Analiza Bugetului Local AL Municipiului Turda

ANALIZA BUGETULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI TURDA

C U P R I N S

Cap. I Noțiuni generale despre buget……………………………….. 4

Definiție buget………………………………………….. 4- 6

Conținutul și semnificația bugetului………………….. 6- 7

Sistemul bugetar al României …………………………… 7

Principiile bugetare…………………………………… 7-11

Cap. II Bugetele locale……………………………………………….. 11

2.1 Considerații privind autonomia locală………..……… 11-15

2.2 Veniturile bugetului local……………………….……… 15-20

2.2.1 Veniturile proprii…………………………….……… 20-29

2.2.2 Cote și sume defalcate din unele venituri

ale bugetului de stat……………………………..…. 29-32

2.2.3 Împrumuturi……………………………………….……. 32

2.4 Cheltuielile bugetului local……………………………..….. 32

2.4.1 Clasificarea cheltuielilor bugetului local……………. 32- 37

2.4.2 Executia cheltuielilor bugetului local ……………….. 37- 46

Cap. III Analiza bugetului local al municipiului Turda pe perioada

2002- 2007……………………………………………..………………. 46

3.1 Date informative privind municipiul Turda…………… 46-47

Analiza veniturilor bugetului local…………………….. 47- 61

Analiza cheltuielilor bugetului local……………………… 61

Concluzii și propuneri..……………………………………………… 73-76

Bibliografie ……………………………………………………………… 77

I N T R O D U C E R E

Autonomia financiară a unităților administrativ- teritoriale a fost consacrată internațional prin conceptul ,, resurselor financiare ale colectivităților locale”, prevăzut mai întâi în ,, Carta europeană de autonomie locală” și apoi în carta europeană intitulată ,, Exercițiul autonom al puterii locale”, propusă de Consiliul Europei. Ambele documente au fost elaborate pentru a ,,promova o uniune mai strânsă între membrii săi” și prin încheierea de acorduri în domeniul administrativ, care să prevadă autonomia locală necesară colectivităților locale, ca fiind ,, unul dintre principalele fundamente ale oricărui regim democratic” ( Carta Europeană- Exercițiul autonom al puterilor locale- ratificată de Parlamentul României prin Legea Nr. 199/ 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.331/ 26 noiembrie 1997).

După 1990 în România s- a instituit un regim modern al bugetelor locale, corespunzător conceptelor aplicate statelor europene occidentale, consacrat prin dispoziții referitoare la aceste bugete cuprinse atât în Legea finanțelor publice, în Legea finanțelor publice locale și în Legea administrației publice locale.

Legea administrației publice locale prevede autonomia locală ca prim principiu al întregii administrații, statuând competența consiliilor locale ale comunelor și orașelor, ca și a consiliilor județene de a aproba bugetele anuale ale fiecăreia dintre aceste unități adinistrativ- teritoriale, precum și de a institui impozite și taxe locale.

Autonomia locală reală nu poate funcționa cu rezultate bune fără asigurarea resurselor financiare necesare autorităților administrative, instituțiilor și serviciilor de interes local. Asemenea resurse trebuie să fie într- o proporție corespunzătoare competențelor și responsabilităților care le sunt conferite prin lege unităților administrației publice locale.

Din aceste motive problema creșterii veniturilor trebuie să constituie o preocupare permanentă a consiliilor locale. Adoptarea unor măsuri bine fundamentate în acest domeniu nu se poate face fără o analiză a modului de realizare a veniturilor pe perioadă determinată de timp. Între veniturile și cheltuielile autorităților administrative trebuie să fie o corelare perfectă, în sensul că dimensionarea cheltuielilor este determinată de nivelul veniturilor realizate.

Ca urmare, nu putem vorbi despre veniturile și cheltuielile comunităților locale fără a face referire la cel mai important document care cuprinde atât veniturile cât și cheltuielile, respectiv bugetul local. Ținând seama de aceasta în prima parte a lucrării am prezentat conținutul, sfera și structura bugetului național, principiile bugetare.

În partea a doua am tratat problemele legate de veniturile și cheltuielile bugetului local. Am prezentat probleme generale privind veniturile bugetelor locale și anume: definiția și importanța veniturilor bugetare, clasificarea veniturilor bugetelor locale, prezentarea impozitelor și taxelor considerate a fi principala sursă de venituri ale administrației locale. Pentru a evidenția rolul impozitelor și taxelor locale, ca pârghii economico- financiare în dezvoltarea activității economico- sociale în profil teritorial, am analizat pe scurt, fiecare impozit și taxă locală în parte. Pentru impozitele și taxele supuse analizei s- au

avut în vedere reglementările legale, caracteristicile, modul de determinare, obligațiile contribuabililor etc.

O importanță deosebită o au celelalte surse de venituri ale bugetelor locale și anume, veniturile nefiscale, veniturile din capital, veniturile cu destinație specială, cele din vânzarea bunurilor aparținând domeniului privat al comunității precum și cotele și sursele defalcate și adiționale, transferurile și imprumuturile. Pentru acestea am prezentat modul de realizare, respectiv procedurile de alocare.

În ce privește cheltuielile bugetului local am prezentat clasificarea acestora conform prevederilor legale și execuția de casă a cheltuielilor bugetului local.

Ultimul capitol analizează realizarea veniturilor și cheltuielilor bugetului local al municipiului Turda în perioada 2003- 2006 pe total și pe structură, punând accent pe cauzele care au influențat modul de realizare și evoluția acestora.

Prin datele pe care le prezintă și prin aspectele pe care le pune în evidență, analiza poate contribui la adoptarea unor măsuri privind elaborarea unui sistem de colectare a veniturilor și de cheltuire a fondurilor publice mai eficient.

I. NOȚIUNI GENERALE DESPRE BUGET

1.1. Definiție buget

Termenul de buget își are originea în limba latină unde – bulgo – înseamnă o pungă sau un sac cu bani .Anticul bulga se folosea la romani cu sensul de sac din piele pe care patricienii îl purtau la braț.

În franceză cuvântul – budget – provine din vechiul bougette sau petite bouge care avea în Evul Mediu semnificația de sac sau cufăr, ladă în care călătorul își transporta mărfurile sau efectele personale.

Cuvântul este prezent și în limba engleză unde – budget – a primit sensul de pungă, apoi de mapă din piele, în care erau introduse și prezentate Parlamentului documentele referitoare la veniturile și cheltuielile statului.

Noțiunea de buget pătrunde mult mai târziu decât aceea de finanțe și anume la începuturile capitalismului când burghezia, nemulțumită de privilegiile fiscale ale nobililor și ale clerului, precum și de abuzurile și risipa săvârșită de domnitor, încearcă să facă ordine în finanțele publice, pretinzând monarhului să prezinte anual Parlamentului lista veniturilor și cheltuielilor statului în vederea autorizării acestora de către forul legislativ al țării. Un astfel de document este înfățișat pentru prima dată Parlamentului în Anglia încă la începutul secolului al XIII-lea. În limbajul oficial termenul se introduce mult mai târziu, abia după revoluția franceză, primind totodată sens juridic și sens financiar. În țările române, cu o astfel de semnificație expresia apare, pentru prima data în Regulamentele Organice. Bugetul statului este astfel definit ca un act, un document, o listă a veniturilor și cheltuielilor statului prevăzute și autorizate a se realiza într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an, cu aprobarea Parlamentului.

Sensul juridic este consacrat apoi în legislația statelor europene prin legile privind contabilitatea publică . Astfel, Legea Contabilității publice din 1846 din Belgia definea bugetul ca fiind veniturile și cheltuielile publice de efectuat pentru servicii în fiecare exercițiu.

Decretul privind contabilitatea publică din 1864 din Franța definea bugetul ca fiind actul prin care sunt prezentate și autorizate veniturile și cheltuielile anuale ale statului și ale altor servicii pe care le supune acelorași reguli. Aceeași semnificație se regăsește și în legile adoptate în 1870 în Italia și în 1890 în Rusia.

În România, Legea contabilității publice din 1864 prevedea că toate veniturile și cheltuielile neapărate spre îndeplinirea osebitelor serviciuri, așezate conform legilor, trebuiesc autorizate pentru fiecare an de o lege anuala de finanțe si formează bugetul general al statului.

Fiind un document ce necesită o autorizare prealabilă a puterii legislative, bugetul de stat are un caracter obligatoriu. Încasarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor publice nu sunt posibile decât dacă bugetul de stat a devenit lege prin aprobarea lui de către Parlamentul țării.

Bugetul statului, aidoma finanțelor clasice, a servit în perioada capitalismului liberal statul consumator. Intervenția statului se limita la încurajarea dezvoltării industriei autohtone prin facilitățile fiscale și unele subvenții directe și la protejarea acesteia de concurența străină prin tarife vamale protecționiste. În economia modernă rolul redistribuitor al statului crește, iar principalul instrument de intervenție al acestuia în economie îl reprezintă bugetul statului.Ca urmare, acesta încetează să reprezinte o simpla reflectare a veniturilor si cheltuielilor statului într-un document cu o pronunțată semnificație juridică. El devine un document previzional și un instrument activ în promovarea politicii economice a statului , un adevărat, plan de acțiune în domeniul finanțelor publice.

Drept urmare bugetul statului în forma sa clasică este integrat în bugetul economic sau bugetul economiei naționale, iar echilibrul bugetar este subordonat mai mult nevoii de asigurare a echilibrului economic. Bugetul economiei naționale reprezintă un document cu o sferă mult mai cuprinzătoare, el prefigurând evoluția economiei în ansamblul ei, cu estimarea globala a tuturor resurselor națiunii și a tuturor cheltuielilor finanțate prin angajarea acestor sume. Mai mult chiar, el oferă o imagine de ansamblu asupra stării și evoluției viitoare a economiei, cu posibilitățile ei de a-și asigura echilibrul.

Spre deosebire de buget ca document financiar care, fiind supus aprobării Parlamentului, dobândește forța juridică și caracter obligatoriu, bugetul economic este mai degrabă o declarație de intenții prezentată Parlamentului de șeful executivului, atunci când prezintă raportul său anual asupra stării națiunii și proiectul bugetului de stat pentru anul următor.

Deși bugetul economic este uzual în majoritatea țărilor el nu înlocuiește, ci include în structura sa bugetul statului ca document financiar. Acesta continuă să rămână singurul document supus aprobării Parlamentului având putere juridică și caracter obligatoriu pentru executiv.

În doctrina franceză de specialitate s-a remarcat și susținut că bugetul statului trebuie considerat, în același timp:

un document politic, deoarece el are incidență asupra regimului politic și asupra politicii regimului în orice stat modern;

un document juridic, având în vedere natura sa legislativa- cu consecința impunerii obligatorii a prevederilor sale- dar și previzională;

– un document financiar, datorită caracterului evolutiv al veniturilor și caracterului limitat al cheltuielilor.

1.2 . Conținutul și semnificația bugetului de stat

În privința bugetului ca document financiar, denumirea consacrată de buget de stat nu a fost cu totul abandonată nici în alte țări și nici în România, deși la noi Legea finanțelor publice nr.10/1991 introducea expresia de buget național public.

Acesta include în sfera sa: bugetul administrației centrale de stat, bugetele locale si bugetul asigurărilor sociale de stat. Uneori acestora li se adaugă și fondurile speciale apărute printr-o insistentă și amplă acțiune de debugetare, cu toate că acestea se administrează distinct. Alteori, când se vorbește despre deficitul bugetar se folosește expresia de bugetul general consolidat al statului, calculul făcându-se la nivelul tuturor fondurilor administrate centralizat de către stat.

Legea finanpolitic, deoarece el are incidență asupra regimului politic și asupra politicii regimului în orice stat modern;

un document juridic, având în vedere natura sa legislativa- cu consecința impunerii obligatorii a prevederilor sale- dar și previzională;

– un document financiar, datorită caracterului evolutiv al veniturilor și caracterului limitat al cheltuielilor.

1.2 . Conținutul și semnificația bugetului de stat

În privința bugetului ca document financiar, denumirea consacrată de buget de stat nu a fost cu totul abandonată nici în alte țări și nici în România, deși la noi Legea finanțelor publice nr.10/1991 introducea expresia de buget național public.

Acesta include în sfera sa: bugetul administrației centrale de stat, bugetele locale si bugetul asigurărilor sociale de stat. Uneori acestora li se adaugă și fondurile speciale apărute printr-o insistentă și amplă acțiune de debugetare, cu toate că acestea se administrează distinct. Alteori, când se vorbește despre deficitul bugetar se folosește expresia de bugetul general consolidat al statului, calculul făcându-se la nivelul tuturor fondurilor administrate centralizat de către stat.

Legea finanțelor publice nr.72/1996 preciza că resursele financiare publice se constituie și se gestionează printr-un sistem unitar de bugete, și anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului si bugetele altor instituții publice cu caracter autonom.

Noua Lege a finanțelor publice nr.500/2002 mai adaugă la acestea: bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, după caz; bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii; bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat și ale căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice; bugetul fondurilor externe nerambursabile.

Resursele și cheltuielile reflectate în aceste bugete, cumulate la nivel național, alcătuiesc resursele publice totale, respectiv cheltuielile publice totale, care, după consolidare, prin eliminarea transferurilor dintre bugetele respective, vor evidenția dimensiunile efortului financiar public pe anul respectiv, starea de echilibru sau dezechilibru, după caz.

În ultimii ani, bugetul asigurărilor sociale de stat se adoptă de către Parlament printr-o lege distinctă, el cuprinzând veniturile, cheltuielile și soldul dintre ele înscrise în fondul asigurărilor sociale de stat, în fondul de pensii pentru agricultori, în fondul pentru pensia suplimentară și în fondul de șomaj.

1.3. Sistemul bugetar al Romăniei

Procurarea veniturilor bugetare, repartizarea și cheltuirea acestora se realizează într-un anumit cadru organizatoric denumit sistemul bugetar.

Structura sistemului bugetar este condiționată de structura organizatorică a statului.

În statele federale există un sistem bugetar în trei trepte: bugetul federal, bugetele statelor membre ale federației, bugetele locale ale unitarilor administrativ- teritoriale.

În cazul statelor unitare există un sistem bugetar în doua trepte: bugetul administrației centrale de stat si bugetele locale ale unitarilor administrativ-teritoriale.

În țara noastră, corespunzător structurii unităților administrativ-teritoriale cu personalitate juridica avem:

bugetul comunei;

bugetul orașului;

bugetul municipiului;

bugetul județului;

bugetul municipiului București.

Realizarea veniturilor și cheltuielilor între verigile sistemului bugetar depinde de delimitarea atribuțiilor între organele centrale și cele locale. De regulă, veniturile cele mai însemnate și principalele categorii de cheltuieli aparțin bugetului central, în bugetele locale figurând venituri si cheltuieli de natură secundară.

1.4. Principiile bugetare

În aplicarea normelor dreptului bugetar sau, cu alte cuvinte, în procedura privind elaborarea, aprobarea, executarea și încheierea bugetului de stat, este necesar a fi avute în vedere anumite principii care jalonează în plan general desfășurarea în mod unitar și corect a activităților pe care această procedură le presupune.

În lucrările de specialitate întâlnim păreri diferite privind numărul principiilor bugetare. După unii autori principiile bugetare sunt: anualitatea, unitatea, universalitatea, echilibrarea si realitatea bugetului de stat.

Potrivit unei alte opinii principiile sunt în parte diferit prezentate: universalitate, unitate, neafectarea veniturilor, specializarea, echilibrul si publicitatea sau principiul universalității, unității, anualității, anteriorității, neafectării veniturilor, specializării, realității, publicității, echilibrului, unității monetare.

În Legea nr.500/2002 privind finanțele publice sunt prevăzute următoarele principii bugetare: principiul universalității, principiul publicității, principiul unității, principiul anualității, principiul specializării bugetare, principiul unității monetare.

Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr.45/2003 privind finanțele publice locale prevede în plus față de Legea finanțelor publice principiul echilibrului.

Vom prezenta pe scurt principiile bugetare cuprinse în cele doua reglementări legale:

Principiul universalității bugetului

– potrivit căruia în buget se cuprind în extenso toate veniturile și cheltuielile statului din fiecare exercițiu financiar.

