Analiza Calitatii Alimentare In Vederea Promovarii In Cultura a Verzei Chinezesti

Agronomie

Analiza Calitatii Alimentare In Vederea Promovarii In Cultura a Verzei Chinezesti

Byadmin ianuarie 1, 2024

BIBLIOGRAFIE

1. Anghel, G. și col., 1975, Botanica, E.D.P., București.

2. Apahidean AL.,S., 1996, Cercetări privind consumul de apă și regimul de irigare al culturilor de ceapă și varză semănate direct în câmp, în condițiile [NUME_REDACTAT]-Teză de doctorat, Cluj-Napoca.

3. Apahidean, AL.S. și colab., 1999, Legumicultură generală, Ed. [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca.

4. Apahidean, AL.S. și colab., 2000, Legumicultură generală, vol. I, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.

5. Apahidean, AL.S. și colab., 2000, Legumicultură generală, vol. II, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.

6. Apahidean, AL.S. și colab., 2001, Legumicultură generală, Ed. [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca.

7. Apahidean, Maria, Al.S.Apahidean, 2000, Legumicultură specială, Ed. RISOPRINT, Cluj-Napoca.

8. Balașa, M., 1973, Legumicultura, EDP, București.

9. Apahiden, Al. S., [NUME_REDACTAT] , 2005, Cultivarea legumelor, a specialităților horticole și a produselor de seră, [NUME_REDACTAT] “Coeziune ecologică și socială, Cluj-Napoca 2002.

10. Belesky, D. P. and J. M. Fedders , 1995, Warm-season grass productivity and growth rate as influenced by canopy management, [NUME_REDACTAT], vol. 87, 42-48.

11. Berar, V., 1998, Legumicultură, [NUME_REDACTAT], Timișoara.

12. Bore, J. K., D. K. Isutsa , F. M. Itulya , W. K. Ng’etich , 2003, Effects of pruning time and resting period on total non-structural carbohydrates, regrowth and yield of tea (Camellia sinensis L.), Journal of horticultural Science & Biotechnology, vol 78 (2), 272-277.

13. Burt , J., D. Phillips , D. Gatter , 2006, [NUME_REDACTAT] cabbage in [NUME_REDACTAT], Department of Agriculture and food, [NUME_REDACTAT]. 4673, 1-28.

14. Butnariu, H., D. Indrea , C. Petrescu , P. Savitchi , [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], V. Popescu, G. Radu, N. Stan, 1992, Legumicultură, EDP, București.

15. Ceaușescu, I., 1980, Legumicultură generală și specială, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București, 447-449.

16. Chalig, W., 1996, Heat-tolerant [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], AVRDC Publication, 1-9.

17. Chaux, C. and C. Foury , 1994, Production légumières, TEC-DOC, Paris, 45-56.

18. [NUME_REDACTAT], 2010, Să cultivăm legume mai puțin răspândite, www.fermierul.ro

19. Clarke, M., 2004, Asian brassicas (Chinese broccoli, Chinese cabbage, bok choy and choy sum), The new crop industries handbook, RIRDC, Australia, 16-20

20. Davidson, A. and Jaine T om, 2006, [NUME_REDACTAT] Companion to Food, [NUME_REDACTAT] Press, Oxford, 175.

21. Dumitrescu, M., I. Scurtu , L. Stoian , Gh. Glăman , M. Costache , D. Dițu, T. Roman, V. Lăcătuș, V. Rădoi, C. Vlad, I. Zăgrean, 1998, Producerea legumelor, [NUME_REDACTAT], București.

22. Fogg , H. G. W., 1983, Salad crops all year round, UK: [NUME_REDACTAT].

23. Giorgota, M. și L. Nicolae, 2010, Legumicultură specială, Volumul I, Editura REPROGRAPH, Craiova, 222-224.

24. Guttomsn, G. and R. Moe , 1985b, Effect of plant age and temperature on bolting in Chinese cabbage, [NUME_REDACTAT], vol. 25 (3), 217-224.

25. King, T. and Z. Jiping, 1996, [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] Reform, [NUME_REDACTAT] Bank for Reconstruction, 31-50.

26. [NUME_REDACTAT] ő , 2010b, Chinese cabbage cultivation technique in open field and polyethylene tunnels in the [NUME_REDACTAT] area (Brassica rapa var. pekinensis și Brassica rapa var. chinensis), Concepte, soluții și modalități de reducere a poluării mediului, Volumul II, [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca, 204-207.

27. [NUME_REDACTAT] ő, Al. S. Apahidean, Al. I Apahidean, 2012a, [NUME_REDACTAT] the [NUME_REDACTAT] Influence upon the Growth, Development and Yield of [NUME_REDACTAT] (Brassica campestris var. pekinensis (Lour.) Olson) in [NUME_REDACTAT] Crops in [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Bulletin USAMV, serie Horticulture, vol. 1., 189-197.

28. [NUME_REDACTAT] ő, Al. S. Apahidean, Jolán Varga, 2011a, Establishment of [NUME_REDACTAT] for [NUME_REDACTAT] (Brassica campestris var. pekinensis (Lour.) Olson) [NUME_REDACTAT] in [NUME_REDACTAT], in [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Agriculture and Environment, vol. 3, 144-151.

29. [NUME_REDACTAT] ő, Al. S. Apahidean , Jolán Varga, Al. I. Apahidean, 2011b, [NUME_REDACTAT] the Bolting of [NUME_REDACTAT] (Brassica campestris var. pekinensis (Lour.) Olson) [NUME_REDACTAT] in [NUME_REDACTAT], Agriculture and Environment, vol. 3, 152- 60.

30. Larkcom J o y , 2008, Oriental vegetables, [NUME_REDACTAT] Ltd. Tokyo, 17-30.

31. Leonardi, C., 2001, Yield and head characteristics of Brassica chinensis L. (pak choy) in relation to plant density and harvest stage, [NUME_REDACTAT], vol. 8 (4), 3-7.

32. Maruo , T., S. Akimo t o , N. Wada , M. Tto , M. Takagaki , Y. Shinahara, 2003, New leaf vegetable production system using automatic reaping harvester and rail system, [NUME_REDACTAT], vol. 620, 63-70.

33. Murtagh , G. J. and G. R. Smith, 1996, Month of harvest and yield components of tea tree. II. Oil concentration, composition, and yield, [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT], vol. 47(5), 817-827.

34. [NUME_REDACTAT], W. Lu , H. Cai , Y. Zheng, P.-P. Bao, W. Zheng, X. [NUME_REDACTAT], 2012, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Diagnosis of [NUME_REDACTAT] and Survival: a [NUME_REDACTAT] the [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Study, AACR [NUME_REDACTAT] 2012, March 31 – April 4, Chicago.

35. Opeňa, R.T., C.G. Kuo , J. Y. Yoon , 1988, Breeding and [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] in the Tropics and Subtropics, [NUME_REDACTAT] Research and [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Center, [NUME_REDACTAT] No. 17, AVRDC [NUME_REDACTAT]. 88-294, Taiwan, 1-17.

36. Poșta, G., 2008, Legumicultură, [NUME_REDACTAT], Timișoara, 102-143.

37. Qiang, G. J., 1997, Heat tolerant [NUME_REDACTAT] varietal trial, AVRDC publication.

38. Rockwe l l , F. F., 2008, Home vegetable gardening, Reedited by [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT].

39. Shattuck, V. and B. Shelp , 2004, [NUME_REDACTAT] Production in [NUME_REDACTAT], Departement of [NUME_REDACTAT], University of Guelph.

40. Siomos, A. S., 1998, Planting date and within-row plant spacing effects on Pak-choi

yield and quality characteristics, Journal of [NUME_REDACTAT] Production, vol. 4 (2), 65-73.

41. Stan , N. și N. Munteanu, 2001, [NUME_REDACTAT] II, [NUME_REDACTAT] Ionescu de la Brad, Iași, 189-195.

42. Takagaki , T., S. Amuka, T. Maruo, S. Sukprakan , and Y. Shinohara, 2003, Application of reaping method for harvesting leafy vegetables grown in capillary hydroponic system, [NUME_REDACTAT], vol. 620, 71-76.

43. Wang, Y. C., S. Y. Hsieh, P. H. Chen, 2002, Effect of transplant age on seedling quality and yield of cabbage and Chinese cabbage, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Station, [NUME_REDACTAT], no. 39, 32-41.

