Analiza Bugetului Municipiului Galati

CUPRINS

CAP I:Notiuni generale despre buget

1.Definitiile bugetului

2.Continutul si seminificatia bugetului

3.Sistemul bugetar al Romaniei

4.Principiile bugetare

CAP II:Bugetele locale

1.Consideratii privind autonomia locala

2.Veniturile bugetului local

3.Cote si sume defalcate din unele venituri

4.Imprumuturi

5.Cheltuielile bugetului local

6.Clasificarea cheltuielilor bugetului local

7.Executia cheltuielilor bugetului local

CAP III:Analiza bugetului local al municipiului Galati pe perioada 2005-2007

1.Date informative privind municipiul Galati

2.Analiza veniturilor bugetului local

3.Analiza cheltuielilor bugetului local

Bibliografie

CAP I:NOTIUNI GENERALE DESPRE BUGET

Din evolutia istorica a conceptului finante publice este remarcabila aparitia bugetului statului in ansamblul procedeelor si mijloacelor financiare ale statului.Aceasta aparitie a fost determinata de necesitatea bugetului statului in primul rand ca mijloc sau procedeu de corelare a cheltuielilor publice cu veniturile publice din fiecare an.

Despre aparitia bugetului in cadrul finantelor publice din statele moderne in literatura de specialitate s-a sustinut ca atat cuvantul buget cat si procedeul financiar al bugetului statului au aparut in Anglia de unde au fost preluate de catre francezi la inceputul secolului al XIX-lea.Dintre primele reglementari juridice care au oficializat expresia buget este citat cu preferinta decretul francez din 1862 referitor la contabilitatea publica ale carui dispozitii au statuat ca “bugetul este actul prin care sunt prevazute si autorizate cheltuielile si veniturile statului pentru o perioada determinata”.

In tara noastra, ca forme embrionare ale bugetului statului se cunosc “condica de venituri si cheltuieli”din timpul domniei lui Constantin Brancoveanu si “samile visteriei” din timpul lui Nicolae Mavrocordat, care de fapt erau mai mult dari de seama asupra veniturilor si cheltuielilor intocmite la sfarsitul anului.

Dupa unirea Principatelor Romane legea de contabilitate publica din 1864 a prevazut, in terminolgia de atunci ca “toate veniturile statului si cheltuielile neaparate pentru indeplinirea deosebitelor servicii, asezate conform legilor, trebuie autorizate pentru fiecare an de o lege anuala de finante si formeaza bugetul general al statului”.

In general este recunoscut faptul ca formarea finantelor publice reprezinta rezultatul unui indelungat proces istoric determinat de evolutia vietii sociale, de aparitia proprietatii si a claselor sociale, dezvoltarea fortelor de productie si a relatiilor economice. Toate acestea au condus la (si au impus) crearea unui sistem (si a unui aparat) de constrangere, in scopul asigurarii conditiilor pentru realizarea si acumularea mijloacelor banesti necesare consolidarii si intretinerii statului, in vederea indeplinirii functiilor sale de interes public. Sintetizate si cuprinse intr-un singur concept, toate acestea formeaza “bugetul”.

Bugetul, analizat ca element distinct si deosebit de important in structura finantelor publice-a aparut la inceputul perioadei istorice contemporane, determinat de necesitatea lui ca act decizional al veniturilor si cheltuielilor anuale ale statului si ca procedeu de corelare a acestora.

Etimologic, cuvantul “buget” provine din limba franceza veche unde expresia “bougette” desemna o punga mica (din piele) cu bani. In doctrina, parerile sunt impartite: unii autori apreciaza-pe baza datelor si informatiilor istoricilor-ca ideea de buget si continutul acestui termen (denumirea si procedeul financiar ca atare) au aparut in Anglia, de unde au fost preluate de catre francezi la inceputul secolului al XIX-lea; alti autori sustin ca-desi nu este sigur daca terminologia a intrat in limba franceza de la celti sau de la latini-in Anglia termenul “bougette” a patruns odata cu invazia normanda si, mai apoi, de pe insula el s-a raspandit in intreaga Europa, avand seminficatia financiara pe care o folosim si astazi.

Termenul “buget” a aparut pentru prima data intr-un act normativ, pe teritoriul Tarilor Romane, in Capitolul III al Regulamentului Organic al Moldovei, care se ocupa de finantele publice (ale statului).

DEFINITIE SI IMPORTANTA

Bugetul statului este un element al finantelor, de o importanta aparte, avand semnificatii multiple:un element component al finantelor publice; ca o multitudine de operatii si fluxuri financiare specifice; ca cea mai importanta lege dezbatuta annual da catre forul legislativ; ca o sinteza a diferitelor optiuni economico sociale si politice; ca mijloc de manifestare al constrangerii financiare bugetare; instrument e negociere cu diversele organisme financiare.

Bugetul de stat este o lista a veniturilor si cheltuielilor probabile acestuia, inscrise si comparate in ideea balansarii lor si supuse autorizarii Parlamentului.

Bugetul este un “tablou evaluativ si comparativ al veniturilor de implinit si a cheltuielilor de efectuat; un stat de prevedere al veniturilor si cheltuielilor pe o perioada determinata”.

Bugetul este “un plan alcatuit in cifre, intr-o ordine determinata, a veniturilor si cheltuielilor care se vor produce si balansa in gestiunea economica a unui corp public pe o perioada urmatoare de un an”.

Bugetul este “un program de cheltuieli ce urmeaza a se efectua si de venituri ce urmeaza a se realiza intr-o perioada determinata”.

Dintre toate definitiile si caracterizarile bugetului de stat exprimate in literatura si legislatia financiara, a devenit preferata pana in zilele noastre cea consacrata prin legea franceza a contabilitatii publice conform careia bugetul statului este act de stabilire si autorizare a veniturilor si cheltuielilor anuale ale statului.Aceasta caracterizare legala este valoroasa si din punct de vedere teoretic intrucat in ea se precizeaza atat necesitatea cat si importanta bugetului in contextul finantelor publice.

Importanta majora a bugetului de stat in cadrul sistemului finantelor publice si- pe un plan mai larg- in acela al relatiilor economice si sociale rezulta faptul ca:a)bugetul participa in mod direct la indeplinirea functiilor si sarcinilor statului, el fiind instrumentul esential prin intermediul caruia se exercita atributiile autoritatilor publice centrale si locale; b)bugetul asigura autonomia reala a colectivitatilor locale constituite in cadrul unitatilor administrative-teritoriale; c)bugetul garanteaza realizarea efectiva a protectiei sociale a unor categorii importante de persoane din randul populatiei; d)bugetul asigura echilibrul financiar, monetar si valutar al statului; e)bugetul are un insemnat rol stabilizator al economiei nationale.

