interacțiunea constantă a agenților cu clienți care nu își arată întrun mod diplomat sursele nemulțumirii poate avea repercursiuni asupra lui, rezultând în mod direct stresul. De asemenea, activitatea într-un call center presupune impunerea unor target-uri(norme), care sunt direct legate de salarizare și bonusare. Astfel, în funcție de domeniul de activitate al call ceter-urilor, pot exista norme, de la numărul de clienți cu care un agent trebuie să interacționeze, până la durata apelului. Ideea conform căreia există posibilitatea ca norma să nu fie realizată, iar salariul să sufere modificări, este un stresor principal. Unele companii au, de asemenea, numeroase politici privind target-ul. De exemplu, Vodafone România încheie contractul de muncă pentru un agent care nu și-a putut îndeplini 3 luni consecutiv target-ul. În acest context, ideea pierderii locului de muncă este un alt factor de stres. Pentru cei care activează de puțin timp în mediul de call center, un factor de stres poate fi reprezentat și de gestionarea aplicațiilor și programelor necesare soluționării problemelor clienților, simultan cu convorbirea telefonică. Existența unei perioade scurte de training și sentimentul de nesiguranță în ceea ce privește primirea sau efectuarea apelurilor, pentru unele persoane, este generatoare de stres. Evaluările constante ale supervizorilor asupra apelurilor susținute cu clienții (aici apare conceptul de “cască dublă”- în care supervizorul ascultă apelul cu clientul în timp real) pot fi direct generatoare de stres și disconfort.
Numeroase studii arată efectele pe care activitatea de call center o poate avea asupra angajaților, în principal generate de stres. În conformitate cu scala Likert, 39,4% din angajați au arătat anxietate extremă și tristețe.(Charbotel B. et al, 2009)
4.b. Domeniul militar
Chiar dacă fenomenul de stres este prezent în toate domeniile, există arii de activitate care prezintă o predispoziție mai mare pentru manifestarea sa, iar una dintre acestea este armata. Munca în domeniul apărării implică pe lângă o responsabilitate crescută pentru protejarea populației și traiul în condiții restrictive, care ar pune de multe ori în dificultate civilii. Iar pe lângă factorii de stres ce își iau originea în elementele specifice structurii domeniului de activitate, un stresor important întâlnit doar în cazul militarilor îl reprezintă misiunile în teatrele de operații. Totuși, atunci când un individ se angajează să activeze în armată își asumă în mod voit toate implicațiile și în același timp conștientizează rezistența sa față numeroșii stresori cu care poate intra în contact, iar cu cât acumulează mai mult experiență capacitatea lor de adaptare la situațiile critice crește. Însă problemele apar când efectele stresorilor depășesc capacitatea de rezistență a indivizilor și încep să se remarce într-o formă negativă atât asupra randamentului muncii prestate, cât și asupra sănătății fizice și mentale a militarilor.
Armata se remarcă prin elemente ce pot fi generatoare de stres deoarece sunt foarte diferite de valorile promovate în general în viața civilă. Printre acestea putem remarca următoarele:
profesia prezintă un grad ridicat de responsabilitate socială generată de faptul că militarii sunt răspunzători de siguranța populației țării pe care o protejează, iar, în cazul celor trimiși în teatrele de operații, ei sunt responsabili cu protecția civililor din zonele de război;
structura organizatorică este caracterizată printr-o ierarhie rigidă, dominată de reguli și restricții, subordonarea realizându-se exclusiv pe verticală;
se promovează conformismul, unifomizarea, iar datorită caracteristilor muncii, militarilor le este de multe ori îngrădită libertatea și li se permit legături reduse cu exteriorul;
valorile promovate sunt altruismul, subordonarea și supunerea fără drept de apel în fața superiorilor ierarhici sau chiar jertifirea pentru țara pe care o reprezintă, în timp ce în mediul civil se caută individualitatea și autonomia;
mediul de lucru este unul caracterizat prin nesigurață, iar militarii ating de multe ori epuizarea fizică din cauza antrenamentelor și misiunilor solicitante.
În principal la membrii ce activează într-o organizație militară se întâlnesc trei tipuri de stres (Ilie, 2007, p.9):
stresul bazal – își are rădăcinile în relațiile interpersonale ce se stabilesc în cadrul organizației, precum și în trăsăturile personale ale indivizilor care activează în cadrul acesteia (vârsta, experiența, educația, condiția fizică, norme și valori personale etc.). Nu este un tip de stres foarte grav atâta timp cât nu atinge un nivel ridicat și se identifică stresorii pentru a se acționa în controlarea eficientă a lor.
stresul cumulativ – se manifestă pe o perioadă mai lungă de timp, fapt ce generează apariția unui disconfort, iar dacă nu este gestionat eficient, poate conduce la epuizare, depresie sau chiar burnout.
stresul traumatic – este generat de expunerea la o situație sau la un eveniment cu un nivel foarte ridicat de stres, care conduce la apariția bruscă și violentă a unei stări ce provoacă efecte nocive asupra activității persoanei si îl împiedică să mai muncească. În funcție de individ poate apărea imediat după eveniment sau la interval de câteva zile, luni sau ani, iar dacă nu este tratat corespunzător poate conduce efecte grave asupra sănătății persoanei în cauză.
De asemenea, având în vedere condițiile speciale pe care le întâlnim în cadrul organizației militare, există o formă particulară de manifestare a stresului, generată de munca în teatrele de operații și anume reacțiile la stresul de luptă. Misiunile în zone de război își pun în cele mai multe cazuri amprenta asupra militarilor care le efectuează. În decursul acestora rezistența lor fizică și psihică este pusă la încercare destul de intens de condițiile de mediu și de situațiile prin care sunt nevoiți să treacă. Ei sunt expuși ororilor războiului, pe parcursul misiunilor trăind fiecare moment la intesitate maximă și menținând un nivel de concentrare crescut din cauza faptului că la orice oră din zi și din noapte se află în bătaia puștilor inamicilor. Totodată, se confruntă cu sentimentul inevitabilității morții, fapt ce le insuflă permanent teamă, fiind în unele cazuri martorii uciderii propriilor colegi de echipă sau a civililor. Astfel că la revenirea acasă, traumele suferite pe parcursul detașării în străinătate se manifestă sub forma apariției PTSD-ului (sindromul post-traumatic). Conform unui studiu realizat de RAND, 20% dintre veteranii americani care au luptat în Irak și Afghanistan suferă de această anomalie genrată de stres (RAND, 2008). Sandina Ilie clasifică reacțiile la stresul de luptă după gradul de intensitate, în lucrarea sa intitulată „Stresul ocupațional și leadership-ul în organizația militară”, astfel (2007, p.8):
normale – tremur ușor, tahicardie, nevoie de respirație amplă, transpirație rece, blocaje musculare, crampe intestinale;
spirit activ redus (depresie) – izolare (lipsa de comunicare cu cei din jur), blazare, interes scăzut pentru continuarea activității, tendință către abuzul de alcool, tutun sau chiar droguri, apatie, sustragerea de la misiuni;
frică patologică – tremur puternic, tahicardie accentuată, hipertensiune arterială, dureri de cap, plâns necontrolat, tendința de a fugi, îngrijorare, neliniște exteriorizată, permanenta preocupare pentru ceva nedefinit;
spirit activ deosebit – formă ascunsă a fricii: irascibilitate crescută, impulsivitate, vorbire rapidă inutilă și sporită cantitativ, activități lipsite de sens, scăderea atenției și a capacității de înțelegere a ordinelor, acțiuni riscante, lipsa de concentrare, agitație psihomotorie;
reacții de tip isteric – paralizie funcțională, afonie, crampe musculare persistente, orbire sau surditate fără motive evidente;
reacții psihosomatice – hipertensiune arterială, ulcer gastric, dispepsii, palpitații;
nevroză traumatică de luptă – mutism însoțit de akinezie, stare de confuzie și dezorientare spațială și temporală, șocuri emoționale cu stări delirante și anxioase trecătoare, atacuri de panică.
Ca urmare a structurii ierarhice din cadrul organizației militare, un rol important în gestionarea stresului îl are leadership-ul deoarece el presupune gestionarea și coordonarea subordonaților, precum și rezolvarea problemelor care apar. În vederea tratării acestui subiect, Freud introduce conceptul de „persoană centrală” ca fiind acel om în jurul căruia se formează un grup și cu care acesta se identifică (Ilie, 2007). Astfel, la militari el trebuie să coincidă cu liderul formal și anume comandantul deoarece acesta posedă trei caracteristici esențial care îl recomandă ca fiind capabil să gestioneze stresul organizațional: statusul formal pe care îl deține în cadrul organizației (element care îi conferă autoritate), capacitățile personale pe care le deține (aptitudini, cunoștințe, experiență) și stilul de conducere utilizat. Dar având în vedere presiunea la care este supus de responsabilitatea deciziilor ce trebuie adoptate și de menținerea bunăstării subordonaților săi, comandantul se poate confrunta și el cu un nivel ridicat de stres. Pentru a crește gradul de cunoaștere a metodelor de control și gestionare a stresului, s-au realizat programe dedicate special comandanților în cadrul cărora specialiști în domeniu să le dezvăluie modalitățile prin care pot manageria eficient acest fenomen în cadrul organizației lor.
4.c. Mediul medical
Stresul, fenomen general al secolului al XXI-lea, este întâlnit și în rândul asistentelor medicale. Domeniul a fost atent studiat din punct de vedere al stresului, ca urmare a mediului în care acestea își desfășoară activitatea, fiind unul în care stresul se află la un nivel foarte ridicat.
În acest context apare conceptul de „burnout”. El reprezintă o strare de natură psihologică, cauzată de negestionarea corespunzătoare a stresului. „Burnout este de obicei conceptualizată ca sindrom multidimensional format din trei componente: epuizare emoțională, depersonalizare și o realizare personală redusă” (Maslach, 1993).
Semnele și manifestările cele mai frecvente care atrag ateția asupra fenomenului de burnout sunt (Taylor și Barling, 2004):
Oboseală cronică: epuizare, oboseală;
Furie, auto-critică, cinism, negativitate și iritabilitate;
Un sentiment de a fi supus asediului;
Dureri de cap frecvente;
Tulburări gastro-intestinale;
Pierdere în greutate sau câștig;
Insomnie;
Depresie;
Dificultăți de respirație;
Suspiciunea;
Sentimente de neputință;
Un grad sporit de asumare a riscurilor;
În urma unei cercetări despre conceptul de burnout, s-a descoperit că 17% dintre studiile publicate folosește asistentele medicale ca grup de eșantion (Schaufeli și Enzmann, 1998).
Cauzele care duc la efectul de burnout au atât natură externă (mediul propriu-zis de desfășurare a activității) și de natură personală. În ceea ce privește stresorii din mediul profesional, ne referim aici la supraîncărcare, conflictul de rol și ambiguitatea rolului.. Creșterea aștepărilor și cerințelor la locul de muncă sunt strâns legate de burnout, mai exact de epuizarea emoțională.(Knežević et al, 2011). McGrath et al. (1985, apud Gillespie & Melby, 2003) a afirmat că asistentele suferă de sindromul “burnout” în momentul în care aveau un sentiment de eșec când sensul propriei persoane nu poate fi găsit în muncă și, de asemenea, când se simțea lipsa un sentiment de realizare personală. Ca urmare a manifestării acestui sindrom, unele asistente pleacă, iar cele care rămân au un mod de realizare ineficientă a sarcinilor.
S-a sugerat de-a lungul timpului că femeile sunt mai predispuse la acest sindrom decât bărbații, arătând o mai mare implicare emoțională. Bărbații care aleg această profesie doresc, de cele mai multe ori, să reconstruiască experiențe de mare însemnătate pentru ei din copilărie (Almberg, Grafstorm & Winbald, 1997, pp 109-1016, apud Gillespie & Melby,2003 ).
Freuberger aduce în discuție existența unei predispoziții la stres a celor care aleg această meserie, prin prisma tipului de personalitate. Printre aceste tipuri de personalitate se numără:
tipul persoanei care este foarte dedicată, dar tinde să își asume mai multe responsabilități decât poate realiza;
tipul persoanei care tinde să aibă o viață nesatisfăcătoare în afara locului de muncă și își folosește munca ca un refugiu;
tipul persoanei autoritare care simte nevoia să dețină în permanență controlul și crede că nimeni nu poate face munca la fel de bine ca ea (Freuberger 1994, apud Gillespie & Melby,2003 ).
„Violența este unul dintre cei mai insidioși și comuni factori de stres din acest mediu, situându-se pe locul 2, după poliție, în riscul violenței reale împotriva individului. Un studiu american a constatat că 63% dintre asistenții medicali chestionați au avut abuz verbal într-un an, 35% au experimentat tentative de vătămare fizică și 21% au fost victime ale atacurilor fizice” (Whitehorn, 1997, apud Gillespie & Melby,2003 ).
De cele mai multe ori, și relațiile interpersonale au de suferit. Irascibilitatea și reacția rapidă la orice nemulțumire duc la reacții necontrolate. Millar B. & Burnard Pau identificat o serie de factori care pot duce la combaterea burnout-ului (1994, apud Gillespie & Melby, 2003):
fumatul;
plânsul;
creșterea consumului de alcool;
negarea și retragere;
sportul;
meditație și yoga;
Activitațile cu care asistentele se confruntă sunt printre cele mai diverse, plecând de la cazuri simple, la cazuri care sfârșesc într-un mod tragic. Nemulțumirea pacienților, nemulțumirea rudelor pacienților, suprasolicitarea, lipsa atenției managerilor asupra problemelor existente în secții, nesatisfacerea necesătăților sistemului , toate se răsfrâng într-o măsură mai mică sau mai mare asupra lor. Sistemul de sănătate românesc este cunoscut și mediatizat sub aspectul existenței unor mari deficiențe. Salariile de un nivel redus și volumul de muncă foarte mare sunt elemente generatoare de stres. Lipsa unui număr suficient de personal înseamnă asumarea responsabilităților și pentru personalul lipsă, fapt ce duce la epuizare. Asistentele reprezintă categoria de personal care ia contact n mod direct și constant cu pacienții, care uneori își adresează nemulțumirile și le manifestă la adresa lor.
Burnout începe prin dezvoltarea unei percepții de incapacitate pentru a face față cerințelor locului de muncă, resurselor disponibile, ducând în cele din urmă la epuizarea emoțională (Leiter 1993, apud. Marín & Ramírez, 2005). După acest stadiu, începe să se manifeste depersonalizarea, caracterizat de tendința continuă de a trata pacienții într-un mod mecanic, până când eficiența scade spre minim, dezvoltând sentimentul de incompetență.(Marín & Ramírez, 2005). Simptome care ar putea fi semne de depersonalizare sunt: iluzia de a se afla într-un film/vis, activitatea de automatism, detașare de realitate curentă și mediu. Această depersonalizare poate avea și efecte benefice, ajutând individul asemenea unui mecanism de apărare.
Conflictul intra status face referire la incapacitatea de a face față sumei de roluri coresunzătoare deținerii unui anumit status, alt factor generator de stres (Anastasiu, 2011). Acest aspect în domeniul medical are legătură directă cu aspectul menționat anterior, lipsa personalului suficient, care duce la asumarea tuturor sarcinilor de cel existent.
4.d. Domeniul sportiv
Stresul organizațional a fost studiat în numeroase profesii, însă pentru o lungă perioadă de timp zona sportivă a fost neglijată deoarece mulți cercetători au considerat că nu este un domeniu în care acest factor este prezent. Dar perspectiva aceasta este cât se poate de greșită pentru că, așa cum afirmă Shirom, „stresul organizațional reprezintă stresul psihologic social legat de muncă”. În sportul de înaltă performanță și nu numai, toți sportivii sunt legitimați la un club și de asemenea, cei care au oportunitatea de a concura în competiții internaționale majore pentru a-și reprezenta țara de origine aparțin de Comitetul Olimpic și Sportiv, precum și de federația sportului pe care îl practică. Astfel, o mare parte a problemelor întâmpinate de aceștia atâta timp cât se află în activitate și totodată stresul resimțit în viața sportivă survin din interacțiunea lor cu organizațiile din care fac parte. Totuși, în această lume stresul are în multe cazuri un rol pozitiv deoarece îi motivează și îi provoacă pe sportivi să-și depășească limitele, însă situația poate lua o întorsătură negativă dacă stresul ajunge să afecteze sănătatea fizică și psihică a acestora.
Sportul de înaltă performanță se face doar cu multă durere, sacrificii și investiții semnificative în echipamente și pregătire. Un sportiv talentat se poate pierde pe parcurs și nu-și atinge apogeul carierei dacă nu beneficiază de susținere (financiară, psihologică, fizică) din partea organizației în cadrul căreia activează. Orice greșeală sau element lipsă poate conduce la distrugerea pregătirii sportivilor sau chiar încetarea carierei acestora. Dacă organizația doar profită de pe urma rezultatelor atleților săi, dar nu îi susține pe parcursul perioadei de preliminare competițiilor, atunci există posibilitatea ca aceștia să se simtă subapreciați, fapt ce poate conduce la creșterea nivelului de stres și implicit la apariția unor dificultăți în focusarea asupra îndeplinirii obiectivelor urmărite.
Tim Woodman și Lew Hardy realizează o clasificare a factorilor de stres organizațional ce pot apărea în cazul sportivilor de performanță în cadrul studiului „A Case Study of Organizational Stress in Elite Sport”(2001), împărțindu-i în patru mari categorii:
Stresori de mediu;
Stresori personali;
Stresori provocați de leadership;
Stresori provocați de echipă.
Stresori de mediu
Aceștia țin în mare măsură de trei elemente: procesul de selecție, problemele apărute în cadrul antrenamentelor și dificultățile financiare. Sportivilor ajunși să practice sport de performanță li se oferă oportunitatea să își reprezinte țara în cadrul competiților internaționale de anvergură: Campionate Europene și Mondiale, precum și Jocuri Olimpice. Dar în prealabil, pentru alegerea celor mai buni atleți, aceștia trec printr-un proces riguros ce presupune atât participarea la competiții prealabile de calificare pentru îndeplinirea baremelor, precum și o selecție ulterioară, realizată de echipa de antrenori de la lot, în funcție de forma sportivilor. Totuși, acest proces poate deveni stresant deoarece de multe ori se realizează mult prea târziu, iar sportivii nu mai au timp să desfășoare pregătirea necesară, criteriile de selecție sunt neclare, iar uneori antrenorii de la lot practică favoritismul. Astfel, cei care își doresc un loc în echipă se pot simți subapreciați și nerespectați, fapt ce poate provoca frustrare, crescând în acest fel nivelul de stres.
Un alt element care poate constitui un stresor de mediu îl reprezintă antrenamentele. Acestea pot fi monotone, fapt ce provoacă o lipsă de motivare a sportivilor, mult prea stresante ca urmare a apropierii competiției, iar în cazul sporturilor de echipă, membrii acesteia beneficiază de un timp mult prea scurt de antrenament împreună, distrugând coeziunea echipei și provocând tensiuni. Totodată, există diferențe de perspective între modul în care atleții se antrenează în cadrul cluburilor și modul în care o fac în cadrul lotului național sau chiar pot exista contradicții între interesele clubului și cele ale naționalei.
Dificultățile financiare sunt un important factor de stres în viața sportivă deoarece fără banii necesari pregătirii, recuperării în cazul accidentărilor și a echipamentelor, atleții nu pot atinge marea performanță. Având în vedere că sportivii sunt plătiți doar de club sau beneficiază de ajutorul sponsorilor, ei trebuie să-și plătească singuri deplasările. Singura lor oportunitate de a fi susținuți financiar de federație este să accepte să se antreneze la centrul de antrenament al lotului național. Totuși, și în cadrul acestuia pot apărea tensiuni deoarece sportivii se pot simți nedreptățiți unii față de alții deoarece unii pot avea mai multe beneficii financiare de la club (sponsorii pot oferi echipamente gratuite).
Stresori personali
Sunt anumiți factori de stres care se manifestă diferit de la individ la individ. Unii sportivi sunt mai afectați de restricții, în timp ce pentru alții acestea se transformă în obișnuințe. În primul rând, pentru realizarea pregătirii fizice, un rol important în dezvoltarea și menținerea masei musculare îl joacă alimentația. Sportivii în general au regimuri alimentare diferite în funcție de sportul practicat. Cele mai radicale diete sunt utilizate în gimnastică, unde în cele mai multe cazuri sportivele sunt ținute nemâncate sau mănâncă disociat și în cantități mult prea reduse pentru efortul depus, fapt ce le poate conduce spre accidentări. Acestea din urmă joacă, de asemenea, un rol important în nivelul de stres al atleților. Ele provoacă frustrare, frică și pun presiune. Sunt numeroase cazuri în care sportivii aleg să se antreneze cu accidentări ca urmare a presiunii exercitate de antrenori pentru a nu-și pierde locul din lot, provocându-și mai mult rău. Totodată, atleți inervievați în cadrul studiului realizat de Tim Woodman și Lew Hardy (2001) au declarat că nu există întotdeauna o structură de recuperare, iar uneori aceștia sunt lăsați să se descurce singuri după ce se accidentează și nu beneficiază de suport din partea lotului național.
De asemenea, obiectivele setate de organizație pot provoca stres dacă nu sunt orientate pe direcții clare, sunt nerealiste sau dacă acestea nu intră în concordanță cu obiectivele sportivului.
Stresori provocați de leadership
În sportul de performanță, în dezvoltarea și îmbunătățirea rezultatelor sportivilor un rol important îl joacă leadershipul și implicit relația dintre sportivi și antrenorii care îi pregătesc. Petrecând atât de mult timp în sala de antrenamente și alături de antrenorii lor, pentru atleți aceștia încep să facă parte din familie, să le cunoască frământările, fricile, problemele fizice, având în același timp rolul de a-i susține ori ce câte ori au nevoie. Ca urmare, dacă aceste condiții nu sunt respectate, sportivul poate ajunge să fie stresat și nesigur. Lipsa de comunicare cu antrenorul, lipsa suportului și schimbările bruște de atitudine pot provoca tensiuni în relațiile atlet-antrenor.
De asemenea, în cazul sportivilor care fac parte din loturile naționale, pot apărea tensiuni între tehnicile și viziunile antrenorului de la club și cei de la echipa națională. Aceste situații îi pun în dificultate pe atleți deoarece nu mai știu cine deține autoritatea și de cine ar trebui să asculte pentru a se pregăti eficient. Totodată, antrenorul este responsabil de structura și specificul antrenamentelor. Dacă ele sunt inconsistente, nu realizează o pregătire suficient de bună pentru competiții, în timp ce la polul opus pot fi mult prea intense și pot provoca nervozitate și epuizare fizică în rândul atleților, fapt ce poate conduce la producerea unor accidentări grave. Nu în ultimul rând, lipsa adaptării antrenamentelor la nevoile sportivului poate conduce la o creștere a nivelului de stres în cazul acestora.
Stresori provocați de echipă
Având în vedere că sunt privați de întâlnirile cu familia deoarece petrec foarte mult timp în cantonamente și la antrenament, pentru sportivi coechipierii sau componenții lotului național devin ca o a doua familie. Legăturile dintre ei sunt foarte strânse și, în ciuda competiției din cadrul concursurilor, toți membrii echipei se susțin reciproc deoarece cunosc în totalitate povestea din spatele fiecărui atlet.
Chiar dacă echipa constituie principalul element de echilibru, anumite nereguli pot conduce la dezechilibre semnificative pentru sportivi, manifestate prin creșterea nivelului de stres, care poate avea consecințe grave asupra sănătății psihice și chiar fizice. Problemele se pot reflecta în atmosferă prin tensiuni între atleți, datorate beneficiilor diferite sau ca urmare a faptului că se formează grupulețe în cadrul lotului național în funcție de clubul din care fac parte, sau prin competiția internă datorată insecurității pozițiilor.
De asemenea, un alt factor imperios necesar în cadrul echipei este suportul atât în plan moral (psihic) în cazul în care sportivii se confruntă cu diverse dezechilibre, stres sau decepții și în plan fizic, prin planul de recuperare după accidentări. În cadrul studiului realizat de Tim Woodman și Lew Hardy (2001), sportivii au reclamat faptul că s-au confruntat cu situații în care s-au accidentat în cadrul unor competiții internaționale în care și-au reprezentat țara și după eveniment nu au fost ajutați în recuperare de către cei de la lot. Nici măcar nu au primit asigurări că vor putea reveni în echipă după ce se vor vindeca, fapt ce le-a provocat dezamăgire și i-a determinat să considere că staff-ul lotului nu le-a acordat suficientă importanță.
Nu în ultimul rând, doi factori importanți care contribuie la păstrarea echilibrului în echipă și păstrarea unui nivel de stres care să afecteze doar în mod pozitiv sportivii sunt comunicarea și stabilirea rolurilor. Atleții trebuie să primească toate informațiile necesare pentru pregătire și pentru menținerea unui moral ridicat. Totodată, în cadrul organizației trebuie să existe o structură bine definită, în cadrul căreia fiecare să dețină un rol despre care să aibă toate datele necesare pentru a-l îndeplini cu succes. Dacă aceste aspecte nu sunt îndeplinite, nivelul de stres în rândul sportivilor ia o turnură negativă, fapt ce le poate afecta evoluțiile.
5. Efectele stresului organizațional
Stresul organizațional este necesar deoarece îi provoacă pe indivizi să-și depășească limitele, îi motivează și le poate crește nivelul de implicare. Însă dacă ia o turnură negativă, poate avea consecințe grave asupra vieții angajaților și asupra modului în care aceștia contribuie la dezvoltarea companiei. Ca urmare, stresul constituie una dintre cele mai de interes probleme ce își are rădăcinile în mediul organizațional.
În zilele noastre tot mai mulți oameni se confruntă cu depresia și anxietatea, iar în unele cazuri aceste fenomene sunt generate de un nivel crescut de stres organizațional. „Depresia este un pattern pervaziv de tristețe și pesimism, de autocriticism, autostimă redusă, pasivitate și expresie inhibată a agresivității” (A. Gunderson, C. Phillip, apud. V. Perciun 2001, p.33). Această stare, dacă nu este tratată corespunzător sau dacă nu este diagnosticată la timp, poate conduce chiar la suicid. Depresia se poate reflecta și în acțiunile individului la locul de muncă printr-o scădere a ritmului normal, apariția unor greșeli în efectuarea sarcinilor sau deficit de atenție.
Un alt efect al stresului o reprezintă abuzul de droguri, alcool sau tutun. De multe ori indivizii caută să evadeze din viața stresantă cu care se confruntă și în cele din urmă își găsesc alinarea în consumul excesiv al unor substanțe ce le pot afecta sănătatea într-un mod mai direct decât stresul. Drogurile și alcoolul le permit să se detașeze pentru o scurtă perioadă de problemele cotidiene, le oferă iluzia puterii și a controlului și constituie un refugiu. În același timp, abuzul de tutun constituie și el o refulare a sentimentelor de tensiune, de nervozitate și de presiune, devenind o acțiune ce le conferă siguranță și calm datorită caracterului rutinier.
Stresul poate afecta și buna funcționare a organismului, manifestându-se prin apariția bolilor cardiovasculare și creșterea riscului de infertilitate atât la bărbați, cât și la femei. În cele mai grave situații, acest fenomen poate împinge limitele individului într-o măsură atât de mare încât să producă apariția stresului cronic și a sindromului „burnout”. Acestea se manifestă în cazul în care organismul uman își atinge limitele în ceea ce privește capacitatea de adaptare la diverșii stresori. Astfel, individul se detașează excesiv și ajunge să efectueze sarcinile în mod mecanic, chiar și atunci când trebuie să interacioneze cu pacienți, neoferind rezultatele așteptate. În ceea ce privește stresul cronic, acesta poate conduce în cele mai rele cazuri la decesul individului din cauza suprasolicitării.
6. Metode de combatere și prevenție
Efectele pe care stresul le poate avea asupra activității indivizilor sunt multiple. Pentru a putea găsi soluții optime de prevenție și combatere ale stresului, este necesară o analiză a mediului organizațional, astfel încât să poată fi identificați factorii specifici generatori de stres.
Un prim aspect care trebuie îndeplinit pentru a nu produce stres este satisfacerea nevoilor de bază, care țin de mediul de lucru. Teodora Gheorghevici (2006, p 28) face o corelație cu nevoile regăsite în pramida lu Maslow , care trebuie satisfăcute pentru reducerea stresului. Astfel, oricărui angajat îi trebuie satisfăcute o serie de nevoi:
pauza de masă obligatorie și un punct sanitar curat și funcțional;
asigurarea unor condiții ergonomice și evitarea unui comportament foarte autoritar din partea șefilor;
realizarea unui sistem de comunicare eficientă;
satisfacerea nevoilor de cunoaștere, prin realizare de training-uri și cursuri;
realizarea unui design plăcut al mediului ambiant;
încurajarea autonomie;
Din punct de vedere al gestionării stresului, omul poate reacționa în mod pasiv sau activ. Astfel, gestionarea pasivă reprezintă starea de acceptare a situației stresante, încercarea adaptării la aceasta. Specialiștii susțin că este cea mai ușoară variantă. În ceea ce privește gestionarea activă, aceasta presupune ea însăși stare de stres. Această gestionare urmărește modificarea situației stresante, încercarea de a elimina factorii de stres. Acest tip de gestionare este singurul care are rezultate și poate duce la diminuarea/combatearea stării de stres (Gheorghevici, 2006).
De cele mai multe ori, însă, există și situații în care prezența stresului este dorită și chiar generată, asta deoarece stresul duce la creșterea performanței și ulterior a competitivității între angajați, beneficiu care este în avantajul firmei.
Unul dintre aspectele care pot duce la diminearea sau creșterea stresului organizațional este mediul de desfășurare a activității. Comunicarea într-o organizație se face atât pe verticală, cât și pe orizontală, cu referire la structura ierarhică. Comunicarea bună este necesară pentru desfășurarea unei activități productive a organizației, diminuarea disputelor, creșterea flexibilității. Mediul în care există o comunicare deficitară, atmosfera este tensionată, conflictele angajat/angajat, superior-angajat sunt foarte frecvente. Existența unui mediu de lucru în care există o comunicare eficientă, sunt legate relații de prietenie, comunicarea, poate fi făcută fără să creeze tensiuni, duce la o relaxare a individului și la scăderea nivelului de stres. Pentru că menționam anterior despre relațiile existente între colegi, propunem câteva soluții pentru dezvoltarea relațiilor în acest mediu:
organizarea teambuilding-urilor atât la nivel de companie, cât și la nivel de departament;
organizarea de ieșiri informale(dacă sunt posibile);
organizarea de activități în mediul organizațional, care să presupună jocuri dau task-uri interactive;
dezvoltarea unei platforme în care angajații pot interacționa și comunica;
O bună comunicare nu este necesară doar pe linie orizontală, ci și pe linie verticală. Comunicarea care se realizează pe linie verticală se clasifică în categorii, conform Teodorei Gheorghevici (2006, p 58):
a) instrucțiuni specifice locului de muncã;
b) informații desemnate sã conducă la intelegere postului și legăturii cu alte posturi;
c) informații despre procedurile și practicile organizatorice;
d) feedback in legătura cu performantele subordonaților;
e) informații ideologice, misiunea postului in contextul strategiei.
Stresul poate fi generat și de o incertitudine a calității muncii. Astfel, recomandăm feedback-ul ca metodă principală de evaluare a muncii. Feedback-ul este foarte importand pentru că în funcție de acesta un individ își poate adapta metoda de lucru, se poate dezvolta, poate înțelege pe ce părți excelează și pentru ce părți mai are de lucrat.
Destinderea la locul de muncă este și ea un proces foarte important, mai ales pentru persoanele a căror activitate presupune doar munca de birou, știind că aceasta poate afecta sănătatea(probleme de spate), propunem amenajarea unor spații de recreere cu scaun de de masaj sau diverse jocuri: tenis de masă, mese de fotbal, aparate de exerciții fizice etc.
În ultima perioadă, a devenit foarte mediatizat conceptul de gamification. Acesta presupune transpunerea unor elemente din jocuri video și nu numai, în activitatea zilnică a angajațiolor. Pot fi dezvoltate și jocuri de rețea care pot fi accesate în pauză și care nu necesită un timp mare de atenție. Activitățile menționate mai sus sunt activități de motivare. Motivarea reprezintă o sursă cheie a diminuării stresului. Stresul poate fi sursa unei activități, care poate fi, de multe ori, displăcută de către angajat. Introducerea motivației îm muncă poate duce la diminuarea sentimentului de neplăcere și stres.
Motivarea se referă și la recompense, fie acestea de ordin material sau nu. Acestea sunt eficiente în funcție de nevoile angajatului. Poate exista varianta în care angajatul să primească o remunerație pe măsura muncii, dar să nu fie satisfăcut. Lui îi aduce satisfacție recunoșterea calității muncii sale în fața altor angajați(laude, feedback public). De asemenea, există și varianta inversă, în care îi sunt aduse laude, dar nu îi este recunoscută munca din punct de vedere financiar. Ambele situații sunt generatoare de stres, tocmai de aceea este necesară existența unui echilibru între partea materială și cea nonmaterială. Starea de echilibru duce la diminuarea stării de stres și prevenirea ei.
7. Bibliografie
Aksin Z., Armony M., Mehrotra V., (2007), The Modern Call Center: A Multi-Disciplinary Perspective on Operations Management Research,Production and operation management, Volume 16, Issue 6, pg 665, Disponibil prin: Science Direct Librăria http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.19375956.2007.tb00288.x/ab ,[online la data de 20.04.2017]
Anastasiu I., (2011), Cultură și diversitate. Introducere în sociologie, editura ASE, București, pp 198-200.
Avram E., Cooper C.L, (2008), Psihologie organizațional-managerială – Tendițe actuale, editura Polirom, pp.547-589)
Charbotel B., Croidieu S., Vohito M, Guerin A., Renaud L., Jaussaud J., Bourboul C., Imbard I., Ardiet D., Bergeret A., (2009), Working conditions in call-centers, the impact on employee health: a transversal study. Part II, International Archives of Occupational and Environmental Health, Volum 82, Issue 6, p. 747, Disponibil la https://link.springer.com/article/10.1007/s00420-008-0351-z [online la data de 21.04.2017]
Gheorghevici T., (2006), Combaterea stresului la locul de muncă, editura Cartea Universitară, București, pp 22- 58.
Knežević J., Maglica B, Krapić N., (2011), Personality, organizational stress, and attitudes toward work as prospective predictors of professional burnout in hospital nurses, p 539, file:///C:/Users/vali/Downloads/CMJ_52_4__hudek_21853549.pdf
Marín A, Ramírez G., 2005, Social support and emotional exhaustion among hospital nursing staff, Journal of Psychosomatic Research, Vol. 19, Numărul 2, pp 96-106, Disponibil la http://scielo.isciii.es/pdf/ejpen/v19n2/original4.pdf [online la data de 22.04.2017]
RAND [online] accesat la 27.04.2017
Sandine I, (2007), Stresul ocupațional și leadership-ul în organizația militară [online], accesat la 27.04.2017
Schaufeli, W. and Enzmann, D. (1998). The burnout companion to study and practice: a critical analysis. London: Taylor and Francis Ltd.
Taylor B, Barling J (2004) Identifying sources and effects of carer fatigue and burnout for mental health nurses: a qualitative approach. Int fournal Ment Health Nurs 13: 117-25
Tuten T., Neidermeyer P., (2004), Performance, satisfaction and turnover in call centers: The effects of stress and optimism, Journal of Business Research, Volume 57, Issue 1, , pp. 24-36, Disponibil prin: Science Direct Librăria http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0148296302002813 [online la data de 21.04.2017]
Woodman, Hardy L. (2001) A Case Study of Organizational Stress in Elite Sport [online] accesat la 27.04.2017
Zlate M, (2007), Tratat de psihologie organizațional managerială, editura Polirom, p.570
Rezumat
Utilizarea tehnologiei și a instrumentelor digitale de către studenți este un subiect de actualitate pe care am dorit să-l abordez pentru această lucrare și să obțin informții cât mai multe. Lucrarea urmărște modul în care instrumentele digitale determină activitatea didactică a studenților, măsura în care internetul le ușurează munca pentru studiat, măsura în care studenții utilizează rețelele de socializare și platformele de e-learning pentru studiat, dar și formele de predare preferate de aceștia.
Această lucrare este structurată pe 6 capitole. Primul capitol se referă la motivația alegerii temei și la întrebările la care lucrarea își propune să răspundă. Al doilea capitol cuprinde cadrul teoretic, unde se regăsesc teorii și studii care fac referire la aspectele generale privind tehnologia, la internet, la rețelele de socializare și la e-learning. În al treilea capitol se regăsește partea de metodologie a cercetării care cuprinde scopul, obiectivele și ipotezele cercetării, operaționalizarea conceptelor și metodele și tehnicile de cercetare.
Capitolul 4 face referire la analiza și interpretarea datelor obținute în urma aplicării chestionarului, unde au fost analizate toate variabilele, apoi au urmat asocieri între anumite variabile pentru confirmarea sau infirmarea ipotezelor. Cel de-al cincilea capitol cuprinde principalele concluzii, contribuțiile proprii, dar și direcțiile ulterioare de cercetare, iar ultimul capitol se referă la reflecțiile personale și limitele cercetării.
În urma acestei cercetări am aflat că satisfacția studenților chestionați crește dacă utilizează mai mult timp instrumentele digitale, motivația acestora crește dacă utilizează mai multe platforme de e-learning, și îmbinarea formelor tradiționale de predare cu cele moderne este forma preferată de predare a respondenților.
The use of technology and digital tools by students is a topical issue that I wanted to approach in this paper and get as much information as I can. This paper pursues the way that the digital instruments determine students’ didactic activity, examining the extent to which the Internet makes it easier for them to study, the extent to which students use social networks and e-learning platforms and also their favorite forms of teaching.
This paper is structured in six chapters. The first chapter explains the motivation for choosing the theme and the questions to which the paper proposes to respond. The second chapter includes the theoretical framework, where there are found theories and studies that refer to general aspects of technology, the Internet, social networks and e-learning platforms. In the third chapter there is the part of the research methodology that includes the purpose, the objectives and the assumptions of this research, the operationalization of concepts and the methods and the research techniques.
The fourth chapter refers to the analysis and interpretation of the data obtained through questionnaires, where all the variables were analyzed, followed by the associations between certain variables to confirm or nullify the hypotheses. The fifth chapter contains the main conclusions, my own contributions, and also further research directions. The last chapter refers to personal reflections and the research boundaries.
As a result of this research, I found out that the satisfaction of the questioned students’ increases if they use digital tools for a long time, their motivation increases if they use more e-learning platforms and combining traditional forms of teaching with the modern forms of teaching is preferred by the respondents.
Contents
Capitolul 1. Introducere 5
1.1.Motivația alegerii temei 5
1.2. Întrebările la care lucrarea își propune să răspundă 5
Capitolul 2. Cadrul teoretic 6
2.1. Aspecte generale privind tehnologia 6
2.2. Generația Internetului 8
2.3.Rețelele de socializare, o resursă de studiu pentru studenți 9
2.3.1Facebook 11
2.4Instruirea asistată de calculator și e-learningul 14
2.4.1 E-learningul în România 18
2.4.2Efectele e-learingului asupra motivației studenților 19
Capitolul 3. Metodologie 21
3.1.Scop, obiective și ipoteze ale cercetării 21
3.2.Operaționalizare 21
3.3.Metode și tehnici de cercetare 23
Capitol 4. Analiza și interpretarea datelor 24
4.1. Profilul respondenților 24
4.2Aspecte privind percepția respondenților despre tehnologie 27
4.3.Utilizarea instrumentelor digitale de către respondenți 33
4.4.Opiniile respondenților despre utilizarea tehnologiei pe viitor. 40
4.5.Asocierea variabilelor 41
Capitol 5. Concluzii, implicații și recomandări 46
5.1.Concluzii 46
5.2.Contribuții proprii 46
5.3.Direcții ulterioare de cercetare 47
Capitol 6. Reflecții personale și limitele cercetării 48
Bibliografie 49
Anexe 50
Tabele
Table 1 12
Table 2 17
Table 3 19
Figuri
Figure 1 16
Figure 2. 22
Figure 3 24
Equation
Equation 1. 27
Equation 2 28
Equation 3 29
Equation 4 29
Equation 5. 30
Equation 6. 31
Equation 7. 31
Equation 8 32
Equation 9 33
Equation 10 33
Equation 11 34
Equation 12. 35
Equation 13. 35
Equation 14. 36
Equation 15. 37
Equation 16. 38
Equation 17. 38
Equation 18. 39
Equation 19. 40
Equation 20. 40
Equation 21. 41
Equation 22. 41
Equation 23. 42
Equation 24. 43
Equation 25. 44
Equation 26. 45
Equation 27. 46
Equation 28. 47
Capitolul 1. Introducere
Tema pe care am ales-o începe printr-un prim capitol care face referire la literatura de specialitate une se regăsesc diverse teorii și studii precum, cele privind aspectele generale despre tehnologie, generația internetului, rețelele de socializare, IAC și e-learningul, unde mai mulți autori vorbesc despre aceste subiecte. În continuarea lucrării se regăsește partea de metodologie pe care am construit-o parcurgând literatura de specialitate regăsită în primul capitol, urmată de analiza datelor obținute și care se încheie cu parte de concuzii, limite și direcții viitoare de cercetare.
1.1.Motivația alegerii temei
Am ales această temă deoarece este de actualitate, este accesibilă și fac parte dintre pesoanele care sunt interesate de tehnologie și instrumentele digitale. Am fost interesată de rolul pe care îl au acestea în viața de student și cât de bine știu studenții să le utilizeze în scopuri didactice. Totodată, în cei trei ani de facultate am realizat cât de importante sunt instrumentele digitale, fiind nevoită să realizez multe proiecte, cercetări, teme, care necesitau utilizarea acestora și am fost interesată să aflu care sunt opiniile și celorlalți studenți referitoare la acest aspect.
În opinia mea, este o temă interesantă care oferă multe informații și poate capta atenția ușor. În prezent, tehnologia face parte din viețile noastre și tot mai multe persoane o utilizează și este important să știm în ce scopuri este aceasta utilizată, in special de către studenți, si care este capacitatea acestora de a o utiliza.
1.2. Întrebările la care lucrarea își propune să răspundă
1. În ce măsură studenții utilizează e-learningul?
2. Cum determină instrumentele digitale activitatea didactică a studenților?
3. Cât de mult utilizează studenții rețelele de socializare pentru a studia?
4. În ce măsura internetul ușurează munca depusă de student pentru a studia?
5. Care sunt formele de predare preferate de studenți între cele tradiționale și cele moderne (PowerPoint, Video etc)?
Capitolul 2. Cadrul teoretic
În viața cotidiană tehnologia joacă un rol foarte important, în special în procesul didactic. În acest capitol se vor regăsi diverse teorii referitoare la tehnologie, studii efectuate în anumite țări pentru a obține informații referitoare la utilizarea tehnologiei și a instrumentelor digitale de către studenți în viața de zi cu zi, dar și în procesul didactic.
2.1. Aspecte generale privind tehnologia
“Tehnologia se referă la aplicarea practică a cunoașterii prin intermediul tehnicilor utilizate în activitățile productive, în mod obișnuit, dar nu și necesar, tehnologia este privită în relație cu sectorul productiv al vieții sociale, așa cum uneori este analizată în corelație cu știința, deși nu se reduce la aplicarea cunoașterii științifice, deoarece tehnologia nu se bazează exclusiv pe știință. Formele simple de mecanizare de la începutul epocii industriale, de exemplu, nu au avut nici o legătură directă cu știința”. (Vlasceanu, Zamfir, 1998, p.625)
Tehnologia are trei dimensiuni:
1.Materială- aceasta dimensiune face referire la ansamblul de unelte, mașini, instalații, aparate, dar și la dispozitive care pot fi utilizate în diverse activități sociale;
2.Normativă- cuprinde normele de utilizare, dar și rețele de organizare care sunt asociate unei tehnologii;
3.Socială- aceasta este reprezentată de ansamblul de abilități și comportamente, atât individuale cât și colective, dar și de normele sociale care sunt generate de utilizarea unei tehnologii. (Vlasceanu, Zamfir, 1998, p.625)
După anul 1951, primele tehnologii educaționale au fost promovate în școli, după 1981 au fost realizate primele aplicații pentru instruire și învățare, iar în 1984 au fost dezvoltate programe pentru medierea învățării, dar și programe-jocuri pentru învățare. (Apostol, Bodea, Roșca, Zamfir, 2002, p. 16)
“O dată cu începutul secolului XXI s-a înregistrat și aplicat un număr imens de soluții inovative în dezvoltarea noilor tehnologii. Astfel, au fost realizate un număr foarte mare de dispozitive tehnologice. Pentru a utiliza însă la adevărata valoare produsele acestor noi tehnologii, consumatorii sunt forțați să învețe în mod continuu cum să le folosească”. (Gorghiu.G, Gorghiu.L, Vuopala, 2013, p. 51)
În anii 1980 s-a descoperit, în urma unor programe de cercetare, că publicul din Europa și America are cunoștințe științifice scăzute. Publicul opune rezistență în domeniul științei și tehnologiei din cauza ignoranței, superstițiilor și temerilor pe care le au. (Allum, 2008, Grove-White, 2000, Priest, 2001, Wynne, 2001 apud Brișcariu, 2015, p. 81). În urma investigațiilor realizate în Regatul Unit al Marii Britaniei, Evans și Durant (1995) “au identificat o corelație pozitivă între alfabetizarea științifică și atitudini favorabile față de știință și față de tehnologie”. (Allum, 2008 apud Brișcariu, 2015, p. 82)
Studiile arată că cei mai entuziaști cu privire la tehnologie sunt tinerii. A avea un copil de întreținut presupune a avea acasă un computer. În toate țările din Uniunea Europeană, procentul celor cu varste cuprinse între 16-24 ani care folosesc zilnic computerul a crescut în 2007 la aproximativ 70% față de 2004 unde procentul era de 50% . Tinerii sunt cei care utilizează zilnic computerul, dar și internetul, mai des decât celelalte categorii de vârstă. (Dalu.A, Dalu.C, Dalu.I, Iftode, Lazăr, Manu, Marcovici, Mitulescu, Ștefănescu, Tucă, 2011, p. 38-39)
În urma rezultatelor din Eurobarometrul realizat în 2005, România se află printre ultimele țări din Uniunea Europeană în ceea ce privește educația non-formală. Din 32 de state sondate România ocupă poziția 30, urmată de Bulgaria care ocupă poziția 31 și Portugalia pe poziția 32. Țările aflate pe primele locuri sunt Suedia, Olanda și Danemarca. (Brișcariu, 2015, p. 138-139)
În prezent, calculatorul este o resursă de informații, iar utilizarea acestuia este pentru comunicare, instruire și informare. Calculatorul este foarte util și necesar în procesul de învațare, dar poate fi utilizat și pentru transmiterea informațiilor necesare sau pentru păstrarea documentelor. Calculatorul stimulează creativitatea în procesul de predare-învățare-evaluare. Calculatorul este utilizat în învățământ ca instrument pentru a putea învăța, studia și evalua. Acesta stimulează atât studiul individual, cât și controlul și autocontrolul. Chiar dacă profesorul nu va fi înlocuit nicodată de calculator, acesta va modifica anumite roluri și funcții. (Bostan, 2014, p. 35-37)
În domeniul instruirii, calculatorul poate fi utilizat: “ca mijloc didactic, ca instrument managerial, ca obiect de studiu în predare/învățare”. (Apostol, Bodea, Roșca, Zamfir, 2002, p. 18). Instruirea cu ajutorul calculatorului reprezintă metoda didactică sau de învățământ, care
pune în valoare principiile modelării și analizei activității de instruire în circumstanțele noilor
tehnologii informatice. (Bostan, 2014, p. 35) Tehnologia de instruire îmbunătățește atât eficiența cât și efectivitatea procesului de învățare. (Adăscăliței, 2007, p. 13)
Tehnologia a avansat foarte repede de la începutul apariției sale și continuă să se dezvolte pe zi ce trece, aceasta având atât influențe pozitive, cât și negative asupra noastră. Capacitatea studenților de a utiliza instrumentele digitale în scopuri didactice va crește pe viitor, tocmai pentru că și tehnologia va avansa, iar aceștia vor fi nevoiți să invețe să o utilizeze cât mai bine.
2.2. Generația Internetului
“Internetul constituie o rețea de rețele, conectând calculatoarele ale unor diverse instituții și persoane private și furnizând o infrastructură prin care utilizatorii unui calculator sau ai unei rețele pot accesa diverse sisteme aparținând altor rețele”. (Brut, 2006, p. 15). În prezent, oricine dorește și indiferent de ce calculator deține poate accesa Internetul și permite comunicarea cu alte calculatoare conectate la Internet. (Brut, 2006, p. 15)
Atât studenții, cât și profesorii doresc tot mai mult să folosească tehnologia, însă aceasta trebuie combinată cu metodele tradiționale pentru a putea fi eficientă. Pentru a putea comunica și colabora foarte usor cu studenții, Internetul ofera foarte multe oportunități profesorilor. (Brut, 2006, p. 9-10)
“Generația Internetului” (Tapscott, 2008), care este denumită și „Generația Y” (Peattie, 2007), reprezintă în mai multe state cel mai mare segment demographic (apud Fabiani, Jouini, Lima, Namaci, 2014, p. 33). Brut (2006), susține că “din punct de vedere al studentului, “generația Internet” este strans legată de tehnologie.” Simplitatea de a crea o pagină Web personală încurajează studenții, profesorii, dar și părinții să redescopere cât de fescinante sunt scrisul și publicarea. Paginile Web ajută totodată și elevii care termina liceul, să se informeze despre universitatea la care doresc să studieze. (Brut, 2006, p. 10)
Există însă și diferențe de comportament între tinerii care se pricep la tehnologie și părinții acestora. Tinerii folosesc mai degraba telefoanele mobile pentru a trimite mesaje sau pentru a naviga pe Google, în timp ce părinții lor le folosesc pentru e-mailuri și conversații. (Tapscott, 2008 apud Fabiani, Jouini, Lima, Namaci, 2014, p. 34). În urma unui studiu realizat la o universitate din centrul Floridei, studenții puțin mai în vârstă își doresc mai mult să se înscrie la cursuri ținute 100% online decât colegii lor mai tineri care apreciază mai mult interacțiunea față în față. (Oblinger și Oblinger, 2008 apud Fabiani, Jouini, Lima, Namaci, 2014, p. 34-35)
“Experimentul Organixis, bazat pe un amestec de instrumente de tip „social media” (site-uri Google, materiale video pe Youtube, pagina de discuții pe platforma Facebook) este un exemplu de cum pot fi optimizate principiile învățării active, prin apelarea la noile tehnologii, pentru a stimula gândirea critică și creativă în rândurile studenților la economie din generația internetului”. (Fabiani, Jouini, Lima, Namaci, 2014, p. 41)
În urma unui sondaj de opinie efectuat de către CISCO, la care laureații premiului Nobel au răspuns cu privire la rolul Internetului și al tehnologiei comunicațiilor în următorii 20 de ani pentru diferite domenii, aproximativ 70% au susținut că vor avea un rol foarte mare în inmulțirea oportunităților educaționale. (Brut, 2006, p. 11-12)
Potrivit lui McNelly (2005), tinerii studenți își doresc cel mai mult interactivitatea, chiar daca este vorba despre calculator, profesor sau coleg. Tehnologia joacă un rol foarte important în interacțiunea dintre student și profesor sau cea student-student. Totodată, dacă sunt îndeajuns de încurajați pot interacționa mai bine cu colegii și pot deveni pasionați de subiectul care îi interesează. (apud Fabiani, Jouini, Lima, Namaci, 2014, p. 36). Cu toate acestea, profesorii rămân reticenți în ceea ce privește adoptarea metodelor noi de predare și schimbarea sau renunțarea la metodele vechi, așa cum este scris și în articolul “Rețele de socializare ca resursă de studio pentru studenții facultaților de economie din <Generația Internetului>:utilizarea principiilor de învățare activă pentru stimularea gândirii creative și critice”. (Fabiani, Jouini, Lima, Namaci, 2014, p. 41)
“Învățământul pe internet și-a propus transformarea spațiului WWW într-un veritabil <<vehicul pentru instruire>> , diversele materiale educaționale utilizate fiind accesibile online: instrumente software dedicate instruirii, materiale didactic, manuale electronice etc”. (Brut, 2006, p. 13)
După cum bine știm, internetul ne ajută foarte mult atât în viața de zi cu zi deoarece putem comunica mult mai rapid și ușor, dar și în procesul didactic, doar cu un simplu click găsind informațiile necesare.
2.3.Rețelele de socializare, o resursă de studiu pentru studenți
Termenii de “Social Media” sau “Web 2.0” se referă la serviciile de internet care permit utilizatorilor și totodată îi încurajează pe aceștia să creeze sau să partajeze un conținut care poate fi “copiat, mutat, modificat, refăcut și interconectat, în funcție de nevoile, interesele și abilitățile lor”. (Alexander, 2008 apud Fabiani, Jouini, Lima, Namaci, 2014, p. 27)
În tabelul 1 sunt exemplificate astfel de servicii de internet.
Table 1.Instrumente online
Sursa: Fabiani, Jouini, Lima, Namaci, 2014, p. 28
2.3.1Facebook
După cum bine știm, una dintre cele mai utilizate rețele sociale de către studenți este facebook.
Facebook este o rețea socială online gratuită. Acesta permite utilizatorilor înregistrați să creeze profiluri, să încarce fotografii și clipuri video, și să trimită mesaje. Este un mod ușor pentru oameni să se conecteze și să țină legătura cu familiile și prietenii lor online. (Alim, Ewemie, Kalibala, Thornton, 2013, p. 2)
În conformitate cu Facebook, începând din septembrie 2013 utilizatorii activi ai companiei sunt de până la 1,19 miliarde, compania având 6419 de angajați. Cinci noi profiluri sunt create în fiecare secundă și 728 de milioane de oameni sunt conectați pe Facebook în fiecare zi. (Alim, Ewemie, Kalibala, Thornton, 2013, p. 2)
Mori (2007) sugerează că peste 95% dintre studenti britanici folosesc în mod regulat rețelele sociale. Cercetarea a fost realizată cu studenții din primul an de la o universitate britanică folosind un sondaj online. Studenții au raportat că s-au alăturat în mod specific pe Facebook deoarece este un mijloc de a-și face noi prieteni la universitate, precum și pentru păstrarea legăturii cu prietenii și familia. (apud Hooley, Madge, Meek, Wellens, 2009, p. 141)
Facebook a dus la o îmbunătățire semnificativă a performanțelor studenților în universități. Un studiu într-o universitate vietnameză a concluzionat că studenții care au folosit Facebook ca social media au avut o îmbunătățire în mod substanțial în ceea ce privește clasele lor. (Tuan, Tu, 2013 apud Heyam, Al-Tarawneh, 2014, p. 201 )
În decembrie 2007, rețeaua Facebook pentru universitate în acest studiu enumera 10.000 membrii, cuprinzând studenții actuali și din trecut, și personalul. Acest proiect a implicat o cercetare cu studenții anului I de licență, efectuată între aprilie și iunie 2008. Un sondaj online ai utilizatorilor Facebook din primul an la universitate a fost realizat în scopul de a explora modul în care au folosit Facebook pentru integrarea socială în viața universitară și în scopuri academice. O data intrați la universitate, studenții care au participat la sondaj au avut o medie de 81 de prieteni on-line în rețeaua Facebook universitară. 75% dintre studenți au spus ca au folosit Facebook mai mult decât au făcut-o înainte de universitate și 62% dintre respondenți au considerat că modul în care au folosit Facebook s-a schimbat de când au venit la universitate. Studenții au folosit facebook și pentru planificarea de evenimente sociale, aderarea la grupuri de învățământ superior, pentru a pastra legaturile sociale cu alte persoane de la universitate, îmbogățind astfel procesul de socializare. (Hooley, Madge, Meek, Wellens, 2009, p.142-145)
Haq și Chand (2012) au realizat un studiu pe un eșantion de 384 de studenți și au ajuns la concluzia că utilizarea Facebook are o influență negativă asupra performanței academice de student. Studiul a observat că bărbații și femeile au petrecut timp egal pe Internet, diferența importantă a fost că utilizarea Facebook a avut o influență negativă asupra performanței bărbaților decât a femeilor. Autorii au reprezentat o astfel de performanță adversă deoarece bărbații petrec mai mult timp cu privire la activitățile sportive și jocuri decât femeile, care a provocat o pierdere de timp și o influență negativă asupra performanței. (apud Heyam, Al-Tarawneh, 2014, p. 202 )
Cercetările au sugerat că Facebook este un potențial instrument util pentru promovarea practicii academice eficiente. În general, studenții în primul an de licență au crezut că a utiliza Facebook a fost cel mai important, în scopuri sociale, în al doilea rând în scopul învățării informale, dar cu siguranță nu formale în scopuri didactice. 46% dintre respondenți au declarat că au folosit Facebook pentru a discuta informal activitatea academică cu alți studenți zilnic sau săptămânal, iar 22% lunar. Prin contrast, doar 7% au raportat că au folosit Facebook ca o parte formală a experienței lor de învățare. Studenții se conectează la Facebook mult mai frecvent în scopuri sociale, mai degrabă decât academice și vad predominant ca instrument social, nu ca unul academic. 25% dintre respondenți au considerat că munca lor academică a fost afectată des sau foarte des de cantitatea de timp petrecută pe Facebook, în timp ce doar 17% dintre respondenți au raportat că activitatea lor academică nu a fost afectată în mod negativ. Atunci când respondenții au fost întrebați dacă Facebook ar putea fi utilizat pentru a îmbunătății procesul de predare și învățare la universitate, 43% au răspuns negativ, iar 53% dintre respondenți au răspuns pozitiv. Totodată, 41% dintre respondenți au fost de acord sau puternic de acord că nu ar trebui ca tutorii să îi contacteze prin intermediul Facebook pentru scopuri didactice formale, 20% au fost de acord, 30% nu au fost de acord, nici nu sunt de acord, iar 36% nu sunt de accord. (Hooley, Madge, Meek, Wellens, 2009, p.148-50)
Timpul petrecut pe Facebook, a fost semnificativ asociat cu performanța negativă a studenților într-un studiu care a implicat 3866 de studenți din SUA. (Heyam, Al-Tarawneh, 2014, p. 202 )
Facebook a fost o binecuvântare extraordinară până acum de când a venit în existență. Cu toate că există defecte cu societatea în ansamblu, avantajele de a avea un cont depășește dezavantajele până în prezent. (Alim, Ewemie, Kalibala, Thornton, 2013, p. 9)
Înainte ca blogurile, rețelele sociale sau aplicațiile wiki să apară au existat alte instrumente online pentru mediul academic, printre acestea se numără și Webquest și Panteon. (Fabiani, Jouini, Lima, Namaci, 2014, p. 28)
Rețelele de socializare fac parte din viețile oamenilor, acestea fiind folosite în cea mai mare parte a timpului liber pentru distracție și pentru alte activități., tinerii fiind cei care le utilizează cel mai mult.
Rețelele de socializare devin instrumente majore pentru educație și divertisment. Natura umană este dornică de a interacționa cu oamenii și de a gasi zone și interese comune. În educație, două fluxuri sunt predominante: utilizarea rețelelor sociale ca un instrument de activități de sprijin considerate importante în instituțiile de învățământ. Al doilea flux este influența rea a rețelelor sociale pe care o suferă studenții. (Heyam, Al-Tarawneh, 2014, p. 200)
Williams și Chin (2010) afirmă că foarte multe persoane sunt de acord cu posedarea cunoștințelor digitale în toate ariile care fac referire la conceperea și organizarea cursurilor. Ajjan și Hartshorne (2008) au efectuat un studiu la o universitate din sud-estul SUA, unde au participat 136 de cadre didactice, cu privire la atitudinile și utilizările social media în academii. Studiul confirmă spesele lui Williams și Chin. (apud Fabiani, Jouini, Lima, Namaci, 2014, p. 29)
Tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) au devenit instrumente importante pentru sprijinul educațional. Utilizarea calculatoarelor și a Internetului devine mai mult și mai importantă în procesele de învățare și predare. De asemenea, odată cu apariția de telefoane mobile, telefoane inteligente în special, este din ce în ce mai ușor să se ajungă la elevi/studenți și chiar să utilizeze capacitățile tehnologiei. (Heyam, Al-Tarawneh, 2014, p.200-201)
Rețelele de socializare, in ceea ce privește interactiunea student-student, sunt considerate cele mai benefice (56%). Blogurile par a fi cele mai utile aplicații Web 2.0 pentru a îmbunătății capacitatea studentului de a învăța (47%), pentru a spori interacțiunea dintre student și facultate (46%), pentru îmbunătățirea capacității studentului de a scrie (52%), pentru facilitatea integrării (46%). Aplicațiile wiki au un potențial semnificativ pentru îmbunătățirea capacității studentului de a învăța (42%), pentru înmulțirea interacțiunilor între student și facultate (23%) și intre studenti (20%), pentru creșterea satisfacției studentului cu privire la cursuri (22%), pentru îmbunătățirea capacității studentului de a scrie (29%) și pentru facilitarea integrării (38%). (Fabiani, Jouini, Lima, Namaci, 2014, p. 29)
Figure 1.Factorii care influențează performanța studenților
Sursa: Heyam, Al-Tarawneh, 2014, p. 203
Figura 1 prezintă cum este influențată performanța studenților de anumiți factori.