44. ***Proiectul P.S. 3.2.1., Ameliorarea soiurilor și hibrizilor de legume, flori, plante dendrologice care să corespundă noilor cerințe ale consumatorilor și introducerea în cultură a unor specii mai puțin întâlnite pe piața noastră.

45. ***www.passeportsante.net

46. ***www.ipedia.ro

CUPRINS

ANALIZA CALITĂȚII ALIMENTARE ÎN VEDEREA PROMOVĂRII ÎN CULTURĂ A VERZEI CHINEZEȘTI

CUPRINS

INTRODUCERE

Specia umană este într-o continuă evoluție, dar cel puțin din punct de vedere al hranei a păstrat reminescențele alimentației strămoșilor bazată atât pe produse vegetale cât și pe diferite tipuri de carne. Meniul vremurilor străvechi era compus în principal din frunze, muguri, flori, rădăcini, diverse plante, legume, fructe sălbatice și unele insecte. În vremea aceea exista o variație mai mare în acest domeniu decât astăzi, dar treptat, prin experiență, primii oameni au învățat să evite acele plante, legume și fructe sălbatice care aveau gust neplăcut sau erau toxice.

Pe măsura evoluției însă, rolul vegetalelor a scăzut tot mai mult, iar carnea și alte produse au devenit esențiale.

În ultima vreme se pune accent foarte mare pe consumul de legume și fructe, care au un rol important în alimentație, ele fiind surse sigure de vitamine și minerale, care protejează corpul uman și îl apără de diverse boli și maladii (www.ipedia.ro).

Nevoile nutritive ale organismului se exprimă fie sub forma nevoilor energetice, fie sub forma nevoilor în factorii nutritivi, fie sub forma nevoilor în alimente.

Toate procesele vitale din organism se petrec cu cheltuială de energie. Principalii furnizori energetici ai organismului sunt lipidele, proteinele și glucidele. Prin ardere un gram de lipide elibereaza 9,3 calorii, un gram de glucide cca 4,1 calorii și un gram de proteine cca 4,1 calorii.

Organismul își asigură în primul rând nevoile calorice, dar în afară de acestea mai are și nevoi plastice indispensabile menținerii vieții și desfășurării normale a activității.

Factorii nutritivi ai alimentelor prezintă unele combinații complexe care nu pot fi utilizate și necesită transformarea lor în elemente simple, ușor asimilabile de organism.

Din mediul extern, omul primește oxigenul necesar arderilor ce au loc la nivelul celulelor vii, precum și factorii nutritivi sau trofinele din care rezultă energia necesară întreținerii funcțiilor organismului și activității, ca și materialul de reparație și constituție pe care îl folosește pentru repararea țesuturilor.

În măsura în care un aliment este mai bogat în factori nutritivi, în aceeași măsură este mai folositor și mai prețios pentru om. Se cunosc în prezent toți factorii nutritivi de care are nevoie organismul,compoziția lor chimica precum și cantitatea necesara omului în diferite stări fiziologice sau condiții de mediu. Deoarece nici un aliment nu conține toți factorii nutritivi s-a impus ideea necesității unei alimentații complete și variate, adică a unei alimentații echilibrate.

Rația alimentară reprezintă acea cantitate de alimente ingerate care satisface calitativ și cantitativ toate nevoile nutritive ale individului pe 24 ore.

Într-o manieră simplă nutriția s-a definit ca „știința hrănirii corecte a corpului sau studiul efectului alimentelor asupra organismului viu" (Guthrie, 1975).

O altă definiție consideră nutriția ca o „relație între om și alimentul său cu implicarea aspectelor psihologice și sociale, precum și a aspectelor fiziologice și biochimice" (Yudkin, 1969).

Alți autori au definit nutriția ca o „știință care se ocupă cu determinarea trebuințelor organismului în ceea ce privește constituenții alimentari, atât calitativ cât și cantitativ, precum și a selectării felului de alimente".

O definiție mai concisă asupra nutriției a fost dată de Consiliul pentru Alimentați și Nutriție (Council of Food and Nutrition) al [NUME_REDACTAT] Americane. In accepția acestui Consiliu, nutriția este „știința alimentului, a nutrienților și acțiunii acestora, a interacțiilor și echilibrului în relație cu sănătatea și boala, precum și a proceselor prin care organismul ingeră, digeră, absoarbe, transportă, utilizează și excretă substanțele alimentare".

În urma analizei acestor definiții și a noțiunilor generale și introductive asupra valoarii alimentare (caliatativ și cantitativ) a unor legume am încercat prin studiul privind ,,Analiza calității alimentare în vederea promovării în cultură a verzei chinezeștiʼʼ să evidențiem calitățile nutriționale prin conținutul în factori nutritivi necesari desfășurării normale a tuturor proceselor biochimice vitale din organismul uman în vederea asigurării sănătății organismului a unor legume mai puțin cunoscute de către consumatori dar de o calitate superioară și ușor de cultivat,

CAPITOLUL I

ASPECTE ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ PRIVIND STUDIUL SORTIMENTULUI ACTUAL DE LEGUME DATORITĂ IMPORTANȚEI ȘI ROLULUI ÎN DIETELE RAȚIONALE

În momentul de față, în lume se cultivă sute de specii de legume, multe dintre ele preluate din flora spontană pentru calitățile nutritive și terapeutice deosebite.

Comparativ cu această varietate sortimentală, în țara noastră se cultivă frecvent aproximativ 70 de specii și varietăți, numeroase alte legume cu valoare nutritivă și economică ridicată nu se cunosc sau sunt răspândite pe suprafețe mici din lipsa cererii tradiționale pentru aceste produse.

Argumentul principal al diversificării sortimentului actual îl constituie importanța alimentară a unor specii mai puțin cultivate, conținutul biochimic al acestora completând rolul legumelor în dietele raționale care prevăd limitarea consumului de alimente de natură animală, bogate în grăsimi, în favoarea vegetalelor ca sursă nelimitată de vitamine, săruri minerale, acizi organici, substanțe nutritive cu rol plastic, energetic și biocatalizator (CIOFU, 2010; PROIECTUL P.S. 3.2.1.).

Un sortiment impresionant de legume orientale a devenit treptat disponibil în ultima vreme și în zonele vestice. Aroma subtilă, textura fragedă, culorile deosebite și calitatea lor nutrițională a făcut posibilă pătrunderea lor rapidă în grădinile și bucătăriile oamenilor, ele fiind cultivate nu numai de către grădinarii amatori dar și de către marii producători.

În paralel cu evoluția verzei albe de căpățână în Europa, și în China s-au dezvoltat plante vărzoase, care fac parte din aceeași familie cu varza mult utilizată în bucătăriile din zonele vestice, familia Brassicacea. Ambele au evoluat din ascendenți sălbatici, au prezentat și în trecut surse importante de hrană, iar în momentul de față ambele prezintă numeroase varietăți care se comercializează pe tot parcursul anului. (DAVIDSON and TOM, 2006)

I.1. Importanța alimentară a unor legume

În zilele noastre, când avem parte de tot mai multe toxine, întâlnite atât în mediul nostru de viață, adică apă, aer, sol, cât și în industria alimentară, indicația importantă care este cheia siguranței alimentare este consumul de fructe și legume pe cât posibil, crude (toate legumele care se pretează la aceasta), pentru a nu diminua conținutul lor în vitamine și săruri minerale prin procedeele de pregătire. Legumele care trebuie pregătite la cald, se vor aplica aceleași metode culinare ca și pentru cărnuri, unele pretându-se la mai multe operații culinare.

Mediul competitiv în care trăim ar trebui să ne oblige să adoptăm o alimentație sănătoasă, care să aibă la bază fructe și legume. Astfel am putea să facem față mai ușor provocărilor cotidiene și să ne controlăm și greutatea în același timp.

Deoarece legumele și fructele sunt principalii furnizori de vitamine și substanțe minerale de care organismul uman are nevoie pentru a-și îndeplini funcțiile vitale, consumul lor optim va crea un echilibru la fel cu acela al alimentelor de origine animală care au mai mare valoare biologică și energetică.

Este deci evidentă importanța ce trebuie acordată legumelor (tuturor părților comestibile ale acestora – frunze, rădăcini, tulpini, bulbi, fructe, semințe etc.) care trebuie să constituie cel puțin jumătate din alimentele ingerate zilnic.

