Analiza Asigurarii Autovehiculelor, Aeronavelor Si de Raspundere Civila Obligatorie (s.c. Xyz S.a.)
1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND ASIGURĂRILE DE TRANSPORT RUTIER ȘI DE AVIAȚIE
1.1. Scurt istoric privind asigurările de transport rutier și de aviație
Asigurările auto au apărut pentru prima dată la începutul secolului al XX-lea, fiind incluse în categoria asigurărilor de accidente. În a doua jumătate a secolului, odată cu dezvoltarea transporturilor rutiere, cu creșterea vertiginoasă a numărului de autovehicule și cu diversificarea acestora, asigurările de autovehicule s-au desprins din grupa asigurărilor de accidente, devenind o categorie de asigurări de sine stătătoare. Volumul primelor de asigurare ajunsese deja să fie mai mare decât totalul primelor de asigurare încasate din toate tipurile de asigurări de accidente la un loc.
După Primul Război Mondial s-a constatat o creștere fără precedent a transporturilor rutiere, datorată în mare parte revigorării economice și dezvoltării ramurilor producătoare de autovehicule și motociclete.
Odată cu dezvoltarea acestei modalități de transport a crescut și numărul accidentelor, iar lipsa asigurării a făcut de multe ori imposibilă despăgubirea pentru pierderile materiale create terților, și mai ales compensarea pentru rănirea sau decesul celor accidentați. De aceea, asigurarea pentru protecția celor nevinovați, dar implicați în accidente de circulație, a devenit în mare măsură o necesitate socială.
În ultimii zeci de ani s-a putut constata o creștere a numărului de autovehicule în întreaga lume. În țările dezvoltate, au ajuns un bun uzual, chiar de strictă necesitate, conducând la o creștere vertiginoasă a asigurărilor de acest tip.
Asigurările de aviație reprezintă o categorie de asigurări foarte specializată care se tranzacționează preponderent pe piețele internaționale de asigurări. Acest lucru este determinat de faptul că aviația este un domeniu cu un pregnant caracter internațional, mult mai accentuat poate decât orice altă modalitate de transport. De aceea, și reglementările cărora se supun transporturile și asigurările de aviație au reprezentat obiectul unor ample dezbateri ale guvernelor și ale unor organisme specializate, constituite în acest scop.
Istoric vorbind, asigurările de aviație, ca și transporturile aeriene, reprezintă un fenomen al secolului al XX-lea și odată cu ele a apărut nevoia de reglementare care a început să fie simțită încă din primii ani ai aviației.
De aceea, transporturile și asigurările de aviație fac obiectul unor tratate internaționale multilaterale, uneori și bilaterale care se referă, în principal, la navigația și siguranța aeriană și la răspunderea operatorilor aerieni față de terți.
Folosirea aviației în timpul Primului Război Mondial a demonstrat potențialul acestui nou mod de transport. Primele zboruri civile au avut loc în 1919, asigurătorii fiind foarte prudenți în legătură cu riscurile necunoscute, până atunci ei neavând experiență în evaluarea acestora.
În al doilea Război Mondial, aviația a reprezentat un mijloc de luptă foarte rapid și eficient, având un impact foarte mare asupra evoluției asigurărilor de acest tip. Dezvoltarea avioanelor supersonice de pasageri, construcția avioanelor de capacități foarte mari, concomitent cu creșterea traficului aerian de pasageri și mărfuri și creșterea expunerii la risc au dus la creșterea cererii de asigurare.
Preocupări similare au existat și în domeniul asigurărilor pentru crearea unor organisme menite să uniformizeze practica asigurărilor de aviație, să colaboreze în domeniul statisticilor privind accidentele aviatice, al evaluării daunelor și răspunderilor și altele.
Obiectivele acestei organizații au fost legate de crearea unui punct de vedere comun privind interesele asigurătorilor internaționali în legătură cu asigurările și reasigurările de aviație, de constituirea unui forum al membrilor pentru a discuta probleme legate de aviație și riscurile spațiale, de reprezentarea unui punct central pentru circulația informațiilor între membri, de sprijinirea și oferirea unei mai bune înțelegeri și abordări a asigurărilor de aviație internaționale și, în general, de efortul de a se întreprinde orice activități benefice pentru dezvoltarea și conduita acestor categorii de asigurători.
1.2. Caracteristici ale activităților și asigurărilor de transport rutier și de aviație
Transportul rutier este o formă de transport terestru și totodată un subsistem al sistemului național al transporturilor care asigura deplasarea în spațiu a mărfurilor și persoanelor cu ajutorul autovehiculelor și al mijloacelor tractate.
Autovehiculele se caracterizează printr-o mobilitate deosebita, nefiind legate de instalații speciale fixe cum este cazul în transportul feroviar de pildă. Datorită acestui fapt, ele pot pătrunde în locuri unde alte mijloace de transport nu au accesibilitate, constituind o componența indispensabilă a transporturilor mondiale.
Cu ajutorul autovehiculelor se pot organiza transporturi directe de la furnizor și până la beneficiarul mărfurilor din țara sau din străinătate, evitându-se transbordările pe parcurs și consecințele acestora, manipulări costisitoare, pierderi cantitative și calitative, rătăciri de colet sau sustrageri.
Mijloacele de transport auto dezvoltă viteze tehnice și comerciale ridicate, fapt ce prezintă importanța în transporturile de mărfuri perisabile, și al celor care presupun un anumit grad de urgență. În transporturile pe distanțe mari, cum sunt cele internaționale, rulajul mijloacelor de transport auto este de două ori mai ridicat decât cel al vagoanelor de cale ferată, fapt ce conduce la accelerarea proceselor de producție.
Numeroase mijloace de transport auto asigura temperaturi optime pentru conservarea calității mărfurilor pe parcursul transportului (intre -20.o C și +20.0 C).
Mijloacele auto pot asigura livrări succesive, la termene stabilite, care-l scutesc pe beneficiar să creeze stocuri de siguranță importante. Se elimină astfel depozitarea excesivă, deprecierea mărfii pe timpul depozitării, imobilizarea unor importante fonduri bănești în stocuri prea mari și se creează posibilitatea utilizării lor în alte scopuri, importatorul oferă un preț mai avantajos pentru asemenea livrări.
Producția mijloacelor auto necesită investiții specifice mai mici, iar pregătirea conducătorilor auto se realizează cu cheltuieli mai mici și în timp mai scurt decât personalul care deservește pe mijloacele de transport pe calea ferată, transport naval și aerian.
Pentru țările care produc singure mijloacele auto și care dispun de combustibil lichid din producția proprie, cum este și cazul României, cheltuielile în valută pentru transporturile internaționale sunt mai mici comparativ cu alte moduri de transport. Singurele cheltuieli în valută sunt taxele pe șosele, alimentarea cu combustibil pe parcurs extern, diurna și cazarea conducătorilor auto.
Mijloacele de transport auto prezintă și anumite limite:
– capacitate de transport redusă în comparație cu trenurile de marfa sau a navelor
comerciale, ducând la costuri specifice pe tona-kilometru mai ridicate;
– eficienta pe transportul auto se realizează pe distante scurte;
– transportul auto poate fi afectat de crizele energetice.
În Europa, companiile din Marea Britani și Germania și-au consolidat industriile în anii '70 și '80, deși fuzionările în Uniunea Europeană au fost împiedicate de guvernul socialist din Franța. Ca urmare, părerea analiștilor este că în Europa industria aeronautică este cu cel puțin cinci ani în urma celei americane în privința dezvoltării ”masei critice" pentru expansiunea internațională puternică. Totuși, cifra de afaceri este în creștere, la fel ca și competitivitatea, astfel încât se manifestă o puternică concurență cu industria americană. Programele europene Airbus, AIR Eurofighter și EH Industries sunt cele ce domină piața europeană și o reprezintă pe piața internațională.
Țările din zona Europei de Est sunt capabile să ofere o gamă largă de echipament militar la costuri reduse și unele companii locale folosesc tot mai mult tehnologia electronică avansată pentru producerea unor aeronave competitive la un preț bun.
În privința producției de aeronave, cu excepția Boeing și Airbus, costurile ridicate implicate de activitatea de cercetare-dezvoltare sunt cu mult sub posibilitățile producătorilor.
Traficul internațional aerian a evoluat spectaculos, ducând la necesitatea extinderii și modernizării aeroporturilor existente, la construcția unor aeroporturi adecvate nivelului traficului, performanțelor tehnice și comerciale ale aeronavelor și pretențiilor în creștere a clienților.
Evenimentul cel mai frecvent în asigurările de aviație îl reprezintă ”catastrofa" sau ”pierderea totală”. Sumele ce vor fi plătite drept despăgubire pot depăși sumele pe care un asigurător și-ar dori să le plătească într-un accident și se pot ridica la peste 125 milioane dolari pentru aeronavă (hull loss). Dacă avionul este plin cu pasageri la bord, răspunderile pot depăși 500 milioane dolari pentru o cursă internă în SUA sau 250 milioane dolari pentru o cursă internațională. Pentru riscurile mari, tranzacțiile de asigurare se împart cu alți asigurători sau se reasigură (obligatoriu, de cele mai multe ori).
Piața asigurărilor de aviație este influențată de: progresul rapid intervenit în tehnologie, îmbunătățirea performanțelor tehnice și comerciale, producția unor aparate de zbor din ce în ce mai mari și mai rapide, creșterea valorii aeronavelor și a răspunderii, creșterea capacității de transport.
Piața asigurărilor de aviație este împărțită în cinci categorii distincte:
Asigurări pentru transportatorii aerieni (deține majoritatea primelor de asigurare încasate, circa două treimi din total);
Asigurări pentru producători (circa o cincime din total);
Asigurări pentru aeroporturi;
Asigurări generale de aviație;
Asigurări pentru riscul de război.
Piața asigurărilor de aviație a cunoscut o scădere dramatică la sfârșitul anilor '80 și începutul anilor '90. Daunele foarte scăzute din anul 1986, urmate de creșterea economică puternică de la sfârșitul anilor '80, au determinat o creștere masivă a capacității de subscriere concomitent cu reducerea primelor de asigurare. Acest lucru a făcut ca unii asigurători mai mici să nu poată susține financiar aceste scăderi ale primelor, fiind puși în situația de a accepta preluarea de alte companii sau fuzionarea, pentru a evita lichidarea. Pentru a se menține pe piață, unii asigurători au redus franșiza sau și-au transferat o parte din risc în reasigurare.
Asigurătorii și-au mărit capacitatea de subscriere încercând să câștige teren, ceea ce a făcut posibil ca transportatorii aerieni și producătorii de aeronave să poată obține protecție de la aproape șaizeci de asigurători existenți pe piață.
În România nu sunt multe companii care încheie asigurări de aviație. Acest lucru este datorat mai multor motive, precum este numărul redus al companiilor de transport aerian, specializarea foarte strictă a asigurării de aviație, nevoia de capacitate financiară a acestora.
Cel mai mare client pentru asigurările de aviație este compania națională de transporturi aeriene TAROM. Alți clienți sunt: ROMAVIA, Aviația utilitară, Aeroportul Internațional Otopeni, ROMARC Fel, ROMATSA (Controlul Traficului Aerian).
Primele de asigurare încasate din asigurările de aviație în anul 1997 au fost de 63.178 milioane lei (8,5 milioane dolari), reprezentând 4,8% din totalul primelor de asigurare încasate pe piață. Daunele totale în același an au fost de 11.898 milioane lei (respectiv 1,6 milioane dolari), reprezentând 1,7% din totalul daunelor totale plătite pe piață; în aceste condiții, rata daunei a fost de 18,9% (față de 49% pe total piață).
Sub aspect calitativ, practica românească a asigurărilor de aviație a fost puternic influențată mai ales după anul 1991 de uzanțele internaționale și de cerințele impuse asigurătorilor români de către reasiguratorii internaționali. În același timp, o influență mare au avut-o cerințele datorate înăea primelor de asigurare. Acest lucru a făcut ca unii asigurători mai mici să nu poată susține financiar aceste scăderi ale primelor, fiind puși în situația de a accepta preluarea de alte companii sau fuzionarea, pentru a evita lichidarea. Pentru a se menține pe piață, unii asigurători au redus franșiza sau și-au transferat o parte din risc în reasigurare.
Asigurătorii și-au mărit capacitatea de subscriere încercând să câștige teren, ceea ce a făcut posibil ca transportatorii aerieni și producătorii de aeronave să poată obține protecție de la aproape șaizeci de asigurători existenți pe piață.
În România nu sunt multe companii care încheie asigurări de aviație. Acest lucru este datorat mai multor motive, precum este numărul redus al companiilor de transport aerian, specializarea foarte strictă a asigurării de aviație, nevoia de capacitate financiară a acestora.
Cel mai mare client pentru asigurările de aviație este compania națională de transporturi aeriene TAROM. Alți clienți sunt: ROMAVIA, Aviația utilitară, Aeroportul Internațional Otopeni, ROMARC Fel, ROMATSA (Controlul Traficului Aerian).
Primele de asigurare încasate din asigurările de aviație în anul 1997 au fost de 63.178 milioane lei (8,5 milioane dolari), reprezentând 4,8% din totalul primelor de asigurare încasate pe piață. Daunele totale în același an au fost de 11.898 milioane lei (respectiv 1,6 milioane dolari), reprezentând 1,7% din totalul daunelor totale plătite pe piață; în aceste condiții, rata daunei a fost de 18,9% (față de 49% pe total piață).
Sub aspect calitativ, practica românească a asigurărilor de aviație a fost puternic influențată mai ales după anul 1991 de uzanțele internaționale și de cerințele impuse asigurătorilor români de către reasiguratorii internaționali. În același timp, o influență mare au avut-o cerințele datorate înăspririi condițiilor de siguranță a zborurilor impuse de operatorii și organizațiile internaționale la care România este parte.
1.3. Tipuri de asigurări în transportul rutier și de aviație
Deși la început asigurările auto presupuneau acordarea protecției numai pentru vătămări corporale și pagube materiale produse terților, trecerea timpului a adus cu sine noi tipuri de protecție. De aceea, asigurările auto nu se limitează numai la asigurarea mijlocului de transport.
Din punct de vedere al utilizării autovehiculelor, asigurările ce pot fi încheiate cuprind mai multe tipuri:
Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului;
Asigurarea răspunderii transportatorului;
Asigurarea autovehiculului;
Asigurarea de răspundere civilă;
Asigurarea pasagerilor, asigurarea de accidente a persoanelor legal transportate în autovehicul etc.
Prin toate aceste asigurări se acoperă o gamă diversă de riscuri. Ca și în celelalte tipuri de asigurări, există anumite practici comune tuturor asigurătorilor, dar fiecare dintre ele are anumite particularități privind tipurile de riscuri-asigurabile și excluse-subscriere etc.
Este foarte important de menționat faptul că asigurările maritime sunt cele care au influențat toate asigurările de transport și că toate condițiile de asigurare a mărfurilor și mijlocului de transport sunt o preluare a practicilor acestor asigurări. În mod similar, riscurile pentru care se acordă protecție reprezintă o adaptare a riscurilor acoperite prin asigurarea maritimă, a căror producere generează același tip de pagube materiale, vătămări sau răspunderi. Prin condițiile generale de asigurare se acoperă o gamă largă de riscuri (toate riscurile sau riscuri numite). Riscurile speciale sunt asigurabile separat, contra plății unor prime de asigurare adiționale.
Asigurările de răspundere față de terți în asigurarea de aviație se pot încheia la sumele declarate de asigurat pentru pasageri, bagaje și pentru mărfurile transportate, precum și pentru terți, în limitele prevăzute de convențiile internaționale, legislațiile naționale și acordurile încheiate de asigurat cu partenerii săi.
Este important de menționat faptul că limitele privind asigurarea de răspundere și condițiile de asigurare cunosc unele diferențe de la un stat la altul, în afara convențiilor internaționale care reglementează aceste aspecte. Astfel, Elveția, Canada, SUA, Australia sunt câteva exemple reprezentative în acest sens.
Principalele tipuri de asigurări oferite în prezent de asigurătorii români sunt următoarele:
Asigurarea aeronavei pentru pierdere totală;
Asigurarea de răspundere față de terți inclusiv sau exclusiv pasageri, mărfuri și poștă;
Asigurarea de răspundere față de pasageri, mărfuri și poștă;
Asigurarea aeronavei pentru riscul de război;
Asigurarea de accidente de persoane;
Avarii la motorul aeronavei;
Asigurarea de răspundere a aeroportului, companiilor de aprovizionare cu combustibil și controlorilor de trafic aerian.
Asigurarea de aviație acoperă următoarele categorii de riscuri, și anume:
a) riscurile pentru pierderea sau avarierea accidentală a aeronavei;
b) riscuri de răspundere pentru deces, vătămare corporală, pagube materiale produse terților (alții decât pasagerii). Clienții care solicită această acoperire sunt compania de transporturi aeriene și aeroporturile;
c) riscuri de răspundere pentru deces, vătămare corporală, pagube materiale produse pasagerilor;
d) asigurarea mărfii, de obicei în condiția ”toate riscurile" (Al Risks);
e) asigurarea de grup pentru accidente încheiată pentru echipajul aeronavei și pentru călători;
f) asigurarea de răspundere a producătorului sau reparatorului aeronavei, acoperind răspunderea ce rezultă din proiectarea sau producerea defectuoasă a aeronavei;
g) asigurarea de pierdere a licenței pentru personalul aeronavei.
Folosirea aviației ca modalitate de transport crește de la an la an datorită naturii tehnice și specializate a riscurilor asociate acesteia, precum și datorită costurilor mari ale accidentelor și tuturor riscurilor asociate aviației, de la părți componente la corpul aeronavei, este necesară asigurarea pe piața asigurărilor de aviație.
Cele mai multe polițe se încheie în condiția de asigurare ”toate riscurile", cu anumite restricții. Cumpărătorii acestor asigurări sunt companiile de transport aerian, proprietarii unor avioane – companii sau persoane fizice, cluburi aeronautice.
Prin această asigurare care, de regulă, apare ca o secțiune din polița de asigurare de aviație, se garantează indemnizarea terților pentru pagubele materiale, decesele sau vătămările corporale create de asigurat.
În categoria de ”terți” sunt incluse persoanele aflate la sol, ocupanții altei aeronave cu care a interferat aeronava asigurată, pasagerii, bagajele acestora, marfa și poștă. Din categoria de terți sunt excluși angajații asiguratului și ai subcontractanților aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pasagerii și echipajul aeronavei asigurate, daunele produse bunurilor aflate în proprietatea asiguratului, în grija sau custodia sa. Unele polițe de asigurare acoperă și daunele produse direct de aeronavă, precum și de obiectele și persoanele care au căzut din aceasta.
Limita răspunderii se stabilește ca o sumă absolută care reprezintă despăgubirea maximă pe fiecare eveniment; în cazul în care în poliță sunt incluse mai multe aeronave, limita se stabilește pe fiecare aeronavă în parte.
Din polițele de răspundere este exclusă compensarea terților pentru pagubele produse de:
– poluarea sonoră sau boom-ul sonic;
– interferența electrică sau radio;
– poluarea chimică prin scurgeri sau scăpări;
contaminarea prin substanțe radioactive sau radiații ionizante.
