Analiza Amenajărilor Ecoturistice în Parcul Natural Porțile de Fier
=== b4c700c5763a10e12a5f54dc9ff52d363ea7784f_92574_1 ===
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE MATEMATICĂ ȘI ȘTIINȚELE NATURII
DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE
LUCRARE DE LICENȚĂ
ANALIZA AMENAJĂRILOR ECOTURISTICE ÎN PARCUL NATURAL PORȚILE DE FIER
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
ABSOLVENT
BUCUREȘTI
2017
CUPRINS
INTRODUCERE……………………………………………………………………………..
Capitolul I CONCEPTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE…………………
1.1. Turismul și dezvoltarea durabilă………………………………………………………
1.2. Rolul ariilor protejate în dezvoltarea ecoturistică……………………………………..
1.3. Ecoturismul- formă de turism desfășurată în ariile protejate………………………….
1.4. Planul de management- instrument pentru dezvoltarea ecoturistică………………….
Capitolul II ANALIZA POTENȚIALULUI TURISTIC A PARCULUI NATURAL PORTILE DE FIER……………………………………………………
2.1. Limite și zonare internă………………………………………………………………..
2.2. Potențialul turistic natural -descrierea mediului biotic și abiotic……………………….
2.3. Potențialul turistic antropic- aspecte socio-economice și culturale……………………
Capitolul III AMENAJAREA ECOTURISTICĂ A PARCULUI NATURAL ȘI IMPACTUL TURISTIC…………………………………………………………….
3.1. Baza tehnico-materială turistică……………………………………………………….
3.2. Impactul amenajărilor turistice asupra dinamicii circulației turistice…………………
3.3 Forme de turism și segmentare turistică…………………………………………………
Capitolul IV MODELE DE AMENAJARE ȘI DEZVOLTARE ECOTURISTICĂ A PARCULUI NATURAL PORȚILE DE FIER…………….
4.1. Analiza diagnostic de tip SWOT a situației curente……………………………………
4.2. Propuneri și acțiuni de îmbunătățire……………………………………………………
4.3. Produse ecoturistice……………………………………………………………………
CONCLUZII…………………………………………………………………………….
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………….
INTRODUCERE
Motivarea alegerii temei
Dezvoltarea durabilă este un concept modern, dar mai mult necesar decât modern, în condițiile accentuării presiunii activităților umane asupra mediului natural. Dezvoltarea economică și creșterea nivelului de trai vine de multe ori la pachet cu degradarea unor spații naturale, de multe ori iremediabil. De asemenea, activități precum transporturile și turismul sunt și ele responsabile de degradarea generală a factorilor de mediu. Turism ar trebui să se constituie într-o activitate care să protejeze tot ceea ce înseamnă natură și neatins sau valoros dar nu au fost puține situațiile în care activitatea turistică a dus la degradarea unor importante obiective turistice naturale sau antropice. Dezvoltarea durabilă în turism este o provocare și de aceea am ales această temă, cu un studiu de caz, Parcul Natural Porțile de Fier, o zonă protejată preferată de numeroși turiști, un spațiu geografic încântător și plin de mistere și legende dar care la rândul lui a fost supus unor agresiuni de natură economică prin exploatarea ilegală a unor resurse (material lemnos, braconaj, culegerea unor plante ocrotite) dar și datorită unor turiști care au lăsat în urma lor numeroase deșeuri sau care au vandalizat copaci.
Scopul lucrării
Principalul obiectiv al acestei lucrări este prezentarea echilibrului existent între potențialul turistic din cadrul Parcului Natural Porțile de Fier și amenajările de tip ecoturistic care valorifică în mod durabil, ecologic și cu un impact minim resursele turistice existente. În egală măsură, se dorește o analiză concretă a potențialului turistic existent și a impactului generat de fluxul de turiști asupra mediului natural protejat.
Obiective, activități și ipoteze
În tabelul de mai jos sunt prezentate cele trei principale obiective cu activitățile conexe și ipotezele de lucru
Capitolul I
CONCEPTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE
În domeniul teoretic și metodologic, aceste concepte au ca principal scop, acela de a face introducerea în problema turismului și a dezvoltării durabile a acestuia. Se are în vedere în mod deosebit conexiunea dintre ecoturism și funcția economică a turismului, rolul turismului durabil în dezvoltarea comunităților locale și planul de management ca instrument pentru dezvoltarea durabilă a activității turistice.
1.1. Turismul și dezvoltarea durabilă
Este din ce în ce mai clar că dezvoltarea economică din zilele noastre nu se mai poate realiza la fel ca în secolul XX, cu un consum exagerat de resurse, fiind periclitată însăși existența civilizației umane prin periclitarea uneori ireversibilă a componentelor naturale.
Dezvoltarea economică este o dimensiune a dezvoltării umane, care are în vedere creșterea calității și cantității bunurilor și serviciilor. Din păcate acest lucru se face cu consum de resurse, consum realizat pentru creșterea nivelului de trai, creșterea bunăstării și sporirea venitului real pe cap de locuitor.
Conceptul de dezvoltare durabilă, aparține dezvoltării economice și prezintă avantajul existenței unei compatibilități între economie și mediul înconjurător. În consecință, dezvoltarea durabilă reprezintă capacitatea omenirii de a-și asigura satisfacerea cerințelor actualei generații însă fără a compromite capacitatea generațiilor următoare de a-și satisface propriile necesități (Raportul Brundtland, 1987).
În anul 1972, a fost publicat pentru prima oară un raport al Clubului de la Roma, numit Limitele creșterii, iar problema dezvoltării economice de tip durabil a devenit un subiect de discuție odată cu Conferința ONU dedicată mediului de la Stokholm. Din numeroasele interpretări date conceptului cel mai des uzitat a fost cel de ecodezvoltare (Timbergen, 1978, Raport către Clubul de la Roma).
Raportul Brundtland din anul 1987, precizează referitor la dezvoltarea economică, că aceasta nu trebuie stopată sau încetinită ci din contră, accelerată, dar cu respectarea restricțiilor legate de mediul înconjurător. Se stabilește de asemenea că prosperitatea economică și protecția mediului se susțin reciproc. Ideea de bază este ca societatea actuală să poată utiliza resursele actuale într-un mod durabil pentru ca acestea să fie utilizate și de către generațiile următoare.
Principala problemă este legată de relația mediu natural-profit financiar. Caracteristicile acestui tip de dezvoltare durabilă sunt următoarele:
Durabilitatea. Satisfacerea cerințelor actuale fără a compromite aceeași posibilitate generațiilor viitoare. Presupune conservarea ecosistemelor naturale sau valorificarea lor în limita posibilităților de regenerare ale acestora;
Dimensiunea economică. Implică înlocuirea criteriului pur economic, acela de profit cu orice preț cu cel al dezvoltării armonioase și de durată. Se are în vedere o redimensionare și o redistribuire a creșterii economice, o distribuție echilibrată a resurselor, supravegherea impactului activităților economice asupra mediului natural, reorientarea tehnologiilor și gestionarea riscurilor;
Dimensiunea socială: asigurarea creșterii numerice a populației la un nivel optim și eliminarea sărăciei;
Dimensiunea ecologică: Se are în vedere analiza și controlul raportului dintre procesele naturale și intervenția umană. Important este din acest punct de vedere, măsura capacității de autoreglare a sistemelor naturale și măsurile de protecție generate de
societatea umană. Mult timp, omul a fost preocupat de obținerea de profit, mult și repede, fără a ține cont de protecția mediului și a resurselor acestuia. În consecință, crizele de mediu și dezastrele ecologice au fost destul de prezente în secolul XX. Ca o consecință firească a acestora au apărut noțiunile de ecodezvoltare și dezvoltare durabilă, ca o relație la o dezvoltare economică agresivă care poate pune în pericol soarta întregii planete. Supraviețuirea ecologică nu exclude evoluția tehnologică ci adaptarea ei la noile nevoi ecologice contemporane.
Unul dintre indicatorii cei mai des utilizați pentru a prezenta măsura sustenabilității mediului este amprenta ecologică. Aceasta cuantifică suprafața de teren și apă necesară unui individ pentru a susține propriul stil de viață în condițiile tehnologice actuale. Indică de fapt gradul de agresivitate asupra mediului.
În ceea ce privește relația dintre turism și mediul înconjurător este una specială, ocrotirea și conservarea mediului este una dintre condițiile desfășurării activității turistice. Mediul natural este resursă pentru turism, iar activitatea turistică se manifestă pozitiv sau negativ asupra mediului natural. Mc Kercher, declara în anul 1993 că dezvoltarea durabilă a turismului depinde direct sau indirect de dezvoltarea durabilă a altor domenii. Turismul nu se poate dezvolta durabil, corespunzător ci numai împreună cu celelalte ramuri ale economiei.
România nu a făcut excepție, și aici impactul activităților umane, industriale și agricole în mod special a cunoscut un impact deosebit de-a lungul timpului, atenuat în ultima perioadă de desființarea multor unități economice. Acest lucru implică și turismul, care trebuie să se mențină activ în domeniul dezvoltării durabile și să aibă o permanentă legătură cu celelalte ramuri economice pentru a-și asigura operaționalitatea.
Turismul durabil rămâne un scop (Mazilu, 2002, Revista de marketing online, vol.1, nr.4) de aceea trebuie admis faptul că orice dezvoltare care implică turismul într-o zonă, implică anumite modificări în zona respectivă. Acestea trebuie menținute în limitele acceptabile dezvoltării durabile, astfel încât scopul durabilității să fie atins. Turismul durabil trebuie să fie atent planificat, prin dezvoltarea și conducerea corespunzătoare sectorului turistic pe baza unor principii.
Turismul durabil s-a dezvoltat în ultimele decenii ale secolului XX ca urmare a pericolului creat de supradezvoltarea turismului. Noțiunea de turism durabil implică înțelesuri diferite (turism în natură, turism verde, turism ecologic). În anul 1983 Hector Ceballas Lascurain spunea: Ecoturismul este un turism care implică călătorii în areale relativ neperturbate cu scopul de a dmira, studia, bucura de peisaje, faună, plante ca și de unele resurse cultural (Matei Elena, 2006 Ecoturism. În anul 1991, Valentine P. introduce termenul de durabilitate definind turismul durabil ca un turism bazat pe natură, un turism nedegradabil, nepericulos, care contribuie la protejarea mediului prin alegerea unui regim administrativ propriu și corect. Preluând unele idei legate de exploatarea resurselor naturale, Figgis în anul 1992 afirmă că orice călătorie spre areale naturale izolate cu scopul îmbogățirii înțelegerii și aprecierii patrimoniului ecologic și cultural fără a produce deteriorarea acestora se încadrează în termenul de ecoturism. Uniunea Mondială a Conservării Naturii afirmă că ecoturismul, este o călătorie ecologică responsabilă, în areale naturale neperturbate cu scopul de relaxare și apreciere a naturii și a oricărei trăsături culturale, trecută sau prezentă din zonă, care promovează conservarea, având un impact negativ redus și oferă beneficii comunităților implicate. (1996). Industria turismului a acceptat conceptul de dezvoltare durabilă și a adoptat noțiunea de turism durabil (WTO, OMT, WTTC, 1995). În publicația Organizației Mondiale a Turismului „Turismul în anul 2010” se specifică următoarele: „Turismul durabil dezvoltă ideea satisfacerii nevoilor turiștilor actuali și a industriei turistice și, în același timp, a protejării mediului și a oportunităților pentru viitor” (Mazilu, 2002, Revista de marketing online, vol.1, nr.4).
Indiferent ce definiție se adoptă se poate concluziona că turismul durabil este o variantă a afirmării turistice, ce constă în deplasarea omului în special în areale naturale atractive pentru a se relaxa, cunoaște, informa, fără a produce pierderi sau distrugeri ale calității mediului înconjurător, aducând beneficii tuturor segmentelor implicate în actul turistic.
Turismul durabil reprezintă a cale de exploatare durabilă a mediului și un produs turistic cu proprietăți terapeutice pentru psihicul sau fizicul uman. Turismul durabil nu este o modă ci o necesitate a mileniului trei care poate aduce chiar și așa venituri pe termen lung celor implicați. În același timp permite protejarea unor habitate vulnerabile exploatării turistice clasice, introduce cunoașterea, educarea, relaxarea turistului pe baza unor produse turistice sensibile fragile. Treptat a devenit un segment de piață turistică cu un potențial în creștere prin calitățile sale ecologice, responsabile, durabile, integre. Planificarea, dezvoltarea infrastructurii turistice trebuie să fie focalizate pe criterii de mediu.
1.2. Rolul ariilor protejate în dezvoltarea ecoturistică
Necesitatea apariției. Turismul durabil a apărut din necesitatea de a conserva habitatele naturale vulnerabile prin exploatarea turistică, fiind în același timp o cale de exploatare turistică o sursă importantă de venituri de care depind atâția oameni mai ales în regiuni în care nu sunt multe surse dar și o cale de exploatarea durabilă a mediului, un produs turistic ce poate aduce venituri pe termen lung tuturor partenerilor implicați. Apariția, practicarea turismului durabil este o necesitate din cauza diversității spațiale geografice pe care se grefează resursele ecoturistice. Creșterea populației constituie principala presiune asupra mediului și este inexorabilă. Industria turismului este privită ca fiind, prin specificul său, legată de mediu mai mult decât alte industrii, dar mărimea și prezența ei au creat impacte de natură fizică și socială negative asupra mediului. Turismul a devenit de asemenea o mare problemă culturală și de mediu în multe zone datorită dezvoltării puternice pe termen scurt care nu ține seamă de modificările de durată pe care le produce. Conceptele odată puse comparativ vor alcătui o strategie de turism durabil, iar acestea au fost inițiate și proiectate, supuse testelor, tocmai pentru a evita distrugerea echilibrului zonelor unde se desfășoară activități turistice (Mazilu, 2011, Ghid- Transportul pe Dunăre, Strategia durabilă a Dunării).