Legumele sunt produse vegetale, suculente constând din diferite organe ale plantelor, care datorită bogăției în vitamine și alte substanțe bioactive, intră curent în hrana omului sub forme variate, crude sau preparate culinare, din produse proaspete sau conservate prin procedee diferite de sterilizare, congelare sau fermentare.

În prezent, fructele și legumele reprezintă un element esențial în alcătuirea unei alimentații științifice. Legumele și fructele acoperă circa 14-17 % din necesarul caloric zilnic al organismului uman și prin conținutul lor aduc un aport însemnat, în nutriția oamenilor, în vitamine, săruri minerale, glucide, acoperind și o mare parte din necesarul hidric etc.

Mai mult, în cazul unor dereglări metabolice din organism, apariția unor boli etc. consumul legumelor și fructelor devine obligatoriu, fiind un factor de combatere sau preventiv, astfel producerea de fructe și legume ecologice și cât mai naturale, fără produse fitosanitare s-a dezvoltat în ultima perioadă pe baza unor obiective fundamentale.

Producția de legume ocupă un loc important în planul cerințelor social-economice, având ca scop asigurarea de alimente necesare populației dar și de materii prime pentru industria conservelor precum și a unor cantități mari de produse pentru export.

În strategia alimentară, alături de alte produse vegetale, legumele au ocupat dintotdeauna un loc important. Considerente de ordin nutrițional fac ca în alimentația omului modern, supus mai puțin eforturilor fizice și din ce în ce mai mult celor intelectuale, să crească consumul de legume.

În alimentație, legumele se utilizează atât în stare crudă cât și preparată alături de alte produse agricole, putându-se folosi și congelate sau conservate pentru asigurarea consumului pe tot parcursul anului [6, 8].

Cerința sporirii și diversificării producției de legume se justifică prin valoarea alimentară deosebit de ridicată a acestora. Datorită rolului important pe care îl au în nutriție, fructele și legumele întră în rația alimentară în proporție de 20-25 % și constituie unul din indicatorii nivelului de trai dintr-o țară.

În ultimul timp, explozia de alimente tot mai divers colorate și amabalate pentru a atrage consumatorul, compoziția lor complexă și o alimentație incorectă, săracă uneori în nutienți necesari organismului, precum și combinarea „periculoasă” a alimentelor, au condus la creșterea riscurilor de îmbolnăvire prin intermediul alimentelor ingerate, pe fondul factorilor stresanți la care este supus omul zi de zi [6, 9].

Aceste inconveniente cu efecte negative asupra sănătății au generat revizuirea concepției despre nutriția umană și accentuarea caracterului ei de factor preventiv pentru sănătate prin consum de alimente obținute prin culturi ecologice. În zilele noastre se pune tot mai mult accent pe valoarea nutritivă a produselor ecologice comercializate și crește răspunderea celor care fabrică și comercializează alimente, în ceea ce privește starea lor de inocuitate.

Cei mai importanți factori purtători de agenți poluanți și care influențează alimentele pe întregul lor lanț, de la materie primă până la produs finit, sunt: apa, aerul, tehnologiile de cultură, rețetele produselor, tehnicile de prelucrare, microorganismele și alți biodăunători.

Calitatea produselor alimentare poate fi afectată și influențată de:

– factori interni care țin de compoziția chimică a produsului, însușirile biologice, proprietățile fizice

– factori externi care țin compoziția aerului atmosferic, temperatura aerului, umiditatea aerului, durata de strălucire a soarelui, fertilizanții chimici aplicați plantelor de cultură, solicitările mecanice în timpul manipulării produselor.

Concentrarea eforturilor tuturor celor implicați în lanțul complex de cultură a produselor agro-horticole, de fabricare a produselor alimentare, care include producția agricolă, procesarea și transportul materiilor prime și finite, precum și asigurarea trasabilității produsului până la consummator ar conduce la obținerea de produse calitative și sigure.

[NUME_REDACTAT] Europeane și [NUME_REDACTAT] a Sănătății – siguranța alimentelor este o responsabilitate a tuturor, începând de la originea lor până în momentul în care ajung pe masă.

O prioritate importantă pentru fermieri este aceea de a se asigura că produsele lor de origine vegetală sau animală – sunt produse sigure, lipsite de boli și dăunători, lipsite de pesticide oragnoclorurate cu efect remanent în produsul de cultură și care consumate de om pot provoca grave intoxicații.

În acest scop, astăzi, fermierii pot beneficia de consultanță agricolă, care le poate oferi sfaturi despre utilizarea corectă a produselor fertilizante, a pesticidelor și a altor produse de acest gen.

Pentru îmbunătățirea aportului alimentar din punct de vedere nutritiv, securitate alimentară urmărește creșterea numărului populației, reducerea presiunii tot mai intense asupra resurselor naturale și serviciilor ecosistemice, precum și reducerea sau anihilarea impactul negativ al schimbărilor climatice asupra agriculturii, care afectează condițiile de dezvoltare a culturilor de legume în special și care impun anumite măsuri de adaptare.

În plus, este necesară integrarea într-un cadru global de politică a aspectelor cheie ale actualului program de securitate alimentară, cum ar fi alimentația, instabilitatea prețurilor, protecția socială și sistemele speciale de protecție de tip „rețea de siguranță”, biocombustibilii, siguranța alimentară, cercetarea și inovarea, achiziția de terenuri pe scară largă, precum și conceptul de „drept la hrană ecologică sigură” .

O alimentație rațională presupune folosirea în dieta zilnică atât a alimentelor de origine animală cât și a celor de origine vegetală, care, furnizează, în proporții echilibrate, factorii nutritivi: glucide, protide, lipide, săruri minerale apă și vitamine.

Compoziția depinde în mare măsură de specie, de varietate și soi, dar și de condițiile naturale și agrotehnice în care se desfășoară culturile.

Glucidele se găsesc în legume sub formă de zaharuri simple, monoglucide, oligoglucide, poliglucide sub formă de amidon, ca substanță de rezervă în rădăcini și tuberculi precum și celuloză, hemiceluloză, substanțe pectice, ca elemente de construcție a țesuturilor de susținere și vasculare, denumite generic ,,fibre alimentare” (tabelul 4.1). Legumele acoperă aproximativ o treime din necesarul de fibre în alimentație, cele mai bogate în astfel de substanțe fiind morcovii, țelina, varza, conopida, brocoli, ardeiul, fasolea și mazărea.

Protidele din legume aduc în alimentație cca. 5-10 % din totalul necesar, cu o digestibilitate relativ ridicată (70-75 %).

Protidele ce se găsesc în legume sunt alcătuite din aminoacizi, din care și cei 9 aminoacizi esențiali din peptide, peptone, din proteine, proteide și acizi nucleici. În general dintre componenți predomină proteinele (50-60 %) sub formă de albumine și globuline.

Pe baza conținutului în aminoacizi esențiali, valoarea biologică a protidelor clasifică legumele, în ordine descrescândă astfel: spanac, frunze de pătrunjel, conopidă, praz, mazăre verde, salată, varză, fasole verde, gulii, ardei, tomate, castraveți, morcov [36].

Lipidele sunt substanțe formate din acizi grași și derivații acestora prin esterificare cu alcooli (gliceride, ceride, steride), precum și din lipide complexe (glicofosfolipide, gliceroamino-fosfolipide, sfingolipide).

Lipidele de origine vegetală sunt mai bogate în acizi grași nesaturați (oleic, linoleic, linolenic) care defavorizează creșterea colesterolului sangvin, prevenind o serie de boli metabolice ca ateroscleroza, cu complicații de mare gravitate: hipertensiunea arterială, infarctul miocardic și hemoragia cerebrală. Se recomandă astfel ca în rația alimentară lipidele polinesaturate să aibă o pondere de 1/3 până la 1/2 din totalul lipidelor [37, 38].

Valoarea energetică a legumelor, ca alimente, este dată de conținutul de glucide, lipide, protide, apreciind aportul energetic al acestora, exprimat în kcal/g, la 4,1 pentru glucide și protide și la 9,3 pentru lipide.