Asigurarea de accidente de aviație.
Asigurarea acoperă riscurile de accident și cheltuielile de judecată legate de acesta în anumite limite stabilite în polița de asigurare. Ca regulă, se exclud războiul, zgomotul și poluarea, contaminarea radioactivă, vătămarea corporală, îmbolnăvirea sau decesul survenite la un angajat al asiguratului în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, avarierea sau distrugerea proprietății închiriate sau luate în chirie, ocupate sau folosite de asigurat.
Accidentul este definit, evident, în condițiile sau termenii contractului de asigurare și reprezintă ”un eveniment neașteptat sau neobișnuit sau o întâmplare exterioară pasagerului". El trebuie să se petreacă între momentul îmbarcării pe aeronavă în scopul efectuării zborului și cel al debarcării din aceasta; conform aceleiași definiții:
– persoana este vătămată fiind în aeronavă, în contact direct cu orice parte a aeronavei, inclusiv părți detașate din aceasta sau ca urmare a expunerii directe la jet; sunt exceptate rănirile provocate din cauze naturale, loviri de situații în care pasagerii se ascund (de obicei pentru a călători clandestin) în afara zonelor destinate prin construcție sau amenajare, în mod special, pentru aceștia.
– defecțiunile sau imperfecțiunile structurale ale aeronavei când afectează negativ structura de rezistență, performanța sau caracteristicile zborului și când, în mod normal, ar fi necesitat reparații sau înlocuirea componentelor afectate; sunt exceptate funcționarea defectuoasă sau avariile la motor, evacuarea gazelor sau părțile accesorii, avariile la elice, aripi, antene, roți, frâne, mici adâncituri sau găuri ale învelișului aeronavei.
– aeronava dispare sau este complet inaccesibilă.
Iată un exemplu privind un accident produs în timpul zborului. Motivul intentării unui proces de către un pasager unei companii de transport aeriene l-a constat fracturarea unui dinte în timp ce își lua gustarea oferită în timpul zborului. Era important de definit dacă întâmplarea a fost un accident. În conformitate cu definiția, completul de judecată a considerat că rănirea provenită ”dintr-o întâmplare improprie sau neintenționată în operarea unei aeronave sau linii aeriene reprezintă un accident. Instanța a considerat că reclamantul și-a rupt dintele când a mușcat ”un obiect străin” aflat în mâncarea oferită în avion. Acest eveniment a fost, pentru pasager, considerat ”neașteptat", ”neobișnuit" și ”exterior", iar rănirea sa s-a produs ca urmare a unei întâmplări neoportune sau neintenționate în timpul zborului, deci s-a încadrat în categoria de ”accident", fiind tratat în consecință și plătit de asigurător.
Asigurarea de răspundere a producătorului.
În cazul asigurării de aviație, răspunderea producătorului are valențe complexe, determinate de implicațiile variate pe care le presupune aviația însăși. Alături de interesul operatorilor de aeronave de a avea aparatele în stare perfectă, apare și cel manifestat, în mod firesc, de asigurători.
Asigurarea de răspundere a producătorului se referă atât la întreaga aeronavă, cât și la părțile componente produse și incorporate, la reparațiile și lucrările de întreținere efectuate de către acesta din urmă. În acești termeni, fabricația include toate operațiunile de proiectare, asamblare și reparație.
Excluderile tipice se referă la răspunderea față de personalul angajat, răspunderea contractuală, pierderile și distrugerile de bunuri aflate în grija sau în custodia asiguratului.
Asigurarea de răspundere a proprietarilor și operatorilor de aeroporturi.
Polița creată pe piața Lloyd's prin sindicatul de aviație numit Ariel, în ceea ce privește asigurarea de răspundere a operatorilor de aeroporturi, are o formă standard. Prin această poliță se acoperă:
răspunderea pentru vătămări corporale produse persoanelor aflate pe sau deasupra aeroportului, pasagerilor și/sau membrilor echipajelor răniți în situații în care răspunderea este a operatorului aeroportului;
răspunderea pentru pierderea sau deteriorarea bunurilor sau proprietăților terților (aeronavele parcate sau care folosesc aeroportul sau serviciile acestuia, cele încredințate în custodie proprietarului aeroportului pentru verificări, întreținere și reparații);
răspunderea ce decurge din folosirea, consumarea și manipularea oricăror bunuri procurate, vândute, întreținute sau reparate de operatorii aeroportului, inclusiv din serviciile de alimentare cu combustibil, reparații la aeronave, catering, dirijare pentru îmbarcarea și debarcarea pasagerilor.
Prin această asigurare se stabilește o anumită limită a răspunderii asigurătorului pentru fiecare secțiune și o limită totală pentru întreaga poliță, pe toată durata pentru care a fost încheiată.
Excluderile cele mai frecvente de la această acoperire sunt:
răspunderea ivită ca urmare a traficului auto în vecinătatea aeroportului;
răspunderea privind aeronavele operate sau aflate în proprietatea asiguratului;
răspunderea privind spațiul aerian, mai puțin cele acceptate de asigurător;
răspunderea rezultată din construcția sau repararea clădirilor sau a pistelor;
răspunderea pentru reparațiile necesitate de efectuarea unor lucrări greșite;
răspunderile contractuale și cele rezultând din garanții acordate;
răspunderea ce rezultă din operarea unui turn de control, cu excepția celor acceptate prin condițiile de asigurare.
Răspunderea pentru pasageri și bagajele acestora.
Răspunderea transportatorilor aerieni pentru pasagerii și bagajele acestora a fost reglementată prin Convenția pentru unificarea unor reguli cu privire la transportul aerian internațional, cunoscută sub denumirea de Convenția de la Varșovia, semnată la 12 octombrie 1929; în prezent, există 115 țări semnatare ale acesteia. Ulterior, amendamentele aduse acestei Convenții au fost incluse în Protocolul de la Haga la 28 septembrie 1955. Limita despăgubirii pentru pasageri este stabilită în biletul de călătorie conform Convenției de la Varșovia, amendată prin protocoalele de la Haga și Montreal. Răspunderea pentru accidente față de terți este guvernată de mai multe acorduri internaționale și reglementări naționale. Unele reglementări naționale stabilesc creșterea acestor limite pentru zborurile interne.
În cazul în care călătoria include o destinație finală sau o escală într-o țară alta decât țara de plecare, prevederile Convenției de la Varșovia se pot aplica pentru întreaga rută, incluzând tronsoane interne ale țării în care s-a făcut escala sau ale țării de destinație.
În asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul acordă despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de despăgubiri și cheltuieli de judecată pentru:
vătămarea corporală sau decesul pasagerilor ca urmare a accidentării acestora la bordul aeronavei sau în cursul oricărei operațiuni de îmbarcare ori debarcare;
pierderea, avarierea sau distrugerea bagajelor înregistrate sau neînregistrate precum și a bunurilor aflate asupra pasagerilor;
pierderea, avarierea sau distrugerea mărfurilor transportate;
vătămarea corporală sau decesul persoanelor ori avarierea sau distrugerea bunurilor din afara aeronavei, cu condiția ca acestea să fi fost cauzate în mod direct de aeronavă sau de obiecte desprinse ori căzute din aceasta;
cheltuieli necesare pentru procurarea obiectelor de strictă necesitate, în cazul sosirii cu întârziere a bagajelor;
cheltuieli necesare și economicoase făcute pentru salvarea pasagerilor, bagajelor și a mărfurilor transportate, precum și a persoanelor și a bunurilor din afara aeronavei sau pentru micșorarea, prevenirea extinderii ori stabilirea cauzelor și cuantumului pagubelor produse;
cheltuieli de judecată, arbitraj și altele asemănătoare făcute de asigurat cu acordul asigurătorului, în scopul respingerii sau reducerii pretențiilor la despăgubire ale terților sau pentru formularea pretențiilor față de aceștia.
Asigurarea de pierdere a veniturilor.
Această asigurare acoperă pierderile ce decurg din imposibilitatea operatorului unei aeronave comerciale de a o utiliza ca urmare a unui accident. Nu este o formă de asigurare foarte frecvent utilizată datorită complexității tehnice a aeronavelor și problemelor mecanice care pot apărea destul de frecvent de aceea și primele de asigurare sunt relativ ridicate. Companiile aeriene mari au posibilitatea financiară de a dispune de o flotă suficientă pentru a putea înlocui temporar un aparat avariat și astfel, a-și continua activitatea.
Se acceptă în asigurare numai pierderile determinate de avarii parțiale, deoarece se consideră că, în cazul daunelor totale, asiguratul va primi despăgubirea corespunzătoare pentru înlocuirea aeronavei avariate. Deoarece se scurge un oarecare interval de timp între încasarea indemnizației și achiziționarea unei aeronave noi, se poate încheia o poliță pentru lipsa de folosință și în cazul avariei totale.
Prin contractul de asigurare se stabilește o sumă fixă pentru fiecare zi în care aeronava asigurată nu se află în serviciu ca urmare a unui accident pentru care s-ar putea ridica pretenții în baza unei polițe ”all risks”.
Asigurarea pentru pierderea licenței.
Asigurarea pentru pierderea licenței se poate încheia pentru profesioniștii specializați în activități de aviație, cum sunt piloții, instructorii de zbor, controlorii de trafic aerian care, pentru exercitarea profesiei, au nevoie de o licență. Ea se eliberează și se reînnoiește periodic, în urma unor examinări medicale, care să ateste starea fizică adecvată pentru practicarea activităților implicate de aceste profesii.
Există, astfel, riscul că, pe aceste baze, licența să nu mai poată fi reînnoită, sau să fie suspendată ori retrasă, dacă urmările anumitor boli sau accidente fac imposibilă continuarea exercitării activității în condiții de maximă siguranță. De aceea, asigurarea încheiată ca poliță individuală pe o anumită perioadă de timp (de obicei de un an), stabilește o sumă ce va fi plătită de asigurător în cazul retragerii licenței în perioada de asigurare. Pentru unele boli ce reprezintă cauza suspendării sau retragerii licenței, se pot acorda anumite cote procentuale din suma asigurată.
Ca excluderi, pot fi menționate sinuciderile, urmările bătăilor, consecințele unor fapte cu caracter penal. Persoanele ce pot fi incluse în asigurare nu pot depăși 45 de ani, datorită gradului foarte ridicat de solicitare impus de aceste profesii.
2. ASIGURAREA AUTOVEHICULELOR ȘI AERONAVELOR
2.1. Asigurarea autovehiculelor
Pentru această formă de asigurare, este important de definit categoria de autovehicule. Prin acest termen se înțeleg nu numai autovehiculele, ci și remorcile trase de autovehicule asigurate, autovehiculul propulsat, suspendat pe roți, șenile, tălpi de alunecare folosite pentru transportul mărfurilor sau pasagerilor.
În practica internațională, clasificarea riscurilor asigurabile în asigurarea de autovehicule ține seama de tipurile de vehicule ce se asigură, datorită varietății mari a acestora.
Clasele mari întâlnite sunt următoarele:
a) Autovehicule proprietate privată;
b) Motociclete;
c) Autovehicule comerciale – pentru transportul mărfurilor și pasagerilor;
d) Vehicule agricole și forestiere;
e) Autovehicule speciale, construite sau adaptate pentru o anume utilizare; ca de exemplu: macarale, tractoare, ambulanțe, buldozere, excavatoare, echipament pentru extracții și transport minier, autovehicule speciale pentru transport autovehicule și altele.
Asigurarea autovehiculelor este cea mai frecvent utilizată în asigurările non-viață. Totuși, pe cât este de uzuală, pe atât de puțin este cunoscută în detaliu. Ea reprezintă cea mai răspândită asigurare dintre toate categoriile de asigurări facultative.
În practica societăților de asigurare, în cele mai multe țări, pentru stabilirea primelor de asigurare se au în vedere mai mulți factori, și anume:
Statistici privind accidentele de circulație, furturi;
Tipul autovehiculului și marca;
Valoarea autovehiculului;
Riscurile asigurate;
Capacitatea cilindrică;
Performanțele tehnice;
Ușurința reparațiilor, disponibilitatea și accesibilitatea pieselor de schimb;
Costul reparațiilor;
Atracția pentru hoți;
Vârsta și experiența conducătorului auto;
Vechimea mașinii;
Istoricul daunelor solicitantului;
Starea drumurilor, sisteme de semnalizare rutieră în țara în care circulă cel mai mult autovehiculul.
Ca măsuri de management al riscurilor cu care se confruntă în general asigurările auto, o modalitate foarte mult utilizată în practicile naționale constă în participarea societăților de asigurări la finanțarea unor lucrări de îmbunătățire a drumurilor publice.
2.1.1. Asigurarea de avarii
Riscurile pentru care se oferă protecție sunt, ca în orice alt tip de asigurare, diferite de la o societate la alta, dat fiind faptul că fiecare își stabilește singură politica de subscriere.
Totuși, există anumite riscuri, pe care le întâlnim la majoritatea societăților de asigurări, pentru care se acordă protecție. Printre acestea se numără:
– avarii accidentale produse ca urmare a ciocnirii, lovirii sau izbirii cu alte vehicule sau cu orice alte corpuri mobile sau imobile aflate în afara ori în interiorul autovehiculului asigurat, răsturnării, derapării, zgârierii, căderii (cădere în prăpastie, cădere în apă cu ocazia transbordării, căderii pe autovehicul a unor corpuri cum ar fi: copaci, blocuri de gheață sau de zăpadă etc.);
– incendiu, precum și pagubele produse din această cauză, cum ar fi: afumare, pătare, carbonizare sau alte distrugeri;
– trăsnet, explozie și pagubele produse când acestea au avut loc la distanță de autovehiculul respectiv;
– ploaie torențială, grindină, inundație, apă rămasă pe sol, furtună, uragan, cutremur de pământ;
– prăbușire sau alunecare de teren;
– greutatea stratului de zăpadă sau de gheață;
– avalanșe de zăpadă, căderea unor corpuri pe construcția în care se afla autovehiculul.
În mod similar sunt acoperite și avariile apărute ca urmare a măsurilor luate în timpul producerii evenimentului asigurat pentru salvarea autovehiculului sau a construcției în care se află acesta.
În cazul riscurilor cu caracter natural, cum ar fi: trăsnet, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbușire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă sau de gheață, avalanșe de zăpadă, se acordă despăgubiri și pentru pagubele produse autovehiculului prin efectele indirecte ale acestor fenomene, cum ar fi: prăbușirea unui copac lovit de trăsnet, acțiunea mecanică a obiectelor purtate de furtună sau uragan, dărâmarea acoperișurilor sau a construcțiilor din cauza greutății stratului de zăpadă, a cutremurelor de pământ, a prăbușirilor sau alunecărilor de teren.
În cazul în care în asigurare sunt incluse și pagube la părțile componente precum aparate de radio, casetofoane, televizoare și aparate de aer condiționat special construite pentru autovehicule, ele se despăgubesc numai dacă erau montate la autovehicul și dacă avariile ori distrugerile s-au produs odată cu cele produse din orice cauză cuprinsă în asigurare, de asemenea, corpul autovehiculului trebuie să fie menționat în poliță.
Pagubele produse anvelopelor ori camerelor autovehiculului (inclusiv celor de rezervă), sculelor, stingătorului, trusei medicale de prim ajutor, se despăgubesc numai dacă acestea erau montate ori se aflau în autovehicul și dacă avariile ori distrugerile s-au întâmplat odată cu cele produse din orice cauză cuprinsă în asigurare.
Desigur că producerea acestor riscuri presupune și alte cheltuieli pe care, în mod normal, compania de asigurări le despăgubește, precum:
– cheltuielile cu transportul autovehiculului la atelierul de reparații cel mai
apropiat de locul accidentului care poate face reparații sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a autovehiculului (dacă acesta nu poate fi deplasat prin forța proprie);
– pagubele produse autovehiculului asigurat-avarieri sau distrugeri prilejuite de măsurile luate în timpul producerii evenimentului asigurat pentru salvarea autovehiculului sau a construcției în care se află acesta;
– cheltuielile efectuate în vederea limitării pagubelor produse din cauze cuprinse în asigurare.
Pentru a se evita orice posibile interpretări și, în perspectivă, litigii între părțile contractante, condițiile de asigurare prevăd și riscurile excluse pentru care nu se acordă despăgubiri.
Printre acestea se pot enumera:
daunele autovehiculului asigurat, ale părților și accesoriilor sale care rezultă:
– direct sau indirect din operațiuni de război civil, militare sau paramilitare, greve, demonstrații, orice mișcări populare, acțiuni teroriste, vandalism sau sabotaj;
– din competiții sportive sau antrenamente pentru competiții sportive;
– din influența directă a exploziei atomice, a materialelor sau produselor radioactive, sau din măsuri luate cu scopul de a elimina efectul nociv al radiațiilor care fac obiectul asigurărilor practicate de pool-ul nuclear.
daunele rezultând din incendiu sau explozie la autovehiculul transformat fără permisiunea autorităților sau constructorului, ca rezultat al unei asemenea transformări;
pagubele cauzate de incendiu sau explozie, în eventualitatea în care au fost încălcate grav reglementările de prevenire a incendiilor;
părțile componente ale autovehiculului, accesoriile, piesele de schimb ținute separat în autovehicul (garaj, atelier, casă);
daunele rezultând din supraîncărcarea sau suprasolicitarea autovehiculului;
cheltuielile făcute pentru transformarea sau îmbunătățirea autovehiculului în comparație cu starea lui dinaintea producerii evenimentului asigurat, cele pentru repararea unor avarii sau distrugeri care au fost produse din cauze necuprinse în asigurare, precum și cele pentru reparațiile nereușite;
pagube indirecte, precum reducerea valorii autovehiculului după reparație sau cele produse prin întreruperea utilizării autovehiculului, chiar ca urmare a unei cauze cuprinse în asigurare, cheltuieli ocazionate de deplasarea la locul evenimentului asigurat, costul îngrijirilor medicale de care beneficiază conducătorii auto în cazul evenimentelor asigurate;
pagubele produse părților componente sau pieselor de rezervă, huselor, prelatelor, combustibililor, echipamentului suplimentar sau oricăror altor bunuri existente în autovehicul.
Asigurătorul este exonerat de răspundere și pentru pagubele cauzate de: întrebuințarea, funcționarea, uzarea pieselor și subansamblelor, defectele de fabricație ale materialului sau de execuție a părților componente sau pieselor;
De exemplu, ruperea fuzetelor, a amortizoarelor, a arcurilor, a supapelor, a barei de direcție, spargerea pistoanelor, deschiderea capotei sau explozia pneurilor în timpul mersului, topirea lagărelor, griparea motorului sau a rulmenților de la sistemul de rulare etc.
