Analiza Activitatilor Tehnico Economice DIN Exploatatia Agricola S.c. Ildu S.r.l

ANALIZA ACTIVITĂȚILOR TEHNICO-ECONOMICE DIN

EXPLOATAȚIA AGRICOLĂ S.C. ILDU S.R.L

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. PREZENTAREA ELEMENTELOR TEORETICO-METODOLOGICE PRIVIND ANALIZA MANAGEMENTULUI ACTIVITATILOR DIN EXPLOATATIA AGRICOLA

1.1. Conținutul analizei economice

1.2. Specificul cercetării fenomenelor economice

1.3. Indicatorii analizei

CAPITOLUL II. SCURTĂ PREZENTARE A S.C. ILDU S.R.L

2.1. Aspecte generale

2.2. Statut juridic

2.3. Scurt istoric

2.4. Capitalul social

2.5. Acționariat

2.6. Organizarea activității și a structurii de conducere

2.7. Resurse umane

2.8. Dotarea tehnică

2.9. Relațiile socio-economice

2.10. Amplasarea în teritoriu și condițiile de mediu

2.11. Furnizori, clienți

CAPITOLUL III. ANALIZA REZULTATELOR TEHNICO ECONOMICE PE CULTURI DIN SC ILDU SRL ÎN PERIOADA 2010-2014

3.1. Analiza rezultatelor tehnico-economice pe cultura de grâu în perioada 2010-2014

3.1.1. Principalele caracteristici ale tehnologiei culturii grâului de toamnă

3.1.2. Analiza evoluției principalilor indicatori tehnici la cultura de grâu în perioada 2010-2014

3.1.3. Analiza evolutiei cheltuielilor tehnologice și a subvențiilor la cultura de grâu în perioada 2010-2014

3.1.4. Evoluția marjei brute totale cu subvenții la cultura de grâu în perioada 2010-2014

3.2. Analiza rezultatelor tehnico-economice pe cultura de porumb în perioada 2010-2014

3.2.1. Principalele caracteristici ale tehnologiei culturii de porumb

3.2.2. Analiza evoluției principalilor indicatori tehnici la cultura de porumb în perioada 2010-2014..

3.2.3. Analiza evolutiei cheltuielilor tehnologice și a subvențiilor la cultura de porumb în perioada 2010-2014

3.2.4. Evoluția marjei brute totale cu subvenții la cultura de porumb în perioada 2010-2014

3.3. Analiza rezultatelor tehnico-economice pe cultura de floarea-soarelui în perioada 2010-2014

3.3.1. Principalele caracteristici ale tehnologiei culturii de floarea-soarelui

3.3.2. Analiza evoluției principalilor indicatori tehnici la cultura de floarea-soarelui în perioada 2010-2014

3.3.3. Analiza evolutiei cheltuielilor tehnologice și a subvențiilor la cultura de floarea-soarelui în perioada 2010-2014

3.3.4. Evoluția marjei brute totale cu subvenții la cultura de floarea-soarelui în perioada 2010-2014

3.4. Analiza rezultatelor tehnico-economice pe cultura de rapiță în perioada 2010-2014

3.4.1. Principalele caracteristici ale tehnologiei culturii de rapiță

3.4.2. Analiza evoluției principalilor indicatori tehnici la cultura de rapiță în perioada 2010-2014

3.4.3. Analiza evolutiei cheltuielilor tehnologice și a subvențiilor la cultura de rapiță în perioada 2010-2014

3.4.4. Evoluția marjei brute totale cu subvenții la cultura de floarea-soarelui în perioada 2010-2014

3.5. Analiza rezultatelor tehnico-economice pe cultura de orz în perioada 2010-2014

3.5.1. Principalele caracteristici ale tehnologiei culturii de orz

3.5.2. Analiza evoluției principalilor indicatori tehnici la cultura de orz în perioada 2010-2014

3.5.3. Analiza evolutiei cheltuielilor tehnologice și a subvențiilor la cultura de orz în perioada 2010-2014

3.5.4. Evoluția marjei brute totale cu subvenții la cultura de floarea-soarelui în perioada 2010-2014

3.6. Analiza contului de profit și pierdere

CAPITOLUL IV CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

Introducere

Agricultura reprezintă în ansamblul economiei naționale una din ramurile de mare importanță, menită să contribuie într-o măsură covârșitoare la relansarea creșterii economice a țării noastre. Este necesar să se petreacă transformări fundamentale în structura agrară, în baza tehnico-materială, în organizarea exploatațiilor agricole, care să asigure practicarea unei agriculturi moderne și înscrierea ei în strategia generală de trecere a întregii economii românești la economia de piață.

Agricultura se bucură astăzi de o deosebită atenție în toate țările lumii, indiferent de nivelul de dezvoltare economică. În lumea contemporană țările cele mai dezvoltate din punct de vedere economic sunt și cele mai mari producătoare și exportatoare de produse agricole.

Ca ramură de bază a economiei noastre naționale agricultura se afirmă ca un domeniu de activitate deosebit de complex și complicat.

Complexitatea agriculturii, ca ramură a producției materiale, a economiei naționale, este determinată de rolul agriculturii în dezvoltarea economică și de particularitățile ei tehnice, economice și sociale, care imprimă legităților economice generale o manifestare specifică în agricultură.

Un fenomen caracteristic pentru toate țările îl constituie, în economia contemporană, creșterea rolului agriculturii, cu toate că ponderea contribuției agriculturii la formarea produsului intern brut scade, iar numărul populației active din agricultură se reduce. Acest fenomen devine explicabil de îndată ce locul agriculturii în angrenajul economiei generale este abordat nu numai după anumite ponderi în structura unor indicatori macroeconomici, ci și printr-o analiză de ansamblu a funcțiilor agriculturii în creșterea economică generală.

Agricultura constituie o ramură care se bazează pe resurse în continuă autoreînnoire, spre deosebire de alte ramuri care utilizează resurse naturale (petrol, cărbune, minereuri etc.), ce se epuizează pe măsura exploatării.

Producția agricolă în ansamblul ei apare ca o rezultantă a unor procese complexe de transformare a unei multitudini de substanțe și forme de energie (solară, chimică, biochimică, fosilă etc.) prin intermediul organismului viu al plantelor și animalelor, sub impactul factorilor naturali, ai resurselor materiale și financiare, a muncii, în bunuri materiale specifice.

Caracterul de ramură biologică a agriculturii face ca dezvoltarea plantelor și animalelor în medii de producție naturale sau artificializate să constituie o problemă mult mai complexă decât în orice altă ramură a producției materiale. Dirijarea procesului de producție agricolă constituie o activitate deosebit de complicată, diferențiată în raport cu zona de producție unde se materializează procesul agricol.

CAPITOLUL I

PREZENTAREA ELEMENTELOR TEORETICO-METODOLOGICE PRIVIND ANALIZA MANAGEMENTULUI ACTIVITATILOR DIN EXPLOATATIA AGRICOLA

1.1. Conținutul analizei economice

Conținutul procesului de analiză a activității economice, inclusiv îmbinarea acesteia cu sinteza, poate fi redat în următoarele etape:

delimitarea obiectului analizei care presupune constatarea anumitor: fapte, fenomene, rezultate. Frecvent, se consemnează rezultatele sub forma exprimării specifice a indicatorilor economici și financiari. Delimitarea obiectului se face în timp și spațiu, calitativ și cantitativ, utilizând anumite metode de evaluare și calcul.

determinarea elementelor, factorilor și cauzelor fenomenului studiat. Desfacerea în elemente presupune o analiză structurală. Factorii se urmăresc în mod succesiv, trecând de la cei cu acțiune directă la cei care acționează indirect, până la stabilirea cauzelor finale.

stabilirea factorilor presupune și determinarea atât a corelației dintre fiecare factor și fenomenul analizat, cât și corelației dintre diferiții factori care acționează. Este necesară deci determinarea relației cauză-efect, respectiv a rapoartelor de condiționare.

măsurarea influențelor diferitelor elemente și factori. în această etapă intervine analiza cantitativă cu scopul cuantificării influențelor, al măsurării rezervelor interne, al stabilirii cât mai exacte a rezultatelor.

Sintetizarea rezultatelor analizei, stabilindu-se concluziile și aprecierile asupra activității din sfera cercetată.

Elaborarea măsurilor care constituie conținutul deciziilor menite să asigure o folosire optimă a resurselor (natura, munca, capitalul) să contribuie la sporirea eficienței activității în viitor.