Legumele au un conținut ridicat de vitamina C. Se remarcă valori (la 100 g produs) de peste 200 mg în ardeiul roșu, hreanul proaspăt, 150-200 mg în ardeiul verde, pătrunjel de frunze, 100-150 mg în urzici, lobodă, varză de frunze, broccoli, 50-100 mg în usturoi și ceapă verde, conopidă, gulii, varză de Bruxelles, varză creață și roșie, spanac, ștevie, fetică, sparanghel verde, 30-50 mg în tomate, varză albă, mangold, cartofi noi, pepene galben, 10-30 mg în fasolea și mazărea verde, ridichi, ceapă, usturoi, praz, salată, cicoare, creson, țelină, păstârnac, dovlecei, pepeni verzi, vinete, porumb zaharat.

Unele legume, deși au un conținut mai redus de vitamina C, au un aport însemnat, prin ponderea lor mai mare în rația alimentară, ca: morcovul și pătrunjelul (6-10 mg), cartoful (10-16 mg), castraveții (5-14 mg).

Interesul pentru consumul de legume ca furnizor de vitamine a crescut din ce în ce mai mult odată cu precizarea rolului de antidot pe care-l au cu precădere beta carotenul, acidul ascorbic și tocoferolul (vitamina E), în cazul tulburărilor genetice, care au ca și cauze etiologice, acțiunea factorilor poluanți fizici, chimici și biologici tot mai prezenți în mediul nostru de viață.

Pe lânga sursa bogată de vitamine, legumele au un conținut de ridicat în săruri minerale, care surprind o gamă largă de elemente cum sunt: Ca, Mg, Na, Fe, P, Cl, S, I, Cu, Mn, Zn, etc.

Este foarte important faptul că predomină elementele bazice (Ca, K, Na, Mg, Fe) și nu cele acide (Cl, P, S), astfel încât cele mai multe dintre legume au un efect alcalinizat, neutralizând aciditatea provocată prin consumul susținut de pâine, carne, ouă.

Legumele au efect util și asupra acizilor rezultați în urma eforturilor fizice, când activitatea musculară este foarte intense [Maier, 1969]. Comparându-le cu alte alimente se constată că multe specii de legume sunt întrecute în ceea ce privește valoarea alimentară.

Legumele sunt de o mare importanță pentru buna funcționare a organismului datorită naturii trofinelor pe care le conțin și mai ales datorită faptului că cele mai multe dintre ele se consumă în stare crudă, astfel încât omul ingerează integral, ceea ce rezultăîn urma “multiplei sinteze clorofiliene” [Gonțea, 1964]

Cu valoarea alimentară pe care o au, dar și terapeutică legumele se situează în rândul produselor agroalimentare cu importanță prioritară.

Alimentația omului modern supus mai puțin eforturilor fizice și din ce în ce mai mult celor intelectuale este bazată pe consumul de legume și fructe care în zilele noastre este tot mai crescut ceea ce constituie un indicator de apreciere a nivelului de trai al unui popor.

Valoarea nutritivă ridicată, gustul și aroma fructelor și legumelor proaspete sau a produselor rezultate din prelucrarea acestora, calitățile dietetice și terapeutice, situează produsele horticole între alimentele cu funcții energetice și vitaminizante apreciabile cu rol în desfășurarea proceselor metabolice din organismul uman.

Legumele sunt o sursă importantă de antioxidanți. Alte surse de antioxidanți sunt compușii organici și minerali din alimente. Din această categorie fac parte vitaminele C, E, Vitamina Q10 și acizi folici (B9), precum și unele minerale ca seleniul, zincul, magneziul, dar și manganul, fierul și cuprul care intră în compoziția enzimei antioxidante – superoxid dismutaza.

Alte substanțe bioactive care au efect antioxidant sau participă la formarea sau regenerarea antioxidanților endogeni sunt vitamina A și carotenoidele (β caroten, licopina, luteina), acidul pantotenic (B5), vitamina P (quercitina), kemferol, indolii, terpenele și compușii sulfurați.

I.2. Importanța economică a legumelor

Importanța economică a culturii legumelor este evidențiată prin ponderea tot mai mare pe care o au acestea în alimentația populației și prin faptul că dintre legume, castraveții sunt o importantă materie primă, în industria conservelor. Cultura legumelor permite valorificarea rațională, superioară și intensivă a terenului, practicarea unor tehnologii moderne, folosirea celor mai valoroase soiuri și hibrizi, aplicarea rezultatelor cercetării agricole, biologice și tehnice.

Eșalonarea culturilor, producției și valorificării legumelor, începând din primele luni ale anului, permite folosirea rațională a forței de muncă, repartizarea în timp a cheltuielilor, dar și a recuperării fondurilor bănești, necesare pentru continuarea procesului de producție și rambursarea la termene scurte a creditelor contractate [26].

Prin poziția sa în sistemul economic național, legumicultura reprezintă un factor determinant pentru crearea sau dezvoltarea unor unități productive care activează în aval cât și în amonte. Producția de legume ocupă un loc important în planul cerințelor social-economice, având ca scop asigurarea de alimente necesare populației dar și de materii prime pentru industria conservelor precum și a unor cantități mari de produse pentru export.

Legumicultura, ca sector al producției de bunuri agroalimentare, prezintă importanță atât pentru economia națională și cea agricolă în special, cât și pentru agenții economici implicați: producători, procesatori, comercianți.

Legumele proaspete sau conservate constituie un important articol în comerțul internațional. noastră, prin condițiile mai favorabile de climă și sol decât ale altor țări din Europa centrală și de nord, a avut și poate avea în viitor o capacitate mare de export, cu toate consecințele favorabile ce decurg pentru economia națională și a exploatațiilor legumicole.

Caracterul intensiv al legumiculturii creează posibilități largi de plasare a capitalului. Prin investiții noi se impune modernizarea și dezvoltarea dotărilor tehnico-materiale, în vederea creșterii randamentelor economice și a profitabilității producției. Cu toate costurile mari de producție culturile de legume asigură o rentabilitate ridicată, datorită capacității mari de producție și a posibilităților favorabile de valorificare.

Potențialul de producție al majorității speciilor și varietăților de legume, mai ales a soiurilor și hibrizilor noi, este foarte ridicat. Astfel, în culturi de seră speciale (sisteme fără sol) la tomate ciclu lung s-au realizat peste 500 t/ha, la castraveți, ciclul I – 378 t/ha, ciclul prelungit 600 t/ha iar la ardeiul gras 290 t/ha. Și la culturi în câmp s-au obținut producții record de 80-100 t/ha la varză, morcov, tomate, sfeclă roșie, ș.a. Majoritatea culturilor asigură, în mod curent, recolte de 20-50 t/ha [26].

CAPITOLUL II

ASPECTE GENERALE PRIVIND PRODUSELE AGROALIMENTARE DE ORIGINE VEGETALĂ CULTIVATE ÎN ROMÂNIA

Din considerente didactice și practice, respectiv comerciale, tehnologice, se utilizează mai multe tipuri de clasificări ale produselor horticole:

Clasificarea botanică;

Clasificarea comercială;

Clasificarea tehnologică;

Clasificarea anatomo-structurală;

Clasificarea după organele care participă la formarea fructelor;

– uzuală,

– merceologică.

Clasificarea botanică

Din punct de vedere botanic, plantele horticole și agricole se grupează în: specii, genuri, familii, etc.

Clasificarea botanică este utilă pentru stabilirea unei agrotehnici adecvate, pentru că plantele care apartin aceleiși familii botanice sunt atacate de aceleași boli și dăunători, iar amelioratorii sunt ajutați, prin faptul că folosesc metode identice de încrucișare.

Clasificarea comercială.

Produsele horticole se obțin la anumite date calendaristice, fapt pentru care clasificarea comercială are în vedere data apariției, durata de comercializare și natura lor.

Clasificarea tehnologică.

Pentru a evidenția cât mai bine componentele produselor agricole și horticole care pot suferi modificări, într-un fel sau altul, cât și pentru a cunoaște desfășurarea și succesiunea în timp a procesului de prelucrare și chiar natura produselor finite, este necesar ca acestea să fie clasificate din punct de vedere tehnologic.

Clasificarea anatomo-structurală.

Din punct de vedere anatomo-structural produsele horticole se clasifică în: frunze, rădăcini, tuberculi, inflorescențe, fructe etc.

Clasificarea horticolă.

Din acest punct de vedere produsele vegetale se pot grupa în: fructe, legume, plante medicinale și plante ornamentale, iar după caracteristicile generale ale creșterii și maturării, care determină în același timp, într-o anumită măsură și cerințele culturale, plantele horticole sunt: anuale, bienale, perene.