CONTINUTUL SI SEMNIFICATIA BUGETULUI

In ceea ce priveste continutul bugetului public national, acesta este format din veniturile publice si cheltuielile publice, necesitatea de a se coordona, anual, veniturile cu cheltuielile statului reclamand coexistenta celor doua parti.

Veniturile publice bugetare se realizeaza-in mod diferential – in raport de necesitatea repartitiei venitului national, de structura economiei nationale, de gradul de dezvoltare al fortelor de productie.Veniturile publice bugetare sunt formate din venituri ordinare sau curente si venituri extraordinare.

Cheltuielile publice bugetare reprezinta modalitatile de repartizare si utilizare a fondurilor banesti bugetare, in vederea satisfacerii trebuintelor generale ale societatii.

Cheltuielile bugetare se impart in doua mari categorii:

*Cheltuieli curente, alcatuite din doua grupe:cheltuieli de personal ( in care intra salarii, impozit pe salarii, contributii pentru asigurari sociale de stat, pentru constituirea fondului banesc destinat platii ajutorului de somaj, pentru deplasari, detasari si transferari) si, respectiv, cheltuieli materiale pentru servicii (pentru intretinere si gospodarire, pentru materiale si prestari de servicii cu caracter functional, pentru obiecte de inventar de mica valoare sau scurta durata, pentru carti si publicatii, etc.)

*Cheltuieli de capital, care-la randul lor-pot avea destinatii diferite si, in consecinta, se subimpart in:cheltuieli de investitii si cheltuieli pentru rezerva de stat.

Cheltuielile sunt repartizate de la bugetul de stat, in functie de importanta si urgenta lor,pentru:acoperirea nevoilor militare, intretinerea aparatului de stat, plata datoriei publice, acordarea de subventii sub diferite forme sectorului economic de stat, acoperirea nevoilor social-culturale, precum si a celor privind cercetarea stiintifica,etc.

Repartizarea cheltuielilor publice bugetare pe aceste domenii se face, in fiecare stat, in mod diferit, tinandu-se seama de nivelul de dezvoltare economica si sociala.

Bugetul statului este un element al finanțelor, de o importanță aparte, având semnificații multiple: un element component al finanțelor publice; ca o multitudine de operații și fluxuri financiare specifice; ca cea mai importantă lege dezbătută anual de către forul legislativ; ca o sinteză a diferitelor opțiuni economico sociale și politice; ca mijloc de manifestare al constrângerii financiare bugetare; instrument de negociere cu diversele organisme financiare, etc.

SISTEMUL BUGETAR AL ROMANIEI

Sistemul bugetar al fiecarei tari cuprinde ansamblul relatiilor si al formelor organizatorice prin care se asigura formarea, repartizarea si utilizarea fondurilor bugetare.

Sistemul bugetar este cadrul organizatoric prin care se incaseaza veniturile bugetare, se repartizeaza si se cheltuie. Reprezinta totalitatea relatiilor economice sub forma baneasca, rezultat al repartitiei venitului national, relatii ce apar cu prilejul constituirii si repartizarii de fonduri centralizate la si de la dispozitia statului, precum si a unitatilor administrative teritoriale, in scopul satisfacerii unor interese generale ale societatii ori colectivitatilor publice.

In prezent, sistemul bugetar al Romaniei are la baza structura organizatorica a statului, care cuprinde organe centrale si locale ale puterii si administratiei de stat si este alcatuita, din punct de vedere teritorial, din judete, municipii, orase, comune, municipiul Bucuresti si sectoarele acestuia. Prin noua Lege a finantelor publice, care reprezinta o adevarata “constitutie financiara” a Romaniei moderne, a fost instituit conceptul general de “buget public national”-inlocuind pe cel de “buget de stat”.In acest fel, bugetul in discutie se delimiteaza de bugetele intocmite de agentii economici prin notiunea “public”, iar expresia “national” are semnificatia includerii tuturor veniturilor si utilizarilor de natura publica ale tarii.

Corespunzator structurii organizatorice a statului, bugetul public national al Romaniei cuprinde bugetele publice constituite si utilizate la nivel national, precum si bugetele locale.

La nivel national, se constituie 10 bugete distincte, si anume: Bugetul administratiei centrale de stat, Bugetul Parlamentului, Bugetul Presedintiei Republicii, Bugetul Guvernului, Bugetul Autoritatii Judecatoresti, Bugetul Curtii de Conturi, Bugetul Curtii Constitutionale, Bugetul Consiliului Legislativ, Bugetul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare si Bugetul asigurarilor sociale de stat.

Bugetul administratiei centrale de stat detine locul cel mai important in cadrul actualului sistem bugetar al Romaniei si are un rol major in raport cu celelalte bugete componente. Acest rol decurge din realitatea ca la dispozitia sa se concentreaza cea mai mare parte a veniturilor publice si tot de aici se asigura finantarea celor mai importante activitati social-culturale, serviciile si obiectivele economice de importanta strategica nationala, precum si apararea tarii si a ordinii interne.

Bugetul asigurarilor sociale de stat este un buget autonom care se elaboreaza catre Guvern, prin Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si se adopta de catre Parlament printr-o lege distincta. In acest mod, statul garanteaza ca veniturile mobilizate pentru alimentarea bugetului asigurarilor sociale se vor utiliza, in exclusivitate, pentru plata de pensii, indemnizatii si ajutoare de asigurari sociale, conform legii.

Bugetele locale se elaboreaza, se adopta si se executa de catre organele locale ale puterii si administratiei de stat (Consiliile judetene si al municipiului Bucuresti, Consiliile locale si primariile localitatilor. Procesul bugetar derulat la nivelul unitatilor administrative-teritoriale se infaptuieste in conditiile respectarii prevederilor din Legea finantelor publice, fiind dependent si de cel vizand bugetul administratiei centrale de stat-de la care bugetele locale primesc transferuri, subventii si sume defalcate.Bugetele locale sunt structurate pe doua niveluri in:a)bugete centralizatoare ale judetelor si al municipiului Bucuresti, care au rolul cumularii datelor din toate bugetele proprii colectivitatilor locale, cu scop indicativ, fara sa capete caracter juridic; b) bugete proprii ale judetelor si al municipiului Bucuresti, precum si ale municipiilor, oraselor, comunelor si ale sectoarelor municipiului Bucuresti.