2.4Instruirea asistată de calculator și e-learningul
Instruirea asistată de calculator (IAC) și e-learning fac referire la folosirea tehnologiilor și a mediilor pentru a putea distribuii materiale didactice, dar și pentru a îmbunătății procesele de “predare, învățare, asimilarea cunoștințelor și deprinderilor”. (Adăscăliței, 2007, p. 13). IAC face referire la toate modurile de utilizare a tehnologiei/calculatorului în procesele didactice. Totodată, IAC oferă posibilitatea studenților și profesorilor să aibă acces la diferite material și resurse, dar și posibilitatea de comunicare atât în interiorul campusului, cât și în exterior. (Adăscăliței, 2007, p. 13-14)
Atât studenții, cât și profesorii încearcă tot mai mult sa învețe cum să folosească mijloacele ICT la un nivel avansat, pentru adaptarea la noile cerințe ale învățământului și pieței muncii. (Brut, 2006, p. 9)
O definiție a e-learning-ului este aceea că “reprezintă interacțiunea dintre procesul de predare-învățare și tehnologiile informaționale, acoperind un spectru larg de activități, de la învățământul asistat de calculator până la învățământul desfășurat în întregime online”. (Brut, 2006, p. 10)
“În sens larg, prin e-learning se înțelege totalitatea situațiilor educaționale în care se utilizează semnificativ mijloacele tehnologiei informației și a comunicațiilor. E-learning-ul reprezintă o componentă a modelului bazat pe tehnologie”. (Dobre, 2010, p. 9-10)
E-learning-ul este un termen general utilizat pentru a se referi la învățarea îmbunătățită de calculator. Este folosit in mod interschimbabil în atât de multe contexte că este important să fie clar ceea ce înseamnă atunci când se vorbește de "e-learning". În multe privințe, este frecvent asociat cu domeniul tehnologiei avansate de învățare (ALT), care se ocupă atât cu tehnologiile cât și cu metodologiile asociate în învățare, folosind tehnologii de rețea și / sau multimedia. (Crețu, 2008, p. 2)
E-learning-ul are atât avantaje, cât și dezavantaje. În tabelul 2 se regăsesc principalele avantaje și dezavantaje ale e-learning-ului.
Table 2.Avantajele și dezavantajele e-learning-ului
Sursa: Dobre, 2010, p. 16-17
Există 3 generații de e-learning apărute odata cu anii 90, și anume:
E-learning 1.0- fiind prima generație
E-learning 2.0- este a doua generație și utilizează instrumentele Web 2.0;
E-learning 3.0- este generația actual. (Dobre, 2010, p. 18-19)
În prezent, aceste aplicații de tip e-learning sunt integrate în majoritatea unităților de învățământ, de aceea este important să cunoaștem cum sunt percepute aceste aplicații și utilitatea lor de persoanele cărora le sunt destinate. Astfel, au fost dezvoltate modele și teorii care se referă la cum sunt acceptate în general tehnologiile informatice și în particular cele de e-learning. (Iordache, 2010, p. 125)
Trei abordări sunt descrise în literatura de specialitate care fac referire la acceptarea e-learning și anume:
“Teoria acceptării inovației;
Teoria acceptării tehnologiei;
Acceptarea de către cursant”. (Iordache, 2010, p. 127-128)
În studiul realizat de Keller și Cernerud (2002) pe un eșantion de 150 de studenți, care face referire la implementarea de aplicații e-learning în universități, rezultă că o atitudine bună cu privire la e-learning au avut studenții cu mai puține cunoștințe legate de calculator, față de cei care dețineau cunoștințe mai multe în domeniu. (apud Iordache, 2010, p. 130)
Pe baza feedback-ului studenților, se pare că a lua cursuri online îmbunătățește în general creativitatea lor. Ei nu sunt doar mai înclinați să fie gânditori creativi, dar, de asemenea, mult mai probabil să fie organizate și exerciții de gândire critic. (Crețu, 2008, p. 3)
“Modelele tradiționale de predare nu satisfac în întregime calitatea proceselor de predare și învățare. IAC și e-learning, folosite creativ și efectiv, pot să ofere suport, să mențină și să îmbunătățească procesul de învățare a studenților”. (Adăscăliței, 2007, p. 14)
E-learning-ul a intrat în instrucțiunea, precum și lumea corporativă într-un mod principal si completeaza, de asemenea, stiluri tradiționale de predare. Acesta a devenit o componentă esențială a predării în universități. (Harandi, 2015, p. 424)
Tehnologiile de învățare au fost în curs de dezvoltare la întâmplare, și un pic prea repede pentru aceia dintre noi care doresc să le schimbe în avantaj în procesul de învățare. Acest lucru devine evident dacă vom compara aceste evoluții tehnologice cu dezvoltarea istorică a altor tehnologii-cheie pentru educație. Tabelul 3 prezintă câteva dintre principalele evoluții în informare, comunicare și tehnologii de predare de-a lungul ultimelor trei decenii, și împotriva fiecăruia propune un echivalent funcțional din mass-media istorica și tehnologii de predare. (Crețu, 2008, p. 3)
Table 3.Noile medii și tehnologii de predare pentru prelucrarea informațiilor și a comunicațiilor noi în comparație cu echivalentele lor funcționale pentru citire și scriere.
Sursa: Crețu, 2008, p. 4
Foarte multe universități și instituții prestigioase din întreaga lumea, au adoptat platformele de e-learning pentru a-și organiza cursurile online. Principalii participanți ai acestor platform sunt: administratorul de sistem, managerul programului de studiu, tutorele, cadrul didactic formator și subiecții. (Dobre, 2010, p. 23-26)
“ O platformă de elearning oferă suport pentru organizarea unui învățământ exclusiv prin intermediul Internetului,având o structură și o funcționalitate foarte complexă”. (Dobre, 2010, p. 29). Această platformă include o secțiune publică, accesibilă studenților (unde aceștia pot avea acces la informațiile referitoare la cursuri sau teme), dar și o secțiune privată, pentru profesori ( unde pot adăuga sau modifica teme și cursuri, pot planifica datele pentru examene). (Dobre, 2010, p. 29-30)
Exemple de astfel de platforme: Platforma Moodle, Platforma Claroline, Platforma ATutor, Platforma LogiCampus, Platforma Typo3. (Dobre, 2010, p. 32-36)
2.4.1 E-learningul în România
“În România, învățământul asistat de calculator cunoaște un ritm alert de dezvoltare. După anii 1990, marile firme IT din plan mondial s-au făcut prezente pe piața românească prin soluții informatice în domeniul e-learning. Astfel, în anul 1999 a fost înființată prima academie Cisco, cu scopul instruirii în domeniul rețelelor de calculatoare”. (Dobre, 2010, p. 37)
În anul 1998 a fost înființat portalul educațional românesc și anume “Portalul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului”. (Dobre, 2010, p. 38). Au urmat și alte portaluri precum: Portalul ofertei de cursuri, Școala online, Portalul SEI. În anul 2001, a fost lansată platforma AEL- platforma autohtonă, integrată, de instruire asistată de calculator. Aceasta poate fi folosită pentru predare, învațare, testare, dar și evaluare. (Dobre, 2010, p. 38-40)
În România, cele mai multe universități, multe școli și companii de IT și de formare, fundații au participat la proiecte europene de e-learning. Conform unui studiu realizat de Intel, trei sferturi dintre studenții români petrec trei ore pe zi, în fața computerului. Peste 70% dintre studenti folosesc internetul ca sursă suplimentară de învățare. Doar 2% accesează internetul din calculatoarele universitare. (Crețu, 2008, p. 2)
2.4.2Efectele e-learingului asupra motivației studenților
E-learning-ul este un dispozitiv extrem de important pe care profesorii îl pot utiliza pentru a spori motivația studentilor și educația. (Mateo, Pérez del Rey & Hernández, 2010 apud Harandi, 2015, p. 424)
Keller & Suzuki (2004) au studiat pe motivația studentului și designul de e-learning; rezultatele studiilor empirice au aprobat validitatea modelului lor pentru proiectarea sistematică de instruire motivationala, îmbunătățite în setările de e-learning în ceea ce privește diminuarea ratei abandonului și alte rezultate motivaționale positive. (apud Harandi, 2015, p. 424). Kim & W. Frick (2011) s-au concentrat pe schimbările în motivarea studentilor în timpul învățării online. Rezultatele studiului lor au arătat că motivația în timpul e-learning-ului auto-dirijat (SDEL) a fost cel mai bun prognozator de schimbare pozitivă în motivare, care prognoza un acord provizoriu cu SDEL. (apud Harandi, 2015, p. 425)
Modelul statistic adecvat pentru a arăta relația dintre e-learning și motivația studentilor ar putea fi prezentata în figura 2.
Fig. 2
Figure 2.prezintă rezistența generală a relației dintre e-learning ca predictor și motivația studentilor drept criteriu. Aceasta arată relația semnificativa ridicată între două concepte.
Sursa: Harandi, 2015, p. 428
Specialiștii estimează că distincția între motivația intrinsecă și extrinsecă este foarte importantă "în noi medii de învățare bazate pe principii constructiviste". (Martens, Bastiaens și Kirschner, 2007 apud Colesniuc, Negovan, Sterian, 2015, p. 643)
Afzal, Ali, Aslam Khan, & Hamids '(2010) au realizat un studiu care arată că motivația extrinsecă și motivația intrinsecă au un impact pozitiv asupra performanței academice a studenților și a cadrelor didactice universitare iar performanță este întărită datorită motivației extrinseci și motivației intrinseci. (apud Harandi, 2015, p. 426)
Un studiu a fost realizat pe 160 de studenți din ultimul an la psihologie, 34 de sex masculin și 126 de sex feminin, cu vârste cuprinse între 20 și 49 de ani, 80 de la invatamantul cu normă întreagă și 80 de la programe educaționale la distanță. Studiul se concentrează pe concepțiile studenților despre învățare legate de nivelul lor de motivație intrinsecă pentru învățare și contextul lor de învățare. În scopul de a colecta datele, au fost folosite 3 chestionare de auto-rating. Studiul a fost realizat în anii universitari 2011 – 2013, iar participarea a fost în mod voluntar și studenții au fost informați cu privire la obiectivele și natura studiului și confidențialitatea a fost asigurată. (Colesniuc, Negovan, Sterian, 2015, p. 644)
Scorurile medii descriu ușor ("mediu"), nivelul de motivație intrinsecă a participanților. Participanții cred cu tarie (cu scoruri de peste 4), că învățarea este înțelegerea informațiilor, schimbarea personală, precum și un proces continuu și , de asemenea, moderat-spre-puternic cred (sub 4), că învățarea este dezvoltarea competenței sociale, informații câștigate, și o datorie. (Colesniuc, Negovan, Sterian, 2015, p. 644)
Capitolul 3. Metodologie
3.1.Scop, obiective și ipoteze ale cercetării
Scopul cercetării este de a afla care sunt instrumentele digitale pe care le utilizează studenții în activitățile didactice, scopul si frecvența de utilizare a acestora.
Obiectivele cercetării sunt următoarele:
1. Analizarea modului în care studenții utilizează instrumentele digitale pentru a învăța, dar și pentru alte acțivități legate de viața de student;
2. Indentificarea rețelelor de socializare prin care studenții comunică despre activitățile didactice;
3. Identificarea platformelor de e-learning utilizate de studenți;
4. Identificarea efectelor pe care e-learningul le are asupra motivației studenților.
Ipoteze ale cercetării:
Cu cât studenții utilizează mai mult timp instrumentele digitale, cu atât satisfacția acestora crește.
Daca studenții utilizează mai multe tipuri de instrumente digitale, atunci preferă un mod de predare modern.
Cu cât studenții utilizează mai mult platformele de e-learning, cu atât motivația acestora crește.
3.2.Operaționalizare
Babbie (2010) definește operaționalizarea ca fiind “dezvoltarea unor proceduri (operațiuni) de cercetare specifice care vor rezulta în operații empirice reprezentând acele concept în lumea reală”. (Babbie, 2010, p. 195)
În figura 3 vor fi operaționalizate conceptele de Internet, E-learning, IAC și Comunicare.
Internetul este “o rețea de rețele, care conectează calculatoarele din diverse instituții, dar și persoane private și care furnizează o infrastructură cu ajutorul căreia utilizatorii calculatoarelor sau anumitor rețele pot accesa diferite sisteme care aparțin altor rețele”. (Brut, 2006, p. 15)
E-learningul “reprezintă interacțiunea dintre procesul de predare-învățare și tehnologiile informaționale, acoperind un spectru larg de activități, de la învățământul asistat de calculator până la învățământul desfășurat în întregime online”. (Brut, 2006, p. 10)
IAC face referire la toate modurile de utilizare a tehnologiei/calculatorului în procesele didactice. Totodată, IAC oferă posibilitatea studenților și profesorilor să aibă acces la diferite material și resurse, dar și posibilitatea de comunicare atât în interiorul campusului, cât și în exterior. (Adăscăliței, 2007, p. 13-14)
Comunicarea “reprezintă un proces de emitere a unui mesaj și de transmitere a acestuia într-o manieră codificată cu ajutorul unui canal către un destinatar în vederea receptării”. (Vlasceanu, Zamfir, 1998, p. 180)
Figure 3.Prezintă operaționalizarea conceptelor definite anterior.
Fig. 3
3.3.Metode și tehnici de cercetare
Metoda de cercetare pe care am utilizat-o pentru colectarea datelor este sondajul de opinie iar instrumentul de cercetare pe care l-am ales și care consider că este cel mai potrivit pentru colectarea datelor privind tema aleasă este chestionarul. „Chestionarul este un document care conține întrebări sau alți itemi cu scopul de a solicita informații neceasare pentru analiză”. (Babbie, 2010, p. 341). Această metodă este una dintre cele mai populare metode de colectare a datelor, cu un timp relativ scurt iar studenților le va fi mai ușor să raspundă datorită faptului ca întrebările vor avea variante de raspuns.
Eșantionarea este una nonprobabilistică. Aceasta poate fi de 4 tipuri, și anume: „selecția subiecților cei mai disponibili, eșantionarea bazată pe un scop predefinit, eșantionarea în bulgăre de zăpadă si eșantionarea pe cote”. (Babbie, 2010, p. 260)
Eșantionarea care va fi utilizată este eșantionarea bazată pe un scop predefinit deoarece consider că se potrivește cel mai bine temei pe care am ales-o și cercetării pe care doresc să o realizez. „Eșantionarea bazată pe un scop predefinit este un tip de eșantionare nonprobabilistică în care unitățile de analiză sunt selectate pe baza propriei opinii a cercetătorului despre care ar fi elementele cele mai utile sau reprezentative”. (Babbie, 2010, p. 261)
Chestionarnul este compus din 24 de întrebări închise, iar respondenții vor putea selecta una sau mai multe variante de răspuns. Metoda de aplicare a chestionarul este cea online deoarece respondenților le va fi mai usor să răspundă în acest fel și mă va ajuta să colectez datele mai rapid. Eșantionul este format din 120 de studenții din București, atât de la universități de stat, cât și universități private, cu vârste de peste 18 ani. Programele de studiu pentru care am ales să realizez cercetarea sunt licență și master.
Capitol 4. Analiza și interpretarea datelor
Instrumetul de cercetare ales, și anume chestionarul a fost aplicat în perioada 29 mrtie-15 aprilie, timp în care studenții au putut răspunde întrebărilor. Acesta a fost aplicat online pe grupurile de pe rețelele de socializare rugând studenții sa răspundă într-un număr cât mai mare, raspunsurile acestora fiind utilizate pentru lucrarea de licentă. În urma aplicării chestionarului am obținut 120 de raspunsuri cu ajutorul cărora o să aflu dacă ipotezele se confirmă sau se infirmă. În ceea ce privește culegerea datelor, nu am întampinat obstacole, studenții au răspuns rapid și au înțeles toate întrebările.
În ceea ce privește analizarea acestor date, am adunat toate raspunsurile din Google Forms apoi au fost introduse direct în Excel, după care le-am adăugat în SPSS. În prima parte am codificat toate răspunsurile, al doilea pas a fost acela de a realiza frecvențe pentru fiecare variabilă apoi am asociat anumite variabile pe care le-am considerat cele mai relevante pentru confirmarea sau infirmarea ipotezelor. Toate acestea au fost realizate cu ajutorul SPSS-ului, urmând realizarea graficelor în Excel.
4.1. Profilul respondenților
Următoarele 4 grafice fac referire la profilul respondenților și vor fi reprezentate de sexul, vârsta, programul de studiu și tipul universității respondenților.
Equation 1.Distribuția respondenților în funcție de sex
Din analiza efectuată pe baza acestui chestionar reiese că din 120 de respondenți, 95 sunt de sex feminin (79,2%) și 25 de sex masculin (20,8%).
Se poate observa că există o diferență foarte mare între respondenți, și anume procentul femeilor este mult mai mare decât cel al bărbaților.
Equation 2.Distribuția respondenților în funcție de vârstă
În ceea ce privește vârsta respondentilor, cei mai mulți (75%) au raspuns că se încadrează în intervalul de vârstă 21-23 de ani. De asemenea, 10,8% dintre respondenți au vârste cuprinse între 18-20 de ani, la mică diferență aflându-se respondenții cu vârste între 24-26 de ani într-un procent de 10%. Cei mai puțini respundenți, mai exact 4,2% au vârste de peste 26 de ani.
Respondenții cu vârste cuprinse între 21-23 de ani predomină, ceea ce înseamna că aceștia s-au înscris la facultate după putin timp de la terminarea liceului.
Equation 3.Distribuția respondentilor în funcție de studii
Programul de stiudiu la care se află 83,3% dintre respondenți este lincență, restul de 16,7% urmând masteratul.
De aici ne putem da seama că studenții care se înscriu la master sunt într-un număr mult mai mic față de cei care urmează programul de licență.
Equation 4.Distribuția respondenților în funcție de universitate
Cei care studiază la universitățile de stat sunt într-un procent destul de mare, și anume 95%, iar cei aflați la universități private sunt într-un procent de 5%, ceea ce rezultă ca studenții evită sa se înscrie la facultățile private din anumitewmotive.
4.2Aspecte privind percepția respondenților despre tehnologie
În următoarele grafice vor fi prezentate perceptiile respondenților cu privire la tehnologie, cum ar fi importanța acesteia, numărul celor care o utilizează pentru comunicarea cu diferite persoane, activitățile legate de viața de student, sau timpul pe care îl petrec online.
Equation 5.Distribuția respondenților în funcție de importanța tehnologiei
76,7% dintre respondenții sunt de părere ca tehnologia este foarte importantă în viața de student, 18,3% susțin că este importantă și doar 4,2% consideră tehnologia puțin importantă sau foarte puțin importantă (0,8%).
Din acest grafic se observă o diferență foarte mare între opiniile respondenților, cei mai mulți considerând că tehnologia este foarte importantă.
Equation 6.Distribuția respondenților în funcție de utilizarea tehnologiei pentru comunicare
Din totalul respondenților, 93,3% dintre aceștia susțin că utilizează tehnologia pentru a comunica cel mai mult cu prietenii, 65,8% pentru comunicarea cu colegii, 53,3% cu familia și 31,7% pentru comunicarea cu profesorii.
De aici reiese că studenții utilizează cel mai puțin tehnologia pentru comunicarea cu profesorii și cel mai mult pentru comunicarea cu prietenii sau colegii.
Equation 7.Distribuția respondenților în funcție de utilizarea tehnologiei
Cei mai mulți dintre respondenți (60,8%) utilizează tehnologia foarte des și des (37,5%). Într-un procent foarte mic, si anume 1,7% o utilizează rareori. Putem observa că respondenții utilizează tehnologia foarte des într-un procent destul de mare, aceasta ajutându-i pentru realizarea diferitelor proiecte sau teme din cadrul cursurilor, dar și pentru comunicare sau divertisment.
Equation 8.Distribuția respondenților în funcție de utilizarea tehnologiei pentru activitățile legate de viața de student
Activitățile legate de viața de student pentru care respondenții utilizează tehnologia cel mai mult sunt proiectele (92,5%), cursurile (72,5%) și ieșirile cu colegii sau prietenii (61,7%). Pentru bibliotecă 41,7% utilizează tehnologia și 25% o utilizează pentru cămin. Într-un procent de 14,2% dintre respondenți utilizează tehnologia pentru voluntariat și 1,7 pentru cantină sau pentru alte activități. Cei care nu utilizează tehnologia pentru unele aceste activități. Din acest grafic reiese că respondenții utilizează tehnologia pentru aceste activități într-un număr destul de mare.
Equation 9.Distribuția respondenților în funcție de timpul petrecut online
Timpul petrecut online de către studenți este diferit, 41,7% dintre respondenți petrec între 4-6 ore/zi, 29,2% petrec peste 6 ore/zi, 28,3% între 1-3 ore/zi și doar 0,8% petrec mai puțin de 1 oră/zi. Cei mai mulți respondenți petrec o mare parte din timp online, adunând procentele de 41,7% și 29,2%.
Equation 10.Distribuția respondenților în funcție de susținerea instruirii asistate de calculator de către universitatea la care studiază
Respondenții au fost întrebați daca universitatea la care studiază susține instruirea asistată de calculator, iar aceștia au răspuns ca da într-un procent de 68,3%. 9,2% dintre respondenți au răspuns că nu, iar 22,5% au spus că nu știu. De aici reiese că foarte mulți respondenți studiază la universități care susțin instruirea asistată de calculator.
Equation 11.Distribuția respondenților în funcție de utilizarea materialelor audio-vizuale de către profesori
55% dintre studenții chestionați susțin că mai multe de jumătate dintre profesori utilizează materialele audio-vizuale pentru activitățile didactice, iar 19,2% afirmă că toți profesorii utilizează aceste materiale. Într-un procent de 10,8% dintre respondenți au spus ca jumătate si 14,8% susțin că mai puțin de jumătate utilizează materialele audio-vizuale. Doar 0,8% au spus că nici un profesor nu utilizează aceste materiale.
Se pare că tot mai mulți profesori utilizează sau doresc sa utilizeze materialele audio-vizuale în procesul didactic, acestea ajutându-i atât pe studenți să înțeleagă mai bine ceea ce se predă, cât și pe profesori pentru că le ușurează munca.
Equation 12.Distribuția respondenților în funcție de formele de predare preferate
Formele de predare preferate de respondenți sunt îmbinarea celor tradiționale cu cele moderne (65%). 29,2% preferă formele moderne de predare si 5,8% le preferă pe cele tradiționale.
Putem observa că respondenții nu preferă nici modul de predare modern în totalitate și nici cel tradițional, combinarea celor două fiind ceea mai bună metodă pentru aceștia.
Equation 13.Distribuția respondenților în funcție de abilitățile necesare pentru utilizarea tehnologiei
La întrebarea legată de abilitățile necesare în utilizarea tehnlogiei pentru studiat, respondenții au raspuns că în mare măsură (64,2%) și în foarte mare măsură (34,2%). Doar 1,7% au spus ca au aceste abilități în mică măsură.
Aceasta este opinia respondenților cu privire la abilitățile utilizării tehnologiei, însă informația nu este concretă deoarece nu a putut fi măsurată.
4.3.Utilizarea instrumentelor digitale de către respondenți
În următoarele 9 grafice se regăsesc instrumentele digitale pe care le utilizează studenții și modul în care aceștia își petrec timpul utilizându-le pentru studiat.
Equation 14.Distribuția respondenților în funcție de aplicțiile utilizate pentru activitățile didactice
Aplicațiile pe care le utilizează cel mai des respondenții pentru activitățile didactice sunt: Word într-un procent de 95,8%, PowerPoint 83,3% și Excel 65%. Respondenții utilizează și aplicații precum SPSS într-un procent de 15%, Access doar 10,8% și 6,7% utilizează alte aplicații.
Topul acestor aplicații este format din Word, PowerPoint și Excel, studenții chestionați utilizându-le cel mai mult. Aplicațiile care se află pe ultimele locuri nu sunt utilizate de către studenți pentru că nu le cunosc, nu știu să le utilizeze sau nu au nevoie de acestea în procesul didactic.
Equation 15.Distribuția respondenților în funcție de utilizarea internetului pentru studiat
Într-un procent de 49,2% dintre studenții chestionați susțin că utilizează internetul pentru studiat în foarte mare măsură și in mare măsură tot în același procent de 49,2%. Numai 0,8% îl utilizează în foarte mică masură și tot 0,8% în foarte mică măsură.
Adunând procentele de la utilizarea internetului în foarte mare măsură și în mare măsură obținem un procent de aproape 100%, ceea ce înseamnă ca internetul este de mare ajutor pentru studenții chestionați pentru studiat.
Equation 16.Distribuția respondenților în funcție de materialele educaționale utilizate online
Materialele educaționale online pe care studenții chestionați le utilizează cel mai mult sunt articolele ( 83,3%), suportul de curs (74,2%) și cărțile electronice (65,8%). Aceștia utilizează și filmele online online într-un procent de 47,5%, dar și materialele video într-un porcent de 40,8%.
Procentul respondenților care nu utilizează aceste materiale educaționale online este destul de mic, acestea fiindule foarte folositoare în procesul didactic.
Equation 17.Distribuția respondenților în funcție de rețelele de socializare utilizate cel mai des
Rețelele de socializare pe care respondenții le utilizează cel mai des sunt: Facebook (97,5%), Whatsapp (84,2%), E-mail (76,7%) și Instagram (42,5%). Într-un procent de 7,5% dintre aceștia utilizează Linkedin, 1,7% Twitter, de asemenea 1,7% utilizează MySpace și 2,5% utilizând alte rețele de socializare.
După cum bine știm, facebook se află în topuri, procentul celor care nu utilizează Facebook este unul foarte mic. Respondenții care nu utilizează Twitter, MySpace sau Linkedin este unul foarte mare, existând probabilitatea ca aceste sa nu fie folositoare pentru respondenți.
Equation 18.Distribuția respondenților în funcție de utilizarea rețelelor de socializare pentru studiat
În ceea ce privește utilizarea rețelelor de socializare pentru studiat părerile sunt împarțite, 40,8% le utilizează mult, 25,8% foarte mult, 32,5% puțin și 0,8% foarte puțin. Se pare că respondenții utilizează destul de mult rețelele de socializare pentru studiat, acestea ajutându-i să comunice cu ceilalți colegi sau cu profesorii.
Equation 19.Distribuția respondenților în funcție de platformele de e-learning pe care le cunosc
Platformele de e-learning cele mai cunoscute de respondenți sunt: Doulingo (40%) și YoutubeEducation (30,8%), în schimb, 28,3% dintre aceștia susțin că nu cunosc nici o platformă de e-learning. Respondenții cunosc și platforme de e-learning precum Schoology (17,5%), Cousera (12,5%), Moodle (10%), Blackboard (8,3%) și Docebo (2,5%). Într-un procent de 1,7% dintre respondenți cunosc și alte platforme de e-learning. Procentul respondenților care nu cunoasc platformele de e-learning fiind unul foarte mare.
Equation 20.Distribuția respondenților în funcție de utilizarea platformelor de e-learning
În ceea ce privește utilizarea platformelor de e-learning 52,5% dintre repondenți susțin ca le utilizează rareori, 21,7% le utilizează des, 4,2% foarte des și 21,7 % nu le utilizează deloc. Dacă studenții nu cunosc platforme de e-learning aceștia nu au cum s ale utilizeze, ceea ce putem observa că procentele cele mai mici pentru utilizarea acestor platforme sunt la rareori și deloc.
Equation 21.Distribuția respondenților în funcție de platforma de e-learning a universității
52,5% dintre repondenți susțin că universitatea la care studiază are o platfoarmă de e-learning, 7,5% au spus ca nu are și 40% au spus ca nu știu. Se poate observa că foarte puține universități la care studiază respondenții nu au o platformă de e-learning.
Equation 22.Distribuția respondenților în funcție de motivația pentru studiat cu ajutorul e-learningului
La întrebarea legată de motivația pe care aceștia o au pentru a studia cu ajutorul e-learningului, 48,3% au spus ca sunt motivați și 9,2% foarte motivați. Într-un procent de 25,8% susțin că sunt mai puțin motivați sau nemotivați (16,7). De aici reiese că părerole respondenților sunt înparțite, aproximativ jumătate din respondenți fiind motivați să studieze cu ajutorul e-learningului și cealaltă jumătate fiind nemotivați.
4.4.Opiniile respondenților despre utilizarea tehnologiei pe viitor.
Ultimele 2 grafice reprezintă opinia studenților cu privire la utilizarea tehnologie pe viitor de cptre studenți și de către profesori.
Equation 23.Distribuția respondenților în funcție de utilizarea tehnologiei pe viitor de către studenți
Respondenți sunt de acord că pe viitor ar fi benefic să se utilizeze mai mult tehnologia atât de către studenți (90,8%), însă 9,2% nu sunt de acord cu acest aspect. Studenții consideră ca tehnologia este foarte importantă, tocmai de aceea sunte de părere că ar trebui utilizată mai mult pe viitor.
Equation 24.Distribuția respondenților în funcție de utilizarea tehnologiei pe viitor de către profesori
În ceea ce privește utilizarea tehnologiei pe viitor de către profesori, 91,7% sunt de acord si 8,3% nu sunt de acord. Se pare că studenții își doresc ca profesorii să utilizeze mai mult tehnologia pe viitor.
4.5.Asocierea variabilelor
În cele ce urmează o să verific dacă există asocieri între anumite variabile, precum timpul petrecut online și importanța tehnologiei, utilizarea platformelor de e-learning sau a rețelelor de socializare și formele de predare preferate, dar și utilizarea platformelor de e-learning și motivația. Aceste asocieri sunt realizate pentru a putea verifica daca ipotezele se confirmă sau nu.
Equation 25.Asociere între variabilele „timp petrecut online” și „importanța tehnologiei”
După cum bine știm, studenții petrec o mare parte din timp în fața calculatorului. Astfel, dintre studenții care petrec mai puțin de 1oră/zi online, în proporție de 100% susțin că tehnologia este puțin importantă în viața de student. Studenții care petrec între 1-3 ore/zi online au spus într-un procent de 76,5% că tehnologia este foarte importantă, 17,6 % cred că este importantă și doar 2,9% sunt de părere că este puțin importantă sau foarte puțin importantă. Cei care petrec între 4-6 ore/zi online, 72% au afirmat că tehnologia este foarte importantă, 24% cred ca este importantă și 2,9% puțin importantă. Din respondenții care petrec peste 6 ore/zi online, într-un procent destul de mare, și anume 85,7% sunt de părere ca tehnologia este foarte importantă pentru ei, 11,4% au spus că este importantă și doar 4% susțin că este puțin importantă.
Așadar, putem observa că studenții chestionați care acordă o mai mare importanță tehnologiei petrec mai mult timp online.
Equation 26.Asociere între variabilele „utilizare platforme de e-learning” și „forme de predare preferate”
În prezent, atât studenții, cât și profesorii utilizează instrumentele digitale în scopuri didactice. Dintre studenții care preferă un mod de predare tradițional, 7,9% utilizează rareori platformele de e-learning sau nu le utilizează deloc, procentru fiind de 7,7%. Cei care prefera formele de predare moderne, 40% au afirmat că utilizează foarte des platformele de e-learning, 30,8% nu le utilizează deloc, 28,6% afirmă ca le utilizează rareori și 26,9% le utilizează des. Studenții care susțin că preferă îmbinarea celor două forme de predare, 73,1% au spus că utilizează des platformele de e-learning, 63,5% le utilizează rareori, 61,5% nu le utilizează deloc și 60% le utilizează foarte des.
După cum putem observa, studenții chestionați preferă mai mult îmbinarea celor două forme de predare, iar într-un procent destul de mare dintre aceștia utilizează platformele de e-learning.
Equation 27.Asociere între variabilele „utilizare rețele de socializare pentru studiat” și „forme de predare preferate”
Respondenții susțin că utilizează rețelele de socializare pentru studiat. În prezent sunt puțini studenți care preferă un mod de predare tradițional. Astfel, dintre studenții chestionați care preferă formele de predare tradiționale, 9,7% utilizează foarte mult rețelele de socializare pentru studiat, 5,1% le utilizează puțin și 4,1% afirmă că le utilizează foarte mult. Dintre cei care au răspuns că preferă un mod de predare modern, 32,7% utilizează mult rețelele de socializare pentru studiat, 28,2% le utilizează puțin, 22,6% le utilizează foarte mult și doar 1% le utilizează foarte puțin. Studenții care au răspuns că preferă îmbinarea celor două metode de predare, utilizează foarte mult (67,7%) rețelele de socializare pentru studiat, puțin (66,7%) și mult (63,3%).
Așadar, ca și în cazul utilizării platformelor de e-learning, studenții care preferă o îmbinare a celor două forme de predare utilizează rețelele de socializare pentru studiat.
Equation 28.Asociere între variabilele „utilizare platforme de e-learning” și „motivație”
În ceea ce privește utilizarea platformelor de e-learning și motivația studenților, putem observa că cei care utilizează aceste platforme foarte des sunt și foarte motivați, procentul fiind de 80% sau motivați într-un procent de 20%. Studenții care utilizează platformele de e-learning des, 88,5% sunt mai motivați și într-un procent de 3,8% sunt foarte motivați. Același procent îl reprezintă și studenții care sunt mai puțin motivați sau nemotivați. Într-un procent de 47,6% dintre cei care sunt motivați utilizează platformele de e-learning rareori. 38,1% dintre aceștia sunt mai puțin motivați, 9,5% sunt foarte motivați și 4,8% nemotivați. Cei care nu utilizează deloc aceste platforme de e-learning afirmă în proporție de 61,5% ca sunt nemotivați, 23,1% sunt mai puțin motivați și 15,4% dintre aceștia susțin că sunt motivați.
Prin urmare, studenții care utilizează platformele de e-learning sunt mai motivați sau foarte motivați.
Capitol 5. Concluzii, implicații și recomandări
5.1.Concluzii
În urma cercetării toate obiectivele au fost atinse. Astfel, am putut identifica rețelele de socializare și a platfprmelor de e-learning pe care studenții le utilizează în procesul didactic, ce efecte are e-learning-ul asupra motivației studenților, dar și modul în care studenții utilizează instrumentele digitale atât pentru a învăța, cât și pentru alte acțivități legate de viața de student.
Totodată am primit și răspunsurile la întrebările inițiale formulate la începutul lucrării. Astefl, am aflat cum determină instrumentele digitale activitatea didactică a studenților și care sunt formele de predare preferate de aceștia, am aflat care sunt rețelele de socializare pe care respondenții le utilizează în procesul didactic, timpul pe care îl petrec online, dar și măsura în care aceștia utilizează e-learningul.
De asemenea, am identificat care ipoteze se confirmă și care se infirmă. Prima ipoteză referitoare la utilizarea instrumentelor digitale și satisfacția studenților se confirmă deoarece respondenții care petrec mult timp online sunt de părere că tehnologia este foarte importantă. Astfel, cu cât studenții chestionați utilizează mai mult timp instrumentele digitale, cu atât satisfacția acestora crește.
A doua ipoteză care face referire la utilizarea instrumentelor digitale și modul de predare preferat nu se confirmă deoarece studenții susțin că preferă cel mai mult o îmbinare a celor două moduri de predare. Astfel, aceștia nu preferă în totalitate un mod de predare modern.
Cea de-a treia ipoteză referitoare la utilizarea platformelor de e-learning și motivație se confirmă deoarece respondenții care utilizează des și foarte des platformele de elearning afirmă că sunt mai motivați. Prin urmare, cu cât studenții utilizează mai mult platformele de e-learning, cu atât motivația acestora crește.
5.2.Contribuții proprii
În ceea ce privește realizarea lucrării am avut mai multe contribuții proprii. În primul rând, pentru realizarea cadrului teoretic am câutat cele mai potrivite cărți și articole pentru tema pe care am ales-o, apoi am selectat anumite părți din acestea care mi s-au părut potrivite, iar la final le-am îmbinat așa cum am considerat pentru a putea realiza un cadru teoretic corespunzător.
Pentru realizarea capitolului 2 care face referire la metodologie, am început prin construirea scopului, a obiectivelor, a ipotezelor și a operaționalizării conceptelor. Următorul pas a fost acela de formulare a întrebărilor pentru chestionar și aplicarea acestuia online studenților.
După colectarea datelor am realizat capitolul 4 care se referă la analiza și interpretarea datelor unde am interpretat rezultatele obținute și am realizat asocieri între anumite variabile.
5.3.Direcții ulterioare de cercetare
Pentru a putea obține informații în profunzime îmi doresc să continui această cercetare prin diferite metode cum ar fi: în primul rând, aș putea realiza o cercetare printr-un interviu sau o dezvoltare a chestionarului, în al doile rând, as putea realiza o analiză de conținut pe grupurile de pe rețelele sociale pentru a observa ce informații se discută, iar în cele din urmă pot aplica studenților diferite teste pentru a putea obține informații concrete cu privire la utilizarea instrumentelor digitale. În urma cestor metode o să obțin informații concrete cu privire la capacitatea studenților de a utiliza instrumentele digitale în procesul didactic și mă vor ajuta să înțleleg cât de importante sunt acestea pentru studenți.
Capitol 6. Reflecții personale și limitele cercetării
În realizarea acestei lucrări am învățat că este foarte important să stim să structurăm informația, să acordăm importanță părerilor celor din jur, să ne exprimăm propriile opinii și să luăm în serios sfaturile care ni se dau. Totodată, am fost surprinsă de fatul că am gasit foarte multe teorii și studii referitoare la tema pe care am ales-o, de aici putând selecta informațiile de care aveam nevoie, iar la partea de colectarea a datelor am fost încântată că respondenții au răspuns rapid. De asemenea, am învățat să utilizez mai bine programele care m-au ajutat în realizarea lucrării, și anume Word, Excel și SPSS, pentru că tot am făcut referire la utilizarea instrumentelor digitale de către studenți și am fost interesată de această temă.
Sunt de părere că realizarea acestei lucrări a fost o experiență care m-a ajutat din mai multe puncte de vedere, iar pe viitor îmi va fi mai ușor să realizez un proiect sau o cercetare.
În urma realizării acestei cercetări am descoperit și anumite limite ale cercetării, cum ar fi:
1. Neidentificarea unui eșantion clar;
2. Dimensiunea redusă a chestionarului;
3. Nu au fost obținute informații în profunzime;
4. Există probabilitatea ca respondenții să nu fi acordat prea mare importanță chestionarului.
Bibliografie
Adăscăliței, A.(2007). Instruirea asistată de calculator. București. Polirom
Alim, H. Eweime, E. Kalibala, Z. Thornton, M.(2013). Facebook as an organization [online]
Apostol, C. Bodea, N. Roșca, I. Zamfir, G.(2002). Informatica instruirii. București. Economica
Babbie, E.(2010). Practica cercetării sociale. București. Polirom
Brișcariu, R.(2015). Înțelegerea publică a cunoașterii științifice. București. Tritonic
Brut, M.(2006). Instrumente pentru e-learning. București. Polirom
Colesniuc, G. Negovan, V. Sterian, M.(2015). Conceptions of learning and intrinsic motivation in different learning environments. Procedia-Social and Behavioral Sciences, 187 (2015), 642-646
Crețu, E.(2008). E-learning in higher education [online]
Dobre, I.(2010). Studiu critic al actualelor sisteme de e-learning [online]
Fabiani, T. Jouini, N. Lima, M. Namaci, L.(2014). Rețelele de socializare ca resursă de studiu pentru studenții facultăților de economie din „Generația Internetului”: utilizarea principiilor de învățare activă pentru stimularea gândirii creative și critice. Revista Calității în Instituțiile de Învățământ Superior, 1(1), 26-43
Gorghiu, G. Gorghiu, L. Vuopola, E.(2013). Promovarea colaborării creative prin elaborarea unor modele de învățare inovative bazate pe utilizarea noilor tehnologii [online]
Harandi, S.(2015). Effects of e-learning on students’motivation. Procedia-Social and Behavioral Sciences, 181 (2015), 423-430
Heyam, A. Tarawneh, A.(2014). The influence of Social Networks on Student’Performance. Journal of Emerging Trends in Computing and Information Sciences, 5 (3), 200-205
Holley, T. Madge, C. Meek, J. Nellens, J.(2009). Learning, Media and Technology [online]
Iordache, D.(2010). Cercetări privind acceptarea tehnologiilor de e-learning. Revista Română de Interacțiune Om-Calculator, 3(2), 125-138
Paximadi, E.(2014). Calculatorul-Instrument efficient de comunicare în procesul de predare-învățare [online]
Vlăsceanu, L. Zamfir, C.(1998). Dicționare de sociologie. București. Babel
Anexe
Ordinea întrebărilor este următoarea:
1. Vârstă
□ Între 18-20
□ Între 21-23
□ Între 24-26
□ Peste 26
2. Sex
□ Feminin
□ Masculin
3. Programul de studiu
□ Licență
□ Master
4. Universitatea la care studiați este:
□ Universitate de stat
□ Universitate privată
5. Cât de importantă credeți că este tehnologia în viața de student, pe o scala de la 1 la 5, unde 5 înseamna foarte importantă iar 1 deloc importantă?
□ 1 □ 2 □ 3 □ 4 □ 5
6. Utilizați tehnologia pentru a comunica cel mai mult cu:
□ Familia
□ Prietenii
□ Colegii
□ Profesorii
7. Cât de des utilizați tehnologia pentru a studia?
□ Foarte des
□ Des
□ Rareori
□ Deloc
8. Pentru care din următoarele activități legate de viața de student folosiți tehnologia?
□ Cursuri
□ Proiecte
□ Bibliotecă
□ Cămin
□ Cantină
□ Voluntariat
□ Ieșiri cu colegii/prietenii
□ Altele
9. În medie, care este timpul pe care îl petreceți online?
□ Mai puțin de 1 oră/zi
□ Între 1-3 ore/zi
□ Între 4-6 ore/zi
□ Peste 6 ore/zi
10. Universitatea dumneavoastră susține instruirea asistată de calculator?
□ Da
□ Nu
□ Nu știu
11. Aproximativ, câți profesori utilizează materiale audio-vizuale(PowerPoint, Video etc.) pentru activitățile didactice?
□ Toți
□ Mai mult de jumătate
□ Jumătate
□ Mai puțin de jumătate
□ Niciunul
12. Care sunt formele de predare preferate de dumneavoastră între cele tradiționale (prelegeri fără suport vizual) și cele moderne (PowerPoint, Video etc)?
□ Cele tradiționale
□ Cele moderne
□ Îmbinarea celor două
13. În ce măsură credeți că aveți abilitățile necesare în utilizarea tehnologiei pentru studiu?
□ În foarte mare măsură
□ În mare măsură
□ În mică măsură
□ În foarte mică măsură
14. Ce aplicații utilizați pentru activitățile didactice?
□ Word
□ PowerPoint
□ Excel
□ SPSS
□ Access
□ Altele
15. În ce măsură internetul vă ușurează munca pentru studiat?
□ În foarte mare măsură
□ În mare măsură
□ În mică măsură
□ În foarte mică măsură
16. Ce materiale educaționale utilizați online?
□ Cărți electronice
□ Articole
□ Filme online
□ Materiale video
□ Suport de curs
□ Altele
17. Care sunt rețelele de socializare pe care le utilizați cel mai des?
□ MySpace
□ Altele
18. Cât de mult utilizați aceste rețele de socializare pentru studiat?
□ Foarte mult
□ Mult
□ Puțin
□ Foarte puțin
19. Care sunt platformele de e-learning pe care le cunoașteți?
□ Cousera
□ Doulingo
□ Moodle
□ Schoology
□ Blackboard
□ Docebo
□ YoutubeEducation
□ Niciuna
□ Altele
20. Cât de des utilizați platformele de e-learning?
□ Foarte des
□ Des
□ Rareori
□ Deloc
21. Universitatea dumneavoastră are o platformă de e-learning?
□ Da
□ Nu
□ Nu știu
22. Sunteți mai motivat să studiați cu ajutorul e-learningului?
□ Foarte motivat
□ Motivat
□ Mai puțin motivat
□ Nemotivat
23. Credeți că este benefic ca pe viitor să se utilizeze mai mult tehnologia de studenți?
□ Da
□ Nu
24. Credeți că este benefic ca pe viitor să se utilizeze mai mult tehnologia de către profesori?
□ Da
□ Nu
CAPITOLUL I
SPAȚIUL TURISTIC
Caracteristicile spațiului turistic
Spatiul turistic este definit de criteriul functional al spatiului geografic, turismul avand o importanta deosebita in activitatea economica de ocupare a spatiului, dar si a spatiilor turistice polivalente, unde activitatea turistica se desfasoara concomitant cu alte activitati.
Prin desdasurarea activitatilor turistice care presupun atat dezvoltarea, amplificarea, cat si pefectionarea si varietatea acestora, se pot crea spatii turistice specializate de diferite tipuri si de dimensiuni variabile.
"Spatiile turistice sunt sisteme spatio-temporale generate de existent unui potential turistic natural si antropic, de prezenta unei baze de primire si a fluxurilor turistice, care interactioneaza si se conditioneaza reciproc, in prezenta unor factori economico-sociali si culturali specifici, factor ice reglementeaza si influenteaza dezvoltarea sistemului respectiv."(Bran, 2006, p. 208)
Spatiile turistice sunt determinate de o multitudine de factori precum factori economici, juridici, tehnici si tehnologici, social-culturali, geografici de atractie, acesti factori fiind influentati la randul lor de investitii, reglementarile fiscal, transporturi si infrastructura de primire, categoriile socio-profesionale, traditiile, obiceiurile, patrimonial turistic. De asemenea, pe langa existent acestor factori care dau nastere spatiilor turistice, trebuie avute in vedere fluxurile turistice si amenajarile. Intrucat turistii reprezinta cererea, iar spatiile de primire oferta, trebuie avute in vedere atat tipurile de clientele cat si tipurile de produse pentru satisfacerea turistilor in conditii optime si implicit pentru obtinerea profitului.
Prin urmare, "reliefarea spatiilor turistice, gradul lor de integrare in lantul productive si amenajarea lor depend in principal de relatia reciproca dintre cererea si oferta turistica, in amenajarea lor depend in principal de relatia reciproca dintre cererea si oferta turistica, in prezenta unor factori de favorabilitate sau restrictivitate ce fundamenteaza analiza turistica."(Bran, 2006, p. 209)
Turismul este un fenom3en economico-social bine fixat in viata societatii si economiei, fiind totodata un sector influentat de evolutia economico-sociala, care se adreseaza cetatenilor si raspunde necesitatilor acestora, avand prin urmare scopul de a satisfice interesele si nevoile cetatenilor; evolutia si dezvoltarea turismului asigurand progresul economico-social si totodata contribuind la cresterea eficientei, trasarea strategiilor de dezvoltare, perfectionarea structurilor sale organizatorice.
Turismul are o importanta deosebita in ceea ce priveste activitatea judetului Buzau, care dispune de un potential turistic natural si antropic variat, fiind o component principal legata atat de prezenta numeroaselor obiectivelor turistice, a bogatiei si a diversitatii elementelor de ordin cultural-istoric, etnografic si folkloric, cat si de existent unei bune retele de unitati de cazare, dar si de transport, aceste elemente ajutand la incadrarea turismului in ramurile de baza ale economiei.
Zonarea turistica
Economia Turismului presupune existent unui patrimoniu turistic, care datorita atractivitatii de care dispune, determina integrarea unei zone, sau a unei tari in circuitele interne si international. (Bran, 1998, p. 13)
Zonarea turistica se datoreaza prezentei obiectivelor turistice, a potentialului turistic realizeaza in functie de mai multe categorii precum obiectivul turistic, centrul turistic, arealul turistic si regiunea sau provincial turistica.
In cee ace priveste delimitarea si ierarhizarea zonelor turistice, pentru evaluarea si stabilirea oportunitatilor de dezvoltarea a spatiului turistic trebuie cunoscut cu rigurozitate potentialul turistic.
Elementele de analiza calitativa si cantitativa pentru determinarea zonelor turistice se axeaza in primul rand pe potentialul turistic si infrastructura turistica. (Bran, 2006, p. 213). Potentialul turistic la rnodul sau se imparte in doua categorii si anume natural si cultural-istoric, iar infrastructura turistica in structuri turistice si cai de comunicare. Toate aceste elemente formeaza o analiza integrate cu ajutorul careia se realizeaza zonarea turistica, evidentiindu-se potentialul turistic, resursele turistice existente, valoarea peisagistica, etc.
.Tipuri de spatii turistice
1.3.1. Spatii turistice balneo-climaterice
Romania dispune de un fond variat si totodata deosebit de valoros de factori naturali. Aici putem aminti de factorii naturali care au effect therapeutic si anume: ape minerale, namol sapropelic, emanatii de gaze, plante medicinale, etc. Atat asezarea geografica cat si structura geologica reprezinta elemente cheie datorita carora exista numerosi astfel de factori. Datorita asezarii geografice si structurii geologice, in Romania au aparut 160 de statiuni balneoclimaterice si localitati care dispun de factori terapeutici benefici. Pentru a permite desfasurarea activitatilor in conditii adecvate, s-au luat masuri cu privire atat la baza materiala, cat si la asigurarea unei asistente medico-sanitare de inalta calitate, la modernizarea bazei de agreement si organizarea divertismentului in unitate de cazare, dar si la valorificarea traditiilor din jurul statiunilor, masuri luate cu scopul atingerii unui numar cat mai mare de turisti, implicit cresterii economice.
Spatiile turistice balneoclimaterice sunt efectul apelor minerale existente din zona montana si deluroasa si a lacurilor sarate din zona cutelor diapire. In judetu Buzau intalnim statiunile balneoclimterice Sarata Monteoru si Balta Alba, acestea fiind spatii turistice ce s-au conturat si dezvoltat de-a lungul timpului.
Statiunea balneoclimaterica Sarata Monteoru este situate la o altitudine de aproximativ 180m, intr-o zona colinara inconjurata de vegetatie. Climatul este moderat, specific regiunilor dintre deal si campie. Principalul factor therapeutic il reprezinta izvoarele minerale. Cura balneara la Sarata Monteoru este benefica in tratarea reumatismului, afectiunilor neorologice periferice si central, dar si impotriva aparatului digestive, etc. Dispune de plaja cu nisip, magazine, terase, aparatura medicala de inalta calitate ce pune la dispozitie instalatii de tratament pentruu bai calde si ape sarate, bazine in aer liber atat pentru adulti, cat si pentru copii, sali de gimnastica medicala, electroterapeutic.
Statiunea balneoclimaterica Balta Alba este situate la aproximativ 30 m altitudine, pe malul lacului Balta Alba. Este declarata ca fiind o rezervatie naturala, iar Lacul Balta Alba este cunoscut pentru namolul sapropelic cu effect therapeutic. Beneficiaza de numeroase izvoare cu ape minerale cloruro-sodice ce au effect therapeutic pentru rheumatism, dermatologie, sistemul nervos periferic si central, in tratarea aparatului locomotor. O alta importanta deosebita care are effect therapeutic o constituie namolul sapropelic, proprietatile namolului avand efect in tratarea articulatiilor, artrozelor coloanei si in tratarea reumatismului.
Rolul si efectul curelor balneoclimaterice este unul deosebit de important ce nu trebuie neglijat. Avand in vedere importanta acestor statiuni, amenajarea acestor spatii turistice ar trebui realizata cu rigurozitate, punand accentual pe modernizarea unor amenajari in aer liber, a unor pavilioane de cura pentru bai terapeutice; dar si introducerea unor tratamente cu medicamente originale romanesti, utilizarea unei arhitecturi de vacanta care sa ofere valoare peisagistica, organizarea divertismentului in unitatile de cazare pentru satisfacerea tuturor preferintelor turistilor.
1.3.2. Spatii turistice lacustre
In Romania, spatial lacustru nu este foarte evidentiat, fie din cauza lipsei investitiilor si totodata, a sprijinului de initiative manageriala, fie din cauza existentei numeroaselor lacuri natural si antropice de dimensiuni reduse, din cauza carora nu este sufficient spatiu pentru amenajarea unor “riviere” lacustre variabile.
In judetul Buzau intalnim numeroase tipuri de lacuri, precum lacuri periglaciare, lacuri de baraj natural, artificiale, fluviatile.
Cel mai reprezentativ lac periglaciar intalnit in judetul Buzau este Lacul Vulturilor, care se regaseste in Muntii Siriului.
Lacurile de baraj natural sunt rezultatul alunecarilor de teren. Printre acestea amintim Lacul Casoca, Lacul Talharilor, etc.
Printre lacurile cartosaline intalnite in judetul Buzau se Numara grupul de lacuri de la Meledic si lacul de la Odaile.
CAPITOLUL II
CEREREA ȘI OFERTA TURISTICĂ ÎN JUDEȚUL BUZĂU
2.1. Cererea turistică
Din punct de vedere economic, cererea turistică reprezintă un fenomen socio-economic,complex, componentă esențială a existenței pieței serviciilor,care precede procesul de vînzare-cumpărare și consumul.(Bran,1998,p.103)
Cererea turistică este influențată de nevoia social a omuli;de civilizatie de dorință de cunoaștere a unor tradiții,obiceiuri; de nevoia de a acționa ,a se relaxa ,a se cunoaște pe sine ,dar și datorită motivației estetice care presupune înclinația spre frumos, arta , cultura, spre peisaje cu totul inedite.
Cererea turistică este reprezentată de cetățenii care î-și exprimă dorințele în ceea ce privesc atît serviciile turistice, cît și cele suplimentare , oferta fiind influenșată prin urmare de cerere.
Serviciile suplimentare asigură puterea de atracție a unei destinației și contribuie , de asemenea , la crearea de renume și formarea mărcii unui produs turistic.(Bran,1998,p.95)
Cresterea numarului de turisti care dispun de venituri mai mari si care sunt dispuși să aleagă servicii suplimentare cat mai multe, depind de desfsurarea acestor servicii turistice si de calitatea lor
În perioada de timp în care turistul se află la destinatia turistică aleasă, aceasta nu se limitează doar la satisfacerea nevoilor obșnuite,întalnite și la domiciliu ,ci de cele mai multe ori aceasta doreste sa-și satisfacă cerintele neobisnuite , din dorința de cunoaștere , de mișcare ,informare ,relaxare,amuzament,de largire a orizontului cultural,etc.
Una dintre cerințele esențiale pe care persanalul unei unităti de cazare,spre exemplu un hotel , pensiune trebuie să le asigure turiștilor informatile pe care acestia le solicită.
De asemenea osp ospitalitatea personaluli nu trebuie neglijată întrucât acesta contribuie la formarea impresei turistice
Lcurile artificiaale s-au format în urma amenajări speciale sau a unor baraje de retenție.
Cele mai reprezentative sunt lacurile de la Costeiu , Goldeanusărat,Amara
Lacurile fluvitile repreyentative sunt BALTA ALBA si AMARA.
Serviciile suplimentare au rolul de a satisface cerintele cu caracter cultural, informative, ce tin de igiena, estetic, de a asigura amuzamentul si relaxarea turistului, dar si nevoii de comunicare.
Circulatia turistica
Circulatia turistica are in vedere atat consumul turistic, cat si motivatia turistica. Aceste doua elemente sunt strans legate intre ele, intrucat consumul turistic este reprezentat de cheltuielile pe care le fac turistii in alegerea bunurilor si sarciniilor cu care doresc sa isi satisfaca interesele, aceste cheltuieli, respective alegeri, fiind dererminate de motivatia turistica care este generat de educatie, obiceiuri, modul de viata, cultura, nevoi, dorinte.
Circulatia turistica pe perioada 2011-2016. Numarul de innoptari in Judetul Buzau
Sursa:www.insse.ro
Conform tabelului, putem observa o crestere a numarului de turisti romani pana in anul 2013, urmand o scadere continuua in anul 2014 si 2013, ajungand la 158466, insa in anul 2016 numarul acestora creste pana la 163088, fiind totodata inregistrat in acest an sic el mai mare numar de turisti atat romani cat si straini.
In cazul turistilor se poate observa o crestere continua pana in anul 2014, atingand numarul de 11357; in urmatorul an urmand o descrestere, dar isi revine in anul 2016 atingand numarul de 11953, fiind inregistrat in acest an, la fel ca in cazul turistilor romani cel mai mare numar din perioada 2011-2016.
Fluxurile turistice
Numar de sossiri si innoptari in perioada 2010-2015, pe tipuri de turisti in Judetul Buzau
Sursa:www.insse.ro
Conform datelor din table, observam ca cei mai multi turisti sositi in Judetul Buzau s-au inregistrat in anul 2014 in numar de 68411, iar cele mai multe nopti petrecute in cadrul unitatilor de cazare din Judetul Buzau au fost inregistrate in anul 2013 in numar de 182934.
Cu toate acestea, cel mai mare numar de turisti romani sositi in Judetul Buzau a fost inregistrat in anul 2015, acestia fiind in numr de 63950 si cel mai mic in 2011, in numar de 4463. Se poate observa de asemenea o scadere in anul 2011, comparative cu anul 2010, urmand apoi o crestere continua pana in anul 2015. In cazul turistilor straini sositi, cei mai multi au fost in anul 2014 in numar de 4906, iar cei mai putin in anul 2011 in numar dde 2665, existand si in acest caz o scadere in anul 2011, comparative cu anul 2010, continuand cu o crestere pana in anul 2014, iar in anul 2015 inregistrandu-se o descrestere.
In ceeace priveste noptile petrecute in cadrul unitatilor de cazare din Judetul Buzau , in cazul turistilor romani , acestia au fost in numar cel mai mare in anul 2013, iar in cazul turistilor straini in anul 2014 . Cele mai putine innoptari , atat in cazul turistilor straini cat si romani au fost inregistrate in anul 2010 , in numele 8628 . Se poate observa de asemenea o crestere continua pana in anul 2013 in cazul turistilor romani si o crestere continua pana in anul 2014 in cazul turistilor straini , urmand ca numarul innoptarilor sa descreasca in urmatorii ani .
2.2.Oferta turistica
Oferta turistica cuprinde resurse turistice naturale in antropice , bunurile si serviciile oferite turistilor , forta de munca specializata in activitati turistice , infrastructura turistica si structurile de primire , dar de asemenea si conditiile de comercializare care include tarifele , preturile , facilitatile etc. (Bran, 1998, p.129).
Oferta turistica este influenta in cea mai mare masura de cererea turistica si are scopul de a satisface nevoile , dorintele si interesele tinerilor . Pentru realizarea acestui scop este nevoie ca oferta turistica sa fie una complexa si sa aiba la baza motivatia si nevoile consumatorilor . Turistii sunt interesati de oferta turistica atat in scop cultural , de afaceri , balnear , cat si pentru vacanta .
Avand in vedere rolul pe care il are oferta turistica , pentru atingerea acestui obiectiv si anume acela de a satisface cerintele turistilor , acesta implica desfasurarea unor activitati turistice ce presupun pe langa elementele de atractie , resurse naturale si antropice , existenta unor mijloace materiale adecvate care sa asigure desfasurarea activitatilor in conditii optime .
Baza tehnico-materiale , fiind o componenta esentiala a ofertei turistice , detine o importanta deosebita ce ajuta la organizarea si dezvoltarea turismului . Astfel , dimensiunile si structura sa , nivelul tehnic al echipamentelor determina nemijlocit accesul si prezenta turistilor in aceasta zona , amploarea fluxurilor si gradul de multumire a calatorilor . Totodata , cresterea si modernizarea dotarilor materiale antreneaza o intensificare a circulatiei turistice . ( Andreeana , 2002, p.175)
2.2.1.Resurse turistice naturale si antropice
Judetul Buzau se bucura de diverse forme de relief , o flora si o fauna bogata , si o clima favorabila ce permite practicarea turismului pe tot parcursul anului . Detine de asemenea numeroase resurse turistice atat naturale de o valoare peisagistica impresionanta , cat si antropice ce cuprind numeroase monumente cultural-istorice , de arta , religioase , arhitecturi impresionante . Se bucura de asemenea de valori balneare , urbanistice , memoriale , muzee si colectii deosebite .
Cadrul natural este unul bogat si variat , la fel ca si vegetatia intalnita , acesta creand un peisaj deosebit . Din punct de vedere turistic , fauna are de asemenea o valorea stiintifica ce creste interesul turistilor , datorita speciilor variate intalnite pe cele trei forme de relief pe care se defasoara .
Hidrografia are un rol deteminat pentru turism intrucat permite diverisificarea si dezvoltarea activitatilor turistice .
Cele mai reprezentative resurse turistice naturale intalnite in Judetul Buzau sunt
Vulcanii noroiosi , Rezervatia Dealul cu Lilieci , Platoul Meledic , Focul viu din comuna Lopatri , parcuri precum Parcul Crang , Parcul Marghiloman , Rezervatia Padurea cu Tisa , Rezervatia Lacurile Biosca . De asemenea inalnim Chihlimbarul de Buzau , Sfinxul din Bustea , Piatra Alba La Grunj care se afla in apropierea platoului Meledic etc.
Judetul Buzau detine factori balneari ce confera valoare potentialului turismului natural. Statiunile balneoclimaterice intalnite in Judet si anume statiunea Sarata Monteoru si Balta alba, au fost spatii ce s-au dezvoltat in timp si reprezinta pentru turismul din Judetul Buzau o deosebita importanta datorita efectelor terapeutice benefice pe care le au curele balneare.
Resursele antropice intalnite sunt bogate si variate, fiind deosebit de important pentru turism din punct de vedere economico-social, intrucat turismul se afla in stransa legatura cu nevoile si dorintele turistilor, fiind determinat de alegerile si dorintele acestora.
Judetul Buzau se bucura de un potential turistic extrem de divesificat, cuprinzand o multitudine de obiective cu character natural si antropic, cu ajutorul carora se poate atat consumul turistic si tot odata eficienta economica, cat si conturarea unor zone, centre si localitati turistice distincte, contribuind la cresterea economica si culturala a teritoriului si implicit asigurand dezvoltarea pe plan economic, social si ecologic.
Numeroasele obiective turistice intalnite in judetul buzau sunt considerate unicate. Regasim obiective religioase, cultural-istorice, de remarcat fiind Muzeul Judetean Buzau, Casa memorial Vasile Voiculescu, Tabara de sculptura de la Magura, Muzeul Chihlimbirului-Colti, Muzel Episcopal, Manastirea Ciolanul, Schitul Cetatuia, Barajul si lacul de acumulare Siriu etc.
2.2.2. Indicatori de determinare a resurselor turistice in Judetul Buzau
Resursele turistice constituie o deosebita importanta pentru industria turistica, intrucat ajuta la dezvoltarea economiei, de aceea sunt exploatate doar resursele natural si culturale ce prezinta o valoare deosebita, altele neavand parte de atentia cuvenita. Anumite resurse au fost supraexploatate si s-au degradat de-a lungul timpului, afectand inclusive mediul inconjurator.
Astfel, din dorinta de a scoate in evidenta si valoarea deosebita a altor resurse, specialistii din economia turismului au realizat un system prin care sa se indentifice sis a se ierarhizeze resursele turistice pentru a se face cunoscut intregul potential touristic, stabilindu-se totodata principalele prioritati de amenajare atat pentru turism, cat si pentru formele de turism noi care pot sa apara. (Bran, 2000, p.51)
Sistemul prin care se doreste identificarea si ierarhizarea resurselor turistice se realizeaza pe baza unor indicatori. Acesti indicatori au rolul de a indentifica potentialul turistic al reliefului, al hidrografiei, al florei si a faunei, al ariilor protejate, al factorilor balneari, al resurselor cultural-istorice si de asemenea a favorabilitatii climatice pentru tursim.