în legatură cu noțiunile utilizate se impun următoarele explicații:

elementele reprezintă părți componente ale fenomenului analizat;

factorii reprezintă acele forțe motrice care provoacă sau determină un fenomen; cauzele reprezintă împrejurări care în anumite condiții provoacă și deci explică apariția unui fenomen (fie însuși fenomenului analizat, fie un factor care acționează asupra acestuia).

1.2. Specificul cercetarii fenomenelor economice

Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, metode și tehnici care asigură tratarea informațiilor interne și externe, îm vederea formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situația unei firme, la nivelul și calitatea performanțelor sale, la gradul de risc într-un mediu concurențial dinamic.

Analiza economico-financiară se realizează în sensul invers al evoluției reale a fenomenului economic cercetat, și anume: de la rezultatele activității economice către elemente și factori.

Conținutul procesului de analiză economico-financiara, îmbinarea acesteia cu sinteza pot fi concepte în următoarele etape:

Delimitarea obiectului analizei

Delimitarea elementelor, factorilor și cauzelor fenomenului cercetat

Stabilirea relațiilor de condiționare dintre factor și fenomenul realizat, pe de o parte, cât și dintre diferiții factori care acționează asupra acestuia, pe de altă parte

Măsurarea influențelor factorilor asupra fenomenului analizat

Sinteza rezultatelor analizei

Elaborarea măsurilor pentru sporirea eficienței activității de viitor.

1.3. Indicatorii analizei

Sistemul de indicatori practicați in exploatațiile agricole și care ajută in analiza economică a tehnologiilor de producție trebuie să asigure caracterizarea rezultatelor din activitatea de producție in condițiile aplicării unei anumite tehnologii, să măsoare volumul factorilor de producție alocați, evidențiind mijloacele materiale și financiare folosite și modul de utilizare in producție. Indicatorii economici folosiți trebuie să evidențieze aportul introducerii elementelor de progres tehnic in creșterea producției și a eficienței economice, respectiv aprecierea raportului dintre efortul făcut și efectul obținut. Indicatorii care sunt luați in calcul pentru caracterizarea eficienței economice a tehnologiilor de producție noi sau perfecționate trebuie să oglindească rezultatele obținute față de o tehnologie de bază sau inițială.

Indicatori tehnici

Indicatorii fondului funciar

O parte importantă a avuției naționale o constituie pământul care cu dubla lui importanță de mijloc de muncă și obiect al muncii este principalul mijloc de producție în agricultură.

Fond funciar – reprezintă totalitatea resurselor funciare aflate în limitele unei unități administrativ teritoriale independent de destinația acestora.

Indicatorii modului de folosință a terenului

Suprafața totală (St) este egală cu suprafața tuturor terenurilor (S), plus suprafața acoperită de ape (A).

St = S + A

Suprafața de teren – pe categorii de folosință (modul de folosință al terenului )

Categorie de folosință – categorie de teren cu anumită destinație economică potrivit însușirilor naturale ale solului și ținând seama de investițiile efectuate.

Teren arabil – categorie de folosință a terenului care se ară anual pentru plantele anuale sau după mai mulți ani pentru cultura plantelor perene (eventual plus terenurile însămânțate lăsate o parte din timp ca ogoare).

Structura de folosință a fondului funciar (structura modului de folosință a terenului).

Structura de folosință a fondului funciar (sau a terenului agricol ) este dată de ponderea (procente) pe care o dețin diferitele categorii de folosință a terenului (Sc) în raport cu suprafața totală (sau cu terenul agricol

Structura de folosință a fondului funciar se poate determina la diferite niveluri (la nivelul țării, al județelor, al unităților și subunităților de producție, sectoare, etc. ). Cunoașterea structurii fondului funciar permite identificarea disponibilităților de suprafețe pentru diferite destinații în vederea elaborării planurilor, indică profilul de producție al județelor, al zonelor natural-economice și unităților agricole, orientează sarcinile privind majoraretori.

Conținutul procesului de analiză economico-financiara, îmbinarea acesteia cu sinteza pot fi concepte în următoarele etape:

Delimitarea obiectului analizei

Delimitarea elementelor, factorilor și cauzelor fenomenului cercetat

Stabilirea relațiilor de condiționare dintre factor și fenomenul realizat, pe de o parte, cât și dintre diferiții factori care acționează asupra acestuia, pe de altă parte

Măsurarea influențelor factorilor asupra fenomenului analizat

Sinteza rezultatelor analizei

Elaborarea măsurilor pentru sporirea eficienței activității de viitor.

1.3. Indicatorii analizei

Sistemul de indicatori practicați in exploatațiile agricole și care ajută in analiza economică a tehnologiilor de producție trebuie să asigure caracterizarea rezultatelor din activitatea de producție in condițiile aplicării unei anumite tehnologii, să măsoare volumul factorilor de producție alocați, evidențiind mijloacele materiale și financiare folosite și modul de utilizare in producție. Indicatorii economici folosiți trebuie să evidențieze aportul introducerii elementelor de progres tehnic in creșterea producției și a eficienței economice, respectiv aprecierea raportului dintre efortul făcut și efectul obținut. Indicatorii care sunt luați in calcul pentru caracterizarea eficienței economice a tehnologiilor de producție noi sau perfecționate trebuie să oglindească rezultatele obținute față de o tehnologie de bază sau inițială.

Indicatori tehnici

Indicatorii fondului funciar

O parte importantă a avuției naționale o constituie pământul care cu dubla lui importanță de mijloc de muncă și obiect al muncii este principalul mijloc de producție în agricultură.

Fond funciar – reprezintă totalitatea resurselor funciare aflate în limitele unei unități administrativ teritoriale independent de destinația acestora.

Indicatorii modului de folosință a terenului

Suprafața totală (St) este egală cu suprafața tuturor terenurilor (S), plus suprafața acoperită de ape (A).

St = S + A

Suprafața de teren – pe categorii de folosință (modul de folosință al terenului )

Categorie de folosință – categorie de teren cu anumită destinație economică potrivit însușirilor naturale ale solului și ținând seama de investițiile efectuate.

Teren arabil – categorie de folosință a terenului care se ară anual pentru plantele anuale sau după mai mulți ani pentru cultura plantelor perene (eventual plus terenurile însămânțate lăsate o parte din timp ca ogoare).

Structura de folosință a fondului funciar (structura modului de folosință a terenului).

Structura de folosință a fondului funciar (sau a terenului agricol ) este dată de ponderea (procente) pe care o dețin diferitele categorii de folosință a terenului (Sc) în raport cu suprafața totală (sau cu terenul agricol

Structura de folosință a fondului funciar se poate determina la diferite niveluri (la nivelul țării, al județelor, al unităților și subunităților de producție, sectoare, etc. ). Cunoașterea structurii fondului funciar permite identificarea disponibilităților de suprafețe pentru diferite destinații în vederea elaborării planurilor, indică profilul de producție al județelor, al zonelor natural-economice și unităților agricole, orientează sarcinile privind majorarea suprafețelor agricole pe seama recuperării de terenuri, a dezafectării, interdicțiile privind micșorarea suprafeței arabile precum și posibilitățile transformării unor categorii de folosință inferioară (mai puțin intensive) în categorii superioare (intensive).

Suprafața amenajată pentru irigat (culturi câmp, vii, livezi )

Suprafața pe care s-au efectuat lucrări de alimentare cu apă (prin infiltrații submersiune, aspersiune) în scopul creșterii fertilității solului, indiferent dacă irigarea a avut loc sau nu.

Suprafața irigată efectiv –suprafața amenajată pentru irigat, pe care a fost distribuită apa necesară plantelor.

Teren arabil convențional

Este utilizat pentru echivalarea diferitelor categorii de folosință a terenului într-o unitate de măsură comună (t.a.c.) cu ajutorul unor coeficienți determinați pe baza nivelului de intensivitate aferent diferitelor categorii.

Etalonul-un hectar teren arabil de culturi de câmp neirigat (coeficientul =1). În raport cu etalonul s-au stabilit coeficienți de transformare a celorlalte categorii, folosințe sau activități din agricultură în teren arabil convențional.

Unitatea teren arabil convențional este utilizată în scopul dimensionării unităților agricole, al determinării gradului de intensivitate al folosirii terenului agricol (Gi).

Indicatorii suprafețelor cultivate

Suprafața cultivată (în arabil) Sca

Este suprafața arabilă însămânțată sau plantată într-un anumit an (Scai) sau în anii precedenți în cazul culturilor bienale sau perene (Scao

În cadrul Sca distingem următoarele categorii de suprafețe: suprafața însămânțată (plantată), suprafața productivă de primăvară, suprafața de recoltat, suprafața recoltată efectiv, suprafața compromisă și suprafața întoarsă.

