Analiza Ajutoarelor DE Stat Acordate In Romania In Perioada 2010 2014

=== 19fde8c07263feafeac68ceb768122dded8005c7_407733_1 ===

UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA FINANȚE ȘI BĂNCI

ANALIZA AJUTOARELOR DE STAT ACORDATE ÎN ROMÂNIA

IN PERIOADA 2010-2014

Coordonator

Conf. univ. dr. Cristina BÂLDAN

Absolvent

Tudose Denisa Elena

PITEȘTI

2016

CUPRINS

Lista tabelelor

Lista figurilor

INTRODUCERE

Lucrarea de licență “Analiza ajutoarelor de stat acordate în România în perioada 2010-2014 “ prezintă evoluția pe care au avut-o ajutoarele de stat acordate în România, ca urmare a tendințelor care s-au înregistrat pe plan economic în țara noastră, care este o componentă a Uniunii Europene.

În acest context, aderarea României la Uniunea Europeană în anul 2007 a adus noi responsabilități statului român care a devenit un stat membru al acestei uniuni, obligațiile care revin României trebuind să fie respectate cu strictețe, deoarece pentru a te putea bucura de beneficii trebuie să îți îndeplinești îndatoririle ce îți revin

Ajutoarele de stat pot aduce un suflu nou economiei fiecărei țări și pot deveni un temei solid pentru progres în condițiile în care sunt folosite în mod corespunzător.

Lucrarea include două capitole, în primul dintre acestea realizându-se o fundamentare din punct de vedere teoretic iar în cel de al doilea am efectuat o analiză a ajutoarelor de stat pe care le-a acordat România, utilizând în acest scop atât surse românești , cât și surse din Uniunea Europeană, bazate pe raportările transmise de autoritățile române.

În același timp s-a urmărit și realizarea unei clasificări a acestor ajutoare în funcție de natura pe care o au acestea, deoarece domeniile care pot beneficia de ajutor de stat sunt destul de diverse, de la cercetare și inovare, la resursele umane și la producția propriu zisă.

Această analiză a vrut să scoată în evidență modul în care s-a făcut acordarea de ajutoare de stat după criza economică ce a afectat Europa acum câțiva ani.

A fost analizat și modul în care aceste ajutoare au ajutat la dezvoltarea zonelor libere existente în România și efectele benefice sau nu ale acordării ajutoarelor pentru firmele existente în aceste zone.

Ajutorul de stat este definit ca orice fel de sprijin primit, indiferent în ce formă, de la stat și care este acordat atât de instituții ale statului cât și de alte organisme care au o legătură cu statul cum ar fi de exemplu băncile .

Acest mod de sprijin se concretizează prin transferul de fonduri către o întreprindere ori prin renunțarea la anumite venituri , cum ar fi impozite și taxe datorate bugetului de stat , acest fapt oferindu-i firmei un avantaj.

Prin intermediul ajutorului de stat se pot salva sectoare care din anumite motive se află în dificultate , se poate combate creșterea șomajului și promovarea inovației.

Ajutorulde stat poate fi individual, dar poate fi sub forma unei scheme de ajutor de care pot beneficia mai multe firme.

Pentru a se putea acorda, trebuie făcută o evaluare prealabilă a ajutoruluide stat, această evaluare fiind făcută în funcție de forma sa.

Un calcul important este acela al riscului, care se bazează pe experiențele anterioare avute cu întreprinderi similare (din aceeași ramură, sector economic sau de mărime comparabilă).

Pentru ajutorul de stat individual trebuie să se precizeze valoarea sa totală, intensitatea, costurile ce se iau în calcul pentru a vedea care este ajutor de stat ce este necesar firmei în cauză.

Pentru a evalua schemele de ajutor se ia în calcul scopul pe care îl au acestea, punctul de pornire fiind tipul de ajutor: pentru cercetare dezvoltare, pentru întreprinderile mici și mijlocii, pentru dezvoltare regională, pentru protecția mediului.

Sumele pentru aceste ajutoare sunt defalcate pe o perioadă mai îndelungată, de câțiva ani.

Esențial este să se poată păstra un echilibru între necesitatea de a ajuta anumite firme și protejarea economiei de piață și a concurenței.

Nu putem avea o economie de piață fără concurență. Iată de ce, în Constituția României se precizează:˝ Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență˝.

Concurența este un lucru pozitiv și pentru consumatori și pentru ofertanți, deoarece primilor li se dă posibilitatea să aleagă dintr-o gamă de produse conform cu preferințele și posibilitățile lor financiare, iar producătorii au interesul de a produce mai mult și cu o eficiență sporită.

Datorită mediului creat de concurență resursele sunt alocate în mod natural firmelor care au activitatea cea mai eficientă. Deci, mulțumită concurenței are loc selecția firmelor în mod firesc.. De-a lungul vremii a fost nevoie ca statul să își manifeste prezența prin stabilirea unor reguli privind concurența, care au fost binevenite atât pentru ofertanți cât și pentru consumatori.

În România Legea Concurenței s-a adoptat în anul 1996, pentru a se armoniza legislația românească cu cea europeană în acest domeniu.

Politica concurenței cuprinde setul de instrumente ce contribuie la crearea, protecția și dezvoltarea mecanismelor caracteristice pieței libere,care este extraordinar de importantă pentru funcționarea în bune condiții a unor companii a căror eficiență este apreciată atât pe plan national cât și pe cel internațional.

Politicile care se stabilesc în domeniul concurenței sunt create pentru a se încerca prevenirea practicilor anticoncurențiale, precum și modificările ce se produc în structuraindustrială, care ușurează aceste practici.

Existența concurenței pe piață nu este importantă numai pentru România ci si pentru Uniunea Europeană.

De aceea ajutoarele de stat trebuie să îndeplinească patru condiții prima fiind legată de faptul că sunt utilizate resursele statului, ceea ce implică controlul și monitorizarea de către Comisia Europeană, care are un rol crucial în acest proces.

O altă condiție presupune faptul că firmelor ce beneficiază de ajutor li se oferă un avantaj, pe care trebuie să îl fructifice.

Măsurile este necesar să fie selective, adică să se aplice doar în cazul anumitor firme, din anumite sectoare economice.

Nu în ultimul rând aceste ajutoare nu trebuie să producă impact major asupra concurenței la nivel transfrontalier , datorită faptului că unele firme vor avea condiții mai bune de dezvoltare.

Pentru a menține competiția între firme la un nivel acceptabil, ajutoarele de stat trebuie controlate și monitorizate cu atenție atât de autoritățile naționale care au un rol din ce în ce mai important în această privință, cât și de Comisia Eurropeană ce veghează ca toate regulamentele care au fost stabilite în decursul timpului să fie respectate.

Atunci când se constată acordarea unor ajutoare fără temei, sumele aferente acestora trebuie recuperate neapărat de la beneficiari, aceasta fiind o atribuție esențială a instituțiilor care controlează și monitorizează ajutoarele de stat.

Prin urmare, acest instrument al ajutoarelor de stat trebuie utilizat astfel încât să fie respectat obiectivul principal al acordării și anume dezvoltarea economică și socială pe teritoriul Uniunii Europene.

Capitolul 1

CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND POLITICA ÎN DOMENIUL AJUTOARELOR DE STAT

1.1. Definirea și formele ajutorului de stat

Scopul oricărei afaceri este obținerea unui profit ca rezultat al activității unei organizații, iar în acest sens, trebuie să se realizeze investiții pentru ca organizația să prospere.

Investițiile pe care le pot face întreprinzătorii sunt limitate la sectoarele ce se dovedesc a fi mai productive, iar nivelul pe care îl pot atinge aceste investiții este limitat de resursele financiare pe care fiecare le are la dispoziție și de necesitatea de a micșora costurile, pentru a putea menține competitivitatea prețurilor, în condițiile în care economia de piață este concurențială.11

Nu putem avea o economie de piață fără concurență și iată de ce, în Constituția României se precizează:˝ Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență˝.

Concurența este un lucru pozitiv și pentru consumatori și pentru ofertanți, deoarece primilor li se dă posibilitatea să aleagă dintr-o gamă de produse conform cu preferințele și posibilitățile lor financiare, iar producătorii au interesul de a produce mai mult și cu o eficiență sporită.

Datorită mediului creat de concurență resursele sunt alocate în mod natural firmelor care au activitatea cea mai eficientă. Deci, mulțumită concurenței, are loc selecția firmelor în mod firesc. De-a lungul vremii a fost nevoie ca statul să își manifeste prezența prin stabilirea unor reguli privind concurența, care au fost binevenite atât pentru ofertanți cât și pentru consumatori.

În România Legea Concurenței s-a adoptat în anul 1996, pentru a se armoniza legislația românească cu cea europeană în acest domeniu.

Politica concurenței cuprinde setul de instrumente ce contribuie la crearea, protecția și dezvoltarea mecanismelor caracteristice pieței libere,care este extraordinar de importantă pentru funcționarea în bune condiții a unor companii a căror eficiență este apreciată atât pe plan national cât și pe cel internațional.

Politicile care se stabilesc în domeniul concurenței sunt create pentru a se încerca prevenirea practicilor anticoncurențiale, precum și modificările ce se produc în structura

industrială, care ușurează aceste practici.

Aceste politici au ca idee fundamentală aceea că existența piețelor concurențiale reprezintă modalitatea cea mai bună de a facilita accesul firmelor la unele informații esențiale pentru activitatea lor pentru a lua cele mai corecte decizii din punct de vedere economic.

Există zone ale pieții în care concurența nu se manifestă din cauză că investitorii se feresc să investească în zone care nu le vor aduce un profit sigur, din cauza riscurilor foarte mari pe care le are respectiva investiție.

Eșecurile de piață sunt zonele în care nu se manifestă concurența sau aceasta nu conduce la realizarea interesului public.

Aceste eșecuri de piață nu pot fi rezolvate de către investitori ce nu au interes să investească pentru a le soluționa , de aceea acest rol revine statului, care trebuie să se implice în aceste situații.

Există două căi prin care acest lucru poate fi realizat:2

1. Reglementarea legală a unor sectoare/domenii/activități unde există eșecuri de piață.

2. Compensarea din punct de vedere financiar a unor eșecuri de piață.

Reglementarea legală presupune stabilirea unor norme care trebuie respectate de toate părțile implicate , iar întreprinzătorii trebuie să contribuie la realizarea interesului public.

Există deci situații în care este necesar ajutorul de stat acordat unor sectoare, regiuni, firme.

Ajutorul de stat poate fi destul de dificil de definit, deoarece există numeroase documente, elaborate atât pe plan național cât și pe plan european, care se ocupă de această problemă, de aceea alegerea celei mai elocvente definiții se poate dovedi o misiune grea.

Legea nr. 143 din 27 iulie 1999 privind ajutorul de stat, menționează la art.2 că” ajutorul de stat înseamnă orice sprijin, indiferent de formă, din surse de stat, acordat de autorități publice sau de alte organisme care le administrează în numele statului” și se concretizează „ fie printr-un transfer de fonduri publice către un agent economic, fie la renunțarea la unele venituri viitoare, certe sau posibile și care asigură unui agent economic un beneficiu de natură economică sau financiară, pe care nu l-ar fi obținut în absența acestor măsuri”3

Beneficiile ce se constituie într-un rezultat al acestor măsuri se vor considera ajutor de stat în situația în care vor fi obținute avantaje speciale doar anumitor agenți economici, ori anumitor bunuri, servicii sau regiuni din țară.