Aprecierea potentialului turistic al reliefului se face pe baza fragmentarii si a altitutudinilor de care dispune. Din acest punct de vedere, altitudinile intalnite in Judetul Buzau sunt variate datorita celor trei trepte de relief pe care le desfasoara. Din acest punct de vedere al evolutiei geologice, datorita varietatii rocilor, relieful intalnit ofera numeroase peisaje impresionante ce reprezinta o mare atractivitate turistica.
Clima prezinta de asemenea o mare importanta pentru turism, intrucat de ea depinde desfasurarea activitatilor turistice, acesta fiind favorabila practicarii turismului in Judetul Buzau pe toata perioada anului.
Reteaua hidrografica este influentata de om si nu doar completeaza patrimonial touristic, ci ajuta la dezvoltarea si diversificarea activitatilor turistice.
In cee ace privesc ariile protejate, acestea prezinta cea mai mare atractivitate turistica intalnita in Judetul Buzau, intrucat putem intalni numeroase rezervatii natural, parcuri de o valoare incontestabila.
Spatiile turistice balneoclimatericediversifica activitatile turistice si prezinta o valoare deosebita datorita efectelor terapeutice pe care le detine.
Pentru punerea in valoare a resurselor cultural-istorice trebuie sa se analizeze sis a se tina cont de tipul de monument, pozitia si accesibilitatea in teritoriu, gradul de amenajare pentru tursim, stadiul de valorificare in turism, epoca, autorul, importanta educative, etc. (Bran, 2000. p59)
2.3. Capacitatea de primire turistica
Capacitatea de primire turistica este reprezentata de alegerile turistilor pentru satisfacerea propriilor cerinte ce rezulta din modul de viata, obiceiuri, educatie, comportamente, aspiratii etc.
Pentru satisfacerea nevoilor turistilor in conditii optime, capacitatea de cazare trebuie in primul rand sa puna la dispozitia turistilor servicii ce tin de igienta, de esthetic, sa asigure destinderea clientului si cerintele cultural-informative.
Activitatile cultural pot fi variante si se pot imparti in functie de varsta si dorintele turistilor. Aceste tip de activitate este foarte solicitat in statiunile balneoclimaterice, pe langa tratamentele propriu-zise ce au efecte terapeutice.
In ceea ce privesc turistii starini, avand in vedere ca acestia nu cunosc deloc sau intr-un procent foarte micpotentialul touristic al judetului Buzau, posibilitatile, acestora de informare cu privire la obiectivele turistice natural si antropice fiind limitate, unitatile de cazare turistica trebuie sa tina cont de acest aspect sis a asigure turistilor informatiile solicitate.
Capacitatea de primire turistica trebuie sa puna accentual pe durabilitate sis a isi assume responsabilitatea satisfacerii tuturor cerintelor. Capacitatea de primire turistica se determina print imp, spatiu si ratele dezvoltarii turistice.
Capacitatea ecologica are in vedere activitatile turismului realizate in scopuri recreationale, iar pentru dezvoltarea acestei categorii trebuie avute in vedere efectele negative ce pot aparea afectand intregul ecosistem si totodata costurile ce apar pentru refacerea acestuia.
Din punct de vedere social-perceptiv, trebuie sa se tina cont de modul de viata ce implica traditiile si obiceiurile, evitand fluxul de turisti mult prea mare care detin o cultura, educatie, comportament ce poate dauna negative mediului prin distrugerea acestuia.
Din punct de vedere psihologic, capacitatea de primire turistica trebuie sa asigure turistilor confortul si si aiba o atitudine ospitaliera pozitiva, intrucat perceperea de catre acestia a unei atitudini negative ar putea duce la scaderea numarului de turisti.
Structuri de primire turistica in functiuni de cazare turistica in Judetul Buzau, la 31 iulie 2014.
Sursa: www.buzau.insse.ro
Conform tabelului se poate observa ca numarul total de cazari turistice in anul 2014 a fost de 90, predominand pensiunile agroturistice, acestea fiind in numar de 45. Intr-un numar mare, dupa pensiunile agroturistice intalnim hotelurile si motelurile in numar de 27.
Nu exista hanuri turistice, cabane turistice, tabere de elevi si prescolari, sate de vacanta; si de asemenea lipsesc hostelurile si hotelurile pentru tineret. In anul 2011 existau 15 cabane turistice si 5 tabere de elevi si prescolari.
Sursa: www.insse.ro
Capacitatea de cazare turistica in Judetul Buzau dupa cum se poate observa in table a fost intr-o continua crestere. In anul 2010 numarul acestora a fost de 71, ajungand in anul 2015 sa fie in numar de 90.
Capacitatea si atractivitatea de cazare turistica in judetul Buzau in perioada 2010-2014.
Sursa: www.buzau.insse.ro
In judetul Buzau exista numeroase locuri de cazare turistica, cel mai mare numar de locuri fiind inregistrat in anul 2014, mai précis 3186 de locuri existente, insa in functie cele mai multe locuri de cazare au fost inregistrate in anul 2013. Capacitatea de cazare turistica existent in judetul Buzau a fost intr-o continua crestere pana in anul 2014, respectiv pana in anul 2013 locurile in functie, urmand ca apoi sa scada treptat.
De asemenea, cel mai mare indice de utilizare neta a capacitatii in functiune a fost inregistrat in anul 2013, respectiv 2011. Sosirile si innoptarile turistilor variaza de la an la an, cel mai mare numar de sosiri fiind inregistrat in anul 2014, in numar de 68,4 mii; iar cel mai multe innoptari au fost inregistrate in anul 2013, acestea din urma fiind in numar de 182,9 mii.
CAPITOLUL III
3.1. Valorificarea potentialului turistic al Judetului Buzau
Turismul este un fenomen complex atat din punct de vedere economic, cat si social, fiind determinat de dorintele si nevouile cetatenilor de a se relaxa, de a medita, de cunoastere, etc; iar individualitatea sa este conturata atat de spefitatea si complexitate, cat si de raporturile sale cu ale ramuri, dar si de rolul pe care il are, de locul si atributiile pe care le detine.
Judetul Buzau dispune de un potential turistic variat ce cuprinde numeroase obiective natural si antropice ce conduc la cresterea economica si culturala si asigura dezvoltarea atat de plan economic, cat si social si ecologic.
Potentialul turistic natural
Resursele turistice naturale sunt atractiile turistice la care nu au intervenit activitatile umane.
Judetul Buzau se bucura de acest potential turistic natural, intrucat acesta este bogat si diversificat, desfasurandu-se pe trei trepte variate de relief si anume: munti, dealuri si campie, coborand vin din varfurile inalte ale Penteleului pana in Baragan si avand atat valori peisagistice impresionante, cat si valori balneare si de patrimoniu natural cu rezervatii natural si monumente ale naturii renumite si ocrotite prin lege.
1.2.2.Obiective turistice natulale din judetul Buzau
Judetul Buzau pune la dispozitie turistilor obiective unice precum rezervatia naturala Vulcanii Noroiosi de la Paclele Mari si Paclele Mici. Acestia se afla in localitatea Berca, in Subcarpatii de Curbura, reprezentand o zona protejata de tip geologic si totodata fiind un fenomen unic in tara noastra. S-au format datorita eruptiilor de gaze din pamant ce imping la suprafata “lava” care este formata dintr-un amestec de apa si pamant, iar dimensiunile lor nu depasesc 4-5 m inaltime. Solul din jurul vulcanilor este arid, avand aspect de cratere si fiind nefavorabil vegetatiei, insa ofera o imagine dinamica si o valoare peisagistica deosebita.
O aloare incontestatiba o are si Rezeratia Dealul cu Lilieci care se afla in comuna Cernatatsti, fiind o rezervatie naturala ce are scopul de a proteja specia de liliac salbatic; si totodata Rezervatia naturala Platoul Meledic care este situate in comuna Manzalesti, fiind o reervatie geolgica, speologica, botanica si zoologica. Aceasta rezervatie se remarca prin Lacul Meldic si pestera e sare denumita 6S Manzalesti, fiind cea mai remarcaila si ocupand al doilea loc in lume ca marime ( peste 1200 kg lungime).
Focul Viu reprezinta un alt fenomen natural ce se afla in comuna Lopatari, satul Terca, formandu-se datorita presiunii gazelor din pamant de la 700 m altitudine, insotite e zacamintele de titei, ce ies la suprafata sub forma unor flacari sau a unor torte ce ard, vesnic, inaltima acestora depasind un metru. Acest fenomen natural impresionat se manifesta de sute de ani, iar flacarile pot fi obsevate de la departare, noaptea creand intregii zone un aspect incantator.
In judetul Buzau regaim un numar mare de rezervatii din fondul forestier precum: Padurile Frasinu si Spataru (predominand frasinul pufos, frasinul de lunca), Padurea Hartagul in care regasim brad si fag, Padurea Crivineni din comuna Patarlagele unde intalnim stejarul pufos, Rezervatia Padurea cu Tisa din comuna Nehoiu, Rezervatia “Lacuril Bisoca” localizata in comuna Bisoca, fiind o rezervatie forestiera, geologica si botanica, impresionanta prin lacurile Limpede si Negru si prin prezenta arborelui e pin silvestru.
Parcul Crang se afla in orasul Buzau, fiind cel mai mare parc si totdata impresionant prin plante foioase, dar mai ales prin exemplarele de stejari de tei care depasesc 500-600 ani.
De asemena, Stejatrul secular il regasim in orasul Buzau. Are un diametru de baza de aproximati de 1,5 metri, fiind vechi de pe vremea lui Mircea cel Batran. De asemena, impresionant prin dimensiunile si varsta sa mai este si Platanul, acesta regasindu-se in Parcul Central din Ramnicu Sarat.
Chihlimarul de Buzau se regaseste in comuna Colti, fiind vechi de peste 60 de milioane de ani si regasindu-se in 160 de culori. Reprezinta o piatra semipretioasa datorita frumusetii, iar chihlimbarul de culoare neagra care se regaseste doar in aceasta comuna este cel mai valoros.
Piatra Alba “La Grunj” este situate in apropierea platoului Meledic, fiind un monument al naturii construit dintr-un bloc pyramidal, formata datorita cenusei vulcanice sin a marnri albe. Forma este neuniforma, usor conica din cauza eroziunii, cu o inaltime de aproximativ 20 metri.
Sfintul din Bustea, situat in comuna Manzalesti reprezinta cel mai vechi monument al naturii, fiind impresionant prin aspectul sau care are forma unui cap de om care pare a vegheze vaile de la inaltime.
Potentialul turistic antropic
Resursele turistice antropice sunt cele atractivitati turistice care au fost create si dezvoltate de-a lungul timpului de activitatile oamenilor.
Judetul Buzau se bucura si se mandreste totodata de un potential touristic antropic extreme de bogat si diversificat, avand un patrimoniu bazat pe valori culturale, istorice, religioase, urbanistice, memorial deosebite, obiectivele turistice pe care le putem regasi in acest judet fiind considerate unicate.
Obiective turistice antropice din judetul Buzau
Obiectivele culturale pe care le regasim in judetul Buzau sunt urmatoarele:
Muzeu Judetean Buzau cuprinde expozitii arheologice, istorice, de arta, dar si religioase, avand expozitii de icoane cu prilejiul sarbatorilor de iarna. Are peste 46.000 de piese de muzeu si colectii impresionante. Printre aceste piese se afla si Tezaurul de la Pietroasele “Closca cu puii de aur”, precul si colectii impresionante de etnografie si arta populara, aceste colectii fiind gazduite de Casa memorial “Vergu Manaila”.
De asemenea, o sectie a Muzeului Judetean Buzau se regaseste in localitatea Parscov. Este vorba despre Casa memorial Vasile Voiculescu in care sunt expuse documente, obiecte personale e colectie, fotografi, tablouri, schite, volume de poezii ale acestei personalitati remarcabile din literature romaneasca.
Colegiul National “Bogdan Petriceicu Hadeu” a fost primul gimnaziu din orasul Buzau, fiind infiintat in anul 1867. Este un liceu ce are frumoase traditiii si totodata avand un bun renume in invatamantul buzoian si fiind un generator de personalitati de-a lungul timpului precum Georghe Emil Palade care a obtinut si Premiul Nobel pentru medicina, Constantin Giurescu, acesta fiind istoric si istoricograf, Constantin I. Parhon, unul dintre fondatorii pe plan mondial ai
Scolii romanesti de endocrinologie. Biblioteca liceului gasduieste carti de o valoare extraordinara , carti ce apartin culturii romanesti sau universala , iar in micul scuar din faqta liceului se regaseste bustul lui Bogdan Petriceiu Hasdeu, coplit in marmura neagra neagra de sculptorul Oscaqr Han.
Tabara de sculptura de la Magura , se regaseste in localitatea Magura , in aprioprierea Manastirii Ciolanu . Este cea mai mare expozitie de sculptura in piatra in aer liber din Romania si printre cele mai mari din lume , avand peste 250 de lucrari in piatra ce exprima emotiile , sentimentele celor 163 de sculptori care au lucrat la aceasta expozitie, marcand cele 16 secole de existenta a judetului Buzau.
Pe de alta parte ,Tabara de sculptura de la Meledic care este situate in localitatea Manzalesti este o expozitie in care se regasesc statui din lemn.
Muzeul Chihlimbarului – Coli cyuprinde cea mai bogata colectie de chihlimbar , roci , fosile , flori de mina , pietre semipretioase din Romania . De asemenea si documente in ceea cwe priveste exploatarea chihlimbarului,istoria si culura meleagurilor Colti.
Printre muzeele Judetului Buzau se numara Muzeul Episcopal din orasul Buzau, detinand colectii de arta bisericeasca ; Muzeul Municipal din Ramnicu Sarat in care se regasesc obiecte ce apartin perioadei greo-romane si medieval , colectii impresionante de etnografie si arata populara , cultura romaneasca , stiinte naturale.
In judetul Buzau intalnim numeroase obiective istorice, Cetatea –manastirea Berca, construita in anul 1694; Asezarea Dealul Cetatuia ce cuprinde obiecte din epoca fierului , epoca geto-dacica si epoca bronzului ; Cetatatea dacica de la Carlomanesti , regasita in comuna Vernesti ; Palatul Marghiloman ;Manastirea Bradu , cunoscuta si sub numele de ‘’Cetatea Doamnei Neaga ‘’ , construita in secolul XVII. De asemenea Judetul Buzau cuprinde si numeroase obiective religioase precum Manastirea Ratesti care imbina stilul ecleziastic autohton cu cel neoclassic; Manastirea Ciolanu in care regasim moastele mai multor sfinti ; Shitul Cetatuia in care se afla o icoana a Maicii Domnului , despre care sespune ca ar fi facatoare de minuni , si alte obiective atat religioase , cat si istorice care atrag turistii pasionati de istorie.
Totodata , alte obiective de remarcat in Judetul Buzau , de natura antropica care reprezinta o deosebita atractie turistica sunt : Barajul si Lacul de acumulare Siriu , care pe langa valoarea peisagistica si oportunitate pe care le-o ofera turistilor de a face drumetii prin padure si de a se relaxa , are si rolul de a alimenta comunele din apropiere cu apa si totodata de e iriga terenul agricol, prevenind inundatiile .Important de amintit este si Cascada Pruncea ce se regaseste in apropiere.
Prin urmare , interesul pentru imbunatirea si valorificarea turismului a crescut datorita existenteti atractiilor turistice deosebite regasite in Judetul Buzau , atat natural , cat si antropice.
Valorificarea ecologica
Potentialul touristic reprezinta partea din mediul inconjurator cu care se afla intr-o relatie de inhterpedenta si in care isi desfasoara si dezvolta activitatea turistica prin implementarea unor obiective turistice , programe , respective trasee turistice . Prin urmare , desfasurarea si implicit dezvoltatrea activitatilor turistice trebuie sa se realizeze potrivit legilor privind protectia mediului inconjurator.
Circulatia turistica necontrolata , procesele de chimizare ca agriculturii , afecteaza la nrandul lor mediul inconjurator , insa chiar daca judetul Buzau se afla in pericolul privind monumentelor naturii , obiectivelor de natura istorica , respective arhitecturii traditionale este necesara utilitarea rationala a resurselor , protejarea si amenajarea mediului inconjurator si implicit a resurselor turistice.
3.2 Analiza Swot
Existenta potentialului touristic bogat si diversificat de acare dispune Judetul Buzau determina interesul privind valorificarea lui in conditii ecologice pentru dezvoltarea turismului atat pe plan intern , cat sip e plan international.
Pentru realizarea unui strategii care sa priveasca dezvoltatrea durabila a turismului este necesara o analiza a situatiei actuale pentru a crea o viziune de ansamblu si pentru a putea identifica cu usurinta zonele in care trebuie sa se intervina pentru a obtine rezultate optime care sa satisfaca totodata cerintele.
Prin urmare, voi realiza analiza SWOT pentru judetul Buzau, prin care voi reliefa punctele tari, punctele slabe, respectiv oportunitatile si amenintarile existente, scopul principal fiind acela de a identifica si evalua resursele si potentialul turistic pentru creearea unei strategii ce va conduce la o dezvoltare durabila a turismului, respectiv pentru a preveni riscurile si amenintarile ce pot aparea si implicit eliminarea sau imbunatatirea celor existente.
Puncte tari
Numeroase obiective turistice naturale si antropice de o valoare deosebita.
Potentialul turistic variat aflat in afara pericolului de poluare.
Numeroase si diverse elemente de ordin cultural-istoric, etnografic, folcloric, religioase, urbanistice, memoriale, cu ajutorul carora se poate determina consumul turistic, eficienta economica, dar si dezvoltarea pe plan economic, social si ecologic.
Existenta statiunilor balneoclimaterice cu efect terapeutic foarte cunoscute in tara.
Asezarea geografica favorabila si implicit clima care permite practicarea turismului pe toata perioada anului.
Existenta celor trei forme de relief pe care se desfasoara (munti, dealuri si campie) ce ofera valoarea peisagistica.
Existența rețelei hidrografice care permite diversificarea și dezvoltarea activităților turistice.
Existența florei și a faunei bogată datorită formelor de relief și implicit a climei favorabile.
Existența numeroaselor arii protejate și a rezervațiilor naturale.
Existența unei bune rețele și unități de cazare si de transport.
Existența tradițiilor meșteșugărești precum pietrăritul și prelucrarea lemnului.
Puncte slabe
Potențialul touristic atât cel natural, cât și antropic este foarte slab promovat.
În cazul unora dintre obiectivele turistice antropice, gradul de conservare este scăzut.
Lipsa centrelor de informare turistică; posibilitățile de informare cu privire la obiectivele turistice natural și antropice fiind limitate.
Infrastructura este deficitară, deasemenea drumurile fiind inadecvate și slab întreținute.Nu există căi de acces. Lipsa parcărilor, în special pentru autocare, descurajează potențialii turiști.
Lipsa unor mijloace financiare și a unui mod prin care să se obțină finanțarea pe termen lung și durabilă și de asemenea investițiile în turism sunt foarte mici.
Lipsa preocuparii pentru promovarea diverselor modalitati de petrecere a timpului liber in Judetul Buzau.
Degradarea anumitor obiective turistice natural din cauza presiunii umane ridicate.
Lipsa conditiilor de cazare care sa asigure turistilor confortul la un nivel ridicat.
Valorificarea bazei material scazuta.
Meniul din cadrul restaurantelor se regaseste doar in limba romana.
Lipsa indicatoarelor rutiere in cel putin o limba de circulatie international si implicit a unor semne directionale catre obiectivele turistice.
Oferta pentru agreement este limitata.
Serviciile oferite precum atitudinea personalului, grupurile sanitare au o calitate redusa, preturile fiind ridicate.
Lipsa preocuparii agentilor de turism pentru organizarea unor trasee turistice.
Lipsa ghizilor calificati pentru prezentarea obiectivelor turistice regasite in judet.
Masuri insuficiente luate pentru pastrarea monumentelor istorice si culturale.
Lipsa preocuparii privind atragerea turistilor straini.
Lipsa unor tabere pentru elevi si prescolari.
Capacitatea redusa de management si implicit a implementarii proiectelor cu finantare externa.
Lipsa interesului privind amenajarea si imbunatatirea anumitor obiective turistice, atat cu caracter natural, cat si antropic.
Oportunități
1. Datorită domeniului ținta în care se află turismul există oportunitatea finanțării externe și interne a programelor.
2. Interesul ridicat al ONG- urilor locale în ceea ce privește turismul.
3. Relaționarea instituțională strânsă între Consiliul Județean și Primăria Județului Buzău.
4. Promovarea și includerea resurselor naturale și antropice în ofertele turistice comercializate la nivel național.
5. Existența Asociațiilor de Dezvoltare precum Ținutul Buzăului sau Sarata Monteoru care pot ajuta la realizarea investițiilor și acțiunilor în turism.
6. Existența întreprinzatorilor locali ce pot fi stimulate pentru a investi in valorificarea resurselor turistice de facture etno-folclorică.
7. Existența obiectivelor turistice considerate unicate in țară.
8. Oferta turistică bogată și diversificată.
Amenințări
1. Concurența județelor vecine ( Prahova, Brasov, Covasna, Vrancea) ce dețin un potențial turistic diversificat si valorificat.
2. Continua degradare a monumentelor istorice și de arhitectură.
3. Nivel scăzut de trai.
4. Nerespectarea reglementărilor legale ce conduc la poluarea apelor, mediului, ariilor protejate.
5. Deteriorarea situației economice întalnită în țările din Europa de Vest care afectează cererea turistică.
6. Pierderea identității culturale în zonele cu trăsaturi etnografice tradiționale, sub impactul schimbărilor din prezent.
7. Acordarea unei atenții scazute zonelor mai puțin cunoscute.
Bibliografie
1. Bran Florina, Cândea Melinda, Cimpoieru Irina, “Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geografic”, Editura Universitară, București, 2006.
2. Bran Florina, Marin Dinu, Simona Tamara, “ Economia turismului și mediului înconjurător”, Editura Economică, București, 1998.
3. Bran Florina, Simona Tamara, Nistoreanu Puiu, “Ecoturism”, Editura Economică, București, 2000.
4. Bran Florina, Rădulescu Carmen Valentina, Ioan Ildiko, Popa Cristina, “ Strategii globale în direcția protecției mediului”, Editura Universitară, București, 2011.
5. Andreeana Raluca-Florentina, Margulescu Dumitru, “ Probleme ale dezvoltării durabile în zona geo-economică Buzău”(teză de doctorat), Editura ASE, București, 2002.
6. Cândea Melinda, Erdeli George, Simion Tamara, Daniel Peptenatu, “ Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului”, Editura Universitară, București, 2003.
7. Băciucu Lazar, Adam Nicolae s.a, “ Buzău- Monografie”, Editura Sport-Turism, București, 1980.
8. Constantinescu Eugen-Marius, “ Buzău”, Editura Sport-Turism”, București, 1988.
9. Silviu Neguț, “Geografia turismului”, Editura Meteor Press, București, 2003.
10. Nicolae Neacșu, “Turismul și dezvoltarea durabilă”, Editura Expert, București, 2000.
Surse electronice:
11. www.insse.buzau.ro
12. http://www.cjbuzau.ro
13. http://www.primariabuzau.ro
14. http://turism.gov.ro/legislatie/
15. http://www.turismbuzau.ro
16. http://www.informatiipublice.ro/turism
POVESTEA UNEI FAMILII
Ferrero S.A este un important producător italian de ciocolată și de alte produse dulci. Inițial organizația prinde rădăcini în anul 1946, fiind fondată de Pietro Ferrero într-un orășel italian. Compania a avut un impact decisiv și a cunoscut succesul sub conducerea fiului lui Pietro, Michele Ferrero, care a preluat acțiunile tatălui său. Principalul protagonist care a dezvoltat Grupul, și anume, Michele Ferrero, în drumul succesului său, a fost alimentat de dorința de a crea produse noi bazate pe cele mai inovatoare idei, el a revoluționat obiceiurile alimentare a milioane de consumatori, îndulcind viața acestora prin rețete unice. Un impact pozitiv l-a avut soția sa, Maria Franca, bucucurându-se de suportul acesteia, el a fost primul producător italian de după cel de al doilea război mondial care a deschis fabrici și birouri în afara granițelor, transformând compania într-un grup cu adevărat internațional. Însă pentru a descoperi rețeta succesului său trebuie să ne întoarcem în anii ’40. Aceștia sunt anii în care Piera și Pietro, părinții lui Michele, au transformat mica lor afacere de familie pe care o dețineau , și anume, patiseria într-o fabrică. Dar primii pași decisivi spre succes, alimentați de ambiție și idei revoluționare s-au făcut datorită produselor create și elaborate de Pietro Ferrero și de către fiul său Michele, pe atunci foarte tânar. Michele a fost întotdeauna atras de acest domeniu, stând foarte mult pe lângă tatăl său, având totuți o vârstă fragedă îl ajuta foarte mult cu idei. În schimb, Giovanni, fratele lui Pietro (decedat in 1949) era pasionat de partea de distribuție a produselor, gândea și valorifica procesul de vânzare, acesta fiind un alt pas important prin dezvoltarea eficientă a unei rețele de vânzări.
În 1946, Pietro Ferrero a inventat o cremă de alune cu ciocolată care putea fi unsă pe pâine, denumită Pasta Gianduja, de fapt aceasta fiind o rețetă veche încă din timpul lui Napoleon. “Povestea Nutella, un dulce născut din sărăcie.” (Ideea pe care a avut-o patiserul, să amestece cacao cu alune pisate din belșug, pentru a evita nevoia unei cantități mult mai generoase din prețioasa cacao, s-a concretizat în 1946). Ferrero astfel a creat compania care urma să producă această cremă care s-a numit Pasta Gianduja. După ce fiul său Michelle a ajuns la conducere a modificat rețeta pentru a crea Nutella, făcând-o mult mai cremoasă, aceasta fiind vândută pentru prima dată în 1964 și a devenit populară în întreaga lume. Acum, povestea Ferrero a ajuns la cea de a treia generație de aur: Pietro și Giovanni Ferrero, fiii lui Michele și ai Mariei Franca. Aceștia s-au bucurat împreună de conducerea operațiunilor grupului din poziția de Managing Directors, timp de peste 10 ani .
În aprilie 2011, Pietro Ferrero a murit în mod tragic într-un accident pe bicicletă in Africa de Sud, în timp ce participa la o misiune umanitară inspirată și condusă de el, cu scopul de a relansa Ferrero Company Enterprises.
În prezent, Giovanni Ferrero, singurul moștenitor al firmei continuă să conducă operațiunile companiei cu succes, propunându-și scopuri și mai ambițioase, bazându-se pe inspirația și motivația care i-a animat atât pe parinții săi, cât și pe fratele său. Succesul continuă amintind unicitatea familiei Ferrero, împărțind prin povestea acestei familii, gustul rafinat și eleganța organizației tuturor consumatorilor. Astăzi la fel ca și în trecut, s-a menținut aceeași structură bazată pe valorile familiale. Italianul împreună cu familia sa dețin, potrivit revistei Forbes, o avere estimată la 18 miliarde de dolari (martie 2011).
II. PREZENTAREA ORGANIZATIEI
Grupul țintă: clasa mijlocie înalta deoarece are puterea de cumparare înaltă, cupluri tinere, bărbați și femei intre 18-25 de ani. În principal, privid mai în detaliu, organizația se adresează consumatorilor de ciocolată și celor cu gusturi rafinate.
Pe scurt, dincolo de marca, cifra de afaceri și dezvoltarea unei companii multinaționale, se scrie povestea unei familii piemonteze care și-a câștigat o putere de creștere extraordinară, pornind de la motto-ul Fundației Ferrero: “Muncește. Creează. Oferă.”
Sloganul “Luminează clipele cu adevarat speciale” subliniază ideea că produsele Ferrero seduc toate simțurile, sunt produsele ideale pentru a-ți întâmpina prietenii și oaspeții, oferindu-le momente prețioase. Prin Ferrero se înțelege sărbătorirea momentelor speciale, finețea produselor alimentează ideea bunei dispoziții și a fericirii alături de persoanele dragi. Nutella este prima rețetă a companiei care a cunoscut succes, fiind și astăzi cunoscută ca “cea mai cremoasă cremă din lume”. Un deliciu atât de cremos și de gustos îți poate aduce zâmbetul pe buze în orice moment al zilei, și îți poate reda bucuria de a savura minunatele delicii fabricate de aceștia.Un astfel de deliciu merită să fie protejat cu orice preț , din aceasta cauză cei de la Ferrero România sunt foarte discreți cu acest subiect.
Compania pune mare accent pe secret, pentru a se proteja împotriva spionărilor industriale. Niciodată nu a fost ținută vreo conferință de presă, iar mass-mediei nu îi este permis accesul în fabrici. Compania este descrisă drept "cea mai secretoasă firmă din lume". În prezent compania are 38 de societăți comerciale, 18 fabrici și în jur de 21.500 de angajați. Venitul companiei a fost de 7,2 miliarde de euro in 2010-2011. Este foarte interesant faptul că această firmă a luat naștere ca o înterprindere de familie și chiar dacă în prezent este o corporație cunoscută la nivel global, încă urmează acest comportament secretos, „nu dă nimic din casă”, acționând și continuând să se comporte ca fiind o afacere de familie.
1.PRODUSELE
Produsele Ferrero sunt catalogate și percepute ca fiind rafinate și elegante, de înaltă clasă. De asemenea, în perioada sărbătorilor sau în lunile cadourilor, produsele Ferrero sunt cele mai căutate de către client, fie pentru a le da drept cadou, fie pentru răsfățul personal. Pe lângă Nutella, compania mai produce multe alte sortimente precum: Ferrero Rocher, Pocket Coffee, Mon Chéri, Giotto., Confatteria Raffaello, vafele Hanuta, Kinder cât și bomboanele mentolate Tic Tac.
Ferrero își promovează produsele prin foarte multe mijloace, precum :
reclame la Tv
ziare
reviste
bannere
cinema
De asemenea, brandul Ferrero își promovează firma și prin intermediul unor agenții, care anjagează tineri cu scopul de a informa clienții direct în magazine, în legătură cu anumite promoții.
Firma Ferrero ocupă in prezent poziția de lider al producătorilor din industria alimentară bazată în cea mai mare parte pe ciocolată și alte produse dulci la nivel European și pe plan înternațional(44,8 %), cel mai mare rival al său fiind Mars. În ceea ce privește concurența, cei mai puternici concurenți ai firmei Ferrero sunt firmele Mars(cu 28% din piata internațional) și Nestle(14,2 % din piața internațională).
Ferrero are sedii aproape în toată lumea, mai exact: Belgia, Argentina, Asia, Australia, Canada,,Mexic,Brazilia,Franța,Romania,Portugalia,Spania,Italia,Japonia,Ungaria,Austria,Germania,Polonia,Suedia,Marea Britanie,U.S.A,Monaco.
2. MISIUNE
Calitate înaltă, precizie a execuției, prospețime a produselor, selecție atentă a celor mai bune materii prime, respect si considerație pentru clienții noștri: acestea sunt cuvintele cheie și valorile Ferrero, care au ajutat la popularizarea produselor companiei, iubite de milioane de consumatori din întreaga lume. Produsele companiei sunt rezultatul unor idei inovatoare și sunt adesea imposibil de imitat, în ciuda faptului că sunt distribuite pe larg, și au devenit o parte a memoriei colective și a obiceiurilor multor țări, unde adesea sunt considerate adevărate simboluri culturale.
Ferrero inseamnă întotdeauna atât grija pentru igienă, mediu, probleme sociale și comunitățile locale în care compania este prezentă, cât și interesul pentru propriile sale resurse umane..
3. STRATEGIA ORGANIZAȚIEI
Clientul este mereu cheia și este în centrul strategiei companiei. Relația Ferrero cu clienții săi este bazată pe încredere reciprocă, pe termen lung, și este construită pe baza expertizei, experienței, înțelegerii și intuiției. Este o măsură a interesului Ferrero in a satisface nevoile consumatorilor, și este un factor cheie al succesului companiei.
În ziua de azi, multe produse Ferrero sunt globale, în sensul că se comercializeaza în toate colțurile lumii. Ferrero se află acum pe locul patru în topul celor mai mari grupuri de produse de cofetărie din lume.
Cu toate acestea, caracteristica ce diferențiaza compania Ferrero este „glocalitatea” (gandește global, acționează local) compania fiind atât globală cât și locală, accentul fiind pus pe dezvoltarea internațională, însă fără a-și pierde imaginea relației sale cu comunitățile locale.
4.FUNDAȚIA FERRERO: MUNCEȘTE, CREEAZĂ, DONEAZĂ
Ferrero se identifică cu motto-ul: "Muncește, creează, donează.", conceput și introdus de Michele Ferrero încă de la începutul activității sale profesionale. În esentă, preferăm „etica acționării” față de „exersează imaginea”.
Aceeași filosofie a inspirat în trecut și continuă să o facă în prezent:
Fundația Ferrero, concentrată asupra menținerii relațiilor Grupului cu pensionarii săi prin programe sociale și culturale, dar și pentru menținerea și consolidarea legăturilor cu comunitățile locale în care operăm;
„Întreprinderile Sociale Ferrero”, se bazează pe investiții și resurse derivate pentru a ameliora condițiile de trai ale comunităților din țările în curs de dezvoltare, cu atenție specială la copii
Întregul grup Ferrero, implicat în mod constant în activități de responsabilitate socială, ca parte integrală a modalității noastre de existență si activitate, încă de la inceput.
În ceea ce privește domeniul susținerii sociale, Fundația Ferrero oferă asistență socială și de sănătate foștilor angajați Ferrero care au lucrat neîntrerupt în Grup pentru cel puțin 25 de ani. Fundația creează de asemenea inițiative educaționale, creative si recreaționale pentru foștii săi angajați. „Este profund greșit să credem că pensia și vârsta a treia sunt sfarșitul vieții active.”- Michele Ferrero, Alba, 28 octombrie 1983.
Sectorul cultural, de cealaltă parte, promovează activități în domeniile artelor vizuale, științelor, istoriei și literaturii, prin organizarea de convenții, conferințe, seminarii și expoziții.
5. PROMOVAREA NUTRIȚIEI ȘI A ACTIVITĂȚII FIZICE
Ferrero organizează diferite programe nutritive, și de asemenea își testează toate produsele care au fost create pentru menținerea echilibrului nutritiv necesar. Ferrero a dat întotdeauna dovadă de o foarte mare responsabilitate în ceea ce privește consumul produselor sale. Principala dovadă o constituie dimensiunea porțiilor pe care produsele acestora le dețin, ele fiind concepute exclusive pentru a se potrivi diferitelor cerințe nutritive.
Ferrero și sportul, două concepte care au fost asemănate timp de ani de zile. Deoarece sportul semnifică mișcare, valori pozitive si bucuria vieții, Ferrero susține financiar diferite activități sportive în multe țări în care operează. Ferrero participă la dezvoltarea tinerilor susținându-i prin organizarea de turnee și diferite evenimente, oferindu-le echipamente. De asemenea, susține asociațiile sportive și oferă energie prin produsele sale.
6. ANGAJAȚII
Încă de la început, spiritul corporativ al Ferrero a fost construit pe valori puternice, reflectând originile și istoria companiei. Conform acestor valori, oamenii se află în centrul companiei.
În acest context, Ferrero urmărește o politică socială ambițioasă, cu scopul bunăstării angajaților săi. Două principii cheie ghidează acest proces: obiectivul constant al creșterii companiei și dorința de a continua dezvoltarea angajaților săi. În ultimii ani, acest program a devenit eficient în Ferrero Franța, prin crearea unei organizații sociale în serviciul angajaților, și cu deschiderea unei creșe și a unui mini club la sediul companiei pentru a ajuta angajații în creșterea copiilor lor. În Mexic, spre exemplu, Ferrero construiește un program de burse pentru studii superioare, în Ecuador și Argentina angajații primesc reduceri în supermarketuri, Ferrero Luxembourg a construit terenuri de fotbal și tenis disponibile angajaților sportivi.
III.STUDIU DE CAZ
Profitul Nutella Germania a crescut remarcabil, prin folosirea unor reclame plătite pe Facebook.
Plecând de la premisa că reclamele platite de pe Facebook au ajutat Nutella Germania să își crească semnificativ profitul în perioada sărbătorilor de iarnă, aceștia au avut urmatoarele:
Obiective:
Ferrero a dorit să asocieze Nutella cu perioada Crăciunului, cu scopul de a:
•Crește gradul de conștientizare și implicare în raport cu brandul Nutella și pagina sa de Facebook
•Crească vânzările pe durata perioadei de campanie.
Abordare:
De la data de 1 Decembrie 2011, Ferrero a dat startul unei campanii de Crăciun care avea ca scop creșterea anticipării bucuriei de a oferi cadouri în perioada sărbătorilor de iarna.
Pentru a reuși să facă milioane de oameni să se implice și să simtă că iau parte la această campanie, Ferrero a folosit Facebook ads cu scopul de a crește gradul de conștientizare și implicare în brandul Nuttela.
Campania Facebook a constat în cumpărarea a două reclame Premium Reach Blocks și Sustained Premium pentru a ajunge la cât mai mulți oameni posibil.
Între timp, Nutella a plătit pentru ca această campanie să fie redată în mod constant și continuu la TV, îndemnandu-i pe telespectatori să viziteze pagina de Facebook a Nutella Germania:
•Reclama Premium a putut fi accesată pe o perioadă de două săptămâni, în timp ce reclama TV: 6 saptămâni.
•Creativitatea reclamei de pe Facebook a constat în încurajarea și convingerea publicului de a deveni fani ai paginii Nutella și de a folosi aplicația campaniei de Crăciun, prin care ei puteau deschide uși corespunzătoare zilelor din calendar rămase până la Crăciun, pentru a descoperi în fiecare zi diverse premii.
Apoi Ferrero a facut un parteneriat cu GfK ( sondaje) și Facebook pentru a măsura impactul campaniei sale derulate pe Facebook, în termen de număr de persoane care au aflat de această campanie, gradul de implicare al acestora, precum și vanzările venite din această direcție.
Rezultate:
•15% din vanzările rezultate ca urmare a campaniei media au fost revenite Facebook-ului.
•Campaniile Facebook și TV s-au complementat una pe cealaltă: Publicul care a văzut ambele campanii a făcut mai multe vânzări decât persoanele cărora le-a fost expusă doar una din ele, ceea ce arată un efect sinergic.
•13,2 milioane de persoane (adică 30% din populația online) au aflat de această campanie.
•3,8 milioane de persoane (29%) au vazut această campanie exclusiv pe Facebook (și nu la TV).
IV. ANALIZA SWOT
1.Puncte forte (S)
•Calitate și produse de lux
•Recunoașterea produselor datorită popularității brand-ului Ferrero
•Gust unic, și aspect rafinat
•Produse ideale pentru cadouri
•Recunoaștere pentru consumatori datorită ambalajului de culoare aurie
•O varietate de produse-gamă diversificată ( pentru gusturi rafinate, pentru copii, adulti) ce se găsesc în ediții sezonale
2.Puncte slabe (W)
•Percepția despre ciocolată ca fiind nesănătoasă
•Prețul foarte scump ( nu are un preț accesibil tuturor consumatorilor de dulciuri, cele mai multe dintre produse fiind premium, astfel se adresează celor cu venituri medii spre ridicate)
•Imaginea și ambalajele sunt făcute la costuri mari
•Dificil de procurat
•Mai puțin populată în țările din Asia
3.Oportunități (O)
•Extinderea pe piața internatională
•Creșterea popularității prin intermediul internetului
•Introducerea de noi sortimente
•Participare campanii/programe anti-obezitate, educație nutriționistă
•Sponsor la evenimente și spectacole
4.Amenințări (T)
•Competiția mare între brand-urile de ciocolată
•Criza financiară globală
•Ingredientele folosite pot inhiba vânzările din cauza alergiilor consumatorilor, obezității etc.
Analiză SWOT-
Organizația Ferrero
Recomandări strategice
Bibliografie
1.Site-ul oficial al companiei Ferrero Romania (accesat ultima data la 31.03.2017) https://www.ferrero.ro/
2.Studiu de caz Nutella Germania (accesat ultima data la 02.04.2017)
http://totuldesprerelatii.ro/studiu-de-caz-cum-nutella-germania-si-a-crescut-semnificativ-profitul-de-craciun-folosind-reclame-platite-pe-facebook/
3.Filmulet compania Ferrero (accesat ultima data la 31.03.2017) https://www.youtube.com/watch?v=_U3SHFYvZSc
ISTORIC
POVESTEA UNEI FAMILII
Ferrero S.A este un important producător italian de ciocolată și de alte produse dulci. Inițial organizația prinde rădăcini în anul 1946, fiind fondată de Pietro Ferrero într-un orășel italian. Compania a avut un impact decisiv și a cunoscut succesul sub conducerea fiului lui Pietro, Michele Ferrero, care a preluat acțiunile tatălui său.
Principalul protagonist care a dezvoltat Grupul, și anume, Michele Ferrero, în drumul succesului său, a fost alimentat de dorința de a crea produse noi bazate pe cele mai inovatoare idei, el a revoluționat obiceiurile alimentare a milioane de consumatori, îndulcind viața acestora prin rețete unice. Un impact pozitiv l-a avut soția sa, Maria Franca, bucucurându-se de suportul acesteia, el a fost primul producător italian de după cel de al doilea război mondial care a deschis fabrici și birouri în afara granițelor, transformând compania într-un grup cu adevărat internațional.
Însă pentru a descoperi rețeta succesului său trebuie să ne întoarcem în anii ’40. Aceștia sunt anii în care Piera și Pietro, părinții lui Michele, au transformat mica lor afacere de familie pe care o dețineau , și anume, patiseria într-o fabrică. Dar primii pași decisivi spre succes, alimentați de ambiție și idei revoluționare s-au făcut datorită produselor create și elaborate de Pietro Ferrero și de către fiul său Michele, pe atunci foarte tânar. Michele a fost întotdeauna atras de acest domeniu, stând foarte mult pe lângă tatăl său, având totuți o vârstă fragedă îl ajuta foarte mult cu idei. În schimb, Giovanni, fratele lui Pietro (decedat in 1949) era pasionat de partea de distribuție a produselor, gândea și valorifica procesul de vânzare, acesta fiind un alt pas important prin dezvoltarea eficientă a unei rețele de vânzări.
În 1946, Pietro Ferrero a inventat o cremă de alune cu ciocolată care putea fi unsă pe pâine, denumită Pasta Gianduja, de fapt aceasta fiind o rețetă veche încă din timpul lui Napoleon. “Povestea Nutella, un dulce născut din sărăcie.” (Ideea pe care a avut-o patiserul, să amestece cacao cu alune pisate din belșug, pentru a evita nevoia unei cantități mult mai generoase din prețioasa cacao, s-a concretizat în 1946). Ferrero astfel a creat compania care urma să producă această cremă care s-a numit Pasta Gianduja. După ce fiul său Michelle a ajuns la conducere a modificat rețeta pentru a crea Nutella, făcând-o mult mai cremoasă, aceasta fiind vândută pentru prima dată în 1964 și a devenit populară în întreaga lume.
Acum, povestea Ferrero a ajuns la cea de a treia generație de aur: Pietro și Giovanni Ferrero, fiii lui Michele și ai Mariei Franca. Aceștia s-au bucurat împreună de conducerea operațiunilor grupului din poziția de Managing Directors, timp de peste 10 ani.
În aprilie 2011, Pietro Ferrero a murit în mod tragic într-un accident pe bicicletă in Africa de Sud, în timp ce participa la o misiune umanitară inspirată și condusă de el, cu scopul de a relansa Ferrero Company Enterprises.
În prezent, Giovanni Ferrero, singurul moștenitor al firmei continuă să conducă operațiunile companiei cu succes, propunându-și scopuri și mai ambițioase, bazându-se pe inspirația și motivația care i-a animat atât pe parinții săi, cât și pe fratele său. Succesul continuă amintind unicitatea familiei Ferrero, împărțind prin povestea acestei familii, gustul rafinat și eleganța organizației tuturor consumatorilor. Astăzi la fel ca și în trecut, s-a menținut aceeași structură bazată pe valorile familiale. Italianul împreună cu familia sa dețin, potrivit revistei Forbes, o avere estimată la 18 miliarde de dolari (martie 2011).
PREZENTAREA ORGANIZAȚIEI
Grupul țintă: clasa mijlocie înalta deoarece are puterea de cumparare înaltă, cupluri tinere, bărbați și femei intre 18-25 de ani. În principal, privid mai în detaliu, organizația se adresează consumatorilor de ciocolată și celor cu gusturi rafinate.
Pe scurt, dincolo de marca, cifra de afaceri și dezvoltarea unei companii multinaționale, se scrie povestea unei familii piemonteze care și-a câștigat o putere de creștere extraordinară, pornind de la motto-ul Fundației Ferrero: “Muncește. Creează. Oferă.”
Sloganul “Luminează clipele cu adevarat speciale” subliniază ideea că produsele Ferrero seduc toate simțurile, sunt produsele ideale pentru a-ți întâmpina prietenii și oaspeții, oferindu-le momente prețioase. Prin Ferrero se înțelege sărbătorirea momentelor speciale, finețea produselor alimentează ideea bunei dispoziții și a fericirii alături de persoanele dragi. Nutella este prima rețetă a companiei care a cunoscut succes, fiind și astăzi cunoscută ca “cea mai cremoasă cremă din lume”. Un deliciu atât de cremos și de gustos îți poate aduce zâmbetul pe buze în orice moment al zilei, și îți poate reda bucuria de a savura minunatele delicii fabricate de aceștia.Un astfel de deliciu merită să fie protejat cu orice preț , din aceasta cauză cei de la Ferrero România sunt foarte discreți cu acest subiect.
Compania pune mare accent pe secret, pentru a se proteja împotriva spionărilor industriale. Niciodată nu a fost ținută vreo conferință de presă, iar mass-mediei nu îi este permis accesul în fabrici. Compania este descrisă drept "cea mai secretoasă firmă din lume". În prezent compania are 38 de societăți comerciale, 18 fabrici și în jur de 21.500 de angajați. Venitul companiei a fost de 7,2 miliarde de euro in 2010-2011. Este foarte interesant faptul că această firmă a luat naștere ca o înterprindere de familie și chiar dacă în prezent este o corporație cunoscută la nivel global, încă urmează acest comportament secretos, „nu dă nimic din casă”, acționând și continuând să se comporte ca fiind o afacere de famili
PRODUSELE
Produsele Ferrero sunt catalogate și percepute ca fiind rafinate și elegante, de înaltă clasă. De asemenea, în perioada sărbătorilor sau în lunile cadourilor, produsele Ferrero sunt cele mai căutate de către client, fie pentru a le da drept cadou, fie pentru răsfățul personal. Pe lângă Nutella, compania mai produce multe alte sortimente precum: Ferrero Rocher, Pocket Coffee, Mon Chéri, Giotto., Confatteria Raffaello, vafele Hanuta, Kinder cât și bomboanele mentolate Tic Tac.
Ferrero își promovează produsele prin foarte multe mijloace, precum :
reclame la TV
ziare
reviste
bannere
cinema
De asemenea, brandul Ferrero își promovează firma și prin intermediul unor agenții, care anjagează tineri cu scopul de a informa clienții direct în magazine, în legătură cu anumite promoții.
Firma Ferrero ocupă in prezent poziția de lider al producătorilor din industria alimentară bazată în cea mai mare parte pe ciocolată și alte produse dulci la nivel European și pe plan înternațional(44,8 %), cel mai mare rival al său fiind Mars. În ceea ce privește concurența, cei mai puternici concurenți ai firmei Ferrero sunt firmele Mars(cu 28% din piata internațional) și Nestle(14,2 % din piața internațională).
Ferrero are sedii aproape în toată lumea, mai exact: Belgia, Argentina, Asia, Australia, Canada,,Mexic,Brazilia,Franța,Romania,Portugalia,Spania,Italia,Japonia,Ungaria,Austria,Germania,Polonia,Suedia,Marea Britanie,U.S.A,Monaco.
MISIUNE
Calitate înaltă, precizie a execuției, prospețime a produselor, selecție atentă a celor mai bune materii prime, respect si considerație pentru clienții noștri: acestea sunt cuvintele cheie și valorile Ferrero, care au ajutat la popularizarea produselor companiei, iubite de milioane de consumatori din întreaga lume. Produsele companiei sunt rezultatul unor idei inovatoare și sunt adesea imposibil de imitat, în ciuda faptului că sunt distribuite pe larg, și au devenit o parte a memoriei colective și a obiceiurilor multor țări, unde adesea sunt considerate adevărate simboluri culturale.
Ferrero inseamnă întotdeauna atât grija pentru igienă, mediu, probleme sociale și comunitățile locale în care compania este prezentă, cât și interesul pentru propriile sale resurse umane.
STRATEGIA ORGANIZAȚIEI
Clientul este mereu cheia și este în centrul strategiei companiei. Relația Ferrero cu clienții săi este bazată pe încredere reciprocă, pe termen lung, și este construită pe baza expertizei, experienței, înțelegerii și intuiției. Este o măsură a interesului Ferrero in a satisface nevoile consumatorilor, și este un factor cheie al succesului companiei.
În ziua de azi, multe produse Ferrero sunt globale, în sensul că se comercializeaza în toate colțurile lumii. Ferrero se află acum pe locul patru în topul celor mai mari grupuri de produse de cofetărie din lume.
Cu toate acestea, caracteristica ce diferențiaza compania Ferrero este „glocalitatea” (gandește global, acționează local) compania fiind atât globală cât și locală, accentul fiind pus pe dezvoltarea internațională, însă fără a-și pierde imaginea relației sale cu comunitățile locale.
FUNDAȚIA FERRERO: MUNCEȘTE, CREEAZĂ, DONEAZĂ
Ferrero se identifică cu motto-ul: "Muncește, creează, donează.", conceput și introdus de Michele Ferrero încă de la începutul activității sale profesionale. În esentă, preferăm „etica acționării” față de „exersează imaginea”.
Aceeași filosofie a inspirat în trecut și continuă să o facă în prezent:
Fundația Ferrero, concentrată asupra menținerii relațiilor Grupului cu pensionarii săi prin programe sociale și culturale, dar și pentru menținerea și consolidarea legăturilor cu comunitățile locale în care operăm;
„Întreprinderile Sociale Ferrero”, se bazează pe investiții și resurse derivate pentru a ameliora condițiile de trai ale comunităților din țările în curs de dezvoltare, cu atenție specială la copii
Întregul grup Ferrero, implicat în mod constant în activități de responsabilitate socială, ca parte integrală a modalității noastre de existență si activitate, încă de la inceput.
În ceea ce privește domeniul susținerii sociale, Fundația Ferrero oferă asistență socială și de sănătate foștilor angajați Ferrero care au lucrat neîntrerupt în Grup pentru cel puțin 25 de ani. Fundația creează de asemenea inițiative educaționale, creative si recreaționale pentru foștii săi angajați. „Este profund greșit să credem că pensia și vârsta a treia sunt sfarșitul vieții active.”- Michele Ferrero, Alba, 28 octombrie 1983.
Sectorul cultural, de cealaltă parte, promovează activități în domeniile artelor vizuale, științelor, istoriei și literaturii, prin organizarea de convenții, conferințe, seminarii și expoziții.
PROMOVAREA NUTRIȚIEI ȘI A ACTIVITĂȚII FIZICE
Ferrero organizează diferite programe nutritive, și de asemenea își testează toate produsele care au fost create pentru menținerea echilibrului nutritiv necesar. Ferrero a dat întotdeauna dovadă de o foarte mare responsabilitate în ceea ce privește consumul produselor sale. Principala dovadă o constituie dimensiunea porțiilor pe care produsele acestora le dețin, ele fiind concepute exclusive pentru a se potrivi diferitelor cerințe nutritive.
Ferrero și sportul, două concepte care au fost asemănate timp de ani de zile. Deoarece sportul semnifică mișcare, valori pozitive si bucuria vieții, Ferrero susține financiar diferite activități sportive în multe țări în care operează. Ferrero participă la dezvoltarea tinerilor susținându-i prin organizarea de turnee și diferite evenimente, oferindu-le echipamente. De asemenea, susține asociațiile sportive și oferă energie prin produsele sale.
ANGAJAȚII
Încă de la început, spiritul corporativ al Ferrero a fost construit pe valori puternice, reflectând originile și istoria companiei. Conform acestor valori, oamenii se află în centrul companiei.
În acest context, Ferrero urmărește o politică socială ambițioasă, cu scopul bunăstării angajaților săi. Două principii cheie ghidează acest proces: obiectivul constant al creșterii companiei și dorința de a continua dezvoltarea angajaților săi. În ultimii ani, acest program a devenit eficient în Ferrero Franța, prin crearea unei organizații sociale în serviciul angajaților, și cu deschiderea unei creșe și a unui mini club la sediul companiei pentru a ajuta angajații în creșterea copiilor lor. În Mexic, spre exemplu, Ferrero construiește un program de burse pentru studii superioare, în Ecuador și Argentina angajații primesc reduceri în supermarketuri, Ferrero Luxembourg a construit terenuri de fotbal și tenis disponibile angajaților sportivi.
STUDIU DE CAZ
Profitul Nutella Germania a crescut remarcabil, prin folosirea unor reclame plătite pe Facebook.
Plecând de la premisa că reclamele platite de pe Facebook au ajutat Nutella Germania să își crească semnificativ profitul în perioada sărbătorilor de iarnă, aceștia au avut urmatoarele:
Obiective:
Ferrero a dorit să asocieze Nutella cu perioada Crăciunului, cu scopul de a:
Crește gradul de conștientizare și implicare în raport cu brandul Nutella și pagina sa de Facebook
Crească vânzările pe durata perioadei de campanie.
Abordare:
De la data de 1 Decembrie 2011, Ferrero a dat startul unei campanii de Crăciun care avea ca scop creșterea anticipării bucuriei de a oferi cadouri în perioada sărbătorilor de iarna.
Pentru a reuși să facă milioane de oameni să se implice și să simtă că iau parte la această campanie, Ferrero a folosit Facebook ads cu scopul de a crește gradul de conștientizare și implicare în brandul Nuttela.
Campania Facebook a constat în cumpărarea a două reclame Premium Reach Blocks și Sustained Premium pentru a ajunge la cât mai mulți oameni posibil.
Între timp, Nutella a plătit pentru ca această campanie să fie redată în mod constant și continuu la TV, îndemnandu-i pe telespectatori să viziteze pagina de Facebook a Nutella Germania:
Reclama Premium a putut fi accesată pe o perioadă de două săptămâni, în timp ce reclama TV: 6 saptămâni
Creativitatea reclamei de pe Facebook a constat în încurajarea și convingerea publicului de a deveni fani ai paginii Nutella și de a folosi aplicația campaniei de Crăciun, prin care ei puteau deschide uși corespunzătoare zilelor din calendar rămase până la Crăciun, pentru a descoperi în fiecare zi diverse premii
Apoi Ferrero a facut un parteneriat cu GfK ( sondaje) și Facebook pentru a măsura impactul campaniei sale derulate pe Facebook, în termen de număr de persoane care au aflat de această campanie, gradul de implicare al acestora, precum și vanzările venite din această direcție.
Rezultate:
15% din vanzările rezultate ca urmare a campaniei media au fost revenite Facebook-ului.
Campaniile Facebook și TV s-au complementat una pe cealaltă: Publicul care a văzut ambele campanii a făcut mai multe vânzări decât persoanele cărora le-a fost expusă doar una din ele, ceea ce arată un efect sinergic.
13,2 milioane de persoane (adică 30% din populația online) au aflat de această campanie.
3,8 milioane de persoane (29%) au vazut această campanie exclusiv pe Facebook (și nu la TV).
III. ANALIZA SWOT
1. Puncte forte (S)
Calitate și produse de lux
Recunoașterea produselor datorită popularității brand-ului Ferrero
Gust unic, și aspect rafinat
Produse ideale pentru cadouri
Recunoaștere pentru consumatori datorită ambalajului de culoare aurie
varietate de produse-gamă diversificată ( pentru gusturi rafinate, pentru copii, adulti) ce se găsesc în ediții sezonale
2. Puncte slabe (W)
Percepția despre ciocolată ca fiind nesănătoasă
Prețul foarte scump ( nu are un preț accesibil tuturor consumatorilor de dulciuri, cele mai multe dintre produse fiind premium, astfel se adresează celor cu venituri medii spre ridicate)
Imaginea și ambalajele sunt făcute la costuri mari
Dificil de procurat
Mai puțin populată în țările din Asia
3. Oportunități (O)
Extinderea pe piața internatională
Creșterea popularității prin intermediul internetului
Introducerea de noi sortimente
Participare campanii/programe anti-obezitate, educație nutriționistă
Sponsor la evenimente și spectacole
4. Amenințări (T)
Competiția mare între brand-urile de ciocolată
Criza financiară globală
Ingredientele folosite pot inhiba vânzările din cauza alergiilor consumatorilor, obezității etc
Analiză SWOT- Organizația Ferrero
**Analiza corelațiilor ca orizontalitate sau ca ,,înclinare”: Succes organizational sau declin.
Se observă că în majoritatea cazurilor există un echilibru dinamic cu amplitudine mică.
Recomandări strategice
Bibliografie
1. Site-ul oficial al companiei Ferrero Romania (accesat ultima data la 31.03.2017) https://www.ferrero.ro/
2. Studiu de caz Nutella Germania (accesat ultima data la 02.04.2017)
http://totuldesprerelatii.ro/studiu-de-caz-cum-nutella-germania-si-a-crescut-semnificativ-profitul-de-craciun-folosind-reclame-platite-pe-facebook/
3. Filmulet compania Ferrero (accesat ultima data la 31.03.2017) https://www.youtube.com/watch?v=_U3SHFYvZSc
Introducere
Lucrarea de față prezintă trei actori diferiți: managerul, liderul, echipa în același cadru, dar din perspective diferite. Fiecare vine la pachet cu trăsăturile sale unice, cu rolul stabilit, dar și cu explicația la întrebarea: ,,De ce este nevoie de mine?”.
În zilele noastre, ne întâlnim cu cei trei termeni zilnic, în diferite împrejurări: la școală, facultate, locul de muncă, organizații de voluntariat sau în activități sportive, artistice, culturale. Câteodată ne întrebăm de ce există, de ce sunt importanți pentru noi și dacă n-ar exista, oare ce s-ar întâmpla?!
Chiar dacă nu știm să-i definim pe fiecare ca la carte, ca în dicționar sau cum spun oamenii din domeniu, totuși putem da o explicație subiectivă din ce credem noi sau cum percepem noi lucrurile. Nu ai nevoie de cuvinte complicate, termeni specifici sau exprimări avizate, te poți uita la interacțiunile tale cu un manager, momentul când ai fost lider sau la echipele din care faci parte și poți vorbi cu siguranță despre ,,actorii” noștri.
Fiind atrasă de domeniul managementului și al leadershipului, după o informare îndelungată din cărți, reviste, articole despre aceste subiecte, dar și prin participări consecutive la traininguri, workshopuri sau cursuri, pot să aduc și o mică contribuție personală despre aceste subiecte.
Astfel, lucrare ,,Managerul. Liderul. Echipa” va combina partea teoretică cunoscută în manualele de management sau în cele de leadership cu explicații și exemple din viața de zi cu zi în care actorii sunt puși în contexte diferite.
Structura este împărțită în trei subiecte pe care le voi aborda:
1. Managerul
2. Liderul
3. Echipa
Managerul
Cine este? Ce face? Avem nevoie de el? Acestea sunt unele din întrebările care se pun adesea când vine vorba de cuvântul ,,manager”. În zilele noastre, managerul este cel mai râvnit rol pe care oamenii vor să-l aibă la locul de muncă, chiar dacă fac parte dintr-o firmă de mici dimensiuni sau dintr-o multinațională.
Mulți dintre autorii cărților, revistelor sau al altor publicații din domeniul managementului și-au adus o contribuție personală, fiecare având viziuni ușor diferite despre ,,manager”. De la titlul de ,,șef” la ideea de autoritatea supremă, la persoana care dă ordinele și se asigură că ceilalți le execută.
Fiecare poate defini într-un mod propriu conceptul de manager, dar adesea se afirmă că mangerul este persoana care deține un post managerial, având autoritate asupra deciziilor și sarcinilor care se adoptă, acestea influențând acțiunile și comportamentele altor personae, de obicei cei care le execută.
Dacă cu câțiva în urmă, termenul începea să-și facă apariția, fiind preluat de puține persoane și în contexte limitate, astăzi s-au dezvoltat numeroase concepte, clasificări, definiții în jurul verbului de bază ,,to manage”, de exemplu: management – al reusrselor, timpului, științific – , stiluri manageriale, potențialul managerial, posturi manageriale, procesul de management, funcțiile managementului, sistemul de management.
Managementul științific
Profesorul Ovidiu Nicolescu definea managementul științific ca ,,ansamblul proceselor prin care elementele teoretico-metodologice furnizate de știința managementului sunt operaționalizate în practica socială”.
Există 5 caracteristici ale managentului științific:
are un pronunțat caracter aplicativ și constă în activitatea zilnică a conducătorilor de la toate nivelurile ierarhice
din punct de vedere al conținutului și modului de manifestare este divers și eterogen
are un pronunțat caracter uman
este complex și aplicarea lui presupune o dificultate deosebită
are un caracter de masă
Procesul de management
Acesta este definit ca ansamblul fazelor prin care se determină obiectivele organizației, resursele și procesele de muncă necesare realizării lor și executanții acestora, prin care se integrează și controlează munca personalului, în vederea îndeplinirii eficiente a țelurilor propuse.
Procesul de management include și trei faze de derulare, respectiv: previzională, operaționalizare și comensurare și interpretare a rezultatelor.
Trăsăturile procesului de management:
este unitar
este tipic
este contextual
este orientat pe conducerea oamenilor
este continuu
Funcțiile managentului
previziune – ce trebuie și ce poate fi realizat în firmă
organizare – cine și cum contribuie la realizarea obiectivelor
coordonare – organizarea în dinamică
control – de ce personalul participă la realizarea obiectivelor
evaluare – cu ce rezultate s-a finalizat munca depusă
Sistemul de management
Sistemul de management este ansamblul elementelor de natură decizională, informațională, metodologică și organizatorică din firmă și relațiile ce se stabilesc între acestea pentru realizarea obiectivelor în condiții de eficiență.