Suprafața însămânțată sau plantată este suprafața pe care s-au efectuat lucrările de însămânțare sau plantare (Sîp). Suprafața însămânțată sau plantată poate fi mai mare decât suprafața cultivată în arabil în cazurile existenței unor suprafețe reînsămânțate sau replantate, a unor culturi intercalate (asociate) sau a culturilor duble (succesive).

Suprafața productivă de primăvară (Spp) este suprafața ocupată de diferite culturi aflate în vegetație la închiderea campaniei de primăvară (1-15 iunie) care în mod normal urmează a fi recoltată.

Indicatorii investițiilor

Principalii indicatori utilizați sunt: investiția specifică; termenul de recuperare a investițiilor; coeficientul de eficiență a investițiilor; costul investiției/1000 lei producție totală; sporul de producție/unitatea de producție (ha); reducerea costului/unitatea de produs.

Investiția specifică (Is).

Investiția specifică este raportul dintre cheltuielile totale pentru investiții și volumul total al investițiilor. Exprimă cheltuielile de investiții care revin pe unitatea de măsură corespunzătoare obiectivelor de investiții respective

Termenul de recuperare a investiției.

Este calculat atât pentru investițiile totale, cât și pentru investițiile suplimentare. În cazul investițiilor totale se poate exprima ca:

– raport între investițiile totale și profitul anul obținut

– raport între investițiile totale și economiile anuale ale cheltuielilor de producție (recuperarea cheltuielilor) determinate de investițiile respective

– în cazul investițiilor suplimentare (Trs) sau al variantelor de proiect

Viteza de recuperare a investițiilor.

Este un raport între venitul net și amortizarea anuală, indicând de câte ori sunt recuperate investițiile în decursul perioadei.

Coeficientul de eficiență a investițiilor (Cef)

Este raportul dintre efectul economic anual și investițiile totale.

Indicatorii mecanizării agriculturii

Indicatorii resurselor (baze ) energetice

Volumul total al resurselor (mijloacelor ) energetice (Re)

Volumul total al resurselor energetice este dat de suma resurselor mecanice (motoare mobile: tractoare, autocombine, etc.; motoare staționare: termice, hidraulice, eoliene, electromotoare) și al resurselor de tracțiune animală existente (la nivelul agriculturii, județelor, zonelor, unităților).

Structura resurselor (mijloacelor) energetice (Sre)

Structura resurselor energetice este dată de ponderea diferitelor resurse energetice față de volumul total al acestora.

Numărul total de tractoare (fizice, convenționale)

Numărul total de tractoare fizice (Tf) , pe ansamblu sau pe mărci și tipuri rezultă din însumarea tractoarelor fizice existente la un moment dat în exploatare.

Indicele randamentului zilnic efectiv al tractoarelor (Iref)

Este raportul procentual dintre randamentul zilnic efectiv (realizat) și randamentul zilnic planificat.

Indicele de folosire a tractoarelor (If)

Este raportul procentual dintre numărul mediu al tractoarelor convenționale care au lucrat efectiv () și numărul mediu scriptic de tractoare ().

Indicatorii chimizării producției agricole

Conținutul sistemului de indicatori și modul lor de interpretare au în vedere faptul că utilizarea substanțelor chimice are drept scop creșterea randamentelor și obținerea unor producții constante, calitativ superioare. Chimizarea este astfel unul dintre factorii importanți de creștere a producției agricole datorită aportului său la creșterea potențialului productiv al pământului și la creșterea în același timp a condițiilor favorabile de folosire mai completă și a celorlalți factori (mecanizare, irigare, etc.)

Principalele elemente care pot fi luate în calcul sunt; fertilizarea solului (creșterea eficienței economice), corectarea însușirilor nefavorabile chimice (acide, sărăturoase), combaterea bolilor, a dăunătorilor și a buruienilor, stimularea plantelor (biostimulatori).

Principalii indicatori utilizați sunt: cantitatea totală de îngrășăminte utilizate (îngrășăminte chimice, îngrășăminte organice); cantitatea de îngrășăminte (organice și chimice) utilizate pe culturi, în cazul îngrășămintelor chimice se exprimă în substanță brută sau substanță activă; sortimentul îngrășămintelor chimice (azotoase, fosfatice, complexe); structura (procente) îngrășămintelor chimice la suprafața (totală, pe culturi)pe care s-au aplicat îngrășăminte chimice (suprafața fertilizată, tratată, amendată); ponderea (%) suprafețelor chimizate față de suprafața totală și pe culturi;

Indicatorii forței de muncă și a productivității muncii

Structura forței de muncă (S) este dată de raportul procentual (%) dintre numărul de lucrători aparținând unei anumite categorii (nc) și numărul total de lucrători (Nt).

Structura forței de muncă se poate determina pe total lucrători, indiferent de categorie, în cadrul fiecărei categorii de lucrători, ca raport între numărul de lucrători din activitatea de bază și cei din alte activități, ca raport între lucrătorii direct productivi și indirect productivi, permanenți și sezonieri, sau pe categorii de calificare.

Indicatorii producției agricole

Producția agricolă

În sens general, cuprinde totalitatea produselor agricole (vegetale și animale) obținute în condiții de timp și loc determinate. Este exprimată brut, pe produse sau grupe de produse (nu și pe ansamblu, datorită neomogenității produselor).

Producția agricolă vegetală cuprinde totalitatea produselor în formă naturală brută, obținute din cultivarea plantelor într-o anumită perioadă de timp și loc determinate.

Producția agricolă animală cuprinde totalitatea produselor în formă naturală brută, rezultate din creșterea animalelor.

Producția totală

Cantitatea totală a produselor (vegetale sau animale) obținute de la o anumită cultură (sau de la o specie de animale) în condiții de timp și loc determinate.

Producția principală (vegetală sau animală)

Totalitatea produselor vegetale sau animale, care constituie obiectul (scopul ) principal urmărit prin tehnologiile de producție aplicate și resursele (materiale și umane) afectate în activitatea de producție.

Producția principală fizică reprezintă producția principală pe feluri de produse (lapte, carne, ouă, orz boabe) exprimată în unități fizice (naturale), tone, kg, hl, etc.

Producția principală STAS (standard) reprezintă producția utilă și se determină pe produse, exprimându-se în unități convenționale (unități STAS). În acest scop producția fizică se recalculează în funcție de una sau mai multe caracteristici calitative stabilite prin standarde, obținându-se producția principală STAS.

Producția secundară (vegetală sau animală )

Totalitatea produselor obținute concomitent cu produsele principale (animale și vegetale) prin aplicarea acelorași tehnologii și afectarea acelorași resurse; rezultă ca urmare a caracteristicilor biologice ale plantelor și animalelor

Producția neterminată

Este o parte a producției finale a exploatației agricole ale cărei procese la finele anului sunt în curs de desfășurare, în vederea obținerii produselor finite în perioada următoare.

Producția finală

Indicator valoric reprezentând totalitatea produselor principale și secundare (valori materiale) obținute într-un an calendaristic, ca rezultat al procesului de producție (în cadrul unei exploatații agricole, la nivelul întregii agriculturi).

Producția marfă

Producția marfă (în expresie valorică este totalitatea produselor agricole vegetale și animale, valorificarea într-un an calendaristic de către unitățile și producătorii agricoli, în forma lor naturală, în vederea satisfacerii nevoilor de consum ale populației, aprovizionării cu materii prime a industriei.

Indicatori economici

Principalii indicatori de analiză economică a tehnologiilor de producție

1. producția totală (producția totală lei/hectar; producția totală lei/un lucrător și lei/an; producția totală la 1000 lei cheltuieli fixe; producția totală la 1000 lei cheltuieli de producție; producția totală la 1000 lei cheltuieli materiale; ponderea valorii producției marfă în producția totală);

2. cheltuieli materiale (cheltuieli materiale la 1000 lei producție totală; cheltuieli materiale la 1000 lei producție principală; cheltuieli materiale la 1000 lei producție marfă; cheltuieli materiale pe unitatea de produs);

3. producția principală (producția principală lei/hectar și lei/an; producția principală la 1000 lei cheltuieli fixe; ponderea producției principală în producția totală);

4. cheltuieli cu forța de muncă (cheltuieli cu forța de muncă pe hectar și an; ponderea cheltuielilor cu forța de muncă în totalul cheltuielilor de producție);

5. cheltuieli totale de producție (cheltuieli totale pe hectar și pe an; cheltuieli totale de producție la 1000 lei producție totală; cheltuieli totale de producție la 1000 lei producție marfă);

costul de producție (costul de producție pe unitatea de produs(tonă, kg, bucăți);

6. profitul (profitul pe hectar; profitul la 1000 lei cheltuieli de producție; profitul la 1000 lei cheltuieli fixe, rata profitului);

7. productivitatea muncii (producție totală pe un lucrător sau pe total muncitori; producția totală pe unitatea de timp lucrată; producția principală pe un lucrător; profitul pe unitatea de timp lucrată), etc.