Sistemul bugetar al Romaniei se prezinta sub aspect organizatoric si functional, ca un ansamblu unitar, in cadrul caruia fiecare element are caracteristicile sistemului. Totodata, fiecare element este subordonat sistemului in integralitatea sa, raspunzand cerintelor acestuia si conditionand buna functionare.

PRINCIPIILE BUGETARE

Principiile bugetare sunt reguli de baza definite prin dreptul bugetar, care au luat nastere in perioada de inceput a capitalismului.Sunt nominalizate ca principii bugetare: universalitatea, unitatea, anualitatea, echilibrarea, specializarea, neafectarii veniturilor, realitatea, anterioritatea si publicitatea.

Universalitatea bugetului

Potrivit acestui, principiu, în bugetul de stat ar trebui sa se înscrie, în sume integrale, toate veniturilesi toate cheltuielile statului. Prin urmare, fata de acest principiu, este interzisa înscrierea în buget a unor actiuni ale statului numai ca rezultat al compensarii dintre cheltuieli si venituri, adica per sold. Aceastainterdictie a urmarit sa oblige la reflectarea deplina si exacta a implicatiilor financiare ale fiecarei actiuni publice, concretizate, pe de o parte, în cheltuielile necesare si, pe de alta parte, în veniturile posibile de obtinut. Înscrierea în buget, în mod separat, a veniturilor, respectiv a cheltuielilor a fost considerata de natura sa ofere o imagine reala asupra consecintelor financiare ale actiunilor reflectate în buget si posibilitatea de control asupra corelatiilor necesare, inclusiv în faza executiei bugetare. Eventuala înscriere ca sold, la cheltuieli sau la venituri, era considerataneadecvata cerintelor de gestiune a resurselor publice, aceasta nepermitând Parlamentelor sau altor persoane interesate sa cunoasca si sa compare cheltuielile cu veniturile aferente fiecarei actiuni si sa identifice eventualele situatii anormale, inacceptabile.

Aplicarea acestui principiu a creat premisele concentrarii si corelarii resurselor si cheltuielilor statului într-un cadru unic, (acela al bugetului public), opunându-se existentei în afara acestuia a unor venituri publice destinate acoperirii anumitor cheltuieli nereflectate în buget, ceea ce facilita si aplicarea celorlalte principii bugetare.

Unitatea bugetului

Acest principiu presupunea înglobarea într-un singur document, denumit bugetul general, a tuturor veniturilor si cheltuielilor statului, interzicând retinerea sau separarea anumitor venituri ori parti din venituri pentru a se finanta anumite actiuni publice. Principiul unitatii urmarea sa asigure cunoasterea si reflectarea, pe baza unei conceptii clare, a veniturilor si cheltuielilor bugetare, precum si a corelatiei dintre marimile acestora. Pus în corespondenta cu universalitatea bugetuluisi cerintele de echilibrare a veniturilor cu cheltuielile bugetare, principiul unitatii permitea, prin aplicarea sa, constatarea eventualelor abateri de la conditia de echilibru bugetar prin compararea directa a celor doua parti ale bugetului (venituri cu cheltuieli). În plus, se oferea posibilitatea unui control riguros asupra structurii veniturilor si cheltuielilor publice, prevenind pulverizarea acestora în mai multe documente de reflectare a lor.

Aplicarea principiului unitatii presupune, deci, existenta unui buget unic, care concentreazaansamblul relatiilor bugetare ale statului, privind procurarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor sale, favorizând stabilirea de prioritati si optiuni, respectiv luarea deciziilor bugetare mai bine fundamentate.

Anualitatea bugetului

Principiul anualității bugetului reprezintă din punct de vedere istoric primul principiu aplicat în practica bugetară. Acest principiu presupune ca veniturile și cheltuielile să fie aprobate pe o perioadă de un an, perioadă care corespunde (în România) și exercițiului bugetar.

Acest principiu cere ca întocmirea, aprobarea si executia bugetului, inclusiv încheierea exercitiului bugetar sa se faca în limitele unei perioade de 1 an. Aceasta perioada de 12 luni este denumita an bugetar, fara a fi obligatoriu ca ea sa se suprapuna pe un an calendaristic. În mai multe tari se practica variante de an bugetar ce acopera intervale de timp (parti) din 2 ani calendaristici, dar care însumeaza împreuna tot 12 luni. Aplicarea principiului anualitatii bugetului vizeaza anul bugetar sub doua aspecte:

a) perioada pentru care se întocmeste si se aproba bugetul;

b) perioada în care se executa bugetul si se încheie exercitiul bugetar.

Astfel, sub primul aspect, se constata practici diferite, de la o tara la alta, în sensul ca mai multe dintre ele întocmesc si aproba bugetul public pe perioada de un an bugetar suprapusa pe anul calendaristic (1 ianuarie-31 decembrie), între care Brazilia, Franta, Germania etc. Alte tari, însa, încep anul bugetar pe parcursul unui an calendaristic, încheindu-l în anul calendaristic urmator, ca, de exemplu: Canada, Japonia, Marea Britanie (1 aprilie-31 martie), Australia, Suedia (1 iulie-30 iunie) s.a.m.d. Între cauzele care explica aceste practici, unele au caracter obiectiv, ca de exemplu economia axata pe ramuri sezoniere, cum ar fi agricultura, care asigura o mare parte a resurselor bugetare). Altele însa au caracter subiectiv, între care: traditiile; programul de lucru al parlamentelor etc. În ambele situatii, însa, Parlamentul este chemat sa se pronunte anual asupra cheltuielilor si veniturilor înscrise în bugetul pe anul urmator si a rezultatelor privind realizarea prevederilor bugetare pe anul expirat.

Sub aspectul duratei perioadei de executie bugetara, sunt de asemenea cunoscute, ca optiuni posibile, fie suprapunerea acesteia cu cea a anului bugetar, fie prelungirea acestei perioade cu înca 3-6 luni, peste durata unui an, ceea ce implica o abatere de la principiul anualitatii bugetului.