În art.8 din Legea finanțelor publice se precizează în legătură cu acest principiu „Veniturile și cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute. Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepția donațiilor și sponsorizărilor, care au stabilite destinații distincte”.

Pentru bugetele locale acest principiu presupune cuprinderea în buget atât a veniturilor cât și a cheltuielilor în sume brute și neafectarea veniturilor direct de către cheltuieli .

Principiul unității bugetului

– este principiul în temeiul căruia se impune elaborarea în fiecare an a unui buget unic, în care să fie înscrise toate veniturile și toate cheltuielile publice ale statului.

Realizându-se potrivit acestor cerințe, bugetul reflectă din punct de vedere financiar starea reala a situației financiare a țării, iar sub aspect politic, prin controlul pe care îl exercită asupra bugetului, parlamentul poate avea o vedere de ansamblu asupra cheltuielilor publice ale statului.

Legea finanțelor publice prevede la art.10 alin.(1):

„Veniturile si cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă și monitorizarea fondurilor publice„

Deși prezintă numeroase avantaje, în ultimul timp în multe state s-a renunțat la aplicarea acestui principiu. Și în țara noastră principiul unității nu mai este respectat întocmai, înregistrându-se următoarele excepții:

bugetele anexe;

bugetele autonome;

bugetele extraordinare;

conturile speciale de trezorerie;

taxele parafiscale.

La nivelul bugetelor locale respectarea acestui principiu ne permite să observam dacă bugetul este echilibrat și oferă o cunoaștere exactă a volumului de responsabilități și de resurse ale colectivității.

3. Principiul anualitătii bugetului

-este acela care impune realizarea unui buget în care să se regăsească înscrise cifrele de venituri și de cheltuieli corespunzătoare unei perioade de timp de un an.

Legea finanțelor publice precizează referitor la acest principiu în art.11:

„( 1 ) Veniturile și cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioada de un an, care corespunde exercițiului bugetar.

( 2 ) Toate operațiunile de încasări și plăți efectuate în cursul unui an bugetar în contul unui buget aparțin exercițiului corespunzător de execuție a bugetului respectiv„.

Aceasta înseamnă necesitatea elaborării fiecărui buget pentru o perioadă de timp limitată la un an .Perioada de un an este apreciată ca fiind cea mai corespunzătoare atât din punct de vedere tehnico-financiar, cât și din acela al aprobării bugetului de către puterea legislativă.

Acest principiu a apărut mai întâi la nivelul bugetului statului , iar apoi , a fost transpus colectivităților locale. Acest principiu relevă un triplu aspect :

în fiecare an colectivitățile locale trebuie să stabilească un buget ;

bugetul trebuie să conțină previziuni pe maximum un an ;

bugetul trebuie executat în anul pentru care a fost votat, autorizarea pe care o dă având o validitate limitată în timp.

4. Principiul specializării bugetare

– aplicarea acestui principiu presupune înscrierea în bugetele anuale de stat a veniturilor bugetare pe categorii stabilite în raport de specificul surselor și a cheltuielilor pe categorii care exprimă concludent destinația lor reala.

Potrivit art.12 din Legea finanțelor publice „Veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu și se aprobă în buget pe surse de proveniență și, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economică și destinația acestora, potrivit clasificației bugetare„.

5. Principiul unității monetare

– conform acestui principiu toate operațiunile bugetare se exprimă în moneda națională.

6. Principiul publicității

.Legea finanțelor publice prevede la art.9:

„Sistemul bugetar este deschis și transparent, acestea realizându-se prin:

a ) dezbaterea publica a proiectelor de buget, cu prilejul aprobării acestora;

b ) dezbaterea publică a conturilor generale anuale de execuție a bugetelor, cu prilejul aprobării acestora;

c ) publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a actelor normative de aprobare a bugetelor și conturilor anuale de execuție a acestora;

d ) mijloacele de informare în masa, pentru difuzarea informațiilor asupra conținutului bugetului, exceptând informațiile și documentele nepublicabile, prevăzute de lege„.

Publicarea este necesară deoarece cetățenii țării în calitatea lor de contribuabili au dreptul să știe cât de mare este povara fiscală și cât de mult beneficiază de pe urma activității statului.

Pe de alta parte, informațiile sunt necesare și cercurilor de afaceri străine care se pot edifica de la sursa în privința stării de sănătate a economiei și finanțelor țării

Pentru bugetul local principiul publicității se realizează prin

publicarea bugetului local și a contului anual de execuție a acestuia în presa locală sau afișarea la sediul autorității administrației publice locale ;

dezbaterea publică a proiectului de buget local, cu prilejul aprobării ;

prezentarea contului anual de execuție a bugetului local în ședință publică.

Principiul echilibrului

– este considerat ca un principiu clasic care a suferit în timp multe alterări.

În condițiile evoluției libera – capitaliste a economiilor naționale din statele moderne industrializate care, datorită disponibilităților de capitaluri, oferă statului posibilitatea de a obține constant împrumuturi interne pentru acoperirea deficitelor bugetare, doctrina finanțelor publice a reevaluat deficitul bugetar de stat, renunțând la uzanța tradițională a echilibrării in fiecare an a veniturilor și cheltuielilor bugetului de stat, folosind deficitele bugetare ca mijloc de influențare a dezvoltării economice prin întrebuințarea de către stat a unei importante părți a capitalurilor disponibile pe piața internă.

Principiul echilibrului bugetar nu are aceeași semnificație pentru bugetul statului și bugetul local : pentru bugetul statului este un principiu de gestiune nefiind obligatoriu, pe când pentru bugetul local este vorba de o obligație juridică.

II. BUGETELE LOCALE

2. 1. Considerații privind autonomia locală

Orice stat modern asigură căile, mijloacele și acțiunile prin care se permite cetățeanului participarea la luarea deciziilor și gestionarea treburilor care privesc colectivitatea și care își desfășoară munca și viața. Autoritățile administrațiilor de stat centrale și locale, alese democratic își împart competențele și responsabilitățile, între ele, pe baza unor principii, consacrate și mereu perfectibile, care converg constant spre autonomia locală a colectivităților teritorial – administrative delimitate în fiecare țară.

Autonomia locală reală nu poate funcționa cu rezultate bune fără asigurarea resurselor financiare necesare autorităților administrative, instituțiilor și serviciilor de interes local. Asemenea resurse trebuie să fie într–o proporție corespunzătoare competențelor și responsabilităților care sunt conferite, prin lege, unităților administrației publice locale. Altfel, toate principiile administrației locale n – ar avea aplicabilitatea despre care se vorbește.

Finanțele publice locale grupează toate procedeele de constituire și întrebuințare a fondurilor bănești de interes local prin intermediul instrumentelor și componentelor sistemului bugetului public național care include și pe cele specifice autorităților locale, instituțiilor și serviciilor de interes local. Cele mai importante instrumente le reprezintă bugetele locale.

Însemnătatea bugetelor unităților administrativ – teritoriale este apreciată mai mult în statele unitare deoarece în aceste state, între bugetul de stat și bugetele locale nu se interpune categoria bugetelor state membre ale federațiilor statale. Situația bugetelor locale rămâne condiționată în toate statele contemporane de concepțiile de conducere și administrație centralizată ori descentralizată și de modul în care sunt aplicate aceste concepții în statele cu regim politic totalitar și dictatorial.

În statele cu regim democrat parlamentar, în ambianța pluralismului politic și al separației puterilor legislativă, executivă și judecătorească, unităților administrativ – teritoriale li se acordă autonomia necesară capacității de acțiune în interes public. Această autonomie este de natură administrativă, condiționată de existența organelor de conducere cu atribuții deliberative alese de către cetățeni, de recunoașterea calității de persoane juridice și de dreptul de a avea buget propriu cu venituri și cheltuieli decise de conducerile lor reprezentative.

Regimul politic democratic parlamentar instaurat în România după 1989 a înlăturat conducerea centralizată și organizarea socialistă a finanțelor locale bazată pe integrarea bugetelor locale în bugetul statului și a instituit un regim juridic modern al bugetelor locale corespunzător conceptelor aplicate în statele europene occidentale. Acest regim a fost consacrat prin dispozițiile referitoare la aceste bugete cuprinse atât în Legea finanțelor publice nr. 72/1996 cât și în Legea administrației publice locale nr. 61/1991.

Din aceste prime reglementări care marchează începutul descentralizării administrative și financiare redau câteva prevederi care au o importanță hotărâtoare :

fiecare comună, oraș, municipiu, sector al municipiului București, respectiv municipiul București întocmește buget propriu în condiții de autonomie;

se prevede autonomia locală ca prim principiu al întregii administrații, statuând competența consiliilor locale, ale comunelor și orașelor ca și a consiliilor județene de a adopta bugetele anuale ale fiecăruia dintre aceste unități administrativ – teritoriale, precum și de a stabili impozitele, taxele, celelalte venituri și eventual împrumuturile necesare executării acestor bugete

Elaborarea și adoptarea bugetelor locale în condițiile de autonomie financiară garantează individualitatea fiecărui buget local în ansamblul bugetelor tuturor comunelor, orașelor și județelor. Această individualitate concordă în faptul că “ în relațiile dintre organele administrației publice locale nu există raporturi de subordonare ”(vezi art. 8 din Legea Administrației publice locale nr. 69/1996) , fiecare consiliu județean, orășenesc sau comunal este autonom având și buget propriu autonom față de celelalte bugete locale, ceea ce înseamnă că nici între bugetele locale nu există relații de subordonare

Dintre competențele autorităților administrației publice locale în domeniul finanțelor publice locale prezint pe scurt :elaborarea și aprobarea în condiții de echilibru bugetar a bugetului local ; stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor locale, precum și a altor venituri ; urmărirea și raportarea execuției bugetelor locale, precum și rectificarea acestora, pe parcursul anului bugetar ;stabilirea și urmărirea modului de prestare a serviciilor publice de interes local ; administrarea eficientă a bunurilor din proprietatea publică și privată a unității administrativ- teritoriale ; contractarea directă de împrumuturi interne și externe, pe termen scurt, mediu și lung și urmărirea achitării la scadentă a obligațiilor ; garantarea de împrumuturi interne și externe pe termen scurt, mediu și lung și urmărirea achitării, la scadentă a obligațiilor de plată ; administrarea fondurilor publice locale pe parcursul execuției bugetare în condiții de eficiență ; stabilirea opțiunilor și a priorităților în aprobarea și în efectuarea cheltuielilor publice locale ; elaborarea, aprobarea, modificarea și urmărirea realizării programelor de dezvoltare în perspectivă a unităților administrativ-teritoriale ca bază a gestionării bugetelor locale.

Evoluția istorică a bugetelor locale din România

Bazele organizării finanțelor locale sunt puse de Legea nr.69 / 1991 privind Administrația Publică Locală, care precizează atribuțiile și resursele unităților administrative. Crearea unei descentralizări administrative pe fondul extinderii autonomiei locale a fost premiza de la care s- a pornit. Aceasta se putea realiza, doar în condițiile existenței unor atribuții și responsabilități ale administrațiilor locale, precum și resursele necesare îndeplinirii acestora.

Începând cu anul 1998 prin introducerea Legii Finanțelor Publice Locale, s-au introdus noi prevederi, atât în ce privește cadrul formal al procedurii bugetare, cât și în ceea ce privește competențele financiare ale unităților administrativ teritoriale. Astfel, bugetele colectivităților locale se vor transforma în bugete pe programe a căror cheltuieli vor fi acoperite pe baza veniturilor proprii. Față de cele prevăzute în Legea nr. 72/ 1996 privind Finanțele Publice s-a acordat o cotă prestabilită din impozitul pe salarii colectat de la salariați din raza unității administrativ teritoriale respective. De asemenea, consiliile locale și județene aveau dreptul să stabilească cote adiționale la unele venituri ale bugetului de stat și bugetelor locale și să beneficieze și de alte sume defalcate din alte venituri ale bugetului de stat în afara impozitului pe salarii.

Legea prevede posibilitatea autorităților administrației publice de a contracta împrumuturi, stabilind care sunt instrumentele datoriei publice locale, condițiile care trebuiesc îndeplinite pentru a contracta un împrumut, precum și limita maximă a serviciului datoriei.

Adaptarea legislației românești la cea din Uniunea Europeană în acest domeniu a fost realizată prin noua Lege privind finanțele publice nr. 500 / 2002 și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 45 / 2003 privind finanțele publice locale.

Noua lege privind finanțele publice prevede principiile și regulile construcției bugetare, responsabilitățile instituțiilor implicate în procesul bugetar, calendarul bugetar, etapele procesului bugetar, regulile potrivit cărora se desfășoară execuția bugetară.

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 45/ 2003 privind finanțele publice locale stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice locale, precum și responsabilitățile autorităților administrației publice implicate în domeniul finanțelor publice locale. Dintre principalele noutăți aduse de această reglementare menționăm :

definirea clară a conceptelor, termenelor și expresiilor utilizate pentru aplicarea unitară și fără interpretări de către toate instituțiile implicate în procesul bugetar precum și introducerea unor concepte noi ca : “ angajament bugetar“ , “ angajament legal “, “ credite de angajament“ , “acțiuni multianuale “, “ lichidarea cheltuielilor“, “ ordonanțarea cheltuielilor“ ;

stabilirea unui calendar pragmatic în cadrul procedurii bugetare, prin stipularea unor termene precise pentru etapele procesului bugetar privite în relația cauzală dintre ele;

conturarea cadrului macroeconomic, transmiterii scrisorii cadru și stabilirea limitelor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și transferuri consolidabile, în vederea elaborării de către ordonatorii de credite a proiectelor de buget ;

delimitarea creditelor destinate unor acțiuni multianuale în credite de angajament și credite bugetare pentru un mai bun control al fondurilor publice și avându-se totodată în vedere compatibilizarea cu regulile bugetului Comunității Europene ;

delimitarea sarcinilor, competențelor și responsabilităților, instituțiilor implicate în procesul bugetar pe baza prevederilor constituționale, urmărindu-se eliminarea interferențelor și paralelismelor din procesul bugetar, precum și stabilirea clară a sarcinilor între puterea executivă și cea legislativă în îndeplinirea obiectivelor administrației publice locale ;

raportarea de către ordonatorii de credite bugetare a angajamentelor legale, urmărindu-se astfel o sporire a responsabilității ordonatorilor de credite în utilizarea fondurilor publice ;

eliminarea veniturilor cu destinație specială ca surse ale bugetelor locale și gestionarea în afara bugetelor a sumelor provenite din taxe speciale, din amortizarea virată de serviciile publice de interes local care desfășoară activități economice, disponibilitățile aferente depozitelor speciale constituite pentru construcții de locuințe, potrivit legii ;

constituirea fondului de risc în afara bugetului local, pentru acoperirea resurselor financiare care decurg din garantarea de către autoritățile administrației publice locale a împrumuturilor contractate de agenții economici și serviciile publice de subordonare locală.

2.2. Veniturile bugetului local

Veniturile bugetelor locale, care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor au fost prevazute de Ordonanța de Urgență Guvernului nr.45/2003 Anexa nrt.1, înlocuită prin Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale.

