Analiza Alocarii PE Destinatii Si A Utilizarii Bugetului Romaniei
ANALIZA ALOCĂRII PE DESTINAȚII ȘI A UTILIZĂRII BUGETULUI ROMÂNIEI
CUPRINS
Introducere
Capitolul 1. Sistemul bugetar în România: necesitatea, conținut economic și funcțiile bugetului statului
Necesitatea existenței și folosirii bugetului statului
Conținutul economic al bugetului
Funcțiile și organizarea statului
Organizarea sistemului bugetar
Capitolul 2. Cheltuielile bugetare ale României
2.1 Sistemul și rolul cheltuielilor publice
2.2 Metodele și principiile finanțării cheltuielilor de la bugetul statului și de la bugetele locale
2.3 Cheltuielile pentru finanțarea acțiunilor social-culturale
2.4 Cheltuielile pentru finanțarea dezvoltării economiei naționale
2.5 Cheltuielile pentru apărarea națională
2.6 Cheltuielile cu organele statului
Capitolul 3. Execuția bugetară a aniilor 2010-2013
3.1 Execuția bugetară a anului 2010
3.2 Execuția bugetară a anului 2011
3.3 Execuția bugetară a anului 2012
3.4 Execuția bugetara a anului 2013
Concluzii
Bibliografie
Introducere
Bugetul de stat este principalul plan financiar anual pe baza căruia statul român își constituie resursele financiare și le folosește eficient pentru înfăptuirea programului de dezvoltare economică și socială a țării, el este instrumentul financiar al executării puterii de stat centrale și locale.
Bugetul statului are menirea să făurească viitorilor economiști cunoștințe temeinice despre conceptul de buget în general, despre resursele financiare centrale și locale ale statului, despre categoria de cheltuieli și modul de efectuare rațională a acestora, precum și despre alcătuirea fundamentală a bugetului de stat, dezbaterea, adoptarea, executarea și încheierea acestui buget.
Existența bugetului statului, este determinată, în primul rând, de cerințele social-culturale și economice ale societății și, în al doilea rând, de necesitatea întreținerii și funcționării organelor statului.
Această lucrare, intitulată „Analiza alocării pe destinații si a utilizării bugetului României”, prezintă importanța, eficiența si utlizarea pe destinații a bugetului de stat în cadrul țării noastre.
Primul capitol al lucrării, “Necesitatea, conținutul economic și funcțiile bugetului statului” a fost ales pentru a întelege necesitatea administrativă a statului român și pentru a urmări conținutul său economic.
Capitolul 2, intitulat “Cheltuielile bugetare ale României” aduce informații cu privire la sistemul și rolul cheltuielilor publice, dar și principalele cheltuieli pentru finanțare (a acțiunilor social-culturale, dezvoltării economiei naționale, apărarea naționala și cheltuielile cu organele statului)
În cadrul ultimului capitol este analizată evoluția veniturilor și cheltuielilor bugetare în perioada 2010-2013. Acest capitol reprezintă baza studiului, pentru acesta s-au utilizat date oferite de Ministerul Finanțelor Publice în rapoarte anuale cu privire la situația economică și bugetară a României.
Capitolul 1. Sistemul bugetar in România: necesitatea, conținut economic si funcțiile bugetului statului
1.1 Necesitatea existenței și folosirii bugetului statului
Bugetul statului este obiectiv necesar datorită existenței producției de mărfuri, acțiunii legii valorii și a celorlalte legi economice, precum și datorită necesitații înfăptuirii sarcinilor social-culturale, economice, de apărare națională și administrative ale statului.
În condițiile existenței producției de mărfuri, înfăptuirea acțiunilor social-culturale, realizarea principalelor obiective economice și realizarea celorlalte prerogative ale statului reclamă mobilizarea, repartizarea și utilizarea de către stat a unor importante fonduri bănești care se constituie, în principal, prin intermediul bugetului statului.
Existența bugetului statului – prin intermediul căruia se constituie principalul fond bănesc al statului – este determinată, in primul rând, de cerințele social-culturale și economice ale societații și, in al doilea rând, de necesitatea întreținerii și funcționării organelor statului.
Mărimea fondului de dezvoltare social-economică și a celorlalte fonduri bănești depinde însă de nivelul de dezvoltare economică, de mărimea produsului național brut, de modul de repartizare a acestuia.
Măsura în care cheltuielile bugetare aduc utilități în folosul comunității, este caracterizatǎ prin eficiența lor. Eficiența sau eficacitatea cheltuielilor publice în general, și bugetare în particular, exprimǎ o dimensiune optimǎ a unui raport determinat între eforturile financiare (consumul de resurse financiare) și efectele comensurabile sau estimative a fi obținute, pe seama obiectivelor finanțate de către stat.
Eficiența cheltuielilor se realizează în cele mai bune condiții, de optim social, atunci când:
– este posibilǎ alegerea alternativei cele mai puțin costisitoare, în raport cu rezultatul final al serviciului public, pentru care se dorește creșterea cantitativǎ a serviciului public;
– modernizarea, din punctul de vedere al producerii serviciului public, în vederea maximizării utilității la consumator, datǎ de satisfacția performanțelor;
– puterea de previziune în cadrul unui orizont de timp stabilit.
Alte elemente care conduc la eficiența cheltuielilor bugetare, sunt: optimul alocării resurselor financiare; posibilitatea substituirii parțiale a furnizorilor de utilități publice, cu furnizări private; crearea de instrumente de evaluare a eficienței cheltuielilor (analiza cost-beneficiu, analiza cost-eficacitate, modelarea matematicǎ).
Unele din aceste instrumente au pătruns în practica guvernelor, ocupând un loc principal între criteriile de alegere a proiectelor de dimensionare a finanțărilor în corelație cu efectele așteptate. Aprecierea eficienței cheltuielilor bugetare, este de competența factorilor de decizie politicǎ și ai celor executivi, de coordonare a procesului de utilizare a fondurilor alocate.
1.2 Conținutul economic al bugetului de stat
Conținutul economic al bugetului statului decurge din însăși natura orânduirii noastre social-economice, din cerițele legilor economice care acționează în societatea noastră, precum și din necesitatea realizării prerogativelor si funcțiilor statului.
Bugetul statului și bugetele locale constituie componența centrală a sistemului financiar, care cuprinde o parte a relațiilor social-economice bănești prin mijlocirea cărora se constituie, se repartizează și se administrează fondurile bugetare, care sunt principalele fonduri bănești ale statului.
Bugetul statului este principalul plan financiar anual al statului prin care se prevede constituirea, repartizarea si utilizarea celui mai important fond banesc al statului, respectiv încasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor ce decurg din coordonarea lui cu programul dezvoltării social-culturale si economice a țării. Bugetul de stat și bugetele locale contribuie la distribuirea și redistribuirea unei importante părti din produsul național brut, la efectuarea controlului sistematic asupra activității economice, sociale, culturale, financiare etc.
Dată fiind importanța sa, bugetul de stat se dezbate și se aprobă de Parlamentul țării.
Bugetul statului este un document previzional, un instrument de politică macroeconomică, o balanță specială în care sunt prevăzute veniturile și cheltuielile probabile ale statului ce se vor realiza in anul respectiv.
În același timp, bugetul statului este o categorie economică ce exprimă ansamblul relațiilor social-economice bănești care se folosesc în procesul încasării veniturilor și al efectuării cheltuielilor, în vederea îndeplinirii funcțiilor și a prerogativelor statului. Încasarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor publice bugetare sunt posibile numai dacă bugetul de stat a fost dezbătut si adoptat de către Parlamentul țării si a devenit lege.
Sub aspect economic, bugetul de stat contribuie la realizarea obiectivelor politicii social-economice a statului din etapa dată.
Relațiile social-economice bănesti respective iau naștere între agenții economici, instituții publice și private si populație, pe de o altă parte, si stat, pe de altă parte, in procesul constituirii veniturilor si efectuării cheltuielilor bugetare. În același timp, bugetul de stat este un instrument al politicii macroeconomice, o balanță specială, în care sunt prevăzute veniturile si cheltuielile statului timp de un an.
Constituirea și gestionarea fondului bugetar antrenează o serie de fluxuri bănesti de la agenții economici si persoanele fizice, sub urmatoarele forme: impozite si taxe, venituri din exploatarea și inchirierea unor bunuri ale statului, de la instituțiile publice, împrumuturi interne și externe contractate de stat sau chiar emisiunea de monedă, folosite pentru finanțarea unor obiective sau pentru acoperirea deficitului bugetar etc. Din bugetul de stat se realizează și numeroase fluxuri bănesti în sens invers, către diverși beneficiari sub următoarele forme: finanțarea unor obiective de investiții cu caracter economic, social, cultural, administrativ, de apărare națională etc.; se alocă resurse bănești pentru funcționarea instituțiilor de învățământ de toate gradele, cultură, artă, pentru ocrotirea sănătății populației, pentru asistență socială; se fac transferuri de resurse bănești (alocații pentru copii, burse, ajutoare și alte indemizații), pentru cei lipsiți de resurse de venituri (elevi, studenți, copii orfani, persoane cu handicap, abandonați si bolnavi cronici, bătrâni, văduve, invalizi ș.a.); se alocă, temporar, unele fonduri băncilor pentru acordarea de împrumuturi agenților economici și populației.
De la bugetul de stat se acordă subvenții companiilor naționale, regiilor autonome și societaților comerciale cu capital de stat pentru finanțarea unor obiective de investiții de mare valoare sau importanță națională (în industria energetică, extractivă, transporturi, telecomunicații, industria de armament etc.), în cazurile în care unitățile respective sunt nerentabile sau au rentabilitate redusă și nu-și pot procura fondurile proprii și nici pe cele împrumutate de pe piața, ca urmare a imposibilității rambursării lor la scadență. De asemenea, de la bugetul statului se finanțează infrastructura: construcții și modernizări de drumuri si poduri, de autostrăzi, întreținerea căilor navigabile în stare de funcționare, apărarea zonelor si localitaților de inundații, modernizarea porturilor și a aeroporturilor si dotarea lor cu aparatura necesară etc.
Din bugetul statului se finanțează principalele lucrări de cercetare științifică, prospectarea geologică pentru descoperirea de noi zacăminte.
Prin intermediul cheltuielilor bugetare, statul influențează volumul și structura fondului de dezvoltare și a celui de consum, creează condiții pentru adaptarea ofertei forței de muncă în concordanța cu cererea, pentru asigurarea stării de sănatate a populației, pentru protejarea persoanelor cu deficiențe și lipsite de condiții de trai.
Bugetul statului este, în același timp, principalul plan financiar anual al statului, realizarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor decurgând din coordonarea lui cu programul dezvoltării economice și sociale a țării, el contribuie la distribuirea și la redistribuirea unei importante părți din produsul național brut, la efectuarea controlului sistematic asupra activității economice, sociale, culturale și financiare.
Natura economică și funcțiile bugetului de stat decurg și din trăsaturile orânduirii social-economice, din cerințele legilor economice care acționează, precum și din necesitatea realizării prerogativelor statului,el reflectă opțiunile de politică economico-socială ale guvernului țării.
Bugetul de stat constituie o componentă esențială a mecanismului economico-financiar al țării, el reflectă nivelul dezvoltării generale a țării, precum și a organismelor economice și juridice care funcționează în țară.
Bugetul statului exprimă relații economice bănești prin care sunt mobilizate, repartizate și utilizate principalele resurse bănesti ale statuluiuielilor decurgând din coordonarea lui cu programul dezvoltării economice și sociale a țării, el contribuie la distribuirea și la redistribuirea unei importante părți din produsul național brut, la efectuarea controlului sistematic asupra activității economice, sociale, culturale și financiare.
Natura economică și funcțiile bugetului de stat decurg și din trăsaturile orânduirii social-economice, din cerințele legilor economice care acționează, precum și din necesitatea realizării prerogativelor statului,el reflectă opțiunile de politică economico-socială ale guvernului țării.
Bugetul de stat constituie o componentă esențială a mecanismului economico-financiar al țării, el reflectă nivelul dezvoltării generale a țării, precum și a organismelor economice și juridice care funcționează în țară.
Bugetul statului exprimă relații economice bănești prin care sunt mobilizate, repartizate și utilizate principalele resurse bănesti ale statului în procesul repartiției produsului național brut.
Sub aspect juridic, bugetul statului este actul în care se înscriu veniturile și cheltuielie probabile ale statului, pe o anumită perioadă de timp, de regulă pe un an.
Tabel nr. 1
Evoluția veniturilor și a cheltuielilor bugetului statului român în anii 1990-2006
-milioane lei-
Sursa: Anuarul statistic al României, Institutul Nțtional de Statistică, București, 1996, p. 736-737; 1997, p. 638-639; 1998, p. 630-631; 200, p. 539; 2002, p. 519.
*Legea Bugetului de stat pe anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, anul XVI, nr. 1121 din 29 noiembrie 2004
**Legea Bugetului de stat pe anul 2006, publicată in Monitorul Oficial al României, Partea I, anul XVII, nr. 1151 din 19 decembrie 2005.
Bugetul statului este un act previzional, deoarece determină, cât mai aproape de realitate, cuantumul veniturilor și al cheltuielilor care se vor realiza în anul respectiv, el are un caracter obligatoriu, deoarece este aprobat în prealabil de către Parlament, ceea ce înseamnă că veniturile și cheltuielile bugetare nu pot fi executate dacă bugetul nu a fost aprobat în prealabil de către acest for legislativ suprem al țării.
Mobilizarea, repartizarea și utilizarea resurselor bugetare sunt influențate de acțiunea mecanismelor pieței libere. În condițiile tranziției la economia pe piață, bugetul statului are un important rol financiar, socio-cultural, economic etc. Sub aspect financiar, bugetul statului mobilizează și dirijează resursele financiare necesare realizării prerogativelor statului. Din punct de vedere social-cultural și economic, bugetul statului are un rol important în finanțarea politicii social-culturale și economice a guvernului, în fiecare etapă a dezvoltării economico-sociale.
Activitatea economică este influențată și susținută prin impozite, contribuții, taxe, alocații, subvenții etc.