Clasificarea uzuală.

Ținându-se seama pe de o parte de structura anatomică, de faptul că semințele sunt sau nu vizibile la secționarea fructelor considerate și dacă sunt cultivate sau nu, iar pe de altă parte de regimul creșterii și maturării se folosește următoarea clasificare a produselor horticole: semințoase, sâmburoase, fructe moi, bace, nucifere, citrice, fructe sudice, fructe de pădure (Hodișan, 2010).

Legumele proaspete se clasifică în două grupe:

legume vegetative

legume fructoase.

În cazul legumelor vegetative, în alimentație se utilizează părțile vegetative ale acestora: frunze, rădăcini, tulpini, muguri, inflorescențe, tuberculi.

Această grupă cuprinde următoarele subgrupe:

legume tuberculifere;

legume rădăcinoase;

legume vărzoase;

legume frunzoase;

legume bulbifere;

legume perene;

legume condimentare.

Legumele fructoase se caracterizează prin aceea că în alimentație se folosesc fructele sau semințele acestora. Ele se subgrupează în următoarele:

legume bostănoase;

legume solano-fructoase;

legume păstăioase;

legume graminee.

Fructele proaspete. Din punct de vedere structural se clasifică în următoarele categorii:

fructe sămânțoase (bace false);

fructe sâmburoase (drupe);

fructe ale arbuștilor fructiferi;

fructe nucifere;

fructe subtropicale și tropicale.

II.1. Ponderea culturilor de legume în [NUME_REDACTAT] România horticultura constituie o activitate tradițională, de mare importanță economică.

Dezvoltată în decurs de secole, ca rezultat al condițiilor naturale favorabile pe care le găsește, mai ales în zonele sud, sud-est, vest, Moldova, Dobrogea și centrul Transilvaniei.

Eficiența economică a legumelor și fructelor este condiționată de cunoașterea permanentă a cerințelor consumatorilor, de livrarea promptă a produsului solicitat la dimensiunea și greutatea

impusă, de prezentarea în ambalaje cât mai plăcute, ușor de manipulat.

Fertilitatea naturală a solurilor, diversitatea climei, precum și priceperea cultivatorilor, au fost factorii principali care au contribuit ca România să aibă un potențial ridicat pentru producția de legume.

Datele statistice indică faptul că din punct de vedere al suprafeței totale potențial cultivabile cu legume și pomi, România se situează pe locul 6 în UE după Franța, Spania, Polonia, Italia, Germania.

Din producția horticolă anuală a României 35% o reprezintă legumele și pepenii, 35% cartofi, 15% strugurii, 15% alte fructe.

Consumul mediu/cap de locuitor /an este de cca. 110 kg.

În prezent, unul din scopurile principale ale agriculturii mondiale, alături de menținerea capacității de producție în vederea aprovizionării populației cu alimente suficiente și sănătoase, este și diversificarea gamei sortimentale de legume.

Numai o agricultură cu o productivitate ridicată, realizată pe suprafețe mari și cu mijloace tehnice performante, care să asigure o anumită siguranță culturilor astfel încât să permită fermierilor să producă multe și diverse sortimente de alimente, ceea ce înseamnă hrană mai bună pentru propriile familii, dar și produse agroalimentare pentru piață, fapt ce contribuie la dezvoltarea economică a fermelor și microfermelor particulare agricole.

[NUME_REDACTAT], acest obiectiv reprezintă o necesitate urgentă, având în vedere creșterea cererii pentru consumul de legume mai puțin cunoscute și a exigențelor pieței și a consumatorilor, pe măsura intensificării turismului și dezvoltării unor supermarket-uri care amplifică importurile de „legume rare”.

Printre acestea, varza chinezească a început să se comercializeze și să fie cunoscută și apreciat de cumpărători, fapt ce atrage atenția asupra oportunității pentru fermierii români de a-și diversifica și extinde sortimentul de plante legumicole practicat, prin cultivarea unei specii care, la ora actuală, reprezintă un „ produs de nișă” pe piața românească.

Deși tendința generală rămâne cultivarea unui sortiment de legume tradițional, în ultimii ani se constată un început de diversificare, tendința fiind datorată, atât importurilor, apariției unor categorii de consumatori care iși permit să cumpere legume mai variate și scumpe, cât și prezenței cât mai mare a unor cetățeni străini care lucreză în România și care au preferințe specifice, de exemplu: varză chinezească, varză de Bruxelles, salată creață, broccoli, sparanghel și altele.

Cu toate că la început acest sortiment provenea în special din import, o serie de producători autohtoni au început să cultive astfel de specii, pe care le contractează cu marile lanțuri de magazine sau le desfac pe piața liberă, cu prețuri acceptabile (STEFAN, și colab.,2008).

Actualmente în lume se cultivă sute de specii de legume, multe din ele preluate din flora spontană pentru calitățile nutritive deosebite, pretențiile mai mici față de factorii de vegetație și rezistența sporită la boli și dăunători, care permit aplicarea unor tehnologii nepoluante.

Comparativ cu această varietate sortimentală, în țara noastră se cultivă frecvent aproximativ 70 de specii și varietăți. Așadar, numeroase alte legume cu valoare nutrivită și economică ridicată nu se cunosc sau sunt răspândite pe suprafețe mici din lipsa necunoașterii acestor produse.

Argumentul principal al diversificării sortimentului actual îl constituie importanța alimentară a unor specii mai puțin cultivate, conținutul biochimic al acestora completând rolul legumelor în dietele raționale care prevăd limitarea consumului de alimente de natură animală, bogate în grăsimi, în favoarea vegetalelor ca sursă nelimitată de vitamine, săruri minerale, acizi organici, substanțe nutrivite cu rol plastic, energetic și biocatalizator.

Concluziile relativ recente ale cercetării în domeniul alimentației au evidențiat conținutul deosebit în vitamine și săruri minerale al unor legume mai puțin cultivate.

Astfel, sparanghelul conține vitaminele A, B, C, potasiu, clor, sulf; anghinarea și cardonul sunt bogate în vitaminele B, C, precum și fosfor, fier și calciu; varza de Bruxelles, varza chinezească, conopida și broccoli conțin vitaminele A, C, tiamină, riboflavină, calciu, fosfor, fier etc.

Pentru toate argumentele prezentate, considerăm că promovarea în cultură a acestor legume trebuie să constituie un obiectiv al specialiștilor agronomi și din industria alimentară, cu scopul asigurării unor produse alimentare necesare diversificării rației alimentare pe de o parte dar și al producătorilor amatori de legume pe de altă parte

II.2. Caracterizarea ofertei de legume proaspete în [NUME_REDACTAT] România oferta de legume este instabilă, ceea ce creează dificultăți în organizarea filierei acestor produse, pentru care este nevoie de concentrarea producției în vederea obținerii unor partizi mari de produse, de aprovizionare ritmică care să asigure funcționarea canalelor filierei.

Organizarea filierelor de comercializare rămâne unul din obiectivele principale de care depinde performanța sectorului.

Din studii de caz rezultă mari neajunsuri în organizarea producției și comercializarea acesteia. Aceste neajunsuri se reflect la nivel național în declinul sectorului legumicol și pierderea piețelor de către producătorii români în favoarea importurilor și a marilor supermarketuri.

În tabelul 2.1 sunt redate cauzele, efectele și soluțiile posibile de relansare și creștere a ofertei de legume pe piața românească

Tabelul 2.1.

Cauzele, efectele și soluțiile posibile de relansare și creștere a ofertei de legume pe piața românească

.

CAPITOLUL III

STADIUL CERCETĂRILOR PRIVIND VARZA CHINEZEASCĂ

III.1. Importanța alimentară și nutrițională a speciei

Numeroase legume din grupa verdețurilor se consumă crude, în salate (untișorul, păpădia, cicoarea de grădină și cea de Bruxelles, varza de frunze, varza chinezească, șelina cu pețiol, sfecla de frunze etc., asigurând astfel utilizarea integrală a vitaminelor și a clorofilei care, mai puțin stiut, are importante proprietăți antianemice si plastice.

Varza chinezească include mai multe soiuri și varietăți. Este originară din Asia și s-a răspânadit în întreaga lume odată cu răspândirea bucătăriei chinezești.

Ca aspect, unele soiuri de varză chinezească se aseamană cu salata verde, în timp ce altele seamănă cu andivele.