În domeniul ajutorului de stat există termeni care este necesar a fi definiți, pentru că sunt utilizați frecvent și de aceea este nevoie a fi explicați.4

Furnizorul de ajutor de stat este o autoritate publică, ce poate fi centrală sau locală ori o altă entitate care are competența de a furniza ajutor de stat, aceasta putând face referire și la o întreprindere publică.

Beneficiarul ajutorului de stat este o persoană fizică autorizată, un grup de persoane, o persoană juridică, sau orice fel de organizație care desfășoară o activitate în domeniul economic și care primește ajutor de stat.

Intensitatea ajutorului de stat este reprezentată de valoarea actualizată a ajutorului, care este exprimată într-un procentaj din valoarea actualizată a costurilor investiției.

Cumulul ajutoarelor de stat este reprezentat de totalitatea ajutoarelor de minimis ce se acordă unui agent economic ori toate ajutoarele de stat date unui agent economic în cadrul aceluiași proiect ori cheltuieli eligibile.

Întreprinderea în dificultate este acea firmă ce nu este aptă cu resursele pe care le deține, sau cu fonduri pe care le poate atrage de la acționarii ori creditorii proprii să realizeze o stopare a pierderilor care fără o acțiune de salvare din partea autorităților publice vor determina ieșirea organizației din afaceri pe termen scurt ori mediu.

Se poate acorda ajutor de stat conform unor scheme, alocări individuale sau ajutoare ad-hoc

Schema de ajutor de stat este un act normativ sau administrativ care identifică condițiile în care statul intervine pentru a sprijini unele firme, această schemă putând avea obiectivul de a ajuta un întreg sector economic sau obiectivul să fie determinarea întreprinderilor de a se stabili într-o regiune a țării.5

Este foarte important faptul că nu se consideră relevant faptul că respectivul act normativ sau administrativ se poate referi și la organizații ce nu desfășoară activități economice.

Acest act trebuie să aibă în cuprins câteva elemente esențiale:6

– baza legală unde se menționează reglementările din uniune în baza cărora se elaborează schema de ajutor de stat .

– domeniul de aplicare, unde se dau elemente ce se referă la beneficiarii potențiali ai acestei scheme, domeniile de activitate ale acestora și anumite condiții ce este necesar să fie îndeplinite.

– obiectivul schemei care trebuie să fie definit cu precizie, bazat pe unele studii de piață, analize de impact toate făcute cu scopul de a asigura ca această schemă să fie eficientă.

Obiectivele acordării ajutoarelor de stat se pot clasifica în orizontale, sectoriale și regionale.

În primul rând trebuie să se precizeze numărul maxim de beneficiari ce pot avea avantaje de pe urma schemei de ajutor de stat.

Se va avea în vedere bugetul care va fi acordat schemei, perioada în care se va realiza implementarea precum și de condițiile care sunt impuse în cadrul schemei.

-monitorizarea și raportarea( orice schemă de ajutor de stat are un capitol consistent în care sunt incluse regulile și obligațiile de raportare, monitorizare și recuperare a ajutoarelor de stat ce se referă la obligația ca investiția să se păstreze, la menținerea unor evidențe specifice în care se va face raportarea datelor către furnizori ori către Consiliul Concurenței.)

România este stat membru al Uniunii Europene și această situație generează respectarea reglementărilor pe care le-a stabilit Uniunea în toate domeniile de activitate, deoarece nerespectarea acestora poate conduce la sancțiuni, care vor duce la implicații majore privind politicile guvernamentale.

Dacă regulile privitoare la ajutorul de stat nu sunt respectate, consecințele pot fi destul de neplăcute : oprirea schemei de finanțare, nerealizarea obiectivelor pentru care s-a dorit a fi obținut ajutorul și recuperarea sumelor care s-au plătit, inclusiv a dobânzilor care afectează beneficiarul în mod direct.

Tratatul privind funcționarea UE menționează la la art.107 alineatul 1 că nu sunt compatibile cu piața comună ajutoarele ce sunt acordate de către statele membre ce denaturează ori sunt o amenințare la adresa concurenței, prin favorizarea unor firme ori a unor sectoare de producție, dacă se afectează schimburile comerciale realizate între statele membre.

În paragrafele 2 și 3 ale acestui articol sunt prevăzute unele derogări de la interdicția generală, în cadrul ajutoarelor existând trei categorii: cele care sunt compatibile în mod automat( de drept), cele compatibile doar în cazul în care sunt autorizate de Comisia Europeană și cele ce nu sunt compatibile niciodată și care sunt interzise prin intermediul legislației.

Politica în domeniul ajutorului de stat constă într-un echilibru existent între necesitatea de a se acorda aceste ajutoare și protejarea concurenței pe piață, iar forma prin care se acordă ajutorul ce poate consta în (concesii fiscale, garanții de stat se acordă instituțiilor de creditare, ajutoare de stat în contextul privatizărilor, livrări de bunuri ori de servicii în condiții preferențiale) sau motivele ce stau la baza acordării nu sunt relevante.

Resursele pe care le au România ori alte state ce sunt de curând membre ale Uniunii sunt oricum mai puține decât ale celorlalte state care au vechime în aceasta și de aceea de multe ori statele mai bogate completează subvențiile clasice practicate cu alte forme prin care firmele sunt sprijinite în mod indirect.

În Tratatul de la Roma se realizează un tratament mai nuanțat al acestor ajutoare, care pot doar în unele împrejurări fi „incompatibile cu piața comună”73

Ajutorul de stat se poate acorda sub mai multe forme :8

– ajutorul de stat regional și ajutorul de stat pentru întreprinderi mici și mijlocii.

– ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea firmelor ce se află în dificultate.

– ajutor de stat pentru a instrui angajații.

– ajutor de stat pentru cercetare și dezvoltare .

– ajutor de stat pentru protecția mediului .

În România s-au elaborat regulamente cu privire la acordarea ajutorului de stat în domeniile următoare:

regulament în ceea ce privește ajutorul de stat regional și ajutorul de stat pentru întreprinderile mici și mijlocii.

regulamentul cu privire la ajutorul de stat ce se acordă pentru a salva și restructura firmele în dificultate.

regulament referitor la ajutorul de stat acordat pentru instruirea salariaților.

regulament pentru ajutorul de stat ce se referă la cercetare și dezvoltare.

regulament în privința ajutorului de stat cu privire la protecția mediului.

1. Ajutorul de stat regional urmărește următoarele scopuri:

dezvoltarea durabilă a unor regiuni care sunt mai puțin competitive din punct de vedere economic ce se realizează prin încurajarea investițiilor și prin creareea unor locuri noi de muncă.

este un factor favorizant pentru extinderea, modernizarea, diversificarea activității firmelor ce acționează în aceste regiuni.

Se poate acorda ajutor de stat pentru:

investiția inițială, adică investiția în capital fix, care este în legătură cu crearea unei noi organizații, extinderea unei firme care există deja sau schimbarea procesului de producție pentru ca să se facă o diversificare a produselor sau modernizarea echipamentelor .

pentru operare, dacă sunt îndeplinite în același timp următoarele condiții:

a) ajutoarele să contribuie în mod efectiv la dezvoltarea regional

b) nivelul pe care îl au ajutoarele să fie pe măsura dezavantajelor pe care se dorește a le îndepărta
Tipul acesta de ajutor are caracteristic faptul că perioada de timp pe care este acordat este limitată și că el va fi micșorat pe măsura trecerii timpului

Ajutorul pentru întreprinderile mici și mijlocii poate fi acordat sub formele:

-ajutor pentru investiții în imobilizări corporale ș necorporale, care este acordat dacă se îndeplinesc condițiiile:

1 )intensitatea brută a ajutorului să nu fie mai mare de 15% pentru întreprinderile mici.

2) intensitatea brută a ajutorului să nu fie mai mare de 7,5% pentru întreprinderile mijlocii.

Intensitatea brută a ajutorului se definește ca fiind cuantumul ajutorului ce se exprimă ca procent din costurile eligibile specifice respectivului proiect , datele fiind cele ce ezultă înaintea aplicării impozitelor directe.

Există și intensitate netă a ajutorului ce reprezintă cuantumul ajutorului net, după impozitare, exprimat ca un procent din costurile eligibile ale proiectului.

ajutor acordat pentru servicii de consultanță, ori pentru alte servicii, dacă se regăsesc următoarele condiții :

1) pentru servicii care sunt furnizate de consultanți din exteriorul firmei ajutorul brut nu poate fi mai mare de 50% din costuri iar serviciile ce se prestează nu sunt în legătură cu activitatea obișnuită a firmei

2) pentru ca firma să poată participa la târguri sau la expoziții, ajutorul brut nu poate fi mai mare decât costurile care sunt asociate amenajării, organizării și închiderii standului de prezentare

2. Ajutorul de stat care se acordă pentru salvarea și restructurarea firmelor în dificultate va fi fundamentat pe :

unele considerente în ceea ce privește politica regională ori socială.

rolul în economie al întreprinderilor mici și mijlocii.

necesitatea de a menține o piață pe care să se manifeste concurența în situația în care dispariția unor întreprinderi va duce la crearea unui monopol.

Formele pe care le poate avea ajutorul de stat sunt :

infuzii de capital.

ștergerea unor datorii.

Imprumuturi.

garanții de stat pentru împrumuturi.

scutiri de taxe ori de contribuții datorate bugetului de stat.

Forma ajutorului de stat constând în garanții de stat pentru împrumuturi este destinat a fi un ajutor pentru salvare iar celelalte forme sunt ajutoare pentru restructurare.9

Ajutorul care este acordat pentru restructurare este acordat o singură dată, iar cel ce se acordă pentrusalvare reprezintă o măsură excepțională, deoarece nu se pot acorda unei firme ajutoare repetate ce nu ar contribui decât să amâne un deznodământ defavorabil respectivei firme

3.Ajutorul de stat acordat pentru instruirea angajaților se acordă pentru a îmbunătăți aptitudinile acestora, fiind acordat pentru instruirea ce necesită taxe pentru școlarizare.

Plafonul intensității acestui ajutor poate fi :

maxim 35% pentru a face instruire specifică în situația în care este vorba despre întreprinderi mari.

maxim 45% pentru a realiza instruirea specifică în întreprinderi mici.

maxim 60% pentru a face instruire generală în întreprinderile mari.

maxim 80% pentru a realiza instruirea generală în întreprinderi mic.

se poate ajunge până la 100% dacă ajutorul este acordat pentru sectorul de transporturi maritime .

Excepție fac următoarele forme de instruire ce nu sunt ajutoare de stat :

stimulentele fiscale ce sunt destinate oricăror firme ce fac investiții în instruirea salariaților.

instruirea ori recalificarea șomerilor.

burse de formare acordate de firme.

măsuri care se referă la anumiți lucrători, ce le oferă acestora posibilitatea să se instruiască în specializări ce nu sunt legate de firmă ori de industria în care lucrează.

4.Ajutorul de stat pentru cercetare și dezvoltare este necesar să fie un stimulent pentru ca firmele să aibă și acest gen de activități pe lângă cele curente.

Intensitatea acestui ajutor este diferit pentru mai multe situații :

în situația în care finanțarea publică a crecetării este realizată de instituții ce nu au ca obiect de activitate cercetarea sau care nu sunt instituții de învățământ superior, nu se consideră a fi ajutor de stat.

dacă cercetarea se face de agenții economici ori pentru aceștia, intensitatea ajutorului brut poate fi de până la 100%.

pentru a face cercetare aplicativă intensitatea nu poate fi mai mare de 50% din costurile eligibile ale proiectulu.

pentru a se putea realiza studiile de fezabilitate ce sunt premergătoare activităților de cercetare intensitatea nu poate fi mai mare de 75% din costurile asociate studiului.

pentru a face studii ce pregătesc activitățile de dezvoltare preconcurențială, intensitatea nu poate fi mai mare decât 50% din costurile asociate studiului.

pentru a realiza activități de cercetare precompetitivă intensitatea nu poate fi mai mare de 25% din costurile eligibile ale proiectului deoarece aceste studii pot influența concurența și pot avea efecte ce se regăsesc în tratatele pe care România le-a semnat.