Nivelul și structura veniturilor și cheltuielilor bugetului statului sunt diferite de la un an la altul și de la an la an, în funcție de gradul de dezvoltare economică a țării, de condițiile social-politice interne și de conjunctura internațională.
Veniturile și cheltuielile bugetare trebuie examinate nu numai ca sume (cifre) ale bugetului, ci și ca instrumente financiare pe care statul le folosește pentru stimularea dezvoltării sau limitarea unor activități, a producției și a consumului unor produse, influențarea categoriilor sociale în vederea realizării diferitelor acțiunii. Rezultă că veniturile și cheltuielile bugetare sunt concepute și folosite ca instrumente de politică economico-socială și financiară.
Majoritatea statelor cu economie de piată elaborează și execută bugete ale economiei naționale cu o sferă de cuprindere mult mai largă. În epoca actuală, bugetul statului nu mai este conceput numai ca un document financiar care cuprinde veniturile și cheltuielile statului, aprobat anual de Parlament, ci este conceput ca o situație financiară cu o semnificație mult mai largă, în care se reflectă intreaga viață social-economică a țării.
1.3 Funcțiile bugetului statului
Ca urmare a dezvoltării economiei naționale, a creșterii produsului național brut, a sporirii productivității muncii, reducerii costurilor de producție și datorită imbunătațirii calității produselor, veniturile bugetului statului au crescut an de an.
Încasând veniturile și efectuând cheltuielile statului, prin intermediul bugetului statului se mobilizează, se repartizează și se utilizează o parte însemnată din produsul național brut. Prin aceasta, bugetul statului își masifestă esența sa îndeplinind două funcții: a) funcția de mobilizare, repartizare și utilizare (de repartiție) a resurselor bănești și b) funcția de control.
Bugetul statului este principalul instrument cu ajutorul căruia statul participă la distribuirea primară a unei părti din produsul național brut, deoarece bugetul statului este alimentat cu venituri ( impozitul pe profit, impozitul pe dividende, taxe etc.) de la agenții economici cu capital de stat și apoi aceste resurse financiare sunt folosite pentru finanțarea dezvoltării economiei naționale, a acțiunilor social-culturale etc.
În același timp, bugetul statului participă într-o măsură mult mai mare la redistribuirea unei părți din produsul național brut când se încasează impozitul pe profit de la agenții economici cu capital privat, de la cooperative, impozite și taxe de la populație etc. Aceste resurse financiare se folosesc pentru acțiuni social culturale, întreținerea organelor statului,apărare națională etc.
În condițiile economiei de piață, ale privatizării, cea mai mare parte a veniturilor bugetului statului se realizează în procesul redistribuirii produsului național brut.
Într-o anumită masură, bugetul statului participă la redistribuirea unei părți din produsul național brut pe plan internațional. Este vorba de încasarea diferențelor favorabile dintre operațiunile de import-export, de acoperirea de la bugetul statului a diferențelor nefavorabile rezultate din aceste operațiuni, primiri și acordări de împrumuturi externe, de ajutoare, cotizații etc.
Funcția de control a bugetului de stat se exercită concomitent cu încasarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor bugetare. Controlul se exercită practic asupra creării, repartizării, circulației și utilizării produsului național brut și chiar asupra avuției naționale. Formele principale ale controlului sunt: preventiv, operativ-curent și posterior.
1.4 Organizarea sistemului bugetar
Organizarea sistemului bugetar cuprinde modalitațile de determinare și de delimitare a verigilor sistemului bugetar și de reglementare a raporturilor dintre ele. De asemenea, organizarea sistemului bugetar cuprinde ansamblul de măsuri privind repartizarea cheltuielior și veniturilor între bugete, echilibrarea bugetară, procedura de elaborare, dezbatere, adoptare, executare și încheiere a bugetelor, modalitățile de concentrare a veniturilor și cheltuielilor bugetare dintr-un buget în altul.
Organizarea sistemului bugetar corespunde sistemului organelor puterii și administrației de stat.
Perfecționarea sistemului organelor puterii de stat si administrative, a împărțirii administrativ-teritoriale a țării s-au reflectat în organizarea sistemului bugetar.
Pentru că organele puterii și administrației de stat centrale locale să-și poată îndeplini prerogativele au nevoie de resurse financiare care sunt prevăzute în câte un buget propriu.
Organizarea de stat și administrativ-teritorială a țării a reclamat crearea mai multor categorii de bugete care constituie, în totalitatea lor sistemul bugetar unitar al țării.
Sistemul bugetar al țării noastre este format din două verigi, și anume:
-bugetul de stat care concentrează circa 80% din resursele financiare ale țării;
-bugetele organelor locale ale puterii de stat.
Bugetul de stat este componenta principalăa sistemului nostru bugetar, având rol conducător față de celelalte bugete. Concentrarea celei mai mari părți a resurselor financiare în acest buget este necesară pentru asigurarea finanțării principalelor acțiuni social-culturale, economice, de apărare națională, întreținerea organelor centrale de stat. Bugetul de stat este constituit din: veniturile și cheltuielile de importanță națională, veniturile și cheltuielile unităților subordonate organelor centrale, impozite și taxe de la populație etc. Cu alte cuvinte, bugetul statului este constituit din planurile financiare ale ministerelor și instituțiilor centrale prin care se înfăptuiesc acțiunile social-culturale și economice de importanță națională, precum și din planurile de cheltuieli privind organele centrale ale administrației de stat, planurile financiare privind funcționarea instanțelor judecătorești, parchetelor și pentru apararea națională. În bugetul de stat este inclus și bugetul Senatului și bugetul Camerei Deputaților etc.
Bugetele organelor locale ale puterii de stat. Bugetele locale sunt constituite din veniturile provenite de la unitățile de interes local, unele impozite și taxe de la populație, impozite și taxe locale. Din aceste bugete se finanțează acțiunile social-culturale și acțiunile economice de importanță locală, organele locale ale puterii administrației de stat.
Dacă se analizează organizarea administrativ-teritorială a țării și, organizarea ierarhică a consiliilor locale, se constată că există urmatoarele categorii de bugete locale:
bugetele județelor și a municipiului București;
bugetele municipiilor, orașelor și comunelor.
Bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat împreună cu bugetele fondurilor speciale, cu bugetul Trezoreriei Statului și cu bugetele instituțiilor publice autonome formeazăbugetul public național.
Bugetul public național este principalul instrument financiar al statului – balanța financiară la nivel macroeconomic –care servește la dimensionarea resurselor financiare ale statului, la stabilirea destinațiilor acestora și la fundamentarea echilibrului financiar, pe o anumită perioadă de timp, de regulă pe un an.
Capitolul 2. Cheltuielile bugetare ale României
2.1Sistemul și rolul cheltuielilor publice
Cheltuielile publice sunt modalități de repartizare și utilizare a resurselor bugetare în vederea satisfacerii cerințelor generale ale societății.
Cuantumul cheltuielilor publice diferă de la o țară la alta și de la o perioadă la alta. Structura cheltuielilor publice este mult influențată de structura de clasă a societății.
Cheltuielile publice sunt instrumente financiare importante ale trecerii la economia de piață, ale dezvoltării economiei naționale, de înfăptuire a acțiunilor social-culturale, de apărare naționala și a ordinii de drept, de realizare a politicii de colaborare cu toate țările, de promovare a politicii de pace și colaborare internațională.
În orice stat, o parte a produsului național brut este preluată la dispoziția statului pentru acoperirea cheltuielilor determinate de îndeplinirea funcțiilor statului.
Cheltuielile efectuate de la bugetul statului au crescut continuu, după cum se constată în tabelul nr. 2.
Sistemul cheltuielilor publice cuprinde totalitatea cheltuielilor ce se efectuează de la bugetul statului, din bugetele locale, din fondurile speciale, din fonduriile proprii ale agenților economici cu capital de stat, instituțiilor publice pentru acțiunile social-culturale, dezvoltarea economico-socială, organele statului, apărarea naționala, ordinea publică, înfăptuirea suveranității și independenței naționale, privite în unitatea și interdependența lor.
Tabelul nr. 2
Evoluția cheltuielilor de la bugetul statului în anii 1990-2006
-milioane lei-
*Legea bugetului de stat pe anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, anul XVI, nr. 1121, din 29 noiembrie 2004.
**Legea bugetului de stat pe anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, anul XVII, nr. 1151 din 19 decembrie 2005.
Datele relative au fost calculate de autor.
În cadrul sistemului cheltuielilor publice, cheltuielile bugetare dețin un loc important; ele cuprind destinațiile ce se dau fondurilor bugetare de către Parlament în vederea realizării opțiunilor și priorităților stabilite în procesul selecționării cerințelor social-culturale, economice, de apărare etc.
Cheltuielile efectuate de bugetul statului, din bugetele locale, din fondurile speciale, etc. de către autoritatea publică financiară pentru satifacerea cerințelor de bunuri și servicii ale colectivității constituie cheltuieli publice. Cheltuielile publice conțin relații social-economice bănești care au loc între stat, pe de o parte, și agenții economici, instituții publice și persoane fizice, pe de altă parte, în procesul repartizării și utilizării resurselor financiare ale statului, în vederea împlinirii atribuțiilor acestuia.
Cheltuielile publice nu trebuie confundate cu cheltuielile bugetare.
Cheltuielile publice cuprind cheltuielile care se efectuează atât de la bugetul statului, din bugetele locale, cât și din fondurile speciale, fondurile proprii ale companiilor naționale, ale regiilor autonome și societăților comerciale cu capital de stat, instituțiilor de stat etc. Cheltuielile bugetare cuprind numai cheltuielile care se finanțează de la bugetul statului și din bugetele locale, ele fiind deci o parte a cheltuielilor publice.
Cheltuielile bugetare trebuie să îndeplinească unele cerințe constituționale, și anume: să fie aprobate de Parlament; autoritățile publice autorizate să efectueze cheltuielile să fie supuse unui control riguros; bugetul statului să fie dat publicității.
Din bugetul statului se finanțează, în principal, acțiunile majore din economie care condiționează dezvoltarea social-economică a țării, cum sunt: investițiile noi de mare amploare și dezvoltările importante la companiile naționale, regiile autonome și societățile comerciale cu capital de stat existente, majoritatea cheltuielilor privind acțiunile social-culturale, cele cu organele statului, apărarea națională, ordinea publică și alte cerințe generale. Gestiunea economico-financiară și autofinanțarea reclamă că agenții economici să-și extindă activitatea pe seama rezultatelor financiare obținute și să contribuie progresiv la constituirea fondurilor statului.
Sub aspect politic cheltuielile publice pot fi: neutre și active. Cheltuielile neutre se practicau în concepția finanțelor clasice și nu permiteau intervenția statului în economie. Dar neutralitatea politică, socială și economică nu putea fi absolută și totală. Practic, cheltuielile exercită o anumită influență în domeniul economic și social pe urmatoarele căi: reducerea șomajului; creșterea veniturilor și a puterii de cumpărare a populației; dezvoltarea unor activități de producție și servicii etc. Cheltuielile sunt considerate, în concepția actuală, active, deoarece cu ajutorul lor se intervine în activitatea social-culturală, economică, politică, administrativă etc. Având în vedere obiectivele economice, cheltuielile active cuprind: comenzi de produse, subvenții, lucrări, servicii etc.
După obiectivele social-culturale, cheltuielile active cuprind: instituții de învățămant, de ocrotire a sănătății, asistență socială, asigurari sociale, cultură, artă, instituții de culte, de protecție socială etc.
Cheltuielile active mai pot fi cu sau fără contraprestație, definitive, provizorii, globale etc. Reducerea cheltuielilor publice poate urmări realizarea unei deflații, după cum creșterea lor poate conduce la relansarea economiei naționale, fie chiar și cu admiterea deficitului bugetar.
Din punct de vedere administrativ, cheltuielile publice se clasifică după instituțiile prin care ele se efectuează, adică pe ministere, departamente, județe, municipii, orașe și comune.
Dupăsursele de finanțare, cheltuielile se clasifică astfel:
Cheltuieli publice bugetare, care se finanțează din bugetul statului, din bugetele locale și din bugetul asigurărilor sociale de stat;
Cheltuieli publice extrabugetare, care se finanțează din fondurile financiare ce se formează în afara bugetului statului pentru înterprinderi publice, mixte și private;
Cheltuieli publice finanțate din fondurile cu destinație specială, care se constituie la nivelul economiei naționale, cu anexe la bugetul de stat.
Cheltuielile bugetare pot fi examinate și sub diferite alte aspecte. Astfel, sub aspectul cuprinderii lor in bugetul statului se disting:
Cheltuieli ordinare, curente, care se prevăd în bugetul statului în mod periodic, cu regularitate, în fiecare an, fiind legate de întreținerea instituțiilor publice, de înfăptuirea acțiunilor economice, social-culturale etc., suma lor putând să difere de la un an la altul;
Cheltuieli extraordinare, care apar în mod accidental în activitatea statului, fiind destinate acoperirii necesităților neobișnuite (ivirea unui cutremur, a unei secete, a unei inundații, a unei revoluții, război).
Din punct de vedere al conținutului economic se disting:
Cheltuieli destinate realizării reproducției sociale, cu ajutorul cărora se finanțează companiile naționale, regiile autonome și societățile comerciale cu capital de stat;
Cheltuieli destinate constituirii rezervelor materiale de stat necesare lichidării și preîntâmpinării eventualelor disproporții din economie;
Cheltuieli destinate sferei nemateriale, care cuprind cheltuielile de capital efectuate pentru procurarea mijloacelor fixe folosite de instituțiile de învățământ, de ocrotire a sănătății, de cultură, de organele statului etc., cheltuielile curente pentru înfăptuirea acțiunilor social-culturale, cu organele statului, pentru apararea națională, ordinea publică si cele efectuate pentru relații externe.
Cheltuielile bugetare se pot clasifica și după destinația lor specială în următoarele categorii: investiții din sfera productivă și din cea nematerială, finanțarea activelor circulante ale companiilor naționale, regiilor autonome și societăților comerciale cu capital de stat, cheltuieli curente ale acestor agenți economici și ale instituțiilor publice, formarea rezervelor materiale de stat etc.