Conform Ordonanței de urgență nr. 45 / 2003 veniturile care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti și al Consiliului General al Municipiului București sunt :

VENITURI PROPRII

1.Impozit pe profit de la regiile autonome și societăți comerciale de sub autoritatea consiliilor locale

2.Impozite si taxe de la populație:

a/ impozitul pe clădiri de la persoane fizice

b/ taxe asupra mijloacelor de transport deținute de persoane fizice

c/ impozitul pe terenuri de la persoane fizice

d/ alte impozite și taxe de la populație

3.Taxe pentru folosirea terenurilor proprietate de stat;

4.Impozitul pe clădiri și terenuri de la persoane juridice:

a/ impozitul pe clădiri de la persoane juridice

b/ impozitul pe terenuri de la persoane juridice

5.Alte impozite directe :

a/ taxa asupra mijloacelor de transport deținute de persoane juridice

b/ impozitul pe terenul agricol

c/ alte incasări din impozite directe

6.Impozitul pe spectacole;

7.Alte impozite indirecte

a/ taxe și tarife pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare

b/ taxe judiciare de timbru

c/ taxe de timbru pentru activitatea notarială

d/ taxe extrajudiciare de timbru

e/ alte încasări din impozite indirecte

8.Vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor locale

9.Vărsăminte de la instituții publice:

a/ alte venituri privind circulația pe drumurile publice

b/ venituri din încasarea contravalorii lucrarilor de combatere a dăunătorilor și bolilor în sectorul vegetal- servicii publice de protecție a plantelor

c/ veniturile punctelor de insământări artificiale

d/ veniturile circumscripțiilor sanitar- veterinare

e/ contribuția lunară a părinților sau susținătorilor legali pentru întrținerea copiilor în creșe

f/ vărsăminte din disponibilitățile instituțiilor publice și activităților autofinanțate

g/ contribuții datorate de persoanele beneficiare ale serviciilor cantinelor de ajutor social

h/ taxa din activități cadastrale și agricultură

i/ alte venituri de la instituțiile publice

10.Diverse venituri :

a/ venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputații și despăgubiri

b/ venituri din amenzi și alte sancțiuni aplicate, potrivit dispozițiilor legale

c/ restituiri de fonduri din finanțarea bugetară locală a anilor precedenți

d/ impozitul pe venitul din concesionarea bunurilor societăților comerciale sau a companiilor naționale la care statul este acționar majoritar, precum si regiilor autonome

e/ venituri din concesiuni și închirieri

f/ penalități pentru nedepunerea sau depunerea cu întârziere a declarației de impozite și taxe

g/ incasări din valorificarea bunurilor confiscate, potrivit legii

h/ venituri realizate din administrarea sau valorificarea bunurilor fostelor cooperative agricole de producție

i/ venituri din închirierea și concesionarea unor bunuri ale spitalelor

j/ încasări din alte surse

11.Venituri din valorificarea unor bunuri:

a/ venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice

b/ venituri din vânzarea locuințelor construite din fondurile statului

c/ venituri din privatizare

d/ venituri din vânzarea unor bunuri ale spitalelor

e/ venituri din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat

12.Cote defalcate din impozitul pe venit.

SUME DEFALCATE DIN UNELE VENITURI ALE BUGETULUI DE STAT.

sume defalcate din TVA pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului București

sume defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale

sume defalcate din TVA pentru finanțarea programului de dezvoltare a infrastructurii din spațiul rural

SUBVENTII PRIMITE DE LA BUGETUL DE STAT SI DE LA ALTE BUGETE:

subvenții de la bugetul de stat

subventii de la alte administrații

DONATII SI SPONSORIZARI:

donații și sponsorizări

alte transferuri voluntare

Prin Legea nr. 273/ 2006 privind finanțele publice locale, care a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2007 se fac unele modificări în ce privește veniturile care se prevăd în bugetul local :

VENITURI PROPRII

1.Impozit pe profit de la regiile autonome și societățile comerciale de sub autoritatea consiliilor locale

2.Cote defalcate din impozitul pe venit:

a/ cote defalcate din impozitul pe venit

b/ sume alocate de consiliul județean din cotele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale

Alte impozite pe venit, profit și câștiguri din capital:

alte impozite pe venit, profit și câștiguri din capital

Impozite și taxe pe proprietate:

a/ impozit pe clădiri;

b/ impozit pe terenuri;

c/ taxe juridice din timbru , taxe de timbru pentru activitatea notarială și alte taxe de timbru;

d/ alte impozite și taxe pe proprietate.

Alte impozite și taxe generale pe bunuri și servicii:

taxe hoteliere

Taxe pe servicii specifice:

a/ impozit pe spectacole

b/ alte taxe pe servicii specifice

Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor nsau pe desfășurarea de activități

a/ taxe asupra mijloacelor de transport;

b/ taxe și tarife pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare,

c/ alte taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfășurarea de activități

Alte impozite și taxe fiscale:

alte impozite și taxe fiscale

Venituri din proprietate:

a/ vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor locale;

b/ restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți;

c/ venituri din concesiuni și închirieri;

d/ venituri din dividende;

e/ alte venituri din proprietate.

Venituri din dobânzi:

alte venituri din dobânzi

Venituri din prestări servicii și alte activități:

a/ venituri din prestări servicii

b/ contribuția părinților sau suaținătorilor legali pentru întreținerea copiilor în crese;

c/ contribuția persoanelor beneficiare ale cantinelor de ajutor social;

d/ taxe din activități cadastrale și agricultură;

e/ contribuția lunară a părinților pentru întreținerea copiilor în unitățile de protecție socială

f/ venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputații și despăgubiri;

g/ alte venituri din prestări de servicii și alte activități.

Venituri din taxe administrative, eliberări de permise:

a/ taxe extrajudiciare de timbru;

b/ alte venituri din taxe administrative, eliberări de permise.

Amenzi, penalități și confiscări:

a/ venituri din amenzi și alte sancțiuni aplicate potrivit dispozițiilor legale;

b/ penalități pentru nedepunerea sau depunerea cu întârziere a declarației de impozite și taxe;

c/ incasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate și alte sume constatate odată cu confiscarea, potrivit legii;

d/ alte amenzi, penalități și confiscări.

Diverse venituri:

a/ vărsăminte din venituri și / sau disponibilitățile instituțiilor publice;

b/ alte venituri.

Venituri din valorificarea unor bunuri:

a/ venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice;

b/ venituri din vânzarea locuințelor construite din fondurile statului;

c/ venituri din privatizare;

d/ venituri din vânzarea unor bunuri apartinând domeniului privat.

SUME DEFALCATE DIN UNELE VENITURI ALE BUGETULUI DE STAT

DONATII ȘI SPONSORIZĂRI

SUBVENȚII DE LA BUGETUL DE STAT ȘI DE LA ALTE ADMINISTRAȚII

OPERATIUNI FINANCIARE

Veniturile bugetelor locale pot fi actualizate ca urmare a perfecționării legislației fiscale, precum și prin legile bugetare anuale, în concordantă cu programele de creștere a autonomiei financiare a unităților administrativ- teritoriale și de descentralizare a serviciilor publice.

Deoarece lucrarea face referire la analiza bugetului local al municipiului Turda pe perioada 2002- 2006, analiza are la bază clasificarea veniturilor pe structura aprobată de Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr.45/ 2003 cu completările și modificările ulterioare și pe clasificatia bugetară aprobată în legile bugetare anuale .

Sistemul de finanțare pe baza de bugete se realizează prin intermediul veniturilor bugetare ca ansamblu al resurselor bănești ce se colectează în baza prevederilor legale și a hotărârilor consiliilor locale în limita competențelor legale.

Impozitele, taxele și alte venituri ale bugetelor sunt reglementate prin acte normative, acestea putând fi actualizate prin legile bugetare anuale în corelație cu perfecționarea legislației fiscale.

2. 2. 1 Veniturile proprii ale bugetului local

Nivelul și mărimea veniturilor proprii ale autorităților locale poate fi un indicator al autonomiei decizional – financiare a autorităților locale. Dar în realitate singura autoritate care poate hotărî instituirea unor impozite și taxe este parlamentul. Conform acestei autorități, parlamentul sau guvernul poate delega la nivel local perceperea unor taxe, pe care autoritățile să le folosească în scopuri prevăzute de reglementările legale. În asemenea cazuri, autonomia decizional – financiară a autorităților locale este doar aparentă.

Veniturile din impozite și taxe locale

Impozitele și taxele locale constituie venituri proprii ale bugetelor unităților administrativ- teritoriale și se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor înscrise în aceste bugete.

Din categoria impozitelor și taxelor locale fac parte: impozitul pe clădiri; impozitul pe teren; taxa asupra mijloacelor de transport; taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor; taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate; impozitul pe spectacole; taxa hotelieră; taxe speciale; alte taxe locale.

În domeniul impozitelor și taxelor locale au avut loc numeroase modificări legislative care au vizat :

reglementarea nivelului impozitelor și taxelor locale, structura acestora, extinderea domeniului de aplicare, transferul de la bugetul statului către bugetul local a unor impozite și taxe , acordarea de competențe consiliilor locale ;

metodologia stabilirii impozitelor și taxelor locale, modelul formularelor de declarații pentru impozite și taxe locale, termenul de depunere a declarațiilor de către contribuabili, modul de întocmire a declarațiilor, sancțiunile aplicate contribuabililor în caz de nedeclarare a bunurilor impozabile;

controlul modului de stabilire și plată a impozitelor și taxelor locale, drepturile contribuabililor, drepturile și obligațiile organelor de control ale autorităților publice locale, regulile de procedură, prescripția dreptului de a stabili diferențe de impozite și taxe.

Modificările legislative s-au produs în trei etape:

modificări aduse de Legea nr.27/ 1994 privind impozitele și taxele locale. Republicată; Legea nr.147/ 1998 privind impozitul pe spectacole; Legea nr.69/ 1993 privind instituirea taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru agricultură și silvicultură, Ordonanța Guvernului nr. 68/ 1997 privind procedura de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite și taxe. Republicată.

modificări aduse de Ordonanța Guvernului nr.36/ 2002 privind impozitele și taxele locale, aprobată prin Legea nr.522/ 2002;

modificări aduse prin Legea nr.571/ 2003 privind Codul fiscal, Ordonanța Guvernului nr.92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală.

În lucrare, tratarea impozitelor și taxelor locale s-a făcut în baza Codului fiscal aprobat prin Legea nr.571/ 2003 cu completările și modificările ulterioare.

Impozitul pe clădiri

Impozitul pe clădiri este un impozit anual și se datorează de către orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România. Regula este că plătitorul impozitului coincide cu proprietarul clădirii. Sunt și excepții și anume: pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ- teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori folosință, după caz, impozitul pe clădiri reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință după caz .

Impozitul se calculează prin aplicarea unor cote procentuale la o bază de calcul. Cotele sunt diferențiate în funcție de proprietarii clădirilor, persoane fizice sau persoane juridice, iar pentru persoane fizice diferențierea se face și pe mediul urban și mediul rural. Astfel, pentru clădirile persoanelor fizice situate în mediul urban cota de impozitare este de 0,2 % iar pentru clădirile situate în mediul rural cota de impozitare este 0,1 %. Pentru clădirile aparținând persoanelor juridice cota de impozit este stabilită de către consiliile locale și poate fi cuprinsă între 0,5 % și 1 % .

Baza de calcul al impozitului o reprezintă valoarea impozabilă a clădirii, care diferă în funcție de proprietarul clădirii, persoană fizică sau juridică.

A ) Pentru clădirile proprietatea persoanelor fizice baza de impozitare o reprezintă valoarea clădirii determinată pe baza normelor de evaluare pe metru pătrat de suprafață construită, diferențiată în funcție de felul, destinația și locul unde sunt situate, construcțiile anexe sau spații cu alte destinație. Diferențierea lor se face și în funcție de materialele de construcție, gradul de confort determinat de existența unor instalații electrice, încălzire, canalizare, perioada în care au fost construite.

Pentru persoanele care dețin mai multe clădiri utilizate ca locuință care nu sunt închiriate unei alte persoane, impozitul pe clădiri se majorează cu 15 % pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu; cu 50% pentru cea de-a doua clădire în afara celei de la adresa de domiciliu; cu 75% pentru cea de-a treia clădire în afara celei de la adresa de domiciliu și cu 100 % pentru cea de-a patra clădire și următoarele în afara celei de la adresa de domiciliu.

B) Pentru clădirile aparținând persoanelor juridice baza de calcul este valoarea de inventar a clădirii, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii. În cazul unei clădiri a cărei valoare a fost recuperată integral pe cale amortizării, valoarea impozabilă se reduce cu 15 %.Dacă clădirile nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local / Consiliul General al Municipiului București între 5% și 10 %.La determinarea impozitului pe clădiri se au în vedere atât clădirile aflate în funcțiune cât și cele în rezervă sau conservare.

Conform prevederilor legale sunt clădiri pentru care nu se datorează impozit ( art.258 din Codul Fiscal aprobat prin Legea nr. 571/ 2003 ).

Clădirile care au fost dobândite sau construite de o persoană în cursul anului, se impun cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care au fost dobândite. Impozitul se recalculează ca să reflecte perioada din an în care impozitul se aplică acelei persoane . Clădirile demolate, înstrăinate sau distruse în cursul anului se scot de la impozitare cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs una dintre aceste situații. Scăderea de la impunere se acordă numai pentru partea de clădire demolată, înstrăinată sau distrusă.

Impozitul pe teren

Contribuabilii care dețin în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta impozit pe teren. Impozitul este anual și se plătește la bugetul local al unității administrativ- teritoriale în raza căreia este situat terenul. Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ- teritoriale, concesionate, închiriate date în administrare ori în folosință, după caz, impozitul pe teren reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor

Impozitul pe teren se stabilește anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren diferențiat pe categorii de localități, iar în cadrul localităților pe zone. Pentru terenul din intravilanul localităților înregistrat la altă categorie de folosință decât cea de terenuri pentru construcții, impozitul se stabilește diferențiat pe categorii de folosință: teren arabil, pășune, fâneață, vie, livadă, pădure sau alt teren cu vegetație forestieră, teren cu apă, drumuri și căi ferate, teren neproductiv. Drumurile, căile ferate și terenul neproductiv sunt scutite de impozit. La calculul impozitului pentru terenul cu altă destinație se are în vedere și rangul localității, fiind atribuit un coeficient de corecție pentru fiecare rang.

Încadrarea terenurilor pe zone în cadrul localității, se face de către consiliul local în funcție de : caracterul zonei – de locuit sau industrială, poziția terenului față de centrul localității, apropierea sau depărtarea față de căile de comunicație, dotarea cu utilități, precum și alte elemente specifice fiecărei localități.

În cazul unui teren situat în extravilanul localităților, indiferent de rangul localității, categoria de folosință și zona unde este situat, impozitul pe teren este de 10.000 lei pe hectar.

Pentru orice operațiune juridică efectuată de o persoană în cursul unui an, care are ca efect transferul dreptului de proprietate asupra unui teren, persoana încetează a mai datora impozitul pe teren începând cu prima zi a lunii următoare celei în care a fost efectuat transferul dreptului de proprietate asupra terenului. Impozitul pe teren se recalculează pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplică acelei persoane.

Dacă încadrarea terenului în funcție de poziție și categoria de folosință se modifică în cursul unui an , impozitul se modifică începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a intervenit modificarea. În situația în care se modifică rangul unei localități, impozitul pe teren se modifică pentru întregul teren situat în intravilan corespunzător noii încadrări, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a intervenit această modificare.

Taxa asupra mijloacelor de transport

Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat în România datorează o taxă anuală pentru mijlocul de transport.Taxa se plătește la bugetul local al unității administrativ- teritoriale unde persoana își are domiciliul, sediul sau punctul de lucru.

Taxa asupra mijloacelor de transport se calculează în funcție de tipul mijlocului de transport :

pentru mijloacele de transport cu tracțiune mecanică reprezentând autoturisme, autobuze, autocare, microbuze, alte vehicule cu tracțiune mecanică cu masa totală autorizată sub 12 tone, tractoare înmatriculate, motociclete, motorete și scutere în funcție de capacitatea cilindrică a acestora prin înmulțirea fiecărui 500 cmc sau fracțiune din aceasta cu suma corespunzătoare conform art. 263 alin . ( 1 ) din Legea nr.571 din 2003 privind Codul fiscal;

în cazul unui ataș, taxa pe mijlocul de transport este de 50 % din taxa pentru motociclete, motorete și scutere ;

pentru autovehiculele de transport marfă cu masa totală autorizată de peste 12 tone, taxa se stabilește în funcție de sistemul de suspensie – pneumatică sau cu alt sistem de suspensie , numărul de axe și masa vehiculului ;

pentru remorci, semiremorci sau rulote taxa se stabilește în funcție de masa totală și suma stabilită pentru fiecare categorie în parte ;

pentru mijloacele de transport pe apă taxa se stabilește diferențiat pe feluri de mijloace de transport pe apă și suma legal stabilită.

Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost dobândit, iar în cazul înstrăinării, taxa asupra mijlocului de transport încetează să se mai datoreze de acea persoană începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost înstrăinat sau radiat din evidența fiscală.

Taxa asupra mijloacelor de transport nu se aplică pentru cazurile prevăzute în art. 262 din Legea nr.571 din 2003 privind Codul fiscal.

Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și a autorizațiilor

Eliberarea certificatelor, avizelor sau altor autorizații de către compartimentele de specialitate ale autorității administrației publice locale se face după plata taxelor prevăzute pentru fiecare caz în parte.

Certificatele, avizele și autorizațiile în domeniul construcțiilor, eliberate contribuabililor, sunt supuse unor taxe diferențiate, în funcție de suprafață, valoarea lucrărilor, destinația acestora și natura serviciilor prestate. Dintre principalele taxe menționez cele pentru:

eliberarea certificatului de urbanism ;

eliberarea autorizațiilor de construire ;

eliberarea autorizației de foraje sau excavări necesară studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze și petrol, precum și altor exploatări ;

eliberarea autorizației necesare pentru lucrările de organizare de șantier în vederea realizării unei construcții ;

eliberarea autorizației de amenajare de tabere de corturi, căsuțe sau rulote ori campinguri ;

eliberarea autorizației de construire pentru chioșcuri, tonete, cabine, spații de expunere, situate pe căile și spațiile publice, pentru amplasarea corpurilor și a panourilor de afișaj, a firmelor și reclamelor ;

eliberarea autorizației de desființare, totală sau parțială, a unei construcții ;

prelungirea unui certificat de urbanism sau a unei autorizații de construire ;

eliberarea unei autorizații privind lucrările de racorduri și branșamente la rețele publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie și televiziune prin cablu ;

Consiliul local stabilește pentru eliberarea unei autorizații pentru desfășurarea unei activități economice o taxă de până la 100.000 lei în mediul rural și de până la 500.000 lei în mediul urban, pentru eliberarea autorizațiilor sanitare de funcționare de până la 120.000 lei, pentru eliberarea de copii heliografice de pe planuri cadastrale sau de pe alte asemenea planuri o taxă de până la 200.000 lei iar pentru eliberarea certificatelor de producător taxa este de până la 500.000 lei.

Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate

Persoanele care beneficiază de servicii de reclamă și publicitate în România în baza unui contract sau a unui alt fel de înțelegere încheiată cu altă persoană datorează taxa pentru aceste servicii, cu excepția serviciilor de reclamă și publicitate realizate prin mijloacele de informare în masă scrise și audiovizuale.Cota taxei se stabilește de consiliul local, fiind cuprinsă între 1% și 3 %. Taxa se plătește la bugetul local al unității administrativ- teritoriale în raza căreia persoana prestează serviciile de reclamă și publicitate.

Orice persoană care utilizează un panou, afișaj sau structură de afișaj pentru reclamă și publicitate într-un loc public datorează plata taxei anuale către bugetul local în raza căreia este amplasat panoul, afișajul sau structura de afișaj respectivă.

Impozitul pe spectacole

Impozitul pe spectacole se datorează de orice persoană care organizează o manifestare artistică, o competiție sportivă sau altă activitate distractivă în România și se plătește la bugetul local al unității administrativ- teritoriale în raza căreia are loc manifestarea artistică, competiția sportivă sau altă activitate distractivă.

Determinarea impozitului se face diferențiat în funcție de natura activității :

pentru spectacole de teatru , prezentarea unui film la cinematograf, un spectacol de circ sau competiție sportivă sau alte manifestări artistice, impozitul se stabilește prin aplicarea unor cote de impozitare la suma încasată din vânzarea biletelor de intrare și a abonamentelor ;

pentru manifestările artistice sau alte activități distractive care au loc într-o videotecă sau discotecă, impozitul pe spectacole se calculează pe baza suprafeței incintei exprimată în metrii pătrați cu suma stabilită de reglementările legale, ajustată cu un coeficient de corecție corespunzător rangului localității

Taxa hotelieră

Pentru șederea în stațiunile turistice consiliul local poate institui o taxă cuprinsă între 0,5 % și 5% aplicată la tarifele de cazare practicate de unitățile de cazare. Taxa se încasează de către persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea, o dată cu luarea în evidență a persoanelor cazate. Unitatea de cazare are obligația de a vărsa taxa colectată la bugetul local al unității administrativ- teritoriale în raza căreia este situată aceasta.

Taxe speciale, alte taxe locale

Consiliile locale pot adopta taxe speciale pentru funcționarea unor servicii publice locale în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.45 din 2003 privind finanțele publice locale.

Codul fiscal aprobat prin Legea nr. 571 din 2003 prevăd posibilitatea instituirii de către consiliile locale, Consiliul General al Municipiului București sau consiliile județene a unor taxe pentru: utilizarea temporară a locurilor publice, pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice de arhitectură și arheologice, pentru deținerea sau utilizarea echipamentelor și utilajelor destinate obținerii de venituri care folosesc infrastructura publică locală, taxe pentru activitățile cu impact asupra mediului înconjurător.

Taxele de timbru

Taxele de timbru, deși au în majoritate caracterul de impozite directe au fost asimilate în practica bugetară impozitelor indirecte. Ele reprezintă o categorie de venituri care se realizează în mod curent, cu o anumită regularitate la buget, prin plăți ocazionale efectuate de diferite categorii de plătitori.

Taxele de timbru se mai caracterizează prin următoarele :

reprezintă o plată neechivalentă pentru serviciile prestate ;

plătitorul taxei este individualizat numai în momentul în care solicită prestarea unor servicii ;

taxa se datorează numai dacă instituția prestează un serviciu pentru persoanele solicitante ;

unele taxe se datorează numai de persoanele fizice sau numai de persoanele juridice, iar pentru altele sunt plătitori atât persoanele fizice cât și persoanele juridice.

După natura și obiectul lor taxele de timbru se grupează pe mai multe categorii, cele mai importante sunt taxele judiciare de timbru, taxele de timbru pentru activitatea notarială și taxele de timbru extrajudiciare.

Taxele judiciare se plătesc pentru cererile și acțiunile introduse în instanțele judecătorești, sunt stabilite prin lege în mod diferențiat după cum obiectul cererii sau acțiunii este sau nu evaluabil în bani. Determinarea taxelor judiciare de timbru se face de instanța de judecată și se plătesc anticipat în numerar sau prin virament în contul bugetului local . Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii sau acțiunii ori dacă, în cursul procesului apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

Taxele de timbru pentru activitatea notarială asigură persoanelor fizice și juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum și exercițiul drepturilor și ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea. Activitatea notarială se realizează de către notarii publici prin acte notariale și consultații juridice notariale.

Taxele de timbru se datorează de persoanele fizice și de persoanele juridice care solicită îndeplinirea actelor și a serviciilor notariale. În funcție de natura actelor întocmite și a serviciilor prestate, taxele de timbru sunt stabilite în cote procentuale regresive, în cote procentuale proporționale și în sume fixe.

Taxele extrajudiciare de timbru se datorează pentru eliberarea certificatelor de orice fel, eliberarea sau preschimbarea actelor de identitate, eliberarea permiselor de vânătoare și de pescuit, examinarea conducătorilor de autovehicule în vederea obținerii permisului de conducere, înmatricularea autovehiculelor și a remorcilor, precum și alte servicii prestate. Taxele extrajudiciare de timbru sunt stabilite în sume fixe pe tipuri de servicii prestate și se datorează bugetelor locale. Plătitorii sunt persoanele fizice și persoanele juridice solicitanți ai serviciilor supuse acestor taxe. Taxele se plătesc anticipat prestării serviciilor.

Venituri din chirii și concesiuni

Odată cu reglementarea proprietății publice și private a statului și a unităților administrativ teritoriale asupra bunurilor s-a reglementat și problema închirierii sau concesionării acestora. Conform prevederilor Legii nr.213 din 1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, art.14 “Închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităților administrativ – teritoriale se aprobă, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, iar contractul de închiriere va cuprinde clauze de natură să asigure exploatarea bunului închiriat, potrivit specificului acestuia „; conform art.16 al aceleiași reglementări „ Sumele încasate din închirierea sau din concesionarea bunurilor proprietate publică se fac, după caz, venit la bugetul de stat sau la bugetele locale”.

Venituri din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat

Bunurile ce constituie patrimoniul privat al unității administrativ teritoriale pot fi vândute. Conform prevederilor Legii nr. 215 din 2001 privind administrația publică locală, art.125 alin.( 1 ), consiliile locale și consiliile județene «  hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau județean, în condițiile legii ».

Impozitul pe profit și vărsminte din profitul net al regiilor autonome

Regiile autonome de subordonare locală au obligația de a achita la bugetul local impozitul pe profit și 50 % din profitul net rămas după constituirea fondului de participare la profit și a fondului pentru dezvoltare.

2.2.2. Cote si sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat

Veniturile din alocații bugetare reprezintă materializarea principiului corect, conform căreia într-un stat există doar o singură putere conducătoare. Din punct de vedere funcțional, alocațiile bugetare ale autorităților locale sunt un instrument de echilibrare, la dispoziția guvernământului central, a bunăstării sociale dintre regiuni.

Cotele defalcate din impozitul pe venit

Cotele defalcate din impozitul pe venit reprezintă sume alocate la nivelul fiecărei unități administrativ teritoriale din impozitul pe venit încasat de către stat. Sumele se alocă lunar, în termen de 5 zile lucrătoare de la finele lunii precedente în care s-a încasat acest impozit astfel :

o cotă de 36 % la bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, pe teritoriul cărora își desfășoară activitatea plătitorii de impozite ;

cotă de 10 % la bugetul propriu al județului ;

17 % într–un cont distinct, deschis pe seama consiliului județean pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și județului.

Pentru municipiul București cota de 63 % din impozitul pe venit se repartizează astfel :

18 % la bugetele locale ale sectoarelor municipiului București ;

36,5 % la bugetul propriu al municipiului București ;

8,5 % într-un cont distinct, deschis pe seama Consiliului General al Municipiului București pentru echilibrarea bugetelor locale ale sectoarelor și municipiului București.

Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat

Pentru finanțarea unor cheltuieli publice ca urmare a trecerii unor activități în competența autorităților publice locale, precum și pentru echilibrarea bugetelor locale ale unităților administrativ – teritoriale , prin legea bugetului de stat se aprobă sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pe ansamblul județului, respectiv al municipiului București. Sumele repartizate pentru echilibrarea bugetelor locale vor fi repartizate în funcție de următoarele criterii :

capacitatea financiară calculată în funcție de impozitul pe venit încasat pe locuitor, în proporție de 70 % din sumele defalcate;

suprafața județului, în proporție de 30 %.

Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, aprobate anual prin legea bugetului de stat, și din cota de 17 % impozit pe venit, o cotă de 25 % se alocă bugetului propriu al județului, iar diferența se repartizează pe comune, orașe și municipii prin hotărâre a consiliului județean, în funcție de următoarele criterii :

capacitatea financiară calculată în baza impozitului pe venit încasat pe locuitor, în proporție de 30 % ;

suprafața unității administrativ – teritoriale, în proporție de 30 % ;

populația unității administrativ – teritoriale, în proporție de 25 % ;

alte criterii stabilite prin hotărâre a consiliului județean, în proporție de 15 %, care să asigure cu prioritate susținerea programelor cu finanțare externă, care necesită cofinanțare locală.

Pentru municipiul București, din cota de 8,5% repartizată din impozitul pe venit se alocă o cotă de 25 % pentru bugetul propriu al municipiului București, iar diferența se repartizează pe sectoarele municipiului București, prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului București, după consultarea primarilor de sector și cu asistența tehnică de specialitate a direcției generale a finanțelor publice.

Sume defalcate din T.V.A

Prin legea anuală a bugetului de stat se repartizează sume către bugetele locale pentru anumite destinații :

sume defalcate din T.V.A pentru subvenționarea energiei termice;

sume defalcate din T.V.A pentru instituțiile de învățământ preuniversitar de stat, creșe și centre județene și locale de consultanță agricole ;

sume defalcate din T.V.A pentru retehnologizarea, modernizarea și dezvoltarea sistemelor de producere și distribuție a energiei termice.

Transferuri consolidabile

Transferurile de la bugetul de stat către bugetele locale se acordă pentru investiții finanțate din împrumuturi externe la a căror realizare contribuie și Guvernul, potrivit legii, și se aprobă anual, în poziție globală, prin legea bugetului de stat.

Din bugetul de stat, prin bugetele unor ordonatori principali de credite ai acestuia, precum și din alte bugete se pot acorda transferuri către bugetele locale pentru finanțarea unor programe de dezvoltare sau sociale, de interes național, județean sau local.

2.2.3 . Împrumuturi

Veniturile din împrumuturi apar după doi ani de la apariția autorităților locale constituite în mod legal- constituțional și cuprind în principiu emisiuni de obligațiuni cu garanție statală și împrumuturi. Ambele categorii de venituri apar într-un singur capitol bugetar, nefăcându-se diferențierea între ele, prima fiind împrumut public, cea dea doua împrumut bancar clasic.

2.4. CHELTUIELILE BUGETULUI LOCAL

2.4.1. Clasificarea cheltuielilor bugetului local

Cheltuielile publice apar în cea de-a doua fază a funcției de repartiție a finanțelor publice, respectiv cea a repartizării resurselor financiare publice pe diferite destinații și reflectă utilizarea efectivă a resurselor pentru realizarea obiectivelor (necesitățile publice de bunuri și servicii considerate prioritare pentru perioada curentă) cuprinse în programele guvernamentale și locale privind activitatea sociala și de alta natura desfășurată de acestea.

Cheltuielile publice sunt plăți efectuate din resurse mobilizate pe diferite căi, pentru achiziția de bunuri sau prestări de servicii necesare pentru îndeplinirea diferitelor obiective: servicii publice generale, acțiuni social-culturale, acțiuni economice.

Cheltuielile publice cuprind:

a. cheltuieli efectuate de administrațiile publice centrale din fonduri bugetare, extrabugetare și fonduri speciale;

b. cheltuieli efectuate de administrațiile publice locale din fonduri bugetare și extrabugetare.

Clasificarea cheltuielilor publice poate fi făcută utilizând mai multe criterii:

administrativ;

funcțional;

economic.

Clasificarea administrativă are la bază criteriul instituțiilor prin care se efectuează cheltuielile publice: ministere, agenții guvernamentale, instituții publice autonome, unități administrativ-teritoriale. Gruparea cheltuielilor pe criterii administrative este utilă deoarece alocațiile bugetare se stabilesc pe beneficiari: ministere și alte instituții centrale, județene, municipii, orașe, comune.

Clasificația funcțională folosește drept criteriu destinația cheltuielilor, adică domeniile, ramurile, și sectoarele spre care sunt dirijate resursele financiare publice și alte destinații ale cheltuielilor legate de efectuarea unor transferuri între diferite nivele ale administrațiilor publice, plata dobânzilor și datoria publică sau constituirea de rezerve la dispoziția autorității executive. Ele reflectă obiectivele politicii financiare a statului. Permite evaluarea modului de alocare a fondurilor publice pentru unele activități sau obiective care definesc necesitățile publice.

În bugetul de stat structura funcțională a cheltuielilor este:

Partea I : Servicii publice generale;

Partea II : Apărare, ordine publică și siguranță națională;

Partea III : Cheltuieli social culturale ;

Partea IV : Servicii și dezvoltare publică, locuințe, mediu si ape;

Partea V : Acțiuni economice;

Partea VI : Alte acțiuni în care este cuprinsă și cercetarea științifică;

Partea VII : Transferuri din bugetul de stat;

Partea VIII : Împrumuturi acordate;

Partea IX : Plăți de dobânzi și alte cheltuieli aferente datoriei publice;

Partea X : Rambursări de împrumuturi;

Partea XI : Fondul de rezervă;

Partea XII : Excedent, deficit.

Cheltuielile unităților administrativ-teritoriale care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor sunt cele cuprinse în Anexa 2 la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.45/2003 privind finanțele publice locale și cuprind:

1. Autorități executive;

2. Învățământ;

3. Sănătate;

4. Cultura, religie și acțiuni privind activitatea sportivă și de tineret;

5. Asistență socială, alocații, pensii, ajutoare și îndemnizații;

6. Servicii și dezvoltare publică și locuințe;

7. Agricultura și silvicultura;

8. Transporturi și comunicații;

9. Alte acțiuni economice;

10. Alte acțiuni;

11. Fond pentru garantarea împrumuturilor externe, dobânzilor și comisioanelor aferente;

12. Transferuri către alte bugete;

13. Dobânzi aferente datoriei publice și alte cheltuieli;

14. Plăți de dobânzi;

15. Rambursări împrumuturi acordate;

16. Fondul de rezervă bugetară.

Lista cheltuielilor care se prevăd în bugetele locale se poate dezvolta pe măsura descentralizării unor servicii publice centrale trecute în subordinea autorităților publice locale.