De la varza chinezească se consumă căpățâna sau rozeta de frunze în funcție de varietatea botanică, utilizate în stare proaspătă ca salată sau la pregătirea diferitelor preparate culinare (POȘTA, 2008).

Gustul și aroma verzei chinezești cu căpățână este foarte delicată. Unele varietăți tind să fie mai dulci, altele mai picante, unele sunt mai apoase decât celelalte. Plantele care aparțin acestei varietăți au nevoie de o gătire ușoară și rapidă, deoarece în sens contrar aroma lor particulară se distruge.

Deși varietatea pekinensis este cultivată aproape în exclusivitate pentru a fi comercializată în stadiu de căpățână, ea se poate recolta în stadiu de rozetă, cu frunze tinere, căpățâni semi-maturizate folosindu-se în acest caz frunzele sau după înflorire pentru utilizarea tulpinilor și ramificațiilor florifere, care au gust dulceag (LARKCOM, 2008).

Comparativ cu varza albă de căpățână, varza chinezească conține mai multă apă, mai

puține calorii și carbohidrați, dar o cantitate mai mare de vitamine, săruri minerale, fiind o bună sursă de beta-caroten, glucozinolați, antioxidanți și calciu biodisponibil. S-a demonstrat faptul că consumul de varză chinezească poate avea efecte anticancerigene, contribuind la prevenirea: cancerului de plămâni, de pancreas, de ovare și de rinichi, dar și la îmbunătățirea ratei de supraviețuire după cancerul de sân (NECHUTA et al., 2012; www.passeportsante.net).

Fig. 3.1 [NUME_REDACTAT] – stadiu de rozetă

China este considerată țara de origine a verzei chinezești, aici această legumă este cultivată de foarte mult timp (KING and JIPING, 1996). La noi în țară este cunoscută din perioada interbelică, iar o acțiune organizată de introducere a sa în cultură a avut loc în perioada 1957-1960, dar fără a se putea realiza o generalizare în producție (DUMITRESCU și colab., 1998).

În momentul de față se cultivă în unele zone din Transilvania, Muntenia și Dobrogea (BUTNARIU și colab., 1992; GIORGOTA și NICOLAE, 2010).

Prin natura ei, varza chinezească este o plantă bienală. Perioada scurtă de vegetație permite însă obținerea părții recoltabile și a semințelor în același an, fiind caracterizată în acest caz ca plantă anuală (CEAUȘESCU, 1980; STAN și MUNTEAN, 2001, APAHIDEAN și APAHIDEAN, 2005).

Varza chinezească cu căpățână (fig. 1.1.) arată mai degrabă ca o salată bine dezvoltată, și nu ca o varză tipică rotundă sau aplatizată din Europa.

Fig. 3.2. [NUME_REDACTAT] stadiu de căpățână

Ea formează o căpățână alungită, cu frunzele foarte înguste care se suprapun, uneori formând căpățâni mai laxe. Căpățânile variază foarte mult din punct de vedere al formei și greutății, aceasta putând varia de la 1,4 – 4,5 kg.

Această specie crește bine la temperaturi relativ mici, are nevoie de o temperature medie de 22ºC pentru producerea răsadurilor și formarea frunzelor din rozetă, de 16-20ºC pentru formarea căpățânilor (OPEŇA et al., 1988), în ultimele faze ale formării acestora temperaturile ideale se încadrează între 10-13ºC (BURT et al., 2006; SHATTUCK and SHELP, 2004).

Majoritatea speciilor din familia Brassicacea sunt considerate a fi plante de zi lungă. Cu cât este mai mare lungimea zilei cu atât plantele vor înflori mai amplu și mai repede. Perioada minimă pentru fotoinducție la varza chinezească este de nouă zile.

Necesitatea față de apă crește mult odată cu etapele de creștere, fiind cea mai mare în timpul formării căpățânilor. Seceta din această perioadă nu permite formarea căpățânilor, în timp ce umiditatea excesivă și aerația deficitară a solului sunt în detrimentul creșterii și formării căpățânii, plantele pierind dacă stagnarea apei durează mai mult de trei zile (OPEŇA et al., 1988).

Extinderea în cultură a legumelor mai puțin răspândite prezintă și numeroase avantaje economice. Astfel, cultivând specii cu perioadă de vegetație mai scurtă și mai rezistente la frig se pot efectua culturi succesive, realizându-se o mai bună eșalonare a recoltării și valorificării producției; unele legume mai rezistente la boli și dăunători permit reducerea consumului de pesticide și, în final, obținerea unor produse nepoluate.

CAPITOLUL IV

ANALIZA CALITĂȚII ALIMENTARE ÎN VEDEREA PROMOVĂRII ÎN CULTURĂ A VERZEI CHINEZEȘTI

IV.1. Scopul și obiectivele cercetării

Argumentul principal al promovării și diversificării sortimentului actual de legume îl constituie importanța alimentară a unor specii mai puțin cultivate, conținutul nutrițional al acestora completând rolul legumelor în dietele raționale care prevăd limitarea consumului de alimente de natură animală, bogate în grăsimi, în favoarea vegetalelor ca sursă nelimitată de vitamine, săruri minerale, acizi organici, substanțe nutrivite cu rol plastic, energetic și biocatalitic.

Concluziile relativ recente ale cercetării în domeniul alimentației au evidențiat conținutul deosebit în vitamine și săruri minerale al unor legume mai puțin cultivate.

Alegerea acestei teme de cercetare și stabilirea principalelor obiective de studiu, s-a făcut

ținând cont de urmatoarele considerente:

– produsele horticole prin valoarea nutritivă ridicată, prin gust și aromă percepute în urma cosumului în stare proaspătă sau a produselor rezultate din prelucrarea lor, calitățile dietetice și terapeutice, situează produsele horticole între alimentele cu funcții energetice și vitaminizante apreciabile cu rol în desfășurarea proceselor metabolice din organismul uman.

– importanța alimentară, evidențiată prin conținutul mare de apă, puține calorii și carbohidrați, cantitatea mare de vitamine, săruri minerale, fiind o bună sursă de beta-caroten, glucozinolați, antioxidanți și calciu biodisponibil.

– alimentația omului modern supus mai puțin eforturilor fizice și din ce în ce mai mult celor intelectuale este bazată pe consumul de legume și fructe care în zilele noastre este tot mai crescut ceea ce constituie un indicator de apreciere a nivelului de trai al unui popor.

– necesitatea diversificarii sortimentului actual de plante legumicole și oportunitatea extinderii în cultură a unei plante care în prezent este comercializată din import;

– precizarea particularităților morfologice, biologice și productive ale unor soiuri de diferite proveniențe, cultivate în condițiile pedoclimatice specifice zonei de vest a României;

– promovarea în cultură a unor soiuri de vază chinezească deoarece este puțin cunoscută și cultivată sporadic în România;

Scopul cercetării constă în determinarea calității nutritive în vederea promovării în cultură a verzei chinezești atât în rândul consumatorilor, cât și în cea a producătorilor, datorită strânsei legături dintre cerere și ofertă;

Determinarea calității nutritive a verzei chinezești impune efectuarea unor determinări în ceea ce privește:

determinarea substanței uscate solubile pe cale refractometrică;

determinarea acidității;

determinarea conținutului în vitamin C.

Fig 4.1. Varză chinezească

IV. 2. Materialul biologic și metodele de analiză

IV. 2.1. Materialul biologic analizat

Soiul de varză chinezească Granat – denumit științific Brassica pekinensis.

Este un soi – hibrid timpuriu, perioada de vegetație fiind de 70 de zile, având căpățâna de formă alungită-cilindruică cu frunze fragede și fine, de culoare verde închis, cu greutatea de 1,5-2 kg, recomandat pentru consum în stare proaspătă, având un conținut semnificativ de factori nutritivi, astfel conținutul de apă este de 94.39 (%) cu o valoare energetică de 16 (kcal).