Totuși, dacă datorită defectării din orice cauză a unor piese sau componente ale autovehiculului, inclusiv cauze tehnice, se produc pagube prin accident, derapare, răsturnare etc., ele se despăgubesc, dar nu se despăgubesc și pagubele produse la părțile componente defecte care au dus la producerea pagubei (bară de direcție, pneu explodat etc.):
– influența temperaturii asupra motorului autovehiculului (de exemplu: avarieri la blocul motor, chiuloasă sau la sistemul de aprindere sau răcire) și cele produse motorului, cutiei de viteze, sau diferențialului, ca urmare a lipsei sau insuficienței ungeri ori a supraîncălzirii din orice alte cauze decât cele cuprinse în asigurare;
– pagubele indirecte (de exemplu: reducerea valorii autovehiculului în timpul mersului, pagubele produse prin acțiunea curentului electric asupra instalației electrice, a dinamului etc.), precum și pagubele produse prin acțiunea acizilor sau a oricăror substanțe chimice;
– pagubele produse părților componente de rezervă, huselor, prelatelor, combustibililor, echipamentului suplimentar, păturilor sau altor bunuri existente în autovehicul;
– cheltuielile efectuate pentru transformarea sau îmbunătățirea autovehiculului în comparație cu starea lui dinaintea producerii evenimentului asigurat, cele pentru repararea unor avarieri sau distrugeri în urma unor cauze necuprinse în asigurare (de exemplu, îngheț) și cheltuielile pentru reparațiile nereușite;
– pagubele produse autovehiculului de operațiuni militare în timp de război, greve, tulburări civile, acțiuni dușmănoase etc.
– influența directă a trepidațiilor autovehiculului în timpul mersului, acțiunii curentului electric asupra instalației electrice, a dinamului, electromotorului, becurilor sau altor piese sau accesorii care folosesc curentul electric sau sunt acționate de acesta, precum și a acțiunii acizilor sau oricăror substanțe chimice;
– arsurile simple care nu sunt urmate de incendiu și cele provocate de fenomenele electrice produse în orice fel la instalația electrică, cu excepția celor cu flacără.
Contractul de asigurare prevede și clauze referitoare la întinderea teritorială a acoperirii, perioada de acoperire (șase luni, un an etc.), momentul intrării în risc, franșiza, reducerea primelor de asigurare prin acordarea unui bonus în situațiile în care în anul și în perioada anterioară nu s-au înregistrat pagube -no claim discount-.
Suma asigurată are în vedere valoarea reală a autovehiculului la data încheierii contractului, această valoare se obține ca diferență între valoarea din nou a acestuia și uzura calculată în funcție de vechime.
Toate obligațiile și drepturile părților contractante sunt aceleași ca și în cazul altor tipuri de contracte de asigurare. Printre obligațiile asiguratului trebuie menționată întreținerea autovehiculelor asigurate și a eventualelor instalații speciale ale acestora în bune condiții, în scopul prevenirii producerii evenimentelor asigurate. Asigurătorul are dreptul de a verifica modul în care sunt întreținute autovehiculele asigurate.
În cazul în care evenimentul asigurat se produce, asiguratul, pentru a putea solicita încasarea contravalorii despăgubirii, este obligat sa prezinte asigurătorului documente care să ateste producerea evenimentului, precum și a cauzelor și circumstanțelor în care s-a produs.
În acest scop, succesiunea faptelor pe care trebuie să le îndeplinească asiguratul este următoarea:
a) să înștiințeze imediat organele poliției sau alte organe de cercetare mai apropiate de locul producerii accidentului, cerând întocmirea de acte cu privire la cauzele și împrejurările producerii accidentului și la pagubele produse;
b) să ia, pe seama companiei de asigurări și în cadrul sumei asigurate, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor;
c) să ia măsuri pentru salvarea bunurilor asigurate, pentru păstrarea și paza bunurilor rămase și pentru prevenirea degradării ulterioare;
d) să pună la dispoziția companiei de asigurări toate actele și evidențele necesare pentru verificarea existenței și valorii autovehiculelor asigurate, precum și pentru constatarea și evaluarea pagubelor și pentru stabilirea drepturilor la despăgubiri;
e) să pună la dispoziția companiei de asigurări documentația privind evenimentul asigurat.
Cuantumul despăgubirii se determină, pe baza acestei documentații, în funcție de costul reparațiilor, al părților componente sau de costul de înlocuire al acestora, incluzându-se cheltuielile pentru materiale, demontare și montare corespunzătoare reparațiilor și înlocuirilor, necesare ca urmare a pagubelor produse de cauze cuprinse în condițiile de asigurare.
De cele mai multe ori, dat fiind faptul că asigurații solicită și alte acoperiri suplimentare care nu sunt incluse în condițiile generale de asigurare, societățile de asigurare oferă și astfel de protecții, în schimbul unei prime adiționale. În această categorie poate intra, spre exemplu, riscul de furt.
Dat fiind condițiile actuale ale economiei românești, este posibilă și actualizarea sumei asigurate în raport cu inflația, dar și datorită creșterii valorii reale a autovehiculului asigurat ca urmare a creșterii valorii de comercializare sau ca urmare a creșterii cursului de referință. Această clauză va presupune plata unei prime de asigurare corespunzătoare noilor sume asigurate cu prima de asigurare aferentă acestei actualizări.
2.2. Asigurarea aeronavei
Asigurarea aeronavei este una dintre componentele asigurării de aviație prin care se asigură aeronava pentru pierdere totală sau pentru avarii parțiale la corpul aeronavei, părți componente și echipamente. Conform polițelor Lloyd's se asigură aeronava cu echipament și sistem propriu de propulsie instalat de obicei pe acesta sau când este instalat pe aeronavă, este temporar detașat de pe aeronavă înainte de a fi remontat, este detașat de pe aeronavă pentru înlocuire până la începerea operațiilor de montare în scopul înlocuirii, moment în care partea înlocuită va fi considerată ca parte a aeronavei, de asemenea, se includ și echipamentele aeronavei, care au fost special destinate pentru și în mod normal sunt parte a acesteia.
Determinarea corectă a valorii aeronavei este foarte importantă datorită deprecierii rapide a acesteia, uzura fizică, dar mai ales morală rapidă a acestora determină asigurătorii să își exercite dreptul de a plăti despăgubirea corespunzătoare valorii de înlocuire sau, foarte rar, de a înlocui aeronava avariată cu o alta având aceeași vechime și fiind de același tip.
De cele mai multe ori, asigurarea se încheie la valoarea agreată de părți atunci când aeronava este relativ nouă, iar asiguratul are o reputație bună. Ea nu trebuie să depășească valoarea de înlocuire a aeronavei și va avea cel mult valoarea din nou a acesteia la data încheierii asigurării. Valoarea agreată este suma asigurată și deci, nivelul maxim al despăgubirii în caz de daună totală a aeronavei.
Așadar, asigurarea aeronavelor se poate încheia la o valoare ce poate fi:
valoarea de inventar a aeronavei;
valoarea de piață;
valoarea de înlocuire, în funcție de prețul care ar trebui plătit pentru o aeronavă identică din punct de vedere al vechimii și caracteristicilor tehnice și comerciale;
valoarea de înlocuire cu o aeronavă nouă;
valoarea financiară stabilită în funcție de suma ce trebuie plătită în cazul leasingului, în caz de dispariție a aeronavei.
Franșiza practicată în asigurarea aeronavei este diferențiată. De regulă, ea reprezintă 1% din valoarea aeronavei noi și se aplică fiecărei daune produse în timpul zborului sau evoluției la sol, respectiv sub 1%, dacă dauna apare pe durata în care aeronava este garată. Franșizele sunt mai mari pentru aeronavele vechi și elicoptere, caz în care franșiza este cuprinsă între 5-10% pe fiecare eveniment, deoarece avariile parțiale pot fi foarte mari, chiar ca urmare a unor accidente minore.
Evaluarea riscurilor în asigurarea de aviație are în vedere rata accidentelor aviatice, precum și factorii proprii ai aeronavei sau utilizării ei, cheltuielile cu reparațiile, întreținerea, manopera etc. Alături de aceste elemente, mai sunt importante: scopul utilizării aeronavei (comercial, plăcere, transport de mărfuri sau pasageri), cine este asiguratul, respectiv persoană fizică (folosește aeronava pentru agrement sau este ocupația sa de a pilota etc.) sau persoană juridică (proprietarul, chiriașul sau operatorul aeronavei etc.), localizarea riscului (aeronava este la sol, în hangar, se află în reparație, care este starea hangarului).
Pentru stabilirea cotațiilor de primă sunt importante și starea de întreținere a aeronavei, calificarea și competența profesională a celor ce întrețin și verifică aeronava, perioadele de revizie tehnică precum și datele despre echipaj.
Declarația asiguratului confirmă validitatea și adevărul răspunsurilor și reprezintă parte a contractului de asigurare.
În asigurarea pentru pierderea sau avarierea aeronavei, asigurătorul acordă despăgubiri pentru:
– pierderea fizica directă sau pierderea totală, constructivă ori avarierea aeronavei din orice cauză, suferită în timpul zborului, rulării la sol și al staționarii la sol;
– dispariția aeronavei;
– avariile pricinuite aeronavei de masurile de salvare;
– cheltuielile necesare și economicoase făcute pentru salvarea și conservarea aeronavei, pentru transportul acesteia de la locul avarierii până la locul de efectuare a reparațiilor, sau pentru reducerea și prevenirea extinderii pagubei produse sau pentru stabilirea cauzelor și a dimensiunii acesteia;
– cheltuielile de judecată, arbitraj și altele asemănătoare făcute de asigurat cu acordul asigurătorului, în scopul formulării pretențiilor față de terți.
Se pot asigura și riscurile care apar în cazul zborurilor de probă de după construcție. Pierderea totală este atunci când aeronava s-a prăbușit, nu mai poate fi recuperată sau valoarea reparațiilor pe care le necesită depășește 75% din valoarea de asigurare, dacă după decolare aeronava dispare și nu se știe nimic despre ea timp de zece zile, ea este considerată drept pierdere totală și despăgubită în consecință.
În cazul pierderilor parțiale care presupun avarii parțiale ale aeronavei, asigurătorul va suporta toate cheltuielile legate de repararea aeronavei, din care se scade franșiza, și anume: cheltuieli cu salariile angajaților asiguratului plus 250%, materiale și părți componente la costul actual la care se adaugă 30%, costul reparațiilor și cheltuielile rezonabile ale asiguratului pentru supravegherea procesului de reparare, cheltuieli de transport al personalului, materiale, echipamente și piese de schimb necesare pentru efectuarea reparațiilor, cheltuielile pentru obținerea certificatului de navigație aeriană după reparație, precum și cheltuielile pentru aducerea aeronavei reparate pe aeroportul de care aparține.
Răspunderea asigurătorului se exprimă în poliță în limite valorice pentru:
– corpul aeronavei (ca limită maximă pe aeronavă);
– părți componente și echipamente (pe locație);
– cheltuieli pentru găsirea epavei și a salvării (pe fiecare incident).
Dat fiind caracterul internațional al asigurărilor și reasigurărilor de aviație, există o practică relativ uniformă în acest domeniu, nefiind diferențe semnificative între subscrierea și acoperirea oferită de diverși asigurători.
Polițele de asigurare de aviație conțin una sau mai multe clauze de excludere de la acoperirea riscurilor de război, război civil, tulburări sociale, greve, confiscare, reținere, acțiuni dușmănoase, sabotaj, deturnare, riscuri nucleare.
Unele dintre aceste riscuri se pot asigura separat, contra unei prime de asigurare suplimentare, cu condiția ca nici unul să nu aibă caracter politic. Ele se asigură în schimbul plății unei prime suplimentare.
Societățile de asigurare nu acordă despăgubiri pentru pierderea sau avarierea aeronavei și nici pentru daunele suportate de asiguratul obligat la repararea pagubelor pricinuite terților în caz de:
– detonare în scopuri ostile a oricărei arme de război care folosește fisiunea sau
fuziunea nucleară sau alte reacții, forțe sau materiale radioactive;
– folosirea aeronavei în alte scopuri decât cele indicate în contractul de asigurare;
– pilotarea aeronavei de către persoane care nu posedă brevet de pilot pentru categoria și tipul aeronavei respective, ori deservirea aeronavei de un personal tehnic nespecializat, care nu posedă brevete corespunzătoare;
– gararea sau părăsirea aeronavei în afara spațiilor special rezervate de pe aeroporturi, fără luarea măsurilor corespunzătoare pentru securitatea ei;
– folosirea terenurilor de aterizare neautorizate, cu excepția cazurilor de forță majoră;
– transportul de pasageri și mărfuri peste numărul de locuri și greutatea admisă de capacitatea de transport a aeronavei;
– transportul aeronavei cu orice mijloc de transport, cu excepția cazurilor în care acesta se efectuează ca urmare a unui accident;
– război declarat sau nedeclarat, război civil insurecție, rebeliune, revoluție, acțiuni ostile ale inamicului, ale unei puteri militare, greve, revolte, tulburări civile, confiscare, naționalizare sau rechiziționare, măsuri dictate de un guvern sau o autoritate publică ori prin lege marțială, piraterie, deturnare sau altele asemănătoare;
– zboruri de probă după construcție sau reconstrucție;
– uzura normală, deteriorarea treptată și defectele ascunse ale aeronavei sau părților componente, precum și defectarea sau încetarea funcționării părților electrice sau mecanice ale acesteia, reparațiile și înlocuirile efectuate ca urmare a defecțiunilor tehnice;
– pagubele pricinuite ca urmare a intenției sau culpei grave a unui membru din conducerea companiei asigurate;
– pagubele indirecte, ca de exemplu: pierderea venitului, despăgubiri datorate întârzierii transportului, cheltuieli pentru plata salariilor și întreținerea personalului navigant în timpul staționării aeronavei pentru reparații sau din alte cauze, chiar dacă sunt urmare a unei pagube cuprinse în asigurare;
– vătămarea corporală sau decesul persoanelor care lucrează pentru asigurat sau sub controlul acestuia, inclusiv personalul navigant, precum și pentru pagubele produse unor bunuri aparținând acestor persoane sau asiguratului.
În condițiile de asigurare AVN practicate pe piața Londrei, piață de referință în asigurările de aviație, sunt menționate, drept excluderi de la acoperirile practicate, următoarele categorii de riscuri:
1. Clauza de excludere pentru riscuri nucleare.
2. Clauza de excludere a riscurilor de zgomot și poluare.
3. Clauza de excludere a riscului de război și răpire.
Prin clauza de excludere pentru riscuri nucleare nu sunt acoperite pierderea, distrugerea sau avarierea oricărei proprietăți, orice pierdere sau cheltuială, orice pierdere de consecință sau răspundere legată de orice natură cauzată direct sau indirect de:
proprietățile radioactive, toxice, explozive sau periculoase ale oricărei centrale nucleare sau componente nucleare;
proprietățile radioactive ale, sau combinația de proprietăți radioactive cu proprietăți toxice, explozibile sau alte pericole ale oricărui material radioactiv în timpul transportului de mărfuri, inclusiv depozitarea sau manipularea ocazională;
radiații ionizante sau contaminare prin radioactivitate datorită proprietăților toxice, radioactive sau periculoase ale oricărei surse radioactive sau altele asemănătoare.
Aceste materiale sau surse radioactive nu se referă la deșeuri de uraniu sau uraniu natural în orice formă, radioizotopi care au ajuns în stadiul final de fabricație, folosiți în scopuri științifice, medicale, agricole, comerciale, educaționale sau industriale.
Pierderea, distrugerea sau avarierea unei proprietăți sau orice pierderi de consecință sau răspunderi legale de orice natură în legătură cu care:
Asiguratul mai are încheiată o altă poliță de asigurare care include asigurarea de răspundere cu referire la energia nucleară;
Persoanei sau organizației respective i se cere să își mențină protecția financiară în conformitate cu legislația din fiecare țară;
Asiguratul este îndreptățit la o despăgubire din partea guvernului sau a unei agenții.
Clauza de excludere a riscurilor de zgomot și poluare se referă la neacoperirea solicitărilor de plată a despăgubirilor ce pot să apară ca o consecință directă sau indirectă a:
zgomotului (perceptibil de auzul omului sau nu – vibrație, boom sonic și orice alt fenomen asociat);
poluării sau contaminării de orice fel;
interferenței electrice și electromagnetice;
interferenței cu folosirea proprietății asigurate, dacă nu sunt cauzate de, sau nu sunt un rezultat al unei explozii sau coliziuni sau a unui zbor de urgență care a determinat o operare anormală a aeronavei.
Clauza de excludere a riscurilor de război și răpire prevede următoarele excluderi:
război, invazie, acte ale dușmanilor străini, ostilități (chiar dacă războiul este declarat sau nu), război civil, rebeliune, revoluție, insurecție, lege marțială, putere militară sau uzurpată sau încercări de uzurpare a puterii;
orice detonări în scopuri ostile a unei arme de război ce presupune fisiunea și/sau fuziunea atomică sau nucleară sau reacții asemănătoare sau forțe radioactive;
greve, revolte, mișcări civile sau revolte de muncă;
orice act al uneia sau al mai multor persoane, în calitate de agenți sau nu ai unei puteri suverane, în scopuri politice sau teroriste și dacă pierderea sau avarierea rezultată este accidentală sau intenționată;
orice act malițios sau de sabotaj;
confiscare, naționalizare, capturare, restricționare, sechestrare arestare;
rechiziționare a proprietății sau dreptului de folosință din ordinul guvernului civil sau militar, al unei autorități publice sau locale;
răpirea sau orice capturare ilegală sau exercitare defectuoasă a controlului aeronavei sau a echipajului (inclusiv orice încercare de capturare sau control) exercitată de orice persoană sau persoane aflate la bordul aeronavei care acționează fără consimțământul asiguratului.
Alături de acestea, clauza prevede că polița nu acoperă nici situațiile în care aeronava este în afara controlului asiguratului din oricare din motivele menționate mai sus. Se consideră că aeronava va reintra sub controlul asiguratului atunci când se întoarce în siguranță într-un loc de aterizare ce nu este exclus din limitele geografice ale acoperirii și adecvat utilizării sale.
În aviația civilă, în următoarele două decenii, întreprinderile de transport aerian au continuat să primească în dotare noi aparate de zbor. S-a diversificat și modernizat structura flotei aeriene civile, avioanele cu reacție de mare capacitate, de mediu și lung curier ocupând un loc tot mai important. Au crescut numărul de ore de zbor efectuate de avioane pe liniile regulate și cursele charter, numărul pasagerilor transportați, precum și valoarea mărfurilor transportate pe calea aerului.
Ca o consecință firească a acestor evoluții, a avut loc creste a valorii medii a unui aparat de zbor și a răspunderii civile pe care și-o asuma întreprinderile de transport aerian fața de pasageri și de terți. Odată cu progresul înregistrat pe linia dezvoltării și modernizării bazei tehnico-materiale a aviației civile și a extinderii transporturilor aeriene, în aceasta ramură de activitate s-a produs un număr important de sinistre, din care unele de dimensiuni catastrofale.
Amploarea daunelor asigurate în transporturile aeriene evidențiază contribuția asigurărilor la desfășurarea neîntreruptă a activității în una din ramurile de vârf ale economiei naționale, purtătoare a progresului tehnic și științific.