CAPITOLUL II

SCURTA PREZENTARE A S.C. ILDU S.R.L.

2.1. Aspecte generale

Societatea S.C. ILDU S.R.L s-a infiintat in 27.12.1994 inmatriculata in registrul comertului sub numarul J 51. / 945 / 27.12.1994 , cod unic de inregistrare RO 6786765.

Obiectivul principal de activitate al societatii il reprezinta ,, Cultivarea cerealelor , porumbului si a altor plante ‘’. Cod CAEN – 0111 .Societatea S.C.ILDU S.R.L este o societate comerciala cu raspundere limitata functionand conform Legii 31 /1990 .

2.2. Statut juridic

Societatea comercială S.C. ILDU S.R.L.este persoană juridică română,având forma juridică de societate [SRL]. Societatea este constituită, în conformitate cu prevederile Legii 31/1990 privind societățile comerciale cu modificarile și complemantările ulterioare.

2.3. Scurt istoric

S.C. ILDU S.R.L. a fost inființată în anul 1994 cu profilul principal de activitate cultura cerealelor . În anul 2002 societatea a achiziționat ferma zootehnică Floroaica din comuna Vâlcelele compusă din teren de incintă, construcții și un efectiv de 181 capete bovine, din care vaci lapte 92 capete . Astfel societatea și-a extins activitatea și în domeniul zootehniei în prezent creșterea bovinelor fiind principala activitate a acesteia . În anul 2005 societatea a achiziționat din import, pe baza unui credit bancar, 66 juninci Holstein Fritza gestante pentru cresterea și exploatarea lor în vederea valorificării laptelui . Astfel, în anul 2005 SC ILDU SRL dispune de un efectiv de 252 capete bovine (din care vaci cu lapte 142) și de o suprafață de circa 46 ha teren agricol în proprietate și circa 109 ha teren agricol în utilizare pe care cultivă cereale pentru hrana animalelor și pentru comercializare.

2.4. Capitalul social

Capitalui social al soietatii S.C. ILDU S.R.L este de 100.000 lei , reprezentat de 20 parti sociale egale , in valoare de 5.000 lei fiecare, aceste parti fiind indivizibile apartinind asociatului unic.

Tabel nr. 2.1.

Natura capitalului social

2.5. Acționariat

Structura actionariatului

Societatea a fost administrata de D –nul ILIUTA VASILE pana in anul 2003 fiind asociat unic. Incepand cu anul 2003 este numita ca administrator al firmei d-na PORUMB STELIANA , cetatean roman , domiciliata in Calarasi , B-dul Cuza Voda , Bl .H.3 , Sc.3 , Ap 26, Jud Calarasi , Bi seria KL 123667 , CNP [anonimizat] .

Tabel nr. 2.2.

Actionari

2.6. Organizarea activitatii si a structurii de conducere

Activitatea economica a firmei S.C ILDU S.R.L cu sediul in Comuna Vâlcelele ,Judetul Calarasi se bazeaza pe obtinerea de productii agricole prin cultivarea de cereale si plante tehnice.

Firma achizitioneaza seminte de la Pionner si Monsanto iar pesticidele de la S.C. Confert Bacau.

In esenta, organizarea firmei consta in stabilirea si delimitarea proceselor de munca fizica si intelectuala precum si gruparea lor pe posturi, formatiuni de munca , corespunzator anumitor criterii manageriale, economice, tehnice si sociale in vederea realizarii in cele mai bune conditii a obiectivelor urmarite.

Managerul firmei este cel care exercita in mod permanenet conducerea unei societati, indeplinind, integral sau partial, functiile de previzionare si organizare a activitatii de coordonare si antrenare a personalului subordonat si de control asupra indeplinirii obiectivelor propuse.

Managerul firmei : D-na Porumb Steliana – 59 de ani , experienta profesionela in domeniu de 10 ani acumulata in cadrul firmei avand functia de manager general. A absolvit Universitatea de Stiinte Economice in anul 1995 in Bucuresti specialitatea Management si Inginerie Economica.

Aptitudini si competente personale: spirit de munca in echipa, capacitate de comunicare, cooperare, dinamism, flexibilitate, calm.

Strategie adoptata: managerul se va concentra asupra oportunităților pentru a căror valorficare trebuie să-și îmbunătățească unele punte slabe. Această alternativă strategică are un caracter activ și este bazată pe o dezvoltare în interiorul potențialului firmei, concretizată în măsuri de perfecționare a diferitelor laturi de activitate pentru atenuarea sau eliminarea slăbiciunilor.

Figura 2.1. Organigrama firmei

2.7. Resurse umane

Porumb Steliana ocupa functia de manager general si se ocupa de buna organizare si functionare a societatii.

Ion Elena ocupa functia de director economic si are in subordine compartimentul economic financiar.

Stanciun Tudor ocupa functia de director tehnic si se ocupa de compartimentul de productie si are in subordine departamentul de aprovizionare cu seminte si pesticide.

Stan Elena ocupa functia de contabil si se ocupa de contabilitatea primara.

Buga Vasile ocupa functia de sef sectie mecanizare si raspunde de departamentul de mecanizare si aprovizionare.

Putere Nicoleta ocupa functia de sef baza depozitare ,stocare si pastrare produse agricole.

Numarul de salariati incadrati in campul muncii cu contracte individuale de munca pe perioada nedeterminata este de 34 din care personal TESA – 6, un magazionier, doua laborante, o secretara si 24 de mecanici agricoli.

Structura organizatorica

Departamentele firmei:-Management

-Contabilitate primara

-Contabilitate si informatica de gestiune

-Mecanizare si aprovizionare

-Aprovizionare cu seminte si pesticide

-Stocare si pastrare produse agricole(siloz)

Departamentul managerial se va ocupa de functiile de previziune si organizare a activitatii, de coordonare si antrenare a personalului subordonat si de control asupra indeplinirii obiectivelor propuse.

Departamentul de contabilitate primara se va ocupa de :

-registru de casa

-intrari-iesiri
-facturi, chitanțe, ordine de plată
-balanta
-activitati auxiliare de birou
-legatura cu clientii si furnizorii

Departamentul de Contabilitate si Informatica de Gestiune se va ocupa de analiza economico-financiară și gestiunea firmei.

Departamentul de mecanizare si aprovizionare se ocupa de organizarea si repartizarea mecanizatorilor pentru fiecare utilaj in parte, pe care il are in dotare penrtu efectuarea lucrarilor agricole, precum si aprovizionarea cu combustibili si lubrifianti.

Departamentul de aprovizionare cu seminte si pesticide se ocupa cu cumpararea de seminte de la firmele Pionner si Monsanto.

Departamentul de stocare si pastrare produse agricole se ocupa de receptionare, calibrare, conditionare, depozitare si pastrare.

Asigurarea de resurse umane este facuta in functie de necesarul efectiv de persoane. Astfel incat, o caracteristica dominanta a activitatilor personalului este realizarea lor in buna masura, dispersat, cea mai mare parte a componentelor operationalizandu-se prin intermediul managerului. Insa, obiectivele specifice, sarcinile, competentele si responsabilitatile personalului constituie elemente de baza adesea ersentiale, ale muncii managerilor sau administratorilor.

2.8. Dotarea tehnică

Societatea S.C. ILDU S.R.L dispune de un sediu social echipat cu mobilier, calculatoare si materiale necesare desfasurarii activitatii. Societatea mai detine o sectie de mecanizare compusa din atelier de sudura, vulcanizare, spalatorie auto si hale de intretinere si reparatii a utilajelor agricole. Dotarea tehnica a societatii este caracterizata prin varietatea masinilor si utilajelor agricole moderne.

Tabel nr. 2.3.

Masini si utilaje

2.9. Relațiile socio-economice

S.C. ILDU S.R.L este parte componenta a unui grup de producatori, Asociatia Consortiu de Extensie Comuna Valcelele, Judetul Calarasi, asociatie care insumeaza 16 000 de ha. Acest grup de producatori asigura prin negociere piata de desfacere a principalelor produse agricole. Asigura piata de desfacere pentru societatile de livrare de pesticide si ingrasaminte chimice la preturi favorabile pentru grupul de producatori cu platile esalonate de la livrare pana la recoltare.

2.10. Amplasarea in teritoriu si conditiile de mediu

Societatea S.C. ILDU S.R.L este amplasata pe teritoriul Comunei Valcelele, Judetul Calarasi, la o distanta de 10 km de Soseaua Nationala Bucuresti – Constanta si 27 km de Calarasi.