5)Ajutorul de stat care se acordă pentru protecția mediului se poate justifica în două circumstanțe :

în situația unor anumite condiții ce nu permit ca agenții economici să poată face internalizarea totală a costurilor

atunci când efectul asupra firmelor poate fi de a facilita realizarea unor investiții care să conducă la micșorarea poluării făcute de instalațiile acestora

Cuantumul acestor ajutoare poate fi după cum urmează :

a)pentru investiții

– pentru a îndeplini obiectivul conform căruia IMM-urile să îndeplinească standardele de mediu, pot fi acordate ajutoare a căror intensitate maximă va fi 15% brut din costurile eligibile

– pentru ca instalațiile să fie mai performante în domenul protecției mediului decât standardele în vigoare, intensitatea va fi de maxim 30% din costurile de investiții eligibile

– pentru a realiza economisirea energiei intensitatea va fi de 40% din costurile eligibile

b)pentru operare sau pentru activitășile ce privesc o bună gestionare a deșeurilor sau o economisire a energiei

Intensitatea pe care o are acest tip de ajutor poate fi de 100% din costuri în primul an, însă se va micșora liniar până în anul al cincilea cînd va ajunge la valoarea 0.

Esențial pentru domeniul protecției mediului este să se respecte principiul potrivit căruia "poluatorul plătește ", fiindcă există forme de ajutor care sunt contrare acestui principiu și care se pot răsfrânge în mod negativ asupra concurenței.10

În afară de tipurile de ajutoare de stat enumerate mai sus, care sunt cele mai uzuale, mai pot fi acordate ajutoare pentru : 11

6) Ajutoare de stat destinate reparării daunelor provocate de anumite dezastre naturale

Aceste ajutoare sunt pentru a înlătura daunele provocate de cutremure, avalanșe, alunecări de teren, inundații, uragane, etc…le sunt compatibile cu Piața Internă în situația în care :

autoritățile publice ale statului au recunoscut evenimentul produs ca fiind un dezastru natural

se poate dovedi o legătură între eveniment și pagubele suferite de întreprinderea respectivă.

Schemele de ajutor care sunt legate de dezastru trebuie să se introducă în termen de trei ani de la producerea evenimentului, iar ajutoarele trebuie acordate în maxim patru ani de la eveniment.

Pagubele produse de eveniment trebuie evaluate de un expert care este recunoscut de autoritatea națională competentă.

Acest tip de ajutor nu trebuie să depășească 100% din costurile eligibile

7) Ajutoare pentru infrastructurile de bandă largă

În acest caz costurile eligibile sunt următoarele :

costurile de investiție pentru dezvoltarea unei infrastructuri pasive de bandă largă

costurile de investiție pentru executarea unor lucrări de geniu civil ce au legătură cu infrastructura de bandă largă

costurile de investiție pentru a dezvolta rețele în bandă largă de bază

costurile de investiție pentru a dezvolta rețelele de acces de generație următoare

Investițiile din această categorie se pot efectua în regiuni în care nu există infrastructură din această categorie și unde este puțin probabil a se dezvolta o asemenea infrastructură în condiții comerciale în termen de trei ani de la data de publicare a măsurii planificate pentru ajutor, lucru ce se verifică printr-o consultare publică deschisă.

8)Ajutoarele de stat pentru cultură și pentru conservarea patrimoniului

Acest tip de ajutor este acordat pentru obiective sau activități din domeniul cultural cum ar fi :

muzee, arhive, biblioteci, teatre, săli de concerte, alte tipuri de organizații culturale

patrimoniul material incluzând aici siturile arheologice și monumentele istorice

patrimoniul natural dacă acesta are legătură cu patrimoniul cultural

patrimoniul imaterial cuprinzând aici și obiceiurile culturale sau artizanatul

festivaluri, expoziții ori alte evenimente culturale

activități legate de scrierea, editarea, producția, publicareacreațiilor muzicale sau literare incluzând aici și traducerile

Nu se pot acorda finanțări pentru ziare și reviste indiferent dacă acestea sunt în format tipărit sau electronic

9) Ajutoarele de stat pentru infrastrcturile sportive ori pentru infrastructuri de agrement multifuncționale

Aceste ajutoare se pot acorda în următoarele condiții :

-infrastructura sportivă nu este dedicată unui utilizator unic din mediul sportiv profesionist, structura trebuind să fie utilizată de alti utilizatori profesioniști sau amatori,anual, cel puțin 20% din capacitate, în termeni de timp de utilizare.

infrastructurile de agrement multifuncționale constau în instalații de agrement ce oferă servicii culturale ori de destindere unor categorii diverse de utilizatori

10) Ajutoarele de stat pentru investiții în infrastructuri locale

Se pot acorda ajutoare pentru a construi ori a moderniza infrastructuri locale care aduc o contribuție la îmbunătățirea mediuluide afaceri și lamodernizarea și dezvoltarea bazei industriale.

Infrastrucura trebuie să fie pusă la dispoziția utilizatorilor intresați fără discriminare,iar prețlcare esteperceput pentru utilizare să fie prețul pieței.

Pentru a defini mai concret ajutorul de stat este necesar să mai lămurim câteva noțiuni ce sunt utilizate în acest domeniu:

1) Ajutor acordat de stat sau din resurse de stat

Criteriul acesta are la bază presupunerea că se face un transfer de resurse ale statutului ce se poate face nu numai de o autoritate a statului ci de orice instituție ce administrează resurse ale statului.

Faptul că se îndeplinește o singură condiție dintre cele două, referindu-ne aici la “ acordat de către stat” sau “acordat din resurse de stat”, a fost acceptat într-o anumită perioadă de vreme.

Curtea de Justiție a spus că art 107 “ajutorul acordat de stat sau din resurse ale statului” se referă la “atât ajutorul acordat de guvernul central, cât și ajutorul acordat de autoritățile de stat regionale și locale, precum și de organismele publice și private ce acționează în numele statului intră în sfera exclusiv de control a Comisiei”, deci nu este necesar să se verifice două condiții ci una singură, de transfer de resurse statale.

2) Ajutorul de stat ca transfer din fonduri europene

În anul1982,Curtea Europeană a hotărât că ajutoarelevdin resurse comunitare nu sunt considerate a fi ajutor de stat.

Concomitent cu evoluția politicii comunitare, aceste ajutoare au început a fi considerate tot resurse ale statului.

După cum se menționează în Regulamentul 1083/2006 „Comisia și Statele Membre trebuie să se asigure că asistența acordată din fondurile comunitare este armonizată cu politica ajutorului de stat. Astfel, se asigură faptul că fondurile europene nu permit Statului Membru să se îndepărteze de la principiile fundamentale ce stau la baza bunei funcționări a pieței unice și să afecteze concurența și comerțul cu celelalte State Membre într-o măsură contrară interesului comun”12

3) Ajutorul de stat ca măsură selectivă pentru beneficiari

Se înțelege prin măsură selectivă, acea măsură care este aplicată anumitor afaceri, locații, tipuri de firme ori sectoare economice.

În cazul în care un anumit tip de finanțare este disponibil pentru orice întreprindere din România, atunci această măsură este considerată a fi general și nu se aplică regulile ajutorului de stat, dar dacă se aplică doar într-o regiune sau pentru un anumit sector atunci măsura este selectivă.

Măsurile ce se aplică tuturor firmelor și care nu sunt considerate a fi selective sunt:

– măsuri fiscale ce au natură tehnică( stabilirea ratei impozitului pe profit,reguli de amortizare, prevederi ce previn dubla impunere )

– măsuri ce urmăresc reducerea taxelor care sunt legate de anumite costuri de producție (cercetare-dezvoltare,protecția mediului sau instruirea angajaților) 13

4) Beneficiul economic

Alt criteriu care ajută la stabilirea ajutoarelor de stat este acela al avantajului economic ce este creat unei întreprinderi.

Se consideră a fi ajutor de stat după articolul107 din Tratat,obținerea unui avantaj economic pe care beneficiarul nu l-ar fi realizat din alte surse.

Există două componente pe care le are ajutorul de stat:

– este favorabil pentru anumite firme, producerea unor bunuri și pentru a presta anumite servicii

– firma care beneficiază de ajutor nu oferă o contraprestație echitabilă pentru a contrabalansa favoarea care i s-a făcut

Se consideră că avantajul economic nu există în câteva situații particulare:

– compensații ce se acordă pentru a îndeplini un serviciu de interes economic general în condițiile stabilite în cazul Altmark

– principiul investitorului prudent

– achiziție public prin proceduri competitive

– avantaj care reiese din logica sistemului fiscal14

1.2. Conceptul de ajutor de stat

Acordarea unui ajutor de stat se poate face din diverse motive,având ca punct de plecare dorința de a salva sectoare din industrie care au intrat în dificultate, de a preîntâmpina șomajul ori de a contribui la dezvoltarea tehnologiilor.

Pentru aceasta se au în vedere diverse priorități de ordin social și politic, ce intervin în acordarea ajutorului de stat.

Sunt argumente atât în privința acordării cât și în cea a neacordării ajutoarelor de stat, deoarece aceste ajutoare produc efecte atât în țara ce le acordă cât și în țările care import produse ale firmelor ce sunt subvenționate de statul din care provin.

Recurgerea la aceste subvenții publice va crea probleme de coordonare între diverse guverne.15

Ajutorul de stat este considerat a fi orice sprijin , oricare ar fi forma acestuia, ce se acordă din surse de stat de către autoritățile publice ori de organizații ce le administrează în numele statului și este concretizat prin transferul unor fonduri către o întreprindere.

Atunci când spunem stat, această noțiune trebuie să fie înțeleasă în sens larg:

– autorități publice centrale

– autoritățile locale

Alte organisme implicate pot fi reprezentate de:

– instituții financiare și instituții de credit

– asociații profesionale

– societăți comerciale

Indiferent de ajutorul de stat care se acordă,acesta trebuie să fie autorizat de Consiliul Concurenței.

În România, procedurile în cazul ajutorului de stat sunt stabilite prin OUG nr.117/2006, ce privește procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr 137/2007, făcându-se precizarea că prevederile acestei ordonanțe nu sunt aplicable și în cazul ajutorului de stat pentru agricultură și piscicultură.

Cele mai importante prevederi ale OUGnr.117/2006 sunt următoarele:16

– Ajutorul de stat ce este supus procedurii de notificare nu se poate acorda decât după ce a fost autorizat de către Comisia Europeană, ori după ce este considerat a fi autorizat.

– Ajutoarele de stat ce nu trebuie notificate se poate acorda doar dacă se respect reglementările aflate în vigoare

– Acordarea ajutorului de stat trebuie făcută după eleborarea schemei care prezintă toate elemente necesare

– Consiliul Concurenței este autoritatea de contact între Comisia Europeană și autoritățile publice, alte organisme furnizoare de ajutor de stat ori beneficiarii ajutorului de stat.

– Consiliul Concurenței acordă asistență de specialitate în domeniul ajutorului de stat tuturor părților implicate în aceste proiecte din țara noastră, pentru ca România să își poată îndeplini îndatoririle pe care le are ca stat membru al UE.

– Consiliul Concurenței are misiunea de a colabora cu autoritatea competentă care va reprezenta România în fața Curții de Justiție a Comunităților Europene în cazurile care se referă la ajutoarele de stat.