Turismul are din păcate în numeroase situații un impact fizic deosebit de puternic asupra locurilor vizitate, dintre acestea menționăm: păduri defrișate sau mai bine spus distruse pentru a face loc construcțiilor de aeroporturi și drumuri, hoteluri și terenuri de golf, eroziunii ale solului, zonelor cu pășuni valoroase științific, a spațiilor umede, a mediilor forestiere, determinate din cauza numărului mare de turiști care nu știu sau nu vor sau nu sunt interesați să păstreze aceste valori, exemple tipice sunt: eroziunea montană din zona Alpilor și din Carpați, din Parcurile Naționale din Statele Unite și din Munții Himalaya care din păcate au devenit exemple clasice.
Varietatea mediilor naturale geografice: sunt cele care oferă practic numeroase resurse naturale turistice (acvatic-marin, lacustru, rivier, fito-faunistic- pădure tropicală, temperată, foiase, conifere, prerie, stepă, savană, deșert, tundră, dar și litologic- vulcanic, structural, sculptural, glaciar)
Polarizarea financiară și economică mondială: implică state cu venituri mari (SUA, Canada, Franța, Germania, Japonia, Marea Britanie) ce pot investi în turismul durabil, state cu venituri medii (Cehia, Polonia, Ungaria), care promovează un turism durabil moderat ca dotare și flux, state subdezvoltate (Africa, Asia de Sud, Pacificul de Sud) cu un mare potențial ecoturistic în care această alternativă de turism este de fapt o sursă de supraviețuire.
Dinamica turismului în funcție de gama de interese: poate fi grupată pe patru direcții- turiști, firme turistice, comunități locale și mediu.
Impactul turismului asupra mediului: un impact pozitiv este refacere unui echilibru ecologic dar din păcate cele negative sunt mult mai evidente și prezente
– Raportul dintre turismul litoral și mediul ambiant: litoralul corespunde cu cele mai cerute areale din industria turistică. Resursele turistice ale litoralului au determinat de-a lungul timpului concentrări mari ale populației și economiei și a crescut substanțial fluxurile turistice. Astfel au apărut megastructuri hoteliere, s-a depășit capacitatea de suport a plajei, s-au constatat pierderi ale biodiversității costiere prin imposibilitatea monitorizării activității turistice. Astfel s-a ajuns la supraaglomerare a mediului litoral în Maldive, Bali sau America Centrală iar în România utilizarea incorectă a resurselor de litoral a dus la reducerea numărului de turiști. (Mazilu, 2002, Revista de marketing online, vol.1, nr.4).
– Impactul turismului balnear asupra mediului: cu toate că este una dintre formele cele mai valoroase ale turismului în multe zone ale lumii turismul balnear intră într-o relație conflictuală cu mediul. Unele stațiuni balneare sunt afectate de poluare și degradare (alunecări de teren, eroziune, torențialitate, inundații, viituri, cutremure, activități industriale diverse ce poluează resursele balneare)
– Impactul turismului montan asupra mediului: problemele induse în mediu de către turismul montan sunt diverse (fluxuri neorganizate de turiști, accentuarea eroziunii pe traseele turistice montane, poluarea cu deșeuri, colectarea și distrugerea vegetației sau a rocilor, vânatul ilegal, tăierea pârtiile de schi prin defrișare- Matei, 2006, Ecoturism)
– Impactul turismului cultural asupra patrimoniului cultural: patrimoniul cultural național sau al umanității este periclitat de activitățile economice în multe areale ale Terrei. Grave probleme de degradare datorită poluării cu diferite substanțe care în contact cu vaporii de apă formează acizi care erodează, corodează, oxidează clădirile. La toate acestea se mai adaugă: fluxurile mari de turiști mai ales cu anumite ocazii, evenimente, lipsa de educație manifestată prin vandalism, incendii, furturi, depunerea de deșeuri, schimbarea tradițiilor prin modernismul adus de turiști, managementul neadecvat al obiectivelor culturale sau al unităților economice poluante. Turismul poate avea serioase impacturi culturale. Turiștii sunt bogați și pretențioși. Prezența turiștilor poate face să dispară obiceiuri locale, poate schimba valoarea terenurilor și piața forței de muncă cu susul în jos, poate provoca regresul limbilor locale, poate schimba echilibrul politic în favoarea unor companii multinaționale. turismul poate distruge viitorul promis prin transformarea unei destinații turistice într-o zonă dependentă de banii proveniți din activități turistice ca apoi să fie considerată a nu mai fi la modă sau neinteresantă în continuare. Dezvoltarea economică a turismului convențional utilizează cultura și mediul natural ca pe materii prime destinate efectiv exploatării și expuse în timp epuizării. Turismul convențional este o industrie pe termen scurt, un sezon turistic este considerat o perioadă lungă de timp în domeniul turistic. Din păcate impactul se manifestă direct asupra monumentelor cultural care sunt scrijelite, distruse, demolate sau lăsate în paragină chiar dacă valoarea lor este una recunoscută. (Matei, 2006, Ecoturism)
Obiectivul turismului durabil trebuie să fie diversificarea ramurilor economiei locale în timp ce schimbarea activităților agricole de creștere a animalelor cu activități de tip turistic nu poate fi o soluție. O astfel de schimbare economică poate prezenta trei pericole: crearea unei dependențe față de o singură activitate, declanșare dezvoltării economice de tip localitate- stațiune turistică și astfel în timp se va pierde caracterul specific sătesc, autentic bazat pe ruralism și natură, automat se va declanșa declinul activităților agricole rezultând în final distrugerea peisajelor naturale și a anumitor tipuri de habitate. Pierderea peisajelor tradiționale și a habitatelor înseamnă implicit pierderea unicității și a nișei de piață (unique selling point) pentru turism și provoacă pierderea ireparabilă a valorilor culturale și natural. (Matei, 2006, Ecoturism)
1.3. Ecoturismul- formă de turism desfășurată în ariile protejate
Protecția acestor resurselor turistice este absolut necesară în condițiile în care absolut toată lumea are de câștigat de pe urma unor resurse turistice apte și bine conservate, iată numai câteva dintre beneficiile unui turism în care protecția patrimoniului natural și cultural este asigurată (Mazilu, 2011, Turismul durabil și probleme sale- articol Revista de Marketing online nr.4)
Procesele ecologice și suprafețele acvatice sunt protejate și conservate astfel viața plantelor, animalelor și a oamenilor este protejată;
Conservarea biodiversității, aici se include toată resursa biologică (gene, specii și ecosisteme);
Conservarea și protejarea pentru ca mai apoi să poată fi valorificate, resurselor culturale și patrimoniul construit, o resursă turistică este mult mai valoroasă în forma sa originală, nemodificată, sau cât se poate de puțin modificată;
Schimbarea mentalității comunității locale în privința resurselor de care dispun, astfel încât să nu mai privească resursele turistice numai ca o sursă de profit fără nici o scrupulă;
Valorile astfel conservate, trebuie transmise generațiilor următoare prin tradiție, spiritualitate și educație, este necesară schimbarea mentalității tinerilor pentru crearea unei atitudini pozitive față de mediul înconjurător;
Oferirea unui ajutor celor care doresc să cunoască mai mult, să exploreze și să împărtășească mai departe din experiențele trăite în anumite locuri, prin practicarea unor forme și tipuri de turism care nu rănesc mediul natural;
Acordarea de suport total celor care doresc să călătorească și chiar să efectueze studii științifice chiar și turism de afaceri, dar și instruirea turistilor în vederea comportamentului vizitatorului la destinație;
Îmbunătățirea facilităților locale, de transport și comunicații;
Sprijin pentru dezvoltarea mecanismelor de autofinanțare privind acțiunile întreprinse în ariile protejate;
În acest sens se pot lua anumite măsuri care se pot aplica numai prin voință și respectarea întocmai a legii, se pot identifica trei direcții de dezvoltare:
Sprijinirea comunităților locale pentru a putea menține sau în cel mai rău caz a restabili organizarea celor mai importante și reprezentative festivaluri de ordin cultural, tradiționale sau în cazul evenimentelor cu specific local și foarte important să fie sprijinite financiar de către autoritățile centrale pentru a putea demara acțiuni de restaurare a patrimoniului construit, care în multe situații suferă din lipsa fondurilor destinate renovării;
Comunitățile locale au numai de câștigat atunci când, cu mândrie își pot etala numeroasele valori de ordin cultural-istoric, etnografic, folcloric dar și atunci când valorile naturale sunt bine conservate și bine puse la punct, protejate și permanent monitorizate astfel încât orice vine să laude cu prisosință muncă localnicilor și să fie dați mai departe ca exemplu pentru alte comunități locale;
Încurajarea comunităților locale pentru a demara, organiza și susține o reconstrucție ecologică, pentru utilizarea sustenabilă a resurselor locale.
Ecoturismul este în primul rând o cale de a proteja obiectivele turistice și de a crește calitatea vieții comunităților locale în primul rând prin creșterea calității mediului de viață dar și datorită încasărilor din turism. În privința îmbunătățirii calității vieții turismul durabil nu face excepție în a contribui la creșterea calității vieții individului dar și a comunităților fie ele locale sau la nivel național, în acest sens pot fi menționate anumite aspecte:
Sprijinirea acțiunilor de educație și formare de mediu, pentru vizitatori și localnici;
Stabilirea unor elemente de atractivitate pentru destinații, pentru rezidenți dar și pentru vizitatori, care să contribuie la conceperea unor alte noi activități compatibile, de la pescuit la oferta de servicii sau produse ale industriilor locale (Mazilu, 2011, Turismul durabil și problemele sale- articol Revista de Marketing online nr.4):
Creșterea nivelului schimburilor interculturale;
Încurajarea dezvoltării activităților culturale, meșteșugurilor, și artelor;
Creșterea nivelului de educație a populației locale;
Încurajarea populației de a vorbi și a se apropia de cultura turiștilor străini;
Încurajarea populației locale de a aprecia cultura locală proprie și mediul.
Și în această direcție pot fi luate și aplicate anumite măsuri pentru ca obiectivele propuse prin aplicare turismului durabil să fie atinse: Dezvoltarea facilităților și serviciilor pentru turism care pot să aducă beneficiu pentru condițiile de trai ale rezidenților locali; îmbunătățirea sistemului de comunicații; îmbunătățirea procesului de educație; sporirea nivelului de trening pe domenii specifice; asigurarea serviciilor de sănătate; dezvoltarea cunoașterii și aprecierii publice a biodiversității de excepție a județului (vizitarea zonei de către rezidenți, interpretarea pe teren, program de educație ecologică în școală, încurajarea vizitelor făcute de grupurile de elevi în zonele locale cu potențial).
Observăm că se pune accent pe educație, ca factor decisiv în modelarea personalității tinerilor încă de la o vârstă fragedă pentru a le inocula dragostea față de mediu, grija pentru protejarea naturii și înțelegerea nevoii de a apăra sistemele ecologice care deși extreme de fragile sunt cele care susțin viața. Am utilizat, deja, de câteva ori până acum, termenul de „actori” și „factori interesați” (stakeholders). Aceștia sunt persoane sau grupuri de persoane, părți interesate, strâns legate de o companie, o organizație, un proiect, un eveniment. În contextul dat, părțile interesate sunt implicate în procesul de turism. De multe ori, din păcate se poate întâmpla ca toate părțile să nu țină cont și de protejarea resurselor exploatate și să vizeze numai profitul imediat.
Turismul durabil este de multe ori, nejustificat considerat o frână în calea dezvoltării turismului, această idee eronată nu este deloc îndreptățită pentru că turismul durabil își dorește tocmai să conserve acele obiective turistice pentru ca să fie utilizate cât mai mult timp și toți partenerii implicați: habitatele gazdă și comunitățile lor, turiștiiși industria turistică propriu zisă să aibă numai de câștigat. Astfel, principalul obiectiv al turismului durabil este atingerea unui echilibru stabil între dezvoltare și conservare, de-asemenea un obiectiv al turismului durabil este găsirea celei mai bune forme de turism pe care o zonă, o regiune o poate îmbrăca, pentru acest lucru trebuie să se țină cont de ecologia și cultura acesteia. Atingerea acestui echilibru este posibil de realizat este drept, cu niște costuri, astfel pentru o perioadă este nevoie de restricționarea accesului sau chiar interzicerea acestuia, să fie mai mult decât necesară limitarea sau chiar stoparea dezvoltării extensive care oricum nu este benefică atunci când este realizată forțat și când vizează un câștig imediat cu orice scop, în consecință este necesară adoptarea unei game largi de măsuri de management turistic. În conceptele turismului durabil nu se planifică numai activitățile și dezvoltarea turistică, ci se integrează turismul cu mediul natural, cu mediul economic al regiunii respective astfel încât să rezulte o relație echilibrată care să includă și viitoarele dezvoltări în contextul atingerii scopurilor foarte importante de conservare.