Cheltuielile publice se pot clasifica în funcție de momentul și de modul în care cheltuielile afectează resursele financiare ale statului in felul următor:
Cheltuieli definitive,care finalizează distribuirea și folosirea resurselor financiare și cuprind atat cheltuielile de investiții, cât și cheltuielile de funcționare;
Cheltuieli temporare, care nu sunt urmate imediat de schimburi de mărfuri, fiind evidențiate în conturi speciale de trezorerie;
Cheltuieli virtuale (posibile) pe care statul le angajează în anumite condiții (de pildă acordarea de garanții etc.)
După forma de manifestare, cheltuielile publice pot fi:
Cheltuieli fară contraprestație, care au caracter de subvenție sau finanțare definitivă, fară urmarirea unui contraserviciu din partea colectivității consumatoare de resurse publice;
Cheltuieli definitive, care nu presupun restituirea resurselor bănești alocate de stat;
Cheltuieli provizorii, care sunt urmate de rambursarea sau lichidarea obligației de furnizare de produse sau servicii statului;
Cheltuieli speciale, care vizează finanțarea unui anumit sector economic sau social;
Cheltuieli globale, care influențează prin mărimea totală a cheltuielilor echilibrul general economic.
Din puncul de vedere al atribuțiunilor statului, cheltuielile se pot clasifica astfel: acțiuni economice, acțiuni social-culturale, apărarea țării, întreținerea și funcționarea organelo statului etc. Greutatea specifică a acestor grupe de cheltuieli poate să difere de la o perioadă la alta; aceasta depinde de obiectivele dezvoltării economice și sociale-culturale care, de fapt, determină structura și ponderea cheltuielilor publice.
Nivelul și ponderea cheltuielilor publice în produsul național brut diferă de la o țară la alta și de la un an la altul.
Evoluția cheltuielilor publice este influențată de următorii factori: sociologici, istorici, politici, sociali, economici, conflictele dintre state etc.
Cheltuielile publice îndeplinesc un rol diferit de la o etapă la alta în funcție de obiectivele politicii economico-sociale ale statului în etapa respectivă.
Rolul diferitelor categorii de cheltuieli rezultă din felul și conținutul lor economic și social, din ponderea pe care acestea o ocupă în sistemul cheltuielilor, din influența pe care o exercită asupra dezvoltării economico-sociale.
Cheltuielile pentru acțiunile social-culturale sunt strâns legate de îndeplinirea prerogativelor sociale, culturale si educative ale statului. Aceste cheltuieli au un rol important în educarea cetățenilor, în pregătirea profesională, recalificarea și satisfacerea cerințelor spirituale ale membrilor societății, asigurându-le – în același timp – ocrotirea, menținerea și întărirea sănătății fizice și intelectuale, refecarea forței de muncă, prelungirea duratei vieții active și a vieții în general. Cheltuielile cu învățământul, ocrotirea sănătății, asigurările, asistența și protecția socială, cultura, arta, sportul etc. Au un rol important în realizarea consumului social.
Finanțarea dezvoltării economiei naționale constituie grupa de cheltuieli legată nemijlocit de îndeplinirea atribuților economico-organizatorice ale statului. Cu aceste cheltuieli se finanțează dezvoltarea echilibrată a economiei naționale, înfaptuindu-se sistematic reproducția socială, se finanțează cercetarea științifică, introducerea cuceririlor științei și a progresului tehnic în toate ramurile economiei naționale. Opțiunile și prioritățile în economie sunt astfel stabilite și resursele în asa mod alocate și utilizate încat să asigure amplasarea judicioasă a factorilor de producție pe teritoriul țării, fapt ce contribuie la dezvoltarea echilibrată a județelor, municipiilor, orașelor și comunelor. Cheltuielile sunt în așa fel orientate încat să se poată folosi la maximum toate condițiile economice și naturale ale fiecărui județ, municipiu, oraș și comună, în vederea realizării obiectivelor stabilite.
Cheltuielile publice contribuie la justa repartizare a produsului național brut pentru dezvoltare și consum, creând condițiile optime în vederea creșterii produsului național brut, a avuției naționale, resorbirii șomajului, realizării deflației etc. Prin majorarea cheltuielilor publice de la bugetul statului în faza de depresiune crește cererea globală și pe această bază se impulsonează producția și se trece la faza de expansiune economică.
Pentru prevenirea eventualelor dezechilibre ce ar putea surveni în economie ca urmare a influenței unor factori neprevăzuți, o parte din cheltuielile statului sunt alocate pentru constituirea diferitelor rezerve materiale si bugetare.
Statul român duce pe plan extern o politică de pace, de colaborare multilaterală cu toate țările lumii, de aparare a țării împotriva oricăror eventuale agresiuni, apararea independenței și suveranității naționale.
Cheltuielile bugetare se determină și sunt efectuate în asa fel încat unele categorii din ele determină și le condiționează pe celelalte.
2.2 Metodele și principiile finanțării cheltuielilor de la bugetul statului și de la bugetele locale
Metodele de finanțare a cheltuielilor de la bugetul statului și de la bugetele locale cuprind totalitatea procedeelor și normelor folosite în punerea de resurse financiare la dispoziția companiilor naționale, regiilor publice. Ele sunt adaptate modului de organizare a agenților economici și instituțiilor publice.
Ca mod de finanțare se utilizează finanțarea pe baza bugetului în cazul unităților economice organizate pe gestiune economico-financiară și finanțarea potrivit bugetului instituțiilor publice.
Metoda bugetului este folosită în cazul finanțării agenților economici cu capital de stat care sunt înzestrați cu capital fix și circulant necesar și care, ulterior, din încasările realizate își compensează integral cheltuielile, constituindu-și o serie de fonduri proprii, iar o altă parte se prelevă la bugetul statului. Dacă la un moment dat, resursele financiare proprii ale agenților economicinu sunt suficiente pentru finanțarea cerințelor lor economico-sociale, diferența se creditează de către bancă; ceea ce eventual nu se poate acoperi pe această cale se finanțează de la bugetul statului. Bugetul companiilor naționale, al regiilor autonome și societăților comerciale cu capital de stat nu se include integral în bugetul statului, ci numai cu partea care se referă la corelațiile cu bugetul statului (vărsăminte și alocații de la acest buget).
Finanțarea instituțiilor publice a fost astfel organizată încât, de regulă, ele au prelevat anterior la bugetul statului toate veniturile pe care eventual le realizau și primeau de la buget, toate resursele bănești necesare efectuării cheltuielilor potrivit cerințelor „bugetului brut”. În condițiile actuale, veniturile realizate de instituțiile publice rămân la dispoziția lor pentru autofinanțare, urmând să primească de la bugetul statului sau de la bugetul local numai diferența pană la nivelul total al cheltuielilor, potrivit cerințelor „bugetului net”. Finanțarea instituțiilor publice pe baza „bugetului net” le stimulează și le obligă să încaseze veniturile prevăzute, le stabilește o răspundere mai riguroasă în efectuarea cheltuielilor și simplifică relațiile bugetare.
Finanțarea pe baza ambelor metode se desfășoară în concordanță cu obiectivele economico-sociale și prerogativele statului, cu respectarea simultană a urmatoarelor principii:
cheltuielile pot fi înscrise și finanțate de la bugetul statului sau din bugetele locale numai dacă sunt autorizate în mod expres printr-un act normativ; nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetul statului sau într-un buget local și nici efectuată din acestea daca nu există baza legală pentru asemenea cheltuieli. Sumele aprobate prin bugetul statului și bugetele locale, în limitele cărora se pot efectua cheltuieli, reprezintă credite bugetare, care nu pot fi depășite;
de regulă, finanțarea se face de la un singur buget (bugetul de stat sau local), în funcție de importanța și subordonarea înterprinderii sau instituției publice;
asigurarea dezvoltării echilibrate a ramurilor economice și a tuturor județelor, municipiilor, orașelor și comunelor țării;
determinarea cuantumului cheltuielilor bănești ale agenților economici cu capital de stat și ale instituțiilor publice în funcție de necesitățile lor reale și specifice;
finanțarea de la bugetul statului și de la bugetele locale este nerambursabilă, adică sumele puse la dispozitia unităților publice nu se restituie bugetului. Finanțarea nerambursabilă de la bugetul statului și de la bugetele locale se face, în principal, pentru unitățile proprietate publică, dar există și cazuri când se finanțează unele acțiuni de dezvoltare a întregii țări, indiferent de forma de proprietate;
de la bugetul statului și de la bugetele locale se finanțează numai cheltuielile care nu pot fi acoperite cu mijloace proprii ale agenților economici cu capital de stat și din credite bancare, iar mijloacele bugetare se eliberează acestora numai după folosirea mai întâi a resurselor lor proprii de care dispun, realizandu-se”împletirea resurselor proprii cu finanțarea bugetară”;
mijloacele bugetare se alocă pentru destinații precis stabilite și ele nu pot fi folosite în alte scopuri. Mijloacele bugetare sunt puse la dispoziția agenților economici cu capital de stat și a instituțiilor publice pentru scopuri dinainte stabilite și pot fi utilizate numai în conforimtate cu destinațiile stabilite. Nici o cheltuială nu poate să fie efectuată dacă în bugetul aprobat nu s-au prevăzut mijloace bănești în scopul respectiv;
mijloacele bugetare trebuie folosite rațional, economicos, cu eficiență maximă, neadmițându-se nici un fel de risipă și de abuz în efectuarea cheltuielilor publice. Mijloacele bugetare nu pot fi folosite oricând și în orice condiții. Potrivit acestui principiu, unitățile beneficiare nu au voie să cheltuiască fondurile bănești care le sunt aprobate decât dacă situația din momentul respectiv impune această cheltuire;
efectuarea cheltuielilor din bugetul statului și din bugetele locale poate avea loc numai pe bază de acte justificative, legal întocmite și semnate de persoanele autorizate potrivit normelor legale și care poartă viza de control preventiv;
finanțarea bugetară se face numai pe masura justificării sumelor acordate anterior și corespunzător îndeplinirii sarcinilor, în concordanța cu evoluția necesitaților reale de fonduri bănești în perioada curentă și nu în mod automat. Deși alocațiile bugetare sunt aprobate pe destinații, pe an, pe trimestre și luni, ele nu se acordă unitaților în mod automat, ci numai ținându-se seama de proporțiile în care și-au îndeplinit și își îndeplinesc sarcinile. Resursele bugetare se eliberează de la buget numai pe masura îndeplinirii obiectivelor în perioada precedentă și în perioada curentă;
efectuarea unui control financiar preventiv și concomitent riguros, sistematic, exigent și aprofundat asupra folosirii cu eficientă maximă a resurselor proprii și a celor primite de la buget, respectarea unui regim de economii și aprecierea, cu simț de raspundere a necesității, oportunității și eficienței fiecărei cheltuieli.
2.3 Cheltuielile pentru finanțarea acțiunilor social-culturale
Cheltuielile bugetare pentru acțiunile social-culturale au evoluat dupa cum se constată din tabelul nr. 3.
În condițiile tranziției la economia de piată, cheltuielile social-culturale – investiții umane – ocupă locul principal în cadrul cheltuielilor bugetare.
Importante resurse bugetare trebuie alocate pentru dezvoltarea și perfectionarea învățământului de toate gradele, legarea stransă a acestuia de producție și de cercetare ștințiifică, pentru dezvoltarea culturii și artei, pentru îmbunătațirea ocrotirii sănătății, extinderea educației fizice și suportului, acordarea alocației de stat pentru copii, a ajutoarelor pentru soțiile militarilor in termen, înfaptuirea asistenței sociale, a asigurărilor sociale de stat, a protecției sociale etc.
Cheltuielile social-culturale au ca scop dezvoltarea aptitudinilor fizice și intelectuale ale oamenilor, asigurarea materială a cetațenilor inapți de muncă, formarea profesională și moral-spirituală a noilor generații.
Sursele de finanțare a cheltuielilor publice social-culturale pot fi: resurse financiare ale statului; resurse financiare ale instituțiilor; resurse private, interne și externe; contribuții ale populației; resurse ale diferitelor fundații, asociații etc. În majoritatea țărilor însă, bugetul statului (central sau local) constituie izvoul principal de finanțare al cheltuielilor social-culturale.
În țara noastră aceste cheltuieli sunt finanțate în cea mai mare măsura din resurse bugetare, fiind cuprinse într-o anumită proporție în bugetele locale.
Cheltuielile social-culturale se mai finanțează însă și din mijloacele proprii ale agenților economici, ale instituțiilor publice, ale unitaților și organizațiilor cooperatiste, private, precum și din contribuțiile populației.
Creșterea cheltuielilor pentru acțiunile social-culturale este determinată de însăși dezvoltarea economiei naționale. La rândul lor, cheltuielile social-culturale influențează și condiționează, în bună masură, realizarea acțiunilor economice și a celorlalte obiective ale dezvoltării țării. Pe masura creșterii produsului național brut, cresc și cheltuielile pentru acțiunile social-culturale. Dezvoltarea continuă a acțiunilor social-culturale și satisfacerea tot mai completă a cerințelor spirituale ale cetățenilor constituie un proces obiectiv.
Cheltuielile socio-culturale sunt de fapt servicii sociale care contribuie la crearea de produs național brut, având prin aceasta caracter productiv și un aport important la dezvoltarea economico-socială a țării.
Tabelul nr. 3
Evoluția cheltuielilor bugetare social-culturale în anii 1990-2006
-milioane lei-
*Legea bugetului de stat pe anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, anul XVI, nr. 1121, din 29 noiembrie 2004.
**Legea bugetului de stat pe anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, anul XVII, nr. 1151 din 19 decembrie 2005.
Înfăptuirea acțiunilor social-culturale comportă două feluri de cheltuieli, și anume: cheltuieli de capital pentru investiții (construcții, mijloace de transport, aparatură etc.) și cheltuieli curente destinate întreținerii și funcționării instituțiilor publice social-culturale (salarii, burse, hrană, medicamente, iluminat, încălzit etc.)