3. ASIGURAREA DE RĂSPUNDERE CIVILĂ
3.1. Asigurarea de răspundere civila a deținătorilor de autovehicule
Asigurarea de răspundere civilă reprezintă, după cum s-a arătat, o componentă importantă și de actualitate a activității de asigurare.
După cum se știe, noțiunea de răspundere civilă este foarte cuprinzătoare, deoarece în toate împrejurările orice persoană răspunde pentru faptele sale ori de câte ori acestea au drept urmare producerea unor prejudicii altor persoane. De regulă, prin asigurările de răspundere civilă sunt acoperite numai acele prejudicii, produse de asigurat unor terțe persoane, care sunt urmarea unui accident.
Acesta înseamnă că, în cadrul asigurărilor de răspundere civilă, nu se pot acorda despăgubiri pentru pretențiile formulate de terțe persoane față de asigurat, ca urmare a neexecutării de către acesta a unor obligații preexistente. Astfel de obligați pot fi cele stipulate într-un anumit contract (de exemplu, într-un contract privind presarea unor servicii sau într-un contract de închiriere etc.)
Pentru o delimitare riguroasă, este necesar să subliniem că prin asigurările de răspundere civilă pot fi acoperite numai pagube produse de asigurat unor terțe persoane în anumite condiții, care se cer a fi îndeplinite în mod cumulativ.
În primul rând, este necesară săvârșirea de către asigurat a unei fapte ilicite(care contravine unor norme legale). De exemplu, producerea unui accident de către conducătorul unui autovehicul prin nerespectarea regulilor de circulație.
În al doilea, trebuie să se poată dovedi existența unui prejudiciu, deci a unei pagube produse de asigurat terței persoane accidentate.
În al treilea rând, se impune să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită a asiguratului, care a produs accidentul, și prejudiciul adus terței persoane păgubite.
În al patrulea rând, este necesar să se poată constata culpa (vinovăția) asiguratului care a săvârșit fapta ilicită ce a condus la producerea accidentului.
Dacă una din condițiile mai sus arătate nu este îndeplinită, înseamnă că de fapt nu sunt întrunite toate elementele ce definesc răspunderea civilă, iar pagubele astfel rezultate nu pot fi acoperite prin asigurarea de răspundere civilă.
Prin condițiile care stau la baza lor, asigurările de răspundere civilă prezintă anumite particularități, pe care le vom prezenta în continuare.
Obiectul asigurărilor de răspundere civilă îl reprezintă tocmai prejudiciul produs unei terțe persoane de către asigurat. Este vorba de prejudiciul care poate fi produs prin folosirea anumitor bunuri, cum sunt: autovehicule, clădiri și diferite alte construcții, exercitarea unei anumite activități etc.
Cu alte cuvinte, la fiecare producere a riscului asigurat, despăgubire de asigurat poate atinge nivelul maxim al sumei asigurate, indiferent de numărul cazurilor asigurate care au avut loc în perioada de valabilitate a asigurării. Rezultă că este posibil să apară și situații când asiguratul plătește despăgubiri al căror total pe întreaga durată a asigurării întrece cuantumul sumei asigurate.
Prin urmare, asigurarea de răspundere civilă acoperă prejudiciile care sunt urmarea producerii unui accident pentru care asiguratul datorează conform legii despăgubirea cuvenită terțelor persoane păgubite. Baza juridică a achitării despăgubirilor este tocmai răspunderea pe care asiguratul o are în calitatea sa de deținător al unor bunuri a căror utilizare poate da naștere unor accidente. Dacă asiguratul însuși este victima accidentului (sau acesta afectează bunurile sale), el nu are dreptul de a încasa ceva de la asigurător în cadrul asigurărilor de răspundere civilă, ci numai în cadrul asigurărilor de persoane sau al asigurărilor de bunuri.
Având în vedere faptul că prin plata primelor de asigurare, asiguratul este dinainte scutit de obligația achitării unor despăgubiri cuvenite terțelor persoane păgubite sau vătămate al căror volum nu se cunoaște, ci se poate doar estima pe baza calculului probabilităților, asigurările de răspundere civilă sunt considerate de către mulți specialiști din acest domeniu drept cele mai importante dintre toate genurile de asigurări.
Prin asigurarea de răspundere civilă auto se acoperă prejudiciile create de asigurat unor terțe persoane pentru care acesta este răspunzător conform legii.
În fiecare țară există reglementări specifice pentru asigurările auto, dar în mod deosebit pentru asigurările de răspundere față de terți. Acest lucru este determinat de puternica implicație socială, datorită pagubelor materiale și suferințelor cauzate de accidentele de circulație unor terți nevinovați.
De exemplu, în practica engleză, tipurile standard de acoperiri prin contractele de asigurare auto sunt:
Asigurări care oferă o minimă acoperire conform Road TrafficAct 1930;
Asigurarea de răspundere civilă prin care se acoperă răspunderea față de terți pentru vătămare corporală și pagube materiale produse acestora;
Asigurarea de răspundere civilă, incendiu și furt, prin care se asigură și riscurile de incendiu și furt aferente autovehiculului asiguratului;
Asigurarea completă, prin care se asigură toate riscurile de răspundere față de terți și cele privind autovehiculul asiguratului. Evident, sunt excluse riscuri precum uzura, scăderea valorii acestuia etc. Aceasta este forma cea mai cuprinzătoare și mai practică de asigurare de pe piața Marii Britanii, incluzând, asigurarea de accidente persoane (sumă asigurată în caz de deces sau invaliditate), cheltuieli medicale (pentru o anumită sumă plătită fiecărui pasager), despăgubirea pentru obiectele personale pierdute sau avariate în cazul unui accident.
Reglementările Uniunii Europene în domeniu au avut o evoluție permanentă, ducând la extinderea treptată a acoperirilor obligatorii pentru conducătorii de autovehicule de pe întreg teritoriul Uniunii.
Astfel, conform primei directive privind asigurarea auto, toți asigurătorii de autovehicule trebuiau să ofere cel puțin asigurarea de răspundere pentru vătămări corporale, cea de-a doua directivă impunea și asigurarea de răspundere pentru pagube materiale produse terților, în timp ce a treia directivă prevede, alături de cele de mai sus, și obligativitatea asigurării de răspundere pentru toți pasagerii.
În prezent, în aceste țări, datorită libertății de circulație, asigurarea de răspundere civilă auto este valabilă pe teritoriul tuturor țărilor membre UE.
În același timp, în cele mai multe țări s-au creat fonduri centrale cu scop de protecție a victimelor accidentelor de circulație.
Continuând exemplul Marii Britanii, ideea creării fondului central a fost pentru prima dată inclusă în recomandările Cassel Committee on Compulsory Insurance în raportul din anul 1937, având ca scop compensarea celor vătămați sau păgubiți în cazul în care sumele respective nu pot fi recuperate, din diverse motive, de la asigurător sau de la cel ce a produs accidentul.
Situațiile în care se apelează la acest fond sunt:
– conducătorul autovehiculului nu are asigurare;
– contractul de asigurare are unele deficiențe, astfel încât asigurătorul poate să își decline răspunderea în baza poliței;
– vătămările au fost cauzate de un conducător auto care, după producerea accidentului, a fugit de la locul faptei, rămânând neidentificat.
3.1.1. Asigurarea de răspundere civilă a deținătorilor de autovehicule în
țară
În România, în conformitate cu Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, art. 4, asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse din accidente de autovehicule este singura formă de asigurare obligatorie.
Prin această asigurare, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în fața legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil (art.41.) Datorită caracterului obligatoriu, unicității condițiilor de asigurare și primelor de asigurare practicate, pentru această asigurare nu se încheie contract de asigurare, ci se eliberează numai un certificat prin care se confirmă plata primei de asigurare. Asigurarea de răspundere civilă auto se practică numai de asigurătorii autorizați de Oficiul de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare.
În asigurarea prin efectul legii de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule, sunt cuprinse toate persoanele fizice și juridice deținătoare de autovehicule supuse înmatriculării și folosite pe drumuri publice. Sunt incluse în asigurare și persoanele dintr-o anumită țară, posesoare de autovehicule folosite pe teritoriul unei alte țări, dacă nu posedă documente internaționale de asigurare valabile și pe teritoriul acelei țări.
În legea menționată (136/1995) se alocă două capitole, respectiv III și IV, pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule și pentru fondule de protecție. Din aceste prevederi rezultă clar înțelegerea rolului de protecție socială a acestui tip de asigurări, precum și necesitatea ca, în orice caz, cei prejudiciați sau vătămați să poată beneficia de o anumită indemnizație.
Astfel, în art. 48, se statuează obligativitatea persoanelor fizice și a celor juridice care dețin autovehicule supuse înmatriculării în România, de a le asigura pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României.
Despăgubirile se acordă indiferent de locul în care au fost produse accidentele de autovehicule, atât în timpul mersului, cât și în timpul staționării și se plătesc și pentru pagubele produse de existența sau funcționarea instalațiilor montate pe autovehicule, sau produse de remorci sau atașe (art.49).
Conform art. 50, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de desdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri. În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă pentru persoanele aflate în afara autovehiculului, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu deținătorul autovehiculului respectiv.
Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu deținătorul autovehiculului respectiv, precum și dacă nu aparțineau deținătorului ori conducătorului autovehiculului, răspunzător de producerea accidentului.
Despăgubirile se plătesc și în cazul în care conducătorul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul, precum și atunci când persoanele păgubite nu au domiciliul, reședința sau sediul în România.
În caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă autovehiculul care a produs accidentul este identificat și asigurat, chiar dacă autorul accidentului rămâne neidentificat.
Legea precizează și situații mai rar întâlnite, dar posibile, când, pentru același deținător de autovehicul, există, la data producerii accidentului, mai multe asigurări valabile. În acest caz, despăgubirea se suportă în părți egale de către toți asigurătorii, asiguratul având obligația de a-l informa pe asigurător despre încheierea unor astfel de asigurări cu alți asigurători (art.52).
Despăgubirile se stabilesc pe baza convenției dintre asigurat, persoana păgubită și asigurător ori, în cazul în care nu s-a realizat înțelegerea, prin hotărâre judecătorească pronunțată în România (art.54). Ele se plătesc de către asigurător nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat. Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului și se plătesc asiguraților, dacă aceștia dovedesc că au despăgubit pe cei păgubiți și despăgubirile urmează să fie recuperate conform prevederilor acestei legi.
Asigurătorul poate să recupereze sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri:
a) accidentul a fost produs cu intenție;
b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de
dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri, sau în timpul comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție;
c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracțiunii săvârșite cu intenție încearcă să se sustragă de la urmărire;
d) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus autovehiculul
fără consimțământul asiguratului. (art.58)
Există și situații în care nu se acordă despăgubiri pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule. Spre exemplu, nu pot fi acordate despăgubiri în cazul în care accidentul a fost produs dintr-un caz de forță majoră (trăsnet, inundație etc.), din culpa exclusivă a persoanei păgubite, a unei terțe persoane sau pentru avarierea ori distrugerea bunurilor produse într-un accident de autovehicul al cărui autor a rămas neidentificat.
Legislația românească, prin art. 24 din Legea nr.47/1991 privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților de asigurare-reasigurare, prevede că societățile de asigurări și reasigurări cu activitate în asigurările auto vor constitui Biroul Asigurătorilor de Autovehicule (BAAR), care reprezintă aceste companii în relațiile lor interne și cu străinătatea. Acestea îndeplinesc și supraveghează îndeplinirea obligațiilor rezultate din convențiile internaționale referitoare la răspunderea civilă pentru daunele provocate terților.
Biroul Asigurătorilor de Autovehicule a fost înființat în anul 1994 de către asigurătorii de autovehicule din România (art.2 din Statutul BAAR). Conform art. 5 al Statutului BAAR, membrii săi sunt societățile de asigurare și societățile de asigurare-reasigurare constituite în România care încheie asigurări de autovehicule, asigurări de răspundere civilă pentru pagube cauzate prin accidente de autovehicule și asigurări de accidente auto. Membri asociați ai BAAR pot deveni societățile comerciale sau agențiile care au ca principal obiect de activitate prestarea de servicii în domeniul asigurărilor de autovehicule.
Nivelul primelor de asigurare, limita maximă a despăgubirilor de asigurare, termenele de plată, sancțiunile și alte elemente cu privire la aplicarea asigurării se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanțelor. Primele de asigurare astfel stabilite sunt practicate la același nivel de toate societățile care încheie aceste asigurări.
Acest lucru, în România, este impus de două considerente majore:
1. Societățile de asigurare nu sunt lăsate să își stabilească singure nivelul primelor de asigurare deoarece asigurarea de răspundere civilă trebuie plătită de toți cei care dețin autovehicule și reprezintă o măsură de protecție acordată populației, bunurilor acestora, ale persoanelor juridice și a celor în proprietate publică ce pot fi prejudiciate în accidente de circulație.
2. Primele de asigurare se stabilesc anual datorită inflației, a creșterii cheltuielilor cu reparațiile autovehiculelor, cu tratamentele medicale, a nevoilor de convalescență și subzistență pentru cei răniți etc. Nivelul primelor de asigurare se stabilește semestrial și anual, în funcție de tipul autovehiculului (autoturisme, autovehicule transport persoane, motocicluri cu sau fără ataj, tractoare rutiere, alte autovehicule), capacitatea cilindrică a autovehiculului, diferențiat pentru persoane fizice și persoane juridice.
Referitor la această formă de asigurare, a fost elaborată o nouă Hotărâre privind unele măsuri în legătură cu asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule.
Se stabilesc și condițiile pentru obținerea, de către asigurători, a autorizației de a practica această formă de asigurare:
a) să dispună de un capital social vărsat de cel puțin 10 miliarde lei;
b) să dispună de o rețea teritorială proprie, care să cuprindă cel puțin două unități (sucursale, reprezentanțe, agenții) în fiecare județ;
c) să dispună la fiecare sucursală (reprezentanță) de personal propriu specializat
în activitatea de constatare și lichidare a daunelor auto (ingineri, subingineri, tehnicieni cu pregătire profesională de profil);
d) să practice asigurări facultative de autovehicule;
e) să dispună de rezerve de prime și rezerve de daune suficiente pentru acoperirea datoriilor rezultate din practicarea activității de asigurare din anii anteriori celui pentru care se solicită autorizația respectivă (art.12).
Conform normelor tehnice pentru aplicarea asigurării de răspundere civilă, asigurătorii acordă despăgubiri:
a) indiferent de locul în care a fost produs accidentul, în timpul staționării sau în timpul deplasării;
b) pentru pagubele produse de existența sau de funcționarea dispozitivelor sau instalațiilor montate pe autovehicule, dar numai atâta timp cât acestea sunt atașate la un autovehicul asigurat, inclusiv pentru pagubele produse din cauza desprinderii accidentale a acestora de autovehicule;
c) dacă paguba a fost cauzată din vina conducătorului auto.
Asigurătorii nu acordă despăgubiri pentru:
a) cazul în care deținătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat nu are răspunderea civilă, sau în care accidentul a fost produs dintr-un caz de forță majoră, din culpa exclusivă a persoanei păgubite sau a unei terțe persoane;
b) pagubele cauzate unui autovehicul sau oricărui alt bun aparținând aceleiași persoane fizice sau juridice;
c) pagubele cauzate, în cazul în care deținătorul autovehiculului nu face dovada valabilității asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule la data accidentului;
d) pagubele situate sub limita minimă a despăgubirilor;
e) partea de prejudiciu care depășește limitele maxime ale despăgubirilor de asigurare prevăzute de reglementările în vigoare;
f) amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat deținătorul sau conducătorul autovehiculului răspunzător de producerea pagubei;
g) cheltuielile făcute în procesul penal de către deținătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei;
h) sumele pe care conducătorul autovehiculului, răspunzător de producerea
pagubei, este obligat să le plătească deținătorului care i-a încredințat autovehiculul asigurat pentru avarierea sau distrugerea acestuia;
i) pagubele produse persoanelor sau bunurilor acestora, dacă între deținătorul autovehiculului care a cauzat accidentul sau conducătorul auto răspunzător și persoanele păgubite a existat un raport contractual;
j) pagubele produse la locul de muncă de dispozitivele sau instalațiile montate pe autovehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje sau instalații de lucru;
k) pagubele cauzate prin accidente survenite în timpul operațiunilor de încărcare și descărcare, acestea constituind riscuri ale activității profesionale;
l) pagube cauzate ca urmare a transportului de produse periculoase cu ocazia căruia aceste produse au determinat sau agravat producerea pagubei;
m) pretențiile referitoare la reducerea valorii bunurilor după reparație.
Ca și în legislațiile altor țări, legea română prevede crearea și funcționarea fondurilor de protecție.
Articolul 61 din legea 136/1995 prevede constituirea și administrarea de către Biroul Asigurătorilor de Autovehicule a Fondului de protecție a victimelor străzii. Acest fond se creează în vederea protejării victimelor accidentelor de circulație auto, soldate cu vătămări corporale sau decese. Biroul asigurătorilor va stabili o cotă procentuală ce se aplică asupra volumului de prime brute încasate pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto de către societățile autorizate și va elabora norme privind utilizarea fondului, cu avizul Ministerului Finanțelor. Scopul acestui fond este de a proteja victimele accidentelor de circulație auto, soldate cu vătămări corporale sau decese, în care autorul a rămas neidentificat și autovehiculul este neasigurat.
Normele privind constituirea, administrarea și utilizarea Fondului de Protecție a Victimelor Străzii elaborate de B.A.A.R. prevăd stabilirea anuală a cotelor de participare a societăților autorizate să practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă la constituirea acestui fond, precum și documentele ce trebuie să însoțească cererea de despăgubire de către persoana păgubită, modul de calcul al despăgubirii și alte aspecte tehnice.
3.1.2. Asigurarea de răspundere civilă a deținătorilor de autovehicule
în străinătate
Din aceleași considerente arătate pentru asigurarea de răspundere civilă auto pe teritoriul național, a apărut ca o necesitate protecția similară a persoanelor fizice și a bunurilor pe plan internațional.
Alături de acestea, pentru înlăturarea inconvenientelor determinate de diversitatea reglementărilor referitoare la compensarea pagubelor produse unui terț de un posesor de autovehicul prin accident, Comisia Economică pentru Europa de pe lângă Organizația Națiunilor Unite CEE-ONU a propus ca asigurarea încheiată în țara de origine a asigurătorului să fie recunoscută în țara în care s-a produs faptul cauzator de prejudicii. Primele preocupări în acest sens au început în anul 1947, când subcomisia transporturilor rutiere a CEE – ONU a inițiat un proiect conform căruia în țara vizitată este valabilă asigurarea încheiată la asigurătorii din țara de origine, asigurare valabilă în baza legii de asigurare obligatorie din țara vizitată.
Ca urmare, în fiecare țară participantă s-a înființat un birou al asigurătorilor de autovehicule, ca organism special desemnat al societăților de asigurare din țara respectivă, care are dreptul de a elibera asiguratului un certificat de asigurare, în mod direct sau printr-una dintre societățile de asigurări membre. Acest document, cunoscut sub denumirea de cartea internațională de asigurare auto sau ”cartea verde” în forma propusă în recomandarea din iunie 1952, a fost ulterior adoptat de subcomitetul Transporturilor Rutiere al Comitetului Transporturilor din cadrul CEE/ONU.