Referitor la turismul durabil, identificăm următoarele grupe de actori conform figurii 1.
Fig.1 Actori ai turismului durabil (după prof. Mazilu, 2010)
Diferite instituții și organizații gravitează în jurul interesului legat de turismul durabil. Guvernul, comunitatea locală și industria turistică se află deasupra, de-a parte și de alta, în al doilea rând sunt turiștii și grupurile de presiune iar în rândul de jos voluntariatul, educația și media pe aceelași linie. Există un mare impediment, legat de faptul că turismul durabil își poate atinge obiectivele numai dacă toți cei opt factori sunt bine corelați, dacă există opoziție din partea unuia dintre cei implicați ca sa nu mai vorbim dacă sunt mai mulți factori care au obiecții, cu atât mai mult turismul durabil, subiect sensibil de discuție oricum nu-și va atinge scopul.
Un alt risc este cum am arătat mai sus, legat de dorința unui câștig imediat care nu se poate realiza fără anumite sacrificii în privința mediului natural.
Atragerea imediată a unor fluxuri de turiști, fără investiții corespunzătoare în infrastructura locală, fără a proteja corespunzător și inițial obiectivele turistice poate aduce treptat pierderea sursei de bani și afacerea va intra în colaps prin secătuirea resurselor turistice, prin epuizarea lor completă sau prin scăderea valorii lor turistice datorită distrugerilor provocate de impactul turismului asupra patrimoniului turistic.
Toți actorii trebuie să îndeplinească o sarcină concretă pentru a da forța necesară dezvoltării turismului durabil și pentru ca fiecare dintre ei să obțină beneficii, prin păstrarea unui mediu turisticatractiv, care să protejeze în același timp mediul înconjurător. Se știe deja că turismul, în general, generează beneficii economice atât pentru țările și regiunile de destinație, cât și pentru țările emițătoare.
Dezvoltarea sectorului ecoturistic va antrena simultan și prosperitatea altor sectoare ale economiei (industria alimentară, comerțul, transportul etc.). Deoarece cererea pentru turismul ecologic este în permanent și constantă creștere (pe plan mondial), ca o tendință de menținere a acestei influențe pentru piața turismului și a comunităților locale prezintă interescontinuitatea promovării modelelor de dezvoltare durabilă.
Turismul durabil nu poate fi însă implementat brusc, s-ar crea anumite derapaje și cu siguranță ar exista opoziție din parte anumitor instituții, de exemplu comunitatea locală. Astfel în dezvoltarea turismului durabil putem distinge următoarele etape (Raport W.T.O, 1998)
prima etapă constă în decizia de a include în circuitul turistic o anumită zonă și construirea echipamentelor turistice necesare amenajărilor turistice respective;
a doua etapă constă în desfășurarea progresivă a activității turistice (în paralel cu responsabilitatea protecției mediului înconjurător și respectării turismului durabil);
În continuare sunt câteva aspecte care trebuie clarificate:
1. Turismul durabil nu urmărește doar ocrotirea mediului. Când spunem dezvoltare durabilă spunem impacturi (fie environmentale, fie socio-cultural etc.), iar dezvoltarea durabilă presupune gestionarea durabilă a acestor impacturi. Este o problemă de realizare a unui echilibru și a unei armonii, într-o optică de durabilitate (chiar prosperitate) pe termen lung.
2. Turismul durabil nu este un produs turistic, ce se poate vinde turiștilor. Turismul durabil este un mod de a concepe și de a planifica și gestiona durabil activitățile turistice. În același timp el presupune și o schimbare în stilul de gestionare, în comportamente, în mentalități și obiceiuri.
Nevoia de a conserva comunitățile gazdă și habitatele naturale este de o importanță majoră în cadrul conceptului de turism rural durabil. În timp ce unele tipuri de turism pot distruge comunitățile și habitatele, turismul durabil are drept scop folosirea veniturilor și oportunităților legate de activitățile turistice ca instrumente pentru conservare.
Turismul durabil poate include ecoturismul. Dar în timp ce ecoturismul se concentrează asupra oamenilor care contemplă natura, peisajele naturale și societățile tradiționale, conceptul de turism durabil se potrivește a fi aplicat și în cazul turismului de masă.
1.4. Planul de management- instrument pentru dezvoltarea ecoturistică
Planul de management este documentul oficial care stabilește cadrul general de desfășurare al acțiunilor din următorii cinci ani, promovate pentru îndeplinirea obiectivelor ariei protejate, el urmând să stea la baza activităților Administrației și al administrațiilor publice locale din spațiul ariei protejate.
Planul de management este un cadru stabil de integrare a problemelor de conservare a biodiversității și de protecție a mediului natural și cultural cu cele care vizează dezvoltarea socio-economică în zona protejată și un instrument de dialog între instituțiile care gestionează resursele teritoriale ale acestui spațiu. Acțiunile din planul de management au fost formulate ținând cont de resursele naturale, culturale, sociale și economice din spațiul protejat.
Scopul planului de management este acela de a promova un model de gestiune durabilă și socială care să permită dezvoltarea comunităților umane, în condițiile conservării peisajului, a diversității biologice și a celorlalte valori ale mediului natural și cultural din raza rezervației naturale.
Planul de management urmărește integrarea obiectivelor de conservare și protecție a resurselor naturale în cadrul preocupărilor actorilor locali și promovarea unei opinii comune pentru a obține colaborarea continuă a acestora în gestionarea patrimoniului ariei protejate. Managementul zonei protejate urmărește menținerea interacțiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversității habitatelor, speciilor și peisajului, promovând păstrarea folosințelor tradiționale ale terenurilor, încurajarea și consolidarea activităților și practicilor agricole la care se adaugă cultura tradițională a populației locale. De asemenea, prin prevederile Planului de Management, se oferă publicului posibilități de recreere și turism și se încurajează activitățile științifice și educaționale (Planul de management al Parcului Natural Porțile de Fier, 2013) Nevoia de a conserva comunitățile gazdă și habitatele naturale este de o importanță majoră în cadrul conceptului de turism rural durabil. În timp ce unele tipuri de turism pot distruge comunitățile și habitatele, turismul durabil are drept scop folosirea veniturilor și oportunităților legate de activitățile turistice ca instrumente pentru conservare. Turismul durabil poate include ecoturismul. Dar în timp ce ecoturismul se concentrează asupra oamenilor care contemplă natura, peisajele naturale și societățile tradiționale, conceptul de turism durabil se potrivește a fi aplicat și în cazul turismului de masă.
Obiectivele generale ale unui plan de management în cazul unei zone protejate sunt următoarele:
a) Conservarea peisajului;
b) Menținerea speciilor și habitatelor de interes comunitar și național într-o stare de conservare favorabilă, conservarea peisajelor deosebite, a elementelor geologice, geomorfologice și paleontologice deosebite;
c) Promovarea valorilor culturale specifice fiecărei etnii;
d) Formarea unei educație ecologică, o atitudine favorabilă față de protecția mediului;
e) Menținerea și promovarea acțiunilor durabile de exploatare a resurselor;
f) Asigurea condițiilor pentru ca turismul să se desfășoare în conformitate cu imperativele de conservare a patrimoniului turistic.
Îmbrățișarea schimbării în privința turismului durabil
Pentru început trebuiesc fixate și înțelese cele trei componente ale bunăstării durabile: creșterea economică, protecția mediului, bunăstarea socială. Se recomandă abordare unei strategii noi pentru interconectarea celor trei componente prin dialog, cooperare și găsirea de soluții care să fie echilibrate și să asigure beneficii în toate din cele trei direcții. Se are în vedere interconectarea actorilor din turismul durabil (vezi fig.1).
Clădirea unei noi culturi de firmă: este foarte important să se pornească de jos, de la unitățile cele mai mici, schimbarea mentalității despre mediu din interiorul societăților economice (turistice, industriale, agricole, de transport), crearea unei atitudini pozitive în privința protejării mediului natural și a celui construit;
Inițierea acțiunilor voluntare: se referă la adaptarea prezentei legislații la cerințele protejării mediului, inițierea unor legi noi și acordarea de stimulente importante economice pentru ca societățile comerciale să evite a polua mediul;
Proiectarea pentru eco-eficiență: este necesară o reevaluare a ciclului de viață al produselor, de la faza de materie primă și până la produsul final și deșeurile care se aruncă după utilizare (Nistoreanu, 2011, Economia Turismului). Obiectivul este să se identifice părțile de proces ce au cea mai mare intensitate a resurselor și apoi să se reproiecteze produsul pentru a obține economii importante de energie;
Căutarea oportunităților pentru creștere: pe măsură ce se urmărește să se ajungă la durabilitate, managerii trebuie să fie atenți la schimbările nevoilor indivizilor și ale societății pentru calitatea mediului înconjurător;
Investirea în creativitate: Tehnologia este cea mai mare contribuție pe care industria o poate face pentru dezvoltarea durabilă. Fundamentul cu cel mai mare succes este deci inovarea. Este necesar deci, să se creeze tehnologii mai curate, procese mai eficiente, produse alternative, ecoeficiente.
Rezultatele nu trebuie să utilizeze în exces resurse și nu trebuie să lase în urma lor reziduri toxice.
Conceptul de eco-business. Tot mai mulți manageri au început să înțeleagă importanța mediului natural, ca factor primordial de producție, la fel de important ca resursele umane, capitalul acumulat, tehnologiile informatice etc. La rândul ei, Comunitatea internațională a reconsiderat prioritățile necesare viitorului omenirii, inițiind și promovând acțiuni ce contracarează și elimină efectele factorilor perturbatori ai echilibrului ecologic. Cele mai importante efecte și beneficii sunt asupra naturii și asupra sănătății. Sunt necesare noi sisteme tehnice, informatice care să se plieze corespunzător cu conceptul de eco-business, tehnologii care să fie puse în funcțiune de către energiile verzi.
Conceptul de eco-business reprezintă o noțiune complexă ce acoperă o sferă largă de acțiuni și implică următoarele direcții:
– Însumează ansamblul bunurilor și serviciilor eco-eficiente;
– Concentrează întreaga activitate care se derulează în cadrul producției, comercializării și consumului;
– Promovarea unor instrumente și mecanisme de implementare: ecologia industrială, sisteme de gestiune a mediului, stimulente economice, acțiuni de finanțare, acorduri biși multilaterale privind protecția mediului.
Pentru asigurarea protecției mediului și a viețuitoarelor, societatea utilizează diferite instrumente de intervenție, cunoscute în limbajul tehnic de specialitate drept bunuri și servicii ecologice. Conform organizațiilor specializate din cadrul O.N.U., noțiunea de “bunuri și servicii ecologice” însumează toate echipamentele, tehnicile, tehnologiile și serviciile care permit protecția mediului. Conform studiilor efectuate în cadrul O.N.U. s-au delimitat trei categorii de domenii ecologice: servicii cu caracter ecologic, echipamente și tehnici de combatere a poluării, alte bunuri denumite “produse verzi”. În prezent bunurile și serviciile ecologice se împart în două categorii: bunuri și servicii cu caracter antipoluant (au rolul de a contracara emisiile poluante și de a reduce cantitatea de deșeuri); bunuri și servicii de protecție a mediului (anti-poluare).
Capitolul II
ANALIZA POTENȚIALULUI TURISTIC A PARCULUI NATURAL PORTILE DE FIER
Potențialul turistic este dat de ansamblul componentelor naturale, culturale și socio-economice care prezintă valoare turistică și pot determina fluxuri turistice către ele (Cândea, Simon, Erdeli, 2001, România. Potențial turistic și turism). Constituie premisă pentru dezvoltarea activităților de turism. Astfel un spațiu geografic prezintă interes din punct de vedere turistic în măsura în care oferă resurse turistice naturale sau antropice, resurse care în urma unor amenajări specifice pot fi puse în valoare.
2.1. Limite și zonare internă
Parcul Natural Porțile de Fier este situat în partea de SV a României, pe malul stâng al Dunării, între localitățile Buziaș- Gura Văii. În perimetrul său intră și prelungirile sudice ale Munților Banatului, mai exact Munții Locvei și Almăjului dar și a Munților Mehedinți, inclusiv o parte din Podișul Mehedinți (vezi fig.2 și 3).
Fig.2 Limitele estice- Parcul Natural Porțile de Fier, sursa: www.cimec.ro
Fig.3 Limitele vestice ale Parcului Natural Porțile de Fier, sursa: http://www.pnportiledefier.ro/poze_fl/pdef_vest_jpg.jpg
În perimetrul Parcului Natural Porțile de Fier este inclusă și partea românească a lacului de acumulare Porțile de Fier. Din punct de vedere administrativ se suprapune peste teritoriul județelor Caraș-Severin și Mehedinți (vezi fig.4).