Cheltuielile social-culturale cuprind subgrupe de cheltuieli cu : a) învățământul, cultură și artă; b) ocrotirea sănătății; c) educație fizică și sport; d) ajutoarele soțiilor militarilor în termen și alocația de stat pentru copii; e) asistență socială de stat; f) asigurările sociale de stat; g) asigurările sociale pentru sănatate; h) indemnizația în caz de șomaj, de integrare profesională și alocația de sprijin.
Cheltuielile pentru învățământ, cultură și artă constituie subdiviziunea cea mai importantă a cheltuielilor social-culturale.
Constituția României prevede la art.23 că:
(1)Dreptul la învățătură este asigurat prin învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal și prin cel profesional, prin învățământul superior, precum și prin alte forme de instrucție și de perfecționare.
(2)Învățămânul de toate gradele se desfășoară în limba româna. În condițiile legii, învățământul se poate desfasura și într-o limbă de circulație internațională.
(3)Dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale de a învăța în limba lor maternă și dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalitațile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.
(4)Învățământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor și tinerilor proveniți din familii defavorizate și celor instituționalizați, în condițiile legi.
(5)Învățământul de toate gradele se desfășoară în unități de stat, particulare și confesionale, în condițiile legii.
(6)Autonomia universitară este garantată.
(7)Statul asigură libertatea învățământuliui religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult. În școlile de stat învățământul religios este organizat și garantat de lege.
Cheltuielile bugetare pentru învățământ, cultură și artă au evoluat după cum se constată în tabelul nr. 4.
Tabel nr. 4
Evoluția cheltuielilor bugetare pentru finanțarea învățământului în anii 1990-2006
-milioane lei-
*Legea bugetului de Stat pe anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, anul XVI, nr. 1121, din 29 noiembrie 2004.
**Legea bugetului de Stat pe anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, anul XVII, nr. 1151 din 19 decembrie 2005.
Cheltuielile pentru învățământ constituie un avans de produs național brut, deoarece resursele bugetare folosite pentru învățământ nu se consumă definitiv, ci ele se regăsesc în nivelul pregătirii profesionale a membrilor societății.
Cuantumul cheltuielilor pentru învățământ este determinat de influența simultană a mai multor factori, cum sunt: demografici, economici, sociali, politici etc. Dintre acești factori, influența cea mai puternică o exercită factorul demografic.
De la bugetul statului se finanțează: învățământul preșcolar (gradinițele și căminele pentru copii); învățământul primar (clasele I-IV); învățământul liceal și postliceal de specialitate, inclusiv liceele industriale, economice, agro-industriale și pedagogice, școlile speciale și clasele de copii; învățământul profesional și de maiștri, precum și alte forme de pregatire a forței de muncă; învățământul superior (inclusiv cel de scurtă durată – colegiile); cursurile de calificare și recalificare; învățământul postuniversitar; masteratul; doctoratul și alte forme de perfecționare ale pregătirii profesionale a personalului.
Dupa natură (felul lor), cheltuielile pentru învățământ din cadrul aceleași unitați de învățămant se pot grupa astfel:
cheltuieli de capital pentru investiții ( constituirea de unitați de învățământ, achiziționarea de terenuri pentru construcții școlare, aparatură, mobilier, mijloace de transport, reparații capitale etc.);
cheltuielile curente, adică cheltuielile specifice instituțiilor de învățământ, care cuprind; salarii și diferite indemnizații ce se acordă cadrelor didactice;
cheltuieli pentru procurarea de material didactic, de aparate, instrumente, de cărți pentru biblioteci, premii acordate elevilor și studenților la sfârșitul anului etc.;
cheltuieli administrativ-gospodărești, adică; salariile personalului de conducere și tehnic administrativ, cheltuieli pentru apă, iluminat, încălzit, telefon, rechizite de birou, diferite abonamente etc.;
cheltuieli pentru achitarea drepturilor cuvenite elevilor, studenților, doctoranzilor.;
Izvoarele de finanțare a cheltuielilor pentru învățământ din România sunt în prezent: alocațiile de la bugetul statului (în proporție de circa 85%); fondurile proprii ale agenților economici; diferite venituri ale instituțiilor de învățământ; contribuția populației; alte surse.
Cheltuielile pentru învățământ se finanțează din bugetul de stat, prin Ministerul Educației și Cercetării.
Cheltuielile pentru cultură și artă ocupă, de asemenea, un loc de seamă în cadrul cheltuielilor social-culturale.
Cultura contribuie la creșterea calității factorului uman, la creșterea și lărgirea orizontului cultural, la cultivarea idealurilor morale și estetice, precum și la ridicarea gradului de educație și civilizație.
În cadrul cheltuielilor pentru cultură, locul principal îl ocupă cheltuielile cu salariile și cheltuielile administrativ-gospodărești.
În domeniul artei, cheltuielile publice se efectuează pentru întreținerea de teatre, opere, operete, filarmonici, orchestre populare, formații muzicale cu caracter simfonic și de cameră, cinematografe, ansambluri populare de cântece și de dansuri etc.
Sursa principală de finanțare a cheltuielilor pentru cultură și artă este bugetul statului care acoperă integral sau acordă subvenții în completarea veniturilor proprii. Aceste cheltuieli se mai finanțeaza din veniturile proprii ale instituțiilor, contribuții ale populației, donații, sponsorizări, alte surse.
Cheltuielile pentru ocrotirea sănătății ocupă, de asemenea, un loc important în cadrul cheltuielilor social-culturale.
Sănătatea constituie un factor important, care asigură desfașurarea vieții și activității pentru fiecare membru al societății, ca și pentru întreaga colectivitate. Ocrotirea sănătății nu este numai o problemă de asistentă medicală, ci și o problemă cu un profund caracter social și face parte din ansamblul condițiilor social-economice de dezvoltare.
Constituția României prevede la art. 34 următoarele:
„(1) Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat.
(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.
(3) Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurari sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și al activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.”
Cheltuielile bugetare pentru ocrotirea sănătății au evoluat in țara noastră, dupa cum se constată din tabelul nr. 5.
Cresterea cheltuielilor cu ocrotirea sănătății este determinată de mai mulți factori, dintre care se menționează: diversificarea și sporirea cerințelor de asistență și tratament medico-sanitar datorită numarului populației și modificării structurii ei; creșterea costului prestațiilor medico-sanitare; intensitatea factorilor de risc; folosirea unor noi mijloace de stabilire a diagnosticului, a tratamentului, a creșterii numărului cadrelor medico-sanitare etc.
Ocrotirea sănătății publice cuprinde cheltuieli cu:
Rețeaua instituțiilor și acțiunilor curativo-profilactice de asistență medicală generală, din care fac parte: spitalele unificate și neunificate, clinicile cu staționar, dispensarele, policlinicile, unitățile ambulatorii, stațiile de salvare, stațiile de recoltare și conservare a sângelui, stațiile de aviație sanitară;
Rețeaua medicală profilactică de ocrotire și asistență medicală a mamei și copilului, care cuprinde: casele de naștere, casa copilului, creșele, dispensarele și policlinicile de copii, spitalele unificate și neunificate de copii etc.;
Instituțiile și acțiunile de luptă împotriva tuberculozei, cum sunt: dispensarele TBC, preventoriile și sanatoriile TBC, stațiile microradiografice;
Unitățile antiepidemice și dermatovenerice, și anume: stațiile sanitare și antiepidemice, stațiile de dezinfectare, de deparazitare, serviciile sanitare din porturi și de la punctele de frontieră și combaterea bolilor transmisibile.
Instituțiile de acordare a asistenței medicale din sectorul de odihnă și tratament balenar;
Diferite alte instituții și acțiuni medico-sanitare.
Tabel nr. 5
Evoluția cheltuielilor bugetare pentru ocrotirea sănătății în anii 1990-2006
-milione lei-
*Legea Bugetului de Stat pe anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, anul XVI, nr. 1121, din 29 noiembrie 2004.
**Legea Bugetului de Stat pe anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, anul XVII, nr. 1151 din 19 decembrie 2005.
Sursele posibile de finanțare a cheltuielilor cu sănătatea sunt: bugetul statului; bugetele locale; fondul special pentru sănătate; contribuții ale populației; contribuții din reclame pentru tutun și din încasările realizate din vânzarea țigărilor (2% + 2%); resurse proprii ale instituțiilor medico-sanitare; donații; sponsorizări; resurse externe etc.
Cheltuielile pentru educație fizică și sport
În societatea modernă crește rolul culturii fizice si sportului în procesul educației, în întărirea sănătății și activității națiunii noastre, la buna dezvoltare și pregatire fizică, ceea ce constituie o condiție esențială a împlinirii personalității umane și bunei integrări în viața socio-profesională.
Cheltuielile privind educația fizică și sportul se efectuează pentru construirea de stadioane, săli de sport și bazine de înot, dotarea acestora cu utilaje și echipamente sportive necesare, organizarea de manifestări sportive și întreținerea aviației sportive. Aceste cheltuieli se acoperă din încasările obținute de la diferite manifestări cultural-sportive, cu o parte din profiturile realizate la Loteria Națională Româna, din mijloacele bănești ale sindicatelor, sponsorizări, precum și din resursele unor agenți economici.
În parte,acțiunile pentru dezvoltarea educației fizice și sportului sunt finanțate de la bugetul statului, sub formă de subvenții.
Ajutorul soțiilor militarilor în termen, alocația de stat pentru copii și ajutorul social
Ajutorul pentru soțiile militatrilor în termen constituie o formă de sprijin lunar acordat de stat famililor militarilor în termen. Ajutorul se acordă soțiilor ai căror soți satisfac stagiul militar obligatoriu, care realizează venituri mai mici decât salariul minim brut pe țară, din care se scade impozitul.
Soțiile militarilor în termen beneficează, la cerere, de un ajutor lunar daca se află în una din urmatoarele situații: sunt gravide începând cu luna a IV-a de sarcină; au copii în vârstă de pâna la 7 ani; sunt încadrate în gradul I sau II de invalitate.
Ajutorul se acordă și mamei necăsătorite, în cazurile în care paternitatea copilului a fost stabilită fața de un militar în termen, prin recunoaștere sau hotarare judecătorească.
Primesc acest ajutor și soțiile militarilor cu termen redus și ale elevilor școlilor militare, dacă îndeplinesc condițiile de mai sus.
Ajutorul se acordă pe baza propunerilor facute de comisia pentru problemele sociale sau ale comisiei de pensii și asigurari sociale din unitațile economice, instituții sau comune, după caz.
Stabilirea și plata ajutorului se fac de către centrele militare județene sau ale sectoarelor municipilului București. Acordarea lui nu afectează plata ajutorului social. Fonduriile necesare plătii se suportă de la bugetul de stat.
Alocația de stat pentru copii constituie o altă formă de sprijin bănesc lunar acordat de către stat familiilor cu copii. Alocația se acordă famililor care au copii.
Reglementările juridice prevad că „persoanele care primesc alocația de stat pentru copii sunt obligate să o folosească exclusiv în scopul îngrijirii copiilor” ceea ce înseamnă că, alocația este un drept al copilului și nu a persoanei care o încasează, ca ea are o destinație specială.
Alocația de stat se acordă pentru copiii în varstă de până la 16 ani. Copiii care urmează una din formele de învățământ prevazute de lege beneficează de alocația de stat până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Constituția României prevede în art. 49 următoarele:
„Copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistența în realizarea drepturilor lor.
Statul acordă alocații de stat pentru copii și ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecție socială a copiilor și tinerilor se stabilesc prin lege.”
Beneficează de alocație și copiii cetățenilor străini și ai apatrizilor, rezidenți în România, dacă locuiesc împreună cu parinții.
Cuantumul alocației de stat pentru copii se stabilește în sumă fixă lunară pentru fiecare copil, indiferent de mărimea veniturilor părinților (tutorilor) și se indexează periodic.
Alocația se acordă pe baza cererii însoțite de actele necesare din care rezultă îndeplinirea condițiilor pentru acordarea acestui drept. Cererea se face în numele copilului de către parinți, tutori sau curatori. După împlinirea vârstei de 14 ani, cererea se poate face și de către copil, cu încuviințarea reprezentatului sau legal. Normele cu privire la plata alocației se aplică în mod corespunzător și de către organizațiile cooperatiste și obștești.
Ajutorul social este o formă de protecție socială întemeiată pe principiul solidarității umane, de care beneficează familiile, precum și persoanele singure, fără venituri sau și cu venituri mici. Prin familie se întelege soțul, soția și copiii lor minori care au domiciliul comun.
Din familie fac parte și copiii necasătoriți, care au domiciliul comun cu parinții și care urmează cursuri la zi în instituțiile de învățământ ce funcționează conform legii, până la absolvirea acestora, însă fară să depășească vârsta de 25 de ani, respectiv 26 de ani în cazul acelora care urmează studii superioare cu o durată de scolarizare mai mare de 5 ani. Din familie face parte și persoana necăsătorită care domicilează împreună cu copilul sau. Prin copil se înțelege: copiii proveniți din căsătoria soților, copiii unuia dintre soți. Copiii adoptați, precum și copiii încredințați potrivit legii, unuia sau ambilor soți. Ajutorul social de acordă familiilor cu venituri nete mici și persoanelor singure ale căror venituri nete lunare sunt insuficiente. Cuantumul ajutorului se determină ca diferența între anumite venituri stabilite de actele normative și venitul net lunar al familiei respective.
Ajutorul social se stabilește pe baza de cerere, insoțită de actele doveditoare îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege. Cererea se face de către unul dintre membrii faimilei care are capacitatea de exercitiu al drepturilor civile. În anumite cazuri cererea se poate face de curatorul sau tutorele persoanei îndreptațite. Titularul ajutorului social este persoana care a facut cererea, iar beneficiarul este familia. Cererea de acordare a ajutorului social se soluționează în termen de 30 de zile de la înregistrare. Pentru soluționarea cererii, primarul poate dispune efectuarea anchetei sociale.