"Cartea verde” constituie dovada că proprietarul autovehiculului a încheiat contractul de asigurare pentru răspundere civilă. El acoperă răspunderea ce i-ar putea reveni asiguratului în termenii prevăzuți de legea asigurării obligatorii a autovehiculelor din țara vizitată și unde s-a produs accidentul, biroul gestionar din această țară având rolul de a constata, evalua și lichida daunele față de terțul prejudiciat; despăgubirile plătite urmează a le recupera de la biroul emitent, la care se adaugă și o sumă de bani pentru serviciile prestate.
Convenția are în vedere și situația în care, în țara vizitată, asigurarea de răspundere civilă nu este obligatorie, prevăzând pentru această ipoteză că biroul de asigurări din acea țară, numit ”birou de servire", după o consultare prealabilă cu biroul emitent, lichidează daunele produse terților de către asigurat prin accident, recuperându-le apoi de la asigurător.
În fiecare țară s-a constituit un "Birou al Asigurătorilor de Autovehicule”, ca reprezentant al asigurătorilor din țara respectivă, având rolul de a reprezenta societățile membre din țară sau în relațiile cu birourile similare din alte țări, de a lua măsuri și de a supraveghea aplicarea de către societățile de asigurare a obligațiilor ce la revin din participarea la acest sistem.
În anul 1949, birourile naționale ale asigurătorilor de autovehicule au creat o organizație internațională sub denumirea de "Consiliul Birourilor Asigurătorilor de Autovehicule" cu sediul la Londra. Principalele sale realizări au fost elaborarea unei convenții inter-birouri denumite "Uniform Agrement" și stabilirea formei unice a documentului de asigurare "Cartea Verde”. Convenția a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1953.
Atribuțiile Consiliului Birourilor sunt următoarele:
a) de a lua toate măsurile sau inițiativele necesare pentru a asigura îndeplinirea integrală a recomandărilor adoptate de Grupul principal de lucru în anul 1949 și a oricăror altor recomandări sau rezoluții care s-au modificat ulterior;
b) de a menține o strânsă legătură cu Grupul principal de lucru sau cu oricare alt organism referitor la problemele sau inițiativele care ar putea avea tangență cu funcționarea sistemului "Cartea Verde” și de a trata problemele ridicate de acele organisme;
c) de a se asigura că membrii se conformează întru totul Convenției tip interbirouri.
Biroul unei țări aflate în Europa în sistemul "Cartea Verde” are statut de membru cu drepturi depline, în timp ce biroul unei țări situate în afara teritoriului european al sistemului "Cartea Verde” are statut de membru afiliat.
Evident, obligația fiecărui membru este de a se supune tuturor prevederilor convenției tip interbirouri pe care a semnat-o cu ceilalți membri și tuturor deciziilor luate conform statutului, de a susține poziția și interesele sistemului "Carte Verde”.
Pentru neîndeplinirea obligațiilor statutare, membrii pot fi sancționați în funcție de gravitatea faptelor, mergând până la suspendarea temporară sau suprimarea calității de membru.
Pentru atestarea existenței asigurării, asigurătorul eliberează în fiecare an și pentru fiecare autovehicul documentul internațional "Cartea verde”, în care sunt înscriși corespondenții din străinătate ai companiei de asigurări care garantează, în contul lor, plata eventualelor despăgubiri civile, ca urmare a accidentelor produse de autovehiculele asigurate.
În asigurarea "Carte verde” nu se stabilesc sume asigurate, iar în caz de pagube materiale, deces sau vătămare corporală produse terților, se acordă despăgubiri în conformitate cu legislația de răspundere civilă din țara în care s-a produs accidentul. Sumele datorate se stabilesc prin înțelegere cu persoanele păgubite și conform legislației de răspundere civilă din țara în care s-a produs evenimentul asigurat.
Răspunderea companiei de asigurări începe din momentul ieșirii autovehiculului de pe teritoriul țării respective și încetează în momentul reintrării pe teritoriul acelei țări.
Constatarea, evaluarea pagubelor, stabilirea și piața despăgubirilor se fac în conformitate cu modul de lucru stabilit prin convențiile interbirouri "Carte Verde”, de către asigurătorul din țara de origine prin corespondenții săi din străinătate, respectiv Biroul Asigurărilor de Autovehicule prevăzut în "Cartea verde”, din țara în care s-a produs accidentul.
Despăgubirile se acordă pentru pagubele produse ca urmare a vătămării corporale sau decesului persoanelor și avarierii ori distrugerii bunurilor care se aflau în afara autovehiculului asigurat care a produs accidentul, precum și pentru pagubele produse ca urmare a vătămării sau decesului persoanelor transportate în autovehiculul asigurat care a produs accidentul, ca urmare a avarierii ori distrugerii îmbrăcăminții și încălțămintei purtate de acele persoane.
În baza certificatului de asigurare carte verde, se acordă despăgubiri reprezentând:
a) sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de desdăunare și cheltuielile de judecată pentru prejudicii de care răspunde în baza legii civile din țara respectivă fată de terțele persoane păgubite printr-un accident produs de autovehiculului asigurat, ca urmare a vătămării corporale sau decesului, precum și avarierii ori distrugerii unor bunuri;
b) cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil, dacă a fost obligat la desdăunare. În aceste cheltuieli sunt cuprinse: cheltuielile pentru onorariul de avocat, cheltuielile de expertiză și cheltuielile de transport ale asiguratului, dovedite cu acte.
Nu se acordă despăgubiri pentru sumele ce reprezintă:
a) amenzile de orice fel și cheltuielile penale, pe care ar trebui să le suporte asiguratul, precum și cheltuielile de executare a hotărârilor privind plata despăgubirilor;
b) sumele pe care asiguratul ar avea să le plătească drept despăgubire conducătorului autovehiculului care a produs accidentul;
c) sumele pe care conducătorul autovehiculului care a produs accidentul este obligat să le plătească asiguratului;
d) cheltuielile făcute în procesul penal de către asigurat sau conducătorul autovehiculului, răspunzători de producerea pagubei, chiar dacă odată cu acțiunea penală s-a soluționat și latura civilă;
e) pagubele produse terților în cazul în care evenimentul asigurat s-a datorat operațiunilor militare în timp de război.
Nu se datorează despăgubiri nici dacă evenimentul asigurat a fost determinat de operațiuni militare în timp de război, măsuri de război, greve, tulburări civile, acțiuni dușmănoase.
Participarea României la sistemul „Carte Verde”.
România a aderat la sistemul "Cartea Verde” în baza HCM nr. 354/1964, Încheind convenții tip interbirouri cu toate Birourile Naționale afiliate la acest sistem. Deși în primii ani de după 1989 singurul emitent de carte verde era ASIROM, în anii ce au urmat, autorizarea pentru emiterea de cărți verzi s-a extins, astfel că în prezent există mai multe societăți emitente, numărul lor crescând în fiecare an.
În România, asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule cu valabilitate numai în afara teritoriului țării poate fi încheiată numai de autovehiculele înmatriculate în România, aparținând unor persoane fizice sau juridice care se deplasează în străinătate. Asigurații sunt protejați față de consecințele financiare ale prejudiciilor cauzate unor terțe persoane, vătămări corporale sau decese provocate prin accidente de autovehicule produse pe teritoriul altor țări.
Primele de asigurare practicate de asigurătorii români se stabilesc pe grupe de țări, nivelul primei de asigurare fiind diferențiat pe feluri de autovehicule și pe categorii de asigurați (persoane juridice și alte categorii de asigurați).
Nu orice societate de asigurări din România are dreptul de a elibera cărți verzi, ci numai cele autorizate de către Biroul Asigurătorilor de Autovehicule. Acest lucru este impus de răspunderile pe care acestea și le asumă în fața terților străini prejudiciați. În acest sens, BAAR a elaborat un set de criterii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru obținerea autorizației de eliberare a acestor documente. Criteriile sunt atât cantitative, cât și calitative și reprezintă garanții impuse în special pentru seriozitatea asigurătorilor. BAAR este reprezentantul României în acordul de la Londra. În această calitate, el are o serie de funcții administrative, legate în special de lichidarea daunelor pentru prejudiciile produse pe teritoriul altor țări de către asigurații ce au certificate de asigurare încheiate cu asigurători români.
Acordarea autorizației de a elibera cărți verzi este în sarcina Comitetului de Direcție al BAAR, care presupune din partea solicitantului, printre altele, angajamentul de a respecta regulamentul, de a plăti cotizația, de a participa la crearea fondului comun inclusiv pentru fonduri suplimentare. Retragerea autorizației de eliberare de cărți verzi poate avea loc în cazul în care societatea nu mai încheie asigurări de răspundere civilă auto sau se retrage din BAAR, nu respectă angajamentele asumate privind plata despăgubirilor, nu are o evidență strictă a „Cărților verzi” emise.
În concluzie, asigurarea auto, deși poate mai puțin spectaculoasă decât alte forme de asigurări, are cel mai mare impact asupra vieții sociale și influențează în mod decisiv situația și evoluția piețelor naționale și internaționale ale asigurărilor și reasigurărilor.
3.2. Asigurarea de răspundere față de terți în asigurările de aviație
Asigurările de răspundere față de terți în asigurarea de aviație se pot încheia la sumele declarate de asigurat pentru pasageri, bagaje și pentru mărfurile transportate, precum și pentru terți, în limitele prevăzute de convențiile internaționale, legislațiile naționale și acordurile încheiate de asigurat cu partenerii săi. Este important de menționat faptul că limitele privind asigurarea de răspundere și condițiile de asigurare cunosc unele diferențe de la un stat la altul, în afara convențiilor internaționale care reglementează aceste aspecte. Astfel, Elveția, Canada, SUA, Australia sunt câteva exemple reprezentative în acest sens.
Prin această asigurare care, de regulă, apare ca o secțiune din polița de asigurare de aviație, se garantează indemnizarea terților pentru pagubele materiale, decesele sau vătămările corporale create de asigurat.
În categoria de ”terți” sunt incluse persoanele aflate la sol, ocupanții altei aeronave cu care a interferat aeronava asigurată, pasagerii, bagajele acestora, marfa și poștă. Din categoria de terți sunt excluși angajații asiguratului și ai subcontractanților aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pasagerii și echipajul aeronavei asigurate, daunele produse bunurilor aflate în proprietatea asiguratului, în grija sau custodia sa.
Unele polițe de asigurare acoperă și daunele produse direct de aeronavă, precum și de obiectele și persoanele care au căzut din aceasta.
Limita răspunderii se stabilește ca o sumă absolută care reprezintă despăgubirea maximă pe fiecare eveniment în cazul în care în poliță sunt incluse mai multe aeronave, limita se stabilește pe fiecare aeronavă în parte.
Din polițele de răspundere este exclusă compensarea terților pentru pagubele produse de:
• poluarea sonoră sau boom-ul sonic;
• interferența electrică sau radio;
• poluarea chimică prin scurgeri sau scăpări;
• contaminarea prin substanțe radioactive sau radiații ionizante.
4. PREZENTAREA CATEGORIILOR DE ASIGURĂRII ÎN PRACTICA SOCIETĂȚII ALLIANZ-ȚIRIAC ASIGURĂRI S.A.
4.1 Prezentarea generală a societății de asigurare-reasigurare Allianz-Țiriac Asigurări S.A.
Allianz-Țiriac Asigurări S.A., una dintre cele mai importante companii de asigurare din România, a rezultat în urma fuziunii, în luna august 2000, dintre societatea Asigurări “Ion Țiriac” S.A.(ASIT) și Allianz AG din Germania.
Societatea ASIT, constituită în anul 1994, și-a consolidat poziția pe piața românească a asigurărilor, devenind încă din anul 1995 prima societate in topul companiilor private de asigurări din România.
Interesul pentru protecția afacerilor clienților săi, calitatea serviciilor oferite, cât și profesionalismul de care au dat dovadă angajații societății au determinat recunoașterea ASIT, într-o perioadă scurtă de timp, drept o societate de asigurări puternică și viabilă, atât pe plan național cât și internațional. Pentru rezultatele economice înregistrate, societatea a fost desemnată “Asigurătorul Anului 1999” de revista “Piața financiară” și “Compania anului 2000- asigurări non-life de la revista PRIMM”.
Toate acestea au stat la baza deciziei societății Allianz AG, una dintre cele mai mari societății de asigurare din lume, de a prelua pachetul majoritar de acțiuni al ASIT și de a constitui noua societate de asigurări, sub numele de Allianz-Țiriac Asigurări S.A.
Poziția societății Allianz-Țiriac Asigurări pe piața românească de asigurări este rezultatul îmbinării între experiența pe piața locală, calitatea managementului și profesionalismului angajaților săi din toate cele 145 de unități la nivel național și experiența, puterea financiară și renumele internațional al Grupului Allianz.
Serviciile oferite se ridică la standardele internaționale, iar structura portofoliului de asigurări al societății Allianz-Țiriac Asigurări include o gamă diversificată de forme de asigurare destinate atât persoanelor fizice cât și juridice. Promovarea calității și adaptabilitatea serviciilor acordate clienților reprezintă obiectivele principale ale societății. Clienții beneficiază de forme de asigurare adecvate situațiilor specifice și de o plată promptă a despăgubirilor.
Calitatea serviciilor de asigurare oferite de Allianz-Țiriac Asigurări este susținută și prin reasigurarea acestora, care reprezintă unul dintre instrumentele principale de protecție a intereselor și rezultatelor financiare ale societății. Altfel, protecția maximă a clienților și siguranța oferită acestora sunt determinate și prin politica de reasigurare, care stă la baza susținerii strategiei și politicii societății, pe termen scurt, mediu și lung.
La sfârșitul anului 2000, societatea Allianz-Țiriac Asigurări S.A. a înregistrat venituri din prime de 30,5 milioane USD, deținând poziția a treia pe piața românească de asigurări non-life, în comparație cu anul 1999, când deținea 10% din piață, cu 23 milioane USD încasări din prime. De asemenea, societatea Allianz-Țiriac Asigurări S.A. deține locul de lider pe piață la asigurările directe de persoane, altele decât viață, la asigurările maritime și de transport, la asigurările de incendiu și alte pagube la bunuri și la asigurările de răspundere civilă generală.
Planurile de viitor ale companiei include, pe lângă dezvoltarea continuă a portofoliului existent și creșterea gradului de satisfacere a clienților, și introducerea unor asigurări noi cum sunt asigurările de viață și fondurile private de pensii. Aceste planuri strategice ale societății Allianz-Țiriac Asigurări vor permite realizarea obiectivelor de ocupare a poziției de lider pe piața românească de asigurări non-viață și situarea în topul primelor cinci companii pe noile piețe.
4.2 Categoriile de asigurării
Amintim și prezentăm din gama de asigurări practicate la societatea Allianz-Țiriac Asigurări S.A.:
Asigurări de bunuri;
Asigurări auto;
Asigurarea de răspundere civilă;
Asigurarea complexă a gospodăriilor;
Asigurarea de accidente de persoane;
Asigurarea medicală pentru călătorii în străinătate;
Asigurarea Cargo;
Asigurarea culturilor agricole, rodului viilor, pomilor fructiferi și hameiului;
Asigurarea animalelor și a păsărilor;
Asigurări de credite;
4.2.1 Condiții generale privind asigurarea autovehiculelor pentru avarii și furt
În baza poliței de asigurare, a prezentelor condiții generale și a clauzelor speciale anexate poliței, Allianz-Țiriac Asigurări S.A. numită în continuare Asigurător, asigură persoanele fizice și juridice, numite în continuare Asigurați, în schimbul plății primelor de către acestea, pentru pagubele produse, ca urmare a intervenirii riscurilor prevăzute la autovehiculelor înmatriculate în România față de care acestea au un interes.
Se consideră autovehicule, în înțelesul prezentelor condiții, vehiculele pentru transporturi terestre de bunuri sau persoane, acționate pe principiul motorului, precum și alte asemenea, construite și echipate pentru diverse destinații speciale. Remorcile și semiremorcile se asigură separat.
În interpretarea și aplicarea prevederilor contractuale, clauzele speciale au prioritate și completează sau, după caz, înlocuiesc condițiile generale. Asigurarea se încheie numai pentru riscurile prevăzute în prezentele condiții, cu franșizele, excluderile, extinderile, clauzele speciale prevăzute expres în aceasta și în suplimentele de asigurare.
Riscuri asigurate.
În baza prezentelor condiții, precum și potrivit clauzelor speciale anexate, asigurătorul acordă despăgubiri în limita sumei asigurate, asiguratului sau, după caz, beneficiarului desemnat, pentru:
a) pagubele provocate autovehiculului de ciocniri, loviri, răsturnări, zgârieri, căderi (inclusiv cu prilejul transbordării), căderea unor corpuri pe autovehicul;
b) furtul autovehiculului sau al unor părți componente ori piese ale acestuia, precum și pentru pagubele provocate acestuia ca urmare a furtului sau tentativei de furt;
c) pagubele produse autovehiculului de incendiu, explozie, afumare, pătare, carbonizare sau diverse distrugeri, ca urmare a incendiului;
d) pagubele produse autovehiculului de inundați, furtună, uragan, cutremur, prăbușire sau alunecare de teren, ploaie torențială, grindină, trăsnet greutatea stratului de zăpadă sau gheață, avalanșă de zăpadă, acțiunea mecanică a apelor curgătoare sau a obiectelor purtate de ape;
e) pagubele produse dotărilor suplimentare montate la autovehicul, declarate de asigurat în cererea-chestionar, a căror valoare este inclusă în suma asigurată a autovehiculului, numai dacă aceste pagube au rezultat ca urmare a producerii riscurilor prevăzute la litera a și d de mai sus;
f) pagubele produse ca urmare a riscurilor prevăzute la litera a și d de mai sus, părților componente sau pieselor autovehiculului în timp ce acestea se aflau demontate în vederea efectuării reparației sau întreținerii;
g) pagubele produse autovehiculului ca urmare a măsurilor luate pentru salvarea lui;
h) cheltuielile efectuate în vederea transportului autovehiculului avariat la atelierul de reparați care poate efectua reparația, cel mai apropiat de locul accidentului, sau la locul de adăpostire al autovehiculului, dacă acesta nu poate fi deplasat prin forță proprie;
i) cheltuielile efectuate de către asigurat in vederea înlocuirii setului de închidere a autovehiculului asigurat (butuci yale și după caz bușon rezervor și/sau contact pornire), în cazul furtului/pierderii cheilor acestuia.
Sumele asigurate.
Autovehiculele se asigură la valoarea reală a acestora la data încheierii sau reînnoirii asigurării.
Prin valoarea reală a autovehiculului se înțelege valoarea de comercializare din nou la data asigurării (conform facturilor, cataloagelor sau listelor de prețuri), mai puțin uzura, stabilită în raport cu vechimea acestuia, potrivit scalei asigurătorului pentru coeficienți valorii rămase.