Componentele sistemului de management:
Subsistemul decizional
Subsistemul informațional
Subsistemul metodologic
Subsistemul organizatoric
Potențialul managerial
Calități intelectuale (inteligență, memorie, capacitate de efort, capacitate de concentrare, capacitate de previziune, imaginative, spirit de observație) + caracter (sinceritate, onestitate, modestie, curaj, fermitate)
Cunoștințe, aptitudini, deprinderi de specialitate
Cunoștințe (conținutul funcțiilor de management, a sistemului de management cu componentele lui, funcțiunile organizației) + aptitudini de management (fler, intuiție, spontaneitate, capacitatea de comunicare, creativitate, conștiinciozitate, capacitatea de a decide, capacitatea de a conduce)
Stiluri manageriale
Niveluri de management
Unii oameni din domeniu, consideră că în timp lucrurile se vor schimba, iar managerul își va revizui puțin viziunea, comportamentul, fiind mult mai open-minded.
Cu 30 de ani în urmă, acest comportament autoritar era promovat și chiar acceptat ca fiind exemplu de lucru pentru manageri. Ei considerau că doar așa se pot impune în fața angajaților, pot obține rezultatele cele mai bune, dar mai ales că vor primi respectul pe care-l meritau fiind în funcția repectivă.
Dar, lumea a evoluat, odată cu mediul business, organizațiile au prins alt contur. Au început realiza că este nevoie de schimbări pentru ca rezultatele să apară, iar cea mai importantă resursă este cea umană, pe care cu greu o șlefuiești după bunul plac.
Pentru ca resursele umane să fie productive, au nevoie de un context prielnic, dar mai ales de manageri buni care să-i știe să-i conducă spre obiectivele planificate.
În acest tabel, am făcut o paralelă între managerul din prezent și cel din viitor.
Liderul
Dacă până acum, am vorbit despre manager – persoana dintr-o ierarhie, cu un rol formal și cu autoritate deplină, când vine vorba de lider, lucrurile se schimbă.
Liderul nu cere atât de multe lucruri, dar poate oferi peste măsura așteptărilor. Cărțile de leadership ne vorbesc despre acei lideri care au inspirat, motivat, schimbat percepții, au ajutat oameni, dar mai ales au fost prezenți din propria inițiativă și fără nicio constrângere.
Dale Carnegie afirma că lider poți fi dacă respecți anumite principii, iar printre acestea se enumeră: ,,primul pas spre succes este identificarea propriilor calități de conducător”. Astfel, se înțelege că lider poate fi oricine, dar un lider bun este cel care știe să-și identifice singur calitățile ce-l fac demn de urmat de către ceilalți.
Nu are nevoie de o funcție de manager, nu trebuie să fie șef, nu are nevoie de studii în domeniu, nici autoritatea nu-i de folos, liderul trebuie doar să se integreze, să înțeleagă oamenii din jurul său, iar apoi să-i facă să ,,lucreze” împreună pentru atingerea unui obiectiv comun.
Mulți oameni caută acel secret al liderului perfect, alții afirmă că nu există, iar unii consideră că fiecare lider are un secret personal, un ,,instrument secret” care folosit le aduce satisfacție și reușită. Persoanele care au fost recunoscute ca fiind lideri de cei din jurul lor, au afirmat că primul pas este cunoașterea propriei persoane, iar aici sunt ajutați de către inteligența emoțională.
Ce este inteligența emoțională? Aceasta este un cumul de competențe, abilitatea de a te cunoaște și de a-ți gestiona emoțiile, trăirile, sentimentele, dar și empatizarea cu ceilalți.
Liderul are nevoie de anumite capacitățile emoționale, precum:
identificarea și etichetarea sentimentelor
exprimarea sentimentelor
evaluarea intensității sentimentelor
controlul sentimentelor
amânarea recompensei
controlul impulsurilor
reducerea stresului
cunoașterea diferențelor între sentimente și acțiuni
Scara leadershipului arată astfel și ne îndeamnă să pornim de la noi – prima treaptă – și să ajungem la un nivel superior – ultima treaptă -.
Dacă te întrebi cum îți poți dezvolta inteligența emoțională, ai nevoie doar de răbdare și dorință puternică intrisecă, iar unele metode sunt:
nu fugi de emoțiile care-ți provoacă discomfort
nu refuza sentimentele
întreabă-te ,,De ce simți acest lucru?”
să găsești conexiuni între sentimente și momente
să ceri feedback constructiv oamenilor din jurul tău
să-ți scrii gândurile și sentimentele pentru a putea reflecta asupra lor
Când vorbim de lider, vorbim de self awareness, adică conștiința de sine, iar un lider care se cunoaște știe:
valorile personale
pasiunile
de ce-ul deciziilor pe care le ia
ce-l face să reacționeze negativ
obiective personale și profesionale
stări, emoții pe care le are
puncte forte sau slabe
Stiluri de leadership
Conceptul de leadership include și 5 stiluri de leadership care ne acordă o viziune de ansamblu asupra comportamentelor liderilor care le manifestă.
Astfel, putem vorbi de următoarele stiluri:
Stilul autocratic
Stilul laissez-faire
Stilul democratic/participativ
Stilul transformațional
Stilul orientat către sarcini
Echipa
Echipa este alcătuită dintr-un grup de persoane care împărtășesc valori, idealuri comune, care au scopuri, obiective similare, dar mai ales sunt puși să acționeze într-un anumit context.
Când facem parte dintr-o echipă ne dorim în primul rând să avem sentimentul de apartenență, ci să nu fim doar ,,la număr”. Ne gândim și la relațiile pe care le putem avea cu cei din jurul nostru, iar sentimentul de neacceptare este de multe ori cel care preia controlul.
Dar de ce facem parte dintr-o echipă? Cu ce ne ajută? Singuri nu ne putem descurca?
De-al lungul timpului, s-au căutat răspunsuri la aceste întrebări, punându-se în balanță munca în echipă (teamwork) vs. munca individuală (pe cont propriu). Astfel, s-au găsit avantaje și dezavantaje atât pentru una, cât și pentru cealaltă.
Etapele formării echipei
Bruce Wayne Tuckman a fost cel care a cercetat mult dinamica grupurilor, ajungând la concluzia că fiecare echipă trece prin anumite etape pentru a-și atinge scopurile.
În anul 1965, el a numit aceste etape astfel: Forming, Storming, Norming, Performing, Adjourning (această etapă a fost adăugată în anul 1977).
Conluzii
În această lucrare am abordat trei mari concepte cu care ne întâlnim în viața de zi cu zi: managerul, liderul, echipa.
Prima parte a fost despre manager, mai exact despre: rolul managerului, management științific, procesul de management, funcțiile managementului, sistemul de management, potențialul managerial, stiluri manageriale, niveluri de management și despre o paralelă între managerul actual și managerul din viitor.
În a doua parte, liderul a fost actorul nostru, și s-au prezentat informații despre: rolul liderului, influența inteligenței emoționale pentru un lider, capacitățile emoționale de care are nevoie, scara leadershipului și despre stilurile de leadership.
În final, echipa a fost subiectul propus, mai exact: rolul echipei, o paralelă între munca în echipă vs. munca individuală și etapele formării unei echipe.
În această formă, avem la un loc informații care ne ajută să abordăm acești termeni, dar și o perspectivă mai clară asupra lor. Viziunea fiecăruia diferă, de aceea putem avea moduri diferite de a ne comporta, înțelege sau de a aplica anumite comportamente din postura de manager, lider sau membru al unei echipe.
Totuși, acest tabel concluzionează de ce liderul este cel care poate aduce un impact surprinzător în defavoarea unui manager autoritar.
Bibliografie
Blogatu. (2014). Avantaje și dezavantaje ale lucrului în echipă. Preluat pe Aprilie 21, 2017, de pe http://blogatu.eu/avantaje-si-dezavantaje-ale-lucrului-in-echipa/
Carnegie, D. (2011). Liderul poți fi tu . București: Curtea Veche Publishing.
Carnegie, D. (2013). Secretele succesului. București: Curtea Veche Publishing.
Hunsaker, P. L., & Hunsaker, J. (2015). Managing people. London: Dorling Kindersley Limited.
MindTools. (2016). Forming, Storming, Norming, Performing. Preluat pe Aprilie 21, 2017, de pe https://www.mindtools.com/pages/article/newLDR_86.htm
Pârvu, A. (2013). Managementul echipei. Preluat pe Aprilie 21, 2017, de pe https://www.todaysoftmag.ro/article/218/managementul-echipei
pentrucarieră. (2013). Stiluri de leadership. Preluat pe Aprilie 21, 2017, de pe http://www.pentrucariera.ro/instrumente-pentru-cariera/abilitati-de-leadership/stiluri-de-leadership-2/
Stein, J. (2015). Using The Stages of Team Development. Preluat pe Aprilie 21, 2017, de pe http://hrweb.mit.edu/learning-development/learning-topics/teams/articles/stages-development
Tuckman, B. (1965). Developmental Sequence in Small Groups. Psychological Bulletin 63.
Wikipedia. (2017). Tuckman's stages of group development. Preluat pe Aprilie 21, 2017, de pe https://en.wikipedia.org/wiki/Tuckman%27s_stages_of_group_development
INSTRUCȚIUNI
Introducere
Lucrarea de față prezintă trei actori diferiți: managerul, liderul, echipa în același cadru, dar din perspective diferite. Fiecare vine la pachet cu trăsăturile sale unice, cu rolul stabilit, dar și cu explicația la întrebarea: ,,De ce este nevoie de mine?”.
În zilele noastre, ne întâlnim cu cei trei termeni zilnic, în diferite împrejurări: la școală, facultate, locul de muncă, organizații de voluntariat sau în activități sportive, artistice, culturale. Câteodată ne întrebăm de ce există, de ce sunt importanți pentru noi și dacă n-ar exista, oare ce s-ar întâmpla?!
Chiar dacă nu știm să-i definim pe fiecare ca la carte, ca în dicționar sau cum spun oamenii din domeniu, totuși putem da o explicație subiectivă din ce credem noi sau cum percepem noi lucrurile. Nu ai nevoie de cuvinte complicate, termeni specifici sau exprimări avizate, te poți uita la interacțiunile tale cu un manager, momentul când ai fost lider sau la echipele din care faci parte și poți vorbi cu siguranță despre ,,actorii” noștri.
Fiind atrasă de domeniul managementului și al leadershipului, după o informare îndelungată din cărți, reviste, articole despre aceste subiecte, dar și prin participări consecutive la traininguri, workshopuri sau cursuri, pot să aduc și o mică contribuție personală despre aceste subiecte.
Astfel, lucrare ,,Managerul. Liderul. Echipa” va combina partea teoretică cunoscută în manualele de management sau în cele de leadership cu explicații și exemple din viața de zi cu zi în care actorii sunt puși în contexte diferite.
Structura este împărțită în trei subiecte pe care le voi aborda:
Managerul
Liderul
Echipa
Managerul
Cine este? Ce face? Avem nevoie de el? Acestea sunt unele din întrebările care se pun adesea când vine vorba de cuvântul ,,manager”. În zilele noastre, managerul este cel mai râvnit rol pe care oamenii vor să-l aibă la locul de muncă, chiar dacă fac parte dintr-o firmă de mici dimensiuni sau dintr-o multinațională.
Mulți dintre autorii cărților, revistelor sau al altor publicații din domeniul managementului și-au adus o contribuție personală, fiecare având viziuni ușor diferite despre ,,manager”. De la titlul de ,,șef” la ideea de autoritatea supremă, la persoana care dă ordinele și se asigură că ceilalți le execută.
Fiecare poate defini într-un mod propriu conceptul de manager, dar adesea se afirmă că mangerul este persoana care deține un post managerial, având autoritate asupra deciziilor și sarcinilor care se adoptă, acestea influențând acțiunile și comportamentele altor personae, de obicei cei care le execută.
Dacă cu câțiva în urmă, termenul începea să-și facă apariția, fiind preluat de puține persoane și în contexte limitate, astăzi s-au dezvoltat numeroase concepte, clasificări, definiții în jurul verbului de bază ,,to manage”, de exemplu: management – al reusrselor, timpului, științific – , stiluri manageriale, potențialul managerial, posturi manageriale, procesul de management, funcțiile managementului, sistemul de management.
Managementul științific
Profesorul Ovidiu Nicolescu definea managementul științific ca ,,ansamblul proceselor prin care elementele teoretico-metodologice furnizate de știința managementului sunt operaționalizate în practica socială”.
Există 5 caracteristici ale managentului științific:
are un pronunțat caracter aplicativ și constă în activitatea zilnică a conducătorilor de la toate nivelurile ierarhice
din punct de vedere al conținutului și modului de manifestare este divers și eterogen
are un pronunțat caracter uman
este complex și aplicarea lui presupune o dificultate deosebită
are un caracter de masă
Procesul de management
Acesta este definit ca ansamblul fazelor prin care se determină obiectivele organizației, resursele și procesele de muncă necesare realizării lor și executanții acestora, prin care se integrează și controlează munca personalului, în vederea îndeplinirii eficiente a țelurilor propuse.
Procesul de management include și trei faze de derulare, respectiv: previzională, operaționalizare și comensurare și interpretare a rezultatelor.
Trăsăturile procesului de management:
este unitar
este tipic
este contextual
este orientat pe conducerea oamenilor
este continuu
Funcțiile managentului
previziune – ce trebuie și ce poate fi realizat în firmă
organizare – cine și cum contribuie la realizarea obiectivelor
coordonare – organizarea în dinamică
control – de ce personalul participă la realizarea obiectivelor
evaluare – cu ce rezultate s-a finalizat munca depusă
Sistemul de management
Sistemul de management este ansamblul elementelor de natură decizională, informațională, metodologică și organizatorică din firmă și relațiile ce se stabilesc între acestea pentru realizarea obiectivelor în condiții de eficiență.
Componentele sistemului de management:
Subsistemul decizional
Subsistemul informațional
Subsistemul metodologic
Subsistemul organizatoric
Potențialul managerial
Calități intelectuale (inteligență, memorie, capacitate de efort, capacitate de concentrare, capacitate de previziune, imaginative, spirit de observație) + caracter (sinceritate, onestitate, modestie, curaj, fermitate)
Cunoștințe, aptitudini, deprinderi de specialitate
Cunoștințe (conținutul funcțiilor de management, a sistemului de management cu componentele lui, funcțiunile organizației) + aptitudini de management (fler, intuiție, spontaneitate, capacitatea de comunicare, creativitate, conștiinciozitate, capacitatea de a decide, capacitatea de a conduce)
Stiluri manageriale
Niveluri de management
Unii oameni din domeniu, consideră că în timp lucrurile se vor schimba, iar managerul își va revizui puțin viziunea, comportamentul, fiind mult mai open-minded.
Cu 30 de ani în urmă, acest comportament autoritar era promovat și chiar acceptat ca fiind exemplu de lucru pentru manageri. Ei considerau că doar așa se pot impune în fața angajaților, pot obține rezultatele cele mai bune, dar mai ales că vor primi respectul pe care-l meritau fiind în funcția repectivă.
Dar, lumea a evoluat, odată cu mediul business, organizațiile au prins alt contur. Au început realiza că este nevoie de schimbări pentru ca rezultatele să apară, iar cea mai importantă resursă este cea umană, pe care cu greu o șlefuiești după bunul plac.
Pentru ca resursele umane să fie productive, au nevoie de un context prielnic, dar mai ales de manageri buni care să-i știe să-i conducă spre obiectivele planificate.
În acest tabel, am făcut o paralelă între managerul din prezent și cel din viitor.
Liderul
Dacă până acum, am vorbit despre manager – persoana dintr-o ierarhie, cu un rol formal și cu autoritate deplină, când vine vorba de lider, lucrurile se schimbă.
Liderul nu cere atât de multe lucruri, dar poate oferi peste măsura așteptărilor. Cărțile de leadership ne vorbesc despre acei lideri care au inspirat, motivat, schimbat percepții, au ajutat oameni, dar mai ales au fost prezenți din propria inițiativă și fără nicio constrângere.
Dale Carnegie afirma că lider poți fi dacă respecți anumite principii, iar printre acestea se enumeră: ,,primul pas spre succes este identificarea propriilor calități de conducător”. Astfel, se înțelege că lider poate fi oricine, dar un lider bun este cel care știe să-și identifice singur calitățile ce-l fac demn de urmat de către ceilalți.
Nu are nevoie de o funcție de manager, nu trebuie să fie șef, nu are nevoie de studii în domeniu, nici autoritatea nu-i de folos, liderul trebuie doar să se integreze, să înțeleagă oamenii din jurul său, iar apoi să-i facă să ,,lucreze” împreună pentru atingerea unui obiectiv comun.
Mulți oameni caută acel secret al liderului perfect, alții afirmă că nu există, iar unii consideră că fiecare lider are un secret personal, un ,,instrument secret” care folosit le aduce satisfacție și reușită. Persoanele care au fost recunoscute ca fiind lideri de cei din jurul lor, au afirmat că primul pas este cunoașterea propriei persoane, iar aici sunt ajutați de către inteligența emoțională.
Ce este inteligența emoțională? Aceasta este un cumul de competențe, abilitatea de a te cunoaște și de a-ți gestiona emoțiile, trăirile, sentimentele, dar și empatizarea cu ceilalți.
Liderul are nevoie de anumite capacitățile emoționale, precum:
identificarea și etichetarea sentimentelor
exprimarea sentimentelor
evaluarea intensității sentimentelor
controlul sentimentelor
amânarea recompensei
controlul impulsurilor
reducerea stresului
cunoașterea diferențelor între sentimente și acțiuni
Scara leadershipului arată astfel și ne îndeamnă să pornim de la noi – prima treaptă – și să ajungem la un nivel superior – ultima treaptă -.
Dacă te întrebi cum îți poți dezvolta inteligența emoțională, ai nevoie doar de răbdare și dorință puternică intrisecă, iar unele metode sunt:
nu fugi de emoțiile care-ți provoacă discomfort
nu refuza sentimentele
întreabă-te ,,De ce simți acest lucru?”
să găsești conexiuni între sentimente și momente
să ceri feedback constructiv oamenilor din jurul tău
să-ți scrii gândurile și sentimentele pentru a putea reflecta asupra lor
Când vorbim de lider, vorbim de self awareness, adică conștiința de sine, iar un lider care se cunoaște știe:
valorile personale
pasiunile
de ce-ul deciziilor pe care le ia
ce-l face să reacționeze negativ
obiective personale și profesionale
stări, emoții pe care le are
puncte forte sau slabe
Stiluri de leadership
Conceptul de leadership include și 5 stiluri de leadership care ne acordă o viziune de ansamblu asupra comportamentelor liderilor care le manifestă.
Astfel, putem vorbi de următoarele stiluri:
Stilul autocratic
Stilul laissez-faire
Stilul democratic/participativ
Stilul transformațional
Stilul orientat către sarcini
Echipa
Echipa este alcătuită dintr-un grup de persoane care împărtășesc valori, idealuri comune, care au scopuri, obiective similare, dar mai ales sunt puși să acționeze într-un anumit context.
Când facem parte dintr-o echipă ne dorim în primul rând să avem sentimentul de apartenență, ci să nu fim doar ,,la număr”. Ne gândim și la relațiile pe care le putem avea cu cei din jurul nostru, iar sentimentul de neacceptare este de multe ori cel care preia controlul.
Dar de ce facem parte dintr-o echipă? Cu ce ne ajută? Singuri nu ne putem descurca?
De-al lungul timpului, s-au căutat răspunsuri la aceste întrebări, punându-se în balanță munca în echipă (teamwork) vs. munca individuală (pe cont propriu). Astfel, s-au găsit avantaje și dezavantaje atât pentru una, cât și pentru cealaltă.
Etapele formării echipei
Bruce Wayne Tuckman a fost cel care a cercetat mult dinamica grupurilor, ajungând la concluzia că fiecare echipă trece prin anumite etape pentru a-și atinge scopurile.
În anul 1965, el a numit aceste etape astfel: Forming, Storming, Norming, Performing, Adjourning (această etapă a fost adăugată în anul 1977).
Conluzii
În această lucrare am abordat trei mari concepte cu care ne întâlnim în viața de zi cu zi: managerul, liderul, echipa.
Prima parte a fost despre manager, mai exact despre: rolul managerului, management științific, procesul de management, funcțiile managementului, sistemul de management, potențialul managerial, stiluri manageriale, niveluri de management și despre o paralelă între managerul actual și managerul din viitor.
În a doua parte, liderul a fost actorul nostru, și s-au prezentat informații despre: rolul liderului, influența inteligenței emoționale pentru un lider, capacitățile emoționale de care are nevoie, scara leadershipului și despre stilurile de leadership.
În final, echipa a fost subiectul propus, mai exact: rolul echipei, o paralelă între munca în echipă vs. munca individuală și etapele formării unei echipe.
În această formă, avem la un loc informații care ne ajută să abordăm acești termeni, dar și o perspectivă mai clară asupra lor. Viziunea fiecăruia diferă, de aceea putem avea moduri diferite de a ne comporta, înțelege sau de a aplica anumite comportamente din postura de manager, lider sau membru al unei echipe.
Totuși, acest tabel concluzionează de ce liderul este cel care poate aduce un impact surprinzător în defavoarea unui manager autoritar.
Bibliografie
Blogatu. (2014). Avantaje și dezavantaje ale lucrului în echipă. Preluat pe Aprilie 21, 2017, de pe http://blogatu.eu/avantaje-si-dezavantaje-ale-lucrului-in-echipa/
Carnegie, D. (2011). Liderul poți fi tu . București: Curtea Veche Publishing.
Carnegie, D. (2013). Secretele succesului. București: Curtea Veche Publishing.
Hunsaker, P. L., & Hunsaker, J. (2015). Managing people. London: Dorling Kindersley Limited.
MindTools. (2016). Forming, Storming, Norming, Performing. Preluat pe Aprilie 21, 2017, de pe https://www.mindtools.com/pages/article/newLDR_86.htm
Pârvu, A. (2013). Managementul echipei. Preluat pe Aprilie 21, 2017, de pe https://www.todaysoftmag.ro/article/218/managementul-echipei
pentrucarieră. (2013). Stiluri de leadership. Preluat pe Aprilie 21, 2017, de pe http://www.pentrucariera.ro/instrumente-pentru-cariera/abilitati-de-leadership/stiluri-de-leadership-2/
Stein, J. (2015). Using The Stages of Team Development. Preluat pe Aprilie 21, 2017, de pe http://hrweb.mit.edu/learning-development/learning-topics/teams/articles/stages-development
Tuckman, B. (1965). Developmental Sequence in Small Groups. Psychological Bulletin 63.
Wikipedia. (2017). Tuckman's stages of group development. Preluat pe Aprilie 21, 2017, de pe https://en.wikipedia.org/wiki/Tuckman%27s_stages_of_group_development
INTRODUCERE
Globalizarea a devenit un termen viral în lumea cotidiană, un concept tot mai utilizat în toate domeniile din societate. Chiar dacă pentru noi toți globalizarea nu reprezintă o noutate, acest termen cuprinde dimensiuni și influențe necunoscute încă de majoritatea oamenilor. Nu realizăm impactul pe care îl guvernează asupra lucrurilor care ne înconjoară, asupra tuturor domeniilor de activitate, precum cel economic, tehnologic, cultural, religios, social, etc. În special, tinerii sunt cei atrași de iluzia globalizării, pentru că aceasta oferă experințe noi ce permit dezvoltarea mediului în care trăiesc.
Aflați la o vârstă a controverselor, a căutării unor răspunsuri existențiale despre lume, tânărul are misiunea de a cerceta, de a încerca să găsească un răspuns, indiferent de metoda aleasă. Astfel, această perioadă îi permite tânărului să fie deschis la experiențele din jurul său și la mediul care le influențează. Crescut într-un cadru care, în general, reprezintă globalizare, unde toate activitățile legate de comunicare, învățare, căutare de informații, distracție sunt în mare măsură legate de mediul internațional, dezvoltarea tânărului va fi pe deplin influențată de aceasta.
Scopul acestei lucrări este de a vedea implicarea globalizării asupra percepției sociale a tinerilor. Principalele obiective ale lucrării sunt definite de modul în care globalizarea a construit diferite percepții asupra lumii, fiind ulterior asimiliate de tinerii studenți din ziua de azi. În acest sens, vom încerca să preluăm principalele opinii despre procesul de globalizare și despre implicațiile pe care acesta le are asupra tinerilor. Dorim să observăm cum progresul acestui fenomen a afectat sau nu dezvoltarea social și psihică a tânărului.
ANALIZA ȘTIINȚIFICĂ A LITERATURII TEORETICE RELEVANTE
O să trecem mai departe la conceptele teoretice despre globalizare. În acest sens, nu s-a reușit conturarea unei definiții clare a acestei noțiuni, deoarece așa cum se afirmă și în lucrările de specialitate este dificil să definești un proces foarte complex, fiecare autor identifică diferite dimensiuni și laturi ale sale. În acest sens, mai mulți sociologi au definit acest concept din mai multe perspective. Unul dintre aceștia este George Ritzer, care consideră că „este cel mai important și amplu fenomen al prezentului, fiind greu de imaginat un scenariu în urma căruia să-și încetinească ritmul sau să înceteze” (Ritzer, 2010, p.241), astfel, înțelegem că globalizarea ocupă un loc privilegiat în prezent, iar viața nu poate fi proiectată în lipsa acesteia. De asemenea Ritzer oferă și o definție ce ține de domeniul economic, unde afirmă că globalizarea reprezintă un prilej pentru statele moderne capitaliste, dar și pentru organizațiile mari de a acapara întâietatea pe glob. (Ritzer, 2010, p.33).
Din punct de vedere sociologic, globalizarea este privită de Anthony Giddens ca o schimbare fundamentală în viața cotidiană, afectând atât părțile personale, intime ale acesteia, cât și pe cele profesionale. Astfel, se presupune a avea un impact asupra percepției despre propria persoană, cât și despre grupurile din care provenim. (Giddens, 2010, p.64).
Din perspectiva ecologică, Vasile Stănescu afirmă că „Cele mai amenințătoare fenomene globale de degradare a mediului sunt provocate de acțiunea necontrolată a societății umane asupra mediului natural. Schimbarea climei și încălzirea globală sunt consecințele directe ale intervenției omului, prin defrișarea nesăbuită a pădurilor.” (Stănescu, 2009, p.78). Principala cauză a degradării mediului înconjurător este reprezentată de neglijența umană. Deși poate inconștienți de acest fapt, continuăm să acționăm iresponsabil, atitudine care poate avea repercusiuni dăunătoare. Este important să menționăm că o implicare mai activă din punct de vedere global ar putea să rezulte importante progrese cu beneficii vizibile asupra mediului înconjurător.
„Globalizarea este un fenomen multidimensional în care tehnologia informatică, împreună cu alte tehnologii, se extind global. […] Interdependențele cresc și se regăsesc în toate aspectele vieții noastre” (Davis, 2003, p. 1). Avansând în mod continuu, tehnologia devine un mod de viață, ceea ce presupune că utilizarea ei reprezintă, în fond, o ocupație generală, comună sau spontană. Activitățile obișnuite legate de comunicare, învățare, căutare de informații, distracție sunt în mare măsură legate de tehnologie, de aceea, ea nu va putea fi exclusă niciodată, indiferent de consecințele pe care le are asupra societății. Ea poate deveni factor inhibator sau stimulator pentru om, ea fiind subordonată acțiunii directe a acestuia.
Astfel, toate eforturile care au dus la definirea globalizării ca întreg au conținut termeni ce desemnează domenii precum scoietatea, economia, mediul, tehnologia, etc. Globalizarea devine, astfel, evoluția normală a relațiilor interumane. Nu se poate nega faptul că în viitorul apropiat lumea va fi un tot unitar, cu valori și norme comune, unde fiecare societate vine cu un plus original la ceea ce va forma globalizarea. Aceste consecințe vor avea un impact și mai profund asupra generației tinere, în condițiile în care, aceștia evoluează odată cu globalizarea și preiau în mod direct ideile și percepțiile oferite de aceasta. Nu ne referim la faptul că globalizarea ar putea ucide ceea ce face un stat să se diferențieze de celelalte, ci la faptul că această dezvoltare îl ajută pe tânăr să trăiască concomitent cu evoluția exterioară, dar și cu ceea ce este deja specific țării din care provine.
Născuți în această era a globalizării, tinerii se adaptează tot mai ușor schimbărilor ce se afirmă în lume. Ei devin tot mai receptivi asupra modului în care globalizarea ar putea să aibă un impact asupra modului lor de viață. Deși poate inconștienți de „boom-ul” globalizării și de influența pe care o are asupra vieții lor psihice și sociologice, studenții se adaptează noilor schimbări și coexistă indiferenți cu acestea.
Vom analiza în continuare fiecare domeniu al globalizării aflat în legătură directă cu tinerii, în special cu studenții din ziua de azi.
GLOBALIZAREA DIN PUNCT DE VEDERE SOCIAL
Trăim într-o perioadă, în care viața noastră socială este controlată de fenomenul globalizării. Transformările care au loc pot influența vechile obiceiuri religioase, tradiții, norme și valori, ele putând fi uitate de către oameni, axându-se pe noutatea adusă de mediul internațional. Cei mai receptibili la aceste schimbări sunt tinerii. Din perspectiva sociologului Anthony Giddens, globalizării reprezintă schimbarea considerabilă a modului în care se petrec experiențele noastre cotidiene, iar așa cum societățile în care trăim suferă din ce în ce mai multe transformări, instituțiile care le-au întemeiat au devenit neadecvate. Acestea îndrumă la redefinirea „aspectelor sociale personale si intime ce țin de viața noastră, precum familia, rolurile de gen, sexualitatea, identitatea personală, interacțiunile noastre cu ceilalți și relațiile de muncă. Modalitatea în care gândim despre noi înșine și legăturile noastre cu ceilalți sunt profund modificate de globalizare” (Giddens, 2010, p.64).
Globalizarea a avut un impact uriaș pentru lumea întreagă, devenită un global village, printr-o gamă densă de rețele moderne de comunicare și interconexiuni (chat, web, Facebook, etc), care ne permit să păstrăm relațiile interumane. Globalizarea răspunde la necesitățile sociale, schimbul cultural oferă accesul la diversitatea culturală a altor țări, prin asta ni se oferă o multitudine de opțiuni, cum ar fi: filmele de la Hollywood și Bollywood, seriale și emisiuni TV, jocurile (Pokemon, GTA, etc), muzică, mâncare (Mc, KFC, Starbucks, Coca- Cola), site-urile prin care se pot răspândii informațiile, opiniile, în întreaga lume.
Existența multitudinii de factori și de influențe au dus la formarea unor grupuri care luptă pentru anumite drepturi și convingeri, una dintre ele fiind mișcarea feministă. Libera circulație a oamenilor pe toate teritoriile lumii, duce la o schimbare socială de maximă intensitate, deoarece toate lucrurile care se petrec pe teritorii diferite, ajung să aibă o direcție comună.
Aspectul etnic al globalizării, care presupune transmiterea culturilor naționale pe toate teritoriile Globului pentru a se construi o cultură globală. Principalul impact pe care îl are acest proces este în distrugerea specificului național al fiecărei țări. ”Americanizarea” culturii nu poate fi respinsă, începând să pună în pericol de distrugere obiceiurile și tradițiile regionale și locale.
Cei care pot încetini eroziunea statului national sunt tinerii, care pot prin educația în spiritul valorilor, normelor morale și autentice ale țării noastre, prin care pot distinge ceea ce ar trebui sau nu să asimileze țara noastră. Însă, eroziunea statului national în România este un fenomentot mai prezent, cu o putere avansată, deoarece societatea devine tot mai receptivă la elementele supranaționale.
GLOBALIZAREA DIN PUNCT DE VEDERE TEHNOLOGIC
Născuți în era digitală, tinerii se adaptează tot mai ușor noilor tendințe tehnologice. Privind tehnologia ca o principală cauză a globalizării, deoarece studentul coexistă cu acest proces, se ajunge la ideea conform căreia mediul „digital” din care provine, devine, mai degrabă, o corespondență între ceea ce este studentul și societatea în care se dezvoltă. Tehnologia joacă astfel un rol foarte important în evoluția lui.
Aflat la o varsta a controverselor, este in căutare continuă de răspunsuri, iar cea mai bună metodă de a le obține se afla in mediul din care provine. Astfel, „boom-ul” tehnologic din ultimii ani a acaparat modul de viață actual, devenind, peste tot în lume, un agent al schimbării nu doar exterioare, cât și interioare a individului. În acest context, tânărul este și el adeptul acestui mod de a-și trăi viața și îl transpune în răspunsuri pentru problemele existențiale la care ia parte. Tehnologia acaparează toate domeniile importante pentru generația tânară, astfel comunicarea, educația, chiar si distracția, se transformă in mecanisme digitale ce influențează tot mai mult societatea actuală tânărului. Pentru tinerii din ziua de azi tehnologia reprezinta un element esential al vietii.
În ceea ce privetșe tehnologia modernă, Rădăcina Oana-Elena afirmă ca „pentru tinerii generației digitale noua tehnologie reprezintă o variabilă importantă a existenței. Mediul social și spațiul virutal interferează reciproc, în contextul în care lumea virtuală servește ca un teren de explorare pentru problemele de dezvoltare din lumea fizică, cum ar fi identitatea, formarea și dezvoltarea relațiilor, pregătirea școlară sau profesională.” (Rădăcina, 2015, p.6). Asocierea dintre tehnologie și dezvoltarea tânărului este subliniată și aici. În acest sens, mediul din care provine are o influență asupra dezvoltării personalității tânărului. „Terenul de explorare” al lumii digitale reprezintă, de fapt, pasajul spre răspunsurile pe care tânărul, aflat la vârsta continuei cercetări despre sine și mediul din care provine, le caută.
Privind tehnologia strict din punct de vedere social, nu putem omite impactul rețelelor de socializare asupra cărora tânărul optează în mod continuu. Analizând una dintre cele mai utilizate rețele de socializare, Facebook, se poate observa cum aceasta poate îmbunătății, dezvolta și consolida relațiile interumane. Studenții sunt preocupați în mod activ de această idee de interconectivitate neîncetată. De altfel, majoritate informațiilor sunt transmise sau obținute prin intermediul acestor rețele de socializare. Mai mult decât atât, acesta îi permite să se dezvolte din punct de vedere personal, să-și formeze relații, sau să evolueze și din punct de vedere profesional.
MCDONALDIZAREA SOCIETĂȚII
Un aspect al globalizării pe care îl întâlinim din ce în ce mai des în viețiile studenților sunt restaurantele McDonald’s, al cărui specific este de origine americană. Mc Donald’s este asociat de multe ori cu termenul globalizare, care se dezvoltă și se răspândește în țările lumii. Ritzer consideră McDonaldizarea procesul prin care principiile restaurantului fast-food încep să domine din ce în ce mai multe sectoare în societatea americană, precum și în restul lumii. (Ritzer, 2003, p. 17). Acest fenomen distruge individualitatea și personalitatea mâncării cu specific românesc, prin adoptarea stilului de viață american.
Sistemele mcdonaldizării sunt generate de către Statul American în restul lumii, promovându-l în alte țări, ca pe un imperialism cultural. Restaurantele se adaptează după specificul national al fiecărei țări, dar specificul său american influențează societatea ca întreg.
McDonald’s este alcătuit din patru dimensiuni: eficiență, calculabilitate, previzibilitate și control. Prin acestea se impun politicile companiei, eficacitatea își are esența prin „punerea clienților la treabă”. Calculabilitatea are ca principală consecință pozitivă producerea rapidă unor mari cantități de produse, dar această rapiditate duce la insatisfacția clienților pentru că iau masa pe fugă și mâncarea este mediocră chiar dacă este multă. Previzibilitatea înseamnă siguranța și „confortul de a găsi întotdeauna ceea ce te aștepți că vei găsi”. Controlul se referă la a-i face pe oameni să-și cheltuiască banii, iar apoi să plece pentru a elibera mesele, sunt controlați clienții, angajații, procesele de producție și produsele finale. (Anastasiu, 2011, p.138).
GLOBALIZAREA DIN PUNCT DE VEDERE ECONOMIC
Nu se poate nega faptul că globalizarea implică și o uniformizare din punct de vedere economic. Globalizarea economică este un proces recent, așa cum afirmă și George Soros. Imediat după încheierea celui de al Doilea Război Mondial, se încearcă controlarea tranzacțiilor internaționale ale ficărui stat de instituții precum: Banca Mondială sau Fondul Monetar Internațional. Aceste instituții au fost, de altfel, înființate cu scopul de a spori nu numai inveștițiile, ci și pentru a înlesni comerțul international. (Soros, 2002, p. 23)
Privind latura economică a lucrurilor, totul unitar pe care globalizarea încearca să-l formeze nu reprezintă altceva decât o interdependență economică între statele lumii. La acest lucru face referire și Ionuț Anastasiu, care susține că economia mondială este împărțită în trei tipuri de națiuni: „națiunile centru”, „periferice” și „semiperiferice”. În acest sens, cele centrale reprezintă, de fapt, națiuniile cu o economie avansată, bazată, în special, pe servicii și industrie. În ceea ce privește periferia, aici lucrurile se află în opoziție directă, în condițiile în care, economia se bazează pe importul materiei prime și a produselor agricole către națiuniile centarele, de unde obțin produse prelucrate. Națiunea semiperiferică ocupă o poziție mijlocie între cele două extreme, unde se combină economia influențată de industrie și servicii, dar și cea bazată pe exportul materiei prime și produselor agricole. Pe această grupare se bazează, deci, economia mondială, deoarece economiile centrale explotează perferia. (Anastasiu, 2011, p.124-125)
Însă această teorie a fost puternic infirmată, în condițiile în care se afirmă că exploatarea statelor periferice de către cele centrale, nu face altceva decât să împiedice evoluția lor. Excertitarea de putere se realizează prin furnizarea de muncă ieftină și materii prime de la națiuniile periferice. În fine, și această idee este criticată, deoarce nu se explică cum anumite state au reușit sa ajungă la stadiul de națiuni centrale.
În ceea ce privește globalizarea economică actuală nu putem omite faptul că una dintre cele mai mari puteri economice, mai ales din punct de vedere comercial, este China. În acest context, autorul George Soros afirmă următoarele „China, în realitate, are economia cea mai dinamicã din lumea de astãzi, ea dispune de o infinită mînă de lucru ieftină, dar fãră drept de asociere, iar productivitatea muncii a crescut datorită dezvoltării infrastructurii, a transportului, serviciilor bancare etc. Productivitatea a crescut, dar de ea a beneficiat mai curînd capitalul, și nu forța de muncă, și aceasta deoarece nu există libertate de asociere.” (Soros, 2002, p. 167-168). China reprezintă o construcție economică bine structurtă, un puternic magnet de investiții internaționale directe, ce are la bază o forță de muncă ieftină, dar care datorită lipsei de infomații și de putere de exprimare va deschide un drum către colaps.
METODOLOGIE
Reprezentând un subiect de interes general, fiind vast și având o gamă largă de subcomponente, pentru analiza lui se pot aplica toate metodele de cercetare. Datorita faptului ca globalizarea reprezinta, în fond, un fenomen cu rezultate imense și observabile, am recurs la mai multe metode de a-l analiza.
Principalele obiective ale cercetării sunt definite de modul în care globalizarea a construit diferite percepții asupra lumii, fiind ulterior asimiliate de tinerii studenți din ziua de azi. În acest sens, am încercat să preluăm principalele opinii despre procesul de globalizare și despre implicațiile pe care acesta le are asupra tinerilor.
Cercetarea lucrării s-a realizat printr-o analiza de conținut a unor documente de specialitate din acest domeniu. Am optat, de asemenea, pentru o metoda cantitativă care ne-a oferit posibilitatea de a analiza din punct de vedere statistic rezultatele obținute . Astfel, am ales sondajul de opinie ca metoda de cercetare. Acesta a avut la bază un chestionar de opinie, atașat în anexă.
Chestionarul ne permite obținerea unor rezultate precise, reprezentative pentru o analiza statistică, ceea ce presupune o cercetare în profunzime, concluzivă. Această metodă cantitativa ne permite să obținem rezultate de suprafță, dar care reflectă perfect opinia studențiilor despre globalizare.
Fiind o lucrarecare ce vizează percepția studenților despre globalizare, am ales ca populație reprezentativă pentru universul de cercetare tinerii studenți ai anului niveritar 2016-2017, licență și master, de la mai multe facultăți din București. Eșantionul cercetării este alcătuit din tineri cu vârste cuprinse între 18 și 28 de ani. Chestionarul a fost aplicat în decurs de două saptămâni, în timpul cărora am urmărit obținerea opiniilor studențiilor cu privire la fenomenul de globalizare. Mai mult decat atât, fiind o cercetare ce implică generația tânără de astăzi, chestionarul a fost aplicat pe platforma online, prin intermediul Facebook, Gmail si Yahoo mail.
Chestionarul a fost împartit in șase categorii, astfel întrebarile urmăresc mai multe domenii unde globalizarea are influente puternice, ordinea întrebărilor fiind stabilită în funcție de acest criteriu. În primul rand, chestionarului se deschide cu întrebări ce vizează obținerea de informații despre persoana intervievată, urmând ca, ulterior să se folosească mai multe întrebări închise, care au ca scop observarea opiniei studenților despre globalizare.
ANALIZA DATELOR OBȚINUTE ÎN URMA STUDIULUI DE CAZ:
Chestionarul despre percepția studenților asupra globalizării, este un chestionar de opinii, reflecție și judecată din partea studenților, dar și despre acțiunile pe care le desfășoară vizavi de tematica propusă.
Asigurarea anonimatului, a adus un plus acestui chestionar prin receptivitatea liberă a subiecților de a răspunde. Numărul chestionarelor aplicate: 42. În urma distribuirii acestui chestionar, s-au înregistrat următoarele răspunsuri:
Inițial am încercat sa obținem date personale despre respondenți, în acest sens am urmărit să aflăm vârsta, domiciliul și naționalitatea. Cei mai mulți respondenți s-au situat între 18-21 de ani reprezentând 88,1% din eșantion, între 22-25 de ani 9,5 %, iar între 26-28 de ani 2,4%, predominând studenții din zona rurală cu 54,8%, de naționalitate română.
Fig.1 Repartizarea pe vârste a respondenților Fig.2 Distribuția respondenților pe zone rural/urban
Sursa proprie (administrat de Google Drive) Sursa proprie (administrat de Google Drive)
În ceea ce privește acordul asupra afirmației conform căreia „globalizarea reprezintă o uniformizare totală a lumii”, 59,5% dintre cei chestionați au răspuns cu acord parțial, 14,3% cu acord total, iar restul de 9.5% s-au declarat indiferenți cu privire la acest subiect. Un singur respondent și-a exprimat dezacordul total în legătură întrebarea menționată mai sus.
Fig.3
Sursa proprie (administrat de Google Drive)
Pentru a avea o imagine mai clară despre globalizarea în viața studenților, aceștia au avut de ales dintr-o listă de termini considerați consecințe directe ale globalizării: internet, relații internaționale, americanizare, liberalizare, eroziunea statului national, Securitate, dezvoltare, Mc Donald, Hollywood, Apple, Microsoft. Termenul asociat cel mai des cu globalizarea este internetul (76,2%), urmat de relațiile internaționale, liberalizarea și dezvoltarea.
Fig.4
Sursa: proprie (administrat de Google Drive)
La întrebarea: „Din punctul dumneavoastră de vedere, în ce domenii a avut globalizarea influență majoră?” marea majoritate a răspuns în domeniul social, tehnologic și cultural. La următoarea întrebare „Care credeți că ar trebui să fie domeniile unde globalizarea nu are și nu ar trebui să aibă un mare impact?”, cele mai comune trei răspunsuri sunt specificul național, cultura și religia. Este important să menționăm că ce mai aleasă variantă se află într-un proces de eroziune, răspunsurile libere de la întrebarea care îi urmează, confirmă faptul că studenții consideră implicarea globalizării în specificul național un risc. De asemenea, întrebați dacă consideră că ar trebui limitat procesul de americanizare care implică și aimilarea de noi sărbători, 63,4% au răspuns că ar trebui limitat, doar 9,5% că ar trebui lăsat să continuie, în timp ce 26,2% nu au un răspuns.
Alte riscuri pe care studenții care au fost chestionați le asociază globalizării sunt: uniformizarea, dependența populației față de factorii globalizării, poluarea, riscul social, riscul de a fi supravegheat în permanență, neînțelegerile statale.
Cu privire la principalul avantaj pe care îl implică globalizarea, studenții au avut păreri diversificate: dezvoltarea în toate planurile și a unui mod de trai mai bun, accesul la informație, comerțul, depășirea unor bariere lingvistice și educative, comunicarea și integrarea internațională eficiență, dezvoltarea economiei și a tehnologiei, reducerea majoră a conflictelor culturale, unificare, stabilirea relațiilor interumane, trecerea liberă între țările Uniunii Europene.
Un număr destul de mare dintre cei chestionați (85,7%) au afirmat că globalizarea generează o creștere a posibilității de angajare a tinerilor absolvenți ai studiilor universitare.
36,6% dintre respondenți sunt parțial de acord cu afirmația: „Globalizarea este o procedură ce permite celor puternici să profite din plin de cei slabi.” – Alejandro Llano. În schimb, 29,3% se declară neutrii, urmând ca 24,4% să fie total de acord, în timp ce doar 7,3% își susțin dezacordul total cu privire la afirmația lui Alejandro Llano.
Fig.5
Sursa: proprie (administrat de Google Drive)
Circa 90% dintre respondenți sunt de acord că America este principala influență în procesul de globalizare, restul de aproximativ 10% consideră ca principalele influențe China, Rusia și Germania.
Studenții, în proporție de 92,9% apreciază limba engleză devenită principala limbă de comunicare între oameni, ca fiind un element benefic adus de globalizare.
Cu privire la restaurantele Mc Donald’s, tinerii au răspuns la întrebarea: „Când vedeți sau auziți despre deschiderea unui McDonald’s în orașele din întreaga lume, simțiți, în general, un sentiment de satisfacție sau nu?” în proporție de 64,3% că nu sunt interesați de acest eveniment, 21,4% că au un sentiment de insatisfacție, iar restul s-au declarat satisfăcuți cu privire la acest subiect.
Următoarea întrebare a urmărit preferința respondenților asupra unor elemente care ar putea sau nu să provină din mediul internațional. Astfel, în ceea ce privește jocurile video și desenele animate respondenții le-au preferat în cea mai mare măsură pe cele naționale, în schimb filmele și muzica au înregistrat o preferință înclinată mai mult către mediul internațional.
Fig. 6
Sursa: proprie (administrat de Google Drive)
În legătură cu problemele de mediu, la întrebarea: „Se presupune că multe probleme de mediu sunt de natură globală, iar singura cale de a le rezolva este de a convinge toate țările să se implice în abordarea acestor probleme. În ce măsură sunteți de acord cu această afirmație?”, 47,6% au răspuns că în foarte mare măsură.
Referitor la principalele surse de informare pe care le utilizează stundenții, primele trei surse alese sunt: internetul, Tv-ul și cărțile.
Fig.7
Sursa: proprie (administrat de Google Drive)
Se observă cum studenții care au fost chestionați sunt la curent cu evenimentele petrecute pe plan international. Astfel:
Fig. 8
Sursa: proprie (administrat de Google Drive)
La întrebarea legată de influența comerțului și investițiilor directe în țara noastră, aceștia s-au axat în proporție de 99% către impactul clar pe care îl are asupra României.
La următoarea întrebare se poate observa o ușoară diferență în procente a celor care doresc ca în România fenomenul globalizării să continuie (23,8%) și a celor care doresc ca în România fenomenul să fie încetinit (19%), iar cei mai mulți dintre ei (31%), refuză să răspundă.
Fig.9
Sursa: proprie (administrat de Google Drive)
Ultima întrebare afirmă faptul că globalizarea are o influență destul de mare in viețile studenților, deoarece la afirmația „Mă regăsesc a fi atât un cetățean al țării din care provin, cât și un cetățean al lumii ca întreg.”, cei mai mulți și-au exprimat acordul total și parțial asupra acestei idei. (31,7%).
Fig.10
Sursa: proprie (administrat de Google Drive)
CONCLUZII
Chestionarul și-a propus să evidențieze percepția studenților asupra celui mai intens fenomen care se desfășoară în zilele noastre, globalizarea. Răspunsurile acestora cuprind certitudini, păreri și percepția lor, care diferă de la un respondent la altul despre tema sugerată.
Din această analiză se înțelege că părerile studenților oscilează în ceea ce privește procesele pe care le include globalizarea. În cea mai mare parte, studenții apreciază avantajele diversificate ale globalizării, dar sunt conștienți și de riscurile majore ale acestui proces. Studiind aceste răspunsuri înțelegem că ei consideră implicarea globalizării în viețile lor ca fiind o influență, un mod de informare, un mod de dezvoltare durabil, un atu deoarece pot circula în țările din Uniunea Europeană doar cu buletinul, pot studia în alte țări și pentru că prin intermediul fenomenului au crescut posibilitățile de angajare. Aceștia sunt de acord și că globalizarea a influențat comerțul și investițiile directe în țara noastră.
Pe baza analizei statistice generale a datelor se poate confirma ipoteza mai generală din cadrul cercetarii conform căreia America este principala influență în procesul de globalizare. Însă au existat și alte păreri, în condțiile în care au fost numite și alte trei țări: Rusia, China și Germania. Luând fiecare țară în parte, nu putem nega influențele lor asupra globalizării. Astfel, Germania este considerată una dintre cele mai dezvoltate industrii din lume, fiind o țară cu o poziție deosebită în Unieunea Eropeană și în lumea.
Din faptul că o mare parte dintre tineri consideră că limba engleză, devenită principală limbă de comunicare între oameni este un element benefic adus de globalizare, ajungem la concluzia că limba engleză a devenit un factor indispensabil o aptitudine în viața lor, mai ales ca generație de studenți, contribuind in toate domeniile de activitate (de la instrucțiunile telefonului până la literatura scrisă în limba engleză).
S-a identificat o nemulțumire răspândită în rândul studenților în ceea ce privește influența globalizării asupra specificului national. Prin intermediul răspunsurilor recepționate, majoritatea sunt de acord că ar trebui limitată asimilarea de noi sărbători internaționale, eroziunea specificului national fiind și principalul risc pe care îl implică globalizarea, în percepția acestora.
Preferințele studenților în materie de filme, jocuri video, muzică și desene animate sunt diversificate doar muzica și filmele care au un procentaj mai mare, ce arată că aceștia prefera proveniența lor din mediul internațional.
Cei mai mulți dintre studenți consideră că multe probleme de mediu sunt de natură globală, iar singura cale de a le rezolva este de a convinge toate țările să se implice în abordarea acestor probleme. Din nefericire, oamenii de știință sunt conștienți că încălzirea globală va avea ca principal efect lipsa resurselor naturale, tările vor ajunge la o confruntare acerbă pentru a obține orice resursă disponibilă. Conflictele de interese, au început să fie tot mai dese, iar prin răspunsurile studenților ajungem la concluzia că au un nivel de informare crescut în legătură cu acestea.
Se remarcă faptul că tinerii percep globalizarea ca pe o procedură ce permite celor puternici să profite de cei slabi, remarcându-se și răspunsurile pe care ni le-au dat unii dintre respondenți la întrebarea deschisă privind riscurile globalizării: riscul de a fi supravegheat în permanență, manipularea oamenilor, “dictatura” impusă de globalizare,
Întrebarea referitoare la deschiderea unui nou McDonald’s a creat numeroase reacții negative, în condițiile în care acest fenomen are ca rezultat omogenizarea societății și oferirea unui stil de viață normalizat conform regulilor specific americane, putând fi și un promotor al imperialismului.
Concluziile principale ni le-am format în urma ultimei întrebări, la care studenții s-au identificat într-un număr foarte mare a fi atât cetățeni ai țării din care provin, cât și cetățeni ai lumii ca întreg. Prin acest răspuns întelegem că studenții sunt familiarizați cu toate elementele globalizării, deoarece se dezvoltă concomitent cu aceasta, generându-le bunăstare și un confort al vieții mai ridicat în comparație cu generațiile trecute. Se poate identifica și gradul foarte ridicat al prezenței internetului în viața studenților, fiind principala sursă de informare, dar și cel mai des termen asociat globalizării. În general, avantajele și dezavantajele globalizării se complementează, întrucât aceasta se manifestă și implică schimbări majore atât în domeniul cultural sau economic, cât și în societatea actuală. Globalizarea se înfățișează, astfel, ca o provocare pentru studenți, dar și un element fundamental și definitoriu pentru viața acestora.
Globalizarea reprezintă, în fond, un fenomen ineluctabil în societatea actuală, iar în relație directă cu studenții este privit ca factor atât stimulator, cât și inhibitor. Ideea de societate și om globalizat săvârșește reacții diferențiate, fiind luate în considerare atât avantajele, cât și dezavantajele procesului. Studentul gândește global, însă urmărește să perceapă ceea ce acest proces aduce benefic în lumea actuală. Este important să menționăm faptul că studenții disting, în general, globalizarea ca pe o interconectivitate generală umană, ca o dezvoltare continuă și o uniformizare totală, dar și ca pe un inamic împotriva specificului național. Deși „cetățeni ai lumii ca întreg”, aceștia se deosebesc a fi interesați de patrimoniul național, fiind adepții conservării tradițiilor particulare țării din care provin.
BIBLIOGRAFIE:
Ritzer, G. (2010). Globalizarea nimicului: cultura consumului și paradoxurile abundenței. București, Editura Humanitas.
Giddens, A. (2010). Sociologie. București, Editura ALL.
Stănescu, V. (2009). Globalizarea: spre o nouă treaptă de civilizație… Cluj-Napoca, Editura Eikon.
Davis, L.E. (2003). Globalization, Security Implications, Issue Paper, Rand Corporation, Santa Monica, California. Disponibil pe Internet la adresa: https://www.rand.org/content/dam/rand/pubs/issue_papers/2005/IP245.pdf
Rădăcină, O.E. (2015). Implicațiile utilizării calculatorului și internetului asupra dezvoltării sociale a tinerilor. Cluj Napoca, apud Subrahmanyam, K., Greenfield, P.M., & Tynes, B. (2004). Constructing sexuality and identity in an online teen chat room. Journal of Applied Developmental Psychology, 25, 651-666.
Ritzer, G. (2003). Mcdonaldizarea societății, București, Editura Comunicare.ro.
Anastasiu, I. (2011). Cultură și diversitate-Introducere în sociologie, București, Editura ASE.
Anastasiu, I. (2011). Cultură și diversitate-Introducere în sociologie, București, Editura ASE, apud Wallerstein, I. (1992), Sistemul mondial modern: Agricultura capitalistă și originile economiei mondialeeuropene în secolul al XVI-lea, vol. 1-2, Editura Meridiane, București.
Soros, G. (2002). Despre globalizare. București, Editura Polirom
ANEXE:
PERCEPȚIA STUDENȚILOR DESPRE GLOBALIZARE:
Bună ziua!
Ne numim Tuderuș Cătălina și Tănase Diana și realizăm o cercetare cu privire la percepția studenților despre globalizare. Răspunsurile dumneavostră rămân confidențiale, fiind destinate exclusiv unei analize statistice. Pentru completarea chestionarului trebuie alocate 5-10 minute.
Globalizarea este definită în lucrările de specialitate ca fiind un ansamblu de fenomene precum: existența unei „piețe libere a mărfurilor”, liberalizare economică, o lume dominată de valorile culturii occidentale sau nord-americane, proliferarea noilor thenologii informaționale (revoluția produsă de apariția și dezvoltarea internetului, precum și ideea că oamenii se află pe pragul de a realiza o singură comunitate unită, în care sursele majore de conflict social au dispărut. (Anastasiu, I. (2011). Cultură și diversitate-Introducere în sociologie, București, Editura ASE)
1. Vârsta dumneavoastră:
o 18-21 ani
o 22-25 ani
o 26-28 ani
o Peste 28 ani
2. Zona de domiciliu:
o Rural
o Urban
3. Naționalitate:
…………………………….
4. Vă rog să-mi spuneți dacă sunteți de acord sau nu cu afirmația conform căreia globalizarea reprezintă o uniformizare totală a lumii.
o Dezacord total
o Dezacord parțial
o Nici acord, nici dezacord
o Acord parțial
o Acord total
5. Din lista de mai jos, bifați termenii pe care îi asociați procesului de globalizare. (Alegeți 3 variante):
o Internet
o Relații internaționale
o Americanizare
o Liberalizare
o Eroziunea statului național
o Securitate
o Dezvoltare
o McDonald s
o Hollywood
o Apple
o Microsoft
o Altele: ………………..
6. Din punctul dumneavoastră de vedere, în ce domenii a avut globalizarea influență majoră? (Alegeți 3 variante)
o Ecologic (poluare, etc)
o Tehnologic
o Cultură (tradiții, norme, valori, etc)
o Artă
o Religie
o Social (educație, familie, mod de viață, etc)
o Altele: ……………………
7. Care credeți că ar trebui să fie domeniile unde globalizarea nu are și nu ar trebui să aibă un mare impact? (Alegeți 3 variante)
o Ecologic
o Tehnologic
o Cultură
o Religie
o Specific național
o Altele: ……………………..
8. Unii oameni susțin că globalizarea implică și anumite riscuri, care credeți că este riscul major implicat de globalizare?
………………………………………………………………………………………………………………………
9. De asemenea, vă rugăm să menționați și principalul avantaj pe care credeți că îl implică globalizarea.
………………………………………………………………………………………………………………………
10. Credeți că fenomenul de globalizare a generat o creștere a posibilității de angajare a tinerilor absolvenți ai studiilor universitare?
o Da
o Nu
11. Vă rog să-mi spuneți dacă sunteți de acord sau nu cu următoarea afirmație: „Globalizarea este o procedură ce permite celor puternici să profite din plin de cei slabi.” – Alejandro Llano
o Dezacord total
o Dezacord parțial
o Nici acord, nici dezacord
o Acord parțial
o Acord total
12. Se vorbește despre America ca fiind principala influență în procesul de globalizare. Sunteți de acord cu această afirmație?
o Da
o Nu
13. Dacă răspunsul dumneavoastră este „Nu”, vă rugăm să menționați țara pe care o considerați principala influență a globalizării.
……………………………………………………………………………………………………………………
14. Considerați limba engleză, devenită principală limbă de comunicare între oameni, un element benefic adus de globalizare?
o Da
o Nu
15. Să luăm în considerare faptul că americanizarea implică și asimilarea de noi sărbători. Considerați că ar trebui limitat acest proces?
o Ar trebui limitat
o Nu știu
o Nu ar trebui limitat
16. Când vedeți sau auziți despre deschiderea unui McDonalds în orașele din întreaga lume, simțiți, în general, un sentiment de satisfacție sau nu?
o Sentiment de satisfacție
o Sentiment de insatisfacție
o Nu mă interesează
o Nu știu
o Refuz să răspund
17. Să presupunem termenii menționați mai jos cauze principale ale globalizării. Vă rog să bifați în ce măsură preferați ca aceste elemente să fie preluate din mediul internațional. (Bifați nivelul reprezentativ pentru fiecare termen, unde 1 reprezintă cea mai mică rată de preferință, iar 5 cea mai înaltă.)
18. Se presupune că multe probleme de mediu sunt de natură globală, iar singura cale de a le rezolva este de a convinge toate țările să se implice în abordarea acestor probleme. În ce măsură sunteți de acord cu această afirmație?
În foarte mică măsură 1 2 3 4 5 În foarte mare măsură
o o o o o
19. Care sunt principalele dumneavoastră surse de informare?
o Ziar
o Internet
o Cărți
o Tv
o Radio
o Altele: ………………..
20. Vom enumera o serie de evenimente internaționale recente, vă rugam să bifați da în cazul în care sunteți la curent cu aceste evenimente și nu în cazul în care nu sunteți la curent cu aceste evenimente.
o Bombardarea Siriei de către SUA Da Nu
o Atentatele teroriste din Egipt Da Nu
o Atentat terorist la Sankt Petersburg Da Nu
o Atentat terorist la Stockholm Da Nu
o Bombardarea Siriei de către SUA Da Nu
o Atentatele teroriste din Egipt Da Nu
o Atentat terorist la Sankt Petersburg Da Nu
o Atentat terorist la Stockholm Da Nu
21. Sunteți de acord cu afirmația conform căreia procesul de globalizare poate duce în timp la pierderea naționalității?
o Dezacord total
o Dezacord
o Nici acord, nici dezacord
o Acord
o Acord total
22. În ce măsură considerați că globalizarea a influențat comerțul și investițiile directe în țara noastră?
În foarte mică măsură 1 2 3 4 5 În foarte mare măsură
o o o o o
23. În general, în ceea ce privește procesul de globalizare viitor, credeți că ar trebui să fie un obiectiv al României să:
o Să încerce să îl promoveze în mod activ
o Pur și simplu să îl lase să continue
o Să încerce să îl încetinească
o Să încerce să îl oprească sau să îl inverseze
o Nu știu
o Refuz să răspund
24. Vă rog să îmi spuneți dacă sunteți de acord cu următoarea afirmație. „Mă regăsesc a fi atât un cetățean al țării din care provin, cât și un cetățean al lumii ca întreg.”
o Dezacord total
o Dezacord parțial
o Nici acord, nici dezacord
o Acord parțial
o Acord total
Disponibil pe Internet la adresa : https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLScL1zDaLJDfPwTaJafHSwa79usbl2Z8an7lJIAK9ClcQ_jJaw/viewform
Prof. Univ Dr. Elvira Nica
Lucrarea de fața își propune să abordeze principalele problemele cu care se confruntă administrația publică din România, dezvoltând cu precădere problematica de etică și integritate în funcția publică.