Ajutorul social este scutit de impozit. Dispoziția primarului privind acordarea, neacordarea, modificarea, suspendarea, încetarea dreptului la ajutorul social, schimbarea titularului acestuia, precum si cea de recuperare a sumelor încasate necuvenit se poate ataca pe calea contenciosului administrativ.
Cheltuielile cu asistență (prevederile) socială de statcuprind de fapt măsuri de ocrotire socială, cum sunt: un sistem de pensii, indemnizații, ansamblul de acțiuni organizate și finanțate integral sau în cea mai mare proporție din fondurile statului, prin intermediul cărora statul ia măsuri pentru întreținerea, îngrijirea și ocrotirea invalizilor de război, bolnavilor cronici, accidentaților și văduvelor de război, urmașilor celor decedați în timpul îndeplinirii serviciului militar, membrilor lor de familie, eroilor martiri, răniților și urmașilor celor căzuți în Revoluția anticomunistă din decembrie 1989, a foștilor deținuți politici, magistraților înlăturați din justiție pe motive politice, a invalizilor din naștere sau din accidente în timpul copilăriei, copiilor orfani și a celor cu deficiențe psihice sau senzoriale și a persoanelor în vârstă care nu au fost încadrate în muncă și care nu au mijloace de trai, n-au susținători legali și au nevoie absolută de sprijinul societății în vederea asigurării unei vieți demne, decente și civilizate.
Prestațiile de asistență socială se stabilesc în cuantumuri fără legatura cu nivelul unui venit profesional de referință; prestațiile se acordă în sume fixe și egale pentru toți beneficiarii; prestațiile de asistență socială se finanțează din bugetul statului.
Asistența socială se realizează sub urmatoarele forme: cazare și întreținere completă; asigurare de condiții pentru desfășurarea unor activități în raport cu capacitatea persoanelor în cauză; acordarea de proteze și diferite aparate proteice; asigurarea serviciilor funerare gratuite pentru bătrânii care nu sunt pensionari și nu au susținători legali.
Fondurile necesare realizării asistenței sociale de stat sunt alocate direct de la bugetul statului sau de la bugetele locale și ele se administrează de către Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și direcțiile sale județene; Ministerul Sănătății și Ministerul Finanțelor.
Cheltuierlile cu asigurările sociale de stat cuprind plătile de pensii, indemnizații, ajutoare, tratamente baleo-climaterice, trimiterile la odihnă, compensarea unor cheltuieli cu procurarea medicamentelor suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat.
2.4 Cheltuielile pentru finanțarea dezvoltării economiei naționale
Cheltuielile efectuate din bugetul de stat pentru finanțarea dezvoltării economiei naționale au evoluat dupa cum se vede din tabelul nr. 6.
Aceste cheltuieli sunt determinate de necesitatea satisfacerii cerințelor legilor economice, de îndeplinirea prerogativelor economico-organizatorice ale statului și de înfăptuirea obiectivelor dezvoltării economice.
Prin alocarea de la bugetul statului a resurselor financiare destinate finanțării dezvoltării economiei naționale și prin folosirea lor rațională a fost construită baza tehnico-materială a țării care în prezent se lărgește, se modernizează și se perfecționează.
La dezvolatarea economiei naționale participă, într-o măsură mai mare ca în trecut și mijloacele proprii ale agenților economici cu capital de stat, mixt și privat, unitățile cooperatiste prin autofinanțare, creditul bancar și resursele populației.
Statul român alocă o bună parte a resurselor sale bănești pentru dezvoltarea economiei naționale. Resursele bugetare sunt îndreptate, în primul rând. Spre dezvoltarea ramurilor prioritare și hotărâtoare ale economiei care asigură dezvoltarea bazei de materii prime și energetice, precum și introducerea progresului tehnic, modern în economie. Concomitent se urmărește cu consecvența și dezvoltarea transporturilor și telecomunicațiilor, a industriei bunurile de consum, a gospodăriei comunale și de locuințe, a comerțului și a celorlalte ramuri ale economiei naționale.
Cheltuielile pentru dezvoltarea economiei naționale se determină pe ramuri economice, ministere, precum și pe alte județe, municipii, orașe și comune.
Sub aspectul conținutului economic, cheltuielile economice pot fi: cheltuieli de capital, adică investițiile; cheltuielile curente sau de funcționare, adică de producție, executării de lucrări sau prestării de servicii și cheltuieli de transfer, care de fapt cuprind subvențiile.
Dupa sursele de finanțare, cheltuielile se grupează astfel: cheltuieli care se acoperă prin costurile de producție; cheltuielile care se acoperă din venituri; cheltuieli pentru investiții care se finanțează din fondul de rezervă.
Tabel nr. 6
Evoluția cheltuielilor bugetului de stat cu acțiunile economice în anii 1991-2006
-milioane lei-
*Legea Bugetului de Stat pe anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, anul XVI, nr. 1121, din 29 noiembrie 2004.
**Legea Bugetului de Stat pe anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, anul XVII, nr, 1151 din 19 decembrie 2005.
Cheltuielile de producție cuprind achiziționările de materii prime, materiale, combustibili, energie, plățile de salarii și altor drepturi de personal, plata obligațiilor fiscale, amortismente, dobânzile la creditele bancare etc. Toate aceste cheltuieli sunt evidențiate în conturile de producție și se recuperează prin încasarea prețurilor de vânzare.
Agenții economici au și cheltuieli care scad din venituri, cum sunt: taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, cheltuieli pentru pregătirea profesională și practică în producție, cheltuieli pentru contracte de cercetare științifică, comisioane plătite societățile de comert exterior, cheltuieli de reclamă și publicitate, cheltuieli de protocol, acoperirea pierderilor din anii precedenți, donații făcute în scopuri umaniatare, sociale, culturale și sportive.
Cheltuielile bugetare pentru dezvoltarea economiei naționale cuprind:
Cheltuielile pentru crearea, lărgirea, reconstituirea și modernizarea mijloacelor fixe. Aceste cheltuieli cuprind de fapt cheltuielile de capital pentru investițiile ce se efectuează în economia de stat. Investițile ocupă locul principal în cadrul cheltuielilor pentru finanțarea economiei naționale, cuprinzând finanțarea construcțiilor și achizitionarea de mijloace fixe; investițiile asigură cresterea producției mijloacelor de producție și, în primul rând, a uneltelor de producție.
Concomitent, o mare atenție se acordă dezvoltării intensive, multilaterale a agriculturii, folosirii judicioase a fondului funciar, utilizării intensive a capacității de producție, valorificării superioare a fondului forestier etc.
Cheltuielile pentru investiții privesc construirea de interprinderi noi, secții de producții sau prestări, hale, dotarea lor cu utilaje și instalațiile necesare modernizării și dezvoltării lor. Investițiile se finanțează din: resurse proprii, credite bancare și alocații bugetare. Aceste resurse alimentează fondul de dezvoltare al unitații economice.
Programele economice de interes național, cum este în prezent retehnologizarea interprinderilor, se pot finanța și din fondurile speciale constituite din resursele obținute prin privatizarea patrimoniului public, din închirierea unor spații etc. Care constituie anexe la bugetul statului.
Programul de investiții asigură creșterea neîntreruptă și modernizarea producției de înaltă eficientă.
Cheltuielile pentru înzestrarea companiilor naționale, a regiilor autonome și societăților comerciale cu capital de stat și active circulante.
Unitățile economice cu capital de stat sunt înzestrate la înființarea cu active circulante al căror cuantum să asigure desfășurarea normală a procesului de producție. De asemenea, de la bugetul statului se alocă resurse bănești interprinderilor în funcțiune care își extind considerabil activitatea și fondurile proprii sunt insuficiente pentru procurarea activelor circulante necesare.
Cheltuielile pentru cercetare științifică, dezvoltarea tehnologică și promovarea progresului tehnic.
Știința românească, cu tradițiile sale progresiste remarcabile, a înregistrat o dezvoltare continuă.
Cuantumul cheltuielilor necesare unităților de cercetare științifică se determină pe baza volumului, complexității și numărului temelor de cercetare, precum și în funcție de durata de executare a lucrărilor, aceste cheltuieli se finanțează din sumele încasate de la beneficiari pe bază de contracte de cercetare, din credite bancare și alte resurse. De la bugetul statului se finanțează numai acele cercetări științifice care prezintă o importanță deosebită pentru dezvoltarea economico-socială a țării. Beneficiarii lucrărilor de cercetare științifică folosesc ca surse de finanțare fondul petru cercatare științifică, dezvoltarea tehnologică și progresul tehnic, fondurile de producție, de investiții, creditele bancare, resurse primite de la bugetul statului etc. De asemenea cercetarea științifică se mai finanțează din fondurile interprinderilor private, din fondurile proprii ale institutelor de învățământ superior, din resurse atrase de pe piața financiară, inclusiv prin finanțare externă.
Cheltuielile cu cercetarea au ponderi mari în cheltuielile publice ale unor state. Astfel, ele reprezintă 16,6 % în Anglia, 13,1 % în Germania, 15,2 % în SUA, 13,9 % în Danemarca, 4,3 % în Franța, 8,6 % în Indonezia, 3 % în Chile, 3 % în România.
Cheltuielile curente ale unităților economice cu capital de stat
Unitățile economice cu capital de stat efectuează și cheltuieli curente, cum sunt cele cu: pregătirea personalului, invenții, inovații etc. Dacă de efectuarea acestor cheltuieli beneficiază numai înterprinderile care le-au efectuat, atunci ele se includ în costul produselor sau lucrărilor acestora, însă cand de efectul acestor lucrări beneficiază mai mulți agenți economici, cheltuielile respective se finanțează de la bugetul statului.
Subvențiile se acordă de la bugetul statului, de regulă, direct pentru acoperirea pierderilor în situațiile în care prețurile formate liber pe baza raportului dintre cerere și ofertă, nu acoperă cheltuielile, care sunt mai mari ca urmare a unor cauze întemeiate. Subvențiile se acordă sub urmatoarele forme: prime de export, acoperirea diferențelor de preț la unele produse, susținerea și garantarea prețurilor produselor agricole, compensarea costurilor din silviucultură, transporturi etc.
Exportatorii unor produse beneficează de subvenții acordate de stat numite prime de export. Primele de export sunt instrumente financiare folosite pentru încurajarea exportului de mărfuri în concordanță cu interesle economiei naționale. Aceste prime se pot prezenta sub următoarele forme: prime de export în bani; restituirea parțială sau totală a impozitelor și taxelor plătite de exportatori; avantaje valutare; reducerea tarifelor la transportul pe calea ferată a mărfurilor destinate exportului etc.
Avantajele valutare constau în aceea că statul lasă la dispoziția exportatorilor o parte din valuta încasată.
Cheltuielile pentru constituirea rezervelor materiale de stat
Rezervele materiale sunt menite să asigure desfășurarea normală a procesului reproducției sociale care ar putea fi, eventual stânjenit de efectele unor fenomene neprevizibile provocate de forțele naturii, de accidente etc.; de asemenea, sunt folosite și atunci când nu sosesc la timp mărfurile din țară sau din import, precum și în cazurile depășirilor de sarcini, ivirii unor eventuale disproporții în cursul executării sarcinilor si în alte situații neprevazute. Astfel de rezerve se constituie pe seama bugetului statului și de ele poate să dispună numai Guvernul țării.
În bugetul statului se constituie și fondul de rezervă și câte un fond de rezervă bugetară în bugetele județelor și a municipiului București; aceste fonduri de rezervă se trec în fiecare an la partea de cheltuieli a bugetului, urmând să fie folosite numai în anul respectiv pentru diverse acțiuni neprevăzute care pot surveni în timpul anului.
Cheltuielile pentru apărarea națională
Cheltuielie pentru apărarea națională sunt legate de îndeplinirea funcției externe a statului.
Evoluția și locul cheltuielilor pentru apărarea națională în bugetul statului se pot constata din tabelul nr. 7.
Cheltuielile militare au caracter neproductiv, constituind un consum final de produs național brut.
Apărarea ființei și a viitorului poporului român, asigurarea activității pașnice, creatoare a cetățenilor, pastrarea neștirbită a independenței, suveranității și integrității teritoriale a patriei fac necesară întărirea capacității de apărare a țării, instruirea forțelor armate, dotarea lor corespunzătoare, luarea măsurilor pentru mobilizarea resurselor umane și economice, astfel încât să se poată respinge prompt orice agresiune armată. Statul român este nevoit să aloce o parte din mijloacele sale bugetare pentru apărarea națională.
Statul român acordă atenția cuvenită întăririi capacității de apărare a patriei, perfecționării, organizării și înzestrării cu mijloace de luptă moderne a forțelor noastre armate, efectuării de construcții și întreținerii curente a instituțiilor militare. De asemenea, se acordă o deosebită atenție funcționării în condiții optime a instituțiilor de învățământ militar, însușirii tehnice de luptă, perfecționării măiestriei militare, întăririi ordinii și disciplinei în rândurile armatei, care să facă posibilă îndeplinirea promptă și exemplară a oricarei misiuni: apărarea țării, a păcii și înfrângerea oricărui agresor.
Dreptul de a hotărî asupra problemelor care privesc apărarea României constituie un atribut suveran al statului român, teritoriul țării find inalienabil și imprevizibil.
Din punct de vedere economic, cheltuielile cu apărarea națională se clasifică astfel: a) cheltuieli cu capital, care cuprind investițiile pentru construirea și modernizarea unor unități militare, înzestrate cu armament și tehnică de luptă, aparatură necesară cercetării spațiale etc; b) cheltuieli curente, care cuprind întreținerea și funcționarea forțelor armate, cercetarea științifică și domeniul militar, întreținerea conflictelor militare, lichidarea urmărilor acestora, efectuarea de experiențe militare etc.
Cheltuielile militare se mai pot grupa în directe și indirecte.
Cheltuielile militare directe cuprind: întreținerea armatei, procurarea de armament și tehnica de luptă, achiziționarea de echipament militar, mijloace de subzistența etc. Cheltuielile directe sunt prevazute fie în bugetele ministerelor și departamentelor respective de specialitate, fie în bugetele unor ministere civile. Cheltuielile militare indirecte se efectuează pentru lichidarea urmărilor războaielor, cum sunt plațile efectuate în cintul serviciului datoriei publice, plata despagubirilor de război, acordarea de ajutoare sinistraților, plată de pensii invalizilor, orfanilor și văduvelor de razboi etc.