Echilibrarea bugetului

Acest principiu a fost, la rândul sau, conceput în contextul doctrinei financiare liberale clasice si presupune balansarea (egalizarea) veniturilor cu cheltuielile înscrise în bugetul de stat. Potrivit principiului echilibrarii se cerea, însa, ca prin bugetul de stat sa se asigure echilibrul între veniturile curente si cheltuielile totale pe fiecare an bugetar, atât în faza de proiectare-aprobare, cât si în cea de executie, pâna la închiderea exercitiului bugetar. Dar, mai mult decât alte principii bugetare, echilibrarea bugetului a suferit interpretari si reconsiderari în conceptia moderna, admitându-se, mai întâi, posibilitatea unor neconcordante determinate de dinamica diferita a încasarilor si platilor bugetare. Astfel, s-a constatat ca cheltuielile de efectuat devanseaza, de regula, în prima parte a anului bugetar, veniturile curente încasate, rezultând goluri de casa, sau uneori, excedente si implicit abateri de la acest principiu.

Pe de alta parte, în mai multe tari, s-a încercat respectarea principiului de echilibrare numai la nivelul bugetului ordinar, procedându-se, concomitent, la folosirea bugetelor extraordinare pentru separarea si acoperirea partii corespunzatoare a cheltuielilor din resurse extraordinare, ceea ce înseamna ca pe ansamblu s-a admis un deficit bugetar. Folosirea conturilor speciale ale trezoreriei sau altor conturi similare pentru evidentierea de operatiuni bugetare separate, cu solduri de datorii, exprima, de asemenea,  abateri de la acest principiu.

Alte tari au optat pentru solutii mai ingenioase de mascare a dezechilibrului (deficitului) bugetar. Între acestea, se practica debugetizarea, care semnifica scoaterea în afara bugetului a unor actiuni de finantat si acoperirea lor din surse speciale sau transferarea de actiuni pe seama unor institutii publice, de tip CEC, incluzându-le în bugetele acestora, pentru a se acoperi în resursele atrase de ele.

În contrast total cu cerintele acestui principiu, se manifesta în lumea contemporana o tendinta accentuata de promovare premeditata a deficitelor bugetare finantate din resurse extraordinare, ca solutii de relansare a economiilor stagnante sau în criza, ori de stimulare a cresterii economice.

Specializarea bugetara

Potrivit acestui principiu, înscrierea în bugetul de stat, aprobarea de catre Parlament si urmarirea executiei veniturilor si cheltuielilor bugetare trebuie facuta în concordanta cu o schemaunitara, denumita "clasificatie bugetara", care structureaza veniturile, pe de o parte, si cheltuielile, pe de alta parte într-o anumita ordine si pe baza anumitor criterii. Aceasta schema, care se elaboreaza, în principiu, de catre Ministerul Finantelor, este obligatoriu de respectat, în toate fazele procesului bugetar, fiind considerata o premisa indispensabila asigurarii disciplinei financiare, ordinii bugetare si controlului asupra gestiunii banului public.

O asemenea clasificatie bugetara trebuie sa satisfaca anumite cerinte, între care: gruparea veniturilor si a cheltuielilor bugetare sa se faca într-o ordine stricta, sa reflecte provenienta veniturilor si destinatia efectiva a cheltuielilor; sa fie simpla si clara; sa permita întelegerea continutului elementelor de structura la venituri si la cheltuieli; sa favorizeze efectuarea controluluisi analizelor privind situatia financiara a statului. Cerinta ca aceasta schema sa fie simpla si claraare în vedere, la rândul sau, o structurare a veniturilor si a cheltuielilor care sa exprime modul cum se procura veniturile si, implicit, suportatorii sarcinilor fiscale; sa poata fi interpretata în concordanta cu continutul actiunilor la care se refera cheltuielile si sa permita întelegerea continutului bugetului, chiar si pentru nespecialisti.

Continutul clasificatiei bugetare, prin care se asigura structurarea efectiva a veniturilor si cheltuielilor, difera în functie de criteriile ce stau la baza elaborarii acesteia, si anume:criteriul administrativ si criterii economice.

Publicitatea bugetului

În raport cu acest principiu, continutul bugetului de stat trebuie adus la cunostinta publicului, bugetul fiind considerat unul dintre documentele de cel mai larg interes public. În acest scop, sunt folosite mijloacele de informare si publicitate, respectiv presa, radioul, televiziunea etc., pentru ca cetatenii sa dispuna de informatii utile, inclusiv sa cunoasca puncte de vedere ale specialistilor, iar Legea bugetului adoptat de Parlament, ca si datele statistice privind executia bugetara pe perioade expirate, sunt publicate, în mod oficial. Un aspect al publicitatii, în sensul acestui principiu, îl reprezinta însasi dezbaterea în Parlament a proiectului de buget si adoptarea Legii bugetului.

Totusi, adesea, se apreciaza ca insuficienta informarea populatiei asupra continutului real al bugetului, mai ales, pentru ca forma sub care se da publicitatii bugetul de stat nu permite decât unui numar relativ redus de cetateni sa-si faca o imagine completa si corecta. Astfel, dupa unele opinii, acest principiu nu este deplin respectat în mai nici o tara, bugetul dat publicitatii aratând ca un "cimitir de cifre", greu de înteles chiar si de catre specialistii în domeniu.

Realitatea bugetului

Acest principiu cere ca atât elaborarea si aprobarea bugetului, cât si urmarirea executiei sale sa se bazeze pe un sistem informational adecvat, sa se fundamenteze pe date reale si sareflecte situatia financiara reala a statului. În mod concret, el impune ca evaluarile la cheltuieli, respectiv la venituri, sa aiba corespondent în posibilitatile reale de realizare a lor si sa exprime corect elementele de efort si efect pe care se fundamenteaza. Sub acest aspect, se apreciazaca metodele clasice de cuantificare a veniturilor si cheltuielilor au, prin continutul lor, un caracter aproximativ si nu asigura o fundamentare deplina a prevederilor bugetare.