-Consiliul Concurenței este acela care organizează registrul ajutoarelor de stat și elaborează raportul anual al ajutoarelor de stat care s-au acordat în România, precum și alte rapoarte care sunt necesare în vederea îndeplinirii obligațiilor pe care le are România în calitate de stat membru , pe baza inventarului ajutoarelor de stat, a raportărilor pe care le fac furnizorii și a cererilor de informații ce sunt transmise de Consiliul Concurenței către furnizori.

Ajutoarele de stat trebuie supuse unui control, scopul acestuia fiind acela de urmări măsura în care acest ajutor influențează mediul concurențial normal.

În unele situații ajutorul de stat nu se acordă în formă bănească, iar verificarea respectării pragului minim se va face calculând echivalentul în lei.

Calculul echivalentului în lei prezintă următoarele caracteristici:17

– calculul echivalentului bănesc al ajutorului care a fost acordat sub diverse forme este făcut înainte de a se preleva impozite indirect

– orice ajutor care urmează să se primească este necesar să fie actualizat la valoarea actuală a acestuia

– rata de actualizare și rata de referință ce se folosesc pentru a calcula ajutorul în situația unui împrumut cu dobândă redusă vor fi rata medie activă a dobânzii ce se practică de băncile comerciale în momentul în care este acordat ajutorul

– echivalentul bănesc al unui împrumut care se face cu dobândă redusă este reprezentat de diferența între dobânda datorată calculată la rata de referință și dobânda care se plătește în mod efectiv

– echivalentul bănesc al unei scutiri de impozit este economia ce se face lplată în anul respective

– în cazul în care se garantează împrumuturi, echivalentul bănesc p un anumit an se poate calcula fie ca echivalentul în bani pentru împrumuturile ce se fac cu dobândă redusă, după ce se scad primele de asigurare care se plătesc, fie ca o diferență ce se calculează între suma garantată nerambursată multiplicată cu factorul de risc și orice primă de asigurare care se plătește.

Factorul de risc este determinat conform experienței care se acumulează pe parcurs având în vedere eșecurile ce s-au înregistrat în cazuri asemănătoare, referindu-ne aici la împrummuturi ce au fost acordate în condiții similare.

Evaluarea ajutoarelor va fi realizată în mod distinct dacă sunt ajutoare de stat individuale ori dacă sunt scheme de ajutor de stat.

Dacă este vorba despre un ajutor individual, evaluarea acestuia se face cu plecare de la modalitățile concrete în care acest ajutor se poate acorda, fiind vorba despre una dintre modalitățile următoare:18

Subvenție

Anulare de datorii

Preluarea pierderilor

Exceptări de la plata taxelor și impozitelor

Reduceri de la plata taxelor și impozitelor

Amânări de la plata taxelor și impozitelor

Pentru fiecare din aceste forme se va preciza:

-valoarea totală a ajutorului de stat cu eșalonarea anuală pe care o va avea acesta

-detalii referitoare la condițiile de aplicare corespunzătoare fiecărei modalități concrete

-stabilirea intensității ajutorului și a regimului de impozitare a acestuia

– specificarea costurilor ce au stat la baza acordării ajutorului

-proporția în care acordurile străine de finanțare asigură fondurile pentru acest ajutor

Atunci când se face evaluarea ajutorului de stat sub forma de scheme de ajutor, se peacă de la scopul pe care îl au acestea și de la justificarea lor, precizându-se tipul ajutorului:19

-pentru cercetare-dezvoltare

-pentru întreprinderi mici și mijlocii

-pentru protecția mediului

-pentru a instrui salariații și a crea locuri de muncă noi

-pentru dezvoltare regională

-pentru a promova sănătatea și învățământul

-pentru a promova cultura ori a salva patrimonial natural

-ajutor ce se acordă sectoarelor economice în care a apărut o roblemă de supracapacitate pentru a raționaliza structura pe care o are ramura.

Suma totală ce se estimează a fi dată pentru ajutor se va împărți pe fiecare an, cu indicarea numărului firmelor care vor fi beneficiare și suma anuală care va fi acordată fiecărui agent economic.

Orice organism care este abilitat să acorde ajutoare publice va notifica la Consiliul Concurenței :

– Fiecare intenție de a acorda un nou ajutor

– Modificarea pe care vrea să o facă la un ajutor existent

Această notificare va permite Consiliului Concurenței să realizeze o analiză referitoare la mediul concurențial care trebuie să existe, făcând o evaluare asupra:

– efectele pozitive pe care ajutorul le poate avea privind dezvoltarea unor activități ori a unor zone comerciale

– efectele negative ce se pot răsfrânge asupra concurenței

Notificarea se va realiza completând un formular ce va conține informații care vor permite luarea unei decizii referitoare la compatibilitatea ajutorului cu reglementările în vigoare.

1.3. Controlul și modernizarea ajutorului de stat

Prin intermediul ajutoarelor de stat, concurența poate fi distorsionată și să se creeze dezechilibre care pot afecta piața Uniunii Europene.

De aceea, Tratatul Comisiei Europene a stabilit efectuarea unui control înainte de aprobarea ajutorului pentru a se vedea dacă se respectă toate regulile impuse de Uniune, precum și o monitorizare în privința modului în care măsurile de ajutor sunt puse în aplicare.

Statele care sunt membre ale Uniunii au obligația să respecte o clauză foarte importantă „stand-still” care este neapărat necesară în cadrul sistemului de control prealabil, nici o măsură de ajutor care nu a fost notificată în prealabil spre aprobare Comisiei Europene neputând fi pusă în practică.

Comisia Europeană poate să ordone suspendarea în cazul măsurilor de ajutor de stat ce se aplicăde către statele membre fără notificarea prealabilă a Comisiei și să decidă ca sumele deja acordate să fie recuperate.

Comisia Europeană va cere recuperarea în cazul ajutoarelor de stat care au fost acordate fără respectarea condițiilor ce au fost impuse de Uniunea Europeană.20

Rațiunea pentru care a fost necesară această politică de control la nivelul Uniunii Europene este dorința ca să existe toate caracteristicile unei piețe libere pe care să se manifeste concurența.

Începutul anilor 80’ a adus primele încercări ale Comisiei Europene de a se implica în controlul ajutoarelor de stat, deoarece s-a evitat în mod permannt să se intre în conflict pe această temă cu statele membre.

Există însă cazuri în care statele membre au luptat cu îndârjire pentru interesul național, exercitând presiuni asupra proriilor cetățeni membri ai Comisiei Europene pentru ca aceste interese să fie apărate.

Uniunea Europeană a stabilit câteva linii directoare privind politica sa în domeniul ajutoarelor de stat:

-mărirea eficienței economice

-tratament egal al tuturor agenților economici

Din experiență s-a văzut că acordarea unor ajutoare de stat unor întreprinderi neperformante nu face decât să le prelungească agonia, fiindcă motivele pentru care au ajuns în această situație țin de modul în care sunt organizate și conduse, iar obținerea acestor ajutoare se dovedește a fi în unele situații sursă de câștiguri ilicite.

Se preferă a se acorda ajutoare firmelor care au șanse reale de redresare, bazate pe schimbarea organizațională cu adevărat eficientă.

Temeiurile pe baza cărora se acordă ajutorul de stat sunt:

Normele care sunt prevăzute în Tratatul Comisiei uropene

Jurisprudența Curților Europene

Normele care își au sorgintea în practica Comisiei Europene

Există instituții la nivelul Uniunii Europene ce sunt abilitate să aprobe și să monitorizeze ajutoarele de stat și acestea sunt: Consiliul de Miniștri, Parlamentul European și Comisia Europeană cu predilecție.

Pentru a ține pasul cu tendințele existente pe plan mondial, Uniunea Europeană a hotărât să modernizeze sistemul de control al ajutorului de stat.

Această modernizare este fundamentată pe trei componente esențiale:

1)Cadrul procedural

S-au înregistrat pași importanți în simplificarea procedurilor pentru controlul ajutoarelor de stat, deoarece Uniunea Europeană are acum mai mulți membrii, iar resursele și eforturile Comisiei trebuie să vizeze cu prioritate cazurile foarte importante , ce pot influența uniunea în ansamblu.

A fost elaborat Regulamentul de procedură nr.659/1999, care a realizat codificarea procedurilor de control în privința ajutoarelor de stat într-un singur text care are caracter obligatoriu și care a mărit puterile de control ale Comisiei.

Alte măsuri care s-au întreprins sau care se vor întreprinde sunt:simplificarea procesului de notificare prin utilizarea formularului standard , accelerarea procedurii în ceea ce privește investigarea oficială și introducerea notificării electronice .

Este subliniată necesitatea ca deciziile Comisiei să fie aplicate rapid și integral, inclusiv partea ce vizează recuperarea ajutoarelor acordate în mod ilegal.

2)Simplificarea instrumentelor de control al ajutoarelor de stat și eliminarea oricăror conflicte ce pot să apară între diferite texte

S-a realizat o exceptare de la notificare a anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale ce pot fi autorizate fără probleme.

Este cazul pentru ajutoarele acordate pentru întreprinderile mici și mijlocii și pentru programele de training.

Printr-un alt regulament s-a introdus regula de “minimis” ce consideră că ajutoarele mai mici de 200000 de euro pe o perioadă de trei ani consecutivi pentru o întreprindere sau cele de sub 100000 de euro pentru companiile ce activează în sectorul de transporturi rutiere nu trebuie să fie notificate , iar Comisia a fost eliberată în acest mod de cazuri ce nu ridică probleme deosebite deci atenția s-a putut concentra pe cazurile cu adevărat importante.

Anul 2002 a fost acela în care s-a adoptat un nou regulament ce prevede exceptarea de la notificare dacă se îndeplinesc unele condiții a ajutoarelor ce se acordă în privința creării unor locuri de muncă noi, pentru a angaja unele categorii de muncitori considerate a fi dezavantajate sau pentru angajarea unor persoane cu nevoi speciale, care au nevoie de protecție pentru a nu fi dezavantajate.

În acest mod s-a conferit o responsabilitate mai mare autorităților naționale în domeniu care sunt datoare să verifice dacă schemele de ajutor se încadrează în regulile stabilite de Uniunea Europeană.

3)O mai bună folosire a instrumentelor economice în controlul ajutoarelor de stat

În ultima perioadă Comisia Europeană a adus o serie de schimbări în metodologia utilizată scopul fiind acela de de a îmbunătăți analiza economică în examinarea cazurilor în care se poate acorda ajutor de stat.

Se consideră că faptul de a introduce unele teste economice dă posibilitatea să se folosească proceduri simplificate în ceea ce privește evaluarea ajutoarelor care produc efecte limitate.

Utilizarea unor instrumente economice cu o mai mare eficacitate ar mări posibilitatea de a găsi priorități strategice în ceea ce privește ajutorul de stat.21

O modalitate prin care concurența poate fi distorsionată este atunci când ajutorul acordat ajută beneficiarul ajutorului să își întărească poziția pe piață datorită micșorării costurilor sale în comparație cu cele ale competitorilor.

Ca urmare a cercetărilor făcute de instituțiile abilitate din Uniunea Europeană, s-a constatat că unele ajutoare pot crea distorsiuni semnificative și ca urmare au fost stabilite unele principii generale:22

-ajutoarele pe piețele care prezintă supracapacitate de producție ( siderurgie, fibre sintetice, cărbune)

-ajutoare care se acordă pe piețe pe care sunt mulți competitori unde marjele de profit sunt reduse

-ajutoarele ad-hoc( care se dau pe baza unor acte individuale nu după o schemă)

-ajutoare pentru a acoperi cheltuielile curente, fiind incluse și pierderile

-ajutoare pentru export

-ajutoare pentru a salva sau a restructura firmele ce se află în dificultate, în mod special cele mici

-ajutoare pentru a finanța investițiile în cazul când acestea sunt acordate întreprinderilor mari.