Sedul social :Comuna Valcelele

Birouri: Comuna Valcelele

Sectia de mecanizare: amplasata la distanta de 12 km de localitatea Valcelele, Ferma Ivanesti, Comuna Dragos-Voda.

Conditiile naturale de relief si clima sunt favorabile culturilor de cereale, plante tehnice si leguminoase specifice Campiei Baraganului.

Din punct de vedere al pragului termic conditiile de clima se diferentiaza prin ierni foarte geroase care prin fenomenul de inghet puternic pot produce pagube culturilor de toamna, pana la compromiterea totala.

Verile sunt foarte calduroase care in conditiile unui an mai putin polios pot produce seceta prelungita favorizand fenomenul de sistavire la cerealele de toamna(grau, orz, secara) care pot provoca diminuarea calitativa si cantitativa a productiilor agricole.

Influenta conditiilor de mediu a principalelor culturi agricole cultivate de S.C. ILDU S.R.L:

Grau – Cerinte fata de clima si sol

Suparafata cultivata cu grau reprezinta un procent de 30% din suprafta totala.

Tipul de sol predominant in cadrul este cernoziom ciocolatiu si cernoziom levigat.

Influenta conditiilor de clima si sol asupra culturii de grau:

Perioada de semanat e intre 1-10 octombrie dat fiind faptul ca perioada de vegetatie este de 270-300 de zile in functie de soiul ales.Depasirea acestei perioade optime face ca graul sa rasara tarziu, sa intre in iarna neinfratit cu o rezistenta la inghet si ger forte mica.

Temperatura minima de germinatie la grau este de 1-2oC, iar temperaturile medii de crestere sunt intre 10-15 oC.

Umiditatea : Rasaritul are loc la o umiditate a solului optima de 70-80% din capacitatea totala pentru apa.Spre sfarsitul perioadei de vegetatie , inainte de recoltare, este optima o perioada secetoasa pentru maturarea bobului si pentru eficienta maxima a recoltatului mecanizat.

Porumbul- Cerinte fata de clima si sol

Suparafata cultivata cu grau reprezinta un procent de 35% din suprafta cultivate de societate.

Perioada de vegetatie este de 100-115 zile in functie de hibrizii cultivate.

S.C. ILDU S.R.L cultiva 3 tipuri de hibrizi:Hibrizi timpurii, hibrizi semitimpurii si semitardivi.

Temperatura minima de germinatie a boabelor este de 8-10 oC.Temperaturile scazute dupa semanat au influente negative asupra procesului de crestere a masei verzi. Pe masura ce are loc inaintarea in vegetatie , cresc si cerintele de fata de temperatura.O temperatura ridicata dupa rasarit scurteaza ciclul biologic.

Umiditatea:Porumbul fiind o planta mare consumatoare de apa in conditiile unui an deficitar in precipitatii, dat fiind faptul ca pentru a obtine o productie mare (10-12kg boabe/ha), in afara de elemental hrana care -se poate administra prin ingrasaminte chimice si naturale consumul de apa este de 1800-2200 m3/ha.

Societatea S.C. ILDU S.R.L are posibilitatea de a iriga o suprafata de 400 ha printr-un system de puturi forate.

Tipul de sol predominant in cadrul este cernoziom ciocolatiu si cernoziom levigat.

Floarea-soarelui- Cerinte fata de clima si sol

Cultura cu ponderea de 16% din suprafata cultivata.

Peroada de vegetatie : Este de 110-140 zile.

Temperatura: Floarea soarelui are cerinte mari fata de temperatura, recolte bune se obtin acolo unde temperatura medie din perioada de vegetatieo ( martie – august) este de 18-22oC. Temperatura minima de germinatie este de 3-5oC. Plantele tinere suporta inghetul pana la -6oC, daca este de scurta durata,. In perioada infloritului, floarea soarelui pretinde temperaturi moderate de 20oC, temperaturile de peste 30oC fiind daunatoare deoarece duc la pierderea vitalitatii polenului si implicit, cresterea procentului de seminte seci. Temperaturile ridicate sunt mult mai daunatoare cand sunt associate cu vanturi uscate si cu o umiditate relativa a aerului scazuta.

Umiditatea: Floarea soarelui are un consum ridicat de apa, cu toate acestea, este rezistenta la seceta datorita sistemului radicular bine dezvoltat si faptului ca suporta bine ofilirea temporara a frunzelor.

Cerintele de apa difera in functie de stadiul de dezvoltare, astfel: de la rasarit pana la formarea inflorescentei ( primele30 zile) ea consuma doar 25-30% din totalul necesarului de apa pe intreaga perioada de vegetatie. Consumul cel mai mare se inregistreaza in perioada formarii capitulului – umplerea semintelor si inainte de deschiderea inflorescentei. Umiditatea solului influenteaza atat productia de seminte cat si procentul de ulei din seminte.

Tipul de sol predominant in cadrul este cernoziom ciocolatiu si cernoziom levigat.

Rapita- Cerinte fata de clima si sol

Cultura cu ponderea mare la nivel de societate.

Are cerinte moderate fata de temperatura,astfel temperature medie de germinat este intre 3-4 oC. Este o planta termofila.

Rapita se semna la inceputul lunii august pana la 1 septembrie pentru a favoriza dezvoltarea plantelor astfel la intrarea in iarna sa aiba cel putin 3 perechi de frunze adevarate pentru a-i favoriza rezistenta la inghet.

Temperatura minima de rezistenta este de -12 oC.

Umiditatea optima la rasarire este de 70-80%din totalul necesarului de apa pentru ca rapita este singura cultura de toamna care se seaman la adancime forte mica intre 2-3 cm pentru ca plantuta are capacitate mica de a strabate solul.

Tipul de sol predominant in cadrul este cernoziom ciocolatiu si cernoziom levigat.

Orzul- Cerinte fata de clima si sol

Ocupa o pondere de 10% din suprafata totala.

Perioada optima de semanat este 25 septembrie 5 octombrie

Temperatuta minima de germinatie la orz este de 1-3 oC.

Perioda optima de semanat e corelata cu perioada de infratire a orzului care trebuie sa se termine cel putin pana la sfarsitul lunii noiembrie deoarece cu cat capacitateade infratire e mai mare cu atat rezistenta la ger e mai mare.

Orzul rezista pana la temperature de -12 oC la nivelul nodului de infratire.

Umiditatea :Cel mai mare consum de apa orzul il are de la apritia primului interned pana in faza de inspicat si coacerea in lapte.

Tipul de sol predominant in cadrul este cernoziom ciocolatiu si cernoziom levigat.

2.11. Furnizori, clienți

S.C. ILDU S.R.L. va avea în vedere ca în relațiile contractuale pe care le va avea cu furnizorii de materii prime, materii auxiliare sau furnizorii de servicii, să nu existe riscuri majore care să afecteze activitatea societății. Oferta în acest sens existentă pe piața românească cât și cea internațională este variată iar condițiile de livrare avantajoase .

Tabel nr. 2.4.

FURNIZORI-MATERII PRIME

Tabelul nr. 2.4.: În ceea ce privește politica de aprovizionare a SC ILDU SRL va adopta linia fidelizării și creării de relații de lungă durată cu furnizorii datorită specificului activității. Această politică va asigura stabilitate și încredere în relațiile comerciale între parteneri, element vital în desfășurarea fără probleme a activității curente pe toată perioada anului agricol.

Tabel nr. 2.5.

FURNIZORI – MATERII AUXILIARE

În tabelul nr. 2.5. S.C. ILDU S.R.L. are în vedere ca în relațiile contractuale pe care le va avea cu furnizorii de materii auxiliare, să nu existe riscuri majore care să afecteze activitatea societății.

Tabel nr. 2.6.

PRINCIPALII CLIENȚI AI SOCIETĂȚII

Tabelul nr. 2.6.: Distribuția se va realiza în mod direct la clienți fără activități de intermediere, pe baza contractelor de desfacere. În acest mod se realizează o transparență a întregului proces și sunt evitate creșterile de preț nejustificate. Riscurile asociate activității de distribuție și comercializare sunt legate de variațiile de preț la nivel național și regional a produselor agricole.

CAPITOLUL III

ANALIZA REZULTATELOR TEHNICO ECONOMICE PE CULTURI, DIN S.C. ILDU S.R.L. ÎN PERIOADA 2010-2014

3.1. Analiza rezultatelor tehnico-economice pe cultura de grâu în perioada 2010-2014

3.1.1. Principalele caracteristici ale tehnologiei culturii grâului de toamnă

Fertilizarea

Azotul, în cantități corespunzătoare asigură o bună înfrățire și înrădăcinare a plantelor, mărește rezistența la temperaturi scăzute, mărește numărul de flori fertile în spic și îmbunătățește conținutul boabelor în substanțe proteice.