Asigurarea realitatii bugetului presupune colectarea si prelucrarea unui mare volum de informatii, apelând la modele econometrice, bazate pe determinarile obiective dintre variabilele implicate si continând un numar mare de ecuatii cu multe necunoscute, rezolvate cu ajutorul tehnicii electronice de calcul. Din acelasi unghi de abordare, se constata ca între factorii ce conditioneaza marimea veniturilor sau cheltuielilor bugetare se înscriu si unii de ordin subiectiv, inclusiv fenomene cu actiune aleatoare sau imprevizibile în faza de întocmire si aprobare a bugetului pe anul urmator. Asa se poate explica si o practica generalizata în ultimele decenii, constând în reevaluarea redimensionari pe parcursul anului bugetar al prevederilor bugetare aprobate de Parlament cunoscute sub denumirea de rectificari ale bugetului de stat, menite sareflecte mai realist si sa coreleze mai judicios cheltuielile de efectuat cu veniturile acoperitoare.

Principiul neafectarii veniturilor

Un venit odata incasat la buget se administreaza global, fiind destinat acoperirii cheltuielilor privite in ansamblul lor. In principiu nu sa admite ca pentru o anumita cheltuiala bugetara sa se instituie, incaseze si foloseasca un anumit venit.. Aici se merge pe principiul despersonalizarii, iar repartizarea se face de Parlament (netinindu-se seama de providenta si cuantumul veniturilor).

Ratiunile ce motiveaza aceasta regula, afirma ca nu exista posibilitatea unei sincronizari intre perioadele de incasare a unui venit si perioada in care trebuie effectuate plati in contul unei anumite cheltuieli.

Cu toate acestea , principiul neafectarii veniturilor nu se aplica cu strictete in practica financiara. Abaterile mentionate mai sus de la principiul unitatii bugetare, care imbraca forma bugetelor extraordinare, autonome si anexe, conturile speciale de trezorerie si taxele parafiscale, constituie tot atitea forme de drogare de pr. neafectarii veniturilor.

Principiul anterioritatii

Acest principiu se refera la faptul ca votarea si autorizarea bugetului trebuie sa intervina inainte de intrarea sa in vigoare.Argumentul care sta la baza acestui principiu este ca, o autorizare bugetara nu are semnificatie reala, decat in masura in care, precede operatiunile financiare. .Practic,principiul anterioritatii in tara noastra prevede ca,adoptarea bugetului sa intervina inainte de 1 ianuarie a anului pentru care bugetul aprobat este valabil.

CAP II:BUGETELE LOCALE

CONSIDERATII PRIVIND AUTONOMIA LOCALA

Unul dintre principiile care stau la baza administratiei publice locale este principiul autonomiei locale.Autonomia locala este definita de art.3 alin.1 din Carta Europeana a Autonomiei Locale ca fiind “dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona, in cadrul legii, in nume propriu si in interesul populatiei locale, o parte importanta a treburilor publice”. In acest context, s-a aratat in doctrina de specialitate ca autonomia locala are trei valente:

Autonomia de organizare-care se manifesta prin alegerea autoritatilor administratiei publice locale de catre membrii colectivitatii locale si posibilitatea infiintarii unor servicii publice de interes local.

Autonomia functionala –reflectata in competenta autoritatilor locale de a rezolva problemele de interes local.

Autonomia de gestiune- manifestata prin adoptarea unui buget propriu pentru fiecare unitate administrativ-teritoriala, stabilirea de impozite si taxe locale, gestionarea bunurilor care fac parte din domeniul public sau privat al unitatii administrativ-teritoriale.

Sub acest ultim aspect, principiul autonomiei locale permite si chiar impune organizarea unui sistem propriu de gestionare a resurselor si nevoilor locale, la nivelul fiecarei unitati administrativ-teritoriale, care beneficiaza de autonomie financiara. De altfel, art.4 alin.1 din Legea administratiei publice locale recunoaste expres autonomia financiara a colectivitatilor locale, alaturi de autonomia administrativa a acestora.

VENITURILE BUGETULUI LOCAL

Reglementarea veniturilor bugetelor unitatilor administrative-teritoriale a evoluat in statele contemporane, subordonat necesitatii de acoperire a cheltuielilor acestor bugete in crestere, determinata de sporirea atributiilor administratiilor locale de stat si de infiintarea a tot mai multe servicii si institutii publice de interes local finantate din aceste bugete.

Politica veniturilor bugetare se imparte in doua categorii: politica veniturilor fiscale și politica veniturilor nefiscale. Actul de a plăti impozite și taxe este o obligație morală a fiecărui cetățean cu bun simț și civilizat.Impozitul este cea mai importanta si totodata cea mai veche resursa financiara, originile sale fiind legate de existeanta statului si a banilor. Etimologic, cuvantul ,,impozit" provine din limba latina de la ,,impositum", care semnifica obligatie publica. Taxele sunt plati facute de persoane fizice sau juridice, de regula, pentru serviciile prestate in favoarea acestora de un agent economic, o institutie sau un serviciu de utilitate publica.Spre deosebire de impozit,texele dau dreptul platitorului sa beneficieze de un contraserviciu direct si imediat, insa de regula nu se pune semnul egalitatii intre costul serviciului efectuat de catre stat sau institutiile sale si suma perceputa cu titlu de taxa.

Clasificarea veniturilor bugetare:

In clasificarea veniturilor bugetare se folosesc urmatoarele criterii:regularitatea mobilizarii lor la buget, continutul economic si natura lor, provenienta lor, bugetul sau fondul la care se mobilizeaza.

In functie de regularitatea mobilizarii lor distingem doua grupe de venituri si anume:veniturile ordinare si cele extraordinare.

Cea de-a doua clasificare a veniturilor bugetului de stat se face potrivit gruparii economice in: venituri curente, veniturile din capital si incasarile din rambursarea imprumuturilor acordate. Veniturile curente , la randul lor, in raport cu natura lor se impart in venituri fiscale si venituri nefiscale.

Potrivit Legii bugetului de stat, la bugetul administratiei centrale de stat se incaseaza urmatoarele impozite si taxe:impozite directe si impozite indirecte.

Taxe pe valoare adaugata-TVA- Impozit indirect stabilit si perceput asupra valorii adaugate in fiecare stadiu al productiei si al distributiei bunurilor economice, oricare ar fi provenienta lor, din productie indigena sau din import.Prin stabilirea valorii adaugate se evita inregistrarile repetate ale consumurilor externe. Fiind un impozit de consum, cel care suporta aceasta sarcina fiscala este consumatorul final, intreprinderea avand rolul de a colecta si varsa la bugetul statului taxa pe valoarea adaugata. TVA are un caracter universal, deoarece se aplica asupra tuturor bunurilor rezultate atat din activitatea curenta de exploatare, cat si din activitatea financiara de fructificare a capitalurilor disponibile. TVA reprezinta un impozit neutru si unic, deoarece se aplica asupra tuturor activitatilor economice, iar nivelul ei este independent de intinderea circuitului economic. Plata TVA este fractionata, deoarece ea se calculeaza pentru fiecare stadiu care intervine in producerea si comercializarea bunului economic.

Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice și/sau juridice, în funcție de veniturile și/sau averea acestora și pe baza cotelor de impozit prevăzute de lege. Ele se încasează direct de la contribuabili la anumite termene dinainte stabilite. În funcție de criteriile care stau la baza așezării lor, impozitele directe se pot grupa în impozite reale și impozite personale.

Impozitele reale se caracterizează prin aceea că se stabilesc în legătură cu anumite obiecte materiale (de exemplu pământul, clădirile, fabricile, magazinele etc.) făcându-se abstracție de situația personală a subiectului impozabil. Ele mai sunt denumite și impozite obiective sau pe produs, deoarece se așază asupra produsului sau venitului brut al obiectului impozabil, fără a se ține cont de situația subiectului impozabil.

Impozitele personale țin cont, în primul rând, de situația personală a subiectului impozabil, motiv pentru care se mai numesc și impozite subiective. În raport de materia impozabilă vizată, impozitele personale îmbracă forma impozitelor pe venit (care pot fi impozite pe venitul persoanelor fizice și impozite pe venitul persoanelor juridice) și impozitelor pe avere (impozite asupra averii propriu-zise; impozite pe circulația averii; impozite pe creșterea averii).
Impozitele indirecte nu se stabilesc direct și nominativ asupra subiectului impozabil, ci se așază asupra vânzării bunurilor (de consum, de lux etc.) și serviciilor (de transport, hoteliere, spectacole etc.). Dacă impozitele directe vizează venitul și/sau averea, impozitele indirecte vizează cheltuirea acestora. După formele de manifestare, impozitele indirecte pot fi grupate astfel: taxe de consumație sau accize, monopoluri fiscale, taxe vamale și taxe de înregistrare și de timbru.

COTE SI SUME DEFALCATE DIN UNELE VENITURI

Cotele defalcate din anumite impozite cu caracter general in folosul bugetelor locale sunt parti procentuale din unele dintre aceste impozite ce se lasa pentru completarea veniturilor proprii ale principalelor unitati administrativ-teritoriale.

La fel ca atribuirea, cotele defalcate se stabilesc din venituri cu caracter general cu raspandire teritoriala generala-de exemplu impozit pe cifra de afaceri, pe profit, etc. – si in consecinta se aproba in folosul tuturor sau numai unora dintre principalele unitati administrativ-teritoriale. De asemenea, in functie de necesitatile de completare a veniturilor bugetelor locale, cotele defalcate se stabilesc in procente unice ori diferite pentru unitatile administrativ-teritoriale.

Indiferent de variantele de stabilire a cotelor defalcate din moment ce acestea privesc impozite cu caracter general care constituie venituri proprii ale bugetului de stat, reglementarea lor este de competenta exclusiva a Parlamentului si ca atare procentele si beneficiarii cotelor defalcate se stabilesc prin legile de aprobare a bugetului anual de stat, diferit, in functie de necesitati, de la un exercitiu bugetar la altul.

Ca procedeu financiar, conform procentelor reglementate prin legile de aprobare a bugetelor anuale de stat, in cursul executiei acestor bugete, cu prilejul inscrierii in conturile de venituri a incasarilor din impozitele afectate acestui procedeu, partile din incasari corespunzatoare cotelor defalcate se transmit bugetelor locale si numai restul incasarilor se inscrie in contul de venit respectiv al bugetului statului. Datorita acestui mecanism si procedeul cotelor defalcate cointereseaza organele fiscale locale sa urmareasca incasarea integrala si la termen in cadrul unitatilor lor administrativ-teritoriale, a impozitelor din care primesc cote defalcate.

Din punct de vedere al naturii juridice, efectul cotelor defalcate este si el de cesiune, insa numai partiala, in folosul bugetelor locale, a unor incasari banesti din anumite venituri ale bugetului de stat.

IMPRUMUTURI

Dupa cum rezulta din evolutia structurii finantelor publice din statele moderne si contemporane, in cadrul acestei structuri, alaturat impozitelor, taxelor si celorlalte procedee obisnuite sau ordinare de venituri publice, au aparut si s-au dezvoltat imprumuturile publice, ca mijloc de completare a fondurilor banesti de utilitate publica sau ca venituri bugetare extraordinare.

Din punct de vedere terminologic, expresia “imprumut public” este sinonima cu “credit public” iar in sfera acestuia se cuprind imprumuturile atat de stat cat si ale altor colectivitati publice, mai frecvent, unitati administrativ-teritoriale.

Imprumuturile de stat sunt procedeele prioritare in cadrul imprumutului public. Ele sunt contractate de la cetatenii autohtoni, de la capitalisti autohtoni ori straini, sau de la alte state ori de la organizatii financiare si bancare internationale.Pentru exprimarea proportiei cantitative a acestor imprumuturi este utilizata si s-a raspandit preferential expresia “datorie publica” care a ajuns indicele sintetic de apreciere a situatiei financiare a statelor din acest punct de vedere.

Avantajele imprumuturilor de stat evidentiate pentru conditiile economiilor nationale liber-capitaliste au fost si sunt urmatoarele:a)consolideaza petrimoniul statului prin valorile viitoare reale create ca urmare a intrebuintarii in folos public a sumelor de bani imprumutate; b)sunt mijloace de incurajare a economiilor banesti si de activare a unor capitaluri particulare usurand plasarea de capital autohton in economia nationala.Aceste avantaje sunt incontestabile insa numai pentru imprumuturile contractate de stat de la cetatenii si capitalistii autohtoni in scopul de investitii in economia nationala.

Dezavantajele imprumuturilor de stat in statele contemporane sunt urmatoarele: a)angajeaza generatiile viitoare obligandu-le sa suporte cheltuielile de rambursare a imprumuturilor contractate mai ales pe termene indelungate; b)reduc capitalul particular circulant din economia nationala cu consecinte de impiedicare a procesului normal de dezvoltare a productiei, influenteaza cresterea dobanzilor si micsorarea capacitatii contributive a cetatenilor.Dintre aceste dezavantaje, reducerea capitalului particular este in contradictie cu avantajul activarii mai ales a acelor capitaluri ai caror detinatori nu au curajul de a infrunta riscurile concurentei specifice economiei de piata.