Valoarea de comercializare din nou a autovehiculului la data asigurării se stabilește pentru autovehiculele de producție românească:
pe baza facturilor, în cazul autovehiculelor cumpărate din nou;
pe baza listelor de preturi (inclusiv T.V.A. – ul), în celelalte cazuri.
Pentru autovehiculele de producție străină:
pe baza facturilor, în cazul autovehiculelor cumpărate din nou de la reprezentantele din România sau din străinătate (caz în care se adaugă taxele necesare importului definitiv);
pe baza cataloagelor de prețuri, în celelalte cazuri.
Dotările suplimentare montate la autovehicul, se asigură (a valoarea declarată de asigurat în cererea-chestionar și acceptată de Asigurător.
Suma asigurată se poate stabili în funcție de opțiunea asiguratului, astfel:
a) în lei;
b) în valută convertibilă (USD, DEM, EURO, etc.).
Pentru asigurările ce se reînnoiesc și au continuitate la asigurător, suma asigurată a autovehiculului la data reînnoirii, se stabilește pornind de la valoarea de comercializare din nou stabilită pentru prima poliță de asigurare încheiată și reînnoită (a asigurător, mai puțin uzura stabilită în raport cu vechimea acestuia, potrivit scalei asigurătorului pentru coeficienți valorii rămase. Pentru dotările suplimentare montate la autovehicul, suma asigurată la data reînnoirii este valoarea declarată de asigurat și acceptată de asigurător.
Franșize.
Polița de asigurare se încheie cu aplicarea unor franșize, menționate în aceasta, ce reprezintă partea din fiecare daună suportată de asigurat. Franșizele sunt după cum urmează:
Obligatoriu pentru:
a) furtul autovehiculului: 20 % din suma asigurată;
b) furtul unor părți componente ori piese ale acestuia, precum și pentru pagubele provocate acestuia ca urmare a furtului sau tentativei de furt 2 % din suma asigurată.
Opțional pentru avarii totale și/sau parțiale, conform tarifului de prime în vigoare la data încheierii sau reînnoirii poliței de asigurare.
Încheierea asigurării.
Polița de asigurare se încheie in baza declaraților asiguratului din cererea-chestionar, numai după efectuarea de către reprezentantul asigurătorului a inspecției autovehiculului (constatarea stării autovehiculului la încheierea asigurării).
Cererea-chestionar, raportul de inspecție al autovehiculului, împreună cu anexele la poliță, clauzele și orice alte declarații făcute în scris de asigurat, fac parte integrantă din poliță.
La încheierea poliței de asigurare, solicitantul este obligat să prezinte adele originale ale autovehiculului: certificatul de înmatriculare și cartea de identitate. În cazul autovehiculelor noi, achiziționate direct de la producătorii sau dealerii din România, polița se poate încheia și în baza facturii de cumpărare și a autorizației provizorii de circulație.
Asigurarea se consideră încheiată prin emiterea de către asigurător a poliței de asigurare și plata primei de asigurare, respectiv a primei rate de primă, de către asigurat și este valabilă exclusiv pentru autovehiculele și riscurile specificate în poliță.
Începutul și încetarea răspunderii asiguratului.
Răspunderea asigurătorului începe la ora 000 a primei zile din perioada de valabilitate înscrisă în poliță, dar nu mai devreme de ziua următoare datei emiterii poliței și plătii primei de asigurare de către asigurat și încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat polița sau, la data producerii unei daune totale, prin plata despăgubirii de către asigurător.
În cazul emiterii de suplimente de asigurare la polița existentă, răspunderea asigurătorului începe la ora 000 a primei zile din perioada de valabilitate înscrisă în suplimentul de asigurare, dar nu mai devreme de ziua următoare datei emiterii suplimentului și plății primei de asigurare corespunzătoare și încetează odată cu polița la care este anexat acesta sau, la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat suplimentul de asigurare.
Pentru autovehiculele comercializate în sistem leasing sau rate, răspunderea asigurătorului începe de la data emiterii poliței și livrării autovehiculelor către cumpărător/utilizator și încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat polița sau, la expirarea/rezilierea contractului de leasing/vânzare în rate sau, la data producerii unei daune totale, prin plata despăgubirii de către asigurător.
În cazul înstrăinării autovehiculului, în termen de cinci zile lucrătoare de la data intervenirii acesteia, asiguratul poate să solicite în scris transferul poliței de asigurare pentru un alt autovehicul deținut de acesta. Transferul se face prin emiterea de către asigurător a unui supliment de asigurare, după completarea unei cereri-chestionar și întocmirea unui raport de inspecție pentru noul autovehicul, prin recalcularea primelor de asigurare în funcție de caracteristicile și de valoarea acestuia.
Perioada asigurată.
Polițele de asigurare se încheie pe ani de asigurare. La cerere, polițele se pot încheia și pe perioade subanuale, dar minim pentru șase luni de asigurare. Pentru autovehiculele comercializate în sistem leasing sau rate, polițele de asigurare se pot încheia pe toată durata contractului de leasing/vânzare in rate.
Prima de asigurare.
În condițiile în care suma asigurată este stabilită:
a) în lei, primele / ratele de primă de asigurare se stabilesc și se plătesc în lei;
b) în valută convertibilă (USD, DEM, EURO, etc.), primele / ratele de primă de asigurare se stabilesc în valută convertibilă și se plătesc în valută sau, în lei la cursul de schimb al Băncii Naționale a României (B.N.R.) din data plății.
Prima de asigurare se achită anticipat și integral, pentru întreaga perioadă menționată în poliță, sau în rate, din care prima rată se plătește înainte de intrarea în vigoare a poliței, iar următoarele până la datele scadente menționate în aceasta.
Asigurătorul nu este obligat să reamintească asiguratului datele la care sunt scadente ratele de primă datorate de acesta.
Neachitarea unei rate de primă până la data scadentă are drept consecință rezilierea de drept a poliței de asigurare. În cazuri justificate, polița poate fi repusă în vigoare, în baza unui supliment de asigurare, în următoarele condiții:
a) în termen de cinci zile lucrătoare de la data scadentei ratei de primă datorată, asiguratul trebuie să solicite în scris repunerea în vigoare a poliței;
b) asiguratul nu solicită pretenții de despăgubire pentru eventualele pagube produse autovehiculului în perioada în care polița este reziliată;
c) reprezentantul asigurătorului să întocmească un nou raport de inspecție al autovehiculului;
d) asiguratul să efectueze plata ratei restante la data solicitării repunerii în vigoare a poliței.
Polița de asigurare se consideră repusă în vigoare începând cu ora 000 a zilei următoare zilei în care s-a plătit rata de primă restantă și s-a emis suplimentul de asigurare.
În cazul asigurărilor încheiate pentru autovehiculele gajate pentru credite, prima de asigurare se achită anticipat și integral.
Reînnoirea.
La asigurările ce se reînnoiesc pe perioade de câte un an, dacă reînnoirea se face înainte sau în termen de maxim 20 zile lucrătoare de la expirarea valabilității poliței existente, se acordă reduceri de primă în procent de 15%, 25%, 35% și 40%, corespunzător cu numărul anilor anteriori consecutivi de asigurare, calculați la data reînnoirii. Reducerea se acordă numai dacă nu s-au plătit ori nu se datorează despăgubiri la asigurarea autovehiculelor pentru avarii și furt.
În cazul în care nu se respectă termenul prevăzut pentru reînnoire, polița de asigurare se încheie în aceleași condiții ca pentru un autovehicul nou intrat în asigurare.
În cazul în care Asigurătorul a plătit sau datorează despăgubiri la asigurarea autovehiculelor pentru avarii și furt, la reînnoire primele de asigurare se majorează conform tarifului de prime in vigoare.
Obligațiile asiguratului.
Asiguratul este obligat:
a) să întrețină autovehiculul asigurat în bune condiții și în conformitate cu dispozițiile legale, în scopul prevenirii producerii riscurilor asigurate și să permită asigurătorului să verifice modul în care autovehiculul asigurat este întreținut;
b) să comunice asigurătorului, în termen de maximum cinci zile lucrătoare, numărul de înmatriculare sau modificarea acestuia, în vederea emiterii de către asigurător a suplimentului de asigurare cu precizarea numărului de înmatriculare respectiv;
c) să depună la asigurător o fotocopie a tichetului de asigurare emis pentru autovehiculul vinovatului de producerea accidentului, dacă în procesul-verbal al poliței nu este menționat numărul tichetului și societatea de asigurare emitentă a tichetului pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto a celui vinovat de producerea accidentului. În cazul în care vinovat este conducătorul auto al unui autovehicul înmatriculat în străinătate, asiguratul are obligația de a pune la dispoziția asigurătorului fotocopia documentului de asigurare de răspundere civilă auto al acestuia, valabil la data accidentului (Carte Verde, tichet de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule – R.CA.);
d) să avizeze în scris asigurătorul despre pierderea/furtul cărții de identitate, a certificatului de înmatriculare, a cheilor și/sau telecomenzilor autovehiculului, în termen de două zile lucrătoare de la producerea evenimentului. De asemenea, asiguratul trebuie să depună la asigurător și dovada de la poliție referitoare la pierderea/furtul cărții de identitate și/sau certificatului de înmatriculare;
e) să ia pe seama asigurătorului și în cadrul sumei asigurate, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor, în cazul producerii riscului asigurat;
f) să înștiințeze imediat poliția, unitățile de pompieri sau alte organe de cercetare, cele mai apropiate de locul producerii riscului asigurat, cerând întocmirea de acte cu privire la cauzele și împrejurările producerii acestuia;
g) să avizeze în scris asigurătorul despre producerea riscului asigurat, în termen de 3 zile lucrătoare de la producerea sa, iar în cazul furtului în maxim 24 de ore de la constatarea acestuia;
h) să păstreze intacte părțile afectate și să le pună la dispoziția reprezentanților asigurătorului pentru constatare sau, în cazul furtului să ia măsuri pentru ca toate urmele să rămână neatinse până la cercetarea acestora de către organele de polițe;
i) să comunice poliției sau altor organe de cercetare, precum și asigurătorului, orice informații ce ar putea duce la găsirea autovehiculului, a părților componente sau a pieselor acestuia și să facă demersurile necesare pentru redobândirea acestora;
j) să nu dea nici o declarație, poliției sau altor organe de cercetare, prin care să renunțe la pretenții față de cel vinovat de producerea riscului asigurat;
k) să fumizeze toate informațiile și probele documentare solicitate de asigurător și să permită acestuia să facă investigați referitoare la cauza, împrejurările și mărimea pagubei;
l) în cazul riscurilor asigurate produse în afara teritoriului României, să avizeze și corespondentul asigurătorului din țara respectivă (menționat în lista ce face parte integrantă din polița de asigurare) și să pună la dispoziția asigurătorului atât documentele originale referitoare la cauzele și împrejurările producerii riscului asigurat, cât și o traducere legalizată a acestora;
m) să conserve dreptul de regres al Asigurătorului împotriva celor vinovați de producerea daunei.
În cazul nerespectării obligațiilor prevăzute mai sus, asigurătorul are dreptul ca, înainte de producerea riscului asigurat să denunțe polița de asigurare, iar după producerea acestuia să refuze plata despăgubirii.
În cazul în care autovehiculul furat sau părțile componente ale acestuia au fost găsite, asiguratul este obligat:
a) să înștiințeze Asigurătorul, în termen de 3 zile lucrătoare de la data găsirii acestora;
b) să restituie către Asigurător în termen de 15 zile lucrătoare, a încasată sau diferența dintre aceasta și costul reparațiilor ori înlocuirii părților componente sau pieselor ce au fost găsite avariate ori incomplete, dacă autovehiculul (respectiv părți componente sau piese ale acestuia) a fost găsit după plata despăgubirii.
Constatarea, evaluarea pagubelor și plata despăgubirilor.
Constatarea și evaluarea pagubelor produse pe teritoriul României, se face de către reprezentanți Asigurătorului împreună cu Asiguratul ori reprezentanții acestuia. În afara teritoriului României constatarea și evaluarea pagubelor se efectuează prin corespondentul Asigurătorului din tara în care s-a produs riscul asigurat, menționat in lista societăților corespondente din străinătate, care face parte integrantă din polița de asigurare.
În cazul producerii riscurilor asigurate în afara teritoriului României, dacă asiguratul nu a avizat corespondentul asigurătorului din țara in care s-au produs acestea, ta întoarcerea in România.
Constatarea pagubelor și plata despăgubirii se va efectua de către asigurător, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) cauzele, împrejurările și persoana responsabilă de producerea riscului asigurat să rezulte din actele emise de organele în drept din țara unde s-a produs riscul asigurat (poliție sau alte organe competente); in cazul în care vinovat de producerea accidentului este conducătorul unui alt autovehicul, asiguratul va depune la asigurător o fotocopie a documentului de asigurare de răspundere civilă auto a celui vinovat, valabilă la data accidentului, din care să reiasă seria și numărul acestuia, precum și numele societății asigurătoare emitente;
b) să se poată constata părțile avariate și întinderea pagubelor.
Evaluarea pagubelor și plata despăgubirilor se face în baza procesului-verbal de constatare, întocmit de către reprezentantul asigurătorului, prin examinarea autovehiculului, precum și a documentației complete solicitate de asigurător, privind cauzele și împrejurările în care s-a produs riscul asigurat.
În cazurile în care, cu ocazia efectuării lucrărilor de reparație, se constată și alte pagube produse ca urmare a riscului asigurat, ce nu au putut fi constatate inițial, reconstatarea se va face numai la cererea scrisă a asiguratului. In lipsa reconstatării, se vor despăgubi numai daunele consemnate în procesul-verbal de constatare.
În cazul riscurilor asigurate produse pe teritoriul României, reparațiile se efectuează la atelierele de specialitate din România, fiind exclusă efectuarea reparațiilor în străinătate.
În cazul riscurilor asigurate produse în afara teritoriului României, se pot efectua în străinătate, cu respectarea prevederilor din prezentele condiții, numai reparațiile strict necesare continuării călătoriei (reparații provizorii), reparațiile definitive urmând a fi detectate în România. Dacă reparația provizorie, astfel cum se arată mai sus, nu poate fi efectuată, asigurătorul despăgubește in limita sumei asigurate și cheltuielile de transport al autovehiculului până la atelierul sau domiciliul asiguratului din România, dacă reparația definitivă în România este justificată din punct de vedere economic.
În cazul pagubelor produse aparaturii audio/video montate pe autovehicul de către producător, acestea se vor despăgubi în limita prețului aparatului menționat în factura de cumpărare a autovehiculului sau în cataloagele de preturi.
La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia în considerare numai înlocuirea părților componente sau a pieselor care au fost avariate, chiar dacă cu prilejul reparației a fost înlocuit întregul ansamblu sau subansamblu (de exemplu, în cazul avarierii cutiei de viteze prin spargerea carcasei se ia în considerare numai înlocuirea acesteia și nu a întregii cutii de viteze).
Astfel, prin părți componente sau piese care se consideră necesar a fi înlocuite se înțeleg numai acelea a căror reparare sau folosire, chiar reparate, nu mai este posibilă din punct de vedere tehnic datorită gradului de avariere a acestora ori, cu toate că repararea este posibilă, costul reparației depășește valoarea din nou a părții componente sau a piesei
Se acceptă revopsirea integrată a caroseriei numai atunci când părțile avariate ale acesteia, în unul și același risc, reprezintă mai mult de 50% din totalul suprafeței exterioare a caroseriei. În celelalte situați se acordă numai revopsirea părților avariate consemnate în procesul verbal de constatare.
În cazurile în care, cu ocazia efectuării reparațiilor ca urmare a pagubelor produse din riscuri asigurate, asiguratul a efectuat unele operațiuni suplimentare sau înlocuiri fată de avariile constatate și menționate în procesul verbal, costurile acestora vor fi suportate de asigurat.
În caz de furt al autovehiculului, despăgubirile se acordă după 60 de zile de la data înștiințării asigurătorului, cu condiția ca poliția să confirme în scris că acesta nu a fost găsit.
În caz de furt al pieselor și/sau părților componente, despăgubirea se acordă anterior termenului de 60 de zile, însă numai după primirea de la poliție a confirmării furtului (și a faptului că acestea nu au fost găsite). Astfel:
a) dacă, înainte de plata despăgubirii, autovehiculul (respectiv părțile componente sau piesele acestuia) a fost găsit, despăgubirile se acordă numai pentru eventualele pagube produse ca urmare a furtului;
b) dacă, după plata despăgubirilor autovehiculului (respectiv părțile componente sau piesele acestuia) a fost găsit, asiguratul este obligat să respecte prevederile de mai sus.
În cazul avariilor autovehiculului, despăgubirile se acordă in termen de 15 zile lucrătoare de la data când asiguratul a depus la asigurător toate documentele solicitate de acesta.
Despăgubirile se plătesc astfel:
a) în lei, în următoarele situații:
– în cazul daunelor parțiale, când reparațiile se execută în România, indiferent de valuta în care a fost stabilită suma asigurată și s-au plătit prima/ratele de primă de asigurare, iar în cazul reparațiilor în străinătate, prin aplicarea cursului de schimb al Băncii Naționale a României (B.N.R.) de la data facturării, indiferent de valuta în care a fost stabilită suma asigurată, dacă primele/ratele de primă de asigurare au fost plătite în lei;
– în cazul daunei totale, dacă asigurarea este încheiată în lei, iar primele/ratele de primă de asigurare au fost plătite in lei, ori dacă asigurarea este încheiată in valută, iar primele/ratele de primă de asigurare au fost plătite în lei, prin transformarea sumei asigurate, din valută in lei, la cursul de schimb B.N.R. de la data efectuării plății despăgubirii.
b) în valută, în cazul daunelor parțiale, când au fost efectuate reparații în străinătate (cu acordul asigurătorului) ori în cazul daunelor totale, dacă asigurarea a fost încheiată in valută, iar primele/ratele de primă de asigurare au fost plătite în valută.
În cazul procurării direct de către Asigurat, din străinătate, a unor părți componente sau piese necesare pentru înlocuirea celor avariate, cuantumul despăgubirii acestora este egal cu:
a) contravaloarea facturii de cumpărare, exprimată în valută convertibilă, inclusiv înțelegerile de transport și taxele vamale dovedite cu acte, minus taxa pe valoare adăugată (T.V.A.- ul extern), fără a depăși preturile unitare de la reprezentanți din România, dacă asigurarea a fost încheiată în valută, iar primele/ratele de primă de asigurare au fost plătite în valută;
b) contravaloarea în lei a facturii de cumpărare, exprimată în valută convertibilă, inclusiv cheltuielile de transport ți taxele vamale dovedite cu acte, minus taxa pe valoare adăugată (T.V.A.- ul extern), prin aplicarea cursului de schimb B.N.R. de la data facturii, fără a depăși preturile unitare de la reprezentanța din România, indiferent de valuta în care a fost stabilită suma asigurată, dacă primele/ratele de primă de asigurare au fost plătite in lei.