Documentul de la care a plecat analiza noastră este Strategia privind dezvoltarea funcției publice 2015-2020 din 27.07.2016, elaborată de Agenția Națională a Funcționarilor Publici (A.N.F.P.) și asumată de Guvernul Dacian Cioloș, dar și alte documente oficiale ale instituțiilor implicate precum:
Rapoartele semestriale ale ANFP privind respectarea normelor de conduită de către funcționarii publici și implementarea procedurilor disciplinare pe anii 2014, 2015 și 2016,
Rapoartele anuale de activitate ale Agenției Naționale de Integritate,
Rapoartele anuale de activitate ale Direcției Naționale Anticorupție,
Rapoartele comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare și de verificare (2015, 2016).
Administrația publică din România se confruntă cu deficiențe în termeni de eficiență, eficacitate și imagine. Principalele probleme identificate sunt:
politizarea administrației publice;
alocarea deficitară a resurselor;
conflicte de mandate în administrația publică;
lipsa de încredere între palierele politic și administrativ,
cultură administrativă conservatoare, rezistentă la schimbare;
lipsă de transparență în procesele decizionale locale și centrale,
capacitate redusă de a reține în sistemul administrației publice funcționarii publici profesioniști (deprofesionalizare)
Etică și integritate în funcția publică
Una din probleme importante ale administrației publice o reprezintă nerespectarea normelor de etică și integritate, cauzele cel mai des invocate fiind:
lipsa cunoștințelor și competențelor personalului;
lipsa de voință politică a conducerii instituțiilor publice.
Integritatea în exercitarea funcției publice din România este construită pe trei elemente importante în legislația națională:
-Normele de conduită – Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, cu modificările și completările ulterioare,
-Incompatibilitățile și conflictele de interese – Legea 176/2010 privind integritatea in exercitarea funcțiilor și demnităților publice;
Agenția Națională a Funcționarilor Publici
Conform legislației naționale, A.N.F.P. este instituția abilitată să monitorizeze și să implementeze procedurile disciplinare privind respectarea normelor de conduită.
Rapoartele semestriale centralizate de ANFP urmăresc câțiva indicatori principali, stabiliți prin formatul standard de raportare:
1. Activitatea de consiliere etică cuprinde:
numărul de ședințe de consultare,
numărul activităților de formare în domeniul eticii,
numărul funcționarilor publici instruiți prin intermediul acțiunilor de formare în domeniu,
numărul funcționarilor publici care au solicitat consiliere etică,
numărul funcționarilor publici care au beneficiat de consiliere etică,
spețe care au constituit obiectul consilierii etice,
modalități de acțiune ulterioară a funcționarului public.
2. Cauzele și consecințele nerespectării normelor de conduită;
3. Modalitățile de prevenire a încălcării normelor de conduită;
4. Măsuri administrative adoptate pentru înlăturarea cauzelor sau circumstanțelor care au favorizat încălcarea normelor de conduită;
5. Cazuri care au prezentat interes pentru opinia publică.
Cadrul instituțional pe baza căruia se realizează monitorizarea implementării normelor de conduită profesională a funcționarilor publici și a procedurilor disciplinare în semestrul I al anului 2016 este reprezentat prin:
1. activitatea desfășurată de consilierul de etică la nivelul fiecărei autorități și instituții publice;
2. procedura cercetărilor administrative desfășurată de către comisiile de disciplină, pe baza sesizărilor depuse la acestea,
3. autorităților și instituțiilor publice privind modalitățile de prevenire a încălcării normelor de conduită și măsurilor administrative adoptate pentru înlăturarea cauzelor sau circumstanțelor care au favorizat încălcarea normelor de conduită,
4. activitatea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, prin realizarea analizei de sistem privind modul de respectare a normelor de conduită și a procedurilor disciplinare, pe baza rapoartelor transmise de autorități și instituții publice și activități de promovare a eticii.
Subiectele pentru care s-a solicitat/acordat consiliere etică au vizat următoarele domenii:
Utilizarea resurselor publice;
Cadrul relațiilor în exercitarea funcției publice;
Libertatea opiniilor;
Asigurarea unui serviciu public de calitate;
Loialitatea față de instituția publică;
Regimul juridic al incompatibilităților și conflictelor de interese;
Obligația de a nu aduce atingere onoarei, reputației și demnității persoanelor din cadrul autorității sau instituției publice precum și persoanelor cu care intră în legătură în exercitarea funcției publice;
Asigurarea confidențialității informațiilor la care funcționarii publici au acces în exercitarea atribuțiilor;
Transparență administrativă.
Subiectele pentru care s-a solicitat/acordat consiliere etică au vizat următoarele domenii:
Utilizarea resurselor publice;
Cadrul relațiilor în exercitarea funcției publice;
Libertatea opiniilor;
Asigurarea unui serviciu public de calitate;
Loialitatea față de instituția publică;
Regimul juridic al incompatibilităților și conflictelor de interese;
Obligația de a nu aduce atingere onoarei, reputației și demnității persoanelor din cadrul autorității sau instituției publice precum și persoanelor cu care intră în legătură în exercitarea funcției publice;
Asigurarea confidențialității informațiilor la care funcționarii publici au acces în exercitarea atribuțiilor;
Transparență administrativă.
Cauzele principale ale nerespectării normelor de conduită:
Necunoașterea prevederilor legale ;
Absențe nemotivate de la serviciu;
Comportament neadecvat în relația cu beneficiarii serviciului public;
Nerespectarea dispozițiilor superiorului ierarhic;
Nerespectarea procedurilor de lucru stabilite la nivelul instituției publice
Principalele consecințe ale nerespectării normelor de conduită:
Nemulțumirea contribuabililor și afectarea imaginii instituției;
Sesizarea comisiei de disciplină, finalizată prin propunerea aplicării unor sancțiuni disciplinare;
Apariția unor stări conflictuale;
Afectarea imaginii si prestigiului instituției publice;
Crearea unor stări conflictuale.
Conform datelor colectate de la autoritățile și instituțiile publice, în perioada de raportare se pot evidenția următoarele măsuri administrative adoptate:
– Buna funcționare a comisiei de disciplină și aplicarea de către persoana care are competența legală a sancțiunilor disciplinare propuse;
– Monitorizarea riscurilor și elaborarea procedurilor de lucru;
– Implementarea sistemelor de monitorizare și control al riscurilor;
-Organizarea unor sedințe de consultare cu caracter de prevenție.
.
În ceea ce privește cazuri care au prezentat interes pentru opinia publică, rapoartele ANFP afirmă că sunt “insuficiente date cu privire la acest indicator, ceea ce nu permite formularea unor concluzii relevante pentru măsurarea acestui indicator”.
Concluzii:
Din analiza comparativă a informațiile transmise de către autoritățile și instituțiile publice în semestrul I /2016 au rezultat următoarele concluzii:
Din numărului de funcționari publici care au solicitat consiliere etică față de numărul celor care au primit consiliere, se observă faptul că nivelul de răspuns al consilierilor de etică a continuat să fie supraunitar;
Numărul funcționarilor publici care au primit consiliere etică s-a situat la un nivel mai ridicat în semestrul I 2016 față de aceeași perioadă a anului trecut;
Într-o proporție importantă în raportările transmise în primele două trimestre ale anului 2016 de către autoritățile și instituțiile publice care s-au confruntat cu cazuri de încălcări ale normelor de conduită, nu au fost menționate cauzele și consecințele încălcării Codului de conduită a funcționarilor publici;
Instituțiilor publice raportoare acordă o importanță diminuată analizării și individualizării cauzelor și consecințelor nerespectării normelor de conduită de către funcționarii publici;
În semestrul I 2016 au fost raportate A.N.F.P. un număr de 360 sesizări soluționate de comisiile de disciplină ce privește 514 funcționari publici. Dintre acestea, comisiile de disciplină au formulat propuneri de clasare pentru 234 de funcționari publici și 33 au fost transmise organelor de cercetare penală.
Au fost aplicate 139 de sancțiuni disciplinare, astfel:
mustrări scrise – 83, din care 9 pentru funcționarii publici de conducere și 74 pentru funcționarii publici de execuție;
diminuarea drepturilor salariale cu 5 – 20% pe o perioadă de până la 3 luni – 42, din care 8 pentru funcționarii publici de conducere și 34 pentru funcționarii publici de execuție;
suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcția publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani nu a fost aplicată;
retrogradarea în funcția publică pe o perioadă de până la un an – 6, din care 1 pentru funcționarii publici de conducere și 5 pentru un funcționar public de execuție;
destituirea din funcția publică – 8, din care 1 pentru funcționarii publici de conducere și 7 pentru funcționarii publici de execuție.
Strategia privind dezvoltarea funcției publice 2016-2020, adoptată în septembrie 2016 își propune:
Susținerea responsabilității și responsabilizării în funcția publică prin publicarea generalizată de informație în mod automat, mai ales în zonele sensibile: achiziții publice, investiții publice, execuții bugetare, evaluări preliminare și analize detaliate ale impactului politicilor publice, rapoarte de monitorizare și evaluare ex-post a politicilor publice;
Consolidarea statutului și întărirea rolului consilierului de etică – intervenție legislativă, standard de pregătire unic, formare specializată obligatorie, mai multe atribuții, sprijin și măsuri administrative pentru îndeplinirea noului rol, etc;
Document-cadru unic, cu toate regulile privind conduita actualizate, pentru toate categoriile de funcții din administrație, disponibil pe pagina de internet al oricărei autorități sau instituții publice;
Formare/informare periodică, obligatorie, cu privire la etica și integritatea în exercitarea de funcții în administrația publică;
Obligativitatea evidenței și managementului centralizat al funcțiilor și posturilor sensibile.
Agenția Națională de Integritate:
Scopul A.N.I. este asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale, prin exercitarea de responsabilități în evaluarea declarațiilor de avere, a datelor și informațiilor privind averea, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităților și a conflictelor de interese potențiale în care se pot afla persoanele care dețin funcții și demnități publice;
La finalul lunii decembrie 2016, situația constatărilor A.N.I. rămase definitive în cazul averilor nejustificate, conflictelor de interese și a incompatibilitaților se prezintă astfel:
Incompatibilitați 682 ;
Conflicte de interese administrative 202 ;
Condamnare la închisoare 39;
Averi nejustificate 16
Întocmire rechizitorii și trimitere la instanță (pentru posibile fapte penale) 8.
Conflicte de interese administrative 2016: 63 de consilieri locali, 23 de primari, 14 viceprimari, 11 persoane cu funcție de conducere și/sau control, 8 funcționari publici, 1 secretar de stat, 1 președinte de CJ,1 deputat și 1 membru al Consiliului de Administrație.
Conflicte de interese de natură penală 2016 : 16 persoane cu funcie de conducere și/sau control, 15 primari, 12 consilieri locali, 4 funcționari publici, 3 viceprimari și 1 fost președinte de consiliu județean.
În perioada septembrie 2010 – 31 decembrie 2016, Agenția Naționala de Integritate a finalizat 12.297 dosare, dintre care:
-10.130 dosare clasate, întrucât sesizarile primite nu îndeplineau condițiile prevăzute de lege, intrau în competența altor instituții, faptele sesizate nu s-au confirmat sau au fost afectate de termenele de prescripție prevăzute de lege.
-2.167 dosare în care s-au constatat diferențe semnificative între averea dobandită și veniturile realizate, încălcarea regimului juridic al incompatibilităților, al conflictului de interese în materie administrativă, indicii temeinice privind săvârșirea unor fapte de natură penală (conflict de interese, fals în declarații, infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție etc.).
Nr. de dosare aflate în lucru la sfârșitul lunii decembrie: 3.480.
Media dosarelor în lucru pe fiecare inspector la sfârșitul lunii decembrie: aproximativ 81 dosare / inspector.
Direcția Națională Anticorupție:
Direcția Națională Anticorupție funcționează ca o structură cu personalitate juridică și buget propriu în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Direcția este independentă în raport cu instanțele judecătorești și cu parchetele de pe lângă acestea, precum și în relațiile cu celelalte autorități publice, exercitându-și atribuțiile numai în temeiul legii și pentru asigurarea respectării acesteia.
Competența materială se circumscrie faptelor de corupție de nivel înalt și mediu, prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, dar și altor infracțiuni grave, considerate a fi în strânsă legătură cu corupția ca fenomen complex, așa cum prevede expres art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Sfera competenței după calitatea persoanei se circumscrie combaterii faptelor de corupție de nivel înalt și mediu, Direcția Națională Anticorupție fiind singura structură abilitată să desfășoare urmărirea penală a membrilor Parlamentului ori Guvernului pentru infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 și având competența de a investiga infracțiunile săvârșite de alte persoane cu funcții importante sau cu atribuții de decizie, conducere ori control, prevăzute limitativ și expres în art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002.
Studiu comparativ 2016-2015
Concluzii:
1. Datele oferite de instituțiile publice implicate în monitorizarea problemelor, generic numite de “corupție” din administrația publică din România, pot fi completate de perspectiva Comisiei Europene asupra acestora prin RAPOARTELE COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare și de verificare. Cu privire la capitolul integritate, Raportul MCV pe anul 2015 afirmă cu fermitate: “Integritatea ar trebui să fie principiul călăuzitor în viața publică, iar cadrul juridic și instituțiile din domeniul integrității să fie concepute pentru a promova acest obiectiv” .
2. Ultimul raport MCV/2017 precizează următoarele evoluții:
România dispune de un cadru legal cuprinzător în materie de integritate pentru funcționarii publici, iar A.N.I. este recunoscută ca o instituție independentă care pune în aplicare aceste norme. Bilanțul agenției în ceea ce privește investigarea averilor ilicite, a incompatibilităților și a conflictelor de interese administrative s-a îmbunătățit în mod treptat, rezultatele fiind în mod constant semnificative începând cu 2013, tendință care a fost confirmată din nou în 2016.
3. ANI va avea la dispoziție un nou instrument, sistemul PREVENT de verificări ex ante ale achizițiilor publice, a cărui legislație a fost convenită în Parlament în toamna anului 2016 și care ar trebui să includă toate conflictele de interese astfel cum sunt definite de noile legi ale achizițiilor publice.
ANI a colaborat îndeaproape și cu Autoritatea Electorală Permanentă pentru a se asigura că deciziile în materie de integritate au fost avute în vedere la stabilirea eligibilității candidăților. Acest lucru s-a dovedit a fi eficace deoarece candidați aleși în alegerile locale în pofida unei decizii în materie de integritate au fost îndepărtați sau au demisionat din funcție, iar partidele și autoritățile electorale au utilizat informațiile furnizate de ANI pentru a evita prezentarea pe liste pentru alegerile parlamentare a unor candidați neeligibili.
Cu toate acestea, cadrul legal în materie de integritate, respectiv pachetul de legi în care se definesc situațiile de conflict de interese și incompatibilitățile pentru funcționarii publici și pentru funcționarii publici aleși sau numiți a fost redeschis în mod periodic în Parlament. Nu a fost posibil să se instituie un cadru legal clar, consolidat, care să susțină caracterul sustenabil al reformelor, deși în anii 2015 și 2016 s-au constatat eforturi crescânde din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a promova aplicarea consecventă a legilor în materie de integritate.
Bibliografie:
Strategia privind dezvoltarea funcției publice 2015-2020 din 27.07.2016,
Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici,
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare,
H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, cu modificările și completările ulterioare,
Legea 176/2010 privind integritatea in exercitarea funcțiilor și demnităților publice;
Rapoartele semestriale ale ANFP privind respectarea normelor de conduită de către funcționarii publici și implementarea procedurilor disciplinare pe anii 2014, 2015 și 2016,
Rapoartele anuale de activitate ale Agenției Naționale de Integritate,
Rapoartele anuale de activitate ale Direcției Naționale Anticorupție,
Rapoartele comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare și de verificare (2015, 2016).
1. Introducere
Stresul a fost dintotdeauna un factor important care și-a pus amprenta asupra vieții individului, însă odată cu trecerea de la societatea industrială la cea informațională, acesta s-a resimțit mult mai puternic. Dacă în trecut sursele fenomenului aveau legătură în principal cu controlul excesiv asupra populației, exercitat de regimurile politice totalitare, cu nivelul scăzut de trai și cu impunerea standardizării, în prezent cauzele se mută asupra activității propriu-zise a persoanei. Astfel, putem afirma faptul că gradul de nocivitate al stresului a crescut odată cu dezvoltarea societății. Abilitățile și competențele care se caută la un individ s-au modificat de-a lungul timpului, axându-se pe profesii strâns legate de creativitate și inovare, dar și pe soft skills (inteligență emoțională, abilități de comunicare, relaționare, lucru în echipă, flexibilitate, persuasiune) spre deosebire de secolele precedente.
Începând cu sfârșitul secolului al XX-lea, stresul devine strâns legat de mediul organizațional, de calitatea, productivitatea și eficiența muncii pe care individul o realizează în fiecare zi. Pentru orice organizație, resursa umană reprezintă elementul fără de care aceasta nu poate să-și îndeplinească obiectivele. Ca urmare, compania trebuie să pună accent pe identificarea factorilor generatori stres sau mai ales pe aceia care conduc la scăderea randamentului angajaților și pe dezvoltarea unor modalități de combatere a acestora. De asemenea, un alt aspect strâns legat de soluționarea stresului organizațional este îmbunătățirea condițiilor de muncă și a mediului ambiant. Astfel, companiile au dezvoltat Departamentul de Resurse Umane. Principala activitate a acestuia este axată pe identificare nevoilor și a problemelor pe care un individ le are în organizație și facilitarea soluționării lor.
Am ales să abordăm această temă deoarece considerăm că stresul poate fi perceput ca boala secolului al XXI-lea, un fenomen care afectează în cele mai diverse moduri oamenii de toate vârstele. Este important modul în care se face gestionarea acestuia deoarece el poate fi un important factor de motivație în cadrul companiei, însă dacă este scăpat de sub control, poate provoca daune semnificative atât individului, cât și organizației. În continuare lucrării vom prezenta o analiză a stresului la modul general și mai apoi, o viziune a percepției sale în divese domenii de activitate: call-center, armată, medicină și sport.
2. Concepte teoretice despre stres
2.1. Stresul perceput ca o reacție
Privit din această perspectivă, stresul, după cum afirmă și Zlate este „răspunsul fiziologic sau psihologic al individului/organismului la un stresor din mediu” (M.Zlate, 2007, p.570). Modelul este elaborat de Selye în 1971. El analizează stresul biologic și îl intitulează „sindrom general de adaptare”, susținând că stresul înglobează totalitatea răspunsurilor pe care organismul uman le oferă ca urmare a apariției unui eveniment perturbator. Astfel, identifică trei faze prin care individul trece pentru a se putea adapta stimulilor veniți din mediu:
Faza de alarmă – În cadrul acesteia, individul ia contact cu stresorul, fapt ce determină apariția unor semne specifice (tahicardie, scăderea temperaturii). Se manifestă în special prin scăderea imunității organismului, iar în cazul unui stresor foarte puternic poate conduce chiar la moarte.
Faza de rezistență – Presupune acțiunea propriu-zisă a organismului prin care se mobilizează în fața stresului și chiar opune rezistență. El începe să consume o cantitate mai mare de energie, fapt ce determină apelarea la resursele pe care le deține. Limita acestei perioade este determinată chiar de cantitatea de resurse pe care organismul o posedă și de atingerea pragului de epuizare.
Faza de epuizare – În cadrul acesteia se disting doar efectele negative ale stresului. Perioadele stresante determină organismul să consume cantități mai mari de energie și astfel el poate fi condus spre epuizare dacă stresorul la care este supus persistă o perioadă îndelungată. Stresul poate fi benefic pentru individ dacă apare pentru perioade scurte, având chiar un efect motivant. Însă dacă el acționează pentru o perioadă mult prea mare de timp, poate provoca deteriorarea stării de sănătate care se manifestă diferit de la un om la altul.
2.2. Stresul perceput ca un stimul
Încadrul acestei perspective, stresul este echivalent cu stresorii și reprezintă, conform lui Holmes și David, o condiție a mediului. De asemenea, Symonds afirmă că stresul „este ceea ce i se întâmplă omului, nu ceea ce se întâmplă în interiorul lui; este un ansamblu de cauze, nu un ansamblu de simptome” (Cox, 1993, p.9 apud Avram, Cooper, 2008). Astfel, fenomenul poate fi mult mai bine perceput deoarece prezintă „aspecte obiectiv măsurabile ale mediului” (Avram, Cooper, 2008, p.547). În general se utilizează scale în cadrul cărora individul trebuie să acorde punctaje unor situații considerate stresante. De asemenea, Kanner aduce în discuție luarea în considerare tot în categoria acestor evenimente și neplăcerile de zi cu zi, denumite „daily hassless”. Printre acestea se numără lipsa timpului, cerințele ridicate, problemele de sănătate ale familiei sau pierderea unor lucruri.
2.3. Teoria tranzacțională
Teoria tranzacțională a fost elaborată de Lazarus și Folkman și privește stresul din perspectiva unei relații bidirecționale între individ și mediu, în cadrul căreia omul reacționează la evenimentele cu care se confruntă. În viziunea lor fenomenul nu poate fi privit nici ca stimul și nici ca reacție, ci este identificat cu „procesul în care individul are rolul unui agent activ ce poate influența, cu ajutorul strategiilor emoționale, cognitive și comportamentale pe care le posedă, efectele înfruntării cu situația stresantă” (ibidem, p. 549). Starea de stres poate fi evaluată prin trei etape:
Evaluarea primară – se realizează o evaluarea a situației stresante în funcție de gradul de periculozitate și se stabilește, conform resurselor de care individul dispune, dacă va putea sau nu să facă față situației.
Evaluarea secundară – aceasta este strâns legată de capacitățile de adaptare ale individului și de modalitățile pe care acesta le poate utiliza pentru a soluționa situația stresantă.
Reevaluarea– în cadrul acesteia, individul a reușit deja să realizeze dacă situația are efecte negative asupra sa și a reușit să observe rezultatele primelor sale încercări de soluționare. Procesul presupune demararea unor activități mentale, cum ar fi raționalizarea sau deducția.
3.Cauzele stresului organizațional
Stresul organizațional are numeroase cauze, fiind un subiect atent analizat de specialiști. Această focusare asupra surselor generatoare a venit ca urmare a faptului că fenomenul poate afecta individul atât în ceea ce privește randamentul muncii, cât și propria sănătate. Prima clasificare a apărut abia în 1976, când Cooper și Marshall au împărțit sursele stresului organizațional în șase categorii (Avram, Cooper, 2008, p.549):
Stresori intrinseci muncii;
Stresori legați de rolul în organizație;
Stresori legați de relațiile de la locul de muncă;
Stresori legați dezvoltarea carierei;
Stresori legați de structura și cultura organizațională;
Stresori legați de conflictul muncă-familie.
3. a. Stresori intrinseci muncii
Unul dintre factorii pe care se pune accent în această categorie sunt acele elemente ale cadrului în care individul își desfășoară activitatea și anume temperatura, umiditatea, zgomotul, iluminatul sau cromatica. Natura muncii își pune, de asemenea, amprenta asupra angajatului. O muncă monotonă și mecanică este un factor care declanșează frustrare, generează plictiseală, sentimente ce pot conduce la apariția depresiei și a stării de anxietate. Vigilența ridicată și ritmul de muncă alert provoacă individul să rămână într-o stare de mobilizare continuă care îl împinge către epuizare. Nu în ultimul rând, timpul și volumul de muncă joacă și ele un rol simnificativ în creșterea nivelului de stres (zile de muncă lungi, muncă în schimburi).
3. b. Stresori legați de rolul în organizație
Pe parcursul vieții, individul, în funcție de contextul în care se află, acumulează un număr de statusuri, din care decurg numeroase roluri, ce presupun îndeplinirea anumitor standarde și sarcini pe care societatea le asociază cu respectivul status. Odată cu pătrunderea pe piața forței de muncă, omul, pe lângă statusurile uzuale pe care le posedă (ex: mamă, tată, soră, frate etc.), ajunge să primească și unul în conformitate cu profesia pe care o îndeplinește (medic, profesor, polițist etc.). În funcție de acesta, el va trebui să îndeplinească un rol, însă dat fiind faptul că este nevoit să îndeplinească și alte roluri care derivă din celelalte statusuri atribuite, există posibilitatea să apară probleme. Astfel, putem analiza stresorii din această categorie prin prisma a trei probleme:
Ambiguitatea de rol – Aceasta apare de cele mai multe ori în situațiile în care individul, la pătrunderea în organziație, nu primește suficiente informații care să clarifice rolul său în cadrul organizației. De asemenea, el trebuie să cunoască precis sarcinile și atribuțiile pe care le presupune postul ocupat, precum și obiectivele și scopurile muncii sale. În cazul în care acest lucru nu se întâmplă, există posibilitatea ca el să-și seteze alte obiective sau să-și însușească atribuții care în mod normal nu ar intra în sfera sa de activitate, fapt ce ar determina apariția unei contradicții și implicit ambiguitate de rol. De cele mai multe ori, situațiile de acest tip apar ca urmare a unor schimbări ce au survenit în cadrul organizației.
Conflictul de rol – Având în vedere că un individ poate poseda în același timp un ansablu de statusuri, va avea de asemenea de îndeplinit și mai multe roluri. În acest caz problema apare atunci când două sau mai multe roluri se află în contradicție, iar individul este nevoit să aleagă pe care va urma să-l îndeplinească, fapt ce poate conduce la apariția stresului. Spre exemplu, o femeie are statusul de mamă și de profesoară. În aceeași zi ar trebui să meargă la serbarea copilului ei și să ea parte la o conferință importantă. Astfel, ar fi pusă în situația delicată de a alege între a-și îndeplini rolul de mamă și de a fi alături de copilul său la un eveniment emoționant din viața ei sau de a lua parte la conferință și de a-și îndeplini rolul asociat cu statusul de profesoară. O decizie de acest gen determină un conflict de rol și crește nivelul de stres al persoanei implicate.
Responsabilitatea pentru oameni – Problema derivă din rolul individului și se întâlnește de cele mai multe ori în cazul persoanelor care au profesii ce implică o interacțiune continuă cu oamenii (medici, asistente, manageri, profesori etc.). Manifestând o responsabilitate crescută pentru oameni și fiind nevoiți să fie martorii unor situații cu puternic impact emoțional, indivizii din această categorie tind să aibă o predispoziție către un nivel ridicat de stres care determină chiar manifestarea sindromului burnout. Conceptul a fost pentru prima dată definit de Freudenberger și reprezintă „o stare de extenuare emoțională, sentimente de depersonalizare și reducere a performanței personale” (Avram, Cooper, 2008, p.552).
3. c. Stresori legați de relațiile la locul de muncă
Fiind o ființă socială, omul depinde în mare măsură de relațiile și conexiunile pe care le stabilește cu cei din jur. Acest lucru este accentuat în cadrul organizației unde lucrul în echipă este vital pentru îndeplinirea sarcinilor, precum și relaționarea eficientă cu colegii și superiorii. Suportul social pentru îndeplinirea task-urilor complexe este imperios necesar, iar lipsa lui poate duce la realizarea incorectă sau ineficientă a lor. Astfel, buna funcționare a relațiilor din cadrul unor organizații poate fi perturbată de comportamente contraproductive, fapt ce conduce la creșterea nivelului de stres și a existenței permanente a unei stări de alertă. Două dintre cele mai întâlnite asemenea manifestări sunt mobbing-ul și bullying-ul. Primul reprezintă „un proces distructiv; el este constituit din acțiuni ostile care, luate izolat, pot părea anodine, dar prin repetiție constantă au efecte primejdioase” (Leymann, 1996 apud. E.C. Zaharia). El urmărește izolarea, umilirea sau discreditarea unui angajat pentru a-l determina să părăsească organizația. De cele mai multe ori, acest tip de comportament este generat de invidie și încearcă să aibă un caracter indirect, mascat, pentru ca victima să nu-l poată identifica și denunța superiorilor. Bullying-ul reprezintă o formă de comportament agresiv, care presupune ca o persoană să provoace în mod intenționat și repetat discomfort, daune fizice/psihice. Acest tip de comportament se concretizează în mod direct prin hărțuire verbală sau fizică. Presupune identificarea persoanei slabe din cadrul grupului, căreia i-ar fi imposibil să se apere sau să opună rezistență.
3. d. Stresori legați de dezvoltarea carierei
Din momentul în care un individ pătrunde pentru prima dată în cadrul unei organizații, el urmărește dezvoltarea personală și profesională. Orice persoană prezintă o dorință interioară de a evolua, de a atinge un nivel mai ridicat care să-i aducă mai multe beneficii (salariu mai mare, bonusuri, tichete cadou, autoritatea ridicată etc.). Totuși, evoluția în cadrul organizației este asemenea aceleia din viața de zi cu zi. Angajatul la început de carieră se află în plină dezvoltare, perioadă în care acumulează cunoștințe specifice domeniului de activitate vizat, dobândește abilități noi și deprinde învățături folositoare prin intermediul relațiilor profesionale pe care le stabilește cu persoanele mai experimentate din cadrul companiei. Odată ce și-a însușit aspectele necesare exercitării profesiei dorite, el va manifesta o aspirație spre înaintarea în carieră prin promovarea pe posturi care să-i solicite mai mult capacitățile, dar și să-i ofere pe lângă responsabilități sau sarcini mai complexe și o autoritate mai ridicată, îmbinată cu un grad mai mare de libertate în luarea deciziilor. Totuși, în cadrul acestei perioade, caracterizată prin evoluție și succesiunea posturilor, individul va atinge la un moment dat apogeul. La momentul atingerii celui mai înalt nivel pe scara ierarhică, oportunitățile de avansare vor începe să scadă, iar senzația apropierii momentului retragerii se va acutiza, aspect ce conduce la apariția frustrării și depresiei.
De asemenea, tot în categoria stresorilor legați de dezvoltarea carierei intră și insecuritatea muncii. Lipsa existenței unei situații certe cu privire la stadiul în care individul se află și al factorilor de mediu ce-l pot influența este generatoare de stres. Dacă în cazul tinerilor o eventuală concediere nu constituie neapărat o problemă deoarece, fiind încă în dezvoltare, pot apela încă la ajutorul apropiaților pentru a se întreține, în cazul celor aflați în perioada de mijloc a carierei responsabilitățile și obligațiile ce survin din rolurile pe care le posedă în afara organizației nu le permit să aibă fluctuații la nivel profesional. Un venit stabil constituie pentru omul de rând o necesitate în vederea întreținerii sale și a familiei, iar eventualitatea stopării lucrului din diverse motive constituie un pericol ce trebuie cu orice preț evitat.
3. e. Stresori legați de structura și cultura organizațională
După ce intră pe piața forței de muncă, individul își petrece o mare parte a vieții sale în cadrul uneia sau mai multor organizații. Putem spune chiar că uneori o persoană petrece mai mult timp muncind decât cu familia sa, ceea ce înseamnă că o mare parte a dezvoltării sale în viața adultă se desfășoară în cadrul companiei. Totuși, succesul acestui proces este strâns legat de structura și cultura organizațională deoarece chiar dacă individul prezintă potențial în însușirea de noi abilități și competențe, la pătrunderea în organizație el vine cu un bagaj de norme și valori după care își orientează acțiunile. Dacă acestea din urmă nu se află în concordanță cu cele promovate în interiorul companiei unde își desfășoară activitatea, atunci va deveni stresat de condițiile de muncă, fapt ce-l va conduce către două alternative: adaptarea propriilor perspective la cultura organizațională sau părăsirea companiei.
Dacă ar fi să analizăm acești stresori din perspectiva a doi mari factori, aceștia ar fi libertatea de decizie și controlul. O autonomie ridicată îi conferă individului o stare de bine deoarece i se oferă impresia că posedă autoritate și că rolul său în cadrul companiei dobândește o importanță mai mare, însă în același timp responsabilitatea asumării deciziilor adoptate poate conduce la o creștere a nivelului de stres. Când hotărârile sale nu mai afectează doar propria persoană, ci și pe cei din jur sau, la nivel macro, chiar prosperitatea companiei, atunci posibilitatea unei eventuale greșeli care poate conduce la consecințe grave crește. Astfel, nivel de presiune ce apasă pe umerii decidentului și implicit stresul ce vine împreună cu ea pot afecta randamentul și productivitatea individului.
3. f. Stresori legați de conflictul muncă-familie
În prezent, indivizii pun un accent ridicat pe activitatea profesională și mai puțin pe dezvoltarea în plan personal. Viața de familie a ajuns să nu mai joace un rol atât de important în viața omului deoarece acesta simte nevoia de avea mai întâi un echilibru financiar și mai apoi să-și întemeieze o familie. Însă când reușește să realizeze acest obiectiv intervine o problemă delicată, aceea de manageriere a atribuțiilor de la muncă și a celor de acasă. De multe ori, dar mai ales în cazul femeilor, s-a observat că rolurile ocupaționale sunt greu de îmbinat cu cele de familie. Astfel, conform lui Greenhaus și Beutell, există trei tipuri de conflicte muncă-familie:
Conflictul legat de timp – Acesta apare atunci când intervalul de timp necesar îndepliniri unui rol, face dificilă posibilitatea îndeplinirii celuilalt.
Conflictul legat de stres – Acesta este determinat de nivelul de stres pe care unul din roluri îl provoacă individului, fapt ce conduce la o scădere a randamentului îndeplinirii celulalt rol.
Conflictul legat de comportament – Acesta este determinat de faptul că un comportament specific unuia dintre roluri nu este compatibil cu celălalt rol pe care individul trebuie să-l îndeplinească.
4.Studiul stresul în diferite domenii de activitate
De-a lungul timpului, interesul pentru manifestarea fenomenului de stres a început să fie ilustrat prin studii asupra diferitelor medii de activitate, plecând de la armată, până la call-center-urile. Atenția pentru această ultimă arie de activitate au arătat-o numeroși cercetători.
4.a Mediul de call-center
Call-center-urile au devenit în timp una dintre părțile cele mai importante ale lumii afacerilor, angajând milioane de agenți în întreaga lume, care reprezintă principalul canal de comunicare între clienți. Funcția de bază pe care agenții de call center trebuie să o îndeplinească este să primească apeluri din partea clienților(consumatorilor de bunuri și servicii) companiei (Aksin., Armony, Mehrotra, 2007).Această activitate, luând amploare, ajunge la stadiul în care agenții de call center apelază clienții sau posibiliii clienți ai companiei pentru propunerea unor diverse servicii sau produse. Astfel, activitatea este împărțită în „inbound”- apeluri primite din partea clinților și „outbound”-apeluri inițiate de agenți.
Sursele stresului organizațional sunt multiple. Așa cum menționam în capitolele anterioare, conflictul de rol este un dintre aceste surse. Conflictul de rol se referă la prezența inconsecvențelor între așteptările privind performanța locului de muncă și criteriile de evaluare a performanței (Kahn et al., 1964, apud Tracy, Neidermeyer, 2004). În mediul de call-center, o posibilă sursă a conflictului de rol este reprezenată de cerința din partea managerilor pentru soluționarea plângerilor venite din parte clinților, însă, prin respectarea politicii de evaluare a performanței. Acestea se referă în principal aspecte precum: numărul de apeluri preluate sau efectuate, numărul apelurilor în așteptare, durata unui apel. Tipuril de măsurători de această natură sunt, de cele mai multe ori, în contradicție cu dorința de rezolvare a problemelor cu grad ridicat de complexitate într-un timp redus. De asemenea, Call Center Compensation Survey (Thaler-Carter, 1999, apud , 2004) a arătat că agenții de call center simt un nivel foarte scăzut de respect arătat din partea superiorilor. Ambiguitatea rolului, apare atunci când atât informațiile de care angajații din acest sector dispun,cât și resursele, în general, sunt inadecvate. În această categorie se încadrează încercarea de realiza un timp al apelului scurt, dar și de a satisface în același timp nevoile clientului.
Cele doua aspecte menționate anterior, ambiguitatea rolului și conflictul de rol, sunt considerați factori ce duc la reducerea performanței și capacității de a face față stresului. Oamenii au o cantitate limitată de energie și resurse pe care le pot folosi pentru îndeplinirea sarcinilor, iar factorii de stres și rezistența la aceștia necesită atenție din aceeși cantitate de energie. Resursele se epuizează pe parcurs ce factorii de stres devin tot mai mulți și pe o perioadă de timp îndelungată, iar concetrarea acordată muncii se diminuează. Îndreptarea eforului către rezistența la stres, ci nu asupra muncii, duce la pierderea performanței și satisfacției.
Efectele pe care le are stresul asupra performanței sunt multiple, iar conform Sullivan and Baghat (1992, apud , 2004) acestea se pot afla în 4 șcenarii:
Stresul poate crește performanța;
Stresul poate scădea performanța;
Stresul poate să nu afecteze performanța;
Relația dintre stres și performanță seamnănă cu un U întors.
Studiile dezvoltate pe domeniul call ceter-urilor cu privire la stres, au la bază diferite asptecte întâlnite în această arie. Astfel, Tracy L. Tutena, Presha E. Neidermeyerb, în articlolul “Performance, satisfaction and turnover in call centers: The effects of stress and optimism”(2004), studiază diferența de percepții asupra stresului din viziunea pesimiștilor și optimiștilor, în mediul de call center. Lucrarea urmărește să ilustreze influnțele pe care optimismul le are asupra relațiilor care se formează între stres și conflictul de muncă, stres și performanța în muncă, stresul și satisfacția profesională, stres și absenteism, cifra de afaceri și stresul .
Printre ipotezele cercetării se numărără și existența unei percepții mai mari a stresului pentru o persoană pesimistă. Între sters și performață se află o relație negativă. Astfel, se așteapă ca pesimiștii să înregistreze un nivel mai redus de performanță, în comparație cu optimiștii. Stresul se află într-o relație negativă și cu nivelul de satisfacție, deci pesimiștii au un nivel de satisfacței mai redus decât optimiștii. Concluzionând, din partea pesimiștilor se așteapă un nivel mai ridicat de percepere a sresului. Studiul a fost realizat în Statele Unite, pe două call center-uri inbound (160 pe de persoane).
Rezultatele cercetării arată că persoanele pesimiste percep stresul la un nivel mai ridicat decât optimiștii. De altfel, asta s-a întâmplat și pentru percepția asupra performanței și satisfacției la locul de muncă. Contrar ipotezelor, pesimiștii au înregistrat niveluri mai ridicate de satisfacție și performanță la locul de muncă. În ceea ce privește cifra de afaceri, între cele două tipuri de persoane nu au fost înregistrate diferențe mari, iar în ceea ce privește conflictul de muncă, s-a demonstrat ipoteza conform căreia, pesimiști au un sentiment mai mare de conflict de muncă.
Rezultatele obținute atrag atenția asupra activtăților pe care multe organizații le realizează pentru scăderea nivelului de stres. Aceste activități au la bază credința conform căreia, stresul este strâns legat de performanțele scăzute. Studiul arată că existența unui nivel de stres redus, ușor de gestionat, ar putea avea ca rezultat scăderea performanței. Ca urmare, companiile ar trebui să își axeze scopul spre menținerea unui nivel mediu de stres – corelat cu o performanță maximă.
Dacă în trecut se credea că existența unui nivel ridicat de stres la locul de muncă duce la un nivel scăzut de satisfacție, studiu demonstrează existența unei unei relații pozitive între cele două variabile. Această relație poate fi motivată de existența unei bonusări în call center în funcție de performață. Astfel, angajații sunt mulțumiți când primesc mai mulți bani- adică atunci când obțin performanță. Relația directă poate fi explicată de dorința de a obține performanță pentru a câștiga bani. Deci, cu toate că pesimiștii înregistrează un nivel mai ridicat de percepere a stresului, aceștia obțin atât performanță ridicată, cât și satisfacție la locul de muncă.(Tracy, Neidermeyer, 2004).
Sursele stresului în mediul de call center sunt multiple. Unul dintre aspectele remarcate face referire la interacțiunea dintre agent și client. Agentul este reprezentantul companiei, persoana cu care clientul ia contact în mod direct. Cel din urmă îl percepe de cele mai multe ori, din lipsă de cunoaștere, responsabil pentru nemulțumirile sau neplăcerile pe care el le-a avut în interacțiunea cu produsele/serviciile/alți angajați ai firmei. Atitudinile clienților variază foarte mult, plecând de la nivelul de studii sau gravitatea problemei pe care o are, concretizându-se de cele mai multe ori în atitudini de superioritate, ofensă etc. Interacțiunea constantă a agenților cu clienți care nu își arată întrun mod diplomat sursele nemulțumirii poate avea repercursiuni asupra lui, rezultând în mod direct stresul. De asemenea, activitatea într-un call center presupune impunerea unor target-uri(norme), care sunt direct legate de salarizare și bonusare. Astfel, în funcție de domeniul de activitate al call ceter-urilor, pot exista norme, de la numărul de clienți cu care un agent trebuie să interacționeze, până la durata apelului. Ideea conform căreia există posibilitatea ca norma să nu fie realizată, iar salariul să sufere modificări, este un stresor principal. Unele companii au, de asemenea, numeroase politici privind target-ul. De exemplu, Vodafone România încheie contractul de muncă pentru un agent care nu și-a putut îndeplini 3 luni consecutiv target-ul. În acest context, ideea pierderii locului de muncă este un alt factor de stres. Pentru cei care activează de puțin timp în mediul de call center, un factor de stres poate fi reprezentat și de gestionarea aplicațiilor și programelor necesare soluționării problemelor clienților, simultan cu convorbirea telefonică. Existența unei perioade scurte de training și sentimentul de nesiguranță în ceea ce privește primirea sau efectuarea apelurilor, pentru unele persoane, este generatoare de stres. Evaluările constante ale supervizorilor asupra apelurilor susținute cu clienții (aici apare conceptul de “cască dublă”- în care supervizorul ascultă apelul cu clientul în timp real) pot fi direct generatoare de stres și disconfort.
Numeroase studii arată efectele pe care activitatea de call center o poate avea asupra angajaților, în principal generate de stres. În conformitate cu scala Likert, 39,4% din angajați au arătat anxietate extremă și tristețe.(Charbotel B. et al, 2009)
4.b. Domeniul militar
Chiar dacă fenomenul de stres este prezent în toate domeniile, există arii de activitate care prezintă o predispoziție mai mare pentru manifestarea sa, iar una dintre acestea este armata. Munca în domeniul apărării implică pe lângă o responsabilitate crescută pentru protejarea populației și traiul în condiții restrictive, care ar pune de multe ori în dificultate civilii. Iar pe lângă factorii de stres ce își iau originea în elementele specifice structurii domeniului de activitate, un stresor important întâlnit doar în cazul militarilor îl reprezintă misiunile în teatrele de operații. Totuși, atunci când un individ se angajează să activeze în armată își asumă în mod voit toate implicațiile și în același timp conștientizează rezistența sa față numeroșii stresori cu care poate intra în contact, iar cu cât acumulează mai mult experiență capacitatea lor de adaptare la situațiile critice crește. Însă problemele apar când efectele stresorilor depășesc capacitatea de rezistență a indivizilor și încep să se remarce într-o formă negativă atât asupra randamentului muncii prestate, cât și asupra sănătății fizice și mentale a militarilor.
Armata se remarcă prin elemente ce pot fi generatoare de stres deoarece sunt foarte diferite de valorile promovate în general în viața civilă. Printre acestea putem remarca următoarele:
profesia prezintă un grad ridicat de responsabilitate socială generată de faptul că militarii sunt răspunzători de siguranța populației țării pe care o protejează, iar, în cazul celor trimiși în teatrele de operații, ei sunt responsabili cu protecția civililor din zonele de război;
structura organizatorică este caracterizată printr-o ierarhie rigidă, dominată de reguli și restricții, subordonarea realizându-se exclusiv pe verticală;
se promovează conformismul, unifomizarea, iar datorită caracteristilor muncii, militarilor le este de multe ori îngrădită libertatea și li se permit legături reduse cu exteriorul;
valorile promovate sunt altruismul, subordonarea și supunerea fără drept de apel în fața superiorilor ierarhici sau chiar jertifirea pentru țara pe care o reprezintă, în timp ce în mediul civil se caută individualitatea și autonomia;
mediul de lucru este unul caracterizat prin nesigurață, iar militarii ating de multe ori epuizarea fizică din cauza antrenamentelor și misiunilor solicitante.
În principal la membrii ce activează într-o organizație militară se întâlnesc trei tipuri de stres (Ilie, 2007, p.9):
stresul bazal – își are rădăcinile în relațiile interpersonale ce se stabilesc în cadrul organizației, precum și în trăsăturile personale ale indivizilor care activează în cadrul acesteia (vârsta, experiența, educația, condiția fizică, norme și valori personale etc.). Nu este un tip de stres foarte grav atâta timp cât nu atinge un nivel ridicat și se identifică stresorii pentru a se acționa în controlarea eficientă a lor.
stresul cumulativ – se manifestă pe o perioadă mai lungă de timp, fapt ce generează apariția unui disconfort, iar dacă nu este gestionat eficient, poate conduce la epuizare, depresie sau chiar burnout.
stresul traumatic – este generat de expunerea la o situație sau la un eveniment cu un nivel foarte ridicat de stres, care conduce la apariția bruscă și violentă a unei stări ce provoacă efecte nocive asupra activității persoanei si îl împiedică să mai muncească. În funcție de individ poate apărea imediat după eveniment sau la interval de câteva zile, luni sau ani, iar dacă nu este tratat corespunzător poate conduce efecte grave asupra sănătății persoanei în cauză.
De asemenea, având în vedere condițiile speciale pe care le întâlnim în cadrul organizației militare, există o formă particulară de manifestare a stresului, generată de munca în teatrele de operații și anume reacțiile la stresul de luptă. Misiunile în zone de război își pun în cele mai multe cazuri amprenta asupra militarilor care le efectuează. În decursul acestora rezistența lor fizică și psihică este pusă la încercare destul de intens de condițiile de mediu și de situațiile prin care sunt nevoiți să treacă. Ei sunt expuși ororilor războiului, pe parcursul misiunilor trăind fiecare moment la intesitate maximă și menținând un nivel de concentrare crescut din cauza faptului că la orice oră din zi și din noapte se află în bătaia puștilor inamicilor. Totodată, se confruntă cu sentimentul inevitabilității morții, fapt ce le insuflă permanent teamă, fiind în unele cazuri martorii uciderii propriilor colegi de echipă sau a civililor. Astfel că la revenirea acasă, traumele suferite pe parcursul detașării în străinătate se manifestă sub forma apariției PTSD-ului (sindromul post-traumatic). Conform unui studiu realizat de RAND, 20% dintre veteranii americani care au luptat în Irak și Afghanistan suferă de această anomalie genrată de stres (RAND, 2008). Sandina Ilie clasifică reacțiile la stresul de luptă după gradul de intensitate, în lucrarea sa intitulată „Stresul ocupațional și leadership-ul în organizația militară”, astfel (2007, p.8):
normale – tremur ușor, tahicardie, nevoie de respirație amplă, transpirație rece, blocaje musculare, crampe intestinale;
spirit activ redus (depresie) – izolare (lipsa de comunicare cu cei din jur), blazare, interes scăzut pentru continuarea activității, tendință către abuzul de alcool, tutun sau chiar droguri, apatie, sustragerea de la misiuni;
frică patologică – tremur puternic, tahicardie accentuată, hipertensiune arterială, dureri de cap, plâns necontrolat, tendința de a fugi, îngrijorare, neliniște exteriorizată, permanenta preocupare pentru ceva nedefinit;
spirit activ deosebit – formă ascunsă a fricii: irascibilitate crescută, impulsivitate, vorbire rapidă inutilă și sporită cantitativ, activități lipsite de sens, scăderea atenției și a capacității de înțelegere a ordinelor, acțiuni riscante, lipsa de concentrare, agitație psihomotorie;
reacții de tip isteric – paralizie funcțională, afonie, crampe musculare persistente, orbire sau surditate fără motive evidente;
reacții psihosomatice – hipertensiune arterială, ulcer gastric, dispepsii, palpitații;
nevroză traumatică de luptă – mutism însoțit de akinezie, stare de confuzie și dezorientare spațială și temporală, șocuri emoționale cu stări delirante și anxioase trecătoare, atacuri de panică.
Ca urmare a structurii ierarhice din cadrul organizației militare, un rol important în gestionarea stresului îl are leadership-ul deoarece el presupune gestionarea și coordonarea subordonaților, precum și rezolvarea problemelor care apar. În vederea tratării acestui subiect, Freud introduce conceptul de „persoană centrală” ca fiind acel om în jurul căruia se formează un grup și cu care acesta se identifică (Ilie, 2007). Astfel, la militari el trebuie să coincidă cu liderul formal și anume comandantul deoarece acesta posedă trei caracteristici esențial care îl recomandă ca fiind capabil să gestioneze stresul organizațional: statusul formal pe care îl deține în cadrul organizației (element care îi conferă autoritate), capacitățile personale pe care le deține (aptitudini, cunoștințe, experiență) și stilul de conducere utilizat. Dar având în vedere presiunea la care este supus de responsabilitatea deciziilor ce trebuie adoptate și de menținerea bunăstării subordonaților săi, comandantul se poate confrunta și el cu un nivel ridicat de stres. Pentru a crește gradul de cunoaștere a metodelor de control și gestionare a stresului, s-au realizat programe dedicate special comandanților în cadrul cărora specialiști în domeniu să le dezvăluie modalitățile prin care pot manageria eficient acest fenomen în cadrul organizației lor.
4.c. Mediul medical
Stresul, fenomen general al secolului al XXI-lea, este întâlnit și în rândul asistentelor medicale. Domeniul a fost atent studiat din punct de vedere al stresului, ca urmare a mediului în care acestea își desfășoară activitatea, fiind unul în care stresul se află la un nivel foarte ridicat.
În acest context apare conceptul de „burnout”. El reprezintă o strare de natură psihologică, cauzată de negestionarea corespunzătoare a stresului. „Burnout este de obicei conceptualizată ca sindrom multidimensional format din trei componente: epuizare emoțională, depersonalizare și o realizare personală redusă” (Maslach, 1993).
Semnele și manifestările cele mai frecvente care atrag ateția asupra fenomenului de burnout sunt (Taylor și Barling, 2004):
Oboseală cronică: epuizare, oboseală;
Furie, auto-critică, cinism, negativitate și iritabilitate;
Un sentiment de a fi supus asediului;
Dureri de cap frecvente;
Tulburări gastro-intestinale;
Pierdere în greutate sau câștig;
Insomnie;
Depresie;
Dificultăți de respirație;
Suspiciunea;
Sentimente de neputință;
Un grad sporit de asumare a riscurilor;
În urma unei cercetări despre conceptul de burnout, s-a descoperit că 17% dintre studiile publicate folosește asistentele medicale ca grup de eșantion (Schaufeli și Enzmann, 1998).
Cauzele care duc la efectul de burnout au atât natură externă (mediul propriu-zis de desfășurare a activității) și de natură personală. În ceea ce privește stresorii din mediul profesional, ne referim aici la supraîncărcare, conflictul de rol și ambiguitatea rolului.. Creșterea aștepărilor și cerințelor la locul de muncă sunt strâns legate de burnout, mai exact de epuizarea emoțională.(Knežević et al, 2011). McGrath et al. (1985, apud Gillespie & Melby, 2003) a afirmat că asistentele suferă de sindromul “burnout” în momentul în care aveau un sentiment de eșec când sensul propriei persoane nu poate fi găsit în muncă și, de asemenea, când se simțea lipsa un sentiment de realizare personală. Ca urmare a manifestării acestui sindrom, unele asistente pleacă, iar cele care rămân au un mod de realizare ineficientă a sarcinilor.
S-a sugerat de-a lungul timpului că femeile sunt mai predispuse la acest sindrom decât bărbații, arătând o mai mare implicare emoțională. Bărbații care aleg această profesie doresc, de cele mai multe ori, să reconstruiască experiențe de mare însemnătate pentru ei din copilărie (Almberg, Grafstorm & Winbald, 1997, pp 109-1016, apud Gillespie & Melby,2003 ).
Freuberger aduce în discuție existența unei predispoziții la stres a celor care aleg această meserie, prin prisma tipului de personalitate. Printre aceste tipuri de personalitate se numără:
tipul persoanei care este foarte dedicată, dar tinde să își asume mai multe responsabilități decât poate realiza;
tipul persoanei care tinde să aibă o viață nesatisfăcătoare în afara locului de muncă și își folosește munca ca un refugiu;
tipul persoanei autoritare care simte nevoia să dețină în permanență controlul și crede că nimeni nu poate face munca la fel de bine ca ea (Freuberger 1994, apud Gillespie & Melby,2003 ).
„Violența este unul dintre cei mai insidioși și comuni factori de stres din acest mediu, situându-se pe locul 2, după poliție, în riscul violenței reale împotriva individului. Un studiu american a constatat că 63% dintre asistenții medicali chestionați au avut abuz verbal într-un an, 35% au experimentat tentative de vătămare fizică și 21% au fost victime ale atacurilor fizice” (Whitehorn, 1997, apud Gillespie & Melby,2003 ).
De cele mai multe ori, și relațiile interpersonale au de suferit. Irascibilitatea și reacția rapidă la orice nemulțumire duc la reacții necontrolate. Millar B. & Burnard Pau identificat o serie de factori care pot duce la combaterea burnout-ului (1994, apud Gillespie & Melby, 2003):
fumatul;
plânsul;
creșterea consumului de alcool;
negarea și retragere;
sportul;
meditație și yoga;
Activitațile cu care asistentele se confruntă sunt printre cele mai diverse, plecând de la cazuri simple, la cazuri care sfârșesc într-un mod tragic. Nemulțumirea pacienților, nemulțumirea rudelor pacienților, suprasolicitarea, lipsa atenției managerilor asupra problemelor existente în secții, nesatisfacerea necesătăților sistemului , toate se răsfrâng într-o măsură mai mică sau mai mare asupra lor. Sistemul de sănătate românesc este cunoscut și mediatizat sub aspectul existenței unor mari deficiențe. Salariile de un nivel redus și volumul de muncă foarte mare sunt elemente generatoare de stres. Lipsa unui număr suficient de personal înseamnă asumarea responsabilităților și pentru personalul lipsă, fapt ce duce la epuizare. Asistentele reprezintă categoria de personal care ia contact n mod direct și constant cu pacienții, care uneori își adresează nemulțumirile și le manifestă la adresa lor.
Burnout începe prin dezvoltarea unei percepții de incapacitate pentru a face față cerințelor locului de muncă, resurselor disponibile, ducând în cele din urmă la epuizarea emoțională (Leiter 1993, apud. Marín & Ramírez, 2005). După acest stadiu, începe să se manifeste depersonalizarea, caracterizat de tendința continuă de a trata pacienții într-un mod mecanic, până când eficiența scade spre minim, dezvoltând sentimentul de incompetență.(Marín & Ramírez, 2005). Simptome care ar putea fi semne de depersonalizare sunt: iluzia de a se afla într-un film/vis, activitatea de automatism, detașare de realitate curentă și mediu. Această depersonalizare poate avea și efecte benefice, ajutând individul asemenea unui mecanism de apărare.
Conflictul intra status face referire la incapacitatea de a face față sumei de roluri coresunzătoare deținerii unui anumit status, alt factor generator de stres (Anastasiu, 2011). Acest aspect în domeniul medical are legătură directă cu aspectul menționat anterior, lipsa personalului suficient, care duce la asumarea tuturor sarcinilor de cel existent.
4.d. Domeniul sportiv
Stresul organizațional a fost studiat în numeroase profesii, însă pentru o lungă perioadă de timp zona sportivă a fost neglijată deoarece mulți cercetători au considerat că nu este un domeniu în care acest factor este prezent. Dar perspectiva aceasta este cât se poate de greșită pentru că, așa cum afirmă Shirom, „stresul organizațional reprezintă stresul psihologic social legat de muncă”. În sportul de înaltă performanță și nu numai, toți sportivii sunt legitimați la un club și de asemenea, cei care au oportunitatea de a concura în competiții internaționale majore pentru a-și reprezenta țara de origine aparțin de Comitetul Olimpic și Sportiv, precum și de federația sportului pe care îl practică. Astfel, o mare parte a problemelor întâmpinate de aceștia atâta timp cât se află în activitate și totodată stresul resimțit în viața sportivă survin din interacțiunea lor cu organizațiile din care fac parte. Totuși, în această lume stresul are în multe cazuri un rol pozitiv deoarece îi motivează și îi provoacă pe sportivi să-și depășească limitele, însă situația poate lua o întorsătură negativă dacă stresul ajunge să afecteze sănătatea fizică și psihică a acestora.
Sportul de înaltă performanță se face doar cu multă durere, sacrificii și investiții semnificative în echipamente și pregătire. Un sportiv talentat se poate pierde pe parcurs și nu-și atinge apogeul carierei dacă nu beneficiază de susținere (financiară, psihologică, fizică) din partea organizației în cadrul căreia activează. Orice greșeală sau element lipsă poate conduce la distrugerea pregătirii sportivilor sau chiar încetarea carierei acestora. Dacă organizația doar profită de pe urma rezultatelor atleților săi, dar nu îi susține pe parcursul perioadei de preliminare competițiilor, atunci există posibilitatea ca aceștia să se simtă subapreciați, fapt ce poate conduce la creșterea nivelului de stres și implicit la apariția unor dificultăți în focusarea asupra îndeplinirii obiectivelor urmărite.
Tim Woodman și Lew Hardy realizează o clasificare a factorilor de stres organizațional ce pot apărea în cazul sportivilor de performanță în cadrul studiului „A Case Study of Organizational Stress in Elite Sport”(2001), împărțindu-i în patru mari categorii:
Stresori de mediu;
Stresori personali;
Stresori provocați de leadership;
Stresori provocați de echipă.
Stresori de mediu
Aceștia țin în mare măsură de trei elemente: procesul de selecție, problemele apărute în cadrul antrenamentelor și dificultățile financiare. Sportivilor ajunși să practice sport de performanță li se oferă oportunitatea să își reprezinte țara în cadrul competiților internaționale de anvergură: Campionate Europene și Mondiale, precum și Jocuri Olimpice. Dar în prealabil, pentru alegerea celor mai buni atleți, aceștia trec printr-un proces riguros ce presupune atât participarea la competiții prealabile de calificare pentru îndeplinirea baremelor, precum și o selecție ulterioară, realizată de echipa de antrenori de la lot, în funcție de forma sportivilor. Totuși, acest proces poate deveni stresant deoarece de multe ori se realizează mult prea târziu, iar sportivii nu mai au timp să desfășoare pregătirea necesară, criteriile de selecție sunt neclare, iar uneori antrenorii de la lot practică favoritismul. Astfel, cei care își doresc un loc în echipă se pot simți subapreciați și nerespectați, fapt ce poate provoca frustrare, crescând în acest fel nivelul de stres.
Un alt element care poate constitui un stresor de mediu îl reprezintă antrenamentele. Acestea pot fi monotone, fapt ce provoacă o lipsă de motivare a sportivilor, mult prea stresante ca urmare a apropierii competiției, iar în cazul sporturilor de echipă, membrii acesteia beneficiază de un timp mult prea scurt de antrenament împreună, distrugând coeziunea echipei și provocând tensiuni. Totodată, există diferențe de perspective între modul în care atleții se antrenează în cadrul cluburilor și modul în care o fac în cadrul lotului național sau chiar pot exista contradicții între interesele clubului și cele ale naționalei.
Dificultățile financiare sunt un important factor de stres în viața sportivă deoarece fără banii necesari pregătirii, recuperării în cazul accidentărilor și a echipamentelor, atleții nu pot atinge marea performanță. Având în vedere că sportivii sunt plătiți doar de club sau beneficiază de ajutorul sponsorilor, ei trebuie să-și plătească singuri deplasările. Singura lor oportunitate de a fi susținuți financiar de federație este să accepte să se antreneze la centrul de antrenament al lotului național. Totuși, și în cadrul acestuia pot apărea tensiuni deoarece sportivii se pot simți nedreptățiți unii față de alții deoarece unii pot avea mai multe beneficii financiare de la club (sponsorii pot oferi echipamente gratuite).
Stresori personali
Sunt anumiți factori de stres care se manifestă diferit de la individ la individ. Unii sportivi sunt mai afectați de restricții, în timp ce pentru alții acestea se transformă în obișnuințe. În primul rând, pentru realizarea pregătirii fizice, un rol important în dezvoltarea și menținerea masei musculare îl joacă alimentația. Sportivii în general au regimuri alimentare diferite în funcție de sportul practicat. Cele mai radicale diete sunt utilizate în gimnastică, unde în cele mai multe cazuri sportivele sunt ținute nemâncate sau mănâncă disociat și în cantități mult prea reduse pentru efortul depus, fapt ce le poate conduce spre accidentări. Acestea din urmă joacă, de asemenea, un rol important în nivelul de stres al atleților. Ele provoacă frustrare, frică și pun presiune. Sunt numeroase cazuri în care sportivii aleg să se antreneze cu accidentări ca urmare a presiunii exercitate de antrenori pentru a nu-și pierde locul din lot, provocându-și mai mult rău. Totodată, atleți inervievați în cadrul studiului realizat de Tim Woodman și Lew Hardy (2001) au declarat că nu există întotdeauna o structură de recuperare, iar uneori aceștia sunt lăsați să se descurce singuri după ce se accidentează și nu beneficiază de suport din partea lotului național.
De asemenea, obiectivele setate de organizație pot provoca stres dacă nu sunt orientate pe direcții clare, sunt nerealiste sau dacă acestea nu intră în concordanță cu obiectivele sportivului.
Stresori provocați de leadership
În sportul de performanță, în dezvoltarea și îmbunătățirea rezultatelor sportivilor un rol important îl joacă leadershipul și implicit relația dintre sportivi și antrenorii care îi pregătesc. Petrecând atât de mult timp în sala de antrenamente și alături de antrenorii lor, pentru atleți aceștia încep să facă parte din familie, să le cunoască frământările, fricile, problemele fizice, având în același timp rolul de a-i susține ori ce câte ori au nevoie. Ca urmare, dacă aceste condiții nu sunt respectate, sportivul poate ajunge să fie stresat și nesigur. Lipsa de comunicare cu antrenorul, lipsa suportului și schimbările bruște de atitudine pot provoca tensiuni în relațiile atlet-antrenor.
De asemenea, în cazul sportivilor care fac parte din loturile naționale, pot apărea tensiuni între tehnicile și viziunile antrenorului de la club și cei de la echipa națională. Aceste situații îi pun în dificultate pe atleți deoarece nu mai știu cine deține autoritatea și de cine ar trebui să asculte pentru a se pregăti eficient. Totodată, antrenorul este responsabil de structura și specificul antrenamentelor. Dacă ele sunt inconsistente, nu realizează o pregătire suficient de bună pentru competiții, în timp ce la polul opus pot fi mult prea intense și pot provoca nervozitate și epuizare fizică în rândul atleților, fapt ce poate conduce la producerea unor accidentări grave. Nu în ultimul rând, lipsa adaptării antrenamentelor la nevoile sportivului poate conduce la o creștere a nivelului de stres în cazul acestora.