Comisia Europeană a determinat sectoarele ce nu sunt caracterizate de o concurență puternică pe teritoriul Uniunii Europene și care sunt considerate a fi activități locale:

construcții, vânzarea cu amănuntul, reparații auto, sănăttate publică, servicii sociale, sector hotelier care nu reprezintă strucuri de cazare turistică.

Statele membre trebuie să justifice faptul că o măsură de ajutor dată pentru infrastructura locală nu afectează comerțul din interiorul Uniunii.Elementele ce pot fi invocat sunt:

Ajutorul de stat nu va aduce investiții în regiunea care este vizată

Produsele ori serviciile beneficiarului au destinație locală și se desfac pe o zonă limitată din punct de vedere geografic

Nu se produc efecte importante asupra locuitorilor din statele membre din jur

Cota de piață pe care o deține beneficiarul este redusă comparativ cu ale concurenților iar beneficiarul nu face parte dintr-o firmă de mari dimensiuni.

Se consideră că finanțarea infrastructurii ce se administrează de operatorii regionali nu este ajutor de stat pentru firmele ce îndeplinesc următoarele condiții : 23

-sectorul de servicii de apă și canalizare ce este un domeniu care nu este deschis concurenței

-operatorii regionali dețin drepturi exclusive

-cel care efectuează lucrarea este selectat pe baza unei licitații publice

-operatorul regional poate face respectivul serviciu doar pe plan local( nu va putea să pătrundă pe altă piață locală)

-investițiile ce au fost finanțate vor fi ale statului

-agentul economic plătește o redevență în condițiile pieții

-serviciile de furnizare a apei sunt realizate după principiul rcuperării parțiale a costurilor și conform altui principiu esențial și anume „poluatorul plătește”

– pe piața pe care se furnizează serviciul nu există o intervenție care se desfășoară din partea statului, costurile în privința operării revenind operatorilor regionali

-unele avantaje ce ar fi ca urmare a ajutoarelor ce se acordă firmelor ce activează în domeniul serviciilor de apă și canalizare se pot considera a fi compensări pentru efectuarea unor servicii care prezintă importanță pentru toți consumatorii, de obicei aceste companii nefiind implicate în alte domenii ale economiei, iar dacă există o implicare, evidența contabilă se ține seprat.

Ca urmare a unei dezbateri publice, Comisia Europeană a adoptat un regulament nou ce vizează acordarea de ajutoare care au o valoare mică, asupra cărrora nu există un control direct al Comisiei, aceasta datorându-se faptului că se consideră că nu au mare impact în privința concurenței pe piața Uniunii Europene.

Aceste ajutoare nu au nevoie de notificare pentru a fi autorizate, măsura fiind adoptată cu scopul de a moderniza ajutorul de stat.

Respectarea criteriului conform căruia un ajutor ce nu depășește 200000 de euro pentru o firmă de-a lungul unei perioade de trei ani este considerat a fi un ajutor de minimis

a rămas neschimbat, iar reglementările în cazul ajutoarelor de valoare foarte mică va fi simplificat în continuare.

Noțiunea de întreprindere a fost reevaluată pentru a fi simplificată iar împrumuturile de până la 1 milion de euro pot fi făcute beneficiind de Regulamentul de minimis, în situația în care sunt îndeplinite unele condiții.

Ca urmare a experienței acumulate de Comisie a fost făcută constatarea că nu sunt necesare sume mai mari de 200000 de euro, cei mai mulți beneficiari pimind sume de valoare mai redusă.

A rămas nemodificat sistemul prin care se monitorizează ajutoarele de minimis, statele membre având posibilitatea de a alege între declarația făcută de beneficiarii de ajutor ori înființarea unui registru central.24

În anul 2012, Comisia Europeană a prezentat un proiect de reformă pe care l-a elaborat cu privire la modernizarea ajutorului de stat.

În acest proiect se menționa că “un control al ajutoarelor de stat mai strict și mai bine direcționat poate încuraja elaborarea unor politici mai eficace de consolidare a creșterii și poate asigura menținerea caracterului limitat al denaturărilor concurenței astfel încât piața internă să rămână deschisă și competitivă. De asemenea, un astfel de control poate contribui la îmbunătățirea calității finanțelor publice. Un cadru mai bine orientat va permite statelor membre să contribuie într-o mai mare măsură atât la punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 pentru o creștere durabilă, cât și la consolidarea bugetară. […] Modernizarea controlului ajutoarelor de stat este necesară pentru a îmbunătăți calitatea analizei efectuate de Comisie și pentru a transforma acest instrument într-un mijloc de promovare a unei utilizări judicioase a resurselor publice alocate politicilor orientate către creștere și de limitare a denaturărilor susceptibile să aducă atingere condițiilor de concurență echitabile pe piața internă.”25

Modernizarea controlului ajutorului de stat își propune trei obiective:

-să încurajeze creșterea durabilă în condițiile în care piața internă este competitivă

-exercitarea controlului care se efectuează de către Comisia Europeană cu precădere asupra cazurilor care influențează cel mai mult piața internă și intensificarea cooperării între statele membre ale Uniunii Europene în privința ajutorului de stat

-dobândirea unei eficiențe mai mari prin modificarea normelor în sensul simplificării acestora

România fiind un stat care are calitatea de membru al Uniunii Europene, are obligații în privința acordării ajutoarelor de stat să respecte toate condițiile și criteriile care sunt valabile la nivelul Uniunii.

Legislația în domeniu se revizuiește de obicei, după o perioadă de 5 ani, deoarece se caută a fi îmbunătățită în mod continuu.

Modificările care sunt operate doresc să realize o maximizare a efectelor economice și o simplificare în ceea ce privește procedura de acordare.

Pentru a avea o politică coerentă în domeiul concurenței deoarece se dorește protejarea acesteia și existența liberului schimb, ajutoarele de stat trebuie să fie supuse unei riguroase proceduri de control.

În acest domeniu al controlului ajutoarelor de stat o mare resposabilitate este atât a statelor membre ale Uniunii, cât și a Comisiei Europene căreia i-a fost acordate prerogative fundamentate pe legislația comunitară .

Această comisie are competența de a judeca dacă ajutoarele sunt compatibile cu piața comună, atunci când este chemată să examineze ajutoarele existente, atunci când decide aprobarea unui ajutor nou sau când va lua hotărâri cu privire la măsurile ce se vor aplica atunci când deciziile sale nu sunt respectate.

Pentru aceasta se impune colectarea și verificarea unor date care sunt furnizate de beneficiarii de ajutor de stat.

Modificarea politicii existente în domeniul ajutoarelor de stat a fost impulsionată de criza economică ce a influențat întreaga lume . 726

În anul 2012 a început reforma în privința modernizării ajutoarelor de stat care a avut ca punct de pornire adoptarea de către Comisia Europeană a comunicării privind modernizarea și a planului de acțiune “ mai puține și mai bine țintite”.

Elementul central care a constituit o noutate în domeniu a fost dezideratul de a reuși alocarea mai eficientă a resurselor publice și realizarea unor politici mai eficiente de intervenție a statului în economie prin utilizarea mecanismului ajutoarelor de stat , această politică a Uniunii dorind să se transforme într-un “instrument de promovare a unei utilizări judicioase a resurselor publice alocate politicilor orientate către creștere și de limitare a denaturărilor susceptibile să aducă atingere condițiilor de concurență echitabilă pe piața internă”.

De când a început acestă reformă, au fost adoptate multe măsuri în domeniul ajutoarelor stat , obiectivul fiind crearea unei transparențe mai mari cu privire la acordarea acestor ajutoare.

S-a vizat și reducerea birocrației, fenomen cu care se confruntă mai multe state membre ale Uniunii Europene sau o mai mare flexibilitate a legislației pentru ca aceasta să fie un instrument în vederea măririi eficienței măsurilor adoptat

Capitolul 2

ANALIZA AJUTORULUI DE STAT ACORDAT ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 2009-2014

2.1. Analiza ajutorului național acordat în perioada 2009-2014

Potrivit informațiilor furnizate de Consiliul Concurenței din România către Comisia Europeană, țara noastră a acordat în perioada analizată ajutoare în următoarele domenii:

1. Pentru obiective orizontale de interes comun

-pentru dezvoltare regională

-pentru cercetare, dezvoltare și inovare

-pentru protecția mediului (ce include ajutoarele pentru energie)

-pentru IMM-uri ( inclusiv pentru capital de risc)

-pentru cultură și conservarea patrimoniului

-pentru crearea de noi locuri de muncă

-pentru a promova exportul

2. Ajutoare de stat ce se acordă pentru obiective sectoriale

-pentru salvarea-restructurarea întreprinderilor în dificultate

-ajutoare pentru dezvoltare sectorială

-ajutoare pentru producția de cărbune, închideri de mine, pentru producția de oțel, construcții navale

-ajutoarele pentru agricultură, piscicultură, acvacultură

-ajutoare acordate pentru transport

Ajutorul de stat acordat în România conform raportărilor făcute de Comisia Europeană este:

Tabelul 2.1. Ajutorul de stat în România în perioada 2009 -2014

Sursa: http://ec.europa.eu/competition/state_aid/scoreboard/index_en.html

Se observă faptul că ajutorul de stat total acordat în România în perioada analizată a avut o evoluție oscilantă, cea mai mică valoare fiind înregistrată în anul 2010, iar cea mai ridicată în anul 2014.

Figura 2.1. Evoluția ajutorului total de stat în România în perioada 2009-2014

Sursa: realizat de autoare pe baza datelor din tabelul 2.1.

În ceea ce privește evoluția ajutorului de stat acordat în domenii ce nu au legătură cu agricultura, aceasta este una crescătoare, până în anul 2013, după care în anul 2014 se remarcă o mică scădere, cea mai mică valoare acordată fiind de 210 milioane euro în anul 2009, iar cea mai ridicată în anul 2013, de 859 milioane euro.

Figura 2.2. Evoluția ajutorului de stat fără agricultură în România

în perioada 2009-2014

Sursa: realizat de autoare pe baza datelor din tabelul 2.1.

Pentru ajutorul acordat în agricultură se observă faptul că a avut cea mai mare valoare în anul 2009, de 688 milioane de euro, iar în anul 2013 s-a acordat un ajutor a cărui valoare a fost foarte mică în comparație cu valoarea înregistrată în 2009,de doar 36,8 milioane de euro.

Figura 2.3. Evoluția ajutorului de stat în agricultură în România

în perioada 2009-2014

Sursa: realizat de autoare pe baza datelor din tabelul 2.1.

Pentru sectorul transporturilor se observă faptul că în România s-au acordat ajutoare de stat numai în domeniul transporturilor aeriene, celelalte tipuri de transport ( nu ne referim la căi ferate), nebeneficiind de această facilitate.

Figura 2.4. Evoluția ajutorului de stat în transporturi în România în perioada 2009-2014

Sursa: realizat de autoare pe baza datelor din tabelul 2.1.

În ceea ce privește forma în care s-a acordat ajutor de stat în această perioadă, prezentăm evoluția în următorul tabel:

Tabelul 2.2. Forma de acordare ajutor de stat

Sursa: http://ec.europa.eu/competition/state_aid/scoreboard/index_en.html

Din tabel se observă faptul că ajutoarele de stat cu cele mai mari valori acordate în România au fost sub formă de grant și de scutiri de taxe.