CHELTUIELILE BUGETULUI LOCAL

Legea finatelor publice defineste cheltuiala bugetara ca fiind o cheltuiala aprobata prin bugetul local, bugetul unei institutii sau al inui srviciu public, bugetul unei activitatifinantate integral din venturi extrabugetare si efectuata in limita resurselor acestor  bugete, cu respecatrea prevederilor legale.

Reglementarea juridica a cheltuielilor bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale este instituita avand in vedere doua necesitati principale:

-stabilirea generica a cheltuielilor tuturor bugetelor locale

-repartizarea cheltuielilor intre bugetele judetelor, oraselor si comunelor.

In mod generic, cheltuielile tuturor bugetelor locale sunt stabilite pornind de la menirea acestor bugete ca procedeu tehnic financiar de constituire si repartizare a fondurilor banesti annual necesare administratiei publice locale din fiecare unitate administrativ-teritoriala.

Repartizarea cheltuielilor intre bugetele judetelor, oraselor si comunelor este necesara datorita deosebirilor ce exista intre aceste categorii de unitati administrativ-teritoriale indeosebi din punctul de vedere al organelor de conducere, cat si al numarului si felului serviciilor publice si institutiilor ce alcatuiesc si realizeaza administratia publica din fiecare dintre aceste categorii de unitati.

CLASIFICAREA CHELTUIELILOR BUGETULUI LOCAL

Exista doua clasificari a cheltuielilor cuprinse in bugetele locale romanesti. Primadintre ele vizeaza aspecte tehnice ( tipul de cheltuieli care vor fi facute pentru fiferiteledomenii- de capital, materiale si servicii, etc.) iar cea de-a doua are in vederecheltuilelile globale programate pentru aceste domenii (ex. Cheltuieli pentru autoritati publice , invatamant, etc. ). Se face, de asemenea distinctia intre cheltuieli curente (deintretinere) si cheltuieli pentru investitii.

Fiecare categorie de cheltuieli are particularitatile ei, iar marimea cheltuielilor alocate pentru o activitate sau alta depinde de o serie de facotri politici, economici,sociali. Sumele cheltuite difera de la o localitate la alta si de la un an la altul in functiede capacitatea economica de a produce si de a distribuiâ precum si de presiuni politicesau sociale cu care se confrunta comunitatile locale.

Fundamentarea, dimensionarea și repartizarea cheltuielilor bugetelor locale peordonatori de credite, pe destinații, respectiv pe acțiuni, activități, programe, proiecte,obiective, se efectuează în concordanță cu atribuțiile ce revin autorităților administrației publice locale, cu prioritățile stabilite de acestea, în vederea funcționării lor și îninteresul colectivităților locale respective.

Fundamentarea și aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectuează înstrictă corelare cu posibilitățile reale de încasare a veniturilor bugetelor locale, estimatea se realiza.

Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, în conformitate cucreditele de angajament și cu duratele de realizare a investițiilor.

Secțiunile de funcționare și secțiunile de dezvoltare se utilizează pentrufundamentarea bugetelor locale și se aprobă ca anexe la acestea, respectiv:a) secțiunea de funcționare cuprinde cheltuielile curente pentru realizarea atribuțiilor și competențelor stabilite prin lege, specifice fiecărei unități administrativ-teritoriale;b) secțiunea de dezvoltare cuprinde cheltuielile de capital.

Cheltuielile curente sunt obligatorii și se referă la cheltuielile de personal,cheltuielile materiale și cu prestarea serviciilor, subvențiile și transferurile necesare realizarii atributiilor si competentelor autoritatilor administratiei publice locale, in conditiile legii.

Anexa Legii finantelor publice prezinta cheltuielile care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, orașelor,municipiilor, sectoarelor municipiului București și almunicipiului București astfel:Autoritati publice si actiuni externe, alte servicii publice generale, dobanzi, transferuri cu caracter general intre diferite niveluri ale administratiei, aparare, ordine publica si siguranta nationala, invatamant, sanatate, cultura, recreere si religie, asigurari si asistenta sociala, locuinte, servicii si dezvoltare publica, protectia mediului, actiuni generale economice, comerciale si de munca, combustibil si energie, agricultura, silvicultura, piscicultura si vanatoare, transporturi, alte actiuni economice.

EXECUTIA CHELTUIELILOR BUGETULUI LOCAL

  Reprezentative pentru execuția cheltuielilor bugetare sunt expresiile care pornesc de la notiunea de credite bugetare (aprobare, virare, ordonatori, etc.) , metode si tehnici de finantare bugetara (deschidere si repartizare de credite bugetare, alimentare cu mijloace banesti sau alocare de fonduri, etc.), etape in perfectarea unei cheltuieli (angajare, lichidare, ordonantare, plata).

CREDITUL BUGETAR ce se regăsește cu caracter de specificitate în execuția cheltuielilor publice poate fi definit prin raportarea la bugete de pe poziția statului și de pe poziția consumatorilor defonduri din acestea, având calitatea de ordonatori de credite bugetare.Sunt sume de bani cu

titlu definitiv din bugetele publice destinate pentru a acoperi cheltuieli aprobate în acestea. De pe pozițiade consumatori de fonduri publice (ordonatori creditele bugetare) sunt drepturi bănești cuvenite din bugete pentru acoperirea cheltuielilor aprobate în bugetele lor de venituri și cheltuieli. 

Nu de puține ori și greșit, creditele bugetare în imaginea publică sunt asociate sau chiar suprapuse cu noțiunea credite bancare. În realitate între ele sunt foarte multe diferențe de conținut (carelații economice de o anumită factură) și de formă.

CREDITELE BANCARE sunt relații economice exterioare celor bugetare, din activitățile agentilo economici si ale populatiei in legatura de repartizare cu existenta unor disponibilitati banesti temporar libere, pe de parte, si cu necesitatile suplimentare de fonduri ce apar in acelasi timp, pe de o alta parte, bancile intermediind intre ceea ce inseamna bani disponibili si bani necesari.