Fosforul influențează pozitiv înrădăcinarea, înfrățirea, rezistența plantelor la iernare, rezistența la cădere și precocitatea. Fosforul mărește rezistența la boli și contrabalansează acțiunea negativă a excesului de azot.

Potasiu favorizează sinteza hidraților de carbon și contribuie la creșterea rezistenței plantelor de grâu la ger, cădere și boli.

Gunoilu de grajd se poate aplica în cultură grâului de toamnă direct sau plantei premergătoare în toate reginuile de cultură.

Lucrările solului

Solul în care se seamănă grâul de toamnă trebuie să fie: afânat pe o adâncime de 20 cm, nu prea mărunțit și suficient de așezat, curățat de buruieni, bogat în apa și substanțe nutritive, mai ales în nitrați.

După plantele care se recoltează timpuriu solul trebuie să fie arat la adâncimea 20 cm, plugul fiind obligatoriu în agregat cu grapa stelata. Arătura aceasta se poate afectua la adâncimea menționată numai dacă se execută imediata după recoltarea plantei premergătoare, când solul este încă umed.

Arătura de vară se întreține până la semănatul grâului curată de buruieni și afânata, prin lucrări cu grăpa cu discuri în agregat cu grapa stelată, sau numai cu grapa cu colți reglabili în funcție de starea de îmburuienare a solului. Cu o zi, două, înainte de semănat, solul se lucrează obligatoriu prin discuire la adanciema de 8-10 cm, în agregat cu grapa stelată sau cu grapă cu colți reglabili, în cazul când solul este suficient de tasat.

După lucrarea de discuire, când umiditatea solului permite, se execută arătura în agregat cu grapa stelată, la adâncimea de maximum 20 cm. Între discuire și arătură se transportă și se împrăștie pe câmp îngrășămintele chimice și organice.

După plantele premergătoare târzii pregătirea solului pentru semănatul grâului de toamnă se face printr-o arătură la adâncimea de 15-25 cm imediat după eliberarea terenului. Arăturile mai mici de 25 cm nu duc la ridicarea producției de grâu, iar între arăturile de 15-25 cm adâncime diferențele sunt nesemnificative.

Sămânța și semănatul

În afară de faptul că trebuie să aparțină soiului zonat, este necesar ca sămânța de grâu de toamnă să mai îndeplinească următoarele coditii: să prezinte un grad înalt de puritate ( cel puțin 98%) și capacitate mare de germinație (cel puțin 90%); să aibe MMB cât mai mare, să provină din culturi recunoscute cu valaore biologică ridicată; să fie tratată cu fungicide pentru combaterea mălurii și cu insecticide în cazul când solul în care se seamănă este infestat cu gândacul ghebos, viermele de sârmă sau alți dăunători.

Epoca de semănat. Epoca de semănat a grâului se încadrează între 1-20 octombrie. semănatul în afara perioadei optime atrage după șine scăderi importante de producție.

Densitatea plantelor. În general, cantitatea de sămânța la hectar, în funcție de densitate, puritate, germinație și masa a 1000 de semințe, variază între 180-240 Kg/ha.

Distanța între rânduri. Grâul se seamănă în țara nostră la distanță între rânduri de 12,5 cm. Semănatul grâului de toamnă la distanță de 12,5 cm între rânduri are cea mai largă răspândire în lume.

Adâncimea de semănat. Când umiditatea in sol este corespunzătoare, semănatul se face la adâncimea 4-5 cm.

Lucrările de îngrijire

Tavalugitul după semănat este o lucrare necesară, mai ales când grâul se seamănă după plante ce se recoltează târziu și în cazul când umiditatea solului este redusă. Prin tăvălugit se pun în contact semințele cu particulele de sol și se favorizează ascensiunea apei din straturile mai profunde.

În vederea stabilirii celor mai adecvate măsuri de întreținere a culturilor de grâu în primăvară, cu puțin timp înainte de ieșirea din iarnă este necesar un control al semănăturilor, prin care se stabilește starea plantelor după perioada lungă de iernare.

Combaterea buruienilor constituie lucrarea de îngrijire cea mai importantă. Ea se face aplicând toate măsurile agrotehnice cunoscute, iar pe cale chimică – cu erbicide. În funcție de speciile de buruieni care infestează cultură se vor folosi doze mai mici sau mai mari de sare de dimetilamina. Cantitatea de erbicid necesară pentru un hectar se dizolvă în 250-300 l /apă.

Recoltarea

În țara noastră, recoltarea grâului se execută mecanizat cu combine. La recoltarea grâului cu combina în fază de coacere în pârga se înregistrează pierderi mai mari, din cauza că umiditatea boabelor și a paielor este peste limita corespunzătoare treieratului normal. Umiditatea ridicată a boabelor la coacerea în pârga impune luarea unor măsuri speciale în magazii pentru înlăturarea pericolului de încingere. Din cauza umidității mai ridicare, la coacerea în pârga nici paiele nu se pot balota imediat și clădi în sire. Recoltarea grâului la umiditatea de 14% și chiar sub 14% înlătură toate neajunsurile menționate.

3.1.2. Analiza evoluției principalilor indicatori tehnici la cultura de grâu în perioada 2010-2014

Tabel nr. 3.1.

Analiza evolutiei principalilor indicatori tehnici la cultura de grau in SC ILDU SRL, in perioada 2010-2014

Tabelul nr. 3.1.: Observam că suprafețele culturii de grâu s-au modificat de la an la an astfel că în anul 2012 s-a cultivat cea mai mica suprafață de grâu și aceasta fiind de 482 ha având dinamica de 75% , suprafața maximă înregistrându-se în anul 2014 cu 682 ha având dinamica de 133,7%. Cea mai mare producție media s-a înregistrat în anul 2013 cu 5.389 kg/ha și cea mai mica fiind în anul 2011 cu 2.290 kg/ha. Producția totală cea mai mare s-a înregistrat în anul 2014 cu 4.500 tone/ha iar cea mai mică fiind în anul 2011 cu 1.470 tone.

3.1.3. Analiza evolutiei cheltuielilor tehnologice și a subvențiilor la cultura de grâu în perioada 2010-2014

Tabel nr. 3.2.

Analiza evoluției cheltuielilor tehnologice si a subventiilor, la cultura graului, în SC ILDU SRL, in perioada 2010-2014

3.1.4. Evoluția marjei brute totale cu subvenții la cultura de grâu în perioada 2010-2014

Tabel nr. 3.3.

Evolutia marjei brute totale cu subventii, la cultura de grau, in SC ILDU SRL, in perioada 2010-2013

3.2. Analiza rezultatelor tehnico-economice pe cultura de porumb în perioada 2010-2014

3.2.1. Principalele caracteristici ale tehnologiei culturii de porumb

Fertilizarea

Azotul participă la formarea aminoacizilor, vitaminelor, clorofilei etc, care toate la un loc reprezintă 25 % din substanța uscată a porumbului.

Fosforul, deși se consumă în cantități ce echivalează 1/6-1/3 din consumul de azot, deține un rol la fel de important în nutriția porumbului asigurând transferul energiei din reacțiile exergonice și cele endergonice și participând la structura fosfolilidelor, lecitinei, nucleo-proteidelor.

Potasiu nu intră în structura compușilor organici dar se consumă în cantități echivalente celor de azot.

Lucrările solului

În tehnologia cultivării porumbului, lucrările solului trebuie să asigure: afanarea necesară înmagazinării apei și creării în rizosfera a unui regim plielnic aerohidric, încorporarea îngrășămintelor și a resturilor vegetale ale premergătoarei, distrugerea buruienilor, nivelării și mărunțirea stratului superficial în vederea însămânțării și încolțirii boabelor în condiții corespunzătoare.

Lucrările premergătoare în vederea realizării arăturilor de calitate condiționează horarator uniformitatea adâncimii prelucrării patului germinativ și a însămânțării. Aceste lucrări devin obligatorii când planta premergătoare lasă pe teren resturi vegetale abundente sau terenul este denivelat.

Mărunțirea resturilor vegetale cu grapele cu discuri sau cu utilaje speciale permite încorporarea lor uniformă sub brazde.

Nivelarea terenului odată la 2-3 ani cu nivelatorul, după ce în prealabil s-a afânat stratul superficial al solului, condiționează atât uniformitatea adâncimii arăturii și semănatului, cât și calitatea erbicidării și a prasilelor mecanice.