Fig.4 Parcul Natural Porțile de Fier, așezare geografică, sursa: http://www.pnportiledefier.ro/localizare.html
Suprafața parcului: 115 655 ha, din care: fond forestier- 75 477 ha, terenuri agricole- 28 490 ha (pășuni- 44,6%, arabil- 29,1%, fânețe- 24,9%, vii și livezi- 1,5%), ape și stufărișuri- 8 900 ha, intravilan și drumuri- 2 788 ha;
Sediul administrativ: Orșova, strada Banatului, nr.92, județul Mehedinți;
Administrator: Regia Națională a Pădurilor Romsilva (Ghidul ariilor naturale protejate, 2007);
Accesul în parc este realizat pe cale rutieră, feroviară și navală, astfel:
Cel mai apropiat aeroport: Craiova (135 km) și Timișoara (190 km);
Acces auto: pe drumul european E70, și drumurile naționale DN57 și DN57A;
Acces pe calea ferată: gările din Drobeta Turnu-Severin și Orșova;
Acces naval: porturile Moldova Nouă, Orșova și Drobeta Turnu-Severin.
În tabelul 2.1 sunt prezentate ariile naturale protejate din Parcul Natural Porțile de Fier
Tabel 2.1 Rezervațiile din Parcul Natural Porțile de Fier
Sursa: http://www.pnportiledefier.ro/plan_2013.pdf
Zonarea reprezintă un demers fundamental în procesul de management care are drept obiectiv recunoașterea și protejarea eficientă a resurselor și realizarea unei structuri care să asigure o gestionare durabilă a Parcului Natural Porțile de Fier.
Zonele de protecție integrală, în care sunt incluse și ariile de protecție specială avifaunistică, se suprapun și includ cele 18 rezervații ale parcului, propunerile de modificare a acestora fiind făcute prin prezentul plan de management. Zonarea internă a Parcului Natural Porțile de Fier nu se referă la zonele de protecție instituite pentru cursurile de apă, drumuri și alte asemenea, ci la identificarea zonelor ce beneficiază de diferite grade de protecție, precum și zonele de exploatarea extensivă și intensivă a resurselor.
Ținând cont de tipul ariei protejate și de specificul acesteia, în Parcul Natural Porțile de Fier zonarea internă este reglementată astfel:
1. Zonele de protecție integrală, cuprins:
a) Zonele de conservare specială delimitate prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului nr. 552/2003;
b) Ariile de protecție specială avifaunistică: zona umedă Ostrov Moldova Veche, zona umedă Insula Calinovăț și Divici – Pojejena, precum și rezervația Peștera cu Apă din Valea Polevii, desemnate prin Hotărârea Guvernului nr. 2151/2004;
c) Rezervațiile naturale: Balta Nera- Dunăre, Valea Mare, Baziaș, Gura Văii- Vârciorova, Valea Oglănicului, Dealul Duhovnei, Dealul Vărănic, Cazanele Mari și Cazanele Mici, Locul fosilifer Svinița, Locul fosilifer Bahna, Cracul Găioara, Cracul Crucii, Fața Virului, desemnate prin Legea nr. 5/2000;
d) Ruinele cetății medievale Tri Kule- monument istoric;
e) Amfiteatrul natural din NV localității Svinița- formațiuni geomorfologice;
f) Glaucina- formațiune de importanță geomorfologică;
g) Domul riolitic Trescovăț- formațiune de importanță geologică;
h) Peștera Zamonița;
i) Stânca Babacaia – monument de importanță geomorfologică;
j) Ruinele Cetății Ladislau-monument istoric;
k) Peștera Chindiei – monument de importanță speologică si arheologică;
l) Podul natural în calcar, în arealul satului Sf. Elena, nesemnalat încă în literatura de specialitate, pe Valea Polevii, în imediata apropiere a peșterii;
m) Peștera Gaura cu Muscă – habitat cu specii protejate- Rhinolophus spp., fiind cunoscută și datorită speciei endemice de muscă- Simulium colombaschense
Suprafața totală a zonelor de protecție integrală, determinată pe ortofotoplanuri, este de cca. 13 951,50 ha, reprezentând 10,9 % din suprafața totală a parcului.
2. Zonele de management durabil includ toate suprafețele din perimetrul parcului, cu excepția zonelor de protecție integrală și a zonelor de dezvoltare durabilă.
Suprafața zonelor de management durabil, determinată pe ortofotoplanuri, însumează
104 316,50 ha, reprezentând 81,4 % din suprafața totală a parcului.
3. Zonele de dezvoltare durabilă a activităților umane sunt zonele în care se permit activități de investiții/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale și de prevenire a oricăror efecte negative semnificative asupra biodiversității.
Suprafața totală a zonelor de dezvoltare durabilă, determinată pe ortofotoplanuri, este de
9 928,00 ha, reprezentînd 7,7 % din suprafața totală a parcului.
Fig.5 Harta generală a Parcului Natural Porțile de Fier cu precizarea principalelor atracții turistice și elemente de infrastructură, sursa: http://www.pnportiledefier.ro/biodiv2.html
Principalele zone de reconstrucție ecologică sunt: haldele din zona Moldova Nouă (depozitarea sterilului), exploatarea minieră Moldova Nouă (activitățile de exploatare a cuprului), zona minieră Cozla (depozitare steril, exploatare cărbune), punctele de extracție a resurselor minerale, spații situate în proximitatea DN57 (lipsa lucrărilor de stabilizare a versanților), prezența altor halde de steril.
2.2. Potențialul turistic natural -descrierea mediului biotic și abiotic
Potențialul turistic este dat de ansamblul componentelor naturale, culturale și socio-economice care prezintă valoare turistică și pot determina fluxuri turistice către ele (Cândea, Simon, Erdeli, 2001, România. Potențial turistic și turism). Constituie premisă pentru dezvoltarea activităților de turism. Astfel un spațiu geografic prezintă interes din punct de vedere turistic în măsura în care oferă resurse turistice naturale sau antropice, resurse care în urma unor amenajări specifice pot fi puse în valoare.
Componentele mediului natural sau cele ale mediului antropizat prin valoarea lor calitativă sau cantitativă, estetică sau cognitivă, pot să devină atracții turistice, constituindu-se în adevărate resurse turistice pentru industria turistică.
Potențialul turistic natural (fond turistic natural, ofertă turistică primară) este alcătuit din totalitatea resurselor turistice puse la dispoziție de către cadrul natural al unui spațiu: tipuri și forme de relief, tipuri și subtipuri climatice, ape de suprafață și subterane, etaje de vegetație sau asociații vegetale. În foarte multe situații componentele cadrului natural au un rol predominant în determinarea valorii potențialului turistic al unui teritoriu și a dezvoltării industriei turistice.
Atractivitatea cadrului natural poate fi definită în principal prin:
-Valoarea peisagistică a unităților de relief;
-Calitățile terapeutice, relaxante ale unor factori climatici;
-Calitatea, repartiția și densitatea elementelor componente ale hidrosferei;
-Biodiversitatea floristică și faunistică, care pot oferi elemente de cunoaștere științifică și ecologică dar poate avea și valoare estetică, cinegetică, piscicolă.
-Disparitățile între zonele înalte și cele joase, energia de relief, care crează în multe cazuri spectaculozitate;
-Ineditul anumitul anumitor forme de relief.
Potențialul turistic natural implică următoarele tipuri de habitate (www.pnportiledefier.ro)
1. Ape stătătoare dulcicole: Zone Umede din partea de vest a parcului; de-a lungul Dunării- grad de acoperire estimativ= 2,15%;
2. Lande și tufărișuri temperate: tufărișurile cu porumbar, salbă moale și păducel sunt larg răspândite, acoperă zone aproape de localități, izlazuri; tufărișurile carpatice de liliac și mojdrean se întâlnesc în perimetre cu abrupturi calcaroase sau silicioase; grad de acoperite estimativ= 13%;
3. Stepe și pajiști xerice calcicole: pajiști ponto-panonice (zona de vest a parcului cu elemente floristice de origine panonică); pajiști sud-est carpatice; pajiști daco-balcanice (mozaicat răspândite pe suprafața parcului); pajiști carpato-balcanice; pajiști panonic-balcanice; pajiști ponto-panonice; grad de acoperire estimativ= 8,01%;
4. Pajiști xerice silicicole: pajiști balcanice și daco-balcanice, comunități daco-getice, localizate predominant în zona estică a parcului dar și în regiunea Cazanelor, cu numeroase specii endemice; grad de acoperire estimativ= 1,5%;
5. Pajiști umede și comunități de ierburi înalte (buruienișuri): comunități daco-getice, danubiene, pajiști danubian-pontice; grad de acoperire estimativ= 2,5%;
6. Pajiști mezofile: pajiști sud-est carpatice; grad de acoperire estimativ= 0,1%;
7. Păduri temperate de foioase cu frunze căzătoare: păduri sud-est carpatice de fag; păduri sud-est carpatice cu fag și brad (destul de bătrâne, au fost sub exploatare); păduri balcanice cu fag sau mixte; aceste tipuri de păduri ocupă văile umbroase pe întreaga suprafață a parcului (Mraconia, Eșelnița, Bahna); păduri sud-est carpatice de frasin, paltin, ulm; păduri dacice de fag și carpen; păduri balcanice de fag și alun turcesc (Dealul Duhovnei); păduri dacice de gorun, fag și carpen; păduri dacice mixte de gorun, fag, tei argintiu; păduri dacice de gorun, cer, fag; păduri danubian-balcanice de cer și gârniță; păduri balcanice de stejar brumăriu, cer, gârniță, stejar pufos; păduri-rariști balcanice de stejar pufos; păduri balcanice de nuc și sâmbovină (Baziaș, Fara Virului); păduri-rariști sud-est carpatice de pin negru (Cioca Bori- Boștița, Trescovăț); păduri danubian-pontice de anin negru (Belobreșca, Balta Nera); păduri danubiene de salcie albă (Ostrov Calinovăț, Balta Nera), tufărișuri de salcie și răchită roșie (ASPA din zona de vest a parcului); grad de acoperire estimat= 61,46%;
8. Vegetație de margini de ape: comunități danubiene (zona de vest a parcului, și Golful Cernei);
9. Grohotișuri: comunități sud-est carpatice de grohotișuri fixate; comunități daco-balcanice pionere pe grohotișuri mobile (Fețele Dunării, Cazanele Mici); grad de acoperire estimat= 1%;
10. Stânci continentale și roci la zi: comunități daco-balcanice pe stânci silicioase (Zona Ribiș, Piatra Albă, Mraconia, Eșelnița, Bahna); comunități daco-balcanice pe stânci calcaroase (Fețele Dunării, Valea Mare, Șvinița, Cazanele Dunării); comunități dacice din fisuri de stânci silicioase (Piatra Albă, Mraconia, Șvinița, Cazanele Dunării); comunități daco-balcanice pe stânci calcaroase (Fețele Dunării, Dumbrăvița-Munteană, Cazanele Dunării); grad de acoperire estimat= 1,2%;
11. Dune de nisip continentale: pajiști panonice (Ostrovul Moldova Veche), grad de acoperire estimat= 0,01%;
12. Peșteri: zone stâncoase de origine sedimentară, domeniu carstic; grad de acoperire estimat= 0,1%.
a) Mediul biotic
Vegetația din Parcul Natural Porțile de Fier este alcătuită din păduri, tufărișuri, pajiști și grupări ruderale. Pădurea este elementul dominant și aparține în mare parte etajului nemoral. Sunt
identificate următoarele subetaje:
– Subetajul făgetelor (500- 1 000 m): fag european (Fagus sylvatica) dar și F.taurica și orientalis;
– Subetajul pădurilor de amestec cu elemente termofile (sub 300 m): cer (Querqus cerris), gârnița (Q.frainetto), stejar pufos (Q.pubescens), cărpiniță (Carpinus orientalis), iar ca specie endemică pinul negru de Banat (Pinus nigra subsp.banatica);
– Zonele cu vegetația higrofilă: salcie albă (Salix alba), răchită (Salix fragilis), răchită roșie (Salix purpurea), plop alb și negru, anin negru (pe culoarele unor afluenți ai Dunării);
– Stratul subarbustiv: cătina roșie (Tamarix tetranda), murul de miriște (Rubus caesius).
Din punct de vedere turistic, vizitatorii pot admira pe stâncăriile calcaroase ale Munților Ciucarul Mic și Ciucarul Mare, unde predomină o floră cu un pronunțat caracter submediteranean, inclusiv endemisme și plante rare.
Pe grohotișuri sunt specii lemnoase (Mohan, Ardelean, Georgescu, 1992, Rezervații și monumente ale naturii din România): fag (Fagus sylvatica, F. taurica, F. orientalis), arțarul de Banat (Acer monspessulanum), jugastrul (Acer campestre), alunul turcesc (Corylus colurna), cărpinița (Carpinus orientalis), frasinul (Fraxinus ornus). Stâncăriile însorite sunt presărate cu: cer (Querqus cerris), specii de stejar (Querqus), iar pe cele umbrite tisa. (Taxus)
În zona Cazanelor Dunării se remarcă primăvara, prezența stânjenelului balcanic (Iris reichenbachii), dedițelul bănățean (Pulsatilla montana) dar cele mai admirate flori ale cazanelor în acest anotimp sunt lalelele Cazanelor (Tulipa hungarica- vezi fig.6) și ciuboțica cucului bănățean (Primula auricula ssp serratifolia- vezi fig.7).
Fig.6 și 7 Plante endemice în PN Porțile de Fier: laleaua Cazanelor (stânga) și ciuboțica cucului bănățean, sursa: www.carpathian-endemics.ro
Din luna iunie și până în luna august vegetația prezintă numeroase nuanțe cromatice date de garofițele bănățene (Dianthus banaticus), garofițele balcanice (Dianthus pinifolius), clopoțeii balcanici (Campanula crassipes) și alte specii ierboase.