Conținutul în proteine este de 1,20 g/100g produs proaspăt, vitamina C atinde un nivel de 27,0 mg, la care se adaugă un conținut semnificativ de Ca – 77 mg, P – 29 mg și Mg – 13 mg

[NUME_REDACTAT]/P = 2,7:1, este supraunitar favorabil copiilor, deoarece dieta rațională, echilibrată pe lângă faptul că trebuie să respecte proporția de 1:1:4 între P,L,G mai trebuie să satisfacă și unele proporții între anumite săruri minerale, astfel:

1 – raport Ca/P trebuie să fie:

– supraunitar (> 1) pentru copii,

– unitar (= 1) pentru femei în perioada de graviditate și lactație

– de 0,3-0,8 pentru adulții ce depun o activitate,

2 – raport Ca/Mg trebuie să fie = 2-2,5, ceea ce la varza chinezească acest raport este de 5,92, un raport favorabil absorbției în organism a acestor minerale

3 – raport miliechivalenți acizi / miliechivalenți alcalini trebuie să fie egal cu 1

4 – aportul satisfăcător de vitamine și săruri minerale va fi în funcție de vârstă și de starea fiziologică a organismului.

Având în vedere că în alcătuirea dietei (rației alimentare) intră alimente din mai multe grupe care se caracterizează prin conținutul în diverse principii alimentare și prin calitatea acestora, rezultă că asocierea alimentelor din diferite grupe trebuie astfel realizată încât să asigure nevoile energetice, plastice și biocatalitice ale organismului.

Soiul de varză chinezească [NUME_REDACTAT]. 4.2. Soiul de varză chinezească Vitimo F1

Varza chinezească Vitimo F1 este un hibrid, care ajunge la maturitate la 60-65 de zile de la plantare. Căpățâna este oval alungită, compactă, frunzele sunt de culoare verde închis, miez galben. Potențialul de păstrare este scăzut. Căpățâna poate ajunge până la greutatea de 0,6-2 kg, fructele se consumă în stare proaspătă.

La soiul Granat numărul frunzelor variază între 26,83 și 27,50, în timp ce la hibridul Vitimo între 50,50 și 56,00.

IV.2.2. Metode de analiză privind determinarea calității nutritive

IV.2.2.1. Determinarea substanței uscate solubile pe cale [NUME_REDACTAT] metodei

Determinarea conținutului de substanță uscată se face refractometric și constă în măsurarea indicelui de refracție a luminii prin soluția de analizat.

Sticlărie și aparatură de laborator

[NUME_REDACTAT] tehnică

Vas de laborator de 200 ml

Baghetă de sticlă

Fig. 4.3. [NUME_REDACTAT] de lucru

Într-un vas de laborator de 200 ml, tarat în prealabil împreună cu o baghetă de sticlă, se cântăresc 50 g melasă. Se adaugă 40 ml apă distilată fierbinte cu temperatura de 80÷850C. Se răcește apoi vasul la 200C și se adaugă în continuare apă distilată rece până ce conținutul vasului ajunge la 100 g. Soluția se omogenizează bine, fiind astfel preparată pentru analiză. Cu bagheta de sticlă se pune o picătură din soluția obținută pe prisma refractometrului și se citește pe scara aparatului conținutul de substanță uscată în procente.

Calcul rezultatelor, se realizează după formula:

S = 2D [%]

unde:

S – conținutul de substanță uscată, în %;

D – valoarea măsurată la refractometru.

IV.2.2.2. Determinarea acidității

Acizii organici prezintă importanță pentru aprecierea calității alimentare a unor produse legumicole deoarece reprezintă sursă de energie și asigură echilibru zaharuri-aciditate, conferind gust plăcut unor legume și având efect răcăritor asupra organismului.

Metoda titrimetrică pentru determinarea acidității are la bază titrarea probei de analizat cu soluție de hidroxid de sodiu, în prezenta fenolftaleinei ca indicator.

Calculul rezultatelor se face pe baza formulelor de mai jos, astfel:

Aciditatea titrabilă – pentru produse consistente;

Aciditatea titrabilă – pentru produse lichide și semilichide;

Unde:
V1 – volumul total al soluției de analizat, cm3;

V2 – volumul soluției luat pentru determinare, cm3;

V3 – volumul soluției de hidroxid de sodiu 0,1n folosit la titrare, cm3;

m – masa probei luata pentru analiza, g;

V – volumul probei luat pentru analiza, cm3.

Ca rezultat se ia media aritmetică a două determinări paralele, care nu diferă între ele cu cel mult 0,02 %.

Mod de lucru

Pentru determinarea acidității tritrabile am utilizat un pahar care în prealabil se tarează și în care apoi se adaugă 10,00 g de probă bine amestecată (de varză chinezească) peste care se adaugă apoximativ 100 ml apă distilată și 1 ml de soluție de fenolftaleină.

Pentru titrarea probei se folosește o soluție de NaOH 0,3125 N până la apariția culoarii ușor roz. Aciditatea titrabilă a fost exprimată în mg acid malic/100 g.

IV.2.2.3. Determinarea conținutului în vitamin C

Datorită simplicității și rapidității ei metoda iodometrică este totuși folosită pentru determinări în serie la aceeași specie de plantă, când datele obținute dau valori comparabile.

Metoda iodometrică folosește ca oxidant, iodul care provine din acțiunea iodatului de potasiu (KIO3) asupra iodurii de potasiu (KI):

KIO3 + 6HCl + 5KI = 3I2 + 6 KCl + 3H2O

I2 + H2O = O + 2HI

Metoda iodometrică are la bază oxidarea acidului ascorbic cu iod în exces, conform reacției:

Preparaea reactivilor s-a realizat în următoarele moduri:

Soluția de acid clorhidric 2 %:

Într-un balon cotat de 500 ml se introduc 22,7 ml soluție de HCl concentrată (aproximativ 37 %) și se aduce la semn cu apă distilată.

Soluția de KIO3 0,0008 M:

Se prepară prin dizolvarea a 4,277 g iodat de potasiu în 20-30 ml apă distilată într-un balon cotat de 100 ml. După solvirea completă se aduce la semn cu apă distilată.

Soluția apoasă de KI 1 %:

Se dizolva 1 g de KI în 20-30 ml apă distilată într-un balon cotat de 100 ml. După solvirea completă se aduce la semn cu apă distilată.

Mod de lucru pentru determinarea vitaminei C în fructe și legume

Se cântăresc 15 g de material de analizat (de exemplu ceapă, ardei gras, pătrunjel frunze, morcov, măr, portocală, lamaie, kiwi etc.) cu o perecizie de 0,01 g.

Materialul de analizat cântărit se mojarează energic cu circa 10 cm3 soluție HCl 2 % și 2,5 g nisip de cuarț sau praf de sticlă, timp de 10 minute.

Se trece cantitativ amestecul obținut într-un balon cotat de 50 ml și se aduce la semn cu HCl 2 %.

Se filtrează printr-un filtru creț într-un vas uscat sau se centrifughează suspensia.

Se pipetează 10 cm3 filtrat într-un balon Erlenmeyer de 100 ml, se adaugă 30 ml apă distilată, 5 ml KI, 5 ml HCl și 1,5 ml soluție de amidon.

Se titrează cu o soluție de KIO3 până la culoarea albastră. La adăugarea iodatului de potasiu peste amestecul care conține și iodură de potasiu, se generează iod care oxidează vitamina C prezentă. După ce vitamina C a fost complet oxidată, iodul generat va forma cu amidonul prezent un complex de incluziune colorat albastru intens. Culoarea trebuie să persiste 30 secunde.

Analiza se repetă de 2 ori, se calculează valoarea medie a titrărilor (V în ml)

Calculul rezultatelor.

Pe baza ecuațiilor reacțiilor chimice, se observă că un mol de iodat de potasiu generează 3 moli de iod, care oxidează 3 moli de vitamina C.

Numarul de moli de iodat de potasiu este: Vx0,0008/1000

Numarul de moli de acid ascorbic oxidat în proba analizată prin titrare este atunci 3xVx0,0008/1000

Deoarece la titrare au fost introduși doar 10 ml (din cei 50 ml suspensie din balonul cotat), acesta trebuie multiplicată cu 5

Cu masa moleculară a vitaminei C, de 176, se obține prin multiplicare cantitatea de vitamina C din materialul analizat (G g material cântărit inițial pentru a fi folosit la extracția vitaminei C prin mojarare): Vx0,0008/1000x5x176

Continutul în vitamina C se calculează în general în mg/100 g material, adică:

Vitamina C mg% = Vx0,0008/1000x5x176/Gx100x1000

Vitamina C mg% = Vx0,0008x5x176/Gx100 = Vx70,4/G

unde:

V = nr. ml KIO3 0,0008 M folosiți la titrare;

G = Masa în g de material luat în analiză.