Conform Legii nr. 273/ 2006 privind finanțele publice locale , care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, cheltuielile care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului București și al municipiului București sunt următoarele :

Autorități publice și acțiuni externe

– autorități executive

Alte servicii publice generale :

a/ fondul de rezervă bugetară la dispoziția autorităților administrației publice locale ;

b/ fondul de garantare a împrumuturilor externe, contractate/ garantate de stat ;

c/ fondul de garantare a împrumuturilor externe, contractate/ garantate de autoritățile administrației publice locale ;

d/ servicii publice comunitare de evidența a persoanelor ;

e/ alte servicii publice generale.

Dobânzi

Tranferuri cu caracter general între diferite niveluri administrației

transferuri din bugetele locale pentru instituțiile de asistență socială pentru persoanele cu handicap

5.Apărare

apărare națională( centre militare)

6.Ordine publică și siguranță națională

a/ poliție comunitară ;

b/ protecție civilă și protecția contra incediilor

Invățământ :

a/ învățământ preșcolar și primar

b/ învătîmânt secundar

c/ învățământ postliceal

d/ învățământ special

e/ servicii auxiliare pentru educație

f/ alte cheltuieli n domeniul învățământului

Sănătate

a/ servicii medicale n unitățile sanitare cu paturi : spitale generale

b/ alte cheltuieli în domeniul sănătății : alte instituții și acțiuni sanitare

Cultură, recreere și religie

a/ servicii culturale :

biblioteci publice comunale, orăsenețti, municipale

muzee

instituții publice de spectacole și concerte

școli populare de arte și meserii

case de cultură

cămine culturale

centre pentru conservarea si promovarea culturii tradiționale

consolidarea și restaurarea monumentelor istorice

alte servicii culturale

b/ servicii recreative și sportive

sport

tineret

întreținere grădini publice, parcuri, zone verzi, baze sportive și de agrement

c/ servicii religioase

d/ alte servicii în domeniul culturii, recreerii și religiei

Asigurări și asistență socială :

a/ asistență socială în caz de boli și invalidități

b/ asistență socială pentru familie și copii

c/ ajutoare pentru locuințe

d/ creșe

e/ prevenirea excluderii sociale : ajutor social ; cantine de ajutor social ;

f/ alte cheltuieli n domeniul asigurării și asistenței sociale

Locuințe, servicii și dezvoltare publică

a/ locuințe

b/ alimentare cu apă și amenajări hidrotehnice

c/ iluminat public și electrificări rurale

d/ alimentarea cu gaze naturale în localități

e/ alte servicii în domeniul locuințelor, serviciilor și dezvoltării comunale

Protecția mediului

a/ salubritate și gestionarea deșeurilor

b/ canalizare și tratarea apelor reziduale

Acțiuni generale economice, comerciale și de muncă

a/ acțiuni generale economice și comerciale

Combustibil și energie

a/ energie termică

b/ alti combustibili

c/ alte cheltuieli privind combustibilii și energia

Agricultura, silvicultura, piscicultura și vânătoarea

Transporturi

a/ transport rutier : drumuri, poduri,transport n comun, străzi

b/ alte cheltuieli n domeniul transporturilor

Alte acțiuni economice

a/ Fondul Român de Dezvoltare Sociala

b/ zone libere

c/ turism

d/ proiecte de dezvoltare multifuncțională

e/ alte acțiuni economice.

Clasificația economică clasifică cheltuielile după natura și efectul lor. În cadrul acesteia se folosesc doua criterii de grupare: primul conform căruia cheltuielile se împart în cheltuieli curente ( de funcționare ) și cheltuieli de capital ( cu caracter de investiție ) și al doilea conform căruia cheltuielile se împart în cheltuieli ale serviciilor publice și administrative și cheltuieli de transfer ( de redistribuire ).

2.4.2. Executia cheltuielilor bugetului local

În procesul execuției bugetare cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze : angajament, lichidare, ordonanțare, plată.

Angajarea cheltuielilor

Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și potrivit destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice și cu respectarea dispozițiilor legale.

Angajarea oricărei cheltuieli din fonduri publice îmbracă două forme de angajamente:

Angajamentul legal – fază în procesul execuției bugetare reprezentând orice act juridic din care rezultă sau ar putea rezulta o obligație pe seama fondurilor publice.

Angajamentul legal trebuie să se prezinte sub formă scrisă și să fie semnat de ordonatorul de credite. Angajamentul legal ia forma unui contract de achiziție publică, comanda, convenție, contract de muncă, acte de control, acord de împrumut etc.

In toate actele juridice prin care se contractează o datorie a statului rezultata din contractarea unor împrumuturi interne sau externe sau o datorie rezultată dintr-un contract, comandă etc. trebuie să se facă mențiuni cu privire la instituția care are prevăzute în buget creditele aferente angajamentului respectiv și subdiviziunea bugetară la care sunt prevăzute acestea și de la care urmează sa se facă plata. Sarcina înscrierii datelor respective revine compartimentelor de specialitate care elaborează proiectele angajamentelor legale.

Inainte de a angaja și a utiliza creditele bugetare, respectiv înainte de a lua orice măsură care ar produce o cheltuială, ordonatorii de credite trebuie să se asigure că măsura luată respectă principiile unei bune gestiuni financiare, ale unui management financiar sănătos, în special ale economiei și eficienței cheltuielilor.

În acest scop utilizarea creditelor bugetare trebuie să fie precedată de o evaluare care să asigure faptul că rezultatele obținute sunt corespunzătoare resurselor utilizate.

Proiectele angajamentelor legale reprezintă decizii de principiu luate de ordonatorii de credite, care implică o obligație de efectuare a unei cheltuieli față de terțe persoane.

Aceste proiecte de angajamente legale nu pot fi aprobate de către ordonatorul de credite decât dacă au primit în prealabil viza de control financiar preventiv în condițiile legii.

Angajarea și ordonanțarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza prealabilă de control financiar preventiv propriu, potrivit dispozițiilor legale.

La instituțiile publice la care operațiunile sunt supuse controlului financiar preventiv delegat angajarea și ordonanțarea cheltuielilor se efectuează și cu viza prealabilă a controlorului delegat, conform legislației în vigoare.

Angajarea cheltuielilor se efectuează în tot cursul exercițiului bugetar, astfel încât să existe certitudinea că bunurile și serviciile care fac obiectul angajamentelor vor fi livrate, respectiv prestate, și se vor plăti în exercițiul bugetar respectiv.

Ordonatorii de credite nu pot angaja cheltuieli într-o perioadă în care se știe că bunul, lucrarea sau serviciul nu va putea fi executat, recepționat și plătit pâna la data de 31 decembrie a exercițiului bugetar curent, respectiv ultima zi de plată prevăzută în Programul calendaristic pentru derularea principalelor operațiuni de încheiere a exercițiului bugetar, cu excepția acțiunilor multianuale.

In situația în care, din motive obiective, angajamentele legale de cheltuieli nu pot fi plătite pâna la finele anului, acestea se vor plăti din creditele bugetare ale exercitiului bugetar următor.

Ordonatorilor de credite li se interzice să ia cu bună știință măsuri care au ca obiect angajarea de cheltuieli peste sumele aprobate în buget, la partea de cheltuieli, cu excepția angajamentelor multianuale efectuate in condițiile legii.

Ordonatorii de credite nu pot încheia nici un angajament legal cu terțe persoane fără viza de control financiar preventiv decât în condițiile autorizate de lege.

După semnarea angajamentului legal de către ordonatorul de credite acesta se transmite compartimentului de contabilitate pentru înregistrare în evidența cheltuielilor angajate.

Angajamentul bugetar :

– orice act prin care o autoritate competentă, potrivit legii, afecteaza fonduri publice unor anumite destinații, în limita creditelor bugetare aprobate.

In aplicarea principiului anualitătii, potrivit căruia „plătile efectuate în cursul unui an bugetar în contul unui buget aparțin exercițiului corespunzător de execuție a bugetului respectiv”, și a prevederilor legale, potrivit carora pentru a efectua o plată este obligatorie parcurgerea prealabilă a celor trei faze, respectiv angajarea, lichidarea, ordonanțarea, se impune punerea în rezervă a creditelor bugetare angajate, astfel încat toate angajamentele legale încheiate în cursul unui exercițiu bugetar sau in exercițiile precedente de ordonatorul de credite sau de alte persoane împuternicite să poată fi plătite în cursul exercițiului bugetar respectiv, în limita creditelor bugetare aprobate.

In vederea respectării acestei cerințe, angajamentul bugetar prin care au fost rezervate fonduri publice unei anumite destinații, în limita creditelor bugetare aprobate, precedă angajamentul legal.

Este interzis ordonatorilor de credite aprobarea unor angajamente legale fară asigurarea că au fost rezervate și fondurile publice necesare plătii acestora în exercițiul bugetar, cu excepția acțiunilor multianuale.

Valoarea angajamentelor legale nu poate depăși valoarea angajamentelor bugetare și, respectiv, a creditelor bugetare aprobate, cu excepția angajamentelor legale aferente acțiunilor multianuale care nu pot depăși creditele de angajament aprobate în buget.

Angajarea cheltuielilor trebuie să se facă întotdeauna în limita disponibilului de credite bugetare și, respectiv, în limita disponibilului de credite de angajament pentru acțiuni multianuale.

In scopul garantării acestei reguli, angajamentele legale, respectiv toate actele prin care statul sau unitațile administrativ-teritoriale contractează o datorie față de terții creditori, sunt precedate de angajamente bugetare, respectiv de rezervarea creditelor necesare plății angajamentelor legale.

Angajamentele bugetare pot fi:

angajamente bugetare individuale;

angajamente bugetare globale.

Angajamentul bugetar individual este un angajament specific unei anumite operațiuni noi care urmeaza să se efectueze.

Angajamentul bugetar individual se prezintă la viza persoanei împuternicite să exercite controlul financiar preventiv în același timp cu proiectul angajamentului legal individual.

Pentru cheltuieli curente de natură administrativă, ce se efectuează în mod repetat pe parcursul aceluiași exercițiu bugetar, se pot întocmi propuneri de angajamente legale provizorii, materializate în bugete previzionale, care se înaintează pentru viză de control financiar preventiv împreună cu angajamentele bugetare globale.

Angajamentul bugetar global este un angajament bugetar aferent angajamentului legal provizoriu care privește cheltuielile curente de funcționare de natură administrativă, cum ar fi:

cheltuieli de deplasare;

cheltuieli de protocol;

cheltuieli de întreținere și gospodăriere (incălzit, iluminat, apa, canal, salubritate, poșta, telefon, radio, furnituri de birou etc.);

cheltuieli cu asigurările;

cheltuieli cu chiriile;

cheltuieli cu abonamentele la reviste, buletine lunare etc.

Lichidarea cheltuielilor

Este faza în procesul execuției bugetare în care se verifică existența angajamentelor, se determină sau se verifică realitatea sumei datorate, se verifică condițiile de exigibilitate ale angajamentului legal pe baza documentelor justificative care să ateste operațiunile respective.

Verificarea existenței obligației de plată se realizează prin verificarea documentelor justificative din care să rezulte pretenția creditorului, precum și realitatea „serviciului efectuat” (bunurile au fost livrate, lucrările executate și serviciile prestate sau, după caz, existența unui titlu care să justifice plata: titlu executoriu, acord de împrumut, acord de grant etc.).

Salariile și indemnizațiile vor fi lichidate în baza statelor de plată colective, întocmite de compartimentul de specialitate, cu excepția cazurilor în care este necesară lichidarea individuală.

Documentele care atestă bunurile livrate, lucrările executate și serviciile prestate sunt Factura fiscală sau Factura cuprinse în „Catalogul formularelor tipizate, comune pe economie, cu regim special de tipărire, înseriere și numerotare, privind activitatea financiară și contabilă”.

Determinarea sau verificarea existenței sumei datorate creditorului se efectuează de către persoana împuternicită de ordonatorul de credite, pe baza datelor înscrise în factură și a documentelor întocmite de comisia de recepție constituită potrivit legii (Proces-verbal de recepție, în cazul mijloacelor fixe, Nota de recepție și constatare de diferențe, în cazul bunurilor materiale, altele decât mijloacele fixe).

Documentele care atestă bunurile livrate, lucrările executate și serviciile prestate sau din care reies obligații de plată certe se vizează pentru „Bun de plată” de ordonatorul de credite sau de persoana delegată cu aceste atribuții, prin care se confirmă că:

bunurile furnizate au fost recepționate, cu specificarea datei și a locului primirii;

lucrările au fost executate și serviciile prestate;

bunurile furnizate au fost înregistrate în gestiune și în contabilitate, cu specificarea gestiunii și a notei contabile de înregistrare;

condițiile cu privire la legalitatea efectuării rambursărilor de rate sau a plăților de dobânzi la credite ori împrumuturi contractate/garantate sunt îndeplinite;

alte condiții prevăzute de lege sunt îndeplinite.

Prin acordarea semnăturii și mențiunii „Bun de plată” pe factură, se atestă că serviciul a fost efectuat corespunzător de către furnizor și că toate pozițiile din factură au fost verificate.

Condițiile de exigibilitate a obligației se verifică pe baza datelor cuprinse în angajamentele legale, care trebuie să cuprindă și date cu privire la termenele de plată a obligației.

Persoana împuternicită să efectueze lichidarea cheltuielilor verifică personal documentele justificative și confirmă pe propria răspundere că această verificare a fost realizată.

Documentele care atestă parcurgerea fazei de lichidare a cheltuielilor stau la baza înregistrării în contabilitatea patrimonială a instituției publice pentru reflectarea serviciului efectuat și a obligației de plată față de terții creditori.

Ordonanțarea cheltuielilor

Este faza în procesul execuției bugetare în care se confirmă că livrările de bunuri au fost efectuate sau alte creanțe au fost verificate și că plata poate fi realizată. Persoana desemnată de ordonatorul de credite confirmă că există o obligație certă și o sumă datorată, exigibilă la o anumită dată, și în acest caz ordonatorul de credite bugetare poate emite „Ordonanțarea de plată” pentru efectuarea plății.

Ordonanțarea de plată este documentul intern prin care ordonatorul de credite dă dispoziție conducătorului compartimentului financiar (financiar-contabil) să întocmească instrumentele de plată a cheltuielilor.

Ordonanțarea de plată trebuie să conțină date cu privire la:

exercițiul bugetar în care se înregistrează plata;

subdiviziunea bugetară la care se înregistrează plata;

suma de plată (în cifre și litere) exprimată în monedă națională sau în monedă străină, după caz;- datele de identificare a beneficiarului plății;

natura cheltuielilor;

modalitatea de plată.

Ordonanțarea de plată este datată și semnată de ordonatorul de credite sau de persoana delegată cu aceste atribuții.

Ordonanțarea de plată va fi însoțită de documentele justificative în original și va purta viza persoanelor autorizate din compartimentele de specialitate, care să confirme corectitudinea sumelor de plată, livrarea și recepționarea bunurilor, executarea lucrărilor și prestarea serviciilor, existența unui alt titlu care să justifice plata, precum și, după caz, înregistrarea bunurilor în gestiunea instituției și în contabilitatea acesteia.

Facturile în original sau alte documente întocmite în vederea plății cheltuielilor vor purta obligatoriu numărul, data notei contabile și semnătura persoanei care a înregistrat în contabilitate lichidarea cheltuielilor.

În cazuri excepționale, când nu este posibilă prezentarea documentelor justificative în original, vor fi acceptate și copii ale documentelor justificative, certificate pentru conformitatea cu originalul de către ordonatorul de credite sau de persoana delegată cu aceste atribuții.