La cererea scrisă a asiguratului, reparația se poate face și în regie proprie, în următoarele condiții:
– costul reparațiilor se stabilește pe baza evaluării făcute de asigurător și a documentelor justificative depuse de către asigurat, privind plățile efectiv făcute;
– în cazul în care, până ia plata despăgubirii, asiguratul va depune chitanțele sau facturi pentru piesele de schimb achiziționate, aceste documente vor fi acceptate la plată. Nu se acceptă la plată chitanțe sau facturi provenind de la consignații, ori chitanțe de mână.
Din cuantumul despăgubirii, asigurătorul scade:
a) franșizele înscrise în polița de asigurare;
b) în caz de daună totală, contravaloarea pieselor rămase neavariate ale autovehiculului, care rămâne în proprietatea asiguratului, cu excepția situației când asigurătorul plătește despăgubiri integrale și își exercită dreptul de opțiune în a prelua autovehiculul;
c) contravaloarea primelor datorate până la sfârșitul perioadei de asigurare, iar în cazul autovehiculelor comercializate în sistem leasing sau rate, când asigurarea este încheiată pe toată durata contractului de leasing/vânzare în rate, contravaloarea primelor datorate până la sfârșitul anului de asigurare în care s-a produs dauna.
Prin daună totală se înțelege fie furtul total al autovehiculului, fie avarierea acestuia astfel încât costul reparațiilor estimate pe bază de deviz antecalcul, însumate cu eventualele costuri de transport ale autovehiculului și ale măsurilor de limitare a pagubelor, sunt egale sau depășesc suma asigurată.
La cererea asiguratului, asigurătorul poate să acorde un avans pentru despăgubiri de până la 50% din valoarea estimată a pieselor ce trebuie înlocuite, stabilită pe bază de deviz antecalcul întocmit, conform cu procesul verbal de constatare, de o unitate reparatoare autorizată.
După fiecare daună plătită, suma asigurată se reduce cu suma plătită drept despăgubire, asiguratul fiind obligat să plătească prima pentru reîntregirea sumei asigurate. În caz contrar, pentru următoarele daune despăgubirile se vor reduce corespunzător raportului dintre suma asigurată rămasă după plata despăgubirii și suma asigurată înscrisă în poliță.
Pentru polițele cesionate în favoarea unei bănci sau unei alte părți, despăgubirea nu va putea fi plătită până când unitatea în favoarea căreia este cesionată polița nu își va da acordul de plată, indicând dacă despăgubirea se va achita asiguratului sau celui în favoarea căruia este cesionată polița.
4.2.2 Condiții generale privind asigurarea aeronavelor
În baza prezentului contract de asigurare, Societatea „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A. se angajează ca le producerea evenimentului asigurat să despăgubească asiguratul nominalizat specificația anexată, în forma și cuantumul prevăzut în acest contract, cu condiția ca „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A. să fie încasat primele de asigurare stabilite împreună cu asiguratul.
Obiectul asigurării.
În baza acestui contract, se cuprind în asigurare aeronavele expres menționate în specificație, proprietatea asiguratului sau pentru care acesta este răspunzător în baza unui contract încheiat cu o terță persoană, precum și răspunderea asiguratului față de pasagerii transportați și bagajele acestora și/sau pentru mărfurile transportate precum și răspunderea civilă legată față de terț, alta decât cea față de pasageri.
Cazurile în care se acordă despăgubiri.
„Allianz–Țiriac” Asigurări S. A. acordă despăgubiri pentru:
Secțiunea A. – Asigurarea pentru distrugerea sau avarierea aeronavei.
a) pierderea totală efectivă sau constructivă ori distrugerea/avarierea aeronavei din orice cauză cu excepția excluderilor prevăzute și/sau, după caz, în cadrul Clauzelor Speciale privind excluderile anexate și făcând parte integrantă din prezența poliță de asigurare, în timp ce aeronava se găsește: în zbor, în rulare sau în staționare la sol;
b) dispariția aeronavei;
c) avariile pricinuite aeronavei de măsurile de salvare;
d) cheltuielile necesare și rezonabile făcute pentru salvarea și conservarea aeronavei, pentru transportul acesteia de la locul avarierii până la locul de efectuare reparațiilor sau pentru micșorarea pagubei, prevenirea extinderii pagubei produse ori pentru stabilirea cauzelor și cuantumului despăgubirii, precum și alte cheltuieli asemănătoare ca urmare unei pagube cuprinde în asigurare;
e) cheltuielile de judecată, arbitraj și altele asemănătoare făcute de asigurat cu acordul „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A., în scopul formulării pretențiilor față de terț.
Avariile provocate de defecte ascunse sau de uzura corpului, motoarelor sau celorlalte părți componente ale aeronavei ori defectare sau încetare funcționării părții electrice sau mecanice se despăgubesc, cu excepția valorii de înlocuire sau a cheltuielilor de reparare a pieselor sau altor părți componente defecte sau uzate, care au provocat avaria.
Avariile aeronavei asigurate se despăgubesc numai dacă depășesc cuantumul franșizei, stabilită de comun acord cu asiguratul și înscrisă explicit în specificație. Franșiza se scade din fiecare despăgubire în parte.
Se consideră pierdere totală constructivă a aeronavei, dacă costul repunerii în folosință reprezintă mai mult de 75% din valoarea asigurată a acesteia.
Aeronava se consideră dispărută dacă timp de 90 de zile de la data ultimei știri primite de la aeronavă nu s-a mai reușit a se lua legătura cu comandantul, orice alt membru al echipajului sau personalului navigant ori vreun pasager al acestuia, care să dea o informație cu privire la existența aeronavei.
Secțiunea B. – Asigurarea de răspunderi.
Sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de despăgubiri și cheltuieli de judecată pentru:
a) vătămarea corporală sau decesul pasagerilor, ca urmare a accidentării la bordul aeronavei sau în cursul oricărei operațiuni de îmbarcare ori de la debarcare;
b) distrugerea sau avarierea bagajelor înregistrate sau neînregistrate ori a bunurilor aflate asupra pasagerilor;
c) distrugerea sau avarierea mărfurilor transportate;
d) vătămarea corporală sau decesul persoanelor ori avarierea sau distrugerea bunurilor din afara aeronavei, cu condiția ca acestea să fie fost cauzate în mod direct de aeronavă sau de obiecte desprinse ori căzute din acesta.
De asemenea, în astfel de situații, „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A. acordă despăgubiri și pentru:
e) cheltuielile necesare pentru producerea obiectelor de strictă necesitate în cazul sosirii cu întârziere a bagajelor;
f) cheltuielile necesare și rezonabile făcute pentru salvarea pasagerilor, bagajelor și/sau a mărfurilor transportate, precum și a persoanelor și bunurilor în afara aeronavei sau micșorarea pagubelor prevenire extinderii pagubelor produse ori pentru stabilirea cauzelor și cuantumul acestora și alte cheltuieli asemănătoare, ca urmare unui pagube cuprinse în asigurare;
g) cheltuielile de judecată, arbitrar și altele asemănătoare făcute de asigurat, cu acordul „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A., în scopul respingerii sau reducerii pretențiilor la despăgubire ori în scopul formulării pretențiilor față de terț.
Secțiunea C. – Dispoziții comune prevederilor de la lit. A și B.
În asigurare se poate cuprinde și răspundere pentru pagubele lit. b) și f), în schimbul plății primelor corespunzătoare.
„Allianz – Țiriac” Asigurări S. A. are dreptul de a emite scrisori de garanție sau de a solicita unor corespondenți din străinătate emiterea lor, în scopul evitării reținerii aeronavei asigurate ca urmare a unor pagube produse terților sau în cazurile de salvare a aeronavei asigurate, precum și în vederea plății de despăgubiri pentru pasagerii sau mărfurile transportate.
Sumele asigurate.
Aeronavele se asigură la sumele declarate de asigurat și agreate de „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A., fără a putea depăși însă, valoarea de înlocuire și cel mult valoarea din nou, la data încheierii asigurării.
Răspunderile se asigură la sumele/limitele declarate de asigurat pentru pasageri, bagaje și/sau mărfurile transportate, iar pentru terț, în limitele prevăzute de legislație în vigoare din România, ori de convențiile internaționale la care România a aderat sau de acordurile încheiate de asigurat cu partenerii săi externi.
Perioada de valabilitate a poliței.
Acoperirea oferită de prezentul contract începe și se termină după cum urmează:
a) pentru Secțiunea A:
– la asigurările încheiate pentru o perioadă de timp la datele prevăzute în specificația anexată;
– la asigurările pentru o călătorie determinată, din momentul începerii operațiunilor de îmbarcare sau încărcare pe aeroportul de plecare, respectiv în momentul terminării operațiunilor de debarcare sau descărcare pe aeroportul de destinație, ori din momentul pornirii motoarelor respectiv în momentul opririi motoarelor în cazul unei călătorii fără pasageri sau mărfuri;
b) Pentru Secțiunea B:
– potrivit prevederilor legislației în vigoare din România;
– potrivit prevederilor convențiilor informaționale la care România a aderat;
– acordurilor încheiate de Asigurat cu partenerii săi externi.
Răspunderea „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A. încetează și odată cu denunțarea sau rezilierea contractului de asigurare.
Dacă aeronava asigurată se găsește, în momentul expirării, denunțării sau rezilierii asigurării, în zbor, într-un aeroport de refugiu sau de escală ori suferă o avarie, răspunderea „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A. încetează în momentul în care aeronava ajunge la aeroportul de destinație.
Obligațiile asiguratului.
Pe lângă obligațiile prevăzute prezentul contract, asiguratul mai este obligat:
a) să întrețină și să exploateze aeronava în bune condiții și în conformitate cu dispozițiile legale, în scopul prevenirii producerii evenimentelor asigurate;
b) să ia toate măsurile, potrivit cu împrejurările și cu respectarea normativelor în vigoare pentru prevenirea pagubelor;
c) să ia, pe seama „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A. și în cadrul sumei asigurate, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor produse, ca urmare a unei eveniment asigurat;
d) să ia, potrivit cu împrejurările, toate măsurile pentru salvarea și conservarea aeronavei avariate, pentru micșorarea și prevenirea extinderii pagubei produse, precum și pentru punerea imediată a aeronavei în stare de folosință, cu mijloacele proprii și numai în caz că acestea nu este posibil, să recurgă la reparații în ateliere sau uzine, pe cât posibil cu prioritate la cele din România;
e) să înștiințeze, în scris, „Allianz–Țiriac” Asigurări S. A. despre producerea evenimentului asigurat, arătând data, împrejurările și cauzele pagubei, cuantumul aproximativ al acesteia, precum și pretențiile la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate pasagerilor și/sau terților, în termeni de 48 de ore de la luarea la cunoștință despre acestea;
f) să permită și să înlesnească „Allianz–Țiriac” Asigurări S. A. sau împuterniciților acesteia, inspectarea aeronavei asigurate, participarea la constatarea și evaluarea pagubelor, precum și la verificarea lucrărilor de reparații, punându-i la dispoziție procesele verbale de constatare, precum și orice alte acte pe care „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A. le va solicita în următoarele condiții;
g) să ia toate măsurile pentru obținerea despăgubirilor de la cei răspunzători de producerea pagubei, cerând și avizul „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A. în cazul în care aceste măsuri implică cheltuieli suplimentare și să conserve dreptul de regres al „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A. împotriva celor vinovați de producere pagubelor.
h) să nu facă nici o plată, să nu-și asume nici o obligație și să nu facă nici o cheltuială în legătură cu pretențiile pasagerilor sau terțelor persoane prejudiciate, fără acordul prealabil al „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A., cu excepția cheltuielilor de asistență medicală sau intervenții chirurgicale, necesare imediat după accident, precum și a cheltuielilor.
Pe biletul de călătorie va fi tipărit în mod vizibil că asigurarea pentru vătămări corporale sau deces, precum și pentru pagube la bagajele și bunuri aflate asupra pasagerilor, este încheiată în limita prevederilor convențiilor internaționale la care România a aderat sau ale acordurilor încheiate de Asigurat cu partenerii săi externi.
În caz de neândeplinire a vreunei din obligații, „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A. are dreptul să refuze plata despăgubirii dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat și extinderea pagubei sau să reducă despăgubirea în măsura în care paguba s-a mărit în acest motiv.
Constatarea pagubelor, stabilirea și plata despăgubirilor.
Constatarea și evaluarea pagubelor se fac de către „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A. direct sau prin împuterniciți, împreună cu Asiguratul sau împuterniciții lui.
Constatarea și evaluarea pagubelor se pot face și prin experți dacă s-a convenit pentru acest lucru împreună cu „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A.
Stabilirea și plata despăgubirii se fac de către „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A.
Odată cu cererea despăgubire asiguratul trebuie să prezinte actele și documentele necesare pentru stabilirea împrejurărilor, cauzelor, efectelor, realității și întinderii pagubei, precum și cele privind pretențiile formulate de cei prejudiciați.
Despăgubirile nu pot depăși suma la care s-a făcut asigurarea aeronavei, respectiv limitele stabilite pentru răspunderi.
a) În caz de pierdere totală a aeronavei, drept despăgubire se plătește suma asigurată a acesteia.
b) În caz de avarie, pagubele produse se despăgubesc până la costul înlocuirii părții distruse sau reparării părții avariate a aeronavei.
Despăgubirile se calculează la valoarea părților sau pieselor înlocuite ori la valoarea manoperei și materialelor pentru părțile sau piesele reparate, potrivit facturilor, adăugându-se cheltuielile efectuate cu transportul părților sau pieselor care trebuie înlocuite până la locul unde se face înlocuirea, iar al celor care trebuie reparate, până la și de la locul unde se execută reparația, precum și cheltuielile de constatare, expertiză, demontare și montare, pe baza actelor probatorii prezentare.
c) Pentru oricare din despăgubirile astfel calculate, se cade franșiza stabilită.
Pentru răspunderile asigurate, despăgubirea se stabilește pe baza înțelegerii dintre părți, cu acordul „Allianz – Tiriac” Asigurări S. A., oi prin hotărâre judecătorească sau arbitrală, potrivit legislației în vigoare din România, sau convențiilor la care România a aderat ori acordurilor încheiate de asigurat cu partenerii săi externi.
Din despăgubirea cuvenită pentru pierderea sau avarierea/distrugerea aeronavei se reține prima scadentă sau restantă. În cazuri de pierdere totală din despăgubirea cuvenită se rețin primele de asigurare datorate până la sfârșitul de asigurare.
„Allianz – Țiriac” Asigurări S. A. are dreptul să participe la acțiunile de salvare sau de conservare a aeronavei asigurate sau a mărfurilor transportate, ori de micșorarea a pagubelor sau de prevenire a extinderii pagubelor produse, dacă potrivit prevederilor pct. 15 nu va fi îndreptățit la despăgubire.
În asigurarea de răspunderi, „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A. neavând nici un raport juridic cu pasagerul sau terțul prejudiciat nu poate fi chemat, sub nici o formă, în procesul intentat Asiguratului.
Despăgubirea se plătește în acea valută în care a fost convenită plata primelor de asigurare.
În asigurările de răspunderi, „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A. plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit, în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat sau asiguratului în măsura în care acesta dovedește că a despăgubit pe cel păgubit.
În limitele despăgubirii plătite, „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A. este subrogată în toate drepturile asiguratului sau beneficiarului asigurării, contra celor răspunzători de producerea pagubei.
„Allianz – Țiriac” Asigurări S. A. nu va exercita dreptul de regres împotriva prepușilor asiguratului decât în cazul comiterii, cu intenție, a unor fapte penale de o deosebită gravitate.
La efectuarea plății despăgubirii, asiguratul este obligat să predea „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A. toate documentele și dovezile ce le deține și să îndeplinească toate formalitățile necesare pentru exercitarea dreptului de regres al „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A.
Asiguratul răspunde de prejudiciile aduse „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A., prin acte care ar împiedica realizarea dreptului de regres.
Dacă dreptul de regres nu se poate exercita din culpa asiguratului, „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A. este eliberat, în măsura prejudiciului, cauzat, de obligația plății despăgubirii, iar în cazul în care plata despăgubirii a fost făcute, asiguratul este obligat să restituie „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A. despăgubirea primită.
Dacă asiguratul a primit o despăgubire de la terțe persoane, „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A. va plăti numai diferența dintre suma ce i se cuvine și suma primită de la terțele persoane.
Cazuri în care nu se acordă despăgubiri.
Allianz-Țiriac Asigurări S.A. nu acordă despăgubiri pentru distrugerea sau avarierea aeronavei asigurate, precum și pentru răspunderile care ar putea cădea în sarcina asiguratului, dacă sunt cauzate de:
a) orice detonare în scopuri ostile a oricărei arme de război care folosește fisiunea sau fuziunea nucleară sau alte reacții, forțe sau materiale radioactive;
b) război declarat sau nedeclarat, război civil, insurecție, rebeliune, revoluții, acțiuni ostile ale inamicului sau ale unei puteri militare ori uzurpări, greve, revolte, tulburări civile, confiscare, naționalizare sau rechiziționare, măsuri dictate de un guvern sau o autoritate publică ori prin lege marțială, piraterie, deturnare sau altele asemenea acestora;
c) folosirea aeronavei în alte scopuri decât cele indicate în polița de asigurare;
d) pilotarea aeronavei de către persoane care nu posedă brevet de pilot pentru categoria și tipul aeronavei respective ori deservirea aeronavei de personal;
tehnic neautorizat/nespecializat care nu posedă brevete necorespunzătoare;
e) gararea sau părăsirea aeronavei în afara spațiilor special amenajate/rezervate de pe aeroporturi, fără luarea măsurilor corespunzătoare pentru securitatea ei;
f) zborurile de probă după construcție sau reconstrucție;
g) folosirea terenurilor de aterizare neautorizare, cu excepția cazurilor de forță majoră;
transportul de pasageri și/sau mărfuri peste numărul de locuri și greutatea admisă de capacitatea de transport a aeronavei. Peste numărul de locuri pot fi admiși, ca excepție, copiii care călătoresc în brațe;transportul aeronavei cu orice mijloace de transport, cu excepția cazurilor în care acesta se efectuează ca urmare a unui accident;
,,Allianz-Tiriac’’ Asigurări S.A. nu acordă despăgubiri nici pentru:
a) uzura normală, deteriorarea treptată și defectele ascunse ale aeronavei sau părților componente, precum și defectarea sau încetarea funcționării părților electrice sau mecanice ale acesteia;
b) pagubele pricinuite ca urmare a actelor sau faptelor comise cu intenție sau din culpă gravă, a oricărui membru din conducerea companiei care, deține proprietatea aeronavei ori este răspunzătoare de aeronavă, legal sau în baza unui contract cu orice terță persoană;
c) daune de consecință, cum sunt: pierderea venitului, despăgubiri datorate pentru întârzierea transportului, cheltuieli cu retribuțiile și întreținerea personalului navigat în timpul staționării aeronavei pentru reparații sau din alte cauze, chiar dacă sunt urmare a unei pagube cuprinse în asigurare;
d) cheltuielile în legătură cu gararea aeronavei în timpul reviziilor tehnice sau reparațiilor curente ori capitale.
Dispoziții finale.