În Pădurea Tricule din apropierea Sviniței poate fi admirată tătăneasa turcească (Symphytum ottomanum) iar pe fânețe aride de la Vârtopu, o foarte frumoasă volbură mediteraneană (Convolvulus elegantissimus), în drum spre Muntele Trescovăț poate fi văzută o raritate floristică, cărbunașul (Jasione dentata). Toate aceste specii prezintă o mare importanță turistică dar și științifică în egală măsură.
În pădurea de fagi dintre Moldova Veche și Buziaș există un relict terțiar, tulichina cu aspect de laur (Daphne laureola- vezi fig.8), iar stâncile de gnais de la Porțile de Fier adăpostesc o plantă endemică, mierluța de apă (Minuartia cataractarum- vezi fig.9).
Fig.8 și 9 Daphne laureola (stânga) și mierluța de apă, sursa: wikiwand.ro
În ceea ce privește fauna din Parcul Natural Porțile de Fier, au fost identificate 34 de specii de mamifere. De o mare valoare sunt liliecii care populează peșterile Veterani, Ponicova, Gaura cu Muscă, etc.
Carnivorele sunt reprezentate de: urs brun (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), râsul (Linx linx), dar și dihor (Putorius putorius), viezure (Meles meles), jderul de
copac (Martes martes). Dintre ierbivore se pot observa cerbul (Cervus elaphus), căprioara (Capreolus capreolus), mistrețul (Sus scrofa).
În egală măsură, au fost identificate 14 specii de amfibieni și 17 specii de reptile, dintre care cele mai valoroase din punct de vedere turistic și științific: țestoasa lui Hermann (Testudo hermani boettgeri- vezi fig.11), șopârla de pădure (Darevskia pontica), gușterul (Lacerta viridis), balaurul (Dolychophis jugularis), vipera cu corn (Vipera ammodytes- vezi fig.10).
Fig.10 și 11 Vipera cu corn (stânga) și țestoasa de uscat, sursa: www.animale-salbatice.ro
Dintre păsările care se bucură de protecție conform Convențiilor de la Berna și Berlin iar conform Convenției de la Bonn: rața roșie (Aythya nyroca), acvila țipătoare (Aquila clanca), vânturelul mic (Falco naumanni). În zona lacului Porțile de Fier dar și în zonele umede limitrofe pot fi identificate: cormoranul mic, cormoranul mare, stârcul cenușiu, egreta mare, rața roșie, rața cu cap castaniu, etc. Zona constituie astfel o importanță deosebită pentru cei care preferă această bird-watching.
b) Mediul abiotic
Aspecte geologice
Din punct de vedere structural, se deosebesc patru unități majore: Unitățile Danubiene, Pânza de Severin, Pânza Getică și Pânza Supragetică, ce prezintă caractere structurale și geologice proprii (Plan de management, Parcul Natural Porțile de Fier, 2013).
Sedimentarul paleozoic, mezozoic și terțiar este caracterizat ca fiind deosebit de fosilifer, prezintă o importanță patrimonială excepțională nu numai la nivel național dar și european și universal. Aici pot fi studiate asociații de plante superioare din perioada Carboniferului, Permianului, Jurasic timpuriu și târziu.
Fosilele de nevertebrate prezintă și ele o valoare excepțională din punct de vedere al biodiversității, dar mai ales a conservării și a valorii stratigrafice și paleoecologice, aflorind în situri considerate unice în Europa (vezi fig.12 și 13), așa cum este în cazul succesiunii sedimentare complete din situl Munteana- Dumbrăvița, sit care include o succesiune completă a unui sedimentar Jurasic și Cretacic, de tip marin și continental, acest sit urmează să fie propus pentru o protecție strictă.
Fig.12 și 13 Punctul fosilifer de la Svinița (stânga) și Golful Bahna, sursa: www.promehedinti.ro
Depozitele sedimentare din zona Cazanelor sunt în majoritate carbonatice, cu o vârstă cuprinsă între perioada Jurasic superior- Cretacic inferior, sunt foarte fosilifere, prinse în faciesuri recifale. Calcarele recifale urgonice, sunt cele care intră în alcătuirea culmilor Ciucaru Mare și Ciucaru Mic, ele sunt carstificabile, se identifică atât fenomene de tip endocarstic (peșteri), cât și exocarstic (doline, lapiezuri, uvale). Pleistocenului îi sunt caracteristice depozite de pietriș, nisip și argilă ce formează terasele Dunării.
Holocenul este reprezentat în depozitele de luncă, cum sunt argilele, nisipurile și pietrișurile, care sunt răspândite de-a lungul principalilor afluenți ai Dunării.
Dintre siturile cu mare interes științific din punct de vedere paleontologic, pe teritoriul Parcului Natural Porțile de Fier se pot menționa:
Cozla- plante fosile jurasic inferioare;
Munteana-Dumbrăvița- cu o succesiune completă a Jurasicului dar și a Cretacicului inferior, sit extrem de fosilifer, conține plante jurasic inferioare dar și nevertebrate din perioada jurasicului superior, mediu și inferior inclusiv din Cretacicul inferior;
Bahna- cuprinde nevertebrate dar și vertebrate rare din perioada miocenă;
Baia Noua, Eibenthal, Cucuiova și Povalina- cu plante fosile din perioada carboniferului superior și permian;
Bigăr-Palașca, Stanca, Pietrele Albe, Buschmann- cu plante fosile din perioada jurasicului inferior.
De altfel, este cunoscut faptul că o parte din toate aceste puncte fosilifere au fost declarate ca fiind arii protejate de importanță națională: Punctul fosilifer Bahna, Punctul fosilifer Șvinița.
Geomorfologia
Parcul Natural Porțile de Fier se suprapune, pe direcția vest- est, următoarelor unități majore de relief: Munții Locvei, Munții Almăjului, Munții Mehedinți și Podișul Mehedinți.
Munții Locvei în cadrul Parcului Natural Porțile de Fier ating altitudinea maximă de 545,7 m în vârful Poiana Lisa, situat pe limita nordică, coborând treptat până în Valea Dunării și Valea Nerei. Sunt formați din două zone specifice: cristalină ce prezintă intruziuni granitice în vest și o zonă de tip sedimentar cu calcare, în partea de est.
La de sud de Munții Locvei, se desfășoară Depresiunea Moldova Nouă, care este de fapt un bazin de sedimentare din perioada miocenă. Aici se află și Râpa cu lăstuni – loc favorabil de cuibărit pentru Riparia riparia – lăstunul de casă.
În cadrul Munții Almăjului se înregistrează altitudinea maximă din întreg Parcul Natural Porțile de Fier în vârful Teiul Moșului, 968 m. Acest masiv montan se caracterizează printr-o diversitate litologică deosebită, cuprinzând: roci cristaline, magmatice dar și sedimentare, având ca rezultate individualizarea unui peisaj deosebit de complex, cu numeroase elemente spectaculoase cum sunt Cazanele Dunării, cu creste și abrupturi calcaroase, prezența chei și a peșterilor, numeroase cascade, dar și forme de relief vulcanice cum este Muntele Trescovăț.(fig.14 și 15).
Fig.14 și 15 Muntele Trescovăț (stânga) și vedere asupra Dunării de pe Trescovăț, sursa: www.salvamont.ro
Munții Mehedinți și Podișul Mehedinți reprezintă două unități de relief ce sunt incluse în mod parțial pe teritoriul Parcului Natural Porțile de Fier prin intermediul compartimentul lor sudic, Această zonă este alcătuită și din roci de tip cristaline, cum este petecul de la Bahna, dar și sedimentar reprezentat de calcar cu roci cu caracter de fliș ce ține de Pânza de Severin. Relieful specific acestor unități de relief este reprezentat prin culmi domoale dar și platouri destul de întinse, ce prezintă văi adânci, ce în zonele cu calcar formează chei sălbatice.
Între localitățile Baziaș și Gura Văii apare sub forma unei unități geomorfologice distincte în cadrul peisajului Parcului Natural Porțile de Fier, Defileul Dunării,(vezi fig.16) având o lungime totală de 134 km.
Fig.16 Cazanele Dunării, sursa: www.ghiduri-turistice.info
Defileul Dunării se caracterizează printr-o alternanță de bazinete joase, depresionare dar și sectoare înguste. Formele carstice ce țin de suprafață sunt reprezentate de lapiezuri, doline, ce prezintă adâncimi cuprinse între 2 – 10 m, văi întregi de doline, chei scurte dar sălbatice; în egală măsură sunt dezvoltate și forme carstice de adâncime (endocarst), un exemplu foarte bun este Peștera Gaura cu Muscă-254 m lungime (vezi fig.17).
Fig.17 Peștera Gaura cu Muscă, sursa: turismBZI.ro
Cazanele Dunării reprezintă exact porțiunea din Defileul Dunării care este cuprinsă între confluența Dunării cu pâraiele Plavișevița și Ogradena, fiind o unitate geomorfologică foarte bine individualizată. Bazinetul din perioada miocenă de la Dubova este cel care împarte Cazanele Dunării în două sectoare distincte: Cazanele Mari și Cazanele Mici. Între bazinetul Dubovei și Plavișevița se află Cazanele Mari. Au o lungime totală de 3,8 km și prezintă o lățime ce variază între 200 – 350 m, fiind formate din Muntele Ciucaru Mare (altitudine maximă- 318 m), și din Știrbățul Mare (768 m pe teritoriul Serbiei, în Parcul Național Djerdap).
Între bazinetul Dubovei și Ogradena se încadrează Cazanele Mici, cu o lungime de 3,6 km și o lățime variabilă cuprinsă între 150 – 350 m lățime. Cazanele Mici sunt situate între Muntele Ciucaru Mic (313 m) și Știrbățul Mic (626 m, e teritoriul Serbiei). Zona calcaroasă a Cazanelor Dunării se caracterizează printr-un relief de tip exocarstic dar și endocarstic aflat în diferite stadii de evoluție. Astfel, în masivul calcaros Ciucaru Mare au fost identificate un număr de șapte peșteri, având o lungime totală de peste 2 000 m, cea mai vizitată este Peștera Ponicova (vezi fig.18).
Fig.18 Peștera Ponicova (stânga), sursa: turismBZI.ro
Aspecte climatice
Parcul Natural Porțile de Fier se încadrează teritorial în zona cu un climat de tip temperat continental cu semnificative influențe mediteraneene.
În apropierea Defileului Dunării, temperatura medie anuală atinge și depășește 11°C. Astfel, la Orșova, media este de 11,2°C, și cresc spre est astfel: 11,2°C la Moldova Nouă, 11,4°C la Berzasca, 11,5°C la Svinița, 11,6°C la Drobeta Turnu-Severin (Plan de management, Parcul Natural Porțile de Fier, 2013).
Datorită poziționării zonei sub acțiunea maselor de aer V și SV, cantitățile de precipitații căzute sunt relativ mari pentru o zonă de maxim 1 200 m altitudine. De menționat că există și o zonalitate verticală care este impusă de diferența de altitudine dintre Valea Dunării și Vf. Svinecea Mare, astfel cantitățile medii anuale căzute oscilează între 800 – 1 000 mm/an iar stratul de zăpadă nu persistă foarte mult, numai 30 – 40 de zile/an, iar numărul zilelor cu ninsoare este sub 20 zile/an.
Pe teritoriul parcului natural, specific zonelor înalte, sunt vânturile ce bat din direcție sudică cu o frecvență de 19.7%, cele din direcție nordică au o frecvență de 16.5% și cele nord – vestice cu o frecvență de 16%. Nu trebuie uitat faptul că pe teritoriul Parcului Natural Porțile de Fier se manifestă și vânturi cu caracter local brizele de munte (ziua bat dinspre zonele joase spre înălțimi, iar noaptea, invers), brizele specifice defileului (datorate în mod deosebit diferențelor de temperatură ce au loc între apele fluviului și suprafața de uscat), Coșava (bate pe direcția SE – NV, provoacă scăderi semnificative de temperatură, cu viteze ce frecvent depășeșesc 20 m/s), Gorneacul, (vânt specific Depresiunii Moldova Nouă, bate pe direcția NE – SV, prezintă intensificări ce pot depăși uneori și 100 km/h).
Elementele climatice se pot constitui în resurse turistice dar pe de altă parte, anumite manifestări pot compromite orice tip de activitate turistică, este vorba despre perioadele ploioase care pot produce inundații.
Hidrologia
a) Apele subterane
În perimetrul Parcului Natural Porțile de Fier se diferențiază două unități ce prezintă caracteristici hidrogeologice specifice:
– unitatea cu ape freatice din formațiunile cuaternare ale văilor precum;
– unitatea cu ape subterane în formațiuni antecuaternare și cuaternare ale interfluviilor.
În unele așezări de pe teritoriul Parcului Natural Porțile de Fier apele freatice sunt folosite și pentru alimentarea cu apă a locuințelor, fiind în majoritatea cazurilor superioară din punct de vedere calitativ celei oferită prin rețelele de alimentare centrale.
b) Apele curgătoare
Dunărea este cu siguranță elementul definitoriu al peisajului, având o deosebită influență asupra componentelor peisajului. În cadrul sectorului românesc al Defileului, Dunărea primește numeroși afluenți cu un regim de scurgere montan.