În situația în care, în conformitate cu prevederile contractuale, urmează să se efectueze plata în rate a bunurilor livrate, lucrărilor executate și a serviciilor prestate, se vor avea în vedere următoarele:

prima ordonanțare de plată va fi însoțită de documentele justificative care dovedesc obligația către creditor pentru plata ratei respective;

ordonanțările de plată ulterioare vor face referire la documentele justificative deja transmise conducătorului compartimentului financiar (financiar-contabil).

La emiterea ordonanțării de plată finale ordonatorul de credite confirmă că operațiunea s-a finalizat.

Înainte de a fi transmisă compartimentului financiar (financiar-contabil) pentru plată ordonanțarea de plată se transmite pentru avizare persoanei împuternicite să exercite controlul financiar preventiv.

Scopul acestei avizări este de a stabili că:

ordonanțarea de plată a fost emisă corect;

ordonanțarea de plată corespunde cu cheltuielile angajate și suma respectivă este exactă;

cheltuiala este înscrisă la subdiviziunea corespunzătoare din bugetul aprobat;

există credite bugetare disponibile;

documentele justificative sunt în conformitate cu reglementările în vigoare;

numele și datele de identificare ale creditorului sunt corecte.

Nici o ordonanțare de plată nu poate fi prezentată spre semnare ordonatorului de credite decât după ce persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv a acordat viza.

Persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv se asigură că ordonanțările supuse vizei se referă la angajamente de cheltuieli deja vizate și că sunt îndeplinite condițiile de lichidare a angajamentelor.

Ordonanțările de plată nevizate de persoana împuternicită să exercite control financiar preventiv sunt nule și fără valoare pentru conducătorul compartimentului financiar (financiar-contabil) care urmează să facă plata, dacă nu sunt autorizate în condițiile prevăzute de lege.

După aprobare ordonanțarea de plată împreună cu toate documentele justificative în original se înaintează conducătorului compartimentului financiar (financiar-contabil) pentru plată.

Primele trei faze ale procesului execuției bugetare a cheltuielilor se realizează în cadrul instituției publice, răspunderea pentru angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor revenindu-i ordonatorului de credite bugetare sau persoanelor împuternicite să exercite această calitate prin delegare, potrivit legii.

Plata cheltuielilor

Plata cheltuielilor este faza finală a execuției bugetare prin care instituția publică este eliberată de obligațiile sale față de terții-creditori.

Plata cheltuielilor se efectuează de persoanele autorizate care, potrivit legii, poartă denumirea generică de contabil, în limita creditelor bugetare și destinațiilor aprobate în condițiile dispozițiilor legale, prin unitățile de trezorerie și contabilitate publică la care își au conturile deschise, cu excepția plăților în valută, care se efectuează prin bănci, sau a altor plăți prevăzute de lege să se efectueze prin bănci.

Plata cheltuielilor este asigurată de șeful compartimentului financiar (financiar-contabil) în limita creditelor bugetare deschise și neutilizate sau a disponibilităților aflate în conturi, după caz.

În cazul instituțiilor publice care nu au în structura lor un compartiment financiar sau financiar-contabil, plata cheltuielilor se va efectua de către persoana desemnată de ordonatorul de credite să îndeplinească această atribuție în cadrul instituției publice.

Instrumentele de plată utilizate de instituțiile publice, respectiv cecul de numerar și ordinul de plată pentru trezoreria statului (OPHT), se semnează de două persoane autorizate în acest sens, dintre care prima semnătură este cea a conducătorului compartimentului financiar (financiar-contabil), iar a doua, a persoanei cu atribuții în efectuarea plății.

Plata se efectuează de conducătorul compartimentului financiar (financiar-contabil) numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

cheltuielile care urmează să fie plătite au fost angajate, lichidate și ordonanțate;

există credite bugetare deschise/repartizate sau disponibilități în conturi de disponibil;

subdiviziunea bugetului aprobat de la care se efectuează plata este cea corectă și corespunde naturii cheltuielilor respective;

există toate documentele justificative care să justifice plata;

semnăturile de pe documentele justificative aparțin ordonatorului de credite sau persoanelor desemnate de acesta să exercite atribuții ce decurg din procesul executării cheltuielilor bugetare, potrivit legii;

beneficiarul sumelor este cel îndreptățit potrivit documentelor care atestă serviciul efectuat;

suma datorată beneficiarului este corectă;

documentele de angajare și ordonanțare au primit viza de control financiar preventiv;

documentele sunt întocmite cu toate datele cerute de formular;

alte condiții prevăzute de lege.

Nu se poate efectua plata:

în cazul în care nu există credite bugetare deschise și/sau repartizate ori disponibilitățile sunt insuficiente;

când nu există confirmarea serviciului efectuat și documentele nu sunt vizate pentru „Bun de plată”;

când beneficiarul nu este cel față de care instituția are obligații;

când nu există viza de control financiar preventiv pe ordonanțarea de plată și nici autorizarea prevăzută de lege.

În cazul constatării unei erori în legătură cu plata ce urmează să fie efectuată, conducătorul compartimentului financiar (financiar-contabil) suspendă plata.

Motivele deciziei de suspendare a plății se prezintă într-o declarație scrisă care se trimite ordonatorului de credite și, spre informare, persoanei împuternicite să exercite controlul financiar preventiv.

Ordonatorul de credite poate solicita în scris și pe propria răspundere efectuarea plăților.

În vederea efectuării cheltuielilor, instituțiile publice au obligația de a prezenta unităților de trezorerie și contabilitate publică la care au conturile deschise bugetul de venituri și cheltuieli aprobat și repartizat pe trimestre, pe modelele elaborate de Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru efectuarea cheltuielilor de capital instituțiile publice vor prezenta unităților de trezorerie și contabilitate publică și programul de investiții aprobat în condițiile legii.

Creditele bugetare aprobate în buget vor putea fi utilizate la cererea ordonatorilor de credite numai după deschiderea de credite de către ordonatorii principali de credite, repartizarea creditelor bugetare pentru bugetul propriu și pentru ordonatorii de credite secundari sau terțiari, după caz, și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.

Deschiderea conturilor de cheltuieli și de disponibilități de către instituțiile publice se efectuează potrivit normelor privind organizarea și funcționarea trezoreriilor statului.

Dreptul de administrare și dispoziție asupra conturilor de cheltuieli bugetare sau de disponibil, deschise la unitățile de trezorerie și contabilitate publică și bănci, se va exercita în mod exclusiv de către instituțiile publice pe seama cărora au fost deschise, prin persoanele special împuternicite în acest sens, după comunicarea către trezorerie sau bancă a împuternicirilor și a fișelor cu specimenele de semnături ale persoanelor abilitate să efectueze plata, împreună cu amprenta ștampilei.

Principiul separării atribuțiilor

Execuția bugetară se bazează pe principiul separării atribuțiilor persoanelor care au calitatea de ordonator de credite de atribuțiile persoanelor care au calitatea de contabil sau gestionar.

Operațiunile specifice angajării, lichidării și ordonanțării cheltuielilor sunt în competența ordonatorilor de credite și se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale instituției publice. Plata cheltuielilor este asigurată de șeful compartimentului financiar – contabil în limita fondurilor disponibile.

III. ANALIZA BUGETULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI TURDA ÎN PERIOADA 2002 – 2007

Date informative privind municipiul Turda

Pentru o mai bună înțelegere a studiului privind bugetul local al municipiului Turda, consider că este necesară o scurtă prezentare a datelor care influențează modul de realizare a veniturilor si angajare a cheltuielilor.

DATE PRIVIND LOCALITATEA:

Municipiul Turda are o populație de 55.000 locuitori și ocupă o suprafață de 91,6 km.;

Numărul de salariați din instituțiile bugetare și agenți economici este redus, numărul șomerilor aflați în evidență la AJOFM era de 3490, din care șomeri indemnizați 1577 iar șomeri neândemnizați 1913. Rata șomajului înregistrată la aceeași dată era de 21,6%.Numărul pensionarilor aflați în plată la data de 31.12.2002 era de 15.050 persoane;

deși înainte de 1989 Turda era un oraș industrial, majoritatea marilor unități productive si-au diminuat activitatea sau sunt în lichidare; prin Hotărârea Guvernului nr.511/2003 municipiul Turda este declarat zonă defavorizată pe o perioadă de 3 ani;

în domeniul financiar-bancar funcționează 7 sucursale bancare;

potrivit situației statistice a înmatriculărilor, la data de 4.12.2002 existau un număr de 1277 societăți comerciale

serviciile publice :cu excepția iluminatului public, celelalte servicii publice, respectiv apă, canalizare, energie termica, transport urban, salubritate, întreținere și amenajare zone verzi, întreținere străzi sunt asigurate de către trei regii de subordonare locală ;

administrarea domeniului public și privat al consiliului local se realizează de către un serviciu cu personalitate juridică, care are în subordine și activitatea de piețe, târguri, obor și grădina zoologica,

instituțiile de învățământ sunt grupate în opt centre bugetare si cuprind: 8 școli de învățământ gimnazial, 5 colegii și grupuri școlare, 2 colegii universitare cu durata de 3 ani, 10 unități de învățământ preșcolar. Pentru acestea din bugetul local se asigură cheltuielile materiale și de capital;.

rețeaua unităților de cultură subordonate consiliului local cuprinde: teatrul municipal- care are personalitate juridica și muzeul, casa de cultură și biblioteca fără personalitate juridică. Deși realizează venituri proprii, volumul acestora este foarte redus, finanțarea realizându-se aproape integral de la bugetul local;

după reorganizarea sistemului de sănătate, consiliul local a preluat în domeniul public al localității clădirile și terenurile administrate de spitalul municipal;

dotarea edilitară cuprinde: 97,466 km. căi rutiere, 19,9 km. de rețea de aducțiune, 119,32 km. rețea de distribuție a apei potabile, 59,6km. Rețea de canalizare și 121,8 km. conducte de distribuire a gazelor naturale;

activitatea agricolă se desfășoară pe 5322 ha teren și sunt înregistrate 6197 gospodării ale populației.

Analiza veniturilor bugetului local al municipiului Turda în perioada 2002- 2007

Analiza de ansamblu a veniturilor bugetului local

Veniturile totale ale bugetului municipiului, ca de altfel a tuturor bugetelor locale cuprinde veniturile proprii, prelevări din bugetul de stat, subvenții de la bugetul de stat, subvenții de la alte bugete, încasări din împrumuturi acordate, împrumuturi.

Situația veniturilor totale încasate pe perioada analizată la municipiul Turda se prezintă în Tabelul nr.1.

Tabelul nr.1 lei

Din datele prezentate rezultă că veniturile totale încasate au crescut de la 18.261.701 lei la 68.134.541 lei, respectiv de 3,73 ori, veniturile proprii de 3,88 ori, prelevările de la bugetul statului de 3,14 ori- vezi graficul nr.l.

Graficul Nr. 1

Se poate observa că de la an la an se înregistrează o creștere a veniturilor totale, cea mai substanțială fiind înregistrată în anul 2006, când creșterea față de anul 2005 este cu 157,55%. Cea mai mică creștere se înregistrează în anul 2004 față de 2003 cu numai 105,82 %. Saltul veniturilor în anul 2006 față de 2005 se realizează în cea mai mare parte pe seama prelevărilor de la bugetul statului- vezi graficul 2 și 3, în mod deosebit a sumelor defalcate din T.V.A ca urmare a trecerii unor activități în competența autorităților publice locale și ca urmare a unei mai bune finanțări a activității de învățământ.

Graficul Nr.2

Din reprezentarea grafică se observă că dintre componentele veniturilor totale, prelevările de la bugetul statului dețin ponderea cea mai mare, înregistrând creșteri de la an la an. Acest lucru, pune în evidență dependența în cea mai mare parte a posibilității de realizare a programelor de dezvoltare a localității de sumele alocate de la bugetul statului, fie prin legea bugetului de stat, fie prin hotărâri de consiliu județean. Deși modalitatea de alocare, este reglementată formal prin lege, faptul că în perioada analizată a fost lăsată la latitudinea consiliului județean de a alege anumite criterii de repartizare pentru o parte din sume, a existat suspiciunea că alocarea sumelor la bugetele locale sunt încă influențate de factorul politic.

Veniturile proprii au un aport mai mic decât sumele defalcate de la bugetul statului, dar destul de important, și ca urmare autoritatea locală trebuie să se preocupe de organizarea în bune condiții a activității de colectare a acestora deoarece, sunt veniturile care reflectă efortul comunității de susținere a activității cosiliului local în realizarea politicilor publice la nivel local.

O pondere scăzută și foarte scăzută dețin subvențiile de la bugetul statului și de la alte bugete.

Graficul Nr. 3

Graficul nr.3 pune și mai bine în evidență gradul de participare a fiecărei componente la realizarea veniturilor totale ale bugetului local. Cunoscând acest lucru și modul de formare a fiecărei categorii din veniturile bugetului local se pot stabili și posibilitățile care le au autoritățile publice locale de a intervenii în vederea asigurării surselor necesare unei bune funcționări.

O latură importantă a analizei de ansamblu a veniturilor o constituie analiza modului de realizare a prevederilor bugetului. Situația privind gradul de realizare a veniturilor prevăzute în buget pe perioada 2002- 2007 se prezintă în tabelul nr.2

Tabel nr.2 lei

Așa cum rezultă din datele prezentate, veniturile planificate nu au fost realizate, nici pe total nici pe structură.Nerealizarea prevederilor bugetului are implicații majore asupra posibilității de plată a angajamentelor făcute în limita creditelor bugetare de la capitolele de cheltuieli. Ca urmare, au rămas plăți neefectuate pentru investiții realizate și recepționate, servicii prestate de furnizori, subvenții și transferuri neacordate regiilor autonome de subordonare locală. În anii 2005 și 2006 gradul de realizare a veniturilor proprii este sub nivelul de realizare al veniturilor totale.

Analiza veniturilor proprii ale bugetului local al municipiului Turda în perioada 2002- 2007

Veniturile proprii cuprind : veniturile curente, venituri din capital, venituri cu destinație specială. Din datele prezentate în tabelul nr. 2 se observă că în valoare absolută veniturile proprii înregistrează creștere de la 4.744.096 lei în anul 2002 la 18.403.489 lei în anul 2007.

Pentru a ne edifica mai bine asupra factorilor care influențează veniturile proprii este necesară analiza pe structură a acestora. Datele se prezintă în tabelul nr. 3

Tabelul nr. 3 lei

Se observă că nivelul veniturilor proprii este influențat în cea mai mare parte de veniturile curente, ponderea lor fiind de 94,14% în 2002; 82,28 % în anul 2003 ; de 95,29 % în anul 2004;

de 98,71% în anul 2005, de 82,15 % în anul 2006 și de 84,89 % în anul 2007.

Veniturile din capital sunt reduse mai ales în anii 2002, 2003, 2004, 2005, în anul 2007 înregistrează cea mai mare valoare ca urmare a faptului că prin modificarea clasificației bugetare veniturile cu destinație speciale au dispărut, fiind preluate de veniturile din capital.

Veniturile cu destinație speciale ating în 2003 suma de 1.367.341 lei ca urmare, în primul rând a vânzărilor de bunuri din domeniul privat al consiliului local, 743.224 lei și a sumelor acordate de A.J.O.F.M Cluj pentru finanțarea programului de ocupare a forței de muncă, 570.462 lei.

Graficul nr.4

Graficul arată cum se prezintă în timp structura veniturilor proprii pe cele trei componente: venituri curente, venituri din capital și venituri cu destinație specială.

Veniturile curente cuprind veniturile fiscale și veniturile nefiscale.Situația realizărilor pe perioada 2002 – 2007 a acestora se prezintă în tabelul nr.4

Tabelul nr.4 lei

În sume absolute, veniturile curente au crescut de la an la an, de la 4.466.281 lei în anul 2002 la 15.621.817 lei în anul 2007 .

Modul în care au fost realizate veniturile curente a influențat în mare măsură realizarea veniturilor proprii și implicit a celor totale.

Grafic nr. 5

Veniturile curente se așează în cea mai mare parte pe veniturile fiscale, acestea deținând ponderea cea mai mare : 78,07% în anul 2002; 83,66% în anul 2003; 83,88% în anul 2004; 83,25% în anul 2005; 82,73% în anul 2006 și 78,75% în anul 2007.