Stresori provocați de echipă
Având în vedere că sunt privați de întâlnirile cu familia deoarece petrec foarte mult timp în cantonamente și la antrenament, pentru sportivi coechipierii sau componenții lotului național devin ca o a doua familie. Legăturile dintre ei sunt foarte strânse și, în ciuda competiției din cadrul concursurilor, toți membrii echipei se susțin reciproc deoarece cunosc în totalitate povestea din spatele fiecărui atlet.
Chiar dacă echipa constituie principalul element de echilibru, anumite nereguli pot conduce la dezechilibre semnificative pentru sportivi, manifestate prin creșterea nivelului de stres, care poate avea consecințe grave asupra sănătății psihice și chiar fizice. Problemele se pot reflecta în atmosferă prin tensiuni între atleți, datorate beneficiilor diferite sau ca urmare a faptului că se formează grupulețe în cadrul lotului național în funcție de clubul din care fac parte, sau prin competiția internă datorată insecurității pozițiilor.
De asemenea, un alt factor imperios necesar în cadrul echipei este suportul atât în plan moral (psihic) în cazul în care sportivii se confruntă cu diverse dezechilibre, stres sau decepții și în plan fizic, prin planul de recuperare după accidentări. În cadrul studiului realizat de Tim Woodman și Lew Hardy (2001), sportivii au reclamat faptul că s-au confruntat cu situații în care s-au accidentat în cadrul unor competiții internaționale în care și-au reprezentat țara și după eveniment nu au fost ajutați în recuperare de către cei de la lot. Nici măcar nu au primit asigurări că vor putea reveni în echipă după ce se vor vindeca, fapt ce le-a provocat dezamăgire și i-a determinat să considere că staff-ul lotului nu le-a acordat suficientă importanță.
Nu în ultimul rând, doi factori importanți care contribuie la păstrarea echilibrului în echipă și păstrarea unui nivel de stres care să afecteze doar în mod pozitiv sportivii sunt comunicarea și stabilirea rolurilor. Atleții trebuie să primească toate informațiile necesare pentru pregătire și pentru menținerea unui moral ridicat. Totodată, în cadrul organizației trebuie să existe o structură bine definită, în cadrul căreia fiecare să dețină un rol despre care să aibă toate datele necesare pentru a-l îndeplini cu succes. Dacă aceste aspecte nu sunt îndeplinite, nivelul de stres în rândul sportivilor ia o turnură negativă, fapt ce le poate afecta evoluțiile.
5. Efectele stresului organizațional
Stresul organizațional este necesar deoarece îi provoacă pe indivizi să-și depășească limitele, îi motivează și le poate crește nivelul de implicare. Însă dacă ia o turnură negativă, poate avea consecințe grave asupra vieții angajaților și asupra modului în care aceștia contribuie la dezvoltarea companiei. Ca urmare, stresul constituie una dintre cele mai de interes probleme ce își are rădăcinile în mediul organizațional.
În zilele noastre tot mai mulți oameni se confruntă cu depresia și anxietatea, iar în unele cazuri aceste fenomene sunt generate de un nivel crescut de stres organizațional. „Depresia este un pattern pervaziv de tristețe și pesimism, de autocriticism, autostimă redusă, pasivitate și expresie inhibată a agresivității” (A. Gunderson, C. Phillip, apud. V. Perciun 2001, p.33). Această stare, dacă nu este tratată corespunzător sau dacă nu este diagnosticată la timp, poate conduce chiar la suicid. Depresia se poate reflecta și în acțiunile individului la locul de muncă printr-o scădere a ritmului normal, apariția unor greșeli în efectuarea sarcinilor sau deficit de atenție.
Un alt efect al stresului o reprezintă abuzul de droguri, alcool sau tutun. De multe ori indivizii caută să evadeze din viața stresantă cu care se confruntă și în cele din urmă își găsesc alinarea în consumul excesiv al unor substanțe ce le pot afecta sănătatea într-un mod mai direct decât stresul. Drogurile și alcoolul le permit să se detașeze pentru o scurtă perioadă de problemele cotidiene, le oferă iluzia puterii și a controlului și constituie un refugiu. În același timp, abuzul de tutun constituie și el o refulare a sentimentelor de tensiune, de nervozitate și de presiune, devenind o acțiune ce le conferă siguranță și calm datorită caracterului rutinier.
Stresul poate afecta și buna funcționare a organismului, manifestându-se prin apariția bolilor cardiovasculare și creșterea riscului de infertilitate atât la bărbați, cât și la femei. În cele mai grave situații, acest fenomen poate împinge limitele individului într-o măsură atât de mare încât să producă apariția stresului cronic și a sindromului „burnout”. Acestea se manifestă în cazul în care organismul uman își atinge limitele în ceea ce privește capacitatea de adaptare la diverșii stresori. Astfel, individul se detașează excesiv și ajunge să efectueze sarcinile în mod mecanic, chiar și atunci când trebuie să interacioneze cu pacienți, neoferind rezultatele așteptate. În ceea ce privește stresul cronic, acesta poate conduce în cele mai rele cazuri la decesul individului din cauza suprasolicitării.
6. Metode de combatere și prevenție
Efectele pe care stresul le poate avea asupra activității indivizilor sunt multiple. Pentru a putea găsi soluții optime de prevenție și combatere ale stresului, este necesară o analiză a mediului organizațional, astfel încât să poată fi identificați factorii specifici generatori de stres.
Un prim aspect care trebuie îndeplinit pentru a nu produce stres este satisfacerea nevoilor de bază, care țin de mediul de lucru. Teodora Gheorghevici (2006, p 28) face o corelație cu nevoile regăsite în pramida lu Maslow , care trebuie satisfăcute pentru reducerea stresului. Astfel, oricărui angajat îi trebuie satisfăcute o serie de nevoi:
pauza de masă obligatorie și un punct sanitar curat și funcțional;
asigurarea unor condiții ergonomice și evitarea unui comportament foarte autoritar din partea șefilor;
realizarea unui sistem de comunicare eficientă;
satisfacerea nevoilor de cunoaștere, prin realizare de training-uri și cursuri;
realizarea unui design plăcut al mediului ambiant;
încurajarea autonomie;
Din punct de vedere al gestionării stresului, omul poate reacționa în mod pasiv sau activ. Astfel, gestionarea pasivă reprezintă starea de acceptare a situației stresante, încercarea adaptării la aceasta. Specialiștii susțin că este cea mai ușoară variantă. În ceea ce privește gestionarea activă, aceasta presupune ea însăși stare de stres. Această gestionare urmărește modificarea situației stresante, încercarea de a elimina factorii de stres. Acest tip de gestionare este singurul care are rezultate și poate duce la diminuarea/combatearea stării de stres (Gheorghevici, 2006).
De cele mai multe ori, însă, există și situații în care prezența stresului este dorită și chiar generată, asta deoarece stresul duce la creșterea performanței și ulterior a competitivității între angajați, beneficiu care este în avantajul firmei.
Unul dintre aspectele care pot duce la diminearea sau creșterea stresului organizațional este mediul de desfășurare a activității. Comunicarea într-o organizație se face atât pe verticală, cât și pe orizontală, cu referire la structura ierarhică. Comunicarea bună este necesară pentru desfășurarea unei activități productive a organizației, diminuarea disputelor, creșterea flexibilității. Mediul în care există o comunicare deficitară, atmosfera este tensionată, conflictele angajat/angajat, superior-angajat sunt foarte frecvente. Existența unui mediu de lucru în care există o comunicare eficientă, sunt legate relații de prietenie, comunicarea, poate fi făcută fără să creeze tensiuni, duce la o relaxare a individului și la scăderea nivelului de stres. Pentru că menționam anterior despre relațiile existente între colegi, propunem câteva soluții pentru dezvoltarea relațiilor în acest mediu:
organizarea teambuilding-urilor atât la nivel de companie, cât și la nivel de departament;
organizarea de ieșiri informale(dacă sunt posibile);
organizarea de activități în mediul organizațional, care să presupună jocuri dau task-uri interactive;
dezvoltarea unei platforme în care angajații pot interacționa și comunica;
O bună comunicare nu este necesară doar pe linie orizontală, ci și pe linie verticală. Comunicarea care se realizează pe linie verticală se clasifică în categorii, conform Teodorei Gheorghevici (2006, p 58):
a) instrucțiuni specifice locului de muncã;
b) informații desemnate sã conducă la intelegere postului și legăturii cu alte posturi;
c) informații despre procedurile și practicile organizatorice;
d) feedback in legătura cu performantele subordonaților;
e) informații ideologice, misiunea postului in contextul strategiei.
Stresul poate fi generat și de o incertitudine a calității muncii. Astfel, recomandăm feedback-ul ca metodă principală de evaluare a muncii. Feedback-ul este foarte importand pentru că în funcție de acesta un individ își poate adapta metoda de lucru, se poate dezvolta, poate înțelege pe ce părți excelează și pentru ce părți mai are de lucrat.
Destinderea la locul de muncă este și ea un proces foarte important, mai ales pentru persoanele a căror activitate presupune doar munca de birou, știind că aceasta poate afecta sănătatea(probleme de spate), propunem amenajarea unor spații de recreere cu scaun de de masaj sau diverse jocuri: tenis de masă, mese de fotbal, aparate de exerciții fizice etc.
În ultima perioadă, a devenit foarte mediatizat conceptul de gamification. Acesta presupune transpunerea unor elemente din jocuri video și nu numai, în activitatea zilnică a angajațiolor. Pot fi dezvoltate și jocuri de rețea care pot fi accesate în pauză și care nu necesită un timp mare de atenție. Activitățile menționate mai sus sunt activități de motivare. Motivarea reprezintă o sursă cheie a diminuării stresului. Stresul poate fi sursa unei activități, care poate fi, de multe ori, displăcută de către angajat. Introducerea motivației îm muncă poate duce la diminuarea sentimentului de neplăcere și stres.
Motivarea se referă și la recompense, fie acestea de ordin material sau nu. Acestea sunt eficiente în funcție de nevoile angajatului. Poate exista varianta în care angajatul să primească o remunerație pe măsura muncii, dar să nu fie satisfăcut. Lui îi aduce satisfacție recunoșterea calității muncii sale în fața altor angajați(laude, feedback public). De asemenea, există și varianta inversă, în care îi sunt aduse laude, dar nu îi este recunoscută munca din punct de vedere financiar. Ambele situații sunt generatoare de stres, tocmai de aceea este necesară existența unui echilibru între partea materială și cea nonmaterială. Starea de echilibru duce la diminuarea stării de stres și prevenirea ei.
7. Bibliografie
Aksin Z., Armony M., Mehrotra V., (2007), The Modern Call Center: A Multi-Disciplinary Perspective on Operations Management Research,Production and operation management, Volume 16, Issue 6, pg 665, Disponibil prin: Science Direct Librăria http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.19375956.2007.tb00288.x/ab ,[online la data de 20.04.2017]
Anastasiu I., (2011), Cultură și diversitate. Introducere în sociologie, editura ASE, București, pp 198-200.
Avram E., Cooper C.L, (2008), Psihologie organizațional-managerială – Tendițe actuale, editura Polirom, pp.547-589)
Charbotel B., Croidieu S., Vohito M, Guerin A., Renaud L., Jaussaud J., Bourboul C., Imbard I., Ardiet D., Bergeret A., (2009), Working conditions in call-centers, the impact on employee health: a transversal study. Part II, International Archives of Occupational and Environmental Health, Volum 82, Issue 6, p. 747, Disponibil la https://link.springer.com/article/10.1007/s00420-008-0351-z [online la data de 21.04.2017]
Gheorghevici T., (2006), Combaterea stresului la locul de muncă, editura Cartea Universitară, București, pp 22- 58.
Knežević J., Maglica B, Krapić N., (2011), Personality, organizational stress, and attitudes toward work as prospective predictors of professional burnout in hospital nurses, p 539, file:///C:/Users/vali/Downloads/CMJ_52_4__hudek_21853549.pdf
Marín A, Ramírez G., 2005, Social support and emotional exhaustion among hospital nursing staff, Journal of Psychosomatic Research, Vol. 19, Numărul 2, pp 96-106, Disponibil la http://scielo.isciii.es/pdf/ejpen/v19n2/original4.pdf [online la data de 22.04.2017]
RAND [online] accesat la 27.04.2017
Sandine I, (2007), Stresul ocupațional și leadership-ul în organizația militară [online], accesat la 27.04.2017
Schaufeli, W. and Enzmann, D. (1998). The burnout companion to study and practice: a critical analysis. London: Taylor and Francis Ltd.
Taylor B, Barling J (2004) Identifying sources and effects of carer fatigue and burnout for mental health nurses: a qualitative approach. Int fournal Ment Health Nurs 13: 117-25
Tuten T., Neidermeyer P., (2004), Performance, satisfaction and turnover in call centers: The effects of stress and optimism, Journal of Business Research, Volume 57, Issue 1, , pp. 24-36, Disponibil prin: Science Direct Librăria http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0148296302002813 [online la data de 21.04.2017]
Woodman, Hardy L. (2001) A Case Study of Organizational Stress in Elite Sport [online] accesat la 27.04.2017
Zlate M, (2007), Tratat de psihologie organizațional managerială, editura Polirom, p.570
1. Introducere
Stresul a fost dintotdeauna un factor important care și-a pus amprenta asupra vieții individului, însă odată cu trecerea de la societatea industrială la cea informațională, acesta s-a resimțit mult mai puternic. Dacă în trecut sursele fenomenului aveau legătură în principal cu controlul excesiv asupra populației, exercitat de regimurile politice totalitare, cu nivelul scăzut de trai și cu impunerea standardizării, în prezent cauzele se mută asupra activității propriu-zise a persoanei. Astfel, putem afirma faptul că gradul de nocivitate al stresului a crescut odată cu dezvoltarea societății. Abilitățile și competențele care se caută la un individ s-au modificat de-a lungul timpului, axându-se pe profesii strâns legate de creativitate și inovare, dar și pe soft skills (inteligență emoțională, abilități de comunicare, relaționare, lucru în echipă, flexibilitate, persuasiune) spre deosebire de secolele precedente.
Începând cu sfârșitul secolului al XX-lea, stresul devine strâns legat de mediul organizațional, de calitatea, productivitatea și eficiența muncii pe care individul o realizează în fiecare zi. Pentru orice organizație, resursa umană reprezintă elementul fără de care aceasta nu poate să-și îndeplinească obiectivele. Ca urmare, compania trebuie să pună accent pe identificarea factorilor generatori stres sau mai ales pe aceia care conduc la scăderea randamentului angajaților și pe dezvoltarea unor modalități de combatere a acestora. De asemenea, un alt aspect strâns legat de soluționarea stresului organizațional este îmbunătățirea condițiilor de muncă și a mediului ambiant. Astfel, companiile au dezvoltat Departamentul de Resurse Umane. Principala activitate a acestuia este axată pe identificare nevoilor și a problemelor pe care un individ le are în organizație și facilitarea soluționării lor.
Am ales să abordăm această temă deoarece considerăm că stresul poate fi perceput ca boala secolului al XXI-lea, un fenomen care afectează în cele mai diverse moduri oamenii de toate vârstele. Este important modul în care se face gestionarea acestuia deoarece el poate fi un important factor de motivație în cadrul companiei, însă dacă este scăpat de sub control, poate provoca daune semnificative atât individului, cât și organizației. În continuare lucrării vom prezenta o analiză a stresului la modul general și mai apoi, o viziune a percepției sale în divese domenii de activitate: call-center, armată, medicină și sport.
2. Concepte teoretice despre stres
2.1. Stresul perceput ca o reacție
Privit din această perspectivă, stresul, după cum afirmă și Zlate este „răspunsul fiziologic sau psihologic al individului/organismului la un stresor din mediu” (M.Zlate, 2007, p.570). Modelul este elaborat de Selye în 1971. El analizează stresul biologic și îl intitulează „sindrom general de adaptare”, susținând că stresul înglobează totalitatea răspunsurilor pe care organismul uman le oferă ca urmare a apariției unui eveniment perturbator. Astfel, identifică trei faze prin care individul trece pentru a se putea adapta stimulilor veniți din mediu:
Faza de alarmă – În cadrul acesteia, individul ia contact cu stresorul, fapt ce determină apariția unor semne specifice (tahicardie, scăderea temperaturii). Se manifestă în special prin scăderea imunității organismului, iar în cazul unui stresor foarte puternic poate conduce chiar la moarte.
Faza de rezistență – Presupune acțiunea propriu-zisă a organismului prin care se mobilizează în fața stresului și chiar opune rezistență. El începe să consume o cantitate mai mare de energie, fapt ce determină apelarea la resursele pe care le deține. Limita acestei perioade este determinată chiar de cantitatea de resurse pe care organismul o posedă și de atingerea pragului de epuizare.
Faza de epuizare – În cadrul acesteia se disting doar efectele negative ale stresului. Perioadele stresante determină organismul să consume cantități mai mari de energie și astfel el poate fi condus spre epuizare dacă stresorul la care este supus persistă o perioadă îndelungată. Stresul poate fi benefic pentru individ dacă apare pentru perioade scurte, având chiar un efect motivant. Însă dacă el acționează pentru o perioadă mult prea mare de timp, poate provoca deteriorarea stării de sănătate care se manifestă diferit de la un om la altul.
2.2. Stresul perceput ca un stimul
Încadrul acestei perspective, stresul este echivalent cu stresorii și reprezintă, conform lui Holmes și David, o condiție a mediului. De asemenea, Symonds afirmă că stresul „este ceea ce i se întâmplă omului, nu ceea ce se întâmplă în interiorul lui; este un ansamblu de cauze, nu un ansamblu de simptome” (Cox, 1993, p.9 apud Avram, Cooper, 2008). Astfel, fenomenul poate fi mult mai bine perceput deoarece prezintă „aspecte obiectiv măsurabile ale mediului” (Avram, Cooper, 2008, p.547). În general se utilizează scale în cadrul cărora individul trebuie să acorde punctaje unor situații considerate stresante. De asemenea, Kanner aduce în discuție luarea în considerare tot în categoria acestor evenimente și neplăcerile de zi cu zi, denumite „daily hassless”. Printre acestea se numără lipsa timpului, cerințele ridicate, problemele de sănătate ale familiei sau pierderea unor lucruri.
2.3. Teoria tranzacțională
Teoria tranzacțională a fost elaborată de Lazarus și Folkman și privește stresul din perspectiva unei relații bidirecționale între individ și mediu, în cadrul căreia omul reacționează la evenimentele cu care se confruntă. În viziunea lor fenomenul nu poate fi privit nici ca stimul și nici ca reacție, ci este identificat cu „procesul în care individul are rolul unui agent activ ce poate influența, cu ajutorul strategiilor emoționale, cognitive și comportamentale pe care le posedă, efectele înfruntării cu situația stresantă” (ibidem, p. 549). Starea de stres poate fi evaluată prin trei etape:
Evaluarea primară – se realizează o evaluarea a situației stresante în funcție de gradul de periculozitate și se stabilește, conform resurselor de care individul dispune, dacă va putea sau nu să facă față situației.
Evaluarea secundară – aceasta este strâns legată de capacitățile de adaptare ale individului și de modalitățile pe care acesta le poate utiliza pentru a soluționa situația stresantă.
Reevaluarea– în cadrul acesteia, individul a reușit deja să realizeze dacă situația are efecte negative asupra sa și a reușit să observe rezultatele primelor sale încercări de soluționare. Procesul presupune demararea unor activități mentale, cum ar fi raționalizarea sau deducția.
3.Cauzele stresului organizațional
Stresul organizațional are numeroase cauze, fiind un subiect atent analizat de specialiști. Această focusare asupra surselor generatoare a venit ca urmare a faptului că fenomenul poate afecta individul atât în ceea ce privește randamentul muncii, cât și propria sănătate. Prima clasificare a apărut abia în 1976, când Cooper și Marshall au împărțit sursele stresului organizațional în șase categorii (Avram, Cooper, 2008, p.549):
Stresori intrinseci muncii;
Stresori legați de rolul în organizație;
Stresori legați de relațiile de la locul de muncă;
Stresori legați dezvoltarea carierei;
Stresori legați de structura și cultura organizațională;
Stresori legați de conflictul muncă-familie.
3. a. Stresori intrinseci muncii
Unul dintre factorii pe care se pune accent în această categorie sunt acele elemente ale cadrului în care individul își desfășoară activitatea și anume temperatura, umiditatea, zgomotul, iluminatul sau cromatica. Natura muncii își pune, de asemenea, amprenta asupra angajatului. O muncă monotonă și mecanică este un factor care declanșează frustrare, generează plictiseală, sentimente ce pot conduce la apariția depresiei și a stării de anxietate. Vigilența ridicată și ritmul de muncă alert provoacă individul să rămână într-o stare de mobilizare continuă care îl împinge către epuizare. Nu în ultimul rând, timpul și volumul de muncă joacă și ele un rol simnificativ în creșterea nivelului de stres (zile de muncă lungi, muncă în schimburi).
3. b. Stresori legați de rolul în organizație
Pe parcursul vieții, individul, în funcție de contextul în care se află, acumulează un număr de statusuri, din care decurg numeroase roluri, ce presupun îndeplinirea anumitor standarde și sarcini pe care societatea le asociază cu respectivul status. Odată cu pătrunderea pe piața forței de muncă, omul, pe lângă statusurile uzuale pe care le posedă (ex: mamă, tată, soră, frate etc.), ajunge să primească și unul în conformitate cu profesia pe care o îndeplinește (medic, profesor, polițist etc.). În funcție de acesta, el va trebui să îndeplinească un rol, însă dat fiind faptul că este nevoit să îndeplinească și alte roluri care derivă din celelalte statusuri atribuite, există posibilitatea să apară probleme. Astfel, putem analiza stresorii din această categorie prin prisma a trei probleme:
Ambiguitatea de rol – Aceasta apare de cele mai multe ori în situațiile în care individul, la pătrunderea în organziație, nu primește suficiente informații care să clarifice rolul său în cadrul organizației. De asemenea, el trebuie să cunoască precis sarcinile și atribuțiile pe care le presupune postul ocupat, precum și obiectivele și scopurile muncii sale. În cazul în care acest lucru nu se întâmplă, există posibilitatea ca el să-și seteze alte obiective sau să-și însușească atribuții care în mod normal nu ar intra în sfera sa de activitate, fapt ce ar determina apariția unei contradicții și implicit ambiguitate de rol. De cele mai multe ori, situațiile de acest tip apar ca urmare a unor schimbări ce au survenit în cadrul organizației.
Conflictul de rol – Având în vedere că un individ poate poseda în același timp un ansablu de statusuri, va avea de asemenea de îndeplinit și mai multe roluri. În acest caz problema apare atunci când două sau mai multe roluri se află în contradicție, iar individul este nevoit să aleagă pe care va urma să-l îndeplinească, fapt ce poate conduce la apariția stresului. Spre exemplu, o femeie are statusul de mamă și de profesoară. În aceeași zi ar trebui să meargă la serbarea copilului ei și să ea parte la o conferință importantă. Astfel, ar fi pusă în situația delicată de a alege între a-și îndeplini rolul de mamă și de a fi alături de copilul său la un eveniment emoționant din viața ei sau de a lua parte la conferință și de a-și îndeplini rolul asociat cu statusul de profesoară. O decizie de acest gen determină un conflict de rol și crește nivelul de stres al persoanei implicate.
Responsabilitatea pentru oameni – Problema derivă din rolul individului și se întâlnește de cele mai multe ori în cazul persoanelor care au profesii ce implică o interacțiune continuă cu oamenii (medici, asistente, manageri, profesori etc.). Manifestând o responsabilitate crescută pentru oameni și fiind nevoiți să fie martorii unor situații cu puternic impact emoțional, indivizii din această categorie tind să aibă o predispoziție către un nivel ridicat de stres care determină chiar manifestarea sindromului burnout. Conceptul a fost pentru prima dată definit de Freudenberger și reprezintă „o stare de extenuare emoțională, sentimente de depersonalizare și reducere a performanței personale” (Avram, Cooper, 2008, p.552).
3. c. Stresori legați de relațiile la locul de muncă
Fiind o ființă socială, omul depinde în mare măsură de relațiile și conexiunile pe care le stabilește cu cei din jur. Acest lucru este accentuat în cadrul organizației unde lucrul în echipă este vital pentru îndeplinirea sarcinilor, precum și relaționarea eficientă cu colegii și superiorii. Suportul social pentru îndeplinirea task-urilor complexe este imperios necesar, iar lipsa lui poate duce la realizarea incorectă sau ineficientă a lor. Astfel, buna funcționare a relațiilor din cadrul unor organizații poate fi perturbată de comportamente contraproductive, fapt ce conduce la creșterea nivelului de stres și a existenței permanente a unei stări de alertă. Două dintre cele mai întâlnite asemenea manifestări sunt mobbing-ul și bullying-ul. Primul reprezintă „un proces distructiv; el este constituit din acțiuni ostile care, luate izolat, pot părea anodine, dar prin repetiție constantă au efecte primejdioase” (Leymann, 1996 apud. E.C. Zaharia). El urmărește izolarea, umilirea sau discreditarea unui angajat pentru a-l determina să părăsească organizația. De cele mai multe ori, acest tip de comportament este generat de invidie și încearcă să aibă un caracter indirect, mascat, pentru ca victima să nu-l poată identifica și denunța superiorilor. Bullying-ul reprezintă o formă de comportament agresiv, care presupune ca o persoană să provoace în mod intenționat și repetat discomfort, daune fizice/psihice. Acest tip de comportament se concretizează în mod direct prin hărțuire verbală sau fizică. Presupune identificarea persoanei slabe din cadrul grupului, căreia i-ar fi imposibil să se apere sau să opună rezistență.
3. d. Stresori legați de dezvoltarea carierei
Din momentul în care un individ pătrunde pentru prima dată în cadrul unei organizații, el urmărește dezvoltarea personală și profesională. Orice persoană prezintă o dorință interioară de a evolua, de a atinge un nivel mai ridicat care să-i aducă mai multe beneficii (salariu mai mare, bonusuri, tichete cadou, autoritatea ridicată etc.). Totuși, evoluția în cadrul organizației este asemenea aceleia din viața de zi cu zi. Angajatul la început de carieră se află în plină dezvoltare, perioadă în care acumulează cunoștințe specifice domeniului de activitate vizat, dobândește abilități noi și deprinde învățături folositoare prin intermediul relațiilor profesionale pe care le stabilește cu persoanele mai experimentate din cadrul companiei. Odată ce și-a însușit aspectele necesare exercitării profesiei dorite, el va manifesta o aspirație spre înaintarea în carieră prin promovarea pe posturi care să-i solicite mai mult capacitățile, dar și să-i ofere pe lângă responsabilități sau sarcini mai complexe și o autoritate mai ridicată, îmbinată cu un grad mai mare de libertate în luarea deciziilor. Totuși, în cadrul acestei perioade, caracterizată prin evoluție și succesiunea posturilor, individul va atinge la un moment dat apogeul. La momentul atingerii celui mai înalt nivel pe scara ierarhică, oportunitățile de avansare vor începe să scadă, iar senzația apropierii momentului retragerii se va acutiza, aspect ce conduce la apariția frustrării și depresiei.
De asemenea, tot în categoria stresorilor legați de dezvoltarea carierei intră și insecuritatea muncii. Lipsa existenței unei situații certe cu privire la stadiul în care individul se află și al factorilor de mediu ce-l pot influența este generatoare de stres. Dacă în cazul tinerilor o eventuală concediere nu constituie neapărat o problemă deoarece, fiind încă în dezvoltare, pot apela încă la ajutorul apropiaților pentru a se întreține, în cazul celor aflați în perioada de mijloc a carierei responsabilitățile și obligațiile ce survin din rolurile pe care le posedă în afara organizației nu le permit să aibă fluctuații la nivel profesional. Un venit stabil constituie pentru omul de rând o necesitate în vederea întreținerii sale și a familiei, iar eventualitatea stopării lucrului din diverse motive constituie un pericol ce trebuie cu orice preț evitat.
3. e. Stresori legați de structura și cultura organizațională
După ce intră pe piața forței de muncă, individul își petrece o mare parte a vieții sale în cadrul uneia sau mai multor organizații. Putem spune chiar că uneori o persoană petrece mai mult timp muncind decât cu familia sa, ceea ce înseamnă că o mare parte a dezvoltării sale în viața adultă se desfășoară în cadrul companiei. Totuși, succesul acestui proces este strâns legat de structura și cultura organizațională deoarece chiar dacă individul prezintă potențial în însușirea de noi abilități și competențe, la pătrunderea în organizație el vine cu un bagaj de norme și valori după care își orientează acțiunile. Dacă acestea din urmă nu se află în concordanță cu cele promovate în interiorul companiei unde își desfășoară activitatea, atunci va deveni stresat de condițiile de muncă, fapt ce-l va conduce către două alternative: adaptarea propriilor perspective la cultura organizațională sau părăsirea companiei.
Dacă ar fi să analizăm acești stresori din perspectiva a doi mari factori, aceștia ar fi libertatea de decizie și controlul. O autonomie ridicată îi conferă individului o stare de bine deoarece i se oferă impresia că posedă autoritate și că rolul său în cadrul companiei dobândește o importanță mai mare, însă în același timp responsabilitatea asumării deciziilor adoptate poate conduce la o creștere a nivelului de stres. Când hotărârile sale nu mai afectează doar propria persoană, ci și pe cei din jur sau, la nivel macro, chiar prosperitatea companiei, atunci posibilitatea unei eventuale greșeli care poate conduce la consecințe grave crește. Astfel, nivel de presiune ce apasă pe umerii decidentului și implicit stresul ce vine împreună cu ea pot afecta randamentul și productivitatea individului.
3. f. Stresori legați de conflictul muncă-familie
În prezent, indivizii pun un accent ridicat pe activitatea profesională și mai puțin pe dezvoltarea în plan personal. Viața de familie a ajuns să nu mai joace un rol atât de important în viața omului deoarece acesta simte nevoia de avea mai întâi un echilibru financiar și mai apoi să-și întemeieze o familie. Însă când reușește să realizeze acest obiectiv intervine o problemă delicată, aceea de manageriere a atribuțiilor de la muncă și a celor de acasă. De multe ori, dar mai ales în cazul femeilor, s-a observat că rolurile ocupaționale sunt greu de îmbinat cu cele de familie. Astfel, conform lui Greenhaus și Beutell, există trei tipuri de conflicte muncă-familie:
Conflictul legat de timp – Acesta apare atunci când intervalul de timp necesar îndepliniri unui rol, face dificilă posibilitatea îndeplinirii celuilalt.
Conflictul legat de stres – Acesta este determinat de nivelul de stres pe care unul din roluri îl provoacă individului, fapt ce conduce la o scădere a randamentului îndeplinirii celulalt rol.
Conflictul legat de comportament – Acesta este determinat de faptul că un comportament specific unuia dintre roluri nu este compatibil cu celălalt rol pe care individul trebuie să-l îndeplinească.
4.Studiul stresul în diferite domenii de activitate
De-a lungul timpului, interesul pentru manifestarea fenomenului de stres a început să fie ilustrat prin studii asupra diferitelor medii de activitate, plecând de la armată, până la call-center-urile. Atenția pentru această ultimă arie de activitate au arătat-o numeroși cercetători.
4.a Mediul de call-center
Call-center-urile au devenit în timp una dintre părțile cele mai importante ale lumii afacerilor, angajând milioane de agenți în întreaga lume, care reprezintă principalul canal de comunicare între clienți. Funcția de bază pe care agenții de call center trebuie să o îndeplinească este să primească apeluri din partea clienților(consumatorilor de bunuri și servicii) companiei (Aksin., Armony, Mehrotra, 2007).Această activitate, luând amploare, ajunge la stadiul în care agenții de call center apelază clienții sau posibiliii clienți ai companiei pentru propunerea unor diverse servicii sau produse. Astfel, activitatea este împărțită în „inbound”- apeluri primite din partea clinților și „outbound”-apeluri inițiate de agenți.
Sursele stresului organizațional sunt multiple. Așa cum menționam în capitolele anterioare, conflictul de rol este un dintre aceste surse. Conflictul de rol se referă la prezența inconsecvențelor între așteptările privind performanța locului de muncă și criteriile de evaluare a performanței (Kahn et al., 1964, apud Tracy, Neidermeyer, 2004). În mediul de call-center, o posibilă sursă a conflictului de rol este reprezenată de cerința din partea managerilor pentru soluționarea plângerilor venite din parte clinților, însă, prin respectarea politicii de evaluare a performanței. Acestea se referă în principal aspecte precum: numărul de apeluri preluate sau efectuate, numărul apelurilor în așteptare, durata unui apel. Tipuril de măsurători de această natură sunt, de cele mai multe ori, în contradicție cu dorința de rezolvare a problemelor cu grad ridicat de complexitate într-un timp redus. De asemenea, Call Center Compensation Survey (Thaler-Carter, 1999, apud , 2004) a arătat că agenții de call center simt un nivel foarte scăzut de respect arătat din partea superiorilor. Ambiguitatea rolului, apare atunci când atât informațiile de care angajații din acest sector dispun,cât și resursele, în general, sunt inadecvate. În această categorie se încadrează încercarea de realiza un timp al apelului scurt, dar și de a satisface în același timp nevoile clientului.
Cele doua aspecte menționate anterior, ambiguitatea rolului și conflictul de rol, sunt considerați factori ce duc la reducerea performanței și capacității de a face față stresului. Oamenii au o cantitate limitată de energie și resurse pe care le pot folosi pentru îndeplinirea sarcinilor, iar factorii de stres și rezistența la aceștia necesită atenție din aceeși cantitate de energie. Resursele se epuizează pe parcurs ce factorii de stres devin tot mai mulți și pe o perioadă de timp îndelungată, iar concetrarea acordată muncii se diminuează. Îndreptarea eforului către rezistența la stres, ci nu asupra muncii, duce la pierderea performanței și satisfacției.
Efectele pe care le are stresul asupra performanței sunt multiple, iar conform Sullivan and Baghat (1992, apud , 2004) acestea se pot afla în 4 șcenarii:
Stresul poate crește performanța;
Stresul poate scădea performanța;
Stresul poate să nu afecteze performanța;
Relația dintre stres și performanță seamnănă cu un U întors.
Studiile dezvoltate pe domeniul call ceter-urilor cu privire la stres, au la bază diferite asptecte întâlnite în această arie. Astfel, Tracy L. Tutena, Presha E. Neidermeyerb, în articlolul “Performance, satisfaction and turnover in call centers: The effects of stress and optimism”(2004), studiază diferența de percepții asupra stresului din viziunea pesimiștilor și optimiștilor, în mediul de call center. Lucrarea urmărește să ilustreze influnțele pe care optimismul le are asupra relațiilor care se formează între stres și conflictul de muncă, stres și performanța în muncă, stresul și satisfacția profesională, stres și absenteism, cifra de afaceri și stresul .
Printre ipotezele cercetării se numărără și existența unei percepții mai mari a stresului pentru o persoană pesimistă. Între sters și performață se află o relație negativă. Astfel, se așteapă ca pesimiștii să înregistreze un nivel mai redus de performanță, în comparație cu optimiștii. Stresul se află într-o relație negativă și cu nivelul de satisfacție, deci pesimiștii au un nivel de satisfacței mai redus decât optimiștii. Concluzionând, din partea pesimiștilor se așteapă un nivel mai ridicat de percepere a sresului. Studiul a fost realizat în Statele Unite, pe două call center-uri inbound (160 pe de persoane).
Rezultatele cercetării arată că persoanele pesimiste percep stresul la un nivel mai ridicat decât optimiștii. De altfel, asta s-a întâmplat și pentru percepția asupra performanței și satisfacției la locul de muncă. Contrar ipotezelor, pesimiștii au înregistrat niveluri mai ridicate de satisfacție și performanță la locul de muncă. În ceea ce privește cifra de afaceri, între cele două tipuri de persoane nu au fost înregistrate diferențe mari, iar în ceea ce privește conflictul de muncă, s-a demonstrat ipoteza conform căreia, pesimiști au un sentiment mai mare de conflict de muncă.
Rezultatele obținute atrag atenția asupra activtăților pe care multe organizații le realizează pentru scăderea nivelului de stres. Aceste activități au la bază credința conform căreia, stresul este strâns legat de performanțele scăzute. Studiul arată că existența unui nivel de stres redus, ușor de gestionat, ar putea avea ca rezultat scăderea performanței. Ca urmare, companiile ar trebui să își axeze scopul spre menținerea unui nivel mediu de stres – corelat cu o performanță maximă.
Dacă în trecut se credea că existența unui nivel ridicat de stres la locul de muncă duce la un nivel scăzut de satisfacție, studiu demonstrează existența unei unei relații pozitive între cele două variabile. Această relație poate fi motivată de existența unei bonusări în call center în funcție de performață. Astfel, angajații sunt mulțumiți când primesc mai mulți bani- adică atunci când obțin performanță. Relația directă poate fi explicată de dorința de a obține performanță pentru a câștiga bani. Deci, cu toate că pesimiștii înregistrează un nivel mai ridicat de percepere a stresului, aceștia obțin atât performanță ridicată, cât și satisfacție la locul de muncă.(Tracy, Neidermeyer, 2004).
Sursele stresului în mediul de call center sunt multiple. Unul dintre aspectele remarcate face referire la interacțiunea dintre agent și client. Agentul este reprezentantul companiei, persoana cu care clientul ia contact în mod direct. Cel din urmă îl percepe de cele mai multe ori, din lipsă de cunoaștere, responsabil pentru nemulțumirile sau neplăcerile pe care el le-a avut în interacțiunea cu produsele/serviciile/alți angajați ai firmei. Atitudinile clienților variază foarte mult, plecând de la nivelul de studii sau gravitatea problemei pe care o are, concretizându-se de cele mai multe ori în atitudini de superioritate, ofensă etc. Interacțiunea constantă a agenților cu clienți care nu își arată întrun mod diplomat sursele nemulțumirii poate avea repercursiuni asupra lui, rezultând în mod direct stresul. De asemenea, activitatea într-un call center presupune impunerea unor target-uri(norme), care sunt direct legate de salarizare și bonusare. Astfel, în funcție de domeniul de activitate al call ceter-urilor, pot exista norme, de la numărul de clienți cu care un agent trebuie să interacționeze, până la durata apelului. Ideea conform căreia există posibilitatea ca norma să nu fie realizată, iar salariul să sufere modificări, este un stresor principal. Unele companii au, de asemenea, numeroase politici privind target-ul. De exemplu, Vodafone România încheie contractul de muncă pentru un agent care nu și-a putut îndeplini 3 luni consecutiv target-ul. În acest context, ideea pierderii locului de muncă este un alt factor de stres. Pentru cei care activează de puțin timp în mediul de call center, un factor de stres poate fi reprezentat și de gestionarea aplicațiilor și programelor necesare soluționării problemelor clienților, simultan cu convorbirea telefonică. Existența unei perioade scurte de training și sentimentul de nesiguranță în ceea ce privește primirea sau efectuarea apelurilor, pentru unele persoane, este generatoare de stres. Evaluările constante ale supervizorilor asupra apelurilor susținute cu clienții (aici apare conceptul de “cască dublă”- în care supervizorul ascultă apelul cu clientul în timp real) pot fi direct generatoare de stres și disconfort.
Numeroase studii arată efectele pe care activitatea de call center o poate avea asupra angajaților, în principal generate de stres. În conformitate cu scala Likert, 39,4% din angajați au arătat anxietate extremă și tristețe.(Charbotel B. et al, 2009)
4.b. Domeniul militar
Chiar dacă fenomenul de stres este prezent în toate domeniile, există arii de activitate care prezintă o predispoziție mai mare pentru manifestarea sa, iar una dintre acestea este armata. Munca în domeniul apărării implică pe lângă o responsabilitate crescută pentru protejarea populației și traiul în condiții restrictive, care ar pune de multe ori în dificultate civilii. Iar pe lângă factorii de stres ce își iau originea în elementele specifice structurii domeniului de activitate, un stresor important întâlnit doar în cazul militarilor îl reprezintă misiunile în teatrele de operații. Totuși, atunci când un individ se angajează să activeze în armată își asumă în mod voit toate implicațiile și în același timp conștientizează rezistența sa față numeroșii stresori cu care poate intra în contact, iar cu cât acumulează mai mult experiență capacitatea lor de adaptare la situațiile critice crește. Însă problemele apar când efectele stresorilor depășesc capacitatea de rezistență a indivizilor și încep să se remarce într-o formă negativă atât asupra randamentului muncii prestate, cât și asupra sănătății fizice și mentale a militarilor.
Armata se remarcă prin elemente ce pot fi generatoare de stres deoarece sunt foarte diferite de valorile promovate în general în viața civilă. Printre acestea putem remarca următoarele:
profesia prezintă un grad ridicat de responsabilitate socială generată de faptul că militarii sunt răspunzători de siguranța populației țării pe care o protejează, iar, în cazul celor trimiși în teatrele de operații, ei sunt responsabili cu protecția civililor din zonele de război;
structura organizatorică este caracterizată printr-o ierarhie rigidă, dominată de reguli și restricții, subordonarea realizându-se exclusiv pe verticală;
se promovează conformismul, unifomizarea, iar datorită caracteristilor muncii, militarilor le este de multe ori îngrădită libertatea și li se permit legături reduse cu exteriorul;
valorile promovate sunt altruismul, subordonarea și supunerea fără drept de apel în fața superiorilor ierarhici sau chiar jertifirea pentru țara pe care o reprezintă, în timp ce în mediul civil se caută individualitatea și autonomia;
mediul de lucru este unul caracterizat prin nesigurață, iar militarii ating de multe ori epuizarea fizică din cauza antrenamentelor și misiunilor solicitante.
În principal la membrii ce activează într-o organizație militară se întâlnesc trei tipuri de stres (Ilie, 2007, p.9):
stresul bazal – își are rădăcinile în relațiile interpersonale ce se stabilesc în cadrul organizației, precum și în trăsăturile personale ale indivizilor care activează în cadrul acesteia (vârsta, experiența, educația, condiția fizică, norme și valori personale etc.). Nu este un tip de stres foarte grav atâta timp cât nu atinge un nivel ridicat și se identifică stresorii pentru a se acționa în controlarea eficientă a lor.
stresul cumulativ – se manifestă pe o perioadă mai lungă de timp, fapt ce generează apariția unui disconfort, iar dacă nu este gestionat eficient, poate conduce la epuizare, depresie sau chiar burnout.
stresul traumatic – este generat de expunerea la o situație sau la un eveniment cu un nivel foarte ridicat de stres, care conduce la apariția bruscă și violentă a unei stări ce provoacă efecte nocive asupra activității persoanei si îl împiedică să mai muncească. În funcție de individ poate apărea imediat după eveniment sau la interval de câteva zile, luni sau ani, iar dacă nu este tratat corespunzător poate conduce efecte grave asupra sănătății persoanei în cauză.
De asemenea, având în vedere condițiile speciale pe care le întâlnim în cadrul organizației militare, există o formă particulară de manifestare a stresului, generată de munca în teatrele de operații și anume reacțiile la stresul de luptă. Misiunile în zone de război își pun în cele mai multe cazuri amprenta asupra militarilor care le efectuează. În decursul acestora rezistența lor fizică și psihică este pusă la încercare destul de intens de condițiile de mediu și de situațiile prin care sunt nevoiți să treacă. Ei sunt expuși ororilor războiului, pe parcursul misiunilor trăind fiecare moment la intesitate maximă și menținând un nivel de concentrare crescut din cauza faptului că la orice oră din zi și din noapte se află în bătaia puștilor inamicilor. Totodată, se confruntă cu sentimentul inevitabilității morții, fapt ce le insuflă permanent teamă, fiind în unele cazuri martorii uciderii propriilor colegi de echipă sau a civililor. Astfel că la revenirea acasă, traumele suferite pe parcursul detașării în străinătate se manifestă sub forma apariției PTSD-ului (sindromul post-traumatic). Conform unui studiu realizat de RAND, 20% dintre veteranii americani care au luptat în Irak și Afghanistan suferă de această anomalie genrată de stres (RAND, 2008). Sandina Ilie clasifică reacțiile la stresul de luptă după gradul de intensitate, în lucrarea sa intitulată „Stresul ocupațional și leadership-ul în organizația militară”, astfel (2007, p.8):
normale – tremur ușor, tahicardie, nevoie de respirație amplă, transpirație rece, blocaje musculare, crampe intestinale;
spirit activ redus (depresie) – izolare (lipsa de comunicare cu cei din jur), blazare, interes scăzut pentru continuarea activității, tendință către abuzul de alcool, tutun sau chiar droguri, apatie, sustragerea de la misiuni;
frică patologică – tremur puternic, tahicardie accentuată, hipertensiune arterială, dureri de cap, plâns necontrolat, tendința de a fugi, îngrijorare, neliniște exteriorizată, permanenta preocupare pentru ceva nedefinit;
spirit activ deosebit – formă ascunsă a fricii: irascibilitate crescută, impulsivitate, vorbire rapidă inutilă și sporită cantitativ, activități lipsite de sens, scăderea atenției și a capacității de înțelegere a ordinelor, acțiuni riscante, lipsa de concentrare, agitație psihomotorie;
reacții de tip isteric – paralizie funcțională, afonie, crampe musculare persistente, orbire sau surditate fără motive evidente;
reacții psihosomatice – hipertensiune arterială, ulcer gastric, dispepsii, palpitații;
nevroză traumatică de luptă – mutism însoțit de akinezie, stare de confuzie și dezorientare spațială și temporală, șocuri emoționale cu stări delirante și anxioase trecătoare, atacuri de panică.
Ca urmare a structurii ierarhice din cadrul organizației militare, un rol important în gestionarea stresului îl are leadership-ul deoarece el presupune gestionarea și coordonarea subordonaților, precum și rezolvarea problemelor care apar. În vederea tratării acestui subiect, Freud introduce conceptul de „persoană centrală” ca fiind acel om în jurul căruia se formează un grup și cu care acesta se identifică (Ilie, 2007). Astfel, la militari el trebuie să coincidă cu liderul formal și anume comandantul deoarece acesta posedă trei caracteristici esențial care îl recomandă ca fiind capabil să gestioneze stresul organizațional: statusul formal pe care îl deține în cadrul organizației (element care îi conferă autoritate), capacitățile personale pe care le deține (aptitudini, cunoștințe, experiență) și stilul de conducere utilizat. Dar având în vedere presiunea la care este supus de responsabilitatea deciziilor ce trebuie adoptate și de menținerea bunăstării subordonaților săi, comandantul se poate confrunta și el cu un nivel ridicat de stres. Pentru a crește gradul de cunoaștere a metodelor de control și gestionare a stresului, s-au realizat programe dedicate special comandanților în cadrul cărora specialiști în domeniu să le dezvăluie modalitățile prin care pot manageria eficient acest fenomen în cadrul organizației lor.
4.c. Mediul medical
Stresul, fenomen general al secolului al XXI-lea, este întâlnit și în rândul asistentelor medicale. Domeniul a fost atent studiat din punct de vedere al stresului, ca urmare a mediului în care acestea își desfășoară activitatea, fiind unul în care stresul se află la un nivel foarte ridicat.
În acest context apare conceptul de „burnout”. El reprezintă o strare de natură psihologică, cauzată de negestionarea corespunzătoare a stresului. „Burnout este de obicei conceptualizată ca sindrom multidimensional format din trei componente: epuizare emoțională, depersonalizare și o realizare personală redusă” (Maslach, 1993).
Semnele și manifestările cele mai frecvente care atrag ateția asupra fenomenului de burnout sunt (Taylor și Barling, 2004):
Oboseală cronică: epuizare, oboseală;
Furie, auto-critică, cinism, negativitate și iritabilitate;
Un sentiment de a fi supus asediului;
Dureri de cap frecvente;
Tulburări gastro-intestinale;
Pierdere în greutate sau câștig;
Insomnie;
Depresie;
Dificultăți de respirație;
Suspiciunea;
Sentimente de neputință;
Un grad sporit de asumare a riscurilor;
În urma unei cercetări despre conceptul de burnout, s-a descoperit că 17% dintre studiile publicate folosește asistentele medicale ca grup de eșantion (Schaufeli și Enzmann, 1998).
Cauzele care duc la efectul de burnout au atât natură externă (mediul propriu-zis de desfășurare a activității) și de natură personală. În ceea ce privește stresorii din mediul profesional, ne referim aici la supraîncărcare, conflictul de rol și ambiguitatea rolului.. Creșterea aștepărilor și cerințelor la locul de muncă sunt strâns legate de burnout, mai exact de epuizarea emoțională.(Knežević et al, 2011). McGrath et al. (1985, apud Gillespie & Melby, 2003) a afirmat că asistentele suferă de sindromul “burnout” în momentul în care aveau un sentiment de eșec când sensul propriei persoane nu poate fi găsit în muncă și, de asemenea, când se simțea lipsa un sentiment de realizare personală. Ca urmare a manifestării acestui sindrom, unele asistente pleacă, iar cele care rămân au un mod de realizare ineficientă a sarcinilor.
S-a sugerat de-a lungul timpului că femeile sunt mai predispuse la acest sindrom decât bărbații, arătând o mai mare implicare emoțională. Bărbații care aleg această profesie doresc, de cele mai multe ori, să reconstruiască experiențe de mare însemnătate pentru ei din copilărie (Almberg, Grafstorm & Winbald, 1997, pp 109-1016, apud Gillespie & Melby,2003 ).
Freuberger aduce în discuție existența unei predispoziții la stres a celor care aleg această meserie, prin prisma tipului de personalitate. Printre aceste tipuri de personalitate se numără:
tipul persoanei care este foarte dedicată, dar tinde să își asume mai multe responsabilități decât poate realiza;
tipul persoanei care tinde să aibă o viață nesatisfăcătoare în afara locului de muncă și își folosește munca ca un refugiu;
tipul persoanei autoritare care simte nevoia să dețină în permanență controlul și crede că nimeni nu poate face munca la fel de bine ca ea (Freuberger 1994, apud Gillespie & Melby,2003 ).
„Violența este unul dintre cei mai insidioși și comuni factori de stres din acest mediu, situându-se pe locul 2, după poliție, în riscul violenței reale împotriva individului. Un studiu american a constatat că 63% dintre asistenții medicali chestionați au avut abuz verbal într-un an, 35% au experimentat tentative de vătămare fizică și 21% au fost victime ale atacurilor fizice” (Whitehorn, 1997, apud Gillespie & Melby,2003 ).
De cele mai multe ori, și relațiile interpersonale au de suferit. Irascibilitatea și reacția rapidă la orice nemulțumire duc la reacții necontrolate. Millar B. & Burnard Pau identificat o serie de factori care pot duce la combaterea burnout-ului (1994, apud Gillespie & Melby, 2003):
fumatul;
plânsul;
creșterea consumului de alcool;
negarea și retragere;
sportul;
meditație și yoga;
Activitațile cu care asistentele se confruntă sunt printre cele mai diverse, plecând de la cazuri simple, la cazuri care sfârșesc într-un mod tragic. Nemulțumirea pacienților, nemulțumirea rudelor pacienților, suprasolicitarea, lipsa atenției managerilor asupra problemelor existente în secții, nesatisfacerea necesătăților sistemului , toate se răsfrâng într-o măsură mai mică sau mai mare asupra lor. Sistemul de sănătate românesc este cunoscut și mediatizat sub aspectul existenței unor mari deficiențe. Salariile de un nivel redus și volumul de muncă foarte mare sunt elemente generatoare de stres. Lipsa unui număr suficient de personal înseamnă asumarea responsabilităților și pentru personalul lipsă, fapt ce duce la epuizare. Asistentele reprezintă categoria de personal care ia contact n mod direct și constant cu pacienții, care uneori își adresează nemulțumirile și le manifestă la adresa lor.
Burnout începe prin dezvoltarea unei percepții de incapacitate pentru a face față cerințelor locului de muncă, resurselor disponibile, ducând în cele din urmă la epuizarea emoțională (Leiter 1993, apud. Marín & Ramírez, 2005). După acest stadiu, începe să se manifeste depersonalizarea, caracterizat de tendința continuă de a trata pacienții într-un mod mecanic, până când eficiența scade spre minim, dezvoltând sentimentul de incompetență.(Marín & Ramírez, 2005). Simptome care ar putea fi semne de depersonalizare sunt: iluzia de a se afla într-un film/vis, activitatea de automatism, detașare de realitate curentă și mediu. Această depersonalizare poate avea și efecte benefice, ajutând individul asemenea unui mecanism de apărare.
Conflictul intra status face referire la incapacitatea de a face față sumei de roluri coresunzătoare deținerii unui anumit status, alt factor generator de stres (Anastasiu, 2011). Acest aspect în domeniul medical are legătură directă cu aspectul menționat anterior, lipsa personalului suficient, care duce la asumarea tuturor sarcinilor de cel existent.
4.d. Domeniul sportiv
Stresul organizațional a fost studiat în numeroase profesii, însă pentru o lungă perioadă de timp zona sportivă a fost neglijată deoarece mulți cercetători au considerat că nu este un domeniu în care acest factor este prezent. Dar perspectiva aceasta este cât se poate de greșită pentru că, așa cum afirmă Shirom, „stresul organizațional reprezintă stresul psihologic social legat de muncă”. În sportul de înaltă performanță și nu numai, toți sportivii sunt legitimați la un club și de asemenea, cei care au oportunitatea de a concura în competiții internaționale majore pentru a-și reprezenta țara de origine aparțin de Comitetul Olimpic și Sportiv, precum și de federația sportului pe care îl practică. Astfel, o mare parte a problemelor întâmpinate de aceștia atâta timp cât se află în activitate și totodată stresul resimțit în viața sportivă survin din interacțiunea lor cu organizațiile din care fac parte. Totuși, în această lume stresul are în multe cazuri un rol pozitiv deoarece îi motivează și îi provoacă pe sportivi să-și depășească limitele, însă situația poate lua o întorsătură negativă dacă stresul ajunge să afecteze sănătatea fizică și psihică a acestora.
Sportul de înaltă performanță se face doar cu multă durere, sacrificii și investiții semnificative în echipamente și pregătire. Un sportiv talentat se poate pierde pe parcurs și nu-și atinge apogeul carierei dacă nu beneficiază de susținere (financiară, psihologică, fizică) din partea organizației în cadrul căreia activează. Orice greșeală sau element lipsă poate conduce la distrugerea pregătirii sportivilor sau chiar încetarea carierei acestora. Dacă organizația doar profită de pe urma rezultatelor atleților săi, dar nu îi susține pe parcursul perioadei de preliminare competițiilor, atunci există posibilitatea ca aceștia să se simtă subapreciați, fapt ce poate conduce la creșterea nivelului de stres și implicit la apariția unor dificultăți în focusarea asupra îndeplinirii obiectivelor urmărite.
Tim Woodman și Lew Hardy realizează o clasificare a factorilor de stres organizațional ce pot apărea în cazul sportivilor de performanță în cadrul studiului „A Case Study of Organizational Stress in Elite Sport”(2001), împărțindu-i în patru mari categorii:
Stresori de mediu;
Stresori personali;
Stresori provocați de leadership;
Stresori provocați de echipă.
Stresori de mediu
Aceștia țin în mare măsură de trei elemente: procesul de selecție, problemele apărute în cadrul antrenamentelor și dificultățile financiare. Sportivilor ajunși să practice sport de performanță li se oferă oportunitatea să își reprezinte țara în cadrul competiților internaționale de anvergură: Campionate Europene și Mondiale, precum și Jocuri Olimpice. Dar în prealabil, pentru alegerea celor mai buni atleți, aceștia trec printr-un proces riguros ce presupune atât participarea la competiții prealabile de calificare pentru îndeplinirea baremelor, precum și o selecție ulterioară, realizată de echipa de antrenori de la lot, în funcție de forma sportivilor. Totuși, acest proces poate deveni stresant deoarece de multe ori se realizează mult prea târziu, iar sportivii nu mai au timp să desfășoare pregătirea necesară, criteriile de selecție sunt neclare, iar uneori antrenorii de la lot practică favoritismul. Astfel, cei care își doresc un loc în echipă se pot simți subapreciați și nerespectați, fapt ce poate provoca frustrare, crescând în acest fel nivelul de stres.
Un alt element care poate constitui un stresor de mediu îl reprezintă antrenamentele. Acestea pot fi monotone, fapt ce provoacă o lipsă de motivare a sportivilor, mult prea stresante ca urmare a apropierii competiției, iar în cazul sporturilor de echipă, membrii acesteia beneficiază de un timp mult prea scurt de antrenament împreună, distrugând coeziunea echipei și provocând tensiuni. Totodată, există diferențe de perspective între modul în care atleții se antrenează în cadrul cluburilor și modul în care o fac în cadrul lotului național sau chiar pot exista contradicții între interesele clubului și cele ale naționalei.
Dificultățile financiare sunt un important factor de stres în viața sportivă deoarece fără banii necesari pregătirii, recuperării în cazul accidentărilor și a echipamentelor, atleții nu pot atinge marea performanță. Având în vedere că sportivii sunt plătiți doar de club sau beneficiază de ajutorul sponsorilor, ei trebuie să-și plătească singuri deplasările. Singura lor oportunitate de a fi susținuți financiar de federație este să accepte să se antreneze la centrul de antrenament al lotului național. Totuși, și în cadrul acestuia pot apărea tensiuni deoarece sportivii se pot simți nedreptățiți unii față de alții deoarece unii pot avea mai multe beneficii financiare de la club (sponsorii pot oferi echipamente gratuite).
Stresori personali
Sunt anumiți factori de stres care se manifestă diferit de la individ la individ. Unii sportivi sunt mai afectați de restricții, în timp ce pentru alții acestea se transformă în obișnuințe. În primul rând, pentru realizarea pregătirii fizice, un rol important în dezvoltarea și menținerea masei musculare îl joacă alimentația. Sportivii în general au regimuri alimentare diferite în funcție de sportul practicat. Cele mai radicale diete sunt utilizate în gimnastică, unde în cele mai multe cazuri sportivele sunt ținute nemâncate sau mănâncă disociat și în cantități mult prea reduse pentru efortul depus, fapt ce le poate conduce spre accidentări. Acestea din urmă joacă, de asemenea, un rol important în nivelul de stres al atleților. Ele provoacă frustrare, frică și pun presiune. Sunt numeroase cazuri în care sportivii aleg să se antreneze cu accidentări ca urmare a presiunii exercitate de antrenori pentru a nu-și pierde locul din lot, provocându-și mai mult rău. Totodată, atleți inervievați în cadrul studiului realizat de Tim Woodman și Lew Hardy (2001) au declarat că nu există întotdeauna o structură de recuperare, iar uneori aceștia sunt lăsați să se descurce singuri după ce se accidentează și nu beneficiază de suport din partea lotului național.
De asemenea, obiectivele setate de organizație pot provoca stres dacă nu sunt orientate pe direcții clare, sunt nerealiste sau dacă acestea nu intră în concordanță cu obiectivele sportivului.
Stresori provocați de leadership
În sportul de performanță, în dezvoltarea și îmbunătățirea rezultatelor sportivilor un rol important îl joacă leadershipul și implicit relația dintre sportivi și antrenorii care îi pregătesc. Petrecând atât de mult timp în sala de antrenamente și alături de antrenorii lor, pentru atleți aceștia încep să facă parte din familie, să le cunoască frământările, fricile, problemele fizice, având în același timp rolul de a-i susține ori ce câte ori au nevoie. Ca urmare, dacă aceste condiții nu sunt respectate, sportivul poate ajunge să fie stresat și nesigur. Lipsa de comunicare cu antrenorul, lipsa suportului și schimbările bruște de atitudine pot provoca tensiuni în relațiile atlet-antrenor.
De asemenea, în cazul sportivilor care fac parte din loturile naționale, pot apărea tensiuni între tehnicile și viziunile antrenorului de la club și cei de la echipa națională. Aceste situații îi pun în dificultate pe atleți deoarece nu mai știu cine deține autoritatea și de cine ar trebui să asculte pentru a se pregăti eficient. Totodată, antrenorul este responsabil de structura și specificul antrenamentelor. Dacă ele sunt inconsistente, nu realizează o pregătire suficient de bună pentru competiții, în timp ce la polul opus pot fi mult prea intense și pot provoca nervozitate și epuizare fizică în rândul atleților, fapt ce poate conduce la producerea unor accidentări grave. Nu în ultimul rând, lipsa adaptării antrenamentelor la nevoile sportivului poate conduce la o creștere a nivelului de stres în cazul acestora.
Stresori provocați de echipă
Având în vedere că sunt privați de întâlnirile cu familia deoarece petrec foarte mult timp în cantonamente și la antrenament, pentru sportivi coechipierii sau componenții lotului național devin ca o a doua familie. Legăturile dintre ei sunt foarte strânse și, în ciuda competiției din cadrul concursurilor, toți membrii echipei se susțin reciproc deoarece cunosc în totalitate povestea din spatele fiecărui atlet.
Chiar dacă echipa constituie principalul element de echilibru, anumite nereguli pot conduce la dezechilibre semnificative pentru sportivi, manifestate prin creșterea nivelului de stres, care poate avea consecințe grave asupra sănătății psihice și chiar fizice. Problemele se pot reflecta în atmosferă prin tensiuni între atleți, datorate beneficiilor diferite sau ca urmare a faptului că se formează grupulețe în cadrul lotului național în funcție de clubul din care fac parte, sau prin competiția internă datorată insecurității pozițiilor.
De asemenea, un alt factor imperios necesar în cadrul echipei este suportul atât în plan moral (psihic) în cazul în care sportivii se confruntă cu diverse dezechilibre, stres sau decepții și în plan fizic, prin planul de recuperare după accidentări. În cadrul studiului realizat de Tim Woodman și Lew Hardy (2001), sportivii au reclamat faptul că s-au confruntat cu situații în care s-au accidentat în cadrul unor competiții internaționale în care și-au reprezentat țara și după eveniment nu au fost ajutați în recuperare de către cei de la lot. Nici măcar nu au primit asigurări că vor putea reveni în echipă după ce se vor vindeca, fapt ce le-a provocat dezamăgire și i-a determinat să considere că staff-ul lotului nu le-a acordat suficientă importanță.