Pe toate tipurile de sol arăturile pentru porumb se vor executa la adâncimea de 20-25 cm. Pentru evitarea formării hardpanului, foarte dăunător atât creșterii rădăcinilor porumbului cât și infiltrării apei din precipitații în straturile profunde, adâncimea arăturii se va schimba de la un an la altul, alternându-se arăturile la 20-23 cm cu cele la 23-25 cm.

Sămânța și semănatul

Sămânța hibridă pentru întreaga suprafața de porumb din țara noastră se livrează în saci sigilați și etichetați de către stațiunile de uscare și condiționare a semințelor. Semințele trebuie să aibă minimum 98% puritate și 90% germinație. Obișnuit, sămânța se livrează tratată pe cale umedă cu insecto-fungicide.

Epoca de semănat coincide cu următoarele intervale calendaristice: 1-20 aprilie în câmpia sud-estică, sudică și vestică: la 15-30 aprilie în zone centrală a Moldovei și 20 aprilie-10 mai în zonele subcarpatice și cele nordice.

Cantitatea de sămânța necesata asigurării densității optime de hibrizi actuali oscilează între 9-25 Kg boabe/ ha, la care se adaugă 15-25% pentru compensarea pierderilor. De cele mai multe ori se folosesc 13-15 Kg boabe/ha.

Distanță între rânduri practicată în prezent la semănatul porumbului este de 70 cm. Până în ultimi ani la noi în țara multe unități însămânțau porumbul în rânduri distanțate la 80-100 cm.

Cercetările din țara noastră au stabilit că în zonele de stepa pe soluri cu textură mijlocie care se usucă mai repede, porumbul trebuie semant la 6-8 cm, iar în zonele umede, pe soluri argiloase, la 5-6 cm.

Lucrările de îngrijire

În lanul de porumb se execută umatoarele lucrări de îngrijire:

Distrugerea crustei și a buruienilor apărute după semănat înainte de rasarirea porumbului, se realizează prin lucrari de-a curmezișul rândurilor cu grapele cu colți reglabili ori cu sapele rotative, reglându-se adâncimea de lucru încât să se evite distrugerea germenilor.

Lucrarea cu sapă rotativa după rasarirea porumbului. Când plantele au 4-5 frunze se efectuează o lucrare cu sapa rotativa care urmărește distrugerea buruienilor, în curs de răsărire. Dacă este necesar, lucrarea se repeda după 2 săptămâni, dar înainte ca plantele să depășească înălțime 20 cm.

Prasitul. Lucrarea de parsit, cu obiectivul sau principal distrugerea buruienilor, rămâne principala lucrare de îngrijire a porumbului având urmări pozitive atât asupra aerisirii și încălzirii solurilor grele, cât și asupra înmagazinării și păstrării apei în zonele secetoase.

Epoca prasitului. Cercetările și practica au confirmat că primele 2-3 săptămâni după răsărire constituie perioada critică în îngrijirea porumbului.

Prima prașilă trebuie efectuată în primele 10 zile după răsărire și între cele două lucrări cu sapa rotativă, dacă ele se execută. Prasilele următoare se fac la intervale de timp determinate de apariția crustei sau a buruienilor, intervale care nu depășesc obișnuit, 10-14 zile la prașila a doua și 15-20 zile la prașila a treia.

Când plantele au ajuns la 45-55 cm înălțime, rădăcinile rândurilor vecine distanțate la 75-80 cm se întâlnesc, prima parasila mecanică se poate efectua la 10-12 cm adâncime, fiind exclus pericolul tăierii rădăcinilor deoarece acestea nu au ajus în zona de lucru a agregatului. Prașilă a doua se face la 7-8 cm iar prașilă a treia la 5-6 cm.

Combaterea chimică a buruienilor. În țara nostră se folosesc la porumb mai multe erbicide: erbicide triazinice, erbicidele tiocarbanice, erbicide acetanilidice, erbicidele pe bază de 2,4 D, erbicidele de contact.

Irigarea. se realizează prin aspersiune sau prin brazde, cu norme de udare 700-800 m cubi/hă pe soluri permeabile și 400-500 m cubi/ ha pe cele mai puțin permeabile.

Combaterea dăunătorilor. Pagube însemnate produc porumbului în condițiile țării noastre viermii sârmă și rățișoară. Importiva sfredelitorului tulpinii se pot face tratamente cu ajutorul aviației.

Recoltarea

Maturitatea la porumb se realizează la 55-60 zile după apariția stigmatelor.

Metode de recoltare. Recoltarea mecanizată a porumbului se realizează în țara noastră atât sub formă se ștuleți cât și sub formă de boabe, cu combina. Pentru recoltarea sub formă de ștuleți combina se echipează cu dispozitivul de cules ștuleți și cu instalația de depănușare

Recoltarea sub formă de boabe necesită echiparea combinei cu dispozitivul de cules ștuleți și cu dispozitivul de recoltare totală sau integrală. La folosirea acestei metode pierderile minime se înregistrează când boabele au 20-24% apă.

Păstrarea porumbului. Porumbul se păstrează obișnuit sub formă de ștuleți depozitat în pătule. Păstrarea sub formă de boabe, uscate în prealabil până la 14 % umiditate se realizează în silozuri.

3.2.2. Analiza evoluției principalilor indicatori tehnici la cultura de porumb în perioada 2010-2014

În tabelul nr. 3.4. ce urmează se pot observa suprafețele cultiva la cultura de porumb în anii 2010-2014. Cea mai mică suprafață cultivată a fost în anul 2011 cu 543 ha iar cea mai mare fiind în anul 2012 cu 1.051 ha. În ceea ce privește producția media cea mai mică s-a înregistrat în anul 2012 cu 5.440 kg/ha iar cea mai mare înregistrându-se în anul 2011 cu 9.180 kg/ha.

Tabel nr. 3.4.

Analiza evolutiei principalilor indicatori tehnici la cultura de porumb in SC ILDU SRL, pe perioada 2010-2014

3.2.3. Analiza evolutiei cheltuielilor tehnologice și a subvențiilor la cultura de porumb în perioada 2010-2014

Tabel nr. 3.5.

Analiza evoluției cheltuielilor tehnologice si a subventiilor, la cultura de porumb, în SC ILDU SRL, pe perioada 2010-2014

3.2.4. Evoluția marjei brute totale cu subvenții la cultura de porumb în perioada 2010-2014

Tabel nr. 3.6.

Evolutia marjei brute totale cu subventii, la cultura de porumb,in SC ILDU SRL, pe perioada 2010-2014

3.3. Analiza rezultatelor tehnico-economice pe cultura de floarea-soarelui în perioada 2010-2014

3.3.1. Principalele caracteristici ale tehnologiei culturii de floarea-soarelui

Fertilizarea

Azotul este elementul determinant pentru creșterea plantelor. La insuficiența aprovizionare tulpinile sunt subțiri, frunzele sunt mici, de culoare verde-gălbuie, cele din partea inferioară se usucă prematur. Plantele ajunse la maturitate, în condițiile unei slabe aprovizionări cu azot, au un procent sporit de semințe seci, după cum scade și proporția de ulei.

Fosforul influențează puternic procentul de ulei, iar în multe condiții determină și o sporire a producției de sămânța, chiar mai accentuată decât azotul. Floarea-soarelui nu se poate cultivă în nici un caz fără fertilizare cu fosfor. La insuficiență de fosfor fructele rămân mici, cu procent mare de coji și redus de ulei, iar vegetația se prelungește.

Potasiul are influențe pozitive prin utilizarea mai bună a apei de către floarea-soarelui, prin sporirea rezistenței la frângere, la atacul diferitelor boli. La insuficiență de potasiu plantele de floarea-soarelui rămân mici și capătă aspect de tufă.

Gunoiul de grajd aduce sporuri de producție mai mari pe soluri carbonatate și brune podzolite.

Lucrările solului

La semănatul florii-soarelui terenul trebuie să fie afânat, structurat, fără hardpan, bine aprovizionat cu apa și fără buruieni. Lucrările de bază ale solului se fac la fel că la porumb. Aratul cât mai timpuriu și întreținerea arăturii prin nivelare și grăpare târziu în toamnă are efecte pozitive: zvântare uniformă în primăvară, reducerea numărului de lucrări. Pe ansamblul asolamentului, o arătură adâncă la 30 cm asigură sporuri de producție și la floarea-soarelui. În zone mai umede și pe soluri mai grele, îmbunătățirea regimului aerohidric al solului, prin scarificare la 60 cm, aduce sporuri de producție de până la 28% – medie pe 3 ani.