Veniturile fiscale sunt formate din : impozite directe și impozite indirecte.

Veniturile fiscale înregistrează creșteri de la an la an în toată perioada 2002 – 2007 ( vezi graficul nr.5).

Impozitele directe au în structura lor : impozitul pe profit, impozite și taxe de la populație, taxa teren, impozitul pe clădiri și terenuri la persoanele juridice, alte impozite directe. Situația lor este prezentată în tabelul nr. 5

Tabelul nr. 5 lei

Impozitele directe au înregistrat creșteri de la 3.369.509 lei la 8.875.540 lei, față de anul de bază, anul 2002 se înregistrează creșteri de 2,634 ori în anul 2007.

Cel mai scăzut nivel din această grupă de impozite o înregistrează taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, bugetul local nemaiavând această categorie de impozit în anul 2004 s-au încasat doar restanțele din anii precedenți.

Grafic Nr. 6

Graficul nr.6 pune foarte bine în evidență evoluția componentelor impozitelor directe : evoluția ascendentă a impozitelor directe, de la stabilizarea nivelului încasărilor la impozitele și taxele de la populație în primii doi ani ai analizei, la creșterea acestora, un salt al încasărilor la impozitele pe clădiri și terenuri de la persoane juridice în anul 2007 față de 2006, o ușoară creștere a categoriei alte impozite directe, nivelul scăzut al impozitului pe profit de la regii, și aportul slab la veniturile directe al taxei pe teren.

Grafic Nr. 7

Graficul nr. 7 reflectă structura impozitelor directe ale bugetului local, ponderea fiind deținută de impozitele și taxele de la populație și de impozitul pe clădiri și terenuri de la persoane juridice.

Fiind impozite ce se datorează pentru deținerea de bunuri în proprietate, este foarte important
urmărirea înregistrării tuturor bunurilor deținute de contribuabili și evaluarea corectă a bazei de

impozitare. În situația în care localitatea nu se mai dezvoltă, această categorie de venituri staționează,

singura posibilitate de creștere fiind actualizarea la inflație sau majorarea lor de către consiliul local, în

limita prevăzută de reglementările legale.

Nivelul impozitelor de la populație încasate este influențat de numărul ridicat de facilități fiscale acordate prin lege și de faptul că în această perioadă consiliul local a acordat o reducere de 50% la impozitele și taxele locale datorate de persoane fizice cu venituri mici.

O altă cauză a nivelului scăzut al acestor venituri este și introducerea impozitului în intravilan diferențiat în funcție de categoria de folosință: arabil, pășuni, legumicultură, vii, ș.a sumele stabilite prin lege fiind foarte mici și impozitarea simbolică a terenului deținut în extravilanul localităților. De asemenea la persoane juridice lipsa interesului acestora de a-și reflecta în evidența contabilă a valorii reale a patrimoniului.

Impozitul pe profit este datorat de regiile autonome de subordonare locală. Consiliul local al municipiului Turda are în subordine trei regii autonome, care prestează lucrări și servicii către populația municipiului și comunitate: transport urban de călători, apă, canalizare, energie termică, întreținere și reparații străzi, salubritate. Tarifele de lucrări și servicii ale acestor unități sunt aprobate sau avizate de către consiliul local, care are ca politică, prețuri accesibile pentru consumatori și ca urmare, procentul profitului cuprins în tarife este foarte scăzut. Acest lucru influențează venitul încasat la bugetul local din această sursă. Ponderea acestor venituri în impozitele directe este scăzută, dar a înregistrat procentul cel mai ridicat de 5,5 % în anul 2004 .

Impozitele și taxele de la populație au înregistrat creșteri față de anul de bază 2002 de la 1.732.564 lei la 3.670.000 în anul 2007. Cel mai ridicat nivel înregistrat este în anul 2003, în sumă de 2.288.376 lei.

În ce privește ponderea acestor venituri în totalul impozitelor directe, scade de la 56,7% în 2003 la 43,83% în 2004, în 2005 este de 47,88%, în anul 2006 scade la 42,83%, iar în 2007 la 41,35%.

Principalele categorii de impozite și taxe de la populație sunt impozitul pe clădiri, impozitul pe teren și taxa asupra mijloacelor de transport. Pe structură și în dinamică acestea se prezintă în tabelul nr.6 și graficul nr. 8.

Tabelul nr. 6 lei

Grafic nr. 8

Din datele prezentate se observă o creștere de la an la an a încasărilor din impozite și taxe de la populație în perioada analizată, respectiv în 2007 față de 2002 acestea cresc cu 211,82 %. Creșterile înregistrate se datorează creșterii valorilor de impunere și a nivelului impozitelor și taxelor ca urmare a modificării legislației în domeniu.

Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat are o pondere redusă în cadrul impozitelor directe ca urmare a faptului că s- au redus terenurile aflate în folosință prin clarificarea proprietăților. Mulți din cei care foloseau terenurile au devenit proprietari, iar începând cu anul 2004 nu se mai datorează această taxă, cei care folosesc astfel de terenuri au încheiat contracte de chirie sau concesionare.

Impozitul pe clădiri și terenuri de la persoanele juridice deține o pondere importantă în totalul impozitelor directe, după impozitele și taxele de la populație. Pe perioada analizată această categorie de venituri are o evoluție ascendentă, de la 1.159.159 lei la 4.500.000 lei, creșterea fiind în cea mai mare parte pe seama majorării valorii de impunere ca urmare a modificărilor legislative. Cea mai importantă creștere se înregistrează în anul 2007, față de 2002 creșterea este de 3,88 ori .

Alte impozite directe se fundamentează în cea mai mare parte pe taxa asupra mijloacelor de transport de la persoane juridice . Creșterile înregistrate de această categorie de venit se datorează atât creșterii valorilor prin modificarea legislației în domeniu, cât și ca urmare a creșterii numărului de autovehicule.

Impozitele indirecte au deținut până în anul 2003 o pondere nesemnificativă în totalul impozitelor fiscale, respectiv de 0,82% în anul 2002. Începând cu anul 2003 se transferă la bugetele locale veniturile din taxe notariale și judiciare, care fac ca ponderea veniturilor indirecte în veniturile fiscale să crească spectaculos la 25,05 % în anul 2003 și la 19,21 % în anul 2004.

Veniturile nefiscale cuprind în structura lor : vărsăminte din profitul net al regiilor autonome, vărsăminte de la instituții publice și diverse venituri. Pe perioada analizată situația acestor venituri se prezintă în tabelul nr.7.

Tabelul nr. 7 lei

Grafic nr. 9

Așa cum rezultă din datele prezentate în tabel, veniturile nefiscale au înregistrat creșteri de la 1.068.880 lei în anul 2002 la 3.318.994 lei în anul 2007. Creșterile cele mai semnificative sunt determinate de creșterea încasărilor din chirii și concesiuni și de preluarea începând cu anul 2003 a amenzilor pentru circulația pe drumurilor publice.

Toate aceste modificări au condus la creșterea veniturilor nefiscale de 3,16 ori în anul 2007 față de anul 2003 .

Veniturile din capital au cuprins până în anul 2003 inclusiv, venituri din valorificarea unor bunuri ale statului , din care o cotă rămânea la bugetul local: venituri din vânzări de locuințe din fondurile statului, venituri din privatizare, venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice. Până în anul 2003 nivelul acestor categorii de venituri este redus. Începând cu anul 2004 în clasificația bugetară nu se mai utilizează veniturile cu destinație specială și, ca urmare, veniturile din capital preiau și conținutul acestui capitol de venituri. Veniturile din capital încasate au fost 12.421 lei în anul 2002; 18.899 lei în anul 2003; 392.109 lei în anul 2004; 105.959 lei în anul 2005 și 2.312.902 lei în anul 2006 și de 2.781.672 lei în anul 2007.

Veniturile cu destinație specială se regăsesc în buget până în anul 2003 inclusiv.

Analiza prelevărilor de la bugetul statului acordate bugetului local in perioada 2002 – 2007

Prelevările de la bugetul statului au suferit modificări pe parcursul perioadei analizate, la început au fost sub forma cotelor și sumelor defalcate din impozitul pe venit, ulterior acordându-se sume și din T.V.A . Situația prelevărilor de la bugetul statului pe perioada analizată se prezintă în tabelul nr. 7 și graficul nr. 10

Tabel nr. 8 lei

Grafic nr. 10

După cum rezultă din datele prezentate, prelevările de la bugetul statului au avut o evoluție ascendentă în toată perioada analizată, cea mai semnificativă diferență fiind înregistrată în anul 2006 față de 2005 în sumă de 12.270.599 lei.

În totalul veniturilor bugetului local, prelevările de la bugetul statului dețin ponderea. Astfel, în anul 2002 prelevările dețin 74,02%; în anul 2003 dețin 69,89% ; în anul 2004 – 66,23 %; în anul 2005 – 73,24 %; în anul 2006 – 71,71 % și de 62,31% în anul 2007.

Pe structură, în cadrul prelevărilor de la bugetul statului ponderea o dețin sumele defalcate din T.V.A. O parte din sumele defalcate din impozitul pe venit și sumele defalcate din T.V.A s-au alocat direct pe destinații : ajutoare pentru încălzirea locuinței pe timp de iarnă, subvenționarea energiei termice livrate populației, pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, creșe( cheltuieli de personal, burse, obiecte de inventar), pentru plata asistenților persoanelor cu handicap, plata venitului minim garantat conform Legii nr. 416/ 2001, odată cu transferul responsabilității pentru aceste activități autorităților publice locale.

Analiza subvențiilor de la bugetul de stat și de la alte bugete acordate bugetului local în perioada 2002 – 2007

În perioada 2002 – 2007 au fost acordate subvenții bugetului local, în sumă de 300.000 lei, în anul 2003; în sumă de 1.310.801 lei în anul 2004; în sumă de 72.290 lei în anul 2005; în sumă de 798.230 lei în anul 2006 și în sumă de 7.274.572 lei în anul 2007. Anual, prin Legea bugetului de stat se aprobă nivelul și destinația sumelor alocate sub formă de subvenții. Astfel, în anul 2003 subvenția a fost acordată pentru retehnologizarea centralelor termice și electrice de termoficare iar în anul 2004, 2005, 2006 și 2007 pentru lucrările de cadastru imobiliar.

Subvențiile primite de la alte bugete, au fost primite de la bugetul asigurărilor pentru șomaj pentru finanțarea programelor pentru ocuparea temporară a forței de muncă.

Subvențiile de la bugetul statului și de la alte bugete dețin o pondere scăzută în veniturile totale ale bugetului local, respectiv : 1,11 % în anul 2003 ; 4,59 % în anul 2004 ; 0,23 % în anul 2005, 1,64% în anul 2006 și 10,68% în anul 2007.

Analiza cheltuielilor bugetului local al municipiului Turda în perioada

2002 – 2007

Cealaltă componentă a bugetului local o reprezintă cheltuielile.

Din punct de vedere al clasificației funcționale, cheltuielile cuprinse în bugetul local al municipiului Turda, se împart în : autorități publice, învățământ, cheltuieli social – culturale, sănătate, cultură, asistentă socială, servicii și dezvoltare publică, acțiuni economice, alte acțiuni economice, alte acțiuni, fond de rezervă bugetară. Această clasificare are la bază criteriul instituțiilor prin care se efectuează cheltuieli publice.

Pentru o analiză completă, cheltuielile trebuie analizate sub cele două aspecte ale clasificației bugetare, atât a clasificației economice cât și a clasificației funcționale.

Clasificația economică împarte cheltuielile după natura și efectul lor, iar clasificația funcțională după destinația lor.

Componența cheltuielilor conform clasificării funcționale este redată în tabelul nr.9 :

Tabel nr. 9 lei

Așa cum rezultă din datele prezentate, cheltuielile totale ale bugetului local au cunoscut

creșteri de la an la an. În perioada analizată 2002 – 2007 , în totalul cheltuielilor, ponderea cea mai mare o reprezintă cheltuielile de la capitolul Învățământ, Servicii de dezvoltare publică și locuințe, Servicii de asistență socială, Cultură, religie și acțiuni privind activitatea sportivă și de tineret. Pentru a pune mai bine în evidență evoluția în timp a cheltuielilor bugetului local am întocmit Graficul nr. 11.

Grafic nr.11

În analiza pe care o vom prezenta privind cheltuielile bugetului local al municipiului Turda, ne vom referi la principalele capitole de cheltuieli, respectiv la acele capitole care dețin ponderea în bugetul local.

Cheltuielile de la capitolul 51 Autoritați executive asigură funcționarea instituției Primariei municipiului Turda și a Consiliului local al municipiului Turda. Nivelul și structura acestor cheltuieli pe principalele categorii în perioada analizată se prizintă în tabelul de mai jos.

Tabelul nr. 10 lei

Din datele prezentate rezultă că în perioada analizată a avut loc creștera de la an la an a cheltuielilor de la cap. 51 Autorități publice, la toate categoriile din structura prezentată cu excepția cheltuielilor de capital. Creșterea se justifică la cheltuieli materiale prin majorările de prețuri și tarife la bunurile și serviciile achiziționate , iar la cheltuielile de personal prin creșterea numărului de personal prin crearea de noi activități prin preluarea de atribuții ca urmare a descentralizării și prin creșterea salariilor funcționarilor publici.

În totalul cheltuielilor de la capitolul 51, ponderea o reprezintă cheltuielile de personal , respectiv 70,39% în anul 2002; 67,41 % în anul 2003; 71,20 % în anul 2004; 67,96 % în anul 2005 și 66,80 % în anul 2006, 67,27 % în anul 2007.

În graficul nr.12 se prezintă evoluția acestor cheltuieli pe total și pe structură.

Grafic nr. 12

Pentru o mai bună ilustrare prezentăm situația la articolele și alineatele la cheltuieli materiale.

Tabel nr. 11 lei

Din tabel rezultă că ponderea cea mai mare din totalul cheltuielilor materiale o reprezintă cheltuielile cu intreținerea și funcționarea aparatului propriu al primăriei.

Grafic nr.13

Capitolul 57 ( Cap.65 ) Învățământ deține ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor bugetului local, pe structură în perioada analizată, situația acestor cheltuieli fiind următoarea:

Tabel nr. 12 lei

Pentru a pune mai bine în evidență structura cheltuielilor din capitolul Învățământ am întocmit graficul de mai jos.

Grafic nr. 14

În perioada 2002- 2007 sumele alocate acestui capitol au cunoscut creșteri substanțiale, de la 8.835.052 lei în anul 2003 la 30.226.430 lei în anul 2007, ceea ce reprezintă o creștere de 342,12%. Începând cu anul 2001 prin bugetul local se asigură cheltuielile de personal pentru personalul din învățământ, având ca sursă, sume alocate de la bugetul statului sub forma cotelor defalcate din T.V.A. Cheltuielile materiale se asigură, conform prevederilor legale, din veniturile proprii ale bugetului local.

Evoluția în timp pe perioada analizată a componentelor cap. 57 Învățământ se prezintă în graficul nr.15.

Grafic nr. 15

Cheltuielile materiale cuprind în principal: cheltuieli pentru întreținere și gospodărire – încălzit, iluminat, apă, canal, poștă, telefon, furnituri de birou, materiale pentru curățenie, alte materiale; materiale cu caracter funcțional; obiecte de inventar, reparații curente, cărți și publicații, alte cheltuieli.

Pe perioada 2002 – 2007 situația cheltuielilor materiale pe componență este următoarea:

Tabel nr. 13 lei

Din datele prezentate în tabelul nr.12 rezultă că ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor materiale o reprezintă cheltuielile de întreținere și gospodărire a unităților de învățământ și cheltuielile cu reparațiile curente. Situația se justifică prin uzura fizică ridicată a clădirilor , a instalațiilor de apă, canalizare, a rețelelor electrice precum și creșterea tarifelor la utilități.

Pentru o mai bună reflectare a structurii cheltuielilor materiale în perioada 2002- 2007 am întocmit graficul nr.16:

Grafic nr. 16

Capitolul 59 (cap.67) Cultură, religie și acțiuni privind activitatea sportivă și de tineret cuprinde sumele alocate din bugetul local unităților de cultură și acțiunilor culturale și de tineret organizate de diverse organizatii și asociații, în sumă de 6.654.542.