Nu în ultimul rând, doi factori importanți care contribuie la păstrarea echilibrului în echipă și păstrarea unui nivel de stres care să afecteze doar în mod pozitiv sportivii sunt comunicarea și stabilirea rolurilor. Atleții trebuie să primească toate informațiile necesare pentru pregătire și pentru menținerea unui moral ridicat. Totodată, în cadrul organizației trebuie să existe o structură bine definită, în cadrul căreia fiecare să dețină un rol despre care să aibă toate datele necesare pentru a-l îndeplini cu succes. Dacă aceste aspecte nu sunt îndeplinite, nivelul de stres în rândul sportivilor ia o turnură negativă, fapt ce le poate afecta evoluțiile.
5. Efectele stresului organizațional
Stresul organizațional este necesar deoarece îi provoacă pe indivizi să-și depășească limitele, îi motivează și le poate crește nivelul de implicare. Însă dacă ia o turnură negativă, poate avea consecințe grave asupra vieții angajaților și asupra modului în care aceștia contribuie la dezvoltarea companiei. Ca urmare, stresul constituie una dintre cele mai de interes probleme ce își are rădăcinile în mediul organizațional.
În zilele noastre tot mai mulți oameni se confruntă cu depresia și anxietatea, iar în unele cazuri aceste fenomene sunt generate de un nivel crescut de stres organizațional. „Depresia este un pattern pervaziv de tristețe și pesimism, de autocriticism, autostimă redusă, pasivitate și expresie inhibată a agresivității” (A. Gunderson, C. Phillip, apud. V. Perciun 2001, p.33). Această stare, dacă nu este tratată corespunzător sau dacă nu este diagnosticată la timp, poate conduce chiar la suicid. Depresia se poate reflecta și în acțiunile individului la locul de muncă printr-o scădere a ritmului normal, apariția unor greșeli în efectuarea sarcinilor sau deficit de atenție.
Un alt efect al stresului o reprezintă abuzul de droguri, alcool sau tutun. De multe ori indivizii caută să evadeze din viața stresantă cu care se confruntă și în cele din urmă își găsesc alinarea în consumul excesiv al unor substanțe ce le pot afecta sănătatea într-un mod mai direct decât stresul. Drogurile și alcoolul le permit să se detașeze pentru o scurtă perioadă de problemele cotidiene, le oferă iluzia puterii și a controlului și constituie un refugiu. În același timp, abuzul de tutun constituie și el o refulare a sentimentelor de tensiune, de nervozitate și de presiune, devenind o acțiune ce le conferă siguranță și calm datorită caracterului rutinier.
Stresul poate afecta și buna funcționare a organismului, manifestându-se prin apariția bolilor cardiovasculare și creșterea riscului de infertilitate atât la bărbați, cât și la femei. În cele mai grave situații, acest fenomen poate împinge limitele individului într-o măsură atât de mare încât să producă apariția stresului cronic și a sindromului „burnout”. Acestea se manifestă în cazul în care organismul uman își atinge limitele în ceea ce privește capacitatea de adaptare la diverșii stresori. Astfel, individul se detașează excesiv și ajunge să efectueze sarcinile în mod mecanic, chiar și atunci când trebuie să interacioneze cu pacienți, neoferind rezultatele așteptate. În ceea ce privește stresul cronic, acesta poate conduce în cele mai rele cazuri la decesul individului din cauza suprasolicitării.
6. Metode de combatere și prevenție
Efectele pe care stresul le poate avea asupra activității indivizilor sunt multiple. Pentru a putea găsi soluții optime de prevenție și combatere ale stresului, este necesară o analiză a mediului organizațional, astfel încât să poată fi identificați factorii specifici generatori de stres.
Un prim aspect care trebuie îndeplinit pentru a nu produce stres este satisfacerea nevoilor de bază, care țin de mediul de lucru. Teodora Gheorghevici (2006, p 28) face o corelație cu nevoile regăsite în pramida lu Maslow , care trebuie satisfăcute pentru reducerea stresului. Astfel, oricărui angajat îi trebuie satisfăcute o serie de nevoi:
pauza de masă obligatorie și un punct sanitar curat și funcțional;
asigurarea unor condiții ergonomice și evitarea unui comportament foarte autoritar din partea șefilor;
realizarea unui sistem de comunicare eficientă;
satisfacerea nevoilor de cunoaștere, prin realizare de training-uri și cursuri;
realizarea unui design plăcut al mediului ambiant;
încurajarea autonomie;
Din punct de vedere al gestionării stresului, omul poate reacționa în mod pasiv sau activ. Astfel, gestionarea pasivă reprezintă starea de acceptare a situației stresante, încercarea adaptării la aceasta. Specialiștii susțin că este cea mai ușoară variantă. În ceea ce privește gestionarea activă, aceasta presupune ea însăși stare de stres. Această gestionare urmărește modificarea situației stresante, încercarea de a elimina factorii de stres. Acest tip de gestionare este singurul care are rezultate și poate duce la diminuarea/combatearea stării de stres (Gheorghevici, 2006).
De cele mai multe ori, însă, există și situații în care prezența stresului este dorită și chiar generată, asta deoarece stresul duce la creșterea performanței și ulterior a competitivității între angajați, beneficiu care este în avantajul firmei.
Unul dintre aspectele care pot duce la diminearea sau creșterea stresului organizațional este mediul de desfășurare a activității. Comunicarea într-o organizație se face atât pe verticală, cât și pe orizontală, cu referire la structura ierarhică. Comunicarea bună este necesară pentru desfășurarea unei activități productive a organizației, diminuarea disputelor, creșterea flexibilității. Mediul în care există o comunicare deficitară, atmosfera este tensionată, conflictele angajat/angajat, superior-angajat sunt foarte frecvente. Existența unui mediu de lucru în care există o comunicare eficientă, sunt legate relații de prietenie, comunicarea, poate fi făcută fără să creeze tensiuni, duce la o relaxare a individului și la scăderea nivelului de stres. Pentru că menționam anterior despre relațiile existente între colegi, propunem câteva soluții pentru dezvoltarea relațiilor în acest mediu:
organizarea teambuilding-urilor atât la nivel de companie, cât și la nivel de departament;
organizarea de ieșiri informale(dacă sunt posibile);
organizarea de activități în mediul organizațional, care să presupună jocuri dau task-uri interactive;
dezvoltarea unei platforme în care angajații pot interacționa și comunica;
O bună comunicare nu este necesară doar pe linie orizontală, ci și pe linie verticală. Comunicarea care se realizează pe linie verticală se clasifică în categorii, conform Teodorei Gheorghevici (2006, p 58):
a) instrucțiuni specifice locului de muncã;
b) informații desemnate sã conducă la intelegere postului și legăturii cu alte posturi;
c) informații despre procedurile și practicile organizatorice;
d) feedback in legătura cu performantele subordonaților;
e) informații ideologice, misiunea postului in contextul strategiei.
Stresul poate fi generat și de o incertitudine a calității muncii. Astfel, recomandăm feedback-ul ca metodă principală de evaluare a muncii. Feedback-ul este foarte importand pentru că în funcție de acesta un individ își poate adapta metoda de lucru, se poate dezvolta, poate înțelege pe ce părți excelează și pentru ce părți mai are de lucrat.
Destinderea la locul de muncă este și ea un proces foarte important, mai ales pentru persoanele a căror activitate presupune doar munca de birou, știind că aceasta poate afecta sănătatea(probleme de spate), propunem amenajarea unor spații de recreere cu scaun de de masaj sau diverse jocuri: tenis de masă, mese de fotbal, aparate de exerciții fizice etc.
În ultima perioadă, a devenit foarte mediatizat conceptul de gamification. Acesta presupune transpunerea unor elemente din jocuri video și nu numai, în activitatea zilnică a angajațiolor. Pot fi dezvoltate și jocuri de rețea care pot fi accesate în pauză și care nu necesită un timp mare de atenție. Activitățile menționate mai sus sunt activități de motivare. Motivarea reprezintă o sursă cheie a diminuării stresului. Stresul poate fi sursa unei activități, care poate fi, de multe ori, displăcută de către angajat. Introducerea motivației îm muncă poate duce la diminuarea sentimentului de neplăcere și stres.
Motivarea se referă și la recompense, fie acestea de ordin material sau nu. Acestea sunt eficiente în funcție de nevoile angajatului. Poate exista varianta în care angajatul să primească o remunerație pe măsura muncii, dar să nu fie satisfăcut. Lui îi aduce satisfacție recunoșterea calității muncii sale în fața altor angajați(laude, feedback public). De asemenea, există și varianta inversă, în care îi sunt aduse laude, dar nu îi este recunoscută munca din punct de vedere financiar. Ambele situații sunt generatoare de stres, tocmai de aceea este necesară existența unui echilibru între partea materială și cea nonmaterială. Starea de echilibru duce la diminuarea stării de stres și prevenirea ei.
7. Bibliografie
Aksin Z., Armony M., Mehrotra V., (2007), The Modern Call Center: A Multi-Disciplinary Perspective on Operations Management Research,Production and operation management, Volume 16, Issue 6, pg 665, Disponibil prin: Science Direct Librăria http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.19375956.2007.tb00288.x/ab ,[online la data de 20.04.2017]
Anastasiu I., (2011), Cultură și diversitate. Introducere în sociologie, editura ASE, București, pp 198-200.
Avram E., Cooper C.L, (2008), Psihologie organizațional-managerială – Tendițe actuale, editura Polirom, pp.547-589)
Charbotel B., Croidieu S., Vohito M, Guerin A., Renaud L., Jaussaud J., Bourboul C., Imbard I., Ardiet D., Bergeret A., (2009), Working conditions in call-centers, the impact on employee health: a transversal study. Part II, International Archives of Occupational and Environmental Health, Volum 82, Issue 6, p. 747, Disponibil la https://link.springer.com/article/10.1007/s00420-008-0351-z [online la data de 21.04.2017]
Gheorghevici T., (2006), Combaterea stresului la locul de muncă, editura Cartea Universitară, București, pp 22- 58.
Knežević J., Maglica B, Krapić N., (2011), Personality, organizational stress, and attitudes toward work as prospective predictors of professional burnout in hospital nurses, p 539, file:///C:/Users/vali/Downloads/CMJ_52_4__hudek_21853549.pdf
Marín A, Ramírez G., 2005, Social support and emotional exhaustion among hospital nursing staff, Journal of Psychosomatic Research, Vol. 19, Numărul 2, pp 96-106, Disponibil la http://scielo.isciii.es/pdf/ejpen/v19n2/original4.pdf [online la data de 22.04.2017]
RAND [online] accesat la 27.04.2017
Sandine I, (2007), Stresul ocupațional și leadership-ul în organizația militară [online], accesat la 27.04.2017
Schaufeli, W. and Enzmann, D. (1998). The burnout companion to study and practice: a critical analysis. London: Taylor and Francis Ltd.
Taylor B, Barling J (2004) Identifying sources and effects of carer fatigue and burnout for mental health nurses: a qualitative approach. Int fournal Ment Health Nurs 13: 117-25
Tuten T., Neidermeyer P., (2004), Performance, satisfaction and turnover in call centers: The effects of stress and optimism, Journal of Business Research, Volume 57, Issue 1, , pp. 24-36, Disponibil prin: Science Direct Librăria http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0148296302002813 [online la data de 21.04.2017]
Woodman, Hardy L. (2001) A Case Study of Organizational Stress in Elite Sport [online] accesat la 27.04.2017
Zlate M, (2007), Tratat de psihologie organizațional managerială, editura Polirom, p.570
ABSTRACT
Importanța integrării României pe calea europeană nu poate fi contestată. Se vorbește continuu despre potențialul economic al țării noastre care s-a făcut încet, încet vizibil odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, având susținerea Blocului Comunitar. Euroscepticismul, scăderea încrederii cetățenilor în UE din cauza dezamăgirilor survenite în urma decalajului dintre așteptări și realizările României după un deceniu european, sunt de înțeles. Totodată, acestea nu dau dreptul țării noastre să critice de pe margine sau să dezaprobe anumite situații cu care UE se confruntă în această perioadă de răscruce.
Susținem că locul României, judecând după potențialul țării, se află în nucleul dur al Uniunii. Pentru a putea accede la o asemenea poziție România trebuie să îmbrățișeze această perioadă istorică cu maturitate și cu o atitudine proactivă. Apariția Cartei Albe și a celor cinci scenarii enunțate reprezintă o declarație clară că UE se află la un moment de răscruce, în fața unui nou început, iar România trebuie să decidă cum va profita de acest început.
Această lucrare își propune să sublinieze impactul pe care adoptarea fiecărui scenariu în parte îl poate avea asupra României, pentru o mai bună înțelegere a ceea ce va însemna începând cu toamna acestui an, odată cu Summitul de la Roma, contextul european al României.
Motivul pentru care am ales să abordăm această temă, pe lângă faptul că reprezintă un subiect deosebit de vehiculat la momentul actual, este importanța situației, ba chiar caracterul ei decisiv în ceea ce înseamnă viitorul UE. Este deosebit de important pentru noi ca țară să știm cum ne poziționăm, să ne asumăm o anumită direcție, pentru ca apoi, într-un mod proactiv, să luptăm pentru ceea ce ne dorim de la societatea în care trăim.
Structura lucrării se axează pe facilitarea înțelegerii cititorului, motiv pentru care partea de început surprinde contextul european, atât la nivelul UE-27, cât și la nivel național, urmând apoi o trecere logică spre situația actuală și prezentarea celor cinci scenarii enunțate în Carta Albă, alături de posibilul lor impact asupra României. Lucrarea se încheie prin formularea unor concluzii care doresc să surprindă cel mai favorabil scenariu pentru țara noastră, dar și cel mai puțin favorabil, în opinia noastră.
METODOLOGIE
Metodologia utilizată în elaborarea prezentei lucrări constă, în principal, în studiul informațiilor furnizate pe site-urile oficiale ale organismelor de profil, naționale și europene, și preluarea de date relevante pentru scopul lucrării, și anume identificarea impactului pe care scenariile privind viitorul Europei îl au asupra României.
Pentru fixarea cadrului teoretic au fost utilizate site-urile unor instituții precum: Comisia Europeană, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Fondurilor Europene, Eurostat, Institutul Național de Statistică, Reprezentanța Comisiei Europene, dar și publicații precum Euro barometrul la nivel european, Ziarul Financiar, revista Capital.
S-a urmărit utilizarea unor surse acreditate pentru a evita furnizarea de informații eronate care să pună la îndoială veridicitatea lucrării, însă, în ceea ce privește prezentarea impactului celor cinci scenarii asupra demersului european al României, am observat o limitare dată de caracterul neoficial al informațiilor găsite, în momentul actual putându-se concluziona îndeosebi pe baza diverselor păreri ale analiștilor politici sau chiar ale decidenților la nivel național sau european, păreri care la momentul actual reprezintă pure supoziții fără un fundament dovedit științific.
ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL EUROPEAN
România și-a început parcursul European în anul 1993. Conform site-ului Ministerului Afacerilor Externe (MAE), vom prezenta în continuare câteva date reprezentative privind procesul de aderare. Așadar, la 1 ianuarie 1993 a fost semnat Acordul de Asociere a României la Uniunea Europeană. Un alt aspect important îl reprezintă decizia de deschidere a negocierilor de aderare cu România (alături de alte șase state candidate) luată de către Consiliul European de la Helsinki în luna Decembrie a anului 1999. În decembrie 2003, Consiliul European de la Bruxelles a stabilit calendarul de aderare a României la Uniunea Europeană, acesta cuprinzând finalizarea negocierilor în 2004, semnarea Tratatului de Aderare în 2005 și aderarea efectivă în ianuarie 2007. Prin urmare, Consiliul European de la Bruxelles din 16-17 decembrie 2004 a confirmat încheierea negocierilor de aderare, în 25 aprilie 2005 a fost semnat Tratatul de Aderare, iar data de 1 ianuarie 2007 reprezintă ziua când România a devenit oficial stat membru al Uniunii Europene.
În vederea aderării la UE, România a trebuit să îndeplinească anumite criterii punctuale precum organizarea teritorială, conformă cu cea comunitară, fapt ce a condus la apariția celor 8 regiuni de dezvoltare din categoria NUTS 2, reorganizarea cadrului legislativ, administrativ și de programare, precum și dovedirea eficienței privind gestiunea în plan financiar și bugetar. Având la bază angajamentele stipulate în Parteneriatul pentru Aderare, cu consimțământul României și al UE, se urmărea prin asistența financiară nerambursabilă, facilitarea procesului premergător aderării pentru România, prin instrumentele financiare destinate preaderării, PHARE (Poland and Hungary Aid for the Reconstruction of Economy), ISPA (Instrument for Structural Policies for Pre-Accession) și SAPARD (Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development). Pe perioada 2000-2006 România a beneficiat de un total de 2394,64 milioane EUR fonduri PHARE (Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar (AMCSC), Ministerul Finanțelor, aprilie 2006). Prin Programul ISPA, România a beneficiat în perioada de pre-aderare de aproximativ 240 milioane EUR anual (2000-2006), în total 1896 milioane EUR (Autoritatea de Management pentru Infrastructură, Ministerul Finanțelor Publice, 2006). În ceea ce privește programul SAPARD, existența MAFA (Mulți Annual Financing Agreement) între CE și România a condus la stabilirea sumei de 1109 milioane lei, fonduri nerambursabile în perioada 2000-2006 (Agenția SAPARD, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale).
În anul 2017 s-au împlinit 10 ani de la aderarea României la UE. Este un moment de răscruce în care au apărut diferite sinteze cu privire la ce a însemnat pentru România apartenența la Blocul Comunitar. Vom încerca în continuare să prezentăm succint cele mai importante realizări și dezamăgiri care vizează țara noastră în contextul european.
De la aderare, România a trecut printr-un boom și o criză economică, iar astăzi ne aflăm în mijlocul unei creșteri economice spectaculoase, despre care unii se tem că ar putea fi, de fapt, o nouă bulă.
PUNCTE TARI
Dacă ne uităm la lucrul cel mai simplu de cuantificat când vine vorba de apartenența la UE, diferența dintre contribuția plătită de România la bugetul UE și banii primiți de țara noastră prin fonduri de coeziune sau subvenții pentru agricultură, ne mutăm într-un cadru cât se poate de concret. Astfel, soldul arată un plus de 26,5 miliarde euro, cât costul total al tuturor autostrăzilor și drumurilor expres de pe hârtie din România, conform unei analize realizată de Ziarul Financiar la sfârșitul anului 2016.
Figura 1: Contribuția României la UE versus fonduri primite
Sursa: Institutul Național de Statistică
Un alt indicator important care ne situează pe primul loc ca și evoluție în rândul statelor membre, este PIB-ul pe cap de locuitor ajustat cu puterea de cumpărare, care de la 39% din media UE ân anul 2006, a ajuns în anul 2015 la 57% din media UE conform Eurostat.
Salariul mediu net a atins în ultimul deceniu o creștere de aproximativ 90%, de la 866 lei, la 2108 lei în octombrie 2006.
Ca și urmare a aderării economia românească a devenit mult mai deschisă și conectată la cea globală. În 2006 exporturile de mărfuri valorau 25,8 miliarde euro, iar importurile 40,7 miliarde, valori care în 2015 arătau în felul următor: exporturi în valoare de 54,6 miliarde euro (cu 111% mai mult), iar importurile 62,9 miliarde euro, cu 54% mai mult, fapt ce denotă, de asemenea, o mai mică dependență față de furnizorii străini, conform unei analize realizată de revista Capital.
Nu vom trece cu vederea nici Investițiile Străine Directe. La 31 decembrie 2006 soldul ISD era, conform BNR, 34,5 miliarde euro, iar la finele lui 2015 acesta a ajuns la 64,4 miliarde euro. Astfel, s-au adus în țară, în medie, aproximativ 3 miliarde euro pe an.
PUNCTE SLABE
Deși libertatea de a călători în interiorul Uniunii este văzută ca un mare plus pentru cetățenii statelor membre, aproximativ 2,5 milioane de români au emigrat în ultimul deceniu pe perioadă îndelungată, iar circa jumătate de milion au plecat din țară pe termen scurt pentru a lucra în diverse domenii. Astfel, românii plecați peste hotare au trimis acasă, din 2006 până în 2015, aproximativ 52 miliarde de euro, cu mult peste nivelul ISD din aceeași perioadă. Pe termen lung însă, fenomenul migrației nu aduce avantaje sustenabile deoarece scade capacitatea comunităților locale de a produce și a se dezvolta. De asemenea, din punct de vedere social, ne raportăm și la numărul mare de divorțuri apărute în urma migrației, dar și situațiile copiilor rămași acasă fără părinți.
Deși au fost menționate sumele importante care au intrat în țara noastră prin fonduri de coeziune și subvenții, rămâne un mare neajuns al României situația absorbției fondurilor europene. Astfel, din sumele alocate perioadei de programare 2007-2013 România a reușit să atragă doar 80% din fonduri, asta și datorită celor 2 ani de prelungire alocați de UE. Din exercițiul 2014-2020 se vehiculează până la acest moment o valoare în jurul procentului de 1% absorbție, cauzat și de întârzierea ministerului de resort în lansarea ghidurilor solicitantului, dar și în acreditarea Autorităților de Management.
Luând în considerare toate aceste aspecte, românii continuă să aibă încredere în Uniunea Europeană, încrederea acestora fiind în proporție de 52%, față de media europeană de 36%. Merită totuși menționat că la momentul aderării, același indicator se situa la nivelul de 65%.
Prin urmare, influența pozitivă a UE asupra României nu este de contestat, însă, comparativ cu așteptările românilor din perioada aderării, putem identifica și numeroase dezamăgiri, care, cumulate cu cele ale statelor membre, au dus Uniunea Europeană la momentul de răscruce unde se află astăzi.
CONTEXTUL EUROPEAN ACTUAL
Ultimii ani nu au fost ușori pentru Uniunea Europeană și statele sale membre: economia parcurge un proces greoi de redresare neunitară în urma crizei financiare globale, UE se confruntă cu cea mai mare criză a refugiaților de după al II-lea război mondial (în 2015 a primit un val de 1,2 milioane de refugiați), cu atacuri teroriste de amploare, cu realitatea BREXIT (Disocierea Marii Britanii de UE mută practic centrul de greutate economic european la Berlin), cu creșterea rapidă a influenței economiilor emergente care o obligă să se confrunte cu noi realități. Pe de altă parte, mobilizarea de trupe la frontierele estice ale Europei, războaiele și actele de terorism din Orientul Mijlociu și Africa, precum și militarizarea crescândă din întreaga lume sunt ilustrații puternice ale unui context global tot mai tensionat.
Cu cea mai mare piață unică din lume și a doua cea mai utilizată monedă, Europa este actualmente cea mai mare putere comercială. Prin programul „Orizont 2020”, s-au făcut pași importanți în cercetare-inovare. Europa aplică în prezent politici de dezvoltare durabilă privind securitatea și siguranța planetei (acordul cu Iranul privind programul nuclear, sau rolul de lider pe care l-a jucat UE în privința Acordului de la Paris privind schimbările climatice și în adoptarea de către Organizația Națiunilor Unite a obiectivelor de dezvoltare durabilă pentru 2030). Uniunea Europeană este cel mai important donator de ajutor umanitar și pentru dezvoltare (56% din totalul mondial, cu 74 miliarde de dolari conform datelor OCDE 2015)
Europa reprezintă un procent în scădere din populația mondială: În 1900, în Europa trăia aproximativ 25 % din populația mondială. În 2060, va reprezenta mai puțin de 5 % (Sursă: Divizia Statistică din cadrul ONU și Eurostat citată în Carta Albă). De asemenea, se estimează că puterea economică a Europei se va diminua în termeni relativi și va reprezenta mult mai puțin de 20 % din PIB-ul mondial în 2030, în scădere de la aproximativ un sfert în prezent. În 2060, va reprezenta mai puțin de 5 %. Niciun stat membru individual nu va avea mai mult de 1 % din populația globului la acel moment.
Europa îmbătrânește rapid, iar speranța de viață atinge niveluri fără precedent. Cu o vârstă mediană de 45 de ani, Europa va fi, până în 2030, „cea mai bătrână” regiune a lumii.
În ceea ce privește factorul social, perspectivele acestuia în cadrul politic european nu sunt atât de clare din cauză:
(1) Problemelor de șomaj (deși în scădere în 2017 cu o rata totală de șomaj de 8,2)
(2) Provocărilor globalizării,
(3) Politicii migraționale și
(4) Problemei îmbătrânirii populației.
Agenda politicii europene de asistență socială necesită mai multe analize și dezbateri. Principalele schimbări socio-economice cu care se confruntă țările UE includ: restructurarea economică, dezvoltarea tehnologică, schimbările în muncă și piața forței de muncă, globalizarea, mobilitatea și interdependența economică și estomparea granițelor între, instituții și identități.
Europa se familiarizează cu o digitalizare profundă a societății, iar provocările legate de utilizarea sporită a tehnologiei și a automatizării vor afecta toate locurile de muncă și toate sectoarele industriale. Pentru reducerea efectelor negative, vor fi necesare investiții masive în competențe și o regândire majoră a sistemelor de educație și de învățare pe tot parcursul vieții. De asemenea, se va impune introducerea unor noi drepturi sociale care să însoțească lumea profesională în schimbare.
Mediu: Europa s-a angajat să își decarbonizeze economia și să reducă emisiile nocive. Astăzi, se situează pe primul loc în materie de „orașe inteligente”, în utilizarea eficientă a resurselor naturale și în lupta globală împotriva schimbărilor climatice. Companiile europene dețin 40 % din patentele emise la nivel mondial pentru tehnologii energetice regenerabile.
Filmuleț:
https://www.europarltv.europa.eu/ro/programme/eu-affairs/what-do-you-expect-of-the-eu
Figură 5: Video privind așteptările cetățenilor de la UE
CARTA ALBĂ ȘI CELE 5 SCENARII
Comisia Europeană a adoptat un plan de reformare a Uniunii Europene, președintele Jean-Claude Juncker prezentând în Parlamentul European cinci posibile direcții ale Blocului comunitar, axate pe o cooperare a țărilor în grade diferite, eventual prin concentrarea pe zona euro, pe apărare și securitate. Liderii Uniunii Europene vor decide până la sfârșitul anului asupra viitoarei direcții a Blocului comunitar.
Scenariul 1: Continuând pe același drum
Acest scenariu presupune că UE-27 își va menține actualul parcurs bazat pe documentele” Un nou început pentru Europa” prezentat de Comisie în 2014 și” Declarația de la Bratislava”, convenită de toate cele 27 de state membre. În 2016 (prioritățile sunt actualizate cu regularitate, problemele sunt soluționate pe măsură ce apar și noua legislație este pusă în aplicare în mod corespunzător).
Scenariul presupune un grad redus de reformă, cu două direcții principale:
A) creșterea nivelului de cooperare în domeniul Pieței Unice, asupra căreia UE își propune să-și focalizeze întreaga atenție;
B) reducerea nivelului de cooperare în celelalte domenii în care se înregistrează voințe și capacități diferite de integrare.
Figura 6: Impactul scenariului 1 asupra politicilor
Sursă: Carta albă privind viitorul Europei, Reflecții și scenarii pentru UE- 27 până în 2025
Avantaje: Agenda pozitivă de acțiune continuă să producă rezultate concrete, bazate pe un sentiment comun al scopului urmărit. Drepturile cetățenești derivate din legislația UE sunt păstrate.
Riscuri: Riscul major de creștere a vulnerabilității UE și a statelor membre în domeniile care presupun cooperarea și solidaritatea deoarece țările vor trebui să gestioneze la nivel individual situațiile de criză cu care se vor confrunta. Uniunea ar interveni direct doar în acele domenii care presupun protejarea pieței unice, chiar dacă aceasta este interconectată cu un număr extins de domenii
Impactul asupra României: Scenariul nr.1 oferă o gamă restrânsă de oportunități pentru România, având în vedere că țara noastră nu are o economie competitivă și din această cauză nu va putea adera la zona euro prea curând. Fiind în afara eurozonei, România s-ar îndepărta de nucleu și nu va putea ține pasul cu ritmul accelerat al integrării în domeniul pieței unice, astfel încât decalajul de dezvoltare față de economiile competitive va crește.
Tot aici apare o problemă importantă de impact pentru România: menținerea în următoarea perioadă de perspectivă financiară, după anul 2020, a politicilor de coeziune și agricolă nealterate, ceea ce nu va fi ușor, fără aliați și fără a veni cu unele propuneri de perfecționare a acestor politici, deoarece statele membre dezvoltate, net contribuitoare la bugetul UE, doresc reducerea fondurilor pentru coeziune și agricultură. Aceste politici sunt însă esențiale pentru România, încă o perioadă de 20-25 de ani, până când va fi eliminat decalajul de dezvoltare economică și socială, față de media UE
Scenariul 2: Accent exclusiv pe piața unică
Obiectivul principal al acestui scenariu constă în accentul exclusiv pus pe piața unică. Progresele ulterioare depind de capacitatea de a conveni politicile și standardele aferente. Acordul se obține mai ușor în ceea ce privește libera circulație a capitalurilor și a bunurilor, care are loc în continuare fără bariere tarifare.
Figura 7: Impactul scenariului 2 asupra politicilor
Sursă: Carta albă privind viitorul Europei, Reflecții și scenarii pentru UE- 27 până în 2025
Scenariul presupune același grad redus de reformă, cu două direcții principale:
A) creșterea nivelului de cooperare în domeniul Pieței Unice, asupra căreia UE își propune să-și focalizeze întreaga atenție;
B) reducerea nivelului de cooperare în toate celelalte domenii în care se înregistrează voințe și capacități diferite de integrare.
Avantaje: Piața unică este fără îndoială, cea mai mare realizare a Europei.
Scenariul ar putea reda statelor membre pârghiile cele mai importante de suveranitate și ar permite o nouă construcție mai realistă în care să fie evitate greșelile de până acum.
Riscuri: Drepturile cetățenilor care sunt garantate prin legislația UE ar putea fi restrânse în timp. Adică s-ar pierde libera circulație a cetățenilor, moneda euro, toleranța și diversitatea, competițiile sau concursurile comune. Pe scurt, s-ar pierde acel sentiment că Europa este un „acasă” pentru toți cetățenii din toate țările membre”.
Un alt risc îl reprezintă absența unei politici unice în domeniul migrației sau azilului, motiv pentru care coordonarea în domeniul securității va fi realizată la nivel bilateral. Pe de altă parte, va conta și capacitatea și voința statelor membre de a soluționa la nivel bilateral problemele de interes comun, construcția Uniunii Europene devenind dependentă de eficiența acordurilor bilaterale stabilite între statele membre.
Impactul asupra României: Chiar dacă UE își propune să consolideze piața unică a bunurilor și a capitalurilor, principala provocare pentru România o reprezintă capacitatea ei și a instituțiilor europene de a depăși divergențele, ținând cont de faptul că vor continua să existe diferențe între standarde. Există riscul că România, din afara eurozenei să nu poată ține pasul cu ritmul concentrat al integrării în domeniul pieței unice, astfel încât decalajul de dezvoltare față de economiile competitive va crește. România nu este încă în interiorul spațiului Schenghen, deși se fac eforturi susținute de 10 ani în acesta direcție, ceea ce îngreunează accesul pe piața unică.
În al II-lea rând, românii ca cetățeni europeni au profitat de libertatea de mișcare a persoanelor și a lucrătorilor. Astăzi avem câteva milioane de români care au hotărât să se stabilească, să lucreze, să-și caute un loc de muncă în alt stat membru. Acest al doilea scenariu implică o reducere masivă de implicare a UE în alte domenii în afară de piața unică. Deci s-ar putea vorbi chiar de o repatriere a competențelor care acum sunt la nivelul UE, către România. Până în 2025, trecerea frontierelor atunci când se călătorește în scop de afaceri sau de turism este îngreunată din cauza controalelor regulate. Va fi mai greu să se găsească un loc de muncă în străinătate, iar transferul drepturilor de pensie în altă țară nu este garantat. Persoanele care se îmbolnăvesc atunci când se află în străinătate se confruntă cu perspectiva unor facturi medicale ridicate.
Scenariul 3: Cei care vor mai mult fac mai mult
Avem de-a face aici cu o Europă cu două viteze bazată pe „coaliții ale doritorilor” în diferite domenii de politici precum apărarea, securitatea internă, impozitarea sau aspectele sociale.
Statele UE cu economii puternice ar putea opta pentru o integrare aprofundată, dublată de partajarea mai multor atribute ale suveranității la nivel UE și de crearea unor mecanisme de prevenire a crizelor și de securitate comune. În schimb, membrii UE cu economii mai slab dezvoltate ar avea posibilitatea de a beneficia de o integrare mai puțin aprofundată, adică să meargă înainte cu propria viteză. Teoretic, aceste țări vor avea posibilitatea să se alăture oricând doresc nucleului, dar în realitate există riscul ca în cazul în care nu vor fi suficient de performante economic, să nu fie primite.
Figura 8: Impactul scenariului 3 asupra politicilor
Sursă: Carta albă privind viitorul Europei, Reflecții și scenarii pentru UE- 27 până în 2025
Avantaje: Statele membre care doresc să realizeze mai mult, au posibilitatea de a merge înainte, conform priorităților. Totodată, decalajul dintre așteptări și rezultate se reduce în țările care decid și reușesc să facă mai mult.
Riscuri: Principalul risc al acestui scenariu ar fi crearea de jure (legală) a unor clase diferite de cetățeni europeni. „Drepturile cetățenești derivate din legislația UE încep să difere, în funcție de țara în care trăiesc cetățenii și de cât de mult a ales această să realizeze.”
Totodată apar semne de întrebare cu privire la transparența și răspunderea la diferite niveluri decizionale.
Impactul asupra României: Scenariul acesta a stârnit cele mai multe controverse. Președintele Iohanis și diferiți decidenți români se arată îngrijorați față de scenariul Uniunii cu două viteze. România este cazul statului membru care nu este membru nici în spațiul Schengen, nici în zona euro, dar în același timp este și țara UE care îndeplinește criteriile aderării la Schengen, care apără cea mai mare frontieră terestră externă a Uniunii Europene și care și-a asumat ca obiectiv, fără un calendar clar însă, aderarea la moneda unică.
În cazul acestui scenariu, care pare a fi cel mai aproape a fi aplicat, eforturile naționale ale României trebuie îndreptate pentru a fi parte a vitezei unu din UE. În orice scenariu admis de lideri, viteza unu este ținta strategică. În actuala Uniune Europeană, viteza unu înseamnă că România trebuie să devină membru în spațiul Schengen să își construiască un calendar clar pentru aderarea la zona euro, să îndeplinească toate recomandările din cadrul monitorizării MCV, să insiste pentru cooperare și complementaritate între NATO și UE. Obiectiv însă, România, deși are obligația de a se alătura zonei euro prin Tratatul de aderare, nu a pregătit acest proces și în prezent nu mai are stabilit niciun termen pentru aderare, lăsând la o parte faptul că la momentul actual și dacă ar fi primită nu ar face față concurenței din eurozonă. Orice scenariu care ne plasează într-o zonă gri, incertă, de periferie estică, echivalează cu dezechilibrare puternică. România, pentru a se dezvolta, trebuie să fie sprijinită, astfel încât UE, în ansamblul său, să funcționeze ca un tot unitar. În realitate, acest scenariu îi favorizează pe cei puternici și îi discriminează în plus pe cei slabi. România, de exemplu, se străduiește să acceadă de 10 ani în spațiul Schengen și în fiecare an constată că încă nu este suficient de pregătită.
Scenariul 4: Mai puțin, dar mai eficient
Acest scenariu se referă la concentrarea eforturilor pe domenii mai restrânse pentru a avea rezultate bune și rapide în cadrul acestor priorități. Astfel, UE ar urma să acționeze mai mult și mai decisiv în anumite domenii, urmând ca celelalte să prezinte interes marginal sau chiar să fie ignorate.
Conform Cartei albe, acest scenariu urmărește omogenizarea promisiunilor, așteptărilor și a rezultatelor. UE ar urma să își direcționeze resursele limitate spre acele domenii unde și în prezent rezultatele sunt mai vizibile, precum tehnologia, energia, apărarea, iar domeniile unde valoarea adăugată pare a fi mai limitată (dezvoltarea regională, sănătatea publică, politica socială și a ocupării forței de muncă) vor fi deprioritizate, urmând ca acestea să fie „delegate” către agenții de resort, fie la nivel național, fie european.
Figura 9:Impactul scenariului 4 asupra politicilor
Sursă: Carta albă privind viitorul Europei, Reflecții și scenarii pentru UE- 27 până în 2025
Avantaje:
Dacă vorbim despre o prioritizare mai clară, îndrăznim să credem că cetățenii UE vor înțelege mai bine ce se întâmplă la nivelul UE-27, privind abordarea la nivel național și regional. Un alt aspect pozitiv subliniat în Carta Albă se referă la consolidarea drepturilor cetățenești care derivă din prioritățile stabilite la nivelul UE-27. S-a observat o diminuare a încrederii cetățenilor în UE, iar acesta pare a fi un alt aspect ce poate fi îmbunătățit prin adoptarea scenariului 4, eliminându-se decalajul dintre promisiuni și rezultate.
Riscuri:
Dificultatea în stabilirea priorităților se poate concretiza în alegerea unor domenii prioritare eronate, costul de oportunitate suportat de către UE-27 urmând să fie o problemă. Aceste domenii prioritate vor fi suportate tot prin resurse comunitare, prin urmare va fi greu de identificat acele zone care să fie considerate de către toate statele membre ca fiind de o importanță majoră
Impactul asupra României: În urma adoptării acestui scenariu se pot identifica cel puțin 3 aspecte importante cu impact asupra României. Așadar, s-ar pune problema ca ajutoarele de stat sau, mai exact, controlul acestora să se mute la nivel național, lucru care ar conveni României. Totuși, se pot crea anumite decalaje din cauza limitării fondurilor regionale.
Se vorbește despre faptul că domenii precum protecția consumatorului, mediul, sănătatea ar reprezenta, de asemenea, un interes strict național. România prezintă standarde minimale la aceste categorii, intervenția UE fiind o speranță pentru țara noastră din acest punct de vedere, iar odată cu deprioritizarea acestor domenii, România riscă să se confrunte cu o prăpastie tot mai mare între standardele statelor dezvoltate și cele întâlnite la nivel național.
Prin urmare, acest scenariu reprezintă un risc, tot o UE cu mai multe viteze, întrucât există riscul neidentificării cu prioritățile stabilite la nivelul statelor în curs de dezvoltare precum România.
Scenariul 5: Mult mai mult, împreună
Acest scenariu presupune, mai mult decât continuarea în aceeași formulă, o mobilizare în toate domeniile de politică, cu realizări mult mai mari. Este totodată o acceptare a faptului că nici uniunea în formă actuală, dar nici țările membre pe cont propriu nu sunt pregătite pentru a face față provocărilor curente.
Accentul se va pune pe o cooperare mai intensă în toate domeniile. Pe scena internațională, UE acționează ca un singur actor, iar Parlamentul european este factorul decizional în acordurile internaționale. Se urmărește crearea unei Uniunii Europene a Apărării. UE își consolidează poziția de cel mai important donator de ajutoare comunitare și de dezvoltare.
Figura 10: Impactul scenariului 5 asupra politicilor
Sursă: Carta albă privind viitorul Europei, Reflecții și scenarii pentru UE- 27 până în 2025
Avantaje:
Conform Cartei Albe unul dintre avantajele acestui scenariu îl reprezintă rapiditatea în procesul decizional la nivelul UE. De asemenea, sunt menționate drepturile cetățenilor mai numeroase, derivate din legislația UE.
Riscuri:
Unul dintre riscurile posibile îl reprezintă lipsa de legitimitate a UE de a acționa în diverse domenii, prin prisma celor eurosceptici, făcându-și apariția ideea conform căreia prea multe competențe de la nivel național sunt preluate de către UE.
Impactul asupra României: La nivelul României acest scenariu poate avea următorul impact. Gândind într-o manieră pozitivă, o integrare forțată poate însemna că statele din nucleul dur ajung să tragă după ele, pe calea dezvoltării, statele în curs de dezvoltare.
Totodată, nu putem ignora disparitățile uriașe – economice, culturale, sociale – care pot influența negativ o integrare „pe repede înainte”, conform europarlamentarului Laurențiu Rebega. Cetățenii români, dar și cei europeni în general, s-au dovedit în ultimii ani a fi critici cu privire la centralizarea deciziei la Bruxelles. Acest scenariu poate conduce România spre ideea că ceea ce se urmărește de fapt este alienarea democrației. Prin urmare, apare riscul de a dispărea împuternicirea statului în a apăra interesele propriilor cetățeni.
CONCLUZII
Asemenea altor regiuni din lume, așa cum am arătat în partea introductivă, Europa trece printr-o perioadă de transformări. Criză economică, conflictele armate care au generat fenomenul migrației externe, migrația internă dinspre est înspre vest, actele de terorism care au lovit în locuri simbol din interiorul ei, Brexit-ul, și pe de altă parte acutizarea diverselor probleme precum globalizarea, supraexploatarea resurselor naturale și îmbătrânirea populației, toate acestea au anulat ani de progrese economice și sociale și au scos în evidență deficiențele structurale ale economiei europene.
Pentru a se adapta la această nouă realitate, Europa trebuie să ia măsuri. Prioritatea Comisiei Europene, este menținerea unității familiei celor 27 de state membre, indiferent de scenariul care va întruni consensul statelor membre în lunile și anii următori.
Cele cinci scenarii prezentate în Carta Albă privind viitorul Europei țin cont de provocările care afectează viața milioanelor de europeni: globalizarea, populismul, inegalitățile sociale, migrația și terorismul.
În ceea ce privește România, ea, alături de celelalte state membre, are oportunitatea de a fi implicată, pentru prima dată în istoria ei de stat membru UE, în acest proces al reformării Uniunii Europene cu 27 de state membre, care trebuie să își stabilească acum viziunea în funcție de așteptările cetățenilor, pe de o parte, și de voința politică a statelor membre, pe de altă parte.
Cel mai avantajos scenariu pentru România, în contextul actual pare a fi, scenariul nr. 5,” Mult mai mult împreună”. În toate celelalte scenarii, avantajele pot deveni dezavantaje, dat fiind că România nu este în zona euro și în spațiul Schengen și va avea dificultăți în a prinde din urmă statele care vor alege să meargă cu o viteză mai mare de integrare. Cu toate acestea, având în vedere șansele mai degrabă scăzute ca acest scenariu să devină realitate, orice evaluare a situației actuale trebuie să ia în considerare determinarea statelor din nucleul dur de a avansa procesul de integrare într-un ritm mai accelerat, conform scenariului nr. 3, “Europa cu mai multe viteze”.
Cea mai importantă concluzie care se desprinde din această analiză este că viteza cu care România va merge în UE depinde foarte mult de noi înșine; singura șansă de a prinde din urmă un grup de state decise să avanseze pe calea integrării, grup care se află deja înaintea noastră pe acest drum, este să accelerăm ritmul reformelor dacă vrem să fim la masă la care se vor lua deciziile importante pentru întreaga Uniune Europeană. România trebuie să-ți propună să apere interesele țării și a cetățenilor săi pentru eliminarea decalajelor uriașe de ordin social și economic, propunând soluții pertinente de dezvoltare și apărare pentru viitorul ei și al Europei.
PERCEPȚIA STUDENȚILOR DESPRE GLOBALIZARE
Coordonator științific: Prof. univ. dr. Ionuț ANASTASIU
Studenți: TĂNASE Diana Andreea
TUDERUȘ Ioana Cătălina
București
2017
CUPRINS
Introducere;
Analiza științifică a literaturii teoretice relevante;
Globalizarea din punct de vedere social;
Globalizarea din punct de vedere tehnologic;
McDonaldizarea societății;
Globalizarea din punct de vedere economic;
Metodologie;
Analiza datelor obținute în urma studiului de caz;
Concluzii;
Bibliografie;
Anexe.
PERCEPȚIA STUDENȚILOR DESPRE GLOBALIZARE
INTRODUCERE
Globalizarea a devenit un termen viral în lumea cotidiană, un concept tot mai utilizat în toate domeniile din societate. Chiar dacă pentru noi toți globalizarea nu reprezintă o noutate, acest termen cuprinde dimensiuni și influențe necunoscute încă de majoritatea oamenilor. Nu realizăm impactul pe care îl guvernează asupra lucrurilor care ne înconjoară, asupra tuturor domeniilor de activitate, precum cel economic, tehnologic, cultural, religios, social, etc. În special, tinerii sunt cei atrași de iluzia globalizării, pentru că aceasta oferă experințe noi ce permit dezvoltarea mediului în care trăiesc.
Aflați la o vârstă a controverselor, a căutării unor răspunsuri existențiale despre lume, tânărul are misiunea de a cerceta, de a încerca să găsească un răspuns, indiferent de metoda aleasă. Astfel, această perioadă îi permite tânărului să fie deschis la experiențele din jurul său și la mediul care le influențează. Crescut într-un cadru care, în general, reprezintă globalizare, unde toate activitățile legate de comunicare, învățare, căutare de informații, distracție sunt în mare măsură legate de mediul internațional, dezvoltarea tânărului va fi pe deplin influențată de aceasta.
Scopul acestei lucrări este de a vedea implicarea globalizării asupra percepției sociale a tinerilor. Principalele obiective ale lucrării sunt definite de modul în care globalizarea a construit diferite percepții asupra lumii, fiind ulterior asimiliate de tinerii studenți din ziua de azi. În acest sens, vom încerca să preluăm principalele opinii despre procesul de globalizare și despre implicațiile pe care acesta le are asupra tinerilor. Dorim să observăm cum progresul acestui fenomen a afectat sau nu dezvoltarea social și psihică a tânărului.
ANALIZA ȘTIINȚIFICĂ A LITERATURII TEORETICE RELEVANTE
O să trecem mai departe la conceptele teoretice despre globalizare. În acest sens, nu s-a reușit conturarea unei definiții clare a acestei noțiuni, deoarece așa cum se afirmă și în lucrările de specialitate este dificil să definești un proces foarte complex, fiecare autor identifică diferite dimensiuni și laturi ale sale. În acest sens, mai mulți sociologi au definit acest concept din mai multe perspective. Unul dintre aceștia este George Ritzer, care consideră că „este cel mai important și amplu fenomen al prezentului, fiind greu de imaginat un scenariu în urma căruia să-și încetinească ritmul sau să înceteze” (Ritzer, 2010, p.241), astfel, înțelegem că globalizarea ocupă un loc privilegiat în prezent, iar viața nu poate fi proiectată în lipsa acesteia. De asemenea Ritzer oferă și o definție ce ține de domeniul economic, unde afirmă că globalizarea reprezintă un prilej pentru statele moderne capitaliste, dar și pentru organizațiile mari de a acapara întâietatea pe glob. (Ritzer, 2010, p.33).
Din punct de vedere sociologic, globalizarea este privită de Anthony Giddens ca o schimbare fundamentală în viața cotidiană, afectând atât părțile personale, intime ale acesteia, cât și pe cele profesionale. Astfel, se presupune a avea un impact asupra percepției despre propria persoană, cât și despre grupurile din care provenim. (Giddens, 2010, p.64).
Din perspectiva ecologică, Vasile Stănescu afirmă că „Cele mai amenințătoare fenomene globale de degradare a mediului sunt provocate de acțiunea necontrolată a societății umane asupra mediului natural. Schimbarea climei și încălzirea globală sunt consecințele directe ale intervenției omului, prin defrișarea nesăbuită a pădurilor.” (Stănescu, 2009, p.78). Principala cauză a degradării mediului înconjurător este reprezentată de neglijența umană. Deși poate inconștienți de acest fapt, continuăm să acționăm iresponsabil, atitudine care poate avea repercusiuni dăunătoare. Este important să menționăm că o implicare mai activă din punct de vedere global ar putea să rezulte importante progrese cu beneficii vizibile asupra mediului înconjurător.
„Globalizarea este un fenomen multidimensional în care tehnologia informatică, împreună cu alte tehnologii, se extind global. […] Interdependențele cresc și se regăsesc în toate aspectele vieții noastre” (Davis, 2003, p. 1). Avansând în mod continuu, tehnologia devine un mod de viață, ceea ce presupune că utilizarea ei reprezintă, în fond, o ocupație generală, comună sau spontană. Activitățile obișnuite legate de comunicare, învățare, căutare de informații, distracție sunt în mare măsură legate de tehnologie, de aceea, ea nu va putea fi exclusă niciodată, indiferent de consecințele pe care le are asupra societății. Ea poate deveni factor inhibator sau stimulator pentru om, ea fiind subordonată acțiunii directe a acestuia.
Astfel, toate eforturile care au dus la definirea globalizării ca întreg au conținut termeni ce desemnează domenii precum scoietatea, economia, mediul, tehnologia, etc. Globalizarea devine, astfel, evoluția normală a relațiilor interumane. Nu se poate nega faptul că în viitorul apropiat lumea va fi un tot unitar, cu valori și norme comune, unde fiecare societate vine cu un plus original la ceea ce va forma globalizarea. Aceste consecințe vor avea un impact și mai profund asupra generației tinere, în condițiile în care, aceștia evoluează odată cu globalizarea și preiau în mod direct ideile și percepțiile oferite de aceasta. Nu ne referim la faptul că globalizarea ar putea ucide ceea ce face un stat să se diferențieze de celelalte, ci la faptul că această dezvoltare îl ajută pe tânăr să trăiască concomitent cu evoluția exterioară, dar și cu ceea ce este deja specific țării din care provine.
Născuți în această era a globalizării, tinerii se adaptează tot mai ușor schimbărilor ce se afirmă în lume. Ei devin tot mai receptivi asupra modului în care globalizarea ar putea să aibă un impact asupra modului lor de viață. Deși poate inconștienți de „boom-ul” globalizării și de influența pe care o are asupra vieții lor psihice și sociologice, studenții se adaptează noilor schimbări și coexistă indiferenți cu acestea.
Vom analiza în continuare fiecare domeniu al globalizării aflat în legătură directă cu tinerii, în special cu studenții din ziua de azi.
GLOBALIZAREA DIN PUNCT DE VEDERE SOCIAL
Trăim într-o perioadă, în care viața noastră socială este controlată de fenomenul globalizării. Transformările care au loc pot influența vechile obiceiuri religioase, tradiții, norme și valori, ele putând fi uitate de către oameni, axându-se pe noutatea adusă de mediul internațional. Cei mai receptibili la aceste schimbări sunt tinerii. Din perspectiva sociologului Anthony Giddens, globalizării reprezintă schimbarea considerabilă a modului în care se petrec experiențele noastre cotidiene, iar așa cum societățile în care trăim suferă din ce în ce mai multe transformări, instituțiile care le-au întemeiat au devenit neadecvate. Acestea îndrumă la redefinirea „aspectelor sociale personale si intime ce țin de viața noastră, precum familia, rolurile de gen, sexualitatea, identitatea personală, interacțiunile noastre cu ceilalți și relațiile de muncă. Modalitatea în care gândim despre noi înșine și legăturile noastre cu ceilalți sunt profund modificate de globalizare” (Giddens, 2010, p.64).
Globalizarea a avut un impact uriaș pentru lumea întreagă, devenită un global village, printr-o gamă densă de rețele moderne de comunicare și interconexiuni (chat, web, Facebook, etc), care ne permit să păstrăm relațiile interumane. Globalizarea răspunde la necesitățile sociale, schimbul cultural oferă accesul la diversitatea culturală a altor țări, prin asta ni se oferă o multitudine de opțiuni, cum ar fi: filmele de la Hollywood și Bollywood, seriale și emisiuni TV, jocurile (Pokemon, GTA, etc), muzică, mâncare (Mc, KFC, Starbucks, Coca- Cola), site-urile prin care se pot răspândii informațiile, opiniile, în întreaga lume.
Existența multitudinii de factori și de influențe au dus la formarea unor grupuri care luptă pentru anumite drepturi și convingeri, una dintre ele fiind mișcarea feministă. Libera circulație a oamenilor pe toate teritoriile lumii, duce la o schimbare socială de maximă intensitate, deoarece toate lucrurile care se petrec pe teritorii diferite, ajung să aibă o direcție comună.
Aspectul etnic al globalizării, care presupune transmiterea culturilor naționale pe toate teritoriile Globului pentru a se construi o cultură globală. Principalul impact pe care îl are acest proces este în distrugerea specificului național al fiecărei țări. ”Americanizarea” culturii nu poate fi respinsă, începând să pună în pericol de distrugere obiceiurile și tradițiile regionale și locale.
Cei care pot încetini eroziunea statului national sunt tinerii, care pot prin educația în spiritul valorilor, normelor morale și autentice ale țării noastre, prin care pot distinge ceea ce ar trebui sau nu să asimileze țara noastră. Însă, eroziunea statului national în România este un fenomentot mai prezent, cu o putere avansată, deoarece societatea devine tot mai receptivă la elementele supranaționale.
GLOBALIZAREA DIN PUNCT DE VEDERE TEHNOLOGIC
Născuți în era digitală, tinerii se adaptează tot mai ușor noilor tendințe tehnologice. Privind tehnologia ca o principală cauză a globalizării, deoarece studentul coexistă cu acest proces, se ajunge la ideea conform căreia mediul „digital” din care provine, devine, mai degrabă, o corespondență între ceea ce este studentul și societatea în care se dezvoltă. Tehnologia joacă astfel un rol foarte important în evoluția lui.
Aflat la o varsta a controverselor, este in căutare continuă de răspunsuri, iar cea mai bună metodă de a le obține se afla in mediul din care provine. Astfel, „boom-ul” tehnologic din ultimii ani a acaparat modul de viață actual, devenind, peste tot în lume, un agent al schimbării nu doar exterioare, cât și interioare a individului. În acest context, tânărul este și el adeptul acestui mod de a-și trăi viața și îl transpune în răspunsuri pentru problemele existențiale la care ia parte. Tehnologia acaparează toate domeniile importante pentru generația tânară, astfel comunicarea, educația, chiar si distracția, se transformă in mecanisme digitale ce influențează tot mai mult societatea actuală tânărului. Pentru tinerii din ziua de azi tehnologia reprezinta un element esential al vietii.
În ceea ce privetșe tehnologia modernă, Rădăcina Oana-Elena afirmă ca „pentru tinerii generației digitale noua tehnologie reprezintă o variabilă importantă a existenței. Mediul social și spațiul virutal interferează reciproc, în contextul în care lumea virtuală servește ca un teren de explorare pentru problemele de dezvoltare din lumea fizică, cum ar fi identitatea, formarea și dezvoltarea relațiilor, pregătirea școlară sau profesională.” (Rădăcina, 2015, p.6). Asocierea dintre tehnologie și dezvoltarea tânărului este subliniată și aici. În acest sens, mediul din care provine are o influență asupra dezvoltării personalității tânărului. „Terenul de explorare” al lumii digitale reprezintă, de fapt, pasajul spre răspunsurile pe care tânărul, aflat la vârsta continuei cercetări despre sine și mediul din care provine, le caută.
Privind tehnologia strict din punct de vedere social, nu putem omite impactul rețelelor de socializare asupra cărora tânărul optează în mod continuu. Analizând una dintre cele mai utilizate rețele de socializare, Facebook, se poate observa cum aceasta poate îmbunătății, dezvolta și consolida relațiile interumane. Studenții sunt preocupați în mod activ de această idee de interconectivitate neîncetată. De altfel, majoritate informațiilor sunt transmise sau obținute prin intermediul acestor rețele de socializare. Mai mult decât atât, acesta îi permite să se dezvolte din punct de vedere personal, să-și formeze relații, sau să evolueze și din punct de vedere profesional.
MCDONALDIZAREA SOCIETĂȚII
Un aspect al globalizării pe care îl întâlinim din ce în ce mai des în viețiile studenților sunt restaurantele McDonald’s, al cărui specific este de origine americană. Mc Donald’s este asociat de multe ori cu termenul globalizare, care se dezvoltă și se răspândește în țările lumii. Ritzer consideră McDonaldizarea procesul prin care principiile restaurantului fast-food încep să domine din ce în ce mai multe sectoare în societatea americană, precum și în restul lumii. (Ritzer, 2003, p. 17). Acest fenomen distruge individualitatea și personalitatea mâncării cu specific românesc, prin adoptarea stilului de viață american.
Sistemele mcdonaldizării sunt generate de către Statul American în restul lumii, promovându-l în alte țări, ca pe un imperialism cultural. Restaurantele se adaptează după specificul national al fiecărei țări, dar specificul său american influențează societatea ca întreg.
McDonald’s este alcătuit din patru dimensiuni: eficiență, calculabilitate, previzibilitate și control. Prin acestea se impun politicile companiei, eficacitatea își are esența prin „punerea clienților la treabă”. Calculabilitatea are ca principală consecință pozitivă producerea rapidă unor mari cantități de produse, dar această rapiditate duce la insatisfacția clienților pentru că iau masa pe fugă și mâncarea este mediocră chiar dacă este multă. Previzibilitatea înseamnă siguranța și „confortul de a găsi întotdeauna ceea ce te aștepți că vei găsi”. Controlul se referă la a-i face pe oameni să-și cheltuiască banii, iar apoi să plece pentru a elibera mesele, sunt controlați clienții, angajații, procesele de producție și produsele finale. (Anastasiu, 2011, p.138).
GLOBALIZAREA DIN PUNCT DE VEDERE ECONOMIC
Nu se poate nega faptul că globalizarea implică și o uniformizare din punct de vedere economic. Globalizarea economică este un proces recent, așa cum afirmă și George Soros. Imediat după încheierea celui de al Doilea Război Mondial, se încearcă controlarea tranzacțiilor internaționale ale ficărui stat de instituții precum: Banca Mondială sau Fondul Monetar Internațional. Aceste instituții au fost, de altfel, înființate cu scopul de a spori nu numai inveștițiile, ci și pentru a înlesni comerțul international. (Soros, 2002, p. 23)
Privind latura economică a lucrurilor, totul unitar pe care globalizarea încearca să-l formeze nu reprezintă altceva decât o interdependență economică între statele lumii. La acest lucru face referire și Ionuț Anastasiu, care susține că economia mondială este împărțită în trei tipuri de națiuni: „națiunile centru”, „periferice” și „semiperiferice”. În acest sens, cele centrale reprezintă, de fapt, națiuniile cu o economie avansată, bazată, în special, pe servicii și industrie. În ceea ce privește periferia, aici lucrurile se află în opoziție directă, în condițiile în care, economia se bazează pe importul materiei prime și a produselor agricole către națiuniile centarele, de unde obțin produse prelucrate. Națiunea semiperiferică ocupă o poziție mijlocie între cele două extreme, unde se combină economia influențată de industrie și servicii, dar și cea bazată pe exportul materiei prime și produselor agricole. Pe această grupare se bazează, deci, economia mondială, deoarece economiile centrale explotează perferia. (Anastasiu, 2011, p.124-125)
Însă această teorie a fost puternic infirmată, în condițiile în care se afirmă că exploatarea statelor periferice de către cele centrale, nu face altceva decât să împiedice evoluția lor. Excertitarea de putere se realizează prin furnizarea de muncă ieftină și materii prime de la națiuniile periferice. În fine, și această idee este criticată, deoarce nu se explică cum anumite state au reușit sa ajungă la stadiul de națiuni centrale.
În ceea ce privește globalizarea economică actuală nu putem omite faptul că una dintre cele mai mari puteri economice, mai ales din punct de vedere comercial, este China. În acest context, autorul George Soros afirmă următoarele „China, în realitate, are economia cea mai dinamicã din lumea de astãzi, ea dispune de o infinită mînă de lucru ieftină, dar fãră drept de asociere, iar productivitatea muncii a crescut datorită dezvoltării infrastructurii, a transportului, serviciilor bancare etc. Productivitatea a crescut, dar de ea a beneficiat mai curînd capitalul, și nu forța de muncă, și aceasta deoarece nu există libertate de asociere.” (Soros, 2002, p. 167-168). China reprezintă o construcție economică bine structurtă, un puternic magnet de investiții internaționale directe, ce are la bază o forță de muncă ieftină, dar care datorită lipsei de infomații și de putere de exprimare va deschide un drum către colaps.
METODOLOGIE
Reprezentând un subiect de interes general, fiind vast și având o gamă largă de subcomponente, pentru analiza lui se pot aplica toate metodele de cercetare. Datorita faptului ca globalizarea reprezinta, în fond, un fenomen cu rezultate imense și observabile, am recurs la mai multe metode de a-l analiza.
Principalele obiective ale cercetării sunt definite de modul în care globalizarea a construit diferite percepții asupra lumii, fiind ulterior asimiliate de tinerii studenți din ziua de azi. În acest sens, am încercat să preluăm principalele opinii despre procesul de globalizare și despre implicațiile pe care acesta le are asupra tinerilor.
Cercetarea lucrării s-a realizat printr-o analiza de conținut a unor documente de specialitate din acest domeniu. Am optat, de asemenea, pentru o metoda cantitativă care ne-a oferit posibilitatea de a analiza din punct de vedere statistic rezultatele obținute . Astfel, am ales sondajul de opinie ca metoda de cercetare. Acesta a avut la bază un chestionar de opinie, atașat în anexă.
Chestionarul ne permite obținerea unor rezultate precise, reprezentative pentru o analiza statistică, ceea ce presupune o cercetare în profunzime, concluzivă. Această metodă cantitativa ne permite să obținem rezultate de suprafță, dar care reflectă perfect opinia studențiilor despre globalizare.
Fiind o lucrarecare ce vizează percepția studenților despre globalizare, am ales ca populație reprezentativă pentru universul de cercetare tinerii studenți ai anului niveritar 2016-2017, licență și master, de la mai multe facultăți din București. Eșantionul cercetării este alcătuit din tineri cu vârste cuprinse între 18 și 28 de ani. Chestionarul a fost aplicat în decurs de două saptămâni, în timpul cărora am urmărit obținerea opiniilor studențiilor cu privire la fenomenul de globalizare. Mai mult decat atât, fiind o cercetare ce implică generația tânără de astăzi, chestionarul a fost aplicat pe platforma online, prin intermediul Facebook, Gmail si Yahoo mail.