Odată cu construirea barajului de la Gura Văii și realizării în spatele lui a lacului de acumulare, aproape toate gurile de vărsare ale acestor afluențil direcți ai Dunării au fost inundate și mai apoi transformate în golfuri care au diferite dimensiuni. Cele mai mari sintre acestea sunt ale Cernei, Bahnei – localizat în apropierea barajului de la „Porțile de Fier” I și Mraconiei
Afluenții Dunării din acest sector se încadrează în grupa râurilor carpatic- vestică, fiind caracterizate prin prezența apelor mari și a viiturilor de primăvară și pe timpul iernii.
În ceea ce privește modul de alimentare, aceste cursuri de apă se încadrează în tipul pluvio-nival, iar peste 50% din sursele de alimentare sunt de origine superficială, numai în cazul arealelor caracterizate prin prezența reliefului carstic, o parte din aceste râuri mici prezintă și alimentare subterană.
c) Lacul de acumulare de la Porțile de Fier I
Acest lac este cea mai mare amenajare de tip hidrotehnic de-a lungul Dunării și de pe teritoriul României, fiind realizat în spatele barajului de la Gura Văii, cu o înălțime de 60,6 m. Lungimea lacului este de 130 km, cu o suprafață medie de 700 kmp și dispune de un volum mediu de apă de 12 kmc (Gâștescu, 2007, Lacurile).
Inițial, traficul naval se făcea aici cu mare dificultate din cauza stâncilor care ieșeau din albie peste nivelul apei, această problemă s-a rezolvat odată cu construirea barajului de la Porțile de Fier I, formându-se un lac, apa a crescut ca nivel iar aceste stânci au fost acoperite, au existat însă și dezavantaje în ceea ce privește cadrul geografic natural și uman din zonă.
Construirea barajului de la Gura Văii (vezi fig.19) s-a îndeplinit în colaborare cu fosta Iugoslavie în perioada 1964-1972, rezultând mutații foarte mari asupra ecosistemelor naturale dar și umane, inclusiv scufundarea insulei Ada Kaleh (vezi fig.20).
Fig. 19 și 20 Barajul lacului Porțile de Fier (stânga) și insula Ada-Kaleh, scufundată odată cu construirea barajului, sursa: insuladakaleh.blogspot.ro
Solurile
Productivitatea solurilor este redusă acest lucru fiind determinat de limitările impuse de următorii factori: aciditate, volum edafic redus, pantă și gradul de acoperire a terenului, cu roca la zi dar și stânci.
Construirea sistemului hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier I a dus la pierderi mari de sol prin inundare, distrugerea învelișului de sol ca efect al amplelor lucrări de amenajare ce au fost executate. Modificarea regimului hidrologic al Dunării a determinat ca în zona malurilor să apără procese de abraziune extrem de active, anual având loc pierderi de sol datorate proceselor de prăbușire.
Construcția DN Orșova-Moldova Nouă, amplasat de-a lungul lacului a schimbat nivelul de bază al versanților, rezultând intensificarea proceselor geomorfologice de versant actuale, mai ales eroziune mecanică și chimică dar și indirect în ceea ce privește calitatea solurilor.
2.3. Potențialul turistic antropic- aspecte socio-economice și culturale
Elemente de arheologie și istorie
Zona geografică a Parcului Natural Porțile de Fier a constituit dintotdeauna o regiune geografică favorabilă din punct de vedere al locuirii umane. Urme de locuire din paleoliticul superior au fost identificate în zona Dubova dar și Ada-Kaleh (acum inundată). În Peștera Climente, au descoperite urme ale culturii materiale din paleoliticul mijlociu dar și urme ale culturii musteriene în Dealul Căuniței. Urme ale așezărilor umane neolitice apar în tot Defileul Dunării și mai ales la Dubova.
Localitatea cu prima atestare documentară oficială din această zonă este așezarea dacică Dierna (Orșova) care datează din anul 106 î.H. De precizat că romanii au construi castre la Orșova, Moldova Nouă și Pojejena.
Obiectele bizantine descoperite în zona Orșova datând din secolul X-XIII, dovedesc
continuarea contactelor cu Imperiul Bizantin.
Cu mici întreruperi Banatul va face parte din Regatul Ungar până în anul 1526 (Bătălia de la Mohacs), după care va intra sub ocupație otomană. Între anii 1687-1699, zona a fost sub dominația habsburgică, după care a revenit asupra stăpânirii otomane. După pacea de la Passarowitz, turcii renunță la Banat și Oltenia în favoarea Austro-Ungariei dar după anul 1739 (Pacea de la Belgrad), otomanii reiau controlul asupra zonei inclusiv Cetatea Orșovei. În prima jumătate a secolului XVIII, Imperiul Austriac deschide exploatarea minelor din zona Moldova Nouă.
Între 1833 începe construirea șoselei între Orșova-Moldova Veche iar în anul 1854 este dată în funcțiune prima cale ferată din România cu ecartament normal.
Datorită rolului strategic important al Dunării aici au fost construite mai multe fortificații: Cetatea Orșovei (1371-1372), Cetatea Ada-Kaleh (1691-1737, reconstruită pe insula Șimian, după inundarea insulei de către apele lacului Porțile de Fier), se adaugă fortificațile: Pojejena, Tri Kule, Dreancova și Ladislau.
La începutul secolului XIX a fost adusă aici populația cehă, iar la începutul secolului XX au apărut numeroase așezări rurale prin fenomenul de roire. În perioada interbelică economia regiunii era reprezentată de localitatea Orșova (Șantierul Naval, centrală electrică, industrie ușoară, prelucrarea lemnului, rafinarea petrolului), Moldova Veche (exploatarea cuprului, port mineralier), Moldova Nouă (exploatarea cuprului și a fierului), alte exploatări: huilă (Cozla-Bigăr), fier și cupru (Eșelnița). Și după al Doilea Război Mondial, zona a rămas predominant agrară, iar în prezent se remarcă următoarele aspecte economice: două centre economice (Orșova, Moldova Nouă), agricultură de tip subzistențial, pescuitul a luat o amploare deosebită deși rezervele piscicole ale Dunării erau scăzute, exploatarea rocilor de construcții a cunoscut o creștere a producției, în timp ce exploatările minereurilor și-au redus mult din producție. În afara portului Orșova care este destul de activ, restul activităților portuare a cunoscut o scădere foarte mare a dinamicii.
O activitate potențială este turismul, existând dotări tehnice ce pot susține fluxurile turistice, în localități ca Eșelnița, Dubova, Svinița, Cozla, etc. sunt pensiuni agroturistice.
Obiective turistice antropice de factură cultural-istorică
Mănăstirea Vodița
A fost construită între 1370 și 1372 pe teritoriul comunei Vârciorova (vezi fig.21), la aproximativ 500 m distanța de Dunăre, în apropierea graniței dintre imperiul Austro-Ungar și Țara Românească.
Fig.21 Mănăstirea Vodița, sursa: www.creștin-ortodox.ro
Întemeietorul acestui lăcaș este un călugăr grec sau greco-sârb, venit în Țara Românească pe la 1359 și care, după întemeierea acestei mănăstiri, cu sprijinul voievozilor Radu I si Dan I a întemeiat Mănăstirea Tismana -1377-1378. Acesta a copiat la Vodița un tetraevanghel slavon miniat, considerat a fi cel mai vechi manuscris din Țara Românească. Ruinele vechii biserici se văd și în prezent, lângă acestea fiind construită în 1995 o biserică de lemn.
Mănăstirea Sf. Ana
Este ctitorie a cunoscutului ziarist interbelic Pamfil Șeicaru, cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”, fiind așezată pe Dealul Moșului (vezi fig.22). Construcția acestui sfânt lăcaș a fost realizată între anii 1936-1939, dar sfințirea sa a avut loc abia în data de 2 decembrie 1990.
Fig. 22 Mănăstirea Sf.Ana, sursa: www.crestin-ortodox.ro
Mănăstirea Mraconia
Vechiul lăcaș Mracuna "stă ascuns" într-un loc pitoresc în fața fostului drum al lui Traian de pe malul sârbesc, unde se afla Tabula Traiana. Actuala mănăstire se află pe teritoriul administrativ al comunei Dubova, pe malul Dunării în imediata învecinătate a DN57 (vezi fig.23).
Fig.23 Mănăstirea Mraconia, sursa: www.crestin-ortodox.ro
Chipul lui Decebal
Săpat în stâncă se află situat la gura de vărsare a Mraconiei în Dunăre, având o înălțime de 40 de metri și o lățime de 25 de metri (vezi fig.24).
Fig.24 Chipul lui Decebal, sursa: ghiduri-turistice.info
Inițiativa realizării sale aparține domnului Iosif Constantin Drăgan fondatorul Fundației Europene Drăgan. Construcția a început în 1994 și s-a finalizat în anul 2005, proiectul inițial aparținând unui sculptor italian, iar lucrarea fiind executată de o echipa de sculptori – alpiniști conduși de Cotarcea Constantin. Conform datelor existente lucrarea este a doua în lume ca și dimensiuni. Statuia a devenit un adevărat simbol al zonei, este admirată de către foarte mulți turiști, mai ales că este construită în perioada contemporană.
Chipul lui Decebal este poate, cel mai bine promovat obiectiv turistic din zona Defileului Dunării, fiind practic imaginea turistică a acestuia. Apare în numeroase reviste și ghiduri turistice nu numai în România dar și în alte state.
Cetatea Tri Kule
A fost ridicată în secolul al XV-lea pentru a opri expansiunea otomană spre vest, ruinele observându-se și în prezent în apropierea localității Svinița. Cetatea Tri Kule era reprezentată prin trei turnuri dispuse pe malul Dunării în forma de triunghi (vezi fig.25).
Fig.25 Ruinele cetății Tri Kule, sursa: www.banat-tour.ro
Având planul pătrat și fiind executate din piatra prelucrată brut, acestea sunt lipsite de elemente de arhitectura care să permită înscrierea lor într-un anumit stil. Ansamblul Cetății Tri Kule a fost inundat în urma amenajării lacului de acumulare Porțile de Fier I, la suprafață observându-se de regulă două turnuri, fundația celui de-al treilea turn fiind vizibilă numai în perioadele în care nivelul apelor fluviului Dunărea este scăzut.
Cetatea Ladislau
A fost construită pe malul stâng al Dunării, în apropierea localității Coronini, fiind menționată încă din secolul al XIV-lea. Cetatea, cu rol strategic, era destinată controlului traficului fluvial pe Dunăre (vezi.fig.26).
Fig.26 Cetatea Ladislau, sursa: www.banat-tour.ro
Alte obiective: Peștera Gaura Chindiei (rezervație arheologică- urme de artă rupestră ce aparțin de paleolitic, neolitic, dar și urme de locuire proto-dacică și dacică), Peștera Veterani (în Cazanele Dunării, consacrată de daci ca sanctuar al zeului Zamolxes), Peștera Haiducilor (urme de cultură mezolitică), Cetatea și așezarea dacică din satul Divici (sit de importanță națională), Biserica Romano-Catolică și cea ortodoxă Sf. Nicolae din Orșova, colecția de icoane din Eșelnița, ruinele bisericii medievale din valea Siriniei, clădiri din secolele XVIII-XIX din Berzeasca, Bigăr, Liubcova, Moldova Nouă și Pojejena, morile de apă de pe diferitele văi.
Toate aceste obiective se constituie într-un patrimoniu turistic care în primul rând trebuie ocrotit și amenajat corespunzător, mai ales cetățile Tri Kule și Ladislau.
Din punct de vedere etnografic se remarcă obiectele de artă populară (Gârnic, Sichevița), dar și manifestări folclorice (Fii Satului- Ilovița, Festivalul Satelor Dunărene- Svinița, Festivalul minorităților- Bigăr, nedeile din diferite localități, hramurile bisericior, etc.)
Capitolul III
AMENAJAREA ECOTURISTICĂ A PARCULUI NATURAL ȘI IMPACTUL TURISTIC
Degradarea mediului înconjurător și a potențialului turistic este generată de activitatea turistică printr-o echipare necorespunzătoare sau circulație turistică necontrolată, cât și în urma proceselor de industrializare, de chimizare a agriculturii, de urbanizare. Cu toate acestea, sursele de poluare și de degradare a mediului prin repartiția teritorială și specificitatea lor, afectează, totuși, numai anumite sectoare din zonele și traseele turistice și numai rareori perimetre cu obiective turistice importante.
Protejarea și conservarea mediului înconjurător și a potențialului turistic al țării se înscrie ca o problemă majoră în activitatea economică de turism, ocupând un loc bine definit în cadrul amenajărilor pentru turism, în condițiile durabilității.
În același timp, prin exigențele pe care le revendică, turismul poate fi o soluție practică pentru păstrarea nealterată a mediului. Iată de ce ocrotirea naturii și conservarea calităților sale devin pentru turism o necesitate, acțiunile întreprinse în acest sens concurând la protecția potențialului turistic.
3.1. Baza tehnico-materială turistică
În arealul Parcului Natural Porțile de Fier există mai multe posibilități de cazare: pensiuni, popasuri turistice, hoteluri, cabane ce pot asigura inclusiv masa. În tabelul 3.1 sunt prezentate aceste cel mai bine cotate unități, inclusiv cu o scurtă descriere a serviciilor.