IV.3. Rezultate și discuții

În asigurarea sănătății populației, producția autohtonă de materii prime agroalimentare este esențială, afirmație ce duce la promovarea unor culture de legume mai puțin cultivate la noi în țară, dar cu o mare valoare nutrițională și o mare importanță în diversificarea alimentației zilelor noastre.

Varza chinezească ocupă alături de broccoli un loc important în dietele total vegetariene asigurând prin consumul sub formă de suc necesarul de Ca al organismului.

Rezultatele analizelor privind determinarea calității alimentare a verzei chinezești, reprezentate în această lucrare de două soiuri de varză chinezească varietatea pekinensis, date prezentate în tabelul 4.1 arată faptul că că la cele două cultivaruri luate în studiu conținutul mediu în substanță uscată solubilă variază între 4,40 %, la soiul Granat și 5,63 % la hibridul Vitimo, cu o medie de 5,015.

Tabelul 4.1.

Cantitatea de substanță uscată solubilă în frunzele de varză chinezească, var. pekinensis

În tabelul 4.2 se poate observa că cel mai mic conținut în această substanță, la var. pekinensis, s-a înregistrat la soiul Granat, la care conținutul în aciditate este de 0,080%, în timp ce cel mai mare conținut în aciditate, 0,148%, s-a realizat la plantele aparținând hibridului Vitimo.

Tabelul 4.2.

Conținutul în aciditate la var. pekinensis

Din datele prezentate în tabelul 4.3., care prezintă conținutul în vitamina C a verzei chinezești de căpățână, se poate observa că cel mai mare conținut în ceea ce privește această vitamină s-a determinat la hibridul Vitimo, la care în 100 g de produs proaspăt se găsește o cantitate de 59,84 mg vitamina C, urmat de hibridul Granat, cu 45,76 mg.

Tabelul 4.3.

Conținutul în vitamina C la var. pekinensis

(limbul foliar)

Pentru o prezentare cât mai reală în ceea ce privește conținutul în vitamina C la varietatea peckinensis a verzei chinezești se poate determina conținutului în această vitamină din două părți ale plantei, mai exact din pețiol și din limbul foliar deoarece între cele două părți există diferențe foarte mari în ceea ce privește acest character (figura 4.4).

Astfel, conținutul în vitamina C din pețiol (tabelul 4.4) variază între 10,56 mg/100 g substanță proaspătă, la hibridul Granat și 24,64 mg/100 g substanță proaspătă, la hibridul Vitimo.

Tabelul 4.4.

Conținutul în vitamina C la var. pekinensis

(pețiol)

În figura 4.4 sunt redate valorile nutriționale medii ale verzei chinezești, valori ce indică cantitatea de substanță uscată solubilă, conținutul în aciditate și conținutul în vitamin C în două părți ale plantei datorită diferențelor semnificative ale acestei vitamine foarte importantă pentru organismal uman fiind cel mai puternic antioxidant al organismului, completând rolul legumelor în dietele rationale percum și datorită rolului plastic și antianemic.

Se consideră că dieta corectă trebuie să conțină circa 40 % produse pe bază de cereal, și 20-30 % legume și fructe iar un procent de 5-10 % leguminoase.

Prin consum de produse de origine vegetală, organismal uman are numeroase beneficii printre care menționăm:

Scăderea lipidelor din sânge – prin consumul de produse vegetale ce conbțin carotene, vinete, usturoi, ciuperci, ceapă, soia la care se adaugă fructe ca mere, coacăze negre, afine;

Îmbunătățirea detoxifierii organismului – prin consum de usturoi, sfeclă, castraveți, soia, ovăz varză, varză de Bruxelles, varză chinezească, conopidă, broccoli, spanac;

Considerația că cel puțin 50 % din produsele de origine vegetală să fie consummate în stare crudă poate fi viabilă pentru legume ca salata, ridichile, castraveții, ardeii garși, morcovii, varza alba, varza chinezească, varza de Bruxelles, tomatele, restul legumelor trebuind să sufere un minim de tratament termic.

Și această afirmație întărește promovarea în cultură a unor specii de legume realizată pe baza studiului calității alimentare a verzei chinezești care datorită importanței nutriționale necesită promovarea în cultură cu scopul diversificării gamei de alimente de origine vegetală cu beneficii supreme în alimentația ființei umane.

CAPITOLUL V

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Determinările efectuate pe plantele de varză chinezească permit efectuarea următoarelor concluzii:

Concluziile relativ recente ale cercetării în domeniul alimentației au evidențiat conținutul deosebit în vitamine și săruri minerale al unor legume mai puțin cultivate.

Argumentul principal al promovării și diversificării sortimentului actual de legume îl constituie importanța alimentară a unor specii mai puțin cultivate, conținutul nutrițional al acestora completând rolul legumelor în dietele raționale care prevăd limitarea consumului de alimente de natură animală, bogate în grăsimi, în favoarea vegetalelor ca sursă nelimitată de vitamine, săruri minerale, acizi organici, substanțe nutrivite cu rol plastic, energetic și biocatalitic.

Punând pe primul plan valoare nutritivă importantă a legumelor în dietele raționale, multe dintre plantele legumicole reprezintă materii prime valoroase pentru industria alimentară, fiind foarte solicitate de către consumatori.

Legumele rare se valorifică la prețuri superioare, dar datorită calităților alimentare deosebite, promovarea în cultură a acestor legume trebuie să constituie un obiectiv al specialiștilor din industria laimentară, al inginerilor horticoli, dar și al producătorilor amatori de legume.

Promovarea legumelor duce la îmbunătățirea accesului la alimente sigure pentru consum și care în urma consumului redă organismului un conținut semnificativ de factori nutritivi necesari menținerii sănătății.

Numai o agricultură cu o productivitate ridicată, realizată pe suprafețe mari și cu mijloace tehnice performante, care să asigure o anumită siguranță culturilor astfel încât să permită fermierilor să producă multe și diverse sortimente de alimente, ceea ce înseamnă hrană mai bună pentru propriile familii, dar și produse agroalimentare pentru piață, fapt ce contribuie la dezvoltarea economică a fermelor și microfermelor particulare agricole.

Având în vedere că în alcătuirea dietei (rației alimentare) intră alimente din mai multe grupe care se caracterizează prin conținutul în diverse principii alimentare și prin calitatea acestora, rezultă că asocierea alimentelor din diferite grupe trebuie astfel realizată încât să asigure nevoile energetice, plastice și biocatalitice ale organismului.

Conținutul mediu în substanță uscată solubilă variază între 4,40 %, la soiul Granat și 5,63 % la hibridul Vitimo, cu o medie de 5,015.

Conținutul în aciditate la soiul Granat este de 0,080%, în timp ce cel mai mare conținut în aciditate, 0,148%, s-a realizat la plantele aparținând hibridului Vitimo.

Conținutul în vitamina C deterinat din limbul foliar la hibridul Vitimo, a înregistrat o cantitate de 59,84 mg/100 g s.p vitamina C, iar la hibridul Granat, conținutul în această vitaminbă a fost de 45,76 mg/100 g s.p.

Conținutul în vitamina C deterinat din pețiol la hibridul Vitimo, a înregistrat o cantitate de 24,64 mg/100 g s.p vitamina C, iar la hibridul Granat, conținutul în această vitaminbă a fost de 10,56 mg/100 g s.p.

În ceea ce privește conținutul în Vitamina C a acestei legume, aceasta a avut o valoare medie de 52,8 % în limbul foliar și de 17,6 % în pețiol, conținuturile cele mai mari înregistrându-se în limbul foliar.

RECOMANDĂRI

Pentru promovarea în cultură a verzei chinezești se recomandă ca hibridul Vitimo să fie cultivat atât în spații protejate, cât și în câmp, fiind preferat de către consumatori datorită căpățânii compacte pe care o formează.

Din punct de vedere nutritional se recomandă ca ambii hibrizii, Vitimo și Granat să fie promovați în culturile legumicole din partea de vest a României, în microfermele particulare.

Pentru promovarea în cultură a legumelor din grupa verzei se recomandă ca aprecierea calității să se realizeze după caracteristicile prevăzute de standardele de stat STAS 6441-61, folosind în primul rând examenul organoleptic, completat pentru unele caracteristici cu măsurări, cântăriri și prin diferite metode fizico- chimice.