Cheltuielile militare au o serie de consecințe economice. Astfel, aceste cheltuieli influențează volumul și structura producției materiale, ritmul creșterii economice, utilizarea forței de muncă, nivelul de trai al populației, repartizarea produsului național brut pentru acumulare și consum, echilibru financiar, monetar și valutar.
Statul român s-a pronunțat și achiziționează cu fermitate și consecvență pentru destindere, pace, coexistență pașnică, „înghețarea” și diminuarea treptată a bugetelor militare, dezarmarea generală și, în primul rând, nucleară, luând el însuși măsuri pentru diminuarea cheltuielilor militare.
Tabel nr. 7
Cheltuielile bugetului de stat pentru apărarea națională în anii 1991-2006
-milione lei-
*Legea Bugetului de stat pe anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, anul XVI, nr. 1121, din 29 noiembrie 2004.
**Legea Bugetului de Stat pe anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, anul XVII, nr. 1151 din 19 decembrie 2005.
Cheltuieli cu organele statului
Îndeplinirea prerogativelor statului necesită cheltuieli publice pentru întreținerea și funcționarea organelor statale.
Cheltuielile efectuate din bugetul de stat pentru organele statului, ordinea publică și siguranța națională au evoluat dupa cum se poate constata din tabelul nr. 8.
Organele statului care asigură societații serviciile publice generale sunt: – organe ale puterii legislative (Președinția țării, organele puterii legislative – Parlamentul și organele locale); organele puterii executive (Guvernul, ministerele, organele administrației locale);
Ministerul Justiției, Curtea Constituțională, Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul General și organele judecătorești, notariatele publice;
Organele de ordine publică (Ministerul de Interne, poliția, jandarmeria, Serviciul Român de Informații, siguranța națională).
Dupa destinația lor, cheltuielile cu organele statului cuprind cheltuielile cu organele puterii legislative (Parlamentul), Președenția țării, organele locale, organele puterii executive centrale și locale (guvernul, ministerele, prefecturile și primăriile); cheltuielile cu organele de ordine publică, jandarmeria, siguranța statului, Serviciul Român de Informații; cheltuieli cu organele de resort ale primăriilor care se ocupă cu conducerea și înfaptuirea acțiunilor economice, social-culturale; organele justiției, procuraturii și notariatului (Ministerul Justiției, Curtea Constituțională, Inalta Curtea de Casație si Justiție, judecătoriile, tribunalele, organele parchetului și notarii publici); întreținerea relațiilor cu alte state: Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Industriei și Comerțului, Ministerul Turismului, reprezentanțele diplomatice permanente și misiunile diplomatice temporare (participarea la anumite solemnități, la negocieri) și permanente (misiunea permanentă a României la ONU, diferite alte organizații internaționale etc.)
Sub aspectul economic, cheltuielile cu serviciile publice generale constituie un consum definitiv de produs național brut și au un caracter neproductiv.
Din punctul de vedere al structurii, cheltuielile cu organele statului conțin cheltuielile de capital, care cuprind investițiile ce se efectuează pentru înzestrarea tehnică, pentru informatizare, automatizare etc. Si cheltuieli curente, care asigură întreținerea și funcționarea organelor statului, cuprinzând circa 90% din totalul cheltuielilor cu instituțiile publice; aceste cheltuieli cuprind salariile și alte drepturi de personal, procurarea de materiale, chirii, amortismente, cheltuieli administrativ-gospodărești, protocol etc.
Atribuțiile principale ale organelor statului sunt stabilite prin Constituția țării și prin acte normative. Statul instituie impozite și taxe, ia măsuri pentru respectarea legilor, identificarea contravenților și infractorilor, soluționarea litigiilor, menținerea ordinii publice, înfăptuirea gospodăriei comunale etc.
Cuantumul cheltuielilor publice pentru organele statului depinde de structura organizatorică și numerică a organelor statului, de gradul de înzestrare materială, de nivelul pregătirii personalului etc.
Cetățenii sunt chemați tot mai activ la soluționarea treburilor publice, la întreaga activitate de conducere a societății prin dezbaterea și rezolvarea principalelor probleme de politică internă și externă, precum și la viața obștească. De asemenea, crește rolul opiniei publice, în aplicarea și respectarea legilor țării și în prevenirea și combaterea încălcării normelor de conviețuire socială, se extinde și se întărește controlul din partea opiniei publice.
Conducerea statului român a subliniat necesitatea acționării, în continuare, pentru lichidarea manifestărilor de birocratism, simplificarea, dimensionarea mai justă și reducerea aparatului de stat, creșterea competenței și operativității în soluționarea problemelor, întărirea legăturilor tuturor organelor statului cu populația din țara noastră, consultarea largă a maselor, întărirea ordinii publice, a disciplinei, exigenței și raspunderii tuturor organelor centrale și locale în aplicarea legilor, hotărârilor de stat, întărirea gestiunii economice.
Tabel nr. 8
Evoluția cheltuielilor bugetului de stat pentru organele statului 1991-2006
-milioane lei-
*Legea bugetului de stat pe anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, anul XVI, nr. 1121, din noiembrie 2004.**Legea bugetului de stat pe anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, anul XVII, nr. 1151 din 19 decembrie 2005.
Capitolul 3. Execuția bugetară a aniilor 2010-2013
3.1 Execuția bugetară a anului 2010
Execuția bugetului consolidat pe anul 2010 s-a încheiat cu deficit estimat 33,5 miliarde lei, respectiv 6,5% din PIB, sub limita țintei de deficit, în sumă de 34,6 miliarde lei, respectiv 6,8% din PIB estimat pentru anul 2010.
Veniturile încasate la bugetul general consolidat, au fost în sumă de 168,6 miliarde lei, gradul de realizare a veniturilor bugetului general consolidat față de estimările anuale a fost de 100,6%.
Creșterea încasărilor față de estimările anuale s-a înregistrat în principal la impozitele pe bunuri și servicii (+0,6%), respectiv taxa pe valoare adăugată (+0,5%) și accize (+0,1%).
De asemenea, sumele primite de la Uniunea Europeană în contul plăților efectuate au înregistrat o creștere de 5,6% față de estimările anuale, printr-o mai bună absorbție a fondurilor europene, în special la autoritățile publice locale.
Evoluțiile economice ca și ajustările fiscale adoptate începând cu a doua parte a anului 2010 au determinat modificări în structura veniturilor bugetare prin creșterea ponderii încasărilor din impozite pe bunuri și servicii.
Creșterea încasărilor față de anul 2009 s-a înregistrat în principal la impozitele pe bunuri și servicii, respectiv taxa pe valoare adaugată (+14,3%) și accize (+11,1%), precum si la venituri nefiscale(+19,3%).
Discrepanțele față de anul precedent, deși au avut un trend descedent, au înregistrat valori importante la impozitul de venit (-3,2%), impozitul pe profit (-4,9%) și contribuții de asigurări sociale (-4,5%).
Sumele primite de la Uniunea Euproeană în contul plăților efectuate au înregistrat o creștere cu 18,4% față de aceeași perioadă a anului precedent, respectiv 5,4 miliarde lei față de 1.9 miliarde lei.
Încasările din impozitul pe profit s-a diminuat cu 4,9% față de 2009. În structură, s-a înregistrat o scădere a încasărilor de la băncile comerciale cu 77,4%.
Impozitul pe venit si salarii a totalizat 17.956,8 milioane lei, în scădere cu 3,2% față de anul precedent. S-au înregistrat scăderi ca urmare a diminuării numărului de salariați cu 6,7% și a câștigului salarial mediu brut, datorat aplicării prevederilor legale de reducere cu 25% a drepturilor salariale cuvenite personalului din sectorul bugetar în partea a doua a anului.
Impozitul pe venituri din dobânzi a crescut cu 12,5% față de anul anterior, creștere datorată impozitării începând cu 1 iulie 2010 a veniturilor din dobânzi pentru depozitele la vedere/conturi curente, precum și pentru depozitele clienților.
Impozitul pe veniturile obținute din jocurile de noroc, din premii în bani și/sau natură a avut o creștere de 61% față de anul precedent, datorită impozitării cu 25%, începând cu 1 iulie 2010 a jocurilor de noroc.
Încasările din taxa pe valoare adăugată au înregistrat o creștere de 14,3% față de anul 2009 datorată în principal creșterii cotei de TVA de la 19% la 24% începând cu semestrul al II-lea al anului 2010. În structură fiind influențate de creșterea încasărilor din operațiuni interne cu 9,9% și din importurile de bunuri cu 27,1% în 2010 față de 2009.
La accize încasările sunt cu 11,1% mai mari față de aceeași perioadă a anului precedent ca urmare a creșterii nivelului de taxare începând cu 1 ianuarie 2010.Creșterea încasărilor s-a datorat majorării cu 14,2% a cursului mediu leu-euro luat în calcul la plata accizelor pentru anul 2010.
Contribuțiile de asigurări sociale la nivelul bugetului general consolidat s-au diminuat cu 4,5% față de 2009, cauzele reducerii fiind scăderea numarului de salariați și diminuarea conformării voluntare, deși cotele medii de contribuții ale bugetului asigurărilor sociale de stat au crescut cu 0,27 puncte procentuale începând cu veniturile aferente lunii februarie 2010, scutirea firmelor care angajează șomeri de la plata CAS pe o perioadă de 6 luni și facilități rezultate din reglementarea șomajului tehnic, reducerea salariilor personalului bugetar în a doua jumătate a anului.
Veniturile nefiscale au crescut cu 19,3% ca urmare a măsurilor de restabilire a echilibrului bugetar cum ar fi: includerea în bugetul de stat a sumelor aferente reducerii drepturilor salariale în cadrul autorităților și instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din venituri proprii.
Sumele restituite de Comisia Europeană în contul plăților efectuate pentru proiecte cu finanțare europeană au crescut cu 184 milioane lei, față de aceeași perioadă a anului 2009.
Cheltuielile bugetului general consolidat în sumă de 202,2 miliarde lei realizându-se 100% față de program. Acestea au crescut în termeni nominali cu 4,4% față de anul precedent, reprezentând 39,4% din PIB.
Cheltuielile de personal reprezintă o scădere de un punct procentual în PIB față de anul trecut, reprezentând 21,2% din totalul cheltuielilor față de 27% cât a fost proiectat în bugetul inițial.
Cheltuielile cu bunuri si servicii au crescut cu 4,0% față de anul 2009, în principal ca urmare a majorării cheltuielilor bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pentru plata arieratelor.
Cheltuieli cu dobânzi au crescut cu 20,0% față de anul 2009 justificate de majorarea deficitelor bugetare acumulate din anii precedenți și angajării împrumuturilor pentru acoperirea acestora.
Cheltuielile aferente programelor cu finanțare UE s-au majorat cu 173,3% față de aceeași perioadă a anului precedent, reprezentând 1,4% din PIB.
Cheltuielile pentru investiții care includ cheltuielile de capital, precum și programe de dezvoltare finanțate din surse interne si externe, au fost la sfârșitul anului 2010 în sumă de 33,8 miliarde lei, respectiv 6,6% din PIB, acestea fiind la nivelul celor estimate.
3.2 Execuția bugetara a anului 2011
Conform datelor preliminare, execuția bugetului general consolidat, în perioada 1 ianuarie-31 decembrie, s-a încheiat cu un deficit de 23,90 miliarde lei, respectiv 4,1% din PIB, față de un deficit anual prevăzut de 23,95 miliarde lei.
Veniturile bugetului general consolidatîn anul 2011 au totalizat 181,9 miliarde lei, ceeea ce reprezintă 31,4% pondere din PIB și un grad de realizare față de estimările inițiale de 101,5%. Față de ultimul program însă, care a fost majorat față de estimările inițiale, gradul de realizare este de 99,6%.
Conform datelor prezentate în anexă, principalele venituri bugetare care au înregistrat o evoluție pozitivă față de estimări au fost: impozitul pe venit, (grad de realizare 101,8%),taxa pe valoare adăugată, (100,5%), impozitul pe comerțul exterior, (105,0%), contribuții de asigurări, (102,0%) și veniturile nefiscale, (103,6%).
Discrepanțe importante față de nivelul prognozat s-au înregistrat în cazul impozitului pe profit, (98.8%), accizelor, (97,1%) și sumelor primite de la Uniunea Europeană în contul plăților efectuate, (78,3%).
Încasările bugetare au fost influențate atât de evoluțiile economice cât și de deciziile de politică fiscală adoptate în a doua parte a anului 2010, respectiv, creșterea cotei standard de TVA de la 19% la 24%, modificarea cuantumului accizelor, lărgirea bazei de impozitare la impozitul pe venit și la contribuțiile de asigurări scoiale de stat.
Comparativ cu anul anterior veniturile bugetului general consolidat au avut o evoluție pozitivă, creșterea nominală înregistrată fiind de 7,9%, dar ca procent în PIB, acestea s-au diminuat de la 32,3% în 2010 la 31,4% în 2011.
Creșterea nominală a veniturilor față de anul 2010 a fost determinată în principal de încasările din impozitul pe profit (+1,9%), impozitul pe salarii și venit (+6,2%), TVA (+22,1%), accize (+10,4%), contribuții de asigurări (+10,8%). Evoluții sub nivelul încasărilor anului 2010 s-au înregistrat în principal în cazul veniturilor nefiscale (-6,3%).
Încasarea din impozitul pe venit au crescut ca urmare a majorării numărului de salarați și a câștigului salarial mediu brut dar și a efectului de bază, ca urmare a impozitării începând cu 1 iulie 2010 a veniturilor din dobânzi precum și a unificării începând cu 1 iulie 2010 a cotei de impunere a veniturilor obținute din transferul titlurilor de valoare, altele decât părțile sociale și valorile mobiliare în cazul societăților închise, la 16% indiferent de perioada de deținere a titlurilor.