Figura 2.5. Evoluția ajutorului de stat sub formă de grant în România

în perioada 2009-2014

Sursa: realizat de autoare pe baza datelor din tabelul 2.2.

În ceea ce privește ajutorul acordat sub formă de grant, în anul 2009 s-a înregistrat cea mai redusă valoare, de 170,1 milioane euro, iar în anul 2013 cea mai ridicată de 465,8 milioane euro.

În aceeași perioadă s-au acordat următoarele scutiri de taxe:

Figura 2.6. Evoluția ajutorului de stat sub formă de scutiri de taxe în România în perioada 2009-2014

Sursa: realizat de autoare pe baza datelor din tabelul 2.2.

În domeniile fără legătură cu agricultura, statele membre ale Uniunii Europene au acordat mai mult ajutoare pentru obiectivele vizând dezvoltarea regională și protecția mediului și energii regenerabile, reducându-se ajutoarele sectoriale.27

Acest fapt s-a datorat noii concepții în domeniul ajutoarelor de stat ce își propune „ ajutoare de stat mai bine țintite și cu un potențial redus de distorsionare a concurenței”.

Unul dintre sectoarele cele mai vizate de modernizarea politicii de acordare a ajutoarelor de stat este cel agricol, după cum se poate vedea din publicarea rezultatelor privind consultarea publică ce își propune revizuirea ajutoarelor de stat ce se acordă în sectorul agricol și forestier.

Se dorește sprijinirea din punct de vedere financiar a IMM-urilor ce au activitate în domeniul producției agricole prin ajutoare ce se vor acorda în legătură cu dezvoltarea rurală, sectorul forestier, gestionarea corectă a riscurilor și a situațiilor de criză .

În perioada de după criză, (2009-2014) ajutoarele de stat pentru sectorul agricol s-au diminuat în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, chiar și în cele care acordau ajutoare de stat consistente în acest domeniu cum ar fi Franța.

În România ajutorul de stat pentru dezvoltare regională a avut următoarea evoluție:

Figura 2.7. Evoluția ajutorului de stat pentru dezvoltare regională în România în perioada 2009-2014

Sursa: realizat de autoare pe baza datelor din tabelul 2.2.

Se observă faptul că ajutorul de stat a avut cea mai mică valoare în acest domeniu în anul 2009, de 53,8 milioane euro, iar cea mai mare valoare în 2014, de 170,8 milioane euro.

Ajutorul de stat în domeniul protecției mediului a avut o valoare destul de importantă în perioada analizată, de la valoarea 0 în anii 2009 și 2010 când nu a fost acordat, la 638,1 milioane euro în anul 2013, când s-a înregistrat valoarea maximă.

Această evoluție s-a datorat faptului că energia a devenit o preocupare din ce în ce mai importantă a tuturor, deoarece se știe că resursele tradiționale sunt din ce în ce mai puține, fiind necesară o adaptare la noile condiții.

Figura 2.8. Evoluția ajutorului de stat pentru protecția mediului și energie regenerabilă în România în perioada 2009-2014

Sursa: realizat de autoare pe baza datelor din tabelul 2.2.

Un alt domeniu care a beneficiat de atenție a fost acela al firmelor care au solicitat ajutoare pentru salvare și restructurare, după cum se observă din graficul de mai jos:

Figura 2.9. Evoluția ajutorului de stat pentru salvare și restructurare în România în perioada 2009-2014

Sursa: realizat de autoare pe baza datelor din tabelul 2.2

Acest tip de ajutor a avut cea mai mare valoare în anul 2009 de 20,8 mii euro și cea mai mică în anul 2010 de 3,7 mii euro

În ceea ce privește ajutorul pentru IMM-uri, acesta a avut următoarea evoluție:

Figura 2.10. Evoluția ajutorului de stat pentru IMMuri în România în perioada 2009-2014

Sursa: realizat de autoare pe baza datelor din tabelul 2.2

Cea mai mare valoare a acestui tip de ajutor s-a înregistrat în anul 2010, iar cea mai mică în anul 2013, când această valoare a fost neglijabilă.

Prezentăm mai jos cheltuiala ca ajutor de stat ca procent din PIB în Uniunea Europeană

Figura 2.11. Evoluția ajutorului de stat ca procent din PIB în anul 2014

Sursa: http://ec.europa.eu/competition/state_aid/scoreboard/index_en.html

Observăm că în România ajutoarele de stat au fost 0,65% din PIB, ceea ce reprezintă o valoare medie la nivelul Uniunii Europene .

Menționăm faptul că în România, ca și în alte state membre ale Uniunii Europene, nu s-au acordat ajutoare de stat care să înlăture urmările crizei economice care a afectat recent întreaga lume, ajutoarele de stat acordate fiind cele aferente unei situații normale.

Sectorul economic al companiilor cu capital privat a realizat în anul 2016 o analiză proprie cu privire la ajutorul de stat acordat în acest domeniu, prin intermediul Confederației Naționale a Patronatului Român, analiză care a fost prezentată autorităților competente.28

Menționăm faptul că sectorul privat al economiei este în momentul actual foarte important pentru România.

În această analiză se evidențiază faptul că beneficiarii principali ai ajutoarelor de stat în acest domeniu au fost firme ce au capital privat străin, dintre care unele au fost înființate chiar în anul în care s-a acordat sprijinul.

Multe din aceste frme au profituri reduse, unele având chiar pierderi, iar obligațiile pe care și le-au asumat în vederea creării unor noi locuri de muncă nu au fost îndeplinite.

Cifrele prezentate în analiză vorbesc de la sine:

-în perioada 2007-2015, 91 de firme au primit ajutoare de stat a căror valoare însumată este de circa 730 milioane euro, 9 dintre cele mai mari ajutoare fiind acordate companilor cu capital străin, 6 dintre acestea fiind pentru industria constructoare de mașini.

Gradul de îndeplinire a indicatorului privind numărul de locuri de muncă ce s-au creat a fost de 69,35%, la data de 31 decembrie 2014.

Ca urmare analiștii care au participat la acest studiu au constatat că acordarea ajutoarelor de stat nu a avut un impact major în ceea ce privește rentabilitatea firmelor care au beneficiat de ajutor .

S-au acordat în această perioadă ajutoare unor companii care nu aveau experiență pe piața românească, iar rezultatele pozitive au întârziat să apară.

Companiile beneficiare de ajutor de stat , în mare majoritate nu și-au îndeplinit obligațiile, privind crearea unor noi locuri de muncă, rentabilitatea acestora scăzând de la 4,51% la 3,84%.

Ca urmare, companiile românești ar dori acordarea mai multor ajutoare firmelor autohtone cu capital românesc, care merită în opinia lor o șansă de a se dezvolta.

2.2. Ajutoarele de minimis acordate în România

În domeniul ajutorului de stat sunt reglementate patru categorii de ajutor de minimis și anume:29

Reglementarea generală Regulamentul CE nr 1407/2013 cu privire la aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis

Reglementarea cu privire la ajutoarele de minimis ce se pot acorda în sectorul serviciilor de interes economic general (SIEG)

Reglementarea privind ajutoarele de minimis ce se acordă în sectorul agricol și forestier

Reglementarea privind ajutoarele de minimis acordate în sectorul acvaculturii și pisciculturii

Ajutoarele de minimis se acordă unei „întreprinderi unice” și care, însumate pe o perioadă de 3 ani fiscali consecutivi (anul de bază și cei doi ani fiscali anteriori) sunt mai mari de 200000 de euro( în cazul transportului rutier de marfă suma este de 100000 de euro).

Aceste plafoane sunt aplicabile indiferent de forma îmbrăcată de ajutorul de minimis ori de obiectivul care se dorește a fi atins și de fondurile din care este acordat.

Ajutoarele care nu se încadrează în plafon nu trebuie să se împartă pentru a putea fi încadrate în plafonul de minimis.

Ajutorul care se va plăti în mai multe tranșe va fi actualizat la valoarea pe care o avea în momentul în care a fost acordat.

Rata dobânzii care se va folosi pentru actualizare este rata de referință care se aplica la data când a fost acordat ajutorul , aceasta fiind rata de bază care a fost publicată pe site-ul Comisiei Europene pentru fiecare dintre statele membre la care mai este adăugat 1%.

Atunci când firmele fuzioneză , trebuie stabilit dacă un ajutor de minimis nou depășește plafonul care a fost stabilit prin reglementări , luându-se în calcul toate ajutoarele de minimis care au fost acordate în mod legal în perioaa precedentă tuturor firmelor care fuzionează, iar cele care au fost acordate legal rămân în mod legal acordate.

În situația în care o firmă se divide în două sau mai multe întreprinderi separate , ajutoarele sunt alocate firmei care a beneficiat de acestea înainte de separare, deci părții pentru care a fost acordat acest ajutor.

Dacă acest criteriu nu poate fi respectat, ajutoarele vor fi acordate în mod proporțional conform cu valoarea contabilă a capitalului social al noilor firme la data la care separarea va produce efecte.

Tabelul 2.3. Evoluția nivelului și a dinamicii ajutorului de minimis în România, în perioada 2009-2012.

*calculat pe baza cursului mediu al leului în raport cu euro, sursa INSSE ;

* s-a utilizat deflatorul PIB pentru transformarea în preþuri constante 2009, sursa 2009

Sursa: Raport privind ajutoarele de stat acordate în România în perioada 2010-2012, pag.81, , pe http://www.renascc.eu/documente/Raport%202010%202012_842ro.pdf.

Figura 2.12. Evoluția ajutorului de stat de minimis în România în perioada 2009-2012, exprimat în mii euro prețuri curente

Sursa: realizat de autoare pe baza datelor din tabelul 2.3.

Din graficul anterior se observă faptul că ajutoarele de minimis au avut cea mai mică valoare în anul 2009, de 28890, 55 mii euro, cea mai mare valoare fiind înregistrată în anul 2011, de 101354,55 mii euro, în anul 2012 valoarea fiind mai scăzută din cauza finalizării de către Ministerul Finanțelor Publice a schemei de ajutor de stat care era reglementată în HG nr 1164/2007 cu privire la acordarea de ajutoare de minimis pentru dezvoltarea ori pentru modernizarea întreprinderilor.

În perioada analizată s-a încercat să se ofere oportunități în special întreprinderilor mici și mijocii fiind acordate ajutoare care au o valoare de 369,4 mil lei pentru 816 întreprinderi , urmărindu-se următoarele obiective: 930

sprijinirea firmelor care au avut nevoie de sume mici în dezvoltarea sau modernizarea activității pe care o desfășoară

atragerea de forță de muncă din zonele limitrofe, utilizarea mai eficientă a resurselor locale

susținerea meseriașilor din zonele rurale și din micile orașe, oferindu-le oportunitatea de a-și dezvolta afacerea

sprijinirea întreprinderilor care au ca obiect de activitate domeniul serviciilor, dezvoltarea sau modernizarea activității întreprinderilor prestatoare de servicii pentru a se ridica la nivelul standardelor europene, deoarece în acest domeniu România are numeroase deficiențe

Schema de minimis prevede trei măsuri principale de acțiune în vederea realizării obiectivelor care au fost stabilite, concretizate în :

Dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, deoarece aceste mici activități pot ocupa o parte din populația existentă în aceste zone

Dezvoltarea activităților turistice în zonele rurale, care să contribuie la creșterea numărului locurilor de muncă și a veniturilor alternative, precum și la creșterea atractivității spațiului rural, turismul rural putând deveni dacă este promovat o sursă importantă de venit pentru statul român

Îmbunătățirea condițiilor de viața ale populației, asigurarea accesului la serviciile de bază și protejarea moștenirii culturale și naturale din spațiul rural în vederea realizării unei dezvoltări durabile, o condiție esențială pentru modernizarea satului românesc

În această perioadă s-au acordat măsuri de sprijin și pentru:

-Participarea firmelor la târguri și expoziții acest lucru realizându-se de către Ministerul Economiei prin implementarea unor programe ce au vizat mărirea competitivității produselor industriale 

-Contragarantarea garanțiilor finanțărilor ce au fost luate de microîntreprinderile, întreprinderile mici și mijlocii, de la bănci și instituții financiare nebancare

-Dezvoltarea și modernizarea activităților în ceea ce privește comercializarea produselor și serviciilor de piață pentru firme, prin facilitarea accesului la finanțare

-Accesul mai facil al întreprinderilor mici și mijlocii la garantare și creditare, prin acordarea unei linii de credit cu dobânda subvenționată și/sau, parțial, de stat;

-Măsuri de sprijin care au fost acordate pe baza schemei transparente de ajutor de minimis denumită ,,Schema transparență de ajutor de minimis sub forma de garanții de portofoliu de credite, ca parte integrantă a implementării inițiativei JEREMIE în Romania’’.