Tabel 3.1 Baza de cazare turistică și servire a mesei din perimetrul Parcului Natural Porțile de Fier
Sursa: www.booking.com
Baza de cazare este completată și cu alte unități de cazare după cum urmează:
Pensiunea Semen (**, Dr.Tr.Severin), Pensiunea Palos (**, Orșova), Pansiunea Maria La Dorca (**, Eșelnița), Pensiunea Steaua Dunării (**, Eșelnița), Pensiunea Iulia (**, Eșelnița), Pensiunea La Cazane (**, Dubova), Pensiunea Melinda (**, Moldova Nouă), Popas turistic Stăriște (Svinița), Pensiunea Deian și Deda (Sichevița), Pensiunea Dunărea (**, Moldova Nouă), Pensiunea Izabella Tour (**, Berzasca), Pensiunea Gina (**, Pojejena), Hotel Luisa (**, Pojejena), Cabana Apus de Soare (**, Baziaș).
Este foarte interesant de realizat o comparație între Parcul natural Porțile de Fier și alte unități similare din apropiere. În consecință, au fost alese următoarele zone de protecție: Parcul Național Retezat, Parcul Național Semenic-Cheile Carașului, Parcul Național Cheile Nerei- Beușnița, Parcul Național Domogled-Valea Cernei, Geoparcul Platoul Mehedinți.
Grafic 3.1 Comparație între ariile naturale protejate în privința numărului de unități de cazare de pe perimetrul ariei dar și din zona imediat înconjurătoare
Sursa: http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf
Se observă din graficul 3.1 două categorii de unități de cazare, una implică unitățile de cazare situate efectiv pe teritoriul ariei protejate iar din acest punct de vedere, pe primul loc, detașat se află Parcul Național Domogled cu 39 de unități, urmat de Parcul natural Porțile de Fier cu 18 unități iar restul ariile protejate au între 3-6 unități. Repartiția și dispunerea unităților de cazare în cadrul unei arii naturale protejate depinde în mare măsură de permisivitatea reliefului, de accesibilitate, de prezența și gradul de valorificare al obiectivelor turistice. Din acest punct de vedere, se observă din graficul 3.1 anumite disparități, astfel, Retezat, are numai 5 unități și datorită restrictivității impusă de accesibilitate în anumite perimetre. Relieful accidentat a impus și un număr mic de unități în Cheile Carașului dar și în Cheile Nerei, iar
lipsa accesibilității a determinat un nou tip de restrictivitate.
Din al doilea punct de vedere, în privința unităților de cazare din apropierea zonelor protejate dar care nu sunt efectiv pe teritoriul zonelor protejate se impune un anumit echilibru. Astfel, dacă în cazul unităților de pe propriul teritoriul Domogled se situa pe primul loc, în acest caz este vorba despre numai 3 unități, în timp ce restul ariilor naturale protejate au între 12-15 unități de cazare situate în apropiere.
Ariile naturale protejate mai pot fi comparate și în ceea ce privește numărul centrelor de vizitare și al punctelor de informare dar și al traseelor turistice omologate și al celor în curs de omologare.
Grafic 3.2 Comparație între ariile naturale protejate în privința numărului centrelor de vizitare, al punctelor de informare, al traseelor turistice omologate și al celor în curs de omologare
Sursa: http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf
Graficul de mai sus indică din păcate o destul de slabă infrastructură de vizitare a ariilor protejate. Astfel, în privința centrelor de vizitare, numai Retezatul dispune de două astfel de centre extrem de necesare în contextul circulației turistice, în rest nici Cheile Nerei, nici Cheile Carașului, nici Domogled, Geoparcul Mehedinți și Porțile de Fier nu au.
Situația este ceva mai bună, dar nu strălucită în cazul punctelor de informare turistică. Aici Porțile de Fier dețin 5 astfel de puncte de informare, Domogled are două punct de informare, Semenic-Cheile Carașului și Retezat cu numai un punct de informare iar Cheile Nerei nu au.
Traseele omologate sunt în număr de 31 în Parcul Național Retezat, în rest nu există nici un traseu omologat. Astfel, Domogled nu are nici un traseu omologat dar sunt 35 în curs de omologare, 16 în Porțile de Fier și tot 16 în Platoul Mehedinți.
După analiza bazei de cazare și a celei de informare turistică este interesant de realizat o comparație între activitățile și atracțiile existente și pretabile în parcurile și rezervațiile naturale.
Grafic 3.3 Activitățile și atracțiile existente și pretabile în parcurile și rezervațiile naturale
Sursa: http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf
Unde: X-existent iar P-pretabil.
Este lesne de observat existența unei game largi de pretabilități mai ales în privința ornitologiei și a observării animalelor dar și pentru sporturile nautice și turismul ecvestru. Altă pretabilitate este cea în privința sporturilor de iarnă dar și pentru ciclism și pescuit.
Cele mai multe activități sunt specifice Retezatului cu un număr de 7 urmată de Semenic și Platoul Mehedinți cu 6 iar Parcul național Porțile de Fier cu 5 activități (ciclism, speologie, trasee turistice, pescuit, atracții culturale) dar cu pretabilitate pentru tot atâtea (sporturi nautice, științific, ornitologie, observarea animalelor și turism ecvestru).
3.2. Impactul amenajărilor turistice asupra dinamicii circulației turistice
Dezinteresul manifestat față de activitatea turistică și, în consecință, absența acestuia din zona, până în anul 1989, a condus apoi și la un dezinteres din partea autorităților locale și centrale și în consecință la lipsa unei infrastructuri generale și turistice. Astfel, infrastructura turistică – mai exact, unitățile de cazare, cele de asigurare a mesei, toate facilitățile de recreere – sunt insuficient dezvoltate.
După anul 1989, deși zona geografică nu a fost valorificată în mod corespunzător, din punct de vedere turistic, în timp, se observă un anume progres în această direcție, mai ales în privința interesului pentru această foarte pitorească zonă.
Pentru analiza impactului amenajărilor turistice este nevoie de un grafic care să reliefeze numărul de vizitatori, estimat pentru ariile naturale protejate.
Grafic 3.3 Estimarea numărului de vizitatori din cadrul ariilor protejate majore (2009)
Sursa: http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf
Probleme rezidă din faptul că unitățile de cazare, din punct de vedere numeric și al capacității de cazare, nu sunt suficiente, acestea nu prezintă suficiente dotări, acest lucru determinând limitarea atractivității zonei. Astfel, în ultimii ani, există un risc al dezvoltării unui tip de turism complet neorganizat, chiar haotic, fiind limitat numai la pescuit și la petrecerea timpului liber, activități pe malul Dunării, dar aceste forme de turism, desfășurate într-un cadru neorganizat pot afecta elemenetele patrimoniului natural al parcului.
Infrastructura pentru turism este în continuare destul de slab dezvoltată, astfel, singurele posibilități pentru cazarea turiștilor sunt reprezentate de unitățile de tip hotelier din cele două orașe, Orșova și Moldova Nouă, dar și de spațiul pentru campare la care se adaugă tabăra de pe valea Mraconia.
În ultima perioadă, posibilitățile pentru cazare s-au mai îmbunătățit, dar nu suficient pentru a asigura sosirea și cazarea unui număr mai mare de turiști. În egală măsură, a început să devină din ce în ce mai important agroturismul, forma de turism care a beneficiat de numeroase avantaje și de pe urma proiectelor care au fost inițiate de către Consiliul Județean Mehedinți având ca principal rezultat înființarea a 10 pensiuni de tip agroturistic în comuna Dubova și alte 12 pensiuni pe teritoriul comunei Svinița, majoritatea nefiind însă clasificate.
În prezent, activitatea turistică din perimetrul Parcului Natural Porțile de Fier este destul de slab reprezentată și se limitează numai la grupuri mici, marea majoritate neorganizate, care cunosc deja frumusețile acestei zonei. Grupurile de tip organizat sunt ceva mai puțin numeroase, acestea se limitează la o câteva activități specifice de agrement desfășurate dea lungul Dunării, cum ar fi organizarea unor excursii cu vaporul pornind de la Orșova spre Cazanele Dunării.
Printre activitățile de tip turistic care pot fi desfășurate în cadrul Parcului Natural Porțile de Fier pot fi precizate:
a)Turismul montan – din acest punct de vedere există trasee turistice marcate, mai exact un număr de 16 trasee turistice, din care 10 sunt în partea de est și sud iar 4 în partea de vest a parcului, dar și traseele care asigură legăturile cu localitățile cu populație predominant de etnie cehă;
b)Croazierele pe Dunăre – cu plecare din Orșova; în acest moment funcționează un număr de 3 nave pentru pasageri care au o capacitate cuprinsă între 30- 90 persoane, dar și câteva ambarcațiuni mai ușoare pentru agrement ce au o capacitate de maxim 6 persoane;
c)Turism nautic de tip internațional – implică croaziere desfășurate pe diferitele sectoare ale Dunării;
d)Sporturi nautice pe fluviul Dunărea – este vorba despre canotaj, caiac-canoe și ski-jet;
e)Ciclism de tură și mountain-bike; din acest punct de vedere au fost identificate un număr de 5 trasee pentru mountain bike, ce urmează să fie omologate;
Pe teritoriul Parcului Natural Porțile de Fier, mai exact în raza localităților Șușca și Sichevița s-a construit un loc pentru popas cu un observator pentru păsări, respectiv un loc de popas, îngrădit, dotat cu mese, băncuțe dar și coșuri de gunoi. Toate aceste amenajări sunt semnalizate prin montarea panourilor amplasate în locuri ce au o vizibilitate cât mai optimă.
Potențialul turistic foarte valoros al Parcului Natural Porțile de Fier din păcate nu este susținut de o infrastructura turistică care să fie aptă să asigure o absorbție a sosirilor turistice aflate în creștere.
Pentru promovarea turismului în cadrul arealului Parcul Natural Porțile de Fier este nevoie în primul rând de îmbunătățirea rețelei de primire a turiștilor dar și a serviciilor promovate către aceștia. Din acest punct de vedere o prioritate pentru turismul din Parcul Natural Porțile de Fier este consolidarea bazei materiale pentru primirea turiștilor, mai exact punerea bazelor unui centru pentru vizitare. Dezvoltarea turismului și, foarte important, orientarea fluxului turistic trebuie să țină cont în primul rând de capacitatea de suport a mediului natural, evitându-se deteriorarea valorilor naturale și culturale.
Delimitarea, marcarea și mediatizarea traseelor turistice va contribui la creșterea popularității acestui spațiu, cu posibile implicații în creșterea fluxului turistic, activitatea personalului calificat: agenți de teren ai parcului sau ghizi locali de turism agreați de Administrație, fiind o garanție a creșterii calității serviciilor turistice promovate în Parcul Natural Porțile de Fier.
3.3 Forme de turism și segmentare turistică
Prin intermediul patrimoniul turistic existent, pe teritoriul Parcul natural Porțile de de Fier se pot desfășura următoarele tipuri și forme de turism:
a) Turismul științific: este legat de prezența unor situri de importanță geologică și paleontologică, prezența faunei fosile, elemente vii de floră și faună endemică, vestigii ale locuirii preistorice, antice sau feudale; toate aceste elemente au atras atenția geologilor, paleontologilor, botaniștilor, zoologilor, istoricilor și arheologilor.
b) Turismul cultural: implică vizitarea patrimoniului turistic (vestigii arheologice, monumente, edificii religioase, muzee etnografice, tehnică populară), vizitarea muzeelor, participarea la evenimente culturale; un circuit de-a lungul Dunării implică cetățile dacice de la Divici, Stânca Liubcova, Castrul roman și piciorul Podului lui Apolodor, ruinele cetăților medievale Drencova și Tri Kule sau Complexul Hidroenergetic și de Navigație Porțile de Fier.
c) Turismul ecumenic: odată cu construirea și modernizarea căilor de acces s-a dezvoltat și acest tip de turism îndreptat către Mănăstirea Sf.Ana, Mănăstirea Vodița, Catedrala Catolică din Orșova.
d) Turismul de odihnă și recreere: cadrul natural este foarte pretabil pentru această formă de turism; adresându-se unei game foarte variate de turiști se impune turismul balnear și drumeția (traseul Cazanelor Mari și Mici).
e) Turismul rural: definit de petrecerea timpului liber în natură, în spațiul rural, presupune șederea la gospodăria țărănească, cât mai aproape de realitățile vieții la sat sau într-o pensiune turistică; localitățile rurale trebuie să fie nepoluate, să dețină valori etno-folclorice, culturale, tradiții sătești cu un bogat trecut istoric.
f) Ecoturismul: este vorba despre vizitarea unei zone unde impactul activităților umane este limitat, are o importantă componentă educațională, oferă un beneficiu economic local.
g) Bird-watching: se adresează celor pasionați de fotografierea comportamentului păsărilor din punctele speciale de observație (turnuri, observatoare) sau direct în mediul natural; această formă de turism poate fi practicată mai ales în zonele umede;
h) Silvoturismul: pune în valoarea frumusețea peisajelor pădurii, are la bază cabanele și cantoanele silvice, activitatea fiind coordonată de personal specializat; implică mai ales turismul cinegetic și pescuitul sportiv.
i) Speoturismul: valorifică potențialul geologic, speofaunistic, speopeisagistic al acestei zone; este vorba despre peșterile: Peștera cu Apă din Valea Polevii, Zamonița, Veterani, Punicova, Gaura cu Muscă, fiecare cu poveștile și legendele ei.
j) Cicloturism: turism activ, foarte benefic pentru sănătate, impact redus asupra mediului natural.
k) Mountain-bike: formă de turism sportiv înrudic cu cicloturismul, aplicată pe trasee speciale de munte cu biciclete special echipate; este o formă de turism deja practicată pe traseele din Porțile de Fier;
l) Turismul nautic: are un mare impact datorită lacului Porțile de Fier unde se pot practica diferite forme de turism sportiv și de agrement.