Încasările din taxa pe valoarea adăugată au fost influențate de creșterea cotei de TVA de la 19% la 24% începând cu semestrul al II-lea 2010, precum și a sumelor încasate din operațiunile de stingere a datoriilor restante ale unor companii de stat. În structură, încasările din operațiuni interne au crescut cu 23,9%, cele din importurile de bunuri cu 20,9%, în timp ce restituie din TVA s-au majorat cu 28,9%, iar ca raport în total TVA s-au majorat cu 1 pp față de anul anterior.
Încasările din accize au înregistrat o creștere cu 10,4% datorată majorării nivelului accizelor la următoarele produse: motorină (3,2%), benzină fără plumb (3,3%), produse intermediare (54,6%) și țigarete (3,5%).
Încasările din contribuțiile de asigurări au crescut cu 10,8%, ca urmare a influenței rezultate din creșterea numărului de salariați și a câștigului salarial mediu brut (crește cu 6,5%) în anul 2011, introducerii de la 1 ianuarie 2011 a categoriilor speciale de salariați (aparare, ordine publică etc) pentru plata contribuțiilor sociale de stat, precum și a pensionarilor cu venituri peste 740 lei la plata contribuției de asigurări de sanătate, precum și a sumelor încasate din operațiunile de stingere a datoriilor restante ale unor companii de stat.
Sume primite de la Uniunea Europeană în contul plăților efectuate au fost în sumă de 6,1 miliarde lei, în creștere cu 12,4% față de încasările anului precedent și cu 0,1 pp ca procent în PIB.
Cheltuielile bugetului general consolidat au totalizat 205,8 miliarde lei, ceea ce reprezintă 35,6% pondere în PIB și un grad de realizare față de nivelul prevăzut de 99,6%.
Depășirile față de nivelul estimat la unele categorii de cheltuieli:bunuri și servicii (+4,2%), cheltuieli de capital (+2,1%) și transferuri (+0,4%) s-au înregistrat la nivelul administrațiilor locale unde previziunile pot fi modificate ca urmare a unor decizii ale administrațiilor locale.
Diminuări față de nivelul prognozat al cheltuielilor s-au înregistrat la cheltuielile de personal (-4,6%), cheltuielile cu dobânzile (-1,1%), cheltuielile cu subvențiile (-0,9%) și cheltuielile aferente programelor cu finanțare rambursabilă (-10,4%)
Comparativ cu anul anterior cheltuielile bugetului general consolidat au înregistrat o creștere nominală de 1,7% dar ca procent în PIB acestea s-au diminuat cu 3,1 pp, de la 38,7% în 2010 la 35,6% în 2011.
Cheltuielile de personal ale bugetului general consolidat s-au diminuat cu 10,3% față de anul precedent și cu 5,3% comparativ cu cele prevăzute în legea bugetară anuală, ca urmare a măsurilor de reducere a drepturilor salariale în sectorul bugetar, deși în anul 2011 a fost realizată recuperarea parțială a acestora, a neacordării unor sporuri personalului bugetar, a măsurilor de disponibilizare a personalului excedentar.
Cheltuielile cu bunuri si servicii au înregistrat o creștere de 7,4% față de anul precedent, cu 4,2% față de prevederi, în principal ca urmare a plații arieratelor în sănatate și a preluării la nivelul administrațiilor publice locale a finanțării activității Camerelor Agricole, începând cu luna martie 2010 și a finanțării unităților sanitare descentralizate, prin preluarea acestora, începând cu luna iulie 2010.
Cheltuielile cu dobânzile au înregistrat o creștere cu 22,1% față de anul precedent ca rezultat al majorării deficitelor bugetare acumulate din anii precedenți și angajării împrumuturilor pentru acoperirea acestora, înregistrandu-se astfel un efort suplimentar în ceea ce privește plata ratelor de capital și a dobânzilor.
Cheltuielile cu proiectele cu finanțare din fonduri externe nerambursabile s-au majorat cu 47,5% față de nivelul înregistrat în anul anterior si au reprezentat 1,9% din PIB în creștere cu 0,5 pp față de anul anterior.
Cheltuielile cu asistența sociala s-au diminuat cu 0,9% comparativ cu anul 2010 ca urmare a modificărilor legislative adoptate în domeniul asistenței sociale.
Cheltuielile pentru investiții care includ cheltuielile de capital, precum și cele aferente programelor de dezvoltare finanțate din surse interne și externe, au fost de 36,3 miliarde lei, față de 33,7 miliarde lei înregistrate pe anul precedent.
3.3 Execuția bugetară pe anul 2012
Pe ansamblu, conform datelor preliminare, execuția bugetului consolidat, în perioada 1 ianuarie-31 decembrie, s-a încheiat cu un deficit cash de 14,8 miliarde lei, respectiv 2,5% din PIB, față de un de un deficit anual prevăzut de 13,7 miliarde lei.
Procesul de consolidare fiscală a continuat în anul 2012, deficitul bugetar diminuându-se cu peste 40% față de 2011, de la 4,3% din PIB la 2,5%.
Deficitul bugetului cash
Veniturile bugetului general consolidat, în anul 2012, au totalizat 193,1 miliarde lei, reprezentând 32,9% pondere în PIB și un grad de realizare față de estimările anuale de 97,1%,
Din punct de vedere al gradului de realizare al programului anual de încasări principalele venituri bugetare au înregistrat următoarele evoluții:impozitul pe profit (98,8%), impozitul pe venit (98,5%), taxa pe valoare adăugată (97,6%), accize (98,4%), contribuțiile de asigurări(101,1%) și veniturile nefiscale (98,8%).
Evoluții mai puțin favorabile față de nivelul anual programat al veniturilor s-au înregistrat în cazul sumelor primite de la Uniunea Europeană în contul plăților efectuate, unde gradul de realizare a fost de 71,7%.
Încasările bugetare au fost influențate atât de evoluțiile economice cât și de deciziile de politică fiscală adoptate cum ar fi creșterea salariului minim, majoritatea salariilor în sectorul bugetar, modificarea cunatumului accizelor precum și de măsura blocării temporare a rambursărilor fondurilor europene ca urmare a deficiențelor constatate în anii anteriori.
Din punct de vedere al ponderii principalelor categorii de impozite în total venituri încasate, s-au înregistrat creșteri în cazul impozitelor pe profit, salarii, venit și câștiguri de capital cu 0,5 pp, dar și în cazul impozitelor și taxelor și taxe pe bunuri și servicii cu 0,9 pp și a taxelor pe utilizarea bunurilor cu 0,5 pp și în cazul sumelor primite de la UE în contul plăților efectuate și prefinanțări cu 0,7 puncte procentuale.
În paralel s-au înregistrat și diminuări în cazul contribuțiilor de asigurări cu 0,9 pp și a veniturilor nefiscale cu 0,7 pp.
Comparativ cu anul anterior veniturile bugetului general consolidat în anul 2012 au avut o evoluție pozitivă, creșterea nominală înregistrată fiind de 6,2% iar ca procent în PIB au crescut cu 0,2 pp de la 32,7% în 2011 la 32,9% în 2012.
Creșterea nominală a veniturilor față de anul 2011 a fost determinată în principal la încasările din impozitul pe profit (+5,3%), impozitul pe salarii și venit (+9,9%), TVA (+5,4%), accize (+6%), contribuții de asigurări (+2%), alte impozite și taxe pe bunuri și servicii dar și de donațiile din străinatate și sumele primite de la Uniunea Europeană în contul plăților efectuate (+22,4%).
Evoluții sub nivelul încasărilor anului 2011 s-au înregistrat în principal în cazul veniturilor din capital (-15,1%) și veniturilor nefiscale (-1,3%).
Încasările din impozitul pe venit au crescut ca urmare a majorării numărului de salariați și a câștigului salarial mediu brut, a creșterii salariului minim precum și modificării bazei de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate datorate de pensionari.
Încasările din accize au înregistrat o creștere cu 6% ca urmare a majorării nivelului accizelor la motorină, la țigarete, precum și majorării cursului de schimb.
Încasările în cazul veniturilor din alte impozite și taxe pe bunuri si servicii, în anul 2012, au înregistrat o creștere semnificativă față de încasările anului anterior datorită virării începând cu anul 2012 a contribuției trimestriale pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniu sănătății.
Încasarea din taxele pe utilizarea bunurilor, autoritatea utilizării bunurilor sau pe desfășurarea de activități au crescut față de anul anterior cu 46,4% ca urmare a încasării în anul 2012 a sumei de 921,6 milioane lei reprezentând taxe de licență pentru acordarea drepturilor de utilizare a frecvențelor radio, potrivit prevederilor H.G. nr. 605/2012.
Încasările din contribuțiile de asigurări au crescut cu 2%, ca urmare a influenței rezultate din creșterea numărului de salariați, a câștigului salarial mediu brut, precum și creșterii salariului minim.
Sume primite de la Uniunea Europeană în contul plăților efectuate au fost în sumă de 8 miliarde lei, în creștere cu 30,6% și au reprezentat 4,1% din PIB.
Cheltuielile bugetului general consolidat au totalizat, în anul 2012, 207,9 miliarde lei, ceea ce reprezintă 35,4% ca pondere în PIB și un grad de realizare față de nivelul prevăzut de 97,8%.
Din punct de vedere al gradului de realizare al programului anual principalele categorii de cheltuieli bugetare au înregistart următoarele evoluții:cheltuielile de personal (99,5%), cheltuieli cu bunuri și servicii (100,3%), cheltuielile cu dobânzile (100,2%), cheltuielile cu subvențiile (108,6%), cheltuielile cu asistența socială (99,4%), cheltuielile aferente programelor cu finanțare rambursabilă (86,5%).
Structura economică a cheltuielilor a înregistrat o creștere a ponderii cheltuielilor de personal cu 0,9 pp, a cheltuielilor cu bunuri și servicii cu 1,2 pp, dobânzi cu 0,9 pp și a cheltuielilor cu proiectele cu finanțare din fonduri externe nerambursabile cu 1,2 pp.
Diminuări ale ponderii s-au înregistrat în cazul, cheltuielilor cu subvențiile cu 0,3 pp și a cheltuielilor cu asistența socială cu 0,8 pp.
Comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior cheltuielile bugetului general consolidat au înregistrat o creștere nominală de 1% dar ca procent în PIB acestea s-au diminuat cu 1,6 pp, de la 37% în 2011 la 35,4% în 2012.
În anul 2012 s-au înregistrat diminuări ale cheltuielilor bugetare față de aceeași perioadă a anului precedent în cazul cheltuielilor cu subvențiile cu 4,4%, cheltuielilor cu asistența socială cu 1,4%, dar și în cazul celor aferente programelor cu finanțare rambursabilă cu 23,6%.
Cheltuielile de personal ale bugetului general consolidat, în anul 2012, au crescut cu 6,2% față de aceeași perioadă a anului precedent, ca urmare a reântregirii salariilor în sectorul bugetar cu 8% începând cu luna iulie precum și acordării unor drepturi salariale în urma unor hotărâri judecătorești.
În anul 2012 s-au menținut restricțiile cu privire la angajările din sistemul bugetar, precum și cele cu privire la acordarea anumitor sporuri personalului bugetar.
Cheltuielile cu bunuri și servicii au înregistrat o creștere nominală de 8,4% față de anul precedent iar ca pondere în PIB au crescut cu 0,2 pp. Creșterile au fost înregistrate în principal la administrațiile locale precum și la fondul național de sănătate ca urmare a plăților făcute pentru servicii medicale și medicamente.
Cheltuielile cu dobânzile au înregistrat o creștere cu 20,6% față de anul precedent ca rezultat al majorării deficitelor bugetare acumulate din anii precedenți și angajării împrumuturilor pentru acoperirea acestora, înregistrându-se astfel un efort suplimentar în ceea ce privește plata ratelor de capital și a dobânzilor.
Cheltuielile pentru investiții care includ cheltuielile de capital, precum și cele aferente programelor de dezvoltare finanțate din surse interne și externe, au fost în anul 2012 de 35,5 miliarde lei și au reprezentat 6% ca pondere în PIB.
Evoluția principalelor domenii finanțate din bugetul general consolidat
3.4 Execuția bugetară pe anul 2013
Conform datelor definitive, execuția bugetului general consolidat, în perioada 1 ianuarie-31 decembrie, s-a încheiat cu un deficit cash de 15,8 miliarde lei, respectiv 2,5% din PIB, față de un deficit anual prevăzut de 15,9 miliarde lei.
Deficitul bugetului consolidat în anul 2013, în bază cash, s-a situat ca procent în PIB la acelsși nivel cu cel înregistrat anul anterior
Deficitul bugetar cash
Veniturile bugetului general consolidat, în anul 2013, au totalizat 200,3 miliarde lei, reprezentând 31,9% din PIB și un grad de realizare față de estimările anuale de 97,5%.
Din punct de vedere al gradului de realizare al programului anual de încasări principalele venituri bugetare au înregistrat următoarele evoluții: impozitul pe profit (101,1%), impozitul pe venit (99,6%), taxa pe valoarea adăugată (98,1%), accize (100,8%), contribuții de asigurări (100,4%) și veniturile nefiscale (99%).
Evoluții mai puțin favorabile față de nivelul anual estimat al veniturilor s-au înregistrat în cazul sumelor primite de la Uniunea Europeana în contul plăților efectuate, unde gradul de realizare a fost de 77,8%.
Încasările bugetare au fost influențate atât de evoluțiile economice cât și de deciziile de politică fiscală adoptate, cum ar fi creșterea salariului minim, majorarea salariilor în sectorul bugetar, creșterea punctului de pensie, majorarea cotei de contribuții aferentă fondurilor de pensii administrate privat precum și modificarea cotei de contribuții aferentă fondurilor de pensii administrative privat precum și modificarea cuantumului accizelor.
Din punct de vedere al ponderii principalelor categorii de impozite în total venituri încasate, s-au înregistrat creșteri în cazul impozitelor pe profit, salarii, venit și câștiguri de capital cu 0,4 pp, a contribuțiilor de asigurări cu 0,5pp, a veniturilor din impozite și taxe pe proprietate cu 0,1 pp, a taxelor pe utilizarea bunurilor cu 0,5 puncte procentuale.