-Protecția mediului înconjurător de către Administrația Fondului pentru Mediu

-Producția de film românesc de către Centrul Național al Cinematografiei

-Sprijinirea microîntreprinderilor de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publică;

-Ocuparea forței de muncă și formarea profesională de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă;

-Sănătatea și siguranța salariaților de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Ajutoarele cu cele mai semnificative valori s-au acordat sub forma granturilor, subvențiilor alocațiilor și primelor, care sunt susținute și de către Comisia Europeană.

Tabelul 2.4. Ajutorul de minimis acordat în România, din fonduri de la bugetul de stat, în perioada 2010 – 2012

*calculat pe baza cursului mediu anual al leului în raport cu euro, sursa INSSE.

Sursa: Raport privind ajutoarele de stat acordate în România în perioada 2010-2012, pag.87, pe http://www.renascc.eu/documente/Raport%202010%202012_842ro.pdf.

Figura 2.13. Evoluția ajutorului de stat de minimis în România în perioada 2010-2012, din fonduri de la bugetul de stat exprimat în mii euro prețuri curente

Sursa: realizat de autoare pe baza datelor din tabelul 2.4

Se poate observa din datele prezentate în tabel faptul că pentru 2010 și 2011 cele mai multe fonduri au fost atrase de Ministerul Agriculturii pentru a dezvolta economia din mediul rural, iar în 2012 ajutoare importante de minimis au fost acordate de Ministerul Dezvoltării și Administrației Publice, pentru a realiza dezvoltarea microîntreprinderilor.

2.3. Impactul ajutoarelor de stat pentru zone libere

2.3.1. Conceptul de zonă liberă

O zonă de liber schimb este reprezentată de un ansamblu geografic și economic în care nu este nici un obstacol în ceea ce privește schimbul de mărfuri și servicii, neexistând nici taxe vamale, nici obstacole tarifare.31

Zona liberă este “un port, un aeroport ori o parte a teritoriului național în care comerțul este liberalizat prin desființarea oricăror restricții cantitative sau vamale”

Regimul de zonă liberă în porturile românești de pe Dunăre are o veche tradiție32

Se atestă în 1834 orașul Galați – port liber, în 1866 orașul Brăila – zonă liberă, iar între 1870 și 1931 a funcționat în regim de zonă liberă portul Sulina.

Scopul înființării acestor zone libere era de a favoriza dezvoltarea economiei naționale datorită atragerii investițiilor de capital străin și de a dezvolta un sector de producție orientat spre export.

O zonă liberă este definită de anumite caracteristici și anume:33

amplasamentul zonei libere;

statutul juridic și legislația aplicabilă;

obiectul de lucru;

activitatea;

administrarea

Amplasamentul zonei libere este de regulă restrâns la o suprafață de teren, delimitată de frontiere naturale sau artificiale și care este localizată în apropierea sau în interiorul unei căi de transport(port maritim sau fluvial, aeroport, cale ferată), prin care se tranzitează un volum mare de mărfuri de export și import

Statutul juridic al zonei este reglementat datorită legilor și diferitelor acte normative, ce permit accesul mărfurilor în regim vamal liberalizat și fără restricții cantitative, cu condiția ca acestea să nu fie prohibite în conformitate cu legislația țării respective.

Obiectul de lucru al zonei libere îl constituie bunurile care pot fi introduse în cadrul acesteia, în special reexportul, cu scopul de a le prelucra pentru a rezulta alte produse pentru export.

Activitatea ce se desfășoară în cadrul zonei include o gamă variată de operațiuni la care sunt supuse mărfurile. Cele mai utilizate activități întreprinse sunt:

Activități de restaurare a mărfii:

-Cântărire

-Sortare

-Asamblare(combinare)

-Ambalare

-Depozitare

Activități industriale:

1.Prelucrare(activă sau pasivă)

2,Fabricare

3.Producție

4.Transformare

Activități comerciale(marcare) și comercializare

Activități de cercetare și transfer de tehnologie

Administrarea activității zonei libere revine, de regulă, unui organ specializat – Administrația(Autoritatea) zonei libere, pe baza unor norme de funcționare emise în baza legislației specifice instituite de autoritățile țării de reședință.

De-a lungul timpului, în România s-au delimitat 6 zone libere are au fost acceptate de autorități și anume:

1.Zona Liberă Sulina -22 aprilie 1993 (175,5117 ha)

2. Zona Liberă Constanța Sud – 16 august (134,60 ha) și Zona Liberă Basarabi – 31 decembrie 1997 (11,4 ha)

3. Zona Liberă Galați – 26 aprilie 1994 (136,98 ha)

4. Zona Liberă Brăila – 22 iunie 1994 (110,6 ha)

5. Zona Liberă Giurgiu – 11 septembrie 1996 (262,81 ha)

6. Zona Liberă Curtici- Arad – 8 iunie 1999 (90 ha)

În zonele libere din România se acordă mai multe facilități cum ar fi:

Facilități vamale:

mijloacele de transport, mărfurile și alte bunuri, ce provin din străinătate sau care sunt destinate destinate altor țări, care se introduc în zonele libere sau se scot din zonele libere, erau exceptate de la plata taxelor vamale.

materialele și accesoriile românești care intră în zonele libere și care sunt folosite pentru fabricarea unor bunuri erau scutite de taxe vamale, cu îndeplinirea tuturor formalităților de export.

bunurile românești care se utilizează pentru construcții, reparații și întreținerea de obiective în teritoriul zonelor libere erau scutite de taxe vamale.

bunurile dintr-o zonă liberă pot fi transportate în altă zonă liberă fără plata taxelor vamale. Aceste bunuri pot fi tranzitate pe teritoriul vamal al României, cu respectarea dispozițiilor legale.

Facilități fiscale:

Pentru bunuri:”mijloacele de transport, mărfurile și alte bunuri provenite din străinătate sau destinate altor țări care se introduc în, sau se scot din zonele libere sunt exceptate de la plata impozitelor”

Pentru activități:” desfășurate în zone libere, agenții economici sunt scutiți de plata TVA-ului, a accizelor și a impozitului pe profit pe toată durata activității”.

Facilități comerciale:

se pot concesiona sau închiria bunuri ce sunt proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ teritoriale precum și activități/servicii publice de interes național sau local, aflate în administrarea zonelor libere, în condițiile legii.

capitalul și profitul pot fi transferate în străinătate la lichidarea sau restrângerea activității desfășurate în zona liberă, după ce se plătesc toate obligațiile către statul român și partenerii contractuali.

Ajutoarele de stat acordate operatorilor din zonele libere

Începând cu anul 2003 și până în prezent firmelor monitorizate din zonele libere le-au fost acordate următoarele ajutoare de stat:

-reducerea de la plata impozitului pe profit, unde s-a perceput o cotă de 5% din profitul impozabil care corespunde veniturilor din activitățile desfășurate pe bază de licență, iar această măsură a fost valabilă până la data de 31 decembrie 2014;

-diminuarea redevenței pe care agenții economici o plătesc administrațiilor zonelor libere în baza contractelor de concesiune încheiate cu acestea până la data de 1 iulie 2002, măsură ce a fost valabilă până la data de 31 decembrie 2011.

În ceea ce privește beneficiarii de ajutor de stat, au fost un număr de 28 de beneficiari, cei mai mulți înregistrându-se în Zona Liberă Giurgiu, 17 beneficiari, în zona Liberă Constanța au fost 5 beneficiari iar în celelalte zone câte 2 beneficiari.

Figura 2.14. Beneficiari ajutor de stat zone libere

Sursa:Ministerul Finațelor Publice

Tabelul 2.5. Sectoarele de activitate în care s-au acordat ajutoare de stat pentru zone libere

Sursa: Impactul economic și social al ajutoarelor de stat acordate agenților economici care operează în zonele libere din România, București, decembrie 2011, pag. 15, pe http://www.renascc.eu/documente/prezentare%20Studiu%20de%20impact%20AS%20Zone%20Libere%20dec%202011_690ro.pdf

Zona liberă Giurgiu este preferată de cei care acordă ajutoarele de stat deoarece este foarte aproape de capitală, zona în care se poate face desfacerea produselor fiind foarte populată, deci piața potențială este mare, acesta fiind un mare avantaj pentru firmele din sectorul comercial , care au obținut cele mai multe ajutoare, urmate de cele din servicii .

Cele mai puține ajutoare s-au obținut în sectorul de construcții care a fost puternic afectat de recesiune și de industria prelucrătoare, care nu stârnește deocamdată un interes deosebit.

Figura 2.15. Beneficiari ajutor de stat (sector de activitate)

Sursa:Ministerul Finațelor Publice

Intensitatea ajutorului de stat

Plafonul maxim ce poate fi acordat unei firme este de:

50% pentru întreprinderi mari;

65% pentru IMM-uri.

Tabelul 2.6. Repartiția beneficiarilor în funcție de intensitate

Se observă faptul că cele mai multe ajutoare de stat au fost acordate IMM-urilor care au beneficiat în principal de ajutoare cu o intensitate mare 51%-65%. Numărul total de IMM-uri ce au beneficiat de ajutor este de 17 cu intensitatea de 51%-65% și 8 cu intensitatea de 29%-50%.

Pentru firmele mari au fost acordate doar 3 ajutoare cu intensitate de 29%-50%.

Efectele economice și sociale ale măsurilor de ajutor de stat

Efectele resimțite la nivelul companiilor

În urma implementării măsurilor de ajutor de stat în favoarea firmelor ce au activat în zonele libere, întreprinderile beneficiare au considerat că a existat un efect pozitiv, enumerând ca efecte stimulatoare:

dezvoltarea companiei;

diminuarea costurilor;

maximizarea profitului;

majorarea cash-flow-ului;

diminuarea gradului de îndatorare față de bănci;

permiterea continuării activității societății etc.

Există și câteva firme care s-au arătat nemulțumite de efectele măsurilor de sprijin, considerându-le nesemnificative. Astfel efectele negative în urma implementării ajutoarelor de stat au fost:

s-a acordat circa 81% din totalul ajutorului de stat ce putea fi acordat ținând seama de valoarea cheltuielilor realizate cu investițiile în zona liberă;

cifra de afaceri totală în scădere în intervalul 2007-2010;

perspectiva de majorare a numărului firmelor cu pierderi;

18% dintre beneficiari au intrat în procedura de insolvență.