ORDONATORII DE CREDITE BUGETARE  sunt persoane fizice aflate pe poziția de conducătoriîn instituții publice finanțate din bugete. Ei sunt de trei categorii:

Principali=de grad I, Secundari=de grad II, Tertiari=de grad III

In structura sistemului bugetar, respectiv a institutiilor finantate din componentele acestuia se regasesc, in mod concret, toate cele trei categorii de ordonatori de credite bugetare ( cu deosebire, la bugetel statului).In cazul bugetelor locale, mai des apar ordonatorii principali si tertiari de credite bugetare).

Instituțiile publice sunt finanțate în fiecare an de la buget pe seama creditelor bugetare aprobate prin bugetul de venituri si cheltuieli.

CAP III:ANALIZA BUGETULUI LOCAL AL ORASULUI GALATI PE PERIOADA 2005-2006-2007

DATE INFORMATIVE PRIVIND ORASUL GALATI

 Municipiul Galati este situat in zona estica a Romaniei, in extremitatea sudica a platoului Moldovei, la 45° 27'' latitudine nordica si 28o 02'' longitudine estica. Situat pe malul stang al Dunarii, ocupa o suprafata de 241,5 km2, la confluenta raurilor Siret (la vest) si Prut (la est), langa Lacul Brates, cel mai mare ochi de apa din aceasta parte a tarii.

Galațiul este reședința și totodată cel mai mare oraș al județului Galați, județ situat în apropiere de colțul celor trei frontiere înMoldova, România. Conform ultimului recensământ din 2011, populatia orașului era de 249.732, fiind al 8-lea oraș din țară ca număr de locuitori.[3] Este unul dintre cele mai mari centre economice din România, respectiv Moldova. Orașul Galați are o istorie încărcată și datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea mai importantă arteră comercial-fluvială europeană, Canalul Dunăre–Main–Rin. Viața economică s-a dezvoltat în jurul Șantierului Naval, Portului Fluvial, în jurul Combinatului SiderurgicArcelor-Mittal și a Portului Mineralier.

ANALIZA VENITURILOR BUGETULUI LOCAL

Din tabel putem observa ca cele mai mari venituri s-au inregistrat in anul 2007.

PONDEREA DIN TOTAL

Cea mai mare pondere s-a inregistrat in anul 2007 de 95,4%, venituri curente. Cea mai mica pondere s-a inregistrat in anul 2005 de 0,04% la sumele defalcate din TVA si impozite si taxe pe proprietate.

INDICI CU BAZA FIXA

Am ales anul 2005 pentru a afla indicii cu baza fixa si am impartit veniturile din anii 2006, 2007 la veniturile din anul 2005.

INDICI CU BAZA IN LANT

ANALIZA CHELTUIELILOR BUGETULUI LOCAL

Se poate deduce din tabel ca cea mai mare valoare a cheltuielilor a fost in anul 2007 iar cele mai mici cheltuieli in anul 2005.

PONDERI DIN TOTAL

Ponderea cea mai mare s-a inegistrat in anul 2005 de 33,65% respectiv 33,68% privind domeniile social culturale si invatamant.Cea mai mica pondere a fost in anul 2005 de 0,05% privind domeniul apararii ordinii publice si sigurantei nationale.

INDICI CU BAZA FIXA

Am ales anul 2005 pentru a calcula indicii cu baza fixa privind cheltuielile.Cei mai mari indici sunt de 2,87% in anul 2007 privind domeniul de cultura si religie.Cel mai mic indice este de 0,04% , in anul 2006 privind domeniul de aparare a ordinii publice si siguranta nationala iar in anul 2007 privind domeniul de actiuni economice.

INDICI CU BAZA IN LANT

BIBLIOGRAFIE

1.Ioan Talpos, Finantele Romaniei, Editura Sedona Timisoara, Colectia LITEC, 1995

2.Prof.univ.dr.Mircea Stefan Minea, conf.univ.dr.Lucian Teodor Chiriac,prep.univ.Cosmin Flavius Costas, Dreptul finantelor publice, Editura Accent, 2005

3.Ioan Gliga, Dreptul finantelor publice, Editura didcatica si pedagogica,R.A. Bucuresti-1992

4.Constantin I. Tulai, Finantele publice si fiscalitatea, Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2003

5.Dan Tudor Lazar, Adrian Mihai Inceu, Abordari ale notiunii de buget al statului, http://www.rtsa.ro/files/12.pdf

6.Sistemul bugetar al Romaniei, http://biblioteca.regielive.ro/referate/finante/sistemul-bugetar-al-romaniei-67718.html

7.profesor Andrada Georgescu, Principiile bugetare, http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/finante/principiile-bugetare-3615.html

8. Prof.univ.dr.Mihai Aristotel Ungureanu, Tipuri de bugete, Principiile bugetare, http://www.rau.ro/mycourses/ZI/rcfbii-fb/Anul%203%20Semestrul%201/Buget%20si%20Trezorerie%20Publica/curs%203%20Tipuri%20de%20bugete,%20principii.pdf

9.Principiile bugetare, http://www.scritub.com/economie/finante/Principii-bugetare1832431310.php

10. Gh. Matei, M.Drăcea, R. Drăcea, N. Mitu, Finante publice.Teorie, grile, http://www.univ-st-lupascu.ro/resurse/Tematica_licenta_2010/Finante_publice.pdf

11.Principiile bugetare, http://www.referatele.com/referate/economie/online4/PRINCIPIILE-BUGETARE–Universalitatea-bugetelor–Principiul-unitatii-bugetare–Principiul-neafectar.php

12. http://www.referatele.com/referate/noi/finante/impozite-si-taxenoti1723137616.php

13. http://www.comunicatedepresa.ro/tva-taxa-pe-valoarea-adaugata/definitie/

14. http://ro.scribd.com/doc/47265137/Structura-Bugetelor-Locale-Finante-Publice-Buget-National-Bugete-Locale

15. http://ro.scribd.com/doc/94877090/Executia-Cheltuielilor-Bugetare-ADM-PUBLICA

16. http://www.primaria.galati.ro/portal/index.php

17. http://www.primaria.galati.ro/portal/act/buget/buget2005.pdf

18. http://www.primaria.galati.ro/portal/act/buget/buget2006.pdf

19. http://www.primaria.galati.ro/portal/act/buget2007/final/aanexa1_venituri.pdf

20. http://www.primaria.galati.ro/portal/act/buget2007/final/aanexa1_cheltuieli.pdf

21. http://ro.wikipedia.org/wiki/Gala%C8%9Bi

22. Suport de curs, Finante si bugete publice, Administratie Publica, AN II