Pe perioada analizată structura acestor cheltuieli se prezintă în Tabelul nr.14.

Tabelul nr.14 lei

După cum se poate observa din tabelul de mai sus, începând cu anul 2006, la capitolul Cultură, religie și acțiuni privind activitatea sportivă și de tineret se cuprind cheltuielile pentru întreținere grădini publice,zone verzi, baze de agrement, prin preluatrea acestei categorii de cheltuieli de la capitolul 63 Servicii de dezvoltare punlică și locuințe.

Pentru a pune mai bine în evidență modul de alocare a fondurilor pe instituțiile de cultură din subordinea Consiliului local al municipiului Turda și pentru activități de cultură, sport, culte religioase, am întocmit Graficul nr. 17.

Graficul nr.17

Unul din capitolele de cheltuieli care beneficiază de sume importante din bugetul local este cap. 60 ( cap.68) Asistență socială, alocații, pensii, ajutoare și indemnizații.

În total și pe structură sumele alocate pe capitol și pe activități de protecție socială se prezintă în Tabelul nr.15.

Tabelul nr. 15 lei

Activitățile din cadrul acestui capitol sunt finanțate atât din venituri proprii cât și din sume alocate de la bugetul statului .

Principalele activități de protecție socială finațate din acest capitol sunt : masa la cantina de ajutor social pentru aproximativ 220 de persoane; venitul minim garantat conform Legii nr. 416/2001 pentru un numar de aproximativ 1800 persoane; plata drepturilor de personal pentru 153 asistenti personali ai persoanelor cu handicap. Din subcapitolul Alte acțiuni sociale cuprinde ajutoarele de urgență acordate persoanelor cu probleme deosebite, respectiv ajutoare pentru boală, accidente, calamități, decese etc.

Începând cu anul 2004 acest subcapitol cuprinde să sumele pentru plata persoanelor încadrate pe programe sociale cu finanțare asigurată de Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței De Muncă Cluj.

Începând cu anul 2006 din acest capitol se acordă sume pentru protecția familiilor și copiilor și pentru creșe. Prin Graficul nr.18 se pune mai bine în evidență structura pe activități de protecție socială a sumelor aprobate de consiliul local pentru acest capitol în perioada 2002 – 2007.

Graficul nr. 18

Capitolul 63 (cap.70) Servicii de dezvoltare publică și locuințe este capitolul care cuprinde sumele cheltuite pentru asigurarea unor servicii comunitare : întreținere și reparații străzi, iluminat public, salubritatea domeniului public și privat al consiliului local, întreținerea și amenajarea spațiilor verzi, centrale termice, alte acțiuni publice.

În perioda 2002 – 2007 structura cheltuielilor la acest capitol se prezintă in Tabelul nr.16.

Tabel nr. 16 lei

După cum se observă din tabelul de mai sus, o parte din subcapitolele de cheltuieli ale capitolului Servicii publice nu se mai regăsesc ca urmare a modificării clasificașiei bugetare, fiind cuprinse la alte capitole, este vorba de întreținere străzi,salubritate și zone verzi. Subcapitolul Centrale termice nu se mai regăsește ca urmare a faptului că în municipiul Turda s- a sistat livrarea centralizată a energiei termice către consumatori.

Structura capitolului Servicii de dezvoltare publică și de locuințe este redată grafic în Graficul nr.19.

Grafic nr.19

Capitolul 64 ( cap.74) Protecția mediului cuprinde cheltuielile efectuate pentru salubritate și gestiunea deșeurilor și cele pentru canalizare și tratarea apelor uzate de pe domeniul public al localității. Acest capitol apare începând cu anul 2005. În anul 2005 cheltuielile pentru protecția mediului au fost de 710.820 lei iar în anul 2007 de 2.893.500 lei. Pe structură avem următoarea situație:

Tabel nr.17 lei

Din datele prezentate în tabel rezultă o creștere semnificativă a acestor cheltuieli în anul 2007 față de 2006, creștere justificată prin atenția ce se acordă de autoritățile publice locale acestui domeniu, respectiv pentru închiderea rampei de deșeuri .

Capitolul 68 ( Cap. 84) Transporturi și comunicații cuprinde sumele acordate sub forma gratuităților la biletele de transport pe mijloacele de transport urban diferitelor categorii de persoane ( pensionari, elevi, donatori de sânge ș.a) și începând cu anul 2004 cheltuielile cu intreținerea și repararea străzilor. Situatia pe total și pe structură a acestui capitol în perioada analizată este redată în Tabelul nr.18.

Tabelul nr.18 lei

Se poate observa din datele prezentate în tabel faptul că de la an la an au crescut cheltuielile acestui capitol atât pe total cât și pe structură. Astfel, cheltielile cu facilitățile pe mijloacele de transport în comun au crescut cu 294,45 % atât ca urmare a creșterii numărului de beneficiari cât și datorită creșterii tarifelor pentru serviciul public de transport.

La subcapitolul Străzi creșterea în 2007 față de 2004 este de 337,48%.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

După 1989 în administrația publică din România au avut loc schimbări importante în plan instituțional și legislativ. Reforma administrației publice reprezintă un proces complex și continuu, de reușita căruia depind atât integrarea în Uniunea Europeană cât și realizarea unei administrații moderne și eficiente.

Un domeniu în care s-au produs modificări substanțiale este cel financiar și bugetar.Modificările intervenite pe plan instituțional și legislativ urmăresc punerea de acord a autonomiei colectivităților locale cu rezolvarea și gestionarea treburilor publice în interesul comunităților locale pe care le reprezintă, cu sursele financiare necesare.

Fără intenția de a minimaliza rolul măsurilor adoptate până în prezent, apreciem că el marchează doar o primă etapă în vederea descentralizării bugetare și a realizării unei autonomii financiare locale reale.

Necesitatea sporirii în continuare a autonomiei locale derivă din aspecte cum sunt:

contextul instituțional social- democratic actual, care reclamă competențe locale mai mari;

posibilitatea rezolvării unor probleme locale într- o manieră colectivă proprie și renunțarea la standardizare;

eficacitate sporită în administrarea unor proiecte la nivel local, unde se cunosc mai bine posibilitățile și resursele existente în zonă.

Datorită faptului că autonomia locală se află în raporturi strânse de interdependență cu cea financiară, se consideră că una din prioritățile financiare trebuie să cuprindă reforma de administrare locală a bugetului.

Pornind de la definirea clară a rolului și responsabilităților care revin autorităților locale, apreciem necesar ca măsurile în planul descentralizării să vizeze în principal:

constituirea unui sistem de venituri fiscale proprii bazat pe un grad ridicat de stabilitate;

realizarea unei corelații între impozitele locale stabilite și capacitatea contributivă a plătitorilor pe plan local, precum și între nivelul prelevărilor și serviciile publice oferite;

alegerea celor mai eficiente canale de alimentare cu resurse financiare la nivel local; astfel, reorientare structurii modalităților de finanțare locală trebuie să vizeze în primul rând creșterea substanțială a bazei de venituri proprii, precum și extinderea acordării de cote defalcate din impozite de la bugetul central, care să reflecte și să stimuleze activitatea economică din zonă;

sporirea competențelor și responsabilităților în domeniul contractării de împrumuturi publice prin emisiunea de hârtii de valoare;

reconsiderarea rolului transferurilor de la bugetul central, astfel încât să devină o pârghie bugetară.

În ce privește impozitele și taxele locale legislația a suferit modificări numeroase și a vizat metodologia stabilirii impozitelor și taxelor locale, nivelul și structura acestora, controlul și jurisdicția fiscală, procedura executării creanțelor fiscale. Desele modificări ale legislației au îngreunat activitatea de stabilire, evidență și încasare a impozitelor și taxelor locale.

Din prezentarea veniturilor ce se cuprind în bugetul local rezultă că autoritățile locale dispun de o paletă largă de resurse financiare, dar acestea nu asigură încă o finanțare corespunzătoare.

Analiza veniturilor bugetului local al municipiului Turda pe perioada 2003- 2006 a pus în evidență câteva aspecte importante:

veniturile totale au înregistrat creșteri semnificative de la an la an;

creșterea veniturilor totale are la bază atât creșterea veniturilor proprii cât și creșterea cotelor și sumelor alocate de la bugetul statului;

autoritățile locale depind într- o mare măsură de sumele alocate de la bugetul statului, gradul de autonomie este încă scăzut, în jur de 29% față de 40% cât susțin specialiștii ca ar fi normal;

cotele și sumele alocate de la bugetul statului sunt repartizate de regulă pe destinații precise și de aici posibilitatea limitată de decizie asupra modului de utilizare a acestora de către consiliile locale.

Nerealizarea prevederilor bugetului în toată perioada analizată, numărul mare de rectificări bugetare în cursul fiecărui an pun în evidență trei aspecte care trebuie avute în vedere:

modul de fundamentare a veniturilor cuprinse în bugetul inițial;

modul de fundamentare a sumelor cu care se rectifică bugetul pe parcursul anului;

posibilitățile de colectare a veniturilor la un nivel corespunzător.

În ce privește cheltuielile bugetului local, se poate observa din datele prezentate în analiză, modificarea stucturii acestora fie prin transferul unor categorii de la un capitol la altul ( Întreținerea străzilor, zone verzi, salubritatea și protecția mediului ), fie prin apariția unor noi capitole sau subcapitole prin transferul de la unele instituții ale statului în sarcina autorităților publice locale ( evidența populației, poliția comunitară , protecția socială pentru anumite categorii de cetățeni).

O problemă care a trebuit rezolvată de către consiliul local a fost accea de a asigura finanțarea activităților noi, preluate ca urmare a descentralizării lor după retragerea finanțării de la bugetul statului.

Nerealizarea ritmică și la nivel corespunzător a veniturilor bugetului local a făcut ca în unele perioade comunitatea locală să întâmpine greutăți în ce privește asigurarea sumelor necesare plăților pentru unele servicii publice.

Accentuarea problemelor financiare cu care s- a confruntă comunitatea locală au fost determinate în principal de :

modificări ale reglementărilor legale care au defavorizat comunitățile locale prin menținerea pentru anumite categorii de bunuri care dețin o pondere însemnată a unor valori simbolice;

nivelul veniturilor realizate pus în evidență atât de procentul de realizare al bugetului cât și de nivelul gradului de colectare ;

creșterea de la an la an a datoriei bugetelor locale pentru angajamente efectuate care nu au avut sursa financiară pentru a fi onorate;

creșterea cererii de servicii publice și de nevoi de investiții pentru dezvoltarea localității;

căderea economiei locale și ca urmare nivelul ridicat al șomajului.

Realizarea veniturilor la un nivel care să-i permită asigurarea funcționării corespunzătoare a activităților din subordinea sa, o calitate corespunzătoare a serviciilor publice și dezvoltarea localității pe termen lung, trebuie să constituie o problemă prioritară a consiliului local și a personalului din executivul primăriei care lucrează în acest domeniu.

Consider că îmbunătățirea situației financiare a localității se poate realiza acționând pe următoarele direcții:

efectuarea unei analize pertinente asupra situației financiare a locallității și stabilirea unei politici financiare a consiliului local pe termen scurt, mediu și lung care să asigure corelare a în timp a necesarului de resurse financiare cu posibilitățile de acoperire din venituri proprii și stabilirea pe această bază a necesarului de atras din alte surse;

la nivelul serviciilor de specialitate care au ca sarcini evidența,încasarea, controlul și executarea silită a creanțelor prin stabilirea unor măsuri care să asigure o mai bună colectare a veniturilor din impozite și taxe locale;

continuarea activităților de pregătirea și depunerea pentru finanțare a unor programe de dezvoltare și infrastructură care necesită fonduri importante ce nu pot fi acoperite integral din veniturile proprii;

concesionarea unor servicii publice către prestatori interesați pentru degrevarea unor sarcini financiare pe seama bugetului local;

încheierea de parteneriate public-privat pentru anumite servicii publice ce necesită investiții importante pentru care nu există posibilitatea cuprinderii în buget a sumelor necesare în viitorul apropiat;

intoducerea de taxe speciale pentru anumite servicii solicitate de cetățeni și pentru care sunt de acord să le susțină cu o cotă parte.

BIBLIOGRAFIE

Constantin I. Tulai,Finanțele publice și fiscalitatea, Casa Cărții de Știință, Cluj- Napoca, 2003

Inceu Adrian Mihai, Dan Tudor Lazăr,Finanțe și bugete publice, Editura Accent, Cluj- Napoca, 2003

Mircea Ștefan Minea, Dreptul finanțelor publice, Editura Accent, Cluj- Napoca, 1999

Ioan Gherasim,Contabilitatea instituțiilor publice ,Editura Dacia, 2003

Ioan Gliga, Drept financiar,Editura Argonaut, Cluj – Napoca, 1996

Viorel Beju, Metode și tehnici fiscale, Editura Dimitrie Cantemir,Târgu- Mureș, 2002

Cziprian Kovacs Lorand, Veniturile autorităților locale din România, Revista Transilvană de Științe Administrative,nr.3 (12), 2004, pag. 83- 93

Inceu Adrian Mihai, Dan Tudor Lazăr,Managementul financiar al comunităților locale, Editura și Tipografia Marineasa, Timișoara, 2003

Tatiana Moșteanu, Mariana Vuță, Emilia Câmpeanu, Gyorgy Attila, Buget și trezorerie publică, Editura universitară, București, 2003

Legea nr.215/ 23 aprilie 2001 privind administrația publică locală, publicată în Monitorul Oficial al României nr.204 / 23 aprilie 2001

Legea nr. 500 / 11 iulie 2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 597/ 13 august 2002

Legea nr. 571/ 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României nr.927/ 23 decembrie 2003

Legea nr. 174/ 17 mai 2004 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficil al României nr.465/ 25 mai 2004

Hotărârea Guvernului nr.44/ 22 ianuarie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/ 2003 privind Codul fiscal

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 45 / 5 iunie 2003 privind finanțele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 431/ 19 iunie 2003

Ordonanța Guvernului nr.92/ 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României nr.941/ 29 decembrie 2003

17.Legea nr.273/ 2006 privind finanțele publice locale publicată în Monitorul Oficial al Romîniei nr.618/ 18 iulie 2006

BIBLIOGRAFIE

Constantin I. Tulai,Finanțele publice și fiscalitatea, Casa Cărții de Știință, Cluj- Napoca, 2003

Inceu Adrian Mihai, Dan Tudor Lazăr,Finanțe și bugete publice, Editura Accent, Cluj- Napoca, 2003

Mircea Ștefan Minea, Dreptul finanțelor publice, Editura Accent, Cluj- Napoca, 1999

Ioan Gherasim,Contabilitatea instituțiilor publice ,Editura Dacia, 2003

Ioan Gliga, Drept financiar,Editura Argonaut, Cluj – Napoca, 1996

Viorel Beju, Metode și tehnici fiscale, Editura Dimitrie Cantemir,Târgu- Mureș, 2002

Cziprian Kovacs Lorand, Veniturile autorităților locale din România, Revista Transilvană de Științe Administrative,nr.3 (12), 2004, pag. 83- 93

Inceu Adrian Mihai, Dan Tudor Lazăr,Managementul financiar al comunităților locale, Editura și Tipografia Marineasa, Timișoara, 2003

Tatiana Moșteanu, Mariana Vuță, Emilia Câmpeanu, Gyorgy Attila, Buget și trezorerie publică, Editura universitară, București, 2003

Legea nr.215/ 23 aprilie 2001 privind administrația publică locală, publicată în Monitorul Oficial al României nr.204 / 23 aprilie 2001

Legea nr. 500 / 11 iulie 2002 privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 597/ 13 august 2002

Legea nr. 571/ 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României nr.927/ 23 decembrie 2003

Legea nr. 174/ 17 mai 2004 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficil al României nr.465/ 25 mai 2004

Hotărârea Guvernului nr.44/ 22 ianuarie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/ 2003 privind Codul fiscal

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 45 / 5 iunie 2003 privind finanțele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 431/ 19 iunie 2003

Ordonanța Guvernului nr.92/ 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României nr.941/ 29 decembrie 2003

17.Legea nr.273/ 2006 privind finanțele publice locale publicată în Monitorul Oficial al Romîniei nr.618/ 18 iulie 2006