Dacă împrejurările esențiale privind riscul se modifică în cursul executării contractului de asigurare (de exemplu: transmiterea dreptului de proprietate asupra aeronavei, închirierea către o altă organizație, reconstrucția, modificarea numărul de locuri, devierea de la ruta prevăzută în polița de asigurare ți alte asemănătoare), Asiguratul este obligat să comunice „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A., în scris, schimbarea imediat ce a cunoscut-o.
Nu se consideră modificări ale nivelului de risc, efectuarea călătoriilor de probă după revizii și/sau reparații, și nici devierea de la ruta indicată în polița de asigurare, dacă acesta se datorește forței majore sau necesității de a asigura securitatea călătoriei.
Definiție: Prin „forță majoră” se vor înțelege fenomenele având exclusiv cauze naturale și care nu pot fi împiedicate direct prin intervenția omului, indiferent de natura și volumul prevederilor/măsurilor de siguranță întreprinsă în orice circumstanțe.
Dacă asiguratul a comunicat date neexacte sau incomplete ori dacă nu a făcut de îndată comunicarea prevăzute mai sus cu privire la schimbarea împrejurărilor esențiale privind riscul, „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A. are dreptul, înainte de producerea evenimentului asigurat, să propună asiguratului, modificarea corespunzătoare a contractului sau să-l denunțe.
După producerea evenimentului asigurat, „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A. are dreptul să reducă despăgubirea cuvenită, corespunzător raportului dintre prima stabilită și cea care, cunoscându-se exact împrejurările, ar fi fost cuvenită, sau să refuză plata despăgubirii, dacă față de acelea împrejurări polița de asigurare nu s-ar fi încheiat.
La transmiterea dreptului de proprietate asupra aeronavei, noul proprietar intră în toate drepturile și obligațiile izvorâte din polița de asigurare, dacă a consimțit la preluarea acesteia iar vechiul proprietar nu a cerut restituirea primelor de asigurare pentru perioada ulterioară transferării asigurării.
Drepturile decurgând din contractul de asigurare se prescriu în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Orice litigii în legătură cu contractul de asigurare dintre „Allianz – Țiriac” Asigurări S. A., pe de o parte și asigurat sau reprezentanții săi, pe de altă parte, se rezolvă după caz de către instanțele de judecată competentă din România.
La prezentul contract de asigurare, se anexează și fac parte integrantă din acesta, următoarele:
Specificația poliței
Clauza specială privind valoarea de asigurare agreată pentru corpul aeronavei AVN61 (25.4.86)
Clauza specială privind excluderea generală a riscurilor nucleare AVN71 (22.7.96)
Clauza specială privind plata primelor în rate AVN6A (17.10.96)
Clauza specială privind excluderea pagubelor produse de zgomot, poluare și alte pericole asociate acestora AVN46B (12.1.72)
Clauza specială privind rezilierea asigurării.
STUDIU DE CAZ privind asigurarea aeronavelor
S.C. WEST COPTER Srl., din Timișoara, strada Munteniei, numărul 41, se adresează Societății Allianz-Țiriac Asigurări S.A. din București, strada Căderea Bastiliei, numărul 8084 sectorul 1 pentru asigurarea unui elicopter tip Ka-26 cu indicativ de înregistrare YR-LMC, scop în care completează o cerere privind asigurarea elicopterelor pentru aparatul menționat și unde înscrie valoarea totală acceptată pentru asigurarea de 28.000 dolari din care 20.000 dolari valoarea elicopterului și 8.000 dolari echipamente și accesorii adiționale ca urmare a acestei cereri, Societatea Allianz-Țiriac Asigurări S.A emite polița de asigurare pentru aeronave cu numărul 5700023-10.01.2002, conform anexei 1.
Din polița de asigurare fac parte și următoarele documente:
Certificat de înmatriculare pentru aeronava Ka-26 cu numărul de înregistrare YR-LMC, emis de Autoritatea aeronautică civilă română. Prin prezentul document se certifică că aeronava mai sus menționată a fost înmatriculată în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor civile din România, în conformitate cu Convenția privind Aviația Civilă Internațională din 7 decembrie 1944 și cu RACR 47- Înmatricularea Aeronavelor Civile, conform anexei 2.
Certificat de navigabilitate emis de Autoritatea aeronautică civilă română, pentru aeronava Ka-26 cu numărul de înmatriculare YR-LMC. În prezentul certificat se menționează că aeronava este considerată aptă pentru zbor când este întreținută ți exploatată în conformitate cu reglementările de mai sus și cu limitările de operare specifice, conform anexei 3.
Certificat AV 2002/ROM/023 emis de Allianz-Țiriac Asigurări S.A. privind termenii și condițiile specifice ale asigurării. Prin prezentul certificat Allianz-Țiriac Asigurări S.A. în calitate de asigurător, atestă faptul că, în favoarea S.C.WEST COPTER Srl., strada Munteniei numărul 41, 1900 Timișoara, județul Timiș, România având calitatea de asigurat, s-a efectuat o asigurare CASCO ”Toate riscurile” inclusiv răspunderea civilă legată de terți în legătură cu operarea aeronavei de tip Ka-26 înmatriculată YR-LMC în spațiul aerian al României și în scopurile declarate de asigurat, în perioada 01.01.2002 până la 01.01.2003. Asigurarea se consideră încheiată în conformitate cu termenii și condițiile specificate în continuare precum și în polița de asigurare din care, prezentul certificat face parte integrată. Asigurarea acoperă distrugerea sau avarierea, totală ori total constructivă, ori dispariția aeronavei, precum și cheltuielile necesar a fi efectuate de Asigurat în astfel de împrejurări, provenind din evenimente petrecute în perioada de valabilitate a asigurării și cauzate de orice riscuri cu excepția celor prevăzute în cadrul excluderilor din polița de asigurare și /sau a celor menționate în cadrul Clauzelor Speciale anexate și făcând parte integrată din acestea, în timp ce aeronava se găsește în zbor sau în staționare la sol. Asigurarea mai acoperă și răspunderea civilă legală a asiguratului provenind din prejudiciile cauzate oricăror terțe persoane, cu excepția pasagerilor îmbarcați în aeronavă, a încărcăturii aeronavei și /sau a bunurilor aparținând pasagerilor /echipajului /personalului navigant îmbarcat, prin vătămarea corporală și /sau distrugerea ori avarierea bunurilor aparținând acestor terțe persoane, conform anexei 4.
La această asigurare se vor aplica și prevederile următoare clauze speciale, anexate și făcând parte integrată din polița de asigurare: – AVN.6A; – AVN.46B; – AVN.48B; – AVN.61; – AVN.71; – Clauza specială privind rezilierea asigurării.
Clauza specială AVN.6A privind plata primelor de asigurare. Allianz-Țiriac Asigurări S.A. în calitate de Asigurător, convine în cele ce urmează ca, plata primelor datorate de către Asiguratul nominalizat în specificația anexată poliței, să efectueze în conformitate cu următorul desfășurător în care sunt prevăzute cele patru rate și data scadentă. Dacă una din ratele de primă nu este achitată la termenul prevăzut în prezenta clauză specială, Alliaz-Țiriac Asigurări S.A. își rezervă dreptul de a denunța polița de asigurare, printr-un supliment de precizare sau altfel, printr-un termen de 15 zile de la data emiterii unui asemenea supliment, conform anexei 5.
Clauza specială AVN.46B privind excluderea pagubelor produse de zgomot poluare și alte pericole asociate acestora. Societatea Allianz-Țiriac Asigurări S.A. nu acordă despăgubiri pentru pagubele înregistrate de Asigurat provenind din oricare sunt consecința directă sau indirectă a:
zgomotului, vibrațiilor, boom-ului sonic sau oricăror fenomene asociate acestora;
poluării și contaminării de orice tip sau natură;
fenomenelor de interferență electrică și /sau electromagnetică;
interferenței de utilizare a bunurilor;
Cu excepția cazurilor când aceasta sunt cauzate de/sau rezultă din prăbușirea aeronavei asigurate, incendiu sau explozie la bordul aeronavei asigurate, coliziune cu alte aparate aflate în zbor precum și cazurile de urgență în timpul zborului, raportate și înregistrate corespunzător de către organismele abilitare, având ca urmare disfuncționalități în operarea normală și în condițiile de siguranță a aeronavei, conform anexei 6.
La această Clauză Specială se aplică toate prevederile din poliță privind asigurarea aeronavelor la care prezenta clauză este anexată în măsura în care nu contravin prezentei.
Cauza specială AVN.48B privind excluderea riscurilor de război, greve, deturnare și alte pericole. În sensul acestei asigurări, se consideră că aeronava asigurată revine sub controlul direct al asiguratului, în momentul returnării acesteia către asigurat în condițiile normale de securitate pe un aeroport aflat în cadrul limitelor geografice convenite prin prezenta poliță, și în condițiile tehnice total corespunzătoare operării acesteia. Această returnare în condițiile normale de securitate, presupune că aeronava să fie parcată, cu motoarele oprite și fără să fie amenințată de către orice persoane, conform anexei 7.
Clauza specială AVN.61 privind valoarea de asigurare agreată. Allianz-Țiriac Asigurări S.A. în calitate de asigurător, convine în continuare ca, în măsura în care polița de asigurare la care această clauză este anexată, se încheie de comun acord pentru o sumă asigurată mai mică decât valoarea din nou a aeronavei, toate prevederile poliței privind înlocuirea corpului aeronavei sau a oricăror părții componente ale acesteia, se consideră anulate dar numai în cazul în care aeronava este declarată în pierdere totală. La această clauză specială se aplică toate prevederile din poliță privind asigurarea aeronavelor la care prezenta este anexată, în măsura în care nu contravin acesteia, conform anexei 8.
Clauza specială AVN.71 privind excluderea generală a riscurilor nucleare se aplică pe toată perioada de valabilitate a asigurării încheiate prin polița sus menționată, prevederile prezentei Clauze se vor aplica în maniera prezentată în cele ce urmează și se vor precede în toate cazurile răspunderea Allianz-Țiriac Asigurări S.A. indiferent de circumstanțele date. La această clauză specială se aplică toate prevederile din poliță privind asigurarea aeronavelor la care prezenta clauză este anexată, în măsura în care nu contravin prezentei, conform anexei 9.
Clauza specială privind rezilierea asigurării. Prin prezenta se convine că, în măsura în care, polița de asigurare la care prezenta clauză specială este anexată și face parte integrată din aceasta, se reziliază amiabil sau altfel de către oricare din părți, următoarea scală de reziliere se aplică cu privire la cuantumul primelor de asigurare datorate. La această clauză specială se aplică toate prevederile din polița de asigurare la care prezenta este anexată, în măsura în care nu contravin prezentei, conform anexei 10.
5. CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Asigurările dețin un rol fundamental în structurile economice și sociale naționale, în promovarea spiritului antreprenorial, foarte important pentru creșterea economică a tuturor țărilor. Societățile de asigurare sunt considerate, pe bună dreptate, investitori instituționali majori, indispensabili pentru dezvoltarea piețelor de capital.
Importanța financiară a asigurărilor și rolul lor aparte în economie și societate cere, evident, crearea unui cadru legal și prudențial adecvat.
În partea aplicativă lucrarea tratează una din categoriile de asigurare dintre cele mai actuale și anume asigurarea aeronavelor. Exemplificarea s-a realizat la societatea de asigurare-reasigurare Allianz- Țiriac Asigurări.
Societatea Asigurări Ion Țiriac a cunoscut, în fiecare din cei șase ani de la înființare sa, o evoluție ascendentă manifestată prin creșterea continuă a numărului de clienți, a volumului primelor încasate, diversificarea portofoliului de asigurări, cât și lărgirea ariei teritoriale. De aceea, noua societate înființată Allianz-Țiriac Asigurări reprezintă garanția și partenerul de care aveți nevoie!
Allianz – Țiriac Asigurări S. A. este una dintre cele mai importante companii de asigurare din România. Ea a luat naștere în anul 2000, când una dintre cele mai mari societăți de asigurare din lume, Allianz A.G. Din Germania, a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni al societății Asigurări Ion Țiriac S. A. (ASIT) – constituită în anul 1994 și care și-a consolidat poziția pe piața românească a asigurărilor, devenind încă din anul 1995 prima societate în topul companiilor private de asigurări din România.
Grupul Allianz este reprezentat în peste 75 de țări și oferă celor 60 de milioane de clienți de pe mapamond o gamă largă de servicii prin intermediul unei rețele internaționale de societăți afiliate în cadrul cărora sunt angajate peste 117.000 de persoane.
Societățile care s-au alăturat Grupului Allianz dețin, în general, o poziție puternică pe piețele lor naționale din Europa, America de Nord și de Sud și Australia, ca și în cadrul piețelor în dezvoltare din Asia și Europa de Est. Aceasta este și cazul societăți Asigurări Ion Țiriac, care, prin profesionalism și calitatea serviciilor oferite, și-a consolidat poziția între liderii de pe piață.
Siguranța și credibilitatea societății Allianz-Țiriac Asigurări S.A. pe piața românească de asigurări se bazează pe serviciile de înaltă calitate, ca urmare a unei prezențe îndelungate pe piața locală și a experienței globale a Grupului Allianz. Structura portofoliului de asigurări al societății Allianz-Țiriac Asigurări S.A. cunoaște o paletă largă de forme de asigurare, atât pentru persoane fizice, cât și juridice.
În exemplificarea aspectului și problematica tratată în partea teoretică a lucrării s-a procedat la analiza a două studii de caz formulându-se următoarele:
Concluzii:
din perspectiva autorității de supraveghere, întreaga activitate trebuie să se realizeze cu costuri cât mai rezonabile;
protejarea asiguraților, prin urmărirea solvabilității , a calității și competenței managementului, a investițiilor societăților de asigurare;
evaluarea și limitarea riscului pentru clienți;
creșterea încrederii populației în asigurări;
determinarea modului de calcul la primelor de asigurare departamente, prin utilizarea cât mai eficientă a resurselor umane și materiale ;
din perspectiva pieței, exercitarea controlului trebuie să ducă la inhibarea inovației pe piață, dar să ducă la identificarea, descurajarea și pedepsirea fraudelor și a încercărilor de fraudă, la apărarea intereselor clienților.
Prin polița de asigurare utilizate de societate sunt cuprinse o diversitate de riscuri, aceste se pot produce ca urmare a trei categorii de evenimente:
– riscuri asigurate, expres menționate în poliță;
– riscuri exceptate sau excluse, menționate în cuprinsul contractului ca fiind excluse, fie drept efect al riscurilor asigurate;
– riscuri neasigurate sau alte riscuri, menționate în poliță.
Pagubele se pot produce și ca urmare a unor cauze indirecte. Termenii poliței exclud uneori un anumit pericol cauzat direct sau indirect de un alt eveniment. De exemplu excluderea riscului de deces cauzat în mod direct sau indirect de război.
În situația producerii unui eveniment societatea întocmește cu multă operativitate dosarul de daună astfel încât asiguratul păgubit să poată intra în posesia drepturilor ce i se cuvin la producerea unui anumit risc să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, denumită în continuare idemnizație în limitele și termenele cuvenite în cazul meu se plătește idemnizația pentru repararea parbrizului.
În rezolvarea cazului s-a constatat că și asiguratul a dat dovadă de un comportament adecvat prin aceea că a respectat termenele de comunicare a producerii evenimentului și a furnizat asigurătorului toate datele necesare pentru constituirea dosarului de daună.
Referitor la al doilea caz luat în analiză se poate concluziona că societatea de asigurări și reasigurări Allianz – Țiriac S. A. Are în practica sa cele mai noi produse de asigurare care cuprind inclusiv asigurarea aeronautelor ca o consecință a faptului că în activitatea practică se regăsesc astfel de solicitări ca urmare a dezvoltării a activității de transport aerian de agrement de persoane și respectiv de marfă efectuat de întreprinzătorii priviți așa cum este și în cazul S.C.
Propunerii:
Față de concluziile formulate considerăm că ar fi binevenite următoarele propuneri de ordin general, care să ajute și să protejeze atât economia cât și populația:
constituirea societăților de asigurare trebuie să fie condiționată de criterii stricte de autorizare, mai importante fiind cele legate de verificarea naturii și capacității resurselor financiare ale societăților de asigurare, în mod particular prin analiza planului de afaceri și a capitolului minim (cu luare în considerare a inflației), și de evaluarea capacității companiei de a respecta condițiile legale, contabile și tehnice, precum și condițiile privind existența unui management competent
este obligatorie reglementarea prin lege a contractului de asigurare, regulile care guvernează drepturile și obligațiile contractual precum și sancțiunile pentru protecția părților contractante și a terțelor părți sunt indispensabile
intermediari în asigurări trebuie să fie înregistrați pentru a se asigura respectarea anumitor criterii ce trebuiesc impuse prin reglementări. Intermediari trebuie să aibă pregătire profesională adecvată și să ofere asiguraților informații corecte și necesare, inclusiv asupra limitelor independenței lor, cum ar fi legăturile semnificative cu societățile de asigurare. Brokerii de asigurare vor trebui să posede garanții financiare sau asigurare de răspundere profesională.
Aceste propuneri privesc societatea de asigurare-reasigurare Allianz-Țiriac Asigurări S.A. care a dat dovadă de permanență, receptivitate în promovarea celor mai actuale și mai noi produse de asigurare-reasigurare adoptate nevoilor asiguraților.
BIBLIOGRAFIE
1. Anghel, D. – Asigurări și reasigurări. – Editura Tehnică,
București, 1998
2. Bistriceanu, Ghe., D.;
Bercea, F.;
Macovei, E., I.; – Dicționar de asigurări, București,
Editura Științifică, 1991
3. Cameron, A.;
Farndon, R. – Science From Sea and City, Lloyd’s list 1734, 1984
4. Căpătînă, O. – Contractul comercial de transport, Editura Lumina
Lex, București, 1997
5. Ciurel, V. ; – Asigurări și reasigurări abordări teoretice și practici
internaționale. – Editura All Beck, București, 2000
6. Constantinescu D. – Introducere în asigurări, Editura Tehnică,
București, 1997
7. Șeulean, V.; Barna, F.;
Munteanu, M.; Herbei, R.;
Răilenu, M. – Asigurări comerciale – teorie și practică.
Editura Mirton, Timișoara, 1999
8. Văcărel, I.; Bercea, F. – Asigurări și reasigurări. Editura Expert,
București, 1995
9. *** – Date provenind direct de la societatea de asigurări
și reasigurări Allianz-Țiriac Asigurări S. A.
10. *** – Legea privind înființarea, organizarea și
funcționarea societăților comerciale în domeniul
asigurărilor și reasigurărilor nr. 47/1991
11. *** – Legea asigurărilor și reasigurărilor în România,
nr. 136/1995
12. *** – Biroul Asigurărilor de Autovehicule din România,
Statut
13. *** – Biroul Asigurărilor de Autovehicule din România,
Norme privind constituirea, administrarea și
utilizarea „Fondului de Protecție a Victimelor Străzii”
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Asigurarii Autovehiculelor, Aeronavelor Si de Raspundere Civila Obligatorie (s.c. Xyz S.a.) (ID: 133190)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.