Capitolul IV
MODELE DE AMENAJARE ȘI DEZVOLTARE ECOTURISTICĂ A PARCULUI NATURAL PORȚILE DE FIER
Modelele de amenajare și dezvoltare ecoturistică vizează dezvoltarea armonioasă a cadrului natural cu activitatea de turism de pe teritoriul unei arii protejate. Este nevoie ca aceasta să fie bine structurată și bine pusă la punct, cunoscută tuturor angajaților administrației locale dar și turiștilor, expusă la loc vizibil și promovată pe site-urile de specialitate dar și pe site-ul oficial al administrației rezervației. Este nevoie de urmărirea periodică a desfășurării acestui program de amanajare și dezvoltare ecoturistică, pentru a se asigura că sunt respectați toți pașii și toate etapele propuse.
4.1. Analiza diagnostic de tip SWOT a situației curente
4.2. Propuneri și acțiuni de îmbunătățire
a) Paza
În vederea îmbunătățirii situației generale, ecologice și turistice din zona Parcului Natural Porțile de Fier, este necesar, în primul rând, reducerea impactului generat de către vizitatori care în unele situații generează numeroase pagube florei și faunei locale. Din acest punct de vedere, intensificarea patrulării și colaborării dintre principalele instituții (Poliția de Frontieră, Jandarmeria, Poliția, etc.) este mai mult decât necesară.
Acțiunile de patrulare vizează următoarele aspecte:
– Supravegherea regimului de arie naturală protejată și diminuarea pășunatului în cadrul fondului forestier;
– Prevenirea braconajului (vânătoare și pescuit);
– Descurajarea depozitării incorecte a deșeurilor;
În vederea combaterii incendiilor de pădure, Romsilva împreună cu autoritățile locale trebuie să realizeze următoarele măsuri:
– Conștientizarea localnicilor privind pericolul incendiilor, de către rangerii parcului;
– Participarea de acțiuni comune de patrulare (rangeri cu polițiști sau jandarmi);
– Mobilizarea comunității locale pentru prevenirea și dacă este nevoie, stingerea incendiilor;
– Identificarea și sancționarea celor care aprind în mod intenționat focul.
b) Managementul datelor
Din acest punct de vedere, este foarte importantă actualizarea bazei de date a parcului, mai ales în condițiile unei promovări turistice online.
Trebuie avute în vedere următoarele aspecte, cu mențiune că unele dintre cele menționate în continuare au fost deja realizate (Raport activitate, APNPF, 2015):
– Stabilirea coordonatelor GIS ale Parcului;
– Actualizarea periodică a bazei de date cu poze aduse de către agenții din teren;
– Realizarea unor hărți tematice;
– Securizarea datelor în condițiile creșterii tot mai mult la nivel mondial a amenințărilor informatice.
c) Reintroducerea unor specii extincte
Cercetările științifice nu au relevat dispariția vreunei specii floristice sau faunistice din arealul parcului dar se va încerca reintroducerea țestoasei lui Hermann. Repopularea vizează acele zone unde populația se află în scădere. Repopularea se va face pe baza unei cercetări preliminarii realizată de către specialiști de la Facultățile de Geografie și Biologie din București.
Se are în vedere, introducerea de două specii de plante protejate (brândușa și gladiola), ultima a mai fost supusă unui program de repopulare în anul 1976.
d) Reconstrucția ecologică
Dintre soluțiile pentru îmbunătățirea calității mediului natural din zona Parcului Porțile de Fier se vor propune următoarele măsuri, cu mențiunea că unele dintre acestea au fost deja luate:
– Crearea de platforme de uscare pentru cormorani;
– Eliminarea speciilor invazive;
– Montarea unor sisteme de detectare pe unele exemplare de cormorani pentru studierea traseelor;
e) Implementarea unor măsuri minime de conservare a potențialului turistice natural și antropic
În concordanță cu Planul de Acțiuni din Planul de Management al Parcului Natural Porțile de Fier și cu aprobarea Consiliului Științific din anul 2014 se vor lua următoarele măsuri:
Protejarea și managementul biodiversității și peisajului;
Protejarea și promovarea patrimoniului cultural și istoric;
Educația și conștientizarea comunităților locale și a vizitatorilor;
Managementul resurselor naturale;
Managementul turismului și recreerii;
Promovarea cercetării;
Dezvoltarea relațiilor cu comunitățile locale.
f) Infrastructura de vizitare
Pentru îmbunătățirea infrastructurii de vizitarea se impun următoarele aspecte: marcarea și amenajarea potecilor tematice (panouri cu elemente descriptive, măsuțe și bănci), stâlpi cu indicatoare de parcurs, igienizarea perioadă a traseelor de vizitare, recondiționarea locurilor de popas, construirea unui Centru de Vizitare Naval și Itinerant.
g) Servicii, facilități de vizitarea și promovarea turismului
În cadrul acestor servicii se impune creșterea calității ghidajului științific, diversificarea serviciilor cu un Centru de Vizitare, distribuirea pliantelor informativ-descriptive, lunar sau bi-lunar la nivelul comunității locale (a unităților de cazare), mentenanța site-ului www.pnportiledefier.ro cu date actualizate, informații legate de punctele de informare și documentare, unitățile de cazare cu datele de contact și locația geografică, fotografii cu elemente de floră și faună și cu peisajele din zona parcului.
h) Managementul vizitatorilor
Elaborarea unul Plan de Management al Vizitatorilor (2011), document care vizează obiectivele și acțiunile necesare unei vizitări optime cu impact minim asupra mediului natural și asupra celui cultural-istoric. Se impune din acest punct de vedere: monitorizarea fluxului de vizitatori, sondare periodică a opiniei acestora în legătură cu serviciile oferite, îmbunătățirea condițiilor de vizitare.
i) Valorificarea tradițiilor locale
Acest lucru poate fi realizat prin promovarea manifestărilor locale: Balul Mărțișorului (Ilovița), Balul Turcilor (Belobreșca), Balul Izmenelor (Ilovița), Fii Satului (Ilovița), Festivalul Smochinelor (Șvinița), Festivalul Satelor Dunărene (Șvinița), Festivalul Muzical al Minorităților
(Șvinița), Teatrul cu Păpuși (Liubcova), Nedeile.
j) Conștientizare și comunicare, educație ecologică
Se impune din acest punct de vedere valorificare la maxim a Zilelor Parcului Natural Porțile de Fier (acțiuni de conștientizare elevi, acordare de diplome, distribuire materiale promoționale), permanenta colaborare cu Facultatea de Geografie din București- Stațiunea de cercetări geografice de la Orșova, utilizarea la maxim a următoarelor evenimente: Ziua mondială a zonelor umede-Ramsar (2 februarie), Luna Pădurii (15 martie-15 aprilie), Ziua mondială a apei (22 martie), Ziua Păsărilor (1 aprilie), Ziua Pământului (22 aprilie), Ziua europeană a parcurilor (22 mai). Se adaugă organizarea unor sesiuni de informare privind modul cum depozitarea necontrolată a deșeurilor aduce prejudicii nu numai habitatelor dar și speciilor protejate.
4.3. Produse ecoturistice
În perimetrul Parcului Natural Porțile de Fier se pot organiza diferite programe turistice care valorifică resurse naturale ce țin de biodiversitate și de peisajele existente în această zonă a țării. Programele turistice se pot desfășura pe durata unei zi, sau pe durata mai multor zile, cele din urmă fiind limitate ca număr de vizitatori, de infrastructura specifică cazării
(grupuri de maxim 20 persoane).
Vor fi prezentate câteva variante de programe turistice care se pot desfășura în cadrul perimetrului Parcului Natural Porțile de Fier, având asigurate absolut toate serviciile de ghidaj din partea personalului administrației acestui parc.
Tabel 4.1 Tipuri de programe turistice specifice Parcului Natural Porțile de Fier
CONCLUZII
Prin realizarea acestei lucrări pot afirma ca Parcul Natural Porțile de Fier beneficiază de reale posibilități de dezvoltare, generate de prezența potențialului turistic al Defileului Dunării, a tot ceea ce înseamnă biodiversitate, dar și elementele de potențial turistic antropic care completează în mod armonios cadrul natural și contribuie la punerea în valoare a acestuia.
Interesant este că, în această regiune există numeroase obiective turistice naturale și antropice care însumate pot să depășească ca valoare, potențialul turistic al unor țări ca Ungaria de exemplu. Din păcate infrastructura învechită, lipsa unor investiții sau întârzierea implementării modernizării acesteia a dus în timp la degradarea uneori iremediabilă a unor valori naturale sau culturale. Cu toate acestea sunt semne de ușoară revigorare, și acest lucru se vede din datele statistice ale circulației turistice. Implementarea unor măsuri de protejare a unor zone naturale și promovarea Parcului Natural Porțile de Fier ca destinație turistică de excepție a crescut numărul vizitatorilor. Parcul Natural Porțile de Fier nu duce lipsă de turiști, important este însă ce fac acești turiști, cum felul lor de a face turism duce la creșterea presiunii antropice asupra unui ecosistem fragil. Este încă mult de muncă, trebuiesc accesate noi fonduri pentru modernizarea întregului sistem economic de-a lungul Dunării iar acest lucru necesită, proiecte, analize care de cele mai multe ori au rămas la faza de proiect. Se impune o protecție mai mult decât strictă a fondului forestier, în contextul actualului scandal cu defrișările dubioase și de cele mai multe ori necontrolate, pădurea trebuie să fie protejată și respectată și aici. Zona trebuie promovată prin toate mijloacele mediatice posibile la tv, pe internet, prin broșuri turistice și ghiduri de specialitate în mai multe limbi de circulație internațională, prezentată prin spoturi video la târgurile naționale și internaționale de turism. Înainte de toate, pentru a avea ce arăta trebuie ocrotite valorile materiale și imateriale locale, clădirile vechi reparate, drumurile puse la punct și mentalitatea oamenilor schimbată prin educație.
Legendele și miturile legate de acești munți se pot constitui fără probleme în atracții turistice veritabile dacă se va ști cum să fie puse în valoare. Legendele locale sunt destul de bine cunoscute turiștilor români dar ar trebui spuse și turiștilor străini. În acest sens, realizarea unor parteneriate, schimburi de experiență culturală din state este mai mult decât salutară. Proiecte ca Erasmus+, Erasmus Kids, Comenius, se adresează tocmai realizării acestui schimb cultural.
Este însă cel mai important să se lucreze la capitolul educație și la cel legislativ. Aplicarea sancțiunilor nu este totdeauna o soluție așa cum nici lipsa unor legi blânde nu este nici pe departe o variantă pentru protejarea unor medii naturale în fața braconierilor, hoților de lemn sau a celor avizi de câștig cu orice preț.
BIBLIOGRAFIE
Documentație de specialitate
1.Cândea Melinda, Simon T, Erdeli G, (2001) România. Potențial turistic și turism, ed.Universității din București;
2.Gâștescu Petre (2007) Lacurile. Editura CD Press, București;
3.Mazilu Mirela Revista de Marketing online, vol.1, nr.4 (2002) Turismul- o relație privilegiată cu dezvoltarea durabilă;
4.Matei Elena (2006) Ecoturism, Editura Top Form, București;
5.Mazilu Mirela (2011) Ghid- transportul pe Dunăre, Strategia durabilă a Dunării, Consorțiul proiectului Platina;
6.Mazilu Mirela (2011) Turismul durabil și probleme sale- articol Revista de Marketing online nr.4;
7.Mohan Gh.,Ardelean A.,Gerogescu M.(1992) Rezervații și monumente ale naturii din România. Editura Scaiul, București;
8.Nistoreanu Puiu (2011) Economia Turismului, Academia de Studii Economice, București;
9.Timbergen Jan (1978) Restructurarea ordinii internaționale. Raport către Clubul de la Roma, Editura Politică, București;
10.***Raport W.T.O din 1998;
11.***Ghidul ariilor naturale protejate (2007) Autoritatea Națională pentru Turism;
12.***Plan de management Parcul Natural Porțile de Fier (2013);
Webografie
http://www.pnportiledefier.ro/plan_2013.pdf,
http://www.pnportiledefier.ro/A6%20Habitate%202011.pdf,
http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf
www.carpathian-endemics.ro
www.cimec.ro
www.animale-salbatice.ro
www.promehedinti.ro
www.salvamont.ro
www.ghiduri-turistice.info
www.creștin-ortodox.ro
www.banat-tour.ro
www.booking.com
insuladakaleh.blogspot.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Amenajărilor Ecoturistice în Parcul Natural Porțile de Fier (ID: 109104)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.