Efectele care au fost resimțite la nivelul sectorului și al regiunii în care își desfășoară activitatea întreprinderile ce au primit ajutor:

crearea unor noi locuri de muncă (59,54% personal în anul 2010 față de 2003)

mărirea ariei de impozitare a veniturilor care au fost realizate;

creșterea consumului populației;

realizarea de noi investiții (14.225.891 USD)

păstrarea sau susținerea activității firmelor din aval și din amonte, ce au legături cu firmele ce au primit ajutor

taxe și impozite plătite la bugetul de stat ( cca. 130,3 milioane USD în perioada 2003-2011, din care 8,3 milioane USD la bugetul local).

În urma implementării măsurilor de ajutor de stat s-a costatat că s-au înregistrat atât efecte pozitive cât și efecte negative la nivel național.

Efectele pozitive care au apărut au fost următoarele:

-susținerea liberei inițiative în zonele libere de pe tot teritoriul țării

-realizarea de investiții în zonă ca urmare a unor posibilități mai mari de dezvoltare a zonei

-crearea de noi locuri de muncă, cu mențiunea că, per total, numărul salariaților a scăzut la finele perioadei analizate, fapt care se datorează involuției generale a economiei

-angajarea de personal calificat( în proporție de peste 60%), ca urmare a posibilităților de a califica mai multe persoane

-încasarea de taxe și impozite către bugetul de stat ( cuantumul ajutorului de stat acordat reprezintă circa 5,60% din valoarea taxelor și impozitelor plătite).

Efecte negative:

-multe dintre companii care au fost beneficiare ale acestui tip de ajutor s-au bazat exclusiv pe facilitățile fiscale acordate în zonele libere, solicitând menținerea acestora și în perioada următoare fără a dori să caute identificarea și a altor măsuri de sprijin care să le permită dezvoltarea afacerilor

-caracterul temporar al efectelor ajutoarelor de stat: 35% dintre agenții economici intervievați s-au arătat hotărâți să renunțe la activitate după încetarea acordării facilităților fiscal care li s-au acordat

-acordarea ajutorului de stat sub forma scutirii de la plata taxelor și impozitelor aduce după sine, pentru furnizor, un cost ridicat de administrare a schemei, comparativ cu ajutoarele de stat sub formă de granturi

-nu s-a diversificat activitatea economică în zonele libere. Ponderea principală o au activitățile de depozitare și comercializare. Activitățile de producție nu dețin un procent însemnat în totalul activităților pentru care Administrațiile Zonele Libere au emis licențe;

-implicarea minimă a autorităților locale în demersurile de dezvoltare a zonei datorită lipsei de interes în această direcție

-măsurile de ajutor nu au atras investiții majore în zonele libere, așa cum s-ar fi așteptat autoritățile

CONCLUZII

Lucrarea prezentă și-a propus să prezinte analiza ajutoarelor de stat din România, după criza economică pe care a traversat-o întreaga lume.

România încearcă să respecte tendințele ce se manifestă la ora actuală în Uniunea Europeană și anume limitarea ajutoarelor sectoriale și acordarea acestora în mod preponderent pentru obiectivele orizontale, adică pentru cercetare –dezvoltare, sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii , formare profesională și crearea unor noi locuri de muncă.

Pentru viitor, Uniunea Europeană are ca obiectiv să ofere mai multe scheme de ajutor pentru întreprinderile mici și mijlocii și să îndeplinească un rol social mai important prin sprijinirea angajaților din categorii defavorizate, pentru care există o discriminare importantă pe piața muncii, acest sprijin constând în oferirea mai multor oportunități de formare și reconversie profesională a acestora.

Vor fi sprijinite și microîntreprinderile, deoarece se consideră că în afacerile de mici dimensiuni ar putea lucra mulți oameni care nu își găsesc un loc de muncă la firmele de dimensiuni mai mari.

Din urmărirea evoluției acordării ajutoarelor de stat în România se constată că în ultima perioadă a devenit foarte important să se acorde ajutoare pentru domeniul protecției mediului și al energiei, volumul cel mai mare de ajutoare fiind direcționate către acest domeniu.

Se poate spune chiar că evoluția în acest domeniu este spectaculoasă, în anii 2009 și 2010 nefiind acordat nici un ajutor de acest tip, pentru ca în 2014 să fie de 605 milioane euro.

Dezvoltarea regională a fost un alt domeniu ce a beneficiat de fonduri importante, valoarea acestor ajutoare triplându-se din anul 2009 până în anul 2014, investiții mai mari dorind să fie realizate în regiunile a căror dezvoltare nu corespunde standardelor existente în Uniunea Europeană, regiuni care au cele mai mari probleme din punct de vedere social, în România Moldova fiind una dintre cele mai afectate zone.

În aceste regiuni lipsa unor oportunități reale ca oamenii să își câștige traiul zilnic duce la sărăcie uneori extremă, care se răsfrânge și asupra generațiilor următoare, abandonul școlar fiind o problemă des întâlnită.

Tot din analiza ajutoarelor acordate, se observă faptul că pentrru cultură au fost alocați extrem de puțini bani în această perioadă, deoarece în acest sector lipsa unor proiecte viabile pentru care să se solicite sprijin este o realitate tristă.

Educația și cultura ar trebui să devină o prioritate nu numai la nivel declarativ pentru a se câștiga capital electoral și pentru a se obține mai multe voturi, ci pentru faptul că îmbogățirea oamenilor din punct de vedere spiritual este necesar să fie importantă pentru orice guvern.

Se poate spune că în perioada analizată s-a făcut mai mult pentru a se sprijini IMM-urile, însă acest sprijin este departe de necesitățile existente, care sunt destul de mari.

Deși o parte din ajutorul acordat de stat a revenit acestor întreprinderi, există acuzații că sunt favorizate la acordare unele firme, introducerea electronică a datelor pentru schemele de ajutor accesibile fiind contestată vehement în mai multe ocazii datorită blocării sistemului.

În aceste condiții, este normal ca unele întreprinderi să se plângă și să se considere nedreptățite și să ceară ca să poată și ele să aibă acces la fondurile care sunt alocate acestui scop.

În ceea ce privește ajutorul de stat acordat pentru agricultură, se observă că acesta a avut valori mari la începutul perioadei, pentru ca valoarea lui să scadă treptat, aceasta fiind o tendință nu numai în România, ci pe plan european.

Se spoate spune însă că acest fapt nu este privit cu ochi buni de către fermieri, care sunt loviți în fiecare an de diverse calamități ce îi împiedică să obțină o recoltă care să le ofere un trai pe măsura muncii pe care o depun.

Din analiza ajutorului de stat, reiese faptul că după criza economică, România nu a solicitat Uniunii Europene scheme de ajutor pentru sectorul financiar bancar, în această situație fiind și alte state cum ar fi Bulgaria, Estonia, Malta.

Ajutoarele de minimis acordate în România au avut o valoare destul de importantă în anul 2012, deoarece organizațiile ce furnizează acest tip de ajutor au înțeles importanța pe care o are acest ajutor pentru dezvoltarea mediului economic .

Acestea au provenit preponderent din fonduri comunitare, care au depășit volumul ajutoarelor ce au fost acordate din bugetul de stat în anul 2012.

La nivelul întregii Uniuni Europene s-au acordat mai puține ajutoare din 2009 până în 2012, iar din 2012 situația a început să revină la normal după ce țările membre au început să resimtă din ce în ce mai puțin efectele crizei.

În ultimul an din perioada analizată ajutoarele acordate au fost de 0,65% din PIB, o valoare medie pentru cele acordate în Uniunea Europeană.

Ajutoarele acordate pentru zonele libere au fost cele mai numeroase în zona Giurgiu, care beneficiază de faptul că este în apropierea capitalei, unde este un centru important al afacerilor din România.

Această zonă beneficiază și de o infrastructură mai bună comparativ cu celelalte și de resurse mai importante, mai multe firme cu potențial desfășurându-și activitatea în acest perimetru.

Studiind presa care se ocupă de problemele specifice zonelor libere am constatat că există solicitări din patea Brașovului pentru crearea unei zone libere în acel perimetru, această zonă putând aduce numeroase beneficii după cum susțin inițiatorii acestui proiect.

Însă se poate spune că tendința în acest moment pe plan european este restrângerea pe cât este posibil a acestor zone, care au facilități destul de importante comparativ cu zonele învecinate.

Ajutoarele de stat pentru zonele libere au avut un impact pozitiv asupra zonelor, datorită realizării unor noi investiții în zonă care au atras crearea unor noi locuri de muncă și angajarea unui personal calificat.

Efectele nu au fost numai pozitive, deoarece există mulți aganți economici care se bazează pe continuarea acestui sprijin pe o perioadă îndelungată, neluând în calcul faptul că trebuie și ei să depună eforturi pentru ca activitatea să fie eficientă.

Se poate deci afirma că ajutorul de stat a reprezentat un sprijin important pentru firmele care au știut cu adevărat să se dezvolte prin utilizarea lui.

BIBLIOGRAFIE

1.Avrămescu Tiberiu, Economie Europeană, Ed.Sitech, Craiova,2010

2.Bâldan Cristina, Politica europeană a concurenței, Ed.Sitech, Craiova,2011

3. Bâldan Cristina , Ungureanu Emilia, Concurență și Prețuri, Editura Sitech, Craiova, 2008

4. Caraiani Gheorghe – “Zonele libere”, ed. Economică, București, 1995

5. Ciurea Ion, Nieuwkerk Ioana , Politica europeană a concurenței, Editura Universității din Pitești, 2006

6. Gavrilă Ilie, Gavrilă Tatiana, Popescu Anisia, Mediul concurențial și politica Uniunii Europene în domeniul concurenței, Editura Economică, București, 2006

7. Moșteanu Tatiana , Prețuri și Concurență, Editura Universitară, București, 2005

8. Moșteanu Tatiana, Concurența. Abordări teoretice și practice, Editura Economică, București, 2000

9. Oprescu Gh, Atanasiu I, Papatulică M, Prisecaru P, Politica de control al ajutoarelor de stat acordate în sectoare specifice-Industria cărbunelui, siderurgie, construcții de nave, industria autovehiculelor, Institutul European din România, București, 2004

10.Pilan Ciprian, Ajutorul de stat –afaceri cu bani publici, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2010

11.Prisecaru P, Ciprian Pilan, Ajutorul de stat –afaceri cu bani publici, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2010

12.http://www.ajutordestat.ro/documente/GHID%20PRIVIND%20AJUTORUL%20DE%20STAT_1140ro.pdf

13. www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=20412

14.http://www.anfp.gov.ro/R/Doc/2014/Proiecte/Proiect%20ajutoare%20stat/Suport%20de%20curs%20ajutor%20de%20stat%20-%20Modul%202.pdf

15. Fondurile europene și ajutorul de stat, Concurența- Studii și cercetări privind protecția concurenței economice- Buletin al DMT- an.iii, nr.1-2 (5-6) sept.2008, www.consiliulconcurenței.ro.

16.http://www.anfp.gov.ro/R/Doc/2014/Proiecte/Proiect%20ajutoare%20stat/Suport%20de%20curs%20ajutor%20de%20stat%20-%20Modul%201.pdf

18.http://www.ajutordestat.ro/documente/Commission%20adopts%20new%20de%20minimis%20rules%20RO_782ro.pdf.

17.http://www.anfp.gov.ro/R/Doc/2014/Proiecte/Proiect%20ajutoare%20stat/Suport%20de%20curs%20modul%203%20-%20Monitorizarea%20ajutoarelor%20de%20stat.pdf

18. http://poseidon01.ssrn.com/delivery.php?

19. http://ec.europa.eu/competition/state_aid/scoreboard/index_en.html

20.http://www.finantare.ro/analiza-cnpr-ce-ajutoare-de-stat-s-au-acordat-in-perioada-2007-2015-firmelor-private.htm