În paralel s-au înregistrat și diminuări în cazul taxei pe valoare adăugată cu 0,3 pp, a altor impozite și taxe pe bunuri și servicii cu 0,3 pp și a veniturilor nefiscale cu 0,9 pp.
Comparativ cu anul anterior veniturile bugetului general consolidat, în anul 2013, au înregistrat o creștere nominală de 3,7% iar ca procent în PIB s-au diminuat cu 1 pp de la 32,9% în 2012 la 31,9% în 2013.
Veniturile fiscale au crescut în termeni nominali cu 4,4% față de anul precedent sar s-au diminuat ca procent în PIB cu 0,5 pp de la 19,4% din PIB în 2012 la 18,9% din PIB în 2013.
Încasările din impozitul pe profit care au înregistrat o creștere de 0,7% datorată în principal încasărilor de la agenții economici care au crescut cu 3,7% în timp ce încasările de la băncile comerciale s-au redus cu 85,1%.
Reducerea încasărilor din impozitul pe profit de la băncile comerciale au fost influențate de rezultatul financiar negativ înregistrat la 31 decembrie 2012 de sistemul bancar românesc ca urmare a creșterii substanțiale a volumului de previzionare aferente riscului de credit, pe fondul deprecierii calității activelor financiare (în special în cazul expunerilor față de companiile nefinanciare), respectiv al reevaluării garanțiilor1.
Încasările din impozitul pe venit au înregistrat o creștere cu 8,5% pe fondul creșterii numărului de salariați cu 1,9%2 și al câștigului salarial mediu brut cu 5,2%3. De asemenea, influențe pozitive asupra încasărilor din impozitul pe venit au mai avut-o și modificarea punctului de pensie de la 732.8 lei la 762,1 lei4, creșterea salariului minim brut precum și reîntregirea salariilor personalului bugetar.
Încasările din TVA au înregistrat o creștere ușoară de 2,6%, în condițiile unei influențe negative a încasărilor din importurile de bunuri care s-au diminuat cu 8,6% în timp ce încasările din operatiuni interne care au crescut cu 5,5%.
Evoluția încasărilor din TVA a fost influențată de creșterea volumului cifrei de afaceri pentru comerțul cu amănuntul cu excepția autovehiculelor și motocicletelor cu 0,5%5, diminuarea impozitelor din zona extracomunitară cu 7,7%6 dar și de unele măsuri de politică fiscală precum reducerea cotei de TVA de la 24% la 9% pentru unele produse de panificație.
Încasările din accize au înregistrat o creștere cu 4,2% pe fondul majorării nivelului accizelor la motorină, la țigarete, alcool, a introducerii de accize la unele produse de luxprecum și majorării cursului de schimb luat în calcul la plata accizelor în condițiile unei influențe negative determinată de scăderea volumului cifrei de afaceri în comerțul cu amănuntul al carburanților pentru autovehicule 3,6%7.
Încasările în cazul veniturilor din alte impozite și taxe pe bunuri și servicii, în anul 2013, au înregistrat o diminuare a încasărilor cu 26,9% din cauza scăderii cu 41,3% a
încasărilor din contribuția trimestrială pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniu sănătății.
Încasările din taxele pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfășurarea de activități au crescut față de anul anterior cu 32,2% în principal ca urmare a încasării taxelor de licență pentru acordarea drepturilor de utilizare a frecvențelor radio.
Încasările din contribuțiile de asigurări au crescut cu 5,7%, pe fondul evoluției pozitive a numărului de salariați, a câștigului salarial mediu brut, precum și a salariului minim. Acestea au fost influențate negativ de obligația de restituire a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate catre pensionari8 și creșterea în anul 2013 a cotei de contribuții aferentă fondurilor de pensii administrative privat cu 0,5 puncte procentuale de la 3,5% la 4%9.
___________________________________________________________________________
1BNR-Raport asupra stabilității financiare 2013
2decembrie 2011-noiembrie 2012/decembrie 2012-noiembrie2013
3decembrie 2011-noiembrie 2012/decembrie 2012-noiembrie 2013
4Art,II, OUG nr.1/2013
5Buletin statistic lunar nr.12/2013
6Buletin statistic de comerț internațional n2.12/2013
7Buletin statistic lunar nr.12/2013
8O.U.G. nr. 17/2012 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate
9Legea nr.6/2013, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2013
Sumele primite de la Uniunea Europeană în contul plăților efectuate au fost în valoare de 9,2 miliarde lei, în creștere cu 15% și au reprezentat 1,5% din PIB.
De menționat că sumele primite de la Uniunea Europeană înregistrate în bugetul general consolidat sunt numai cele aferente proiectelor ai căror beneficiari sunt instituțiile publice, nefiind incluse și cele destinate sectorului privat iar conform normelor EUROSTAT la calculul deficitului bugetar acestea au fost ajustate, corespunzător gradului de utilizare a acestora pentru a nu influența soldul bugetului general consolidat.
Cheltuielile bugetului general consolidat au totalizat, în anul 2013, 216,2 miliarde lei, ceeea ce reprezintă 34,4% din PIB și un grad de realizare față de nivelul prevăzut de 96%.
Din punct de vedere al gradului de realizare al programului anual, principalele categorii de cheltuieli bugetare au înregistrat urmatoarele evoluții:cheltuielile de personal (100,1%), cheltuielile cu bunuri și servicii (96,7%), cheltuielile cu dobânzile (101,8%), cheltuielile cu subvențiile (99%), cheltuielile cu asistența socială (99,6%), cheltuielile aferente programelor cu finanțare rambursabilă (105,7%).
Structura economică a cheltuielilora înregistrat o creștere a ponderii cheltuielilor de personal cu 0,8 pp, a cheltuielilor cu bunuri și servicii cu 1,8 pp, și a cheltuielilor cu proiectele cu finanțare din fonduri externe nerambursabile cu 0,2pp.
Diminuări ale ponderii s-au înregistrat în cazul, cheltuielilor cu subvențiile cu 0,5 pp, cheltuielilor cu dobânzile cu 0,2pp, cheltuielilor aferente programelor cu finanțare rambursabilă cu 0,4pp și cheltuielilor cu asistența socială cu 0,6pp.
Comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior cheltuielile bugetului general consolidat au înregistrat o creștere nominală de 4% dar ca procent în PIB acestea s-au diminuat cu 1pp, de la 35,4% în 2012 la 34,4% în 2013.
Cheltuielile de personal ale bugetului general consolidat, în anul 2013, au crescut cu 13,3% față de aceeași perioadă a anului precedent, ca urmare a impactului măsurilor de reîntregire a salariilor în sectorul bugetar precum și acordării unor drepturi salariale în urma unor hotărâri judecătorești. În anul 2013 s-au menținut restricțiile cu privire la acordarea anumitor sporuri personalului bugetar.
Cheltuielile cu bunuri și servicii au înregistrat o creștere nominală de 11,9% față de anul precedent iar ca pondere în PIB au crescut cu 0,2pp. Creșterea cheltuielilor cu bunuri și servicii a fost determinată de implementarea Legii nr. 72/2013 prin care s-a transpus în legislația românească Directiva nr. 7/2011 privind combaterea întârzierilor în efectuarea plăților comerciale, precum și de plata arieratelor de către administrațiile locale și spitale.
Cheltuielile cu dobânzile au înregistrat o creștere cu 0,4% fața de anul precedent, dimindu-se cu 0,1 pp ca pondere în PIB comparativ cu anul 2012.
Cheltuielile cu asistența socială au crescut în termeni nominali cu 2% comparatic cu anul anterior dar ca pondere în PIB au scăzut cu 0,5 puncte procentuale de la 11,4% în anul 2012 la 10,9% în 2013.
Cu toate că majorarea acestor drepturi presupunea un efort bugetar crescut s-a reușit totuși ca prin măsurile de focalizare a asistenței sociale către cele mai vulnerabile categorii de persoane și prin eforturi de identificare a familiilor și persoanelor aflate în situații precare reale cheltuielile cu asistența socială să se diminueze ca raport în PIB comparativ cu anul 2012.
Cheltuielile pentru investiții, care includ cheltuielile de capital, precum și cele aferente programelor de dezvoltare finanțate din surse interne și externe, au fost în anul 2013, de 31,6 miliarde lei, respectiv 5,1% din PIB.
Evoluția principalelor domenii finanțate din bugetul general consolidat
Concluzii
În cadrul acestei lucrări intitulată “Analiza alocării pe destinații și a utilizării bugetului României” am surprins principalele aspecte teoretice legate de procesul bugetar de stat, evoluția veniturilor si a cheltuielilor statului român în anii 1990-2006 grupate pe principalele grupe de cheltuieli.
Din această lucrare putem conștientiza că existența bugetului de stat este necesară datorită acțiunii legii și a acțiunilor economice, a existenței producției de mărfuri și datorită necesității înfăptuirii sarcinilor.
Cheltuielile publice dețin și ele un rol important deoarece cuprind totalitatea cheltuielilor ce se efectuează de la bugetul statului și din alte bugete sau fonduri. În România o parte a produsului brut este preluată la dispoziția statului pentru acoperirea cheltuielilor determinate de îndeplinirea funcțiilor statului.
În urma analizei efectuate s-a ținut cont de estimarea principalilor indicatori macroeconomici în contextul evoluțiilor financiare și economice, precum și de evoluția execuției bugetare, care în anul 2010 a înregistrat pe primele 6 luni ale anului o scădere a veniturilor față de cele estimate, a fost adoptat un set de măsuri care au avut ca efect ajustări importante ale politici fiscale-bugetare.
Bugetul anului 2011 ca avut ca punct de plecare previziunile macroeconomice de la sfârșitul anului 2010, conform cărora se anticipa o creștere, în termeni reali, a PIB de 1,5 și o reducere a deficitului de la 6,4% din PIB în 2010 la 4,4% din PIB în anul 2011. Evoluțiile economice au depășit estimările inițiale, PIB înregistrând o creștere anuală de 2,5%. De asemenea au crescut veniturile fiscale cu 2,8% față de nivelul anticipat.
Proecția veniturilor și cheltuielilor bugetare a anului 2012 a fost realizată pe baza indicatorilor macroeconomici estimați la data elaborării legii bugetului de stat și pe baza reglementărilor în domeniul fiscal. Estimarea indicatorilor bugetari a avut în vedere atingerea unui nivel al deficitului bugetar inițial de 1,9% din PIB, cu posibilitatea de a fi majorat în cursul anului. Deficitul bugetare a fost diminuat cu peste 40% față de 2011.
Bugetul pe anul 2013 a avut ca punct de plecare prognoza macroeconomică de la începutul anului 2013 și s-a bazat pe datele statistice disponibile cu privire la evoluția economiei românești în anul 2012. Deficitul bugetului general consolidat realizat în anul 2013 a fost de 15,8 miliarde lei, respectiv 2,5% din PIB, încadrându-se în ținta stabilită la ultima rectificare bugetară.
BIBLIOGRAFIE
Bistriceanu D. Gh., Popescu H. Gh., „Bugetul de stat al României”, Editura Universitară, București, 2007
Bistriceanu D. Gh., Minică Boajă, „Sistemul fiscal al României”, Editura Universal Juridic, București, 2005.
Bistriceanu D. Gh, „Finanțele publice ale României”, vol I și II, Editura Universl Juridic, București, 2006.
Brezeanu P., „Fiscalitate; concepte, modele, teorii, mecanisme, politici și practici fiscale”, Editura Economică, București, 1999
Condor I., „Dreptul fiscal și financiar”, Editura RA, Monitorl Oficial, București. 1996
***www.wikipedia.ro
***www.mfinante.ro
***www.mfinante.ro/execbug.html|?pagina=bulletin
9. ***Constituția României, Editura Nicora, București, 2003
10. ***Legea nr.30 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzi Financiare, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din martie 1991.
11. ***Legea nr. 72 privind finanțele publice, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 17 iulie 1996.
12. ***Legea nr. 500/2002mprivind finanțele publice publicată în Monitorul Oficial, nr. 597/2002
13. ***Ordonanță de urgență nr. 45/2003 privind finanțele publice locale, publicată în Monitorul Oficial nr. 431 din 19 iulie 2003.
14. ***Codul fiscal, 2006
15. ***Codul de procedură fiscală. 2005.
16. ***Legea bugetului de stat pe anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XVII, nr. 1151, din 19 decembrie 2005.
17.***Anuarul Statistic al României, Institutul Național de Statistică, București, 2005.
BIBLIOGRAFIE
Bistriceanu D. Gh., Popescu H. Gh., „Bugetul de stat al României”, Editura Universitară, București, 2007
Bistriceanu D. Gh., Minică Boajă, „Sistemul fiscal al României”, Editura Universal Juridic, București, 2005.
Bistriceanu D. Gh, „Finanțele publice ale României”, vol I și II, Editura Universl Juridic, București, 2006.
Brezeanu P., „Fiscalitate; concepte, modele, teorii, mecanisme, politici și practici fiscale”, Editura Economică, București, 1999
Condor I., „Dreptul fiscal și financiar”, Editura RA, Monitorl Oficial, București. 1996
***www.wikipedia.ro
***www.mfinante.ro
***www.mfinante.ro/execbug.html|?pagina=bulletin
9. ***Constituția României, Editura Nicora, București, 2003
10. ***Legea nr.30 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzi Financiare, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din martie 1991.
11. ***Legea nr. 72 privind finanțele publice, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 17 iulie 1996.
12. ***Legea nr. 500/2002mprivind finanțele publice publicată în Monitorul Oficial, nr. 597/2002
13. ***Ordonanță de urgență nr. 45/2003 privind finanțele publice locale, publicată în Monitorul Oficial nr. 431 din 19 iulie 2003.
14. ***Codul fiscal, 2006
15. ***Codul de procedură fiscală. 2005.
16. ***Legea bugetului de stat pe anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XVII, nr. 1151, din 19 decembrie 2005.
17.***Anuarul Statistic al României, Institutul Național de Statistică, București, 2005.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Alocarii PE Destinatii Si A Utilizarii Bugetului Romaniei (ID: 135234)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.