Chestionarul a fost împartit in șase categorii, astfel întrebarile urmăresc mai multe domenii unde globalizarea are influente puternice, ordinea întrebărilor fiind stabilită în funcție de acest criteriu. În primul rand, chestionarului se deschide cu întrebări ce vizează obținerea de informații despre persoana intervievată, urmând ca, ulterior să se folosească mai multe întrebări închise, care au ca scop observarea opiniei studenților despre globalizare.
ANALIZA DATELOR OBȚINUTE ÎN URMA STUDIULUI DE CAZ:
Chestionarul despre percepția studenților asupra globalizării, este un chestionar de opinii, reflecție și judecată din partea studenților, dar și despre acțiunile pe care le desfășoară vizavi de tematica propusă.
Asigurarea anonimatului, a adus un plus acestui chestionar prin receptivitatea liberă a subiecților de a răspunde. Numărul chestionarelor aplicate: 42. În urma distribuirii acestui chestionar, s-au înregistrat următoarele răspunsuri:
Inițial am încercat sa obținem date personale despre respondenți, în acest sens am urmărit să aflăm vârsta, domiciliul și naționalitatea. Cei mai mulți respondenți s-au situat între 18-21 de ani reprezentând 88,1% din eșantion, între 22-25 de ani 9,5 %, iar între 26-28 de ani 2,4%, predominând studenții din zona rurală cu 54,8%, de naționalitate română.
Fig.1 Repartizarea pe vârste a respondenților Fig.2 Distribuția respondenților pe zone rural/urban
Sursa proprie (administrat de Google Drive) Sursa proprie (administrat de Google Drive)
În ceea ce privește acordul asupra afirmației conform căreia „globalizarea reprezintă o uniformizare totală a lumii”, 59,5% dintre cei chestionați au răspuns cu acord parțial, 14,3% cu acord total, iar restul de 9.5% s-au declarat indiferenți cu privire la acest subiect. Un singur respondent și-a exprimat dezacordul total în legătură întrebarea menționată mai sus.
Fig.3
Sursa proprie (administrat de Google Drive)
Pentru a avea o imagine mai clară despre globalizarea în viața studenților, aceștia au avut de ales dintr-o listă de termini considerați consecințe directe ale globalizării: internet, relații internaționale, americanizare, liberalizare, eroziunea statului national, Securitate, dezvoltare, Mc Donald, Hollywood, Apple, Microsoft. Termenul asociat cel mai des cu globalizarea este internetul (76,2%), urmat de relațiile internaționale, liberalizarea și dezvoltarea.
Fig.4
Sursa: proprie (administrat de Google Drive)
La întrebarea: „Din punctul dumneavoastră de vedere, în ce domenii a avut globalizarea influență majoră?” marea majoritate a răspuns în domeniul social, tehnologic și cultural. La următoarea întrebare „Care credeți că ar trebui să fie domeniile unde globalizarea nu are și nu ar trebui să aibă un mare impact?”, cele mai comune trei răspunsuri sunt specificul național, cultura și religia. Este important să menționăm că ce mai aleasă variantă se află într-un proces de eroziune, răspunsurile libere de la întrebarea care îi urmează, confirmă faptul că studenții consideră implicarea globalizării în specificul național un risc. De asemenea, întrebați dacă consideră că ar trebui limitat procesul de americanizare care implică și aimilarea de noi sărbători, 63,4% au răspuns că ar trebui limitat, doar 9,5% că ar trebui lăsat să continuie, în timp ce 26,2% nu au un răspuns.
Alte riscuri pe care studenții care au fost chestionați le asociază globalizării sunt: uniformizarea, dependența populației față de factorii globalizării, poluarea, riscul social, riscul de a fi supravegheat în permanență, neînțelegerile statale.
Cu privire la principalul avantaj pe care îl implică globalizarea, studenții au avut păreri diversificate: dezvoltarea în toate planurile și a unui mod de trai mai bun, accesul la informație, comerțul, depășirea unor bariere lingvistice și educative, comunicarea și integrarea internațională eficiență, dezvoltarea economiei și a tehnologiei, reducerea majoră a conflictelor culturale, unificare, stabilirea relațiilor interumane, trecerea liberă între țările Uniunii Europene.
Un număr destul de mare dintre cei chestionați (85,7%) au afirmat că globalizarea generează o creștere a posibilității de angajare a tinerilor absolvenți ai studiilor universitare.
36,6% dintre respondenți sunt parțial de acord cu afirmația: „Globalizarea este o procedură ce permite celor puternici să profite din plin de cei slabi.” – Alejandro Llano. În schimb, 29,3% se declară neutrii, urmând ca 24,4% să fie total de acord, în timp ce doar 7,3% își susțin dezacordul total cu privire la afirmația lui Alejandro Llano.
Fig.5
Sursa: proprie (administrat de Google Drive)
Circa 90% dintre respondenți sunt de acord că America este principala influență în procesul de globalizare, restul de aproximativ 10% consideră ca principalele influențe China, Rusia și Germania.
Studenții, în proporție de 92,9% apreciază limba engleză devenită principala limbă de comunicare între oameni, ca fiind un element benefic adus de globalizare.
Cu privire la restaurantele Mc Donald’s, tinerii au răspuns la întrebarea: „Când vedeți sau auziți despre deschiderea unui McDonald’s în orașele din întreaga lume, simțiți, în general, un sentiment de satisfacție sau nu?” în proporție de 64,3% că nu sunt interesați de acest eveniment, 21,4% că au un sentiment de insatisfacție, iar restul s-au declarat satisfăcuți cu privire la acest subiect.
Următoarea întrebare a urmărit preferința respondenților asupra unor elemente care ar putea sau nu să provină din mediul internațional. Astfel, în ceea ce privește jocurile video și desenele animate respondenții le-au preferat în cea mai mare măsură pe cele naționale, în schimb filmele și muzica au înregistrat o preferință înclinată mai mult către mediul internațional.
Fig. 6
Sursa: proprie (administrat de Google Drive)
În legătură cu problemele de mediu, la întrebarea: „Se presupune că multe probleme de mediu sunt de natură globală, iar singura cale de a le rezolva este de a convinge toate țările să se implice în abordarea acestor probleme. În ce măsură sunteți de acord cu această afirmație?”, 47,6% au răspuns că în foarte mare măsură.
Referitor la principalele surse de informare pe care le utilizează stundenții, primele trei surse alese sunt: internetul, Tv-ul și cărțile.
Fig.7
Sursa: proprie (administrat de Google Drive)
Se observă cum studenții care au fost chestionați sunt la curent cu evenimentele petrecute pe plan international. Astfel:
Fig. 8
Sursa: proprie (administrat de Google Drive)
La întrebarea legată de influența comerțului și investițiilor directe în țara noastră, aceștia s-au axat în proporție de 99% către impactul clar pe care îl are asupra României.
La următoarea întrebare se poate observa o ușoară diferență în procente a celor care doresc ca în România fenomenul globalizării să continuie (23,8%) și a celor care doresc ca în România fenomenul să fie încetinit (19%), iar cei mai mulți dintre ei (31%), refuză să răspundă.
Fig.9
Sursa: proprie (administrat de Google Drive)
Ultima întrebare afirmă faptul că globalizarea are o influență destul de mare in viețile studenților, deoarece la afirmația „Mă regăsesc a fi atât un cetățean al țării din care provin, cât și un cetățean al lumii ca întreg.”, cei mai mulți și-au exprimat acordul total și parțial asupra acestei idei. (31,7%).
Fig.10
Sursa: proprie (administrat de Google Drive)
CONCLUZII
Chestionarul și-a propus să evidențieze percepția studenților asupra celui mai intens fenomen care se desfășoară în zilele noastre, globalizarea. Răspunsurile acestora cuprind certitudini, păreri și percepția lor, care diferă de la un respondent la altul despre tema sugerată.
Din această analiză se înțelege că părerile studenților oscilează în ceea ce privește procesele pe care le include globalizarea. În cea mai mare parte, studenții apreciază avantajele diversificate ale globalizării, dar sunt conștienți și de riscurile majore ale acestui proces. Studiind aceste răspunsuri înțelegem că ei consideră implicarea globalizării în viețile lor ca fiind o influență, un mod de informare, un mod de dezvoltare durabil, un atu deoarece pot circula în țările din Uniunea Europeană doar cu buletinul, pot studia în alte țări și pentru că prin intermediul fenomenului au crescut posibilitățile de angajare. Aceștia sunt de acord și că globalizarea a influențat comerțul și investițiile directe în țara noastră.
Pe baza analizei statistice generale a datelor se poate confirma ipoteza mai generală din cadrul cercetarii conform căreia America este principala influență în procesul de globalizare. Însă au existat și alte păreri, în condțiile în care au fost numite și alte trei țări: Rusia, China și Germania. Luând fiecare țară în parte, nu putem nega influențele lor asupra globalizării. Astfel, Germania este considerată una dintre cele mai dezvoltate industrii din lume, fiind o țară cu o poziție deosebită în Unieunea Eropeană și în lumea.
Din faptul că o mare parte dintre tineri consideră că limba engleză, devenită principală limbă de comunicare între oameni este un element benefic adus de globalizare, ajungem la concluzia că limba engleză a devenit un factor indispensabil o aptitudine în viața lor, mai ales ca generație de studenți, contribuind in toate domeniile de activitate (de la instrucțiunile telefonului până la literatura scrisă în limba engleză).
S-a identificat o nemulțumire răspândită în rândul studenților în ceea ce privește influența globalizării asupra specificului national. Prin intermediul răspunsurilor recepționate, majoritatea sunt de acord că ar trebui limitată asimilarea de noi sărbători internaționale, eroziunea specificului national fiind și principalul risc pe care îl implică globalizarea, în percepția acestora.
Preferințele studenților în materie de filme, jocuri video, muzică și desene animate sunt diversificate doar muzica și filmele care au un procentaj mai mare, ce arată că aceștia prefera proveniența lor din mediul internațional.
Cei mai mulți dintre studenți consideră că multe probleme de mediu sunt de natură globală, iar singura cale de a le rezolva este de a convinge toate țările să se implice în abordarea acestor probleme. Din nefericire, oamenii de știință sunt conștienți că încălzirea globală va avea ca principal efect lipsa resurselor naturale, tările vor ajunge la o confruntare acerbă pentru a obține orice resursă disponibilă. Conflictele de interese, au început să fie tot mai dese, iar prin răspunsurile studenților ajungem la concluzia că au un nivel de informare crescut în legătură cu acestea.
Se remarcă faptul că tinerii percep globalizarea ca pe o procedură ce permite celor puternici să profite de cei slabi, remarcându-se și răspunsurile pe care ni le-au dat unii dintre respondenți la întrebarea deschisă privind riscurile globalizării: riscul de a fi supravegheat în permanență, manipularea oamenilor, “dictatura” impusă de globalizare,
Întrebarea referitoare la deschiderea unui nou McDonald’s a creat numeroase reacții negative, în condițiile în care acest fenomen are ca rezultat omogenizarea societății și oferirea unui stil de viață normalizat conform regulilor specific americane, putând fi și un promotor al imperialismului.
Concluziile principale ni le-am format în urma ultimei întrebări, la care studenții s-au identificat într-un număr foarte mare a fi atât cetățeni ai țării din care provin, cât și cetățeni ai lumii ca întreg. Prin acest răspuns întelegem că studenții sunt familiarizați cu toate elementele globalizării, deoarece se dezvoltă concomitent cu aceasta, generându-le bunăstare și un confort al vieții mai ridicat în comparație cu generațiile trecute. Se poate identifica și gradul foarte ridicat al prezenței internetului în viața studenților, fiind principala sursă de informare, dar și cel mai des termen asociat globalizării. În general, avantajele și dezavantajele globalizării se complementează, întrucât aceasta se manifestă și implică schimbări majore atât în domeniul cultural sau economic, cât și în societatea actuală. Globalizarea se înfățișează, astfel, ca o provocare pentru studenți, dar și un element fundamental și definitoriu pentru viața acestora.
Globalizarea reprezintă, în fond, un fenomen ineluctabil în societatea actuală, iar în relație directă cu studenții este privit ca factor atât stimulator, cât și inhibitor. Ideea de societate și om globalizat săvârșește reacții diferențiate, fiind luate în considerare atât avantajele, cât și dezavantajele procesului. Studentul gândește global, însă urmărește să perceapă ceea ce acest proces aduce benefic în lumea actuală. Este important să menționăm faptul că studenții disting, în general, globalizarea ca pe o interconectivitate generală umană, ca o dezvoltare continuă și o uniformizare totală, dar și ca pe un inamic împotriva specificului național. Deși „cetățeni ai lumii ca întreg”, aceștia se deosebesc a fi interesați de patrimoniul național, fiind adepții conservării tradițiilor particulare țării din care provin.
BIBLIOGRAFIE:
Ritzer, G. (2010). Globalizarea nimicului: cultura consumului și paradoxurile abundenței. București, Editura Humanitas.
Giddens, A. (2010). Sociologie. București, Editura ALL.
Stănescu, V. (2009). Globalizarea: spre o nouă treaptă de civilizație… Cluj-Napoca, Editura Eikon.
Davis, L.E. (2003). Globalization, Security Implications, Issue Paper, Rand Corporation, Santa Monica, California. Disponibil pe Internet la adresa: https://www.rand.org/content/dam/rand/pubs/issue_papers/2005/IP245.pdf
Rădăcină, O.E. (2015). Implicațiile utilizării calculatorului și internetului asupra dezvoltării sociale a tinerilor. Cluj Napoca, apud Subrahmanyam, K., Greenfield, P.M., & Tynes, B. (2004). Constructing sexuality and identity in an online teen chat room. Journal of Applied Developmental Psychology, 25, 651-666.
Ritzer, G. (2003). Mcdonaldizarea societății, București, Editura Comunicare.ro.
Anastasiu, I. (2011). Cultură și diversitate-Introducere în sociologie, București, Editura ASE.
Anastasiu, I. (2011). Cultură și diversitate-Introducere în sociologie, București, Editura ASE, apud Wallerstein, I. (1992), Sistemul mondial modern: Agricultura capitalistă și originile economiei mondialeeuropene în secolul al XVI-lea, vol. 1-2, Editura Meridiane, București.
Soros, G. (2002). Despre globalizare. București, Editura Polirom
ANEXE:
PERCEPȚIA STUDENȚILOR DESPRE GLOBALIZARE:
Bună ziua!
Ne numim Tuderuș Cătălina și Tănase Diana și realizăm o cercetare cu privire la percepția studenților despre globalizare. Răspunsurile dumneavostră rămân confidențiale, fiind destinate exclusiv unei analize statistice. Pentru completarea chestionarului trebuie alocate 5-10 minute.
Globalizarea este definită în lucrările de specialitate ca fiind un ansamblu de fenomene precum: existența unei „piețe libere a mărfurilor”, liberalizare economică, o lume dominată de valorile culturii occidentale sau nord-americane, proliferarea noilor thenologii informaționale (revoluția produsă de apariția și dezvoltarea internetului, precum și ideea că oamenii se află pe pragul de a realiza o singură comunitate unită, în care sursele majore de conflict social au dispărut. (Anastasiu, I. (2011). Cultură și diversitate-Introducere în sociologie, București, Editura ASE)
1. Vârsta dumneavoastră:
o 18-21 ani
o 22-25 ani
o 26-28 ani
o Peste 28 ani
2. Zona de domiciliu:
o Rural
o Urban
3. Naționalitate:
…………………………….
4. Vă rog să-mi spuneți dacă sunteți de acord sau nu cu afirmația conform căreia globalizarea reprezintă o uniformizare totală a lumii.
o Dezacord total
o Dezacord parțial
o Nici acord, nici dezacord
o Acord parțial
o Acord total
5. Din lista de mai jos, bifați termenii pe care îi asociați procesului de globalizare. (Alegeți 3 variante):
o Internet
o Relații internaționale
o Americanizare
o Liberalizare
o Eroziunea statului național
o Securitate
o Dezvoltare
o McDonald s
o Hollywood
o Apple
o Microsoft
o Altele: ………………..
6. Din punctul dumneavoastră de vedere, în ce domenii a avut globalizarea influență majoră? (Alegeți 3 variante)
o Ecologic (poluare, etc)
o Tehnologic
o Cultură (tradiții, norme, valori, etc)
o Artă
o Religie
o Social (educație, familie, mod de viață, etc)
o Altele: ……………………
7. Care credeți că ar trebui să fie domeniile unde globalizarea nu are și nu ar trebui să aibă un mare impact? (Alegeți 3 variante)
o Ecologic
o Tehnologic
o Cultură
o Religie
o Specific național
o Altele: ……………………..
8. Unii oameni susțin că globalizarea implică și anumite riscuri, care credeți că este riscul major implicat de globalizare?
………………………………………………………………………………………………………………………
9. De asemenea, vă rugăm să menționați și principalul avantaj pe care credeți că îl implică globalizarea.
………………………………………………………………………………………………………………………
10. Credeți că fenomenul de globalizare a generat o creștere a posibilității de angajare a tinerilor absolvenți ai studiilor universitare?
o Da
o Nu
11. Vă rog să-mi spuneți dacă sunteți de acord sau nu cu următoarea afirmație: „Globalizarea este o procedură ce permite celor puternici să profite din plin de cei slabi.” – Alejandro Llano
o Dezacord total
o Dezacord parțial
o Nici acord, nici dezacord
o Acord parțial
o Acord total
12. Se vorbește despre America ca fiind principala influență în procesul de globalizare. Sunteți de acord cu această afirmație?
o Da
o Nu
13. Dacă răspunsul dumneavoastră este „Nu”, vă rugăm să menționați țara pe care o considerați principala influență a globalizării.
……………………………………………………………………………………………………………………
14. Considerați limba engleză, devenită principală limbă de comunicare între oameni, un element benefic adus de globalizare?
o Da
o Nu
15. Să luăm în considerare faptul că americanizarea implică și asimilarea de noi sărbători. Considerați că ar trebui limitat acest proces?
o Ar trebui limitat
o Nu știu
o Nu ar trebui limitat
16. Când vedeți sau auziți despre deschiderea unui McDonalds în orașele din întreaga lume, simțiți, în general, un sentiment de satisfacție sau nu?
o Sentiment de satisfacție
o Sentiment de insatisfacție
o Nu mă interesează
o Nu știu
o Refuz să răspund
17. Să presupunem termenii menționați mai jos cauze principale ale globalizării. Vă rog să bifați în ce măsură preferați ca aceste elemente să fie preluate din mediul internațional. (Bifați nivelul reprezentativ pentru fiecare termen, unde 1 reprezintă cea mai mică rată de preferință, iar 5 cea mai înaltă.)
18. Se presupune că multe probleme de mediu sunt de natură globală, iar singura cale de a le rezolva este de a convinge toate țările să se implice în abordarea acestor probleme. În ce măsură sunteți de acord cu această afirmație?
În foarte mică măsură 1 2 3 4 5 În foarte mare măsură
o o o o o
19. Care sunt principalele dumneavoastră surse de informare?
o Ziar
o Internet
o Cărți
o Tv
o Radio
o Altele: ………………..
20. Vom enumera o serie de evenimente internaționale recente, vă rugam să bifați da în cazul în care sunteți la curent cu aceste evenimente și nu în cazul în care nu sunteți la curent cu aceste evenimente.
o Bombardarea Siriei de către SUA Da Nu
o Atentatele teroriste din Egipt Da Nu
o Atentat terorist la Sankt Petersburg Da Nu
o Atentat terorist la Stockholm Da Nu
o Bombardarea Siriei de către SUA Da Nu
o Atentatele teroriste din Egipt Da Nu
o Atentat terorist la Sankt Petersburg Da Nu
o Atentat terorist la Stockholm Da Nu
21. Sunteți de acord cu afirmația conform căreia procesul de globalizare poate duce în timp la pierderea naționalității?
o Dezacord total
o Dezacord
o Nici acord, nici dezacord
o Acord
o Acord total
22. În ce măsură considerați că globalizarea a influențat comerțul și investițiile directe în țara noastră?
În foarte mică măsură 1 2 3 4 5 În foarte mare măsură
o o o o o
23. În general, în ceea ce privește procesul de globalizare viitor, credeți că ar trebui să fie un obiectiv al României să:
o Să încerce să îl promoveze în mod activ
o Pur și simplu să îl lase să continue
o Să încerce să îl încetinească
o Să încerce să îl oprească sau să îl inverseze
o Nu știu
o Refuz să răspund
24. Vă rog să îmi spuneți dacă sunteți de acord cu următoarea afirmație. „Mă regăsesc a fi atât un cetățean al țării din care provin, cât și un cetățean al lumii ca întreg.”
o Dezacord total
o Dezacord parțial
o Nici acord, nici dezacord
o Acord parțial
o Acord total
Disponibil pe Internet la adresa : https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLScL1zDaLJDfPwTaJafHSwa79usbl2Z8an7lJIAK9ClcQ_jJaw/viewform
prof. univ. dr. Alpopi Cristina
INTRODUCERE ÎN DOMENIUL DE CERCETARE
Scopul cercetării
Lucrarea propune o identificare a elementelor problematice legate de politica spatiilor verzi în Municipiul București sub contextul alinierii la standardele europene, întelegerea acestor elemente și remedierea lor, cu scopul creșterii gradului de satisfacție al cetățenilor din Municipiul Bucuresti, și alinierea orașului la standardele pe care le impune Uniunea Europeană și la care celelalte orașe din comunitate trebuie să ajungă.
Din mai multe perspective, această temă se dovedește de o mare importanță, datorită problemelor urbane cu care se confruntă Bucureștiul zilelor noastre, probleme care au impact direct asupra calității vieților cetățenilor acestui oraș. Una dintre marile probleme, cu care se confruntă și alte orașe ale lumii, este legată de suprafața restrânsă a spațiilor verzi raportată la numărul de locuitori. Această stare de fapt este amplificată de alte elemente, cum ar fi: accentuarea schimbărilor climatice, caracteristicile zonei de câmpie și clima temparat continentală cu efectele ei. Criza spațiilor verzi cu care se confruntă bucureștenii nu a apărut de nicăieri, ea este efectul valului masiv de construcții de după anul 1990 care au redus semnificativ spațiul verde. Potrivit datelor, peste 1,5 milioane de arbori au fost distruși după 1990 în MB, undeva la 100 ha pe an. Reducerea spațiului verde din acea perioadă nu s-ar fi simțit astăzi daca în decursul celor 27 de ani de capitalism, Bucureștiul ar fi avut o strategie viabilă și pe termen lung în legătură cu dezvoltarea orașului luând în calcul și spațiul verde și conservarea acestuia.
Metodologia studiului
În cercetarea noastră am folosit ca metode ce cercetare analiza documentelor, si anume: documente oficiale, date statistice, date obtinute de către alte cercetări și articole din presă, pentru întelegerea și sublinierea problemelor actuale cu care se confruntă Bucureștiul legat de spațiile verzi în context ul integrării europene, cât și cetățenii acestui oraș, în calitate de beneficiari direcți ai politicilor de mediu. Cu datele obținute în urma procesului de analiză a documentelor , cu ajutorul abordării comparative, le-am încadrat într-un context mai larg, pentru a vedea situația din București raportată la starea de fapt a altor orașe europene. De alfel, cu ajutorul abordării comparative, am incercat să identificăm care sunt elementele comune și de similaritate ale cazurilor studiate. Chestionarul ca intrument de cercetare, ne va ajuta să înțelegem și analizăm nevoile și atitudinea cetățenilor din Municipiul Bucuresti față de parcurile urbane și spațiile verzi din oras.
Contextul internațional
Organizația Mondiala a Sănătății a susținut că suprafața ideală de spațiu verde pe care un oraș ar trebui sa il ofere cetățenilor este de 50 mp2/ cap de locuitor ( minimum 9 mp/ locuitor). La nivel de comunitate, în care mai mult de 70% din populație trăiesc în mediul urban, standardul în ceea ce privește spațiul verde pe cap de locuitor este de 26 mp/locuitor (Nota de fundamentare – OUG nr. 108/10–10–2007, Monitorul Oficial nr. 698/16–10–2007).
Capitale verzi
Unul dintre instrumentele de politică ale Comisiei Europeane utilizeaă pentru a răspunde provocărilor de mediu este European Green Capital Awards (EGCA), care recunoaște și recompensează eforturile locale de îmbunătățire a mediului, a economiei și calitatatii vieții în orașe. EGCA este dat în fiecare an, într-un oraș, care este lider in modul în care aplica si sustine mediul urban ecologic și care poate acționa ca un exemplu pentru alte orașe. Experții estimează așezările din punctul de vedere al schimbărilor climatice globale, dezvoltarea transportului public, disponibilitatea zonelor verzi, nivelul general de zgomot și soluții moderne de mediu.
Aceste orașe au fost alese datorită utilizării lăudabile de energie din surse regenerabile, promovarea și susținerea unui stil de viață verde, aprobarea legilor verzi pentru protecția mediului înconjurător, precum și utilizarea lor de strategii inovatoare pentru a realiza obiectivele lor pentru comunitățile mai ecologice.
Primul premiu de capitală europeană verde a fost acordat în 2010 și încă nouă orașe au fost premiate cu acest titlul de până acum. Dintre aceste orase se numara:
In 2010 – Stockholm;
În 2014 – Copenhaga;
În 2015- Bristol.
Am ales aceste capitale verzi si demne de urmat ca exemplu, pentru analiza comparativa a spatiilor verzi din Uniunia Europeana si Romania.
Stockholm
Stockholm este capitala Suediei, are o populație de 820 de mii de locuitori și o suprafață de 209 km2, dintre care 21 km2 sunt acoperiți de ape. Aproximativ 40% din teritoriul orașului este acoperit de parcuri sau zone de recreere și există 7 rezervații naturale în cadrul orașului.
Stockholm are in vedere masuri clare si eficiente in reducerii poluarii fonice. Un plan de protective care sa stabileasca noi standarde pentru ape mai curate. Un sistem de canalizare integrat inovativ. 95% din populatie sa locuiasca la mai putin de 300 de metrii de zonele verzi.
Datele raportului City of Stockholm Office of Research and Statistics arată că suprafața totală a municipiului este de aproape 22 000 ha, din care cca. 12 000 ha (55%) este spațiu verde (inclusiv căile navigabile). Din acestă suprafață (22 000 ha), căile navigabile cuprind cca. 2800 ha (13%).
Informatii si cifre verzi – în prezent Stockhomul deține circa 1000 de parcuri și 7 rezervașii naturale în cadrul granitelor orașului și mai mult de 200 în zonele înconjurătoare. De altfel, orașul deține și o rezervașie culturală și 1 parc național
Anual se reciclează circa 95 kg de deșeuri pe cap de locuitor. In centrul orașului sunt aproximativ 12000 de arbori și 24 de plaje oficiale. De altfel, Stockholm are in plan sa renunte la combustibili până în 2050.
Orasul gazduieste aproximativ 2 700 de companii cu tehnologii curate.
Ce face ca Stockholmul să fie special ? Spațiile verzi și albastre alcătuiesc o parte integrală a unei abordări complete a traiului urban. De asemenea, orașul urmează calea către managementul durabil al deșeurilor.
Orașul Verde – ani întregi de muncă pentru protecția mediului au transformat Stockholmul într-unul dintre cele mai curate și mai frumoase orașe. Aproape fiecare locuitor (mai mult de 90% din populație) trăiește într-un cadru de aproximativ 300 de m de spațiu verde.
Extinderea – fiind și mai dezvoltate, zonele urbane se înmulțesc rapid, fiind amestecate cu oaze verzi protejate. În vederea conservării biodiversității și asigurări accesului tuturor cetățenilor, autoritățile au extins protecția legală a opt zone de rezervații naturale și culturale sub Codul de Mediu.
Valoare adăugată – Pe lângă frumusețea lor, zonele verzi ale Stockholm-ului contribuie la îmbunătățirea sănătății mentale și fizice și la bunăstarea cetățenilor, la reducerea zgomotului, filtrează aerul și purifică apa care curge prin zonele umede. Acestea reprezintă de asemenea o mare atracție turistică. Zonele verzi, care fac parte dintr-o infrastructura ecologică coerentă, creează un habitat important pentru floră și faună.
Programul pentru Parcuri din Stockholm – este un plan de acțiune în vederea dezvoltării parcurilor și zonelor verzi din Stockholm. Oferă îndrumare în planificarea și managementul lor, și le garantează în mod explicit dreptul locuitorilor de a « locui aproape de parcuri » pentru « retrageri la iarbă verde, joacă, plimbare și relaxare la soare ». Întrucât deține o mare parte din pământul și cursurile de apa din cadrul granițelor orașului, Stockholmul conduce managementul resurselor naturale. De altfel, orașul lucrează la scară largă în vederea protejării diversității biologice și a valorilor naturale pentru cetățenii săi.
Zonele albastre și verzi- 10% din suprafața Stockholmului este acoperită de ape. Lacurile și golfurile sunt ideale pentru înot, mersul cu barcă și pescuit și alte forme de recreere. Faptul că mai mult de 90% din rezidenții Stockholmului trăiesc la doar 300 de metri de spațiile verzi contribuie la calitatea superioară a traiului. În afară faptului că oferă spații pentru mers pe jos, alergat și relaxare, numeroasele parcuri contribuie la îmbunătățirea calității aerului, reducerea zgomotului și sporirea biodiversității. Planurile de viitor vizează o lista extensivă de noi spații verzi, îmbunătățirea celor deja existente și crearea unor noi zone pentru înot. Managementul curăț și eficient al zgomotului și realizările ulterioare sunt foarte bine descrise, documentate și sprijinite financiar.
În 2011 a fost elaborat un sondaj asupra cetățenilor cu scopul analizei percepției acestora asupra problemelor de mediu. 8 din 10 cetățeni au estimat că au vizitat parcurile situate în apropriere și zonele verzi în mod regulat în fiecare săptămână, iar 9 din 10 au fost mulțumiți de posibilitățile de acces la zonele verzi publice.
Cetățenii au evaluat accesibilitatea și diversitatea în natură ca factori de mediu foarte apreciați și importanți, atunci când fost intervievați în legătură cu anumite probleme, cum ar fi mediul orașului sau infrastructura ecologică. Verdeață și apropiera de apă sunt, de asemenea evaluați ca fiind factori esențiali pentru turism.
Bristol 2015
Bristol a fost cotat ca fiind orașul cel mai durabil din Marea Britanie (pe baza performanțelor sale de mediu, calitatea vieții, abordarea pentru schimbările climatice, reciclarea și biodiversitate). În 2014, The Sunday Times a numit Bristolul ca cel mai bun oraș din Marea Britanie. Orașul a primit in 2015 Premiul European Green Capital, devenind primul oraș din Marea Britanie care a primit acest premiu.
Bristol este situat în sud-vestul Angliei și are o populație de 441,300 (2016). Bristol a impresionat juriul cu planurile sale de investiții pentru transport și energie.
Pe lângă faptul că e un oraș eficient, cu o economie ecologică în creștere, Bristol este cel mai verde oras din Marea Britanie, ușor accesibil, cu o calitate a aerului foarte buna. S-a dublat numărul de bicicliști în ultimii ani și se angajează să dubleze acest număr din nou până în 2020 (pe baza cifrelor din 2010 de referință).
Bristol are un mare potențial de a acționa ca un model pentru Marea Britanie, Europa și lumea intreaga. Bristol este un inovator în ceea ce privește economia ecologică, cu o strategie puternică de comunicare și entuziasmul necesar pentru a dezvolta rolul său ca model pentru Europa.
Spațiile verzi și albastre acoperă aproape o treime din zona centrală, inclusiv 1600 de hectare de parcuri publice și spații verzi.
sursa : European Green Capital Award 2015 – Bristol UK Technical Bid
Centrul orașului are o proporție similară a parcurilor și zonelor publice de apă. Proporția zonelor verzi private, este mai mică datorită dezvoltării compacte. Cantitatea de zone verzi din Bristol a rămas relativ stabilă în ultimii 10 ani. Bristol oferă acces excelent la zonele verzi publice, 88% dintre locuitori se află la o distanta de 300 m de un spațiu verde.
Parcurile și spațiile verzi sunt foarte populare, localnicii și multe grupuri comunitare joacă un rol important în a face îmbunătățirile necesare pentru parcurile lor locale. Peste 25 de milioane de vizite sunt realizate cu 83% din populația din Bristol în parcurile și spațiile verzi din acest oras în fiecare an. Petrecerea timpului liber în parc este cea mai utilizată metodă în Bristol.
În Bristol există un procent estimat de 3,8 hectare la 1000 de locuitori. Strategia Parcurilor și Spatiile Verzi stabilește standarde locale pentru furnizarea de spațiu verde de agrement. În acest sens, o cantitate semnificativă de analize tehnice și de cercetare a fost efectuata în ultimii 5 ani, pentru a pune bazele standardelor.
Fapte verzi
Este orașul cel mai eficient din punct de vedere energetic si ecologic din Marea Britanie;
Aproape o cincime din locuitorii Bristol merg pe jos la munca;
Peste 90% din populație trăiesc la o distanta de 300 de metri de parcuri și căi navigabile;
Bristol are patru ferme in oraș, opt rezervatii naturale și mai mult de 400 de parcuri.
Cetățenii Bristol sunt conștienți de mediu – se estimează că mai mult 50.000 de cetățeni sunt implicați în activități „verzi“. Bristol a efectuat implementarea unor acțiuni, prin crearea unui centru de activități pentru a implica cetățenii în îmbunătățirea calității vieții orașului. Primarul din Bristol promovează Bristol ca oraș pentru copii: fiecare elev din școala primară va planta un copac cu scopul de a îndesi coronamentul orașului și de a-i educa pe copii în ceea ce privește mediul înconjurător.
Copenhaga – 2014
Copenhaga este recunoscută ca fiind cel mai verde oraș din lume, potrivit unui nou studiu ,«THE GLOBAL GREEN ECONOMY INDEX». Pentru a doua oara consecutiv, Copenhaga a ocupat locul de lider în clasament, câștigând 100 de puncte. Comisia Europeană, a acordat statutul de capitală "verde", ceea ce face un model pentru alte orașe.
Experții au estimat realizările capitalei daneze în domeniul ecologiei și confortului, prin urmare, au luat o astfel de decizie. Comisia a luat în calcul, de asemenea, ritmul atractiv, liniștit al vieții în oraș și aerul curat, care nu se găsește de obicei în alte părți ale Europei.
Capitala Danemarcei, Copenhaga – nu este doar una dintre cele mai frumoase orase din lume, cu un bogat patrimoniu cultural, acesta este, de asemenea, o oază verde de pace și liniște. Recent, în Danemarca, sunt din ce în ce mai populare mediul sau turismul "verde".
În cadrul frontierei municipale au fost inregistrate, aproximativ 2260 de hectare de zone verzi publice, din care 200 de hectare sunt lacuri și zone acvatice. Orașul Copenhaga are, de asemenea, aproximativ 92 km de coastă și 14.7 km de ape, iar zonele verzi ale orașului reprezintă aproximativ 25% din suprafața totală a orașului și, în medie, fiecare locuitor are 42,4 m² de zonă verde la dispoziția sa.
Distanța până la zone verzi – minim 80% din Copenhageners trăiesc astăzi la o distanță nu mai mare de 300 de metri de o zonă verde. Un studiu din 2010 a arătat că un total de 83% din cetateni sunt mulțumiți sau foarte mulțumiți de distanța până la o zonă verde.
Ce o face pe Copenhaga speciala?„Modelul Copenhaga“ se referă la o viziune unică a vieții orașului, cu cel mai bun mediu urban din lume. Și acest lucru nu este doar vorbit – este deja in grația unei abordări de planificare realistă care combină inițiative de mediu, creșterea economică și calitatea vieții, cuplate cu angajamente și munca grea.
O capitală verde și albastră – astăzi, 96% din cetățeni trăiesc la 15 minute de mers pe jos până la o zonă verde sau zonă “albastră”. Printre multe parcuri recunoscute din capitală, Fælledparken este cel mai popular, atrage mai mult de 11 milioane de vizitatori în fiecare an. Calitatea apei să imbunătătit în mod constant, din anul 2015, portul Copenhaga îndeplinește toate standardele de calitate pentru scăldat. Cele mai renumite plajele sunt de la Amager, la sud, și Svanemøllebugten.
SPAȚIILE VERZI ÎN BUCUREȘTI
Bucureștiul zilelor noastre, datorită problemelor urbane cu care se confruntă care au impact direct asupra calității vieților cetățenilor acestui oraș, și-a pierdut renumele de oraș al grădinilor. Una dintre marile probleme, cu care se confruntă și alte orașe ale lumii, este legată de suprafața restrânsă a spațiilor verzi raportată la numărul de locuitori. Această stare de fapt este amplificată de alte elemente, cum ar fi: accentuarea schimbărilor climatice, caracteristicile zonei de câmpie și clima temparat continentală cu efectele ei. Criza spațiilor verzi cu care se confruntă bucureștenii nu a apărut de nicăieri, ea este efectul valului masiv de construcții de după anul 1990 care au redus semnificativ spațiul verde. Potrivit unor date[1], peste 1,5 milioane de arbori au fost distruși după 1990 în MB, undeva la 100 ha pe an. Reducerea spațiului verde din acea perioadă nu s-ar fi simțit astăzi daca în decursul celor 27 de ani de capitalism, Bucureștiul ar fi avut o strategie viabilă și pe termen lung în legătură cu dezvoltarea orașului luând în calcul și spațiul verde și conservarea acestuia.
Conform “Cadastrului Verde”, unui bucurestean ii revine 23 mp² de spatiu verde, mai mic cu 3 mp² decat standardul impus de UE si de 6 ori mai mic decat prima clasata, Viena.
Ca o comparație, Viena are 120 mp² de spatiu verde pentru fiecare dintre cei 1,7 milioane de locuitori. In Viena, mai mult de jumatate din zona metropolitana este compusa din spatii verzi, zonele de agrement din apropiere Prater, Vienna Woods si Lobau invitat vizitatorii la plimbari, excurii de o zi, drumetii si excursii cu bicicleta. In total, in Viena exsta aproximativ 2000 de parcuri si gradini imperiale, in comparatie cu Bucurestiul in care exista doar 48 de parcuri si gradini.
Bucurestiul este cel mai mare oras si cel mai important centru comercial din Romania, fiind al 10-lea oras ca si populatie din Uniunea Europeana, in 2016 fiind 2.106.144 locuitori. Distributia locuitorilor pe sectoare are loc astfel :
· sectorul 1 – 246.646 locuitori
· sectorul 2 – 374.647 locuitori
· sectorul 3 – 473.498 locuitori
· sectorul 4 – 321.763 locuitori
· sectorul 5 – 298.816 locuitori
· sectorul 6 – 390.774 locuitori
Este important de stiut distributia locuitorilor pe sectoare, deoarece comparată cu dispersia spatiilor verzi pe sectoare se poate observa o mare disproportionalitate in ceea ce priveste distributia spatiilor verzi pe locuitor si pe sectoare. Astfel, sectorul 1, care este cel mai mare sector ca si dimensiune din capitala ( 70 km²) se bucura de cel mai mult spatiu verde, respectiv 39% din totalul spatiilor verzi existente in Municipiul Bucuresti, dar care are cei mai putin locuitori. Din aceste date rezulta faptul ca cetatenii sectorului 1 se bucura de 71,23 mp² de spatiu verde pe locuitor, cu mult peste media de la nivelul Municipiului Bucuresti de 23 mp². Acest lucru se datoreaza existentei unui numar mare de parcuri (10 parcuri) pe teritoriul acestui sector, spre exemplu Parcul Herastrau, Parcul Cismigiu, Parcul Kiseleff etc, dar si faptului ca in sectorul 1 sunt incluse 3 paduri: Padurea Mogosoaia, Padurea Baneasa si Padurea Tunari, care agregate insumeaza 668,4 ha.
La polul opus, sectorul 5 detine cea mai mica pondere din totalul spatiilor verzi din Municipiul Bucuresti, aproximativ 8%, insemnand 369,6 ha. Conform acestor date si la numarul cetatenilor care locuiesc in acest sector, rezulta faptul ca celor din urma le revin doar 12,3 mp² de spatiu verde. Acest lucru este cu atat mai ingrijorator cu cat nici celelalte sectoare in afara de sectorul 1 nu au o situatie mai placuta in ceea ce priveste spatiile verzi pe cap de locuitor, situatia fiind prezentata astfel : sectorul 2 – 11,8 mp², sectorul 3 – 13,7 mp², sectorul 4 – 19,7 mp² si sectorul 6 – 16,8 mp². Concluzionand, Bucurestiul reuseste sa mentina valoarea de 23 mp² de spatiu verde pe locuitor datorita sectorului 1 al capitalei si datorita padurilor din acest sector, rezultand o impartire neuniforma si disproportionata.
Tot arealul cuprins în raza județului Ilfov și a Municipiului București se situează sub media pe țară de 27% privind ponderea pădurilor. Ca urmare, se impune necesitatea împăduririi tuturor terenurilor degradate care nu mai pot fi date în producție, dar și reînființarea perdelelor silvice de protecție a câmpurilor agricole, precum și mărirea suprafeței cu vegetație forestieră care să îndeplinească rolul de “ plămân verde “ al Municipiului București. Cele mai expuse fenomenelor de aridizare și secetei sunt zonele din partea de sud și est a județului Ilfov. De asemenea, în lunca Argeșului, ca urmare a amenajărilor privind Canalul Argeș – Dunăre, excavațiilor și balastierelor instalate, au dus la modificarea registrului hidric, apa freatică scăzând cu 10-20 m, ceea ce a dus la dispariția vegetației din vecinătatea sa, fiind necesare lucrări de recontrucție ecologică deosebit de dificile (Curtea de Conturi, 2016).
În Bucuresti exista circa 40 de parcuri, dintre care unele, prin valoarea lor peisagistica sau istorica, confera identitate acestui mare oras. Cateva dintre acestea sunt :
Parcul Cișmigiu – cu o suprafață de 16 ha, este considerată o bijuterie a Bucureștiului și cea mai deosebită grădină a orașului. Este amenajată în stilul parcurilor englezești, cu multă vegetație și variată, cu culori atent îmbinate pentru o oferi o atmosferă reconfortantă. Parcul este structurat în jurul unui lac, cu zone de odihnă izolate pe aleile parcului, alei care conduc spre diferite obiective ale parcului. Printre diferite specii rare de arbori și vegetație arboricolă amintim: peri, platani, frasini, magnolii, meri decorativi etc. Atracțiile parcului sunt:
· Gradinina cu trandafiri – în care sunt expuse diferite soiuri de trandafiri dintre cei mai atragători pe ziduri și coloane de piatră.
· Lacul – are o dublă utilitate în funcție de anotimp, și anume vara este destinat plimbărilor cu barca, iar iarna se pot tractica patinajul;
· Rondul roman – în care pe o platformă rotundă sunt expuse busturile marilor scriitori scriitori români : Mihai Eminescu, George Cosbuc, Ion Luca Caragiale, Alexandru Odobescu, Titu Maiorescu, Stefan Octavian Iosif, Ion Creanga, Alexandru Vlahuta, Duiliu Zamfirescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae Balcescu si Vasile Alexandri.
· Foișorul Fanfarei – destinat concertelor și evenimentelor culturale de muzică de fanfară și populară;
· Izborul lui Eminescu și Colțul șahiștilor.
Parcul Gradina Cismigiu este clasificat ca monument istoric si este inclus pe Lista Monumentelor Istorice 2004, ca si o serie de monumente care se afla pe suprafata parcului.
Parcul Herăstrău – situat în partea de nord a capitelei, măsoară o suprafață de 110 ha ce constituie un complex de parcuri din jurul lacului Herăstrău: Muzeul Satului, Parcul Bordeo, Parcul Kiseleff și Parcul Herăstrău propriu-zis. Lacul Herăstrău măsoară o suprafață de circa 74 de hectare, care poate fi utilizat pentru agrement, navigație și sporturi nautice, având în dotare vaporașe, șalupe și hidrobiciclete.Alea ce înconjoară acest parc are o lungime de de aproximativ 6 km și este utilizată pentru plimbatul în aer liber.
Cele mai importante puncte de atracție ale Parcului Herăstrău sunt:
· Parcul Aventura reprezintă o atracție sportivă în aer liber, ce însumează 4 trasee cu dificultăți diferite, în care îți sunt puse la incercare aptiduinile fizice.
· Zona Expoflora reprezintă o zonă expozitională cu o peisagistică aparte. Sunt expuse aranjamente florale, jocuri de apă și de lumini și monmente istorice, dintre care:
o Nimfa adormită – amplasată în 1906 este realizată din marmură și reprezintă legenda unor doi frați gemeni ce iubeau aceeași fată. Această statuie este inclusă în clasa monumentelor istorice din grupa valorică A.
o Prometeu – este o statuie realizată din piatră in anul 1960 de către sculporul Joseph Marie și reprezintă bustul titanului mijlogic cu numele Prometeu. Se clasează ca și monument istoric grupa valorică B.
· Insula Trandafirilor, Insula Plopilor si Gradina Japoneza, amenajata in anul 1998 cu sprijinul Ambasadei Japoniei in Romania si a Fundatiei Comemorative a Expozitiei Mondiale Japoneze.
Parcul Tineretului – se distinge ca zonă a orașului ca singurul pol verde din sudul Capitalei. Pe suprafata parcului este amplasata Sala Ioan Kunst Ghermanescu (noua denumire a Salii Polivalente), destinata unor actiuni culturale si competitiilor sportive.
Exista numeroase suprafete de joaca pentru copii in aproprierea zonelor locuite, spatii de odihna si relaxare, debarcader pentru hidrobiciclete si pentru barci. Lacul din Parcul Tineretului este alimentat natural din panza freadica existenta in acea zona, avand o suprafata de 13 ha. Ca un element de peisagistica, exista 3 insulite ce se incadreaza armonios in configuratia acelei ozne si constituie repere vizuale remarcabile.
Exista o diferenta de nivel pana la 16 m in anumite puncte, datorita modelarii terenului, care a fost efectuata pentru a pune in valoare oglinda lacului si pentru a putea crea puncte de observare deosebita a panoramei. Exista o multidine de atractii auxiliare pe langa punctul central care il constituie lacul, dintre care: piste pentru biciclete si jogging ( cu o distanta de 6 km), pista de carting, terenuri de tenis, basket, fotbal, spatii special amenajate pentru badminton.
Alte elemente interesante ale compozitiei sunt : rozariul circular cu diametrul de 200 m, prevazut cu alei interioare dalate, un parter curbat, cu latime variabila, incadrat de alei cu platani conducand spre aleea dalata care domina privelistea.
ANALIZA COMPARATIVĂ
Cele trei orașe analizate, deși au o suprafață mai mică comparativă cu cea a Municipiului București, ponderea suprafețelor verzi în totalul suprafeței orașelor este mult mai mare în celelalte orașe.
Ponderea spațiilor verzi în orașele analizate
Se observă ca Bucureștiul are doar 19% de suprafețe verzi din suprafața totală, la jumătate față de Bristol și doar o treime comparativ cu Stockholmu, din punct de vedere al ponderii deținute ce aceasta. Stockholm cu o populație de 820 mii locuitori se bucură de 12000 ha de spațiu verde (dintre care 2800 de ha sunt căi navigabile), în timp ce Bucureștiul, conform ultimului recensământ, are o populație de 1,913 milioane de cetățeni care le revine 4512 ha de spațiu verde.
În Stockholm și în Bristol, 95%, respect 88% din populație locuiesc la mai puțin de 300 de metri de zonele verzi, iar în Copenhaga, minim 80% din populație se află la mai puțin de 300 de metri de aceste zone. Legat de București, din analiza datelor rezultă o distribuție inegală a acestor spații, în care exista o disproporție semnificativă dintre zonele verzi din sectorul 1 al capitalei și celelalte sectoare. În Copenhaga, 96% din cetățeni trăiesc la 15 minute de mers pe jos până la o zonă verde sau zonă “albastră”. Situația zonelor din București, la care se adaugă și rezultatele studiului, care relevă faptul că cei mai mulți dintre cetățenii chestionati au un timp de deplasare intre 15-30 de minute, demonstrează faptul că Bucureștiul stă departe fată de orașele analizate din perspetiva proximității spațiilor verzi.
Legat de numărul parcurilor și a rezervațiilor naturale, Stockholm deține în patrimoniul său peste 1000 de parcuri și 7 rezervații naturale în cadrul granitelor orașului și mai mult de 200 în zonele înconjurătoare. De altfel, orașul deține și o rezervașie culturală și 1 parc național. În București, se află 44 de parcuri și 1 rezervație naturală – mult mai puține față de orașele analizate. De altfel, Bristol se bucură de prezența în cadrul orașului a patru ferme, opt rezervații naturale și mai mult de 400 de parcuri.
Bucureștiul se confruntă cu lipsa unei strategii bazate pe proiecte – care se evidențiază prin preluarea mecanică în realizarea indicatorului privind spațiul verde / locuitor impus prin Directivă de UE, nefiind stabilite modalitățile concrete, politicile, etapele termene și răspunderile pentru fiecare entitate implicată în proces. În comparație, Programul pentru Parcuri din Stockholm – este un plan de acțiune în vederea dezvoltării parcurilor și zonelor verzi din Stockholm. Oferă îndrumare în planificarea și managementul lor, și le garantează în mod explicit dreptul locuitorilor de a « locui aproape de parcuri » pentru « retrageri la iarbă verde, joacă, plimbare și relaxare la soare ». Întrucât deține o mare parte din pământul și cursurile de apa din cadrul granițelor orașului, Stockholmul conduce managementul resurselor naturale. De altfel, orașul lucrează la scară largă în vederea protejării diversității biologice și a valorilor naturale pentru cetățenii săi. În Bristol, primarul promovează orașul ca oraș pentru copii: fiecare elev din școala primară va planta un copac cu scopul de a îndesi coronamentul orașului și de a-i educa pe copii în ceea ce privește mediul înconjurător.
Tot legat de strategii, Copenhaga a publicat un plan de acțiune pentru mediu, numit “parcuri de buzunar, copaci și alte zone verzi”, plan ce se concentrează pe dezvoltarea zonelor accesbile publicului oralușui și pentru dezvoltarea peisajului urban. Aceste presupune:
14 “parcuri de buzunar” – “ce este mic este bun”
3000 de noi copaci – “ce este verde este bun”
parcuri mai bune – “calitatea contează”
Studiile efectuate în Stockholm, au arătat că 8 din 10 cetățeni au vizitat parcurile situate în apropriere și zonele verzi în mod regulat în fiecare săptămână, iar 9 din 10 au fost mulțumiți de posibilitățile de acces la zonele verzi publice, în timp ce în București, cei mai mulți cetățeni vizitează parcurile și spațiile verzi de câteva pe ori pe lună, aceștia fiind în mod clar nemulțumiți față de starea parcurilor și a spațiilor verzi. Tot legat de satisfacția cetățenilor, în Copenhaga 83% din cetateni sunt mulțumiți sau foarte mulțumiți de distanța până la o zonă verde.
REZULTATELE CHESTIONARULUI
Ca metodă de cercetare, pe langă analiza situației existente comparativă cu cea a altor orașe europene, am folosit metoda chestionarul pentru a culege datele necesare analizezei nevoilor, precum și pentru a identifica atitudinea cetățenilor din Municipiul Bucuresti față de parcurile urbane și spațiile verzi din oras, cu scopul de a oferi informații pentru stabilirea direcției viitoare de dezvoltare durabila a orașului pentru a maximiza calitatea vieții.
Chestionarul a fost aplicat unui număr de XX persoane, XX femei și XX barbați, dintre care: 8% sub 19 ani, 56% cu varste intre 20 – 29 ani, 24% cu varste intre 30 – 39 de ani, 40 – 40 4%, 50-59 3,9 si peste 60 de ani 4%.
Perioada de rezidență o respondenților se prezintă astfel: 37,9% dintre respondenți peste 20 ani, intre 1-3 ani 23,3%, intre 10-20 de ani 16,1%, intre 6-10 11,7 si intre 3 si 6 ani 11%.
Potrivit datelor culese, cei mai mulți respondenți vizitează sau se plimbă în parcurile din Municipiul București de câteva ori pe lună, aceștia fiind în proporție de 26,8%. Explicația acestui fapt ar putea fi găsită din faptul că cei mai mulți dintre respondenți au declarat că motivul pentru care nu frecventează mai mult decît o fac în prezent parcurile și spațiile verzi este tocmai depărtarea față de casa a acestora (37,5 % dintre respondenți), precum și atractivitatea scăzută a parcurilor. Alte numulțumiri alte celor chestionați sunt legate de inexistența ( totală sau parțială) a spațiilor sportive (11,7%), lipsa atractivităților culturale și educaționale (15.8%), precum și salubritatea improprie (13,2%).
Ținând cont de nemulțumirile subliniate mai sus, se observă faptul ca peste jumătate dintre cei chestionați vizitează parcurile pentru a se relaxa ( 51,4%) și pentru a se întâlni cu prietenii (27.1%). În schimb, doar 3,2% dintre aceștia ies in parc pentru a face sport, 2,8% pentru a ieși cu câinele și 0,3% pentru a participa la diferite evenimente. Acest lucru este un semnal de alarmă pentru autoritățile locale în cadrul cărora se afla în gestiune parcurile care obligația de a ridica atractivitatea parcurilor prin crearea și diversificarea spațiilor sportive și dezvoltarea evenimentelor culturale și educative.
Principala metodă de deplasare a cetățenilor din Municipiul București in parcuri și spații verzi este pe jos. Pe poziția următoare, cu 26,9% se află combinația dintre mai multe mijloace de deplasare, însemnând pe jos, bicicletă, cu mașina, autobuzul, tramvaiul. Acest lucru este amplificat de faptul că principalul motiv pentru care cetățenii nu vizitează mai mult spațiile verzi este departarea față de casă, aceștia fiind nevoiți să folosească mai multe mijloace de deplasare pentru a ajunge la ele, lucru care se reflectă și în timpul relativ mare în care cetățenii ajung la parcul dorit: 34,4% având un timp de deplasare între 15 și 30 de minute, urmat de cei care ajung la parc ântre 10 și 15 minute (32,5%). Doar 13,6% dintre respondenți ajung de la zona de rezidență la parc mai puțin de 10 minute, aratăndu-se o amplasare disproporționată a spațiilor verzi în Municipiul București, în care cetățenii din sectorul 1 se bucură de mai mult spațiu verde (73 mp/ locuitor), față de cei din sectorul 1 care au doar (11 mp/ locuitor).
Un aspect pozitiv pe care chestionarul l-a scos in evidență este că cei mai muți dintre respondeți se simt în siguranță( 127 de respondeți sunt de acord cu acest lucru) în aceste parcuri și că sunt echipate cu locuri de joacă pentru copii (169 de respodenți sunt de acord cu acest lucru). Din păcate, tot un număr mare dintre aceștia consideră că există o clară lipsă a parcurilor și a spațiilor verzi în Municipiul București (116 dintre respondenți) și, mai mult decît atât, cele existente sunt prea mici (111 dintre respondenți fiind de acord cu acest lucru).
Legat de starea dotărilor din parcuri, în medie cei mai mulți consideră că locurile de joacă pe categorii de vârstă, fântânile precum și mobilierul urban (bănci, coșuri de gunoi, stâlpi de iluminat) sunt în stare acceptabilă. Din păcate cea mai mare problemă care rezultă din datele obținute este legată de grupurile sanitare, cei mai mulți susținând ca sunt întro stare slabă. Tot la capitolul puncte slabe, peste 50% dintre cei chestionați consideră că starea pistelor de bicicliști în parcuri este una nu prea bună (85 de respondeți) și slabă (68 de respondenți). Această stare a pistelor de biciliști, fiind și unul dintre factorii care au determinat un număr mic de respondenți care au susținut că se deplasează cu bicicleta spre parc (1,3% din totalul răspunsurilor).
Cei chestionați nu sunt deloc de acord cu introducerea unei taxe speciale pentru a permite îmbunătățirea spațiilor verzi, 37,9% acodănd nota 1, în comparație cu 6,9% care sunt de acord cu această măsură. După părerea mea, această atitudine a cetățenilor are la bază nemulțumirea și neîncrederea față de cheltuirea banului public în Municipiul București. Cu toate acestea, 42,9% dintre respondenți sunt total de acord că orașuș ar trebui să cheltuiască mai mulți ani pentru menținerea și îmbunățirea spațiului verde existent. Tot același trend se menține și în cazul afirmației “Orașul ar trebui să cheltuiască bani pentru crearea de noi spații verzi” – 49% fiind total de acord cu acest lucru.
Cu toate că cetățenii din București consideră că rolul spațiilor verzi este de a asigura un climat de relaxare și de odihnă (80,4% dintre respondenți considerând acest lucru) , precum și de a reduce poluarea mediului și a aerului (54,6% din totalul respondenților), cea mai mare parte a acestora nu iau în calcul mutarea în alt oraș din cauza poluării și inexistenței spațiilor verzi – 25,2% nici nu se găndesc la acest lucru.
CONCLUZII
Chestionarul aplicat cetățenilor a scos la iveală nevoia autorităților publice locale de a se implica mai mult în gestionarea spațiilor verzi, și nu mai. Gradul de mulțumire al cetățenilor cu privire la spațiile verzi este în strânsă interdepenteță cu mobililitatea urbana, de proximitatea spațiilor verzi, dar și de calitatea transportului public și a infrastructurii aferente. De altfel, problema generică cu care se confruntă Bucureștiul din perspectiva spațiilor verzi este atât cantitativă, cît și calitativă. Atractivitatea scăzută a parcurilor, lipsa dotărilor corespunzătoare care să crească nivelul de sosiri, dar și a evenimentelor culturale și educaționale, aplifică problema nivelului scazut al spațiului verde și aplasării disproporționate a acestuia. Lipsa spațiilor verzi din București atrage dupa sine alte probleme cu care se confruntă acest oraș – cel mai mare nivel de poluare a aerului si de galagie dintre capitalele statelor membre ale Uniunii Europene.
Cu toate că cetățenii MB sunt conștienți de rolul spațiilor verzi, de importanța acestora în calitatea vieții urbane de zi cu zi, datorită faptului că Bucureștiul este capitala României și, în același timp, cel mai populat oraș și cel mai important centru industrial și comercial al țării, cei mai mulți dintre aceștia nici nu se gîndesc la o eventuală mutare într-un alt oraș.
Spațiile verzi din MB sunt utilizate pentru recreere și ca un nod de întâlnire cu prietenii, și mai puțin pentru activități sportive, culturale și educaționale.
Aceste rezultate sunt un semnal de alarmă pentru autoritatățile publice locale în grija carora se afla parcurile și spațiile verzi din București. Este nevoie cu tărie de o implicare mult mai serioasă a acestor instituții în crearea unei mediu verde și sănătos pentru cetățenii acestui oraș. Această lipsă de preocupare este susținută de către rezidenți prin dorința de a aloca mai mulți bani pentru menținerea, îmbunătățirea și crearea spațiilor verzi.
Nevoia unei implicari mai serioase a institutiei pe care o reprezentati in crearea unui mediu sanatos si verde pentru cetatenii acestui oras. Problemele prioritare sunt:
insuficiența spațiilor verzi raportat la numărul de locuitori în MB, aceștia fiind nevoiți să parcurgă distanțe prea mari, iar ritmul de frecventare scade;
parcurile existente sunt prea mici pentru a satisface nevoile cetățenilor, rezultând o supraaglomerare a parcurilor existente care retezează nevoia de intimitate în spațiul public;
starea nesatisfăcătoare a locurilor de joacă pe categorii de vârste, care se reflectă în ponderea mică a persoanelor care practică sport în pacurile din Municipiul București
grupurile sanitare din parcurile si spațiile verzi sunt într-o stare improprie
numărul și starea pistelor de bicicliști din parcuri este la un nivel inferior nevoilor cetățenilor
număr redus de activități culturale și educaționale in parcuri, de timpul festivalurilor, concertelor, ateliere de lucru pentru copii, spectacole de teatru etc
numărul mic de locuri de parcare puse la dispoziția cetățenilor care doresc să se deplaseze cu mașina
Toate problemele subliniate mai sunt se pot traduce în câteva cuvinte în lipsa atractivitaților parcurilor din Municipiul București. Astfel, datorita acestor cauze, fie că vorbim de locurile de parcare insuficiente sau de grupurile sanitare, bucureștenii consideră parcurile și spațiile verzi insuficient de atractive astfel încât să fie o opțiune sustenabilă pentru aceștia de petrecere a timpului liber. Nu există statistici referitoare la numărul de vizite în parcurile din București, dar dacă aruncăm o privire la o altă statistică, cea în care în mallurile din București sunt vizitate zilnic de 300 de mii de oameni și la rezultatele chestionarului în care cei mai mulți bucureșteni merg în parcuri de câteva ori pe lună, se deduce că mallurile sunt mai atractive pentru petrecerea timpului liber decît parcurile.
Bibliografie
Alpopi Cristina, S. C. (2011). The quality of Bucharest’s green spaces. Theoretical and
Empirical Researches in Urban Management Review,, 45-49.
City of Bristol. (2015). Green Capital. Preluat de pe Comisia Europeană:
http://ec.europa.eu/environment/europeangreencapital/wp-content/uploads/2013/06/Bristol-Brochure_Web_F01.pdf
City of Copehagen. (2014). Copenhagen Winner 2014. Preluat de pe European Green Capital:
http://ec.europa.eu/environment/europeangreencapital/wp-content/uploads/2012/07/Copenhagen-Short-Leaflet_Web.pdf
City of Copenhagen. (2014). Green urbanareas incorporating sustainable land use. Preluat de pe Comisia Europeană:
http://ec.europa.eu/environment/europeangreencapital/wp-content/uploads/2012/07/Section-3-green-urban-areas_Copenhagen.pdf
Curtea de conturi. (2016). Sinteza rapoartelor de auditul performanței utilizării fondurilor
bugetului local pentru amenajări peisagistice și întreținere spații verzi la nivelul Municipiului București,în perioada 2007 – 2014 .
Dumitru Chiriac, C. H. (2009). SPAȚIILE VERZI – O PROBLEMĂ A URBANIZĂRII
ACTUALE. Revista Calitatea Vieții, 249–270.
Primaria Municipilui București. (2012). Cadastrului Verde al Municipiului București – Registrul. București.
Tamanini, J. (2014). THE GLOBAL GREEN ECONOMY INDEX. GGEI.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza calității produselor Marcă Proprie [308506] (ID: 308506)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.