Primăvară, terenul se pregătește printr-o singură lucrare, realizată în funcție de starea solului și dotarea unității cu grape cu colți reglabili, cu grapă cu discuri, cu cultivatorul sau cu combinatorul. Pregătirea terenului cât mai aproape de semănat ușurează lupta împotriva buruienilor. Agregatele complexe de fertilizare, erbicidare și lucrare a solului previn tasari dăunătoare, asigură economii de combustibil și micșorează costul de producție.

Sămânța și semănatul

Samanata folosită trebuie să fie din prima înmulțire, obținută în anul precedent, să nu conțină semințe sparte, semințe de lupoaie, semințe atacate de boli de putrezire. Puritatea minimă este de 97%, iar capacitatea germinativă minimă de 85%.

Epoca de semănat. Calendaristic, semănatul soiurilor se face, de regulă, între 25 martie și 15 aprilie. Durata optimă de semănat în fiecare an este de 8-10 zile.

Densitatea la semănat. În condiții bune de vegetație, la formele cultivate semitardive, producțiile cele mai mari se obțin dacă la recoltare există 40000 plante/ha în cultură neirigata și 48 000-50 000 plante/ha la cultura irigata. La hibrizii semitimpurii cele mai bune rezultate se obțin la densitatea de 50 000 plante la neirigat și 55 000 plante, la irigat.

Distanța între rânduri cea mai indicată este de 70 cm, care permite atât obținerea de producții mari, cât și folosirea mai economică a mașinilor de recoltat.

Adâncimea de semănat este de 7-8 cm. Se poate reduce la 5-6 cm pe soluri mai grele și numai dacă nu se folosesc erbicide triazinice, care la adâncimi mici de semănat vin în contact cu sămânța în curs de germinare și provoacă pagube.

Lucrări de îngrijire

Semănată la epoca optimă, floarea-soarelui răsare la 9-12 zile, interval în care nu sunt necesare lucrări de îngrijire, dacă patul germinativ s-a pregătit corespunzător.

Prasitul culturii influențează hotărâtor creșterea plantelor și nivelul recoltei. Floarea-soarelui se praseste de 3(2) ori mecanic între rânduri și de 2(3) or manual pe rând, la adâncimea de 6-10 cm.

Primul prăsit se face imediat ce rândurile de folarea-soarelui se disting bine și s-au format primele două frunze adevărate. Întâi se praseste mecanizat și apoi se praseste manual pe rând. A doua prașilă mecanică trebuie făcută la interval scurt, imediat ce apar buruienile. Floarea-soarelui reacționează puternic când este protejată de buruieni în primele 3-4 săptămâni după răsărire, formând mai multe flori în inflorescență. La interval de circa 15 zile se face a treia și eventual a patra prașilă mecanică. Ultimul prăsit se face la înălțimea plantelor de 60-70 cm.

A doua prașilă manuală se face, în funcție de starea de îmburuienare pe rând, la prașilă a II a sau a III a mecanică.

Culturile de floarea-soarelui sunt foarte sensibile la îmburuienare în special în primele 4-6 săptămâni după semănat. Dacă combaterea buruienilor dintre rânduri se poate rezolva prin prasitul mecanic, întreținerea manuală pe rând cu mijloace manuale este foarte costisitoare și solicita multă forță de muncă. Dacă nu se folosesc erbicide, lucrările de întreținere se fac cu întârziere sau numărul lor este redus.

Recoltarea

Începând de la umiditatea de 38-40%, în semințele de folarea-soarelui nu se mai acumulează substanță uscată.

Recoltarea manuală începe la 15-16% umiditate în semințe. Până la treierat conținutul de apa scade la 10-11%, prin uscarea semințelor în câmp sau pe suprafețe amenajate.

Recoltatul mecanizat se face la umiditatea semințelor de 13-14% și trebuie să se termine până la conținutul de 10-11%, astfel se produc pierderi mari prin scuturare.

3.3.2. Analiza evoluției principalilor indicatori tehnici la cultura de floarea-soarelui în perioada 2010-2014

În tabelul nr. 3.7. ce urmează voi analiza suprafetele la cultura de floarea-soarelui, producțiile medii, producțiile totale, prețul de vânzare, veniturile totale și veniturile la ha. Cea mai mare suprafață cultivată cu floarea-soarelui s-a înregistrat în anul 2011 cu 230 ha și cea mai mică fiind în anul 2010. Producția medie cea mai mare a fost în anul 2013 cu 4.100 kg/ha iar producția totală cea mai mare a fost în anul 2014 cu 2.530 tone.

Tabel nr. 3.7.

Analiza evolutiei principalilor indicatori tehnici la cultura de floarea soarelui in SC ILDU SRL, pe perioada 2010-2014

3.3.3. Analiza evolutiei cheltuielilor tehnologice și a subvențiilor la cultura de floarea-soarelui în perioada 2010-2014

Tabel nr. 3.8.

Analiza evoluției cheltuielilor tehnologice si a subventiilor, la cultura de floarea-soarelui, în SC ILDU SRL, pe perioada 2010-2014

3.3.4. Evoluția marjei brute totale cu subvenții la cultura de floarea-soarelui în perioada 2010-2014

Tabel nr. 3.9.

Evolutia marjei brute totale cu subventii, la cultura de floarea-soarelui ,in SC ILDU SRL, pe perioada 2010-2014

3.4. Analiza rezultatelor tehnico-economice pe cultura de rapiță în perioada 2010-2014

3.4.1. Principalele caracteristici ale tehnologiei culturii de rapiță

Fertilizarea.

Rapița de toamnă este o cultură cu un consum mare de elemente fertilizante. Rapița extrage din sol cantități mai mari de substanțe nutritive decât cele necesare grâului de toamnă, pentru realizarea unei producții de 5 000 Kg boabe la ha, plus producția de paie aferentă. Deși o mare parte din substanțele nutritive sunt redate solului, prin încorporarea tulpinilor, rapița are totuși mare nevoie de resurse minerale, deoarece cantitatea cea mai mare a acestor elemente contribuie la realizarea producției de semințe, exceptând calciul, care favorizează mai mult producția secundară.

Lucrările solului

Reușita culturii rapiței de toamnă este condiționată semnificativ de executarea arăturii de bază la adâncimea de 20-25 cm, imediat după recoltarea și eliberarea terenului de plantă premergătoare. Până la semănatul rapiței, terenul se va menține afânat și curat de buruieni prin discuire și grăpare.

Pregătirea patului germinativ se face cu mare atenție, asigurându-se o foarte bună mărunțire și cultivare a solului pe adâncimea de 6-10 cm. Lucrarea se execută cu discul în agregat cu grapă sau cu combinatorul, cu 2-3 zile înaintea semănatului.

Sămânța și semănatul

Sămânța de rapiță destinată semănatului trebuie să fie sănătoasă, să provină din recolta anului însămânțării, cu o puritate minima de 95% și cu facultatea germinativă de cel puțin 85%. Sămânța de rapiță după trei ani de la recoltare își pierde germinația.

Epoca optimă de semănat a rapiței de toamnă se încadrează între 20 august-10 septembrie. Semănatul rapiței în această perioadă într-un teren bine pregătit asigură rasarirea uniformă, înrădăcinarea puternică, formarea unei rozete de frunze care asigură o iernare bună culturii rapiței. Rapița de primăvară se seamănă timpuriu, în prma urgență.

adâncimea de semănat este de 2-3 cm pe solurile cu stratul germinativ bine mărunțit și reavăn și 3-4 cm pe cele cu stratul germinativ mai uscat.

Lucrările de îngrijire

După semănat, dacă stratul germinativ este uscat, se va executa imediat o tăvălugire cu tăvălugul inelar, pentru a pune semințele în contact cu solul, asigurând astfel o răsărire mai uniformă și timpurie a rapiței.

Combaterea buruienilor la răpită se realizează prin folosirea erbicidelor.

Principalii dăunători ai rapiței în țara noastră sunt viespea rapiței, care atacă frecvent toamna și gândacul rapiței, care atacă în faza înfloririi

Recoltarea

Recoltatul se va execută numai în orele timpurii ale dimineții și în orele de seară, pentru reducerea pierderilor prin scuturare. în cazul în care nu s-a aplicat defolierea prealabilă, recoltarea se va face divizat, cu seceratorile sau cu vindrovarul, lăsând plantele în brazde 3-6 zile, după care vor fi treierate, din mers, cu combinele de cereale special adaptate.

3.4.2. Analiza evoluției principalilor indicatori tehnici la cultura de rapiță în perioada 2010-2014

În tabelul nr. 3.10. ce urmează voi analiza suprafetele la cultura de rapiță, producțiile medii, producțiile totale, prețul de vânzare, veniturile totale și veniturile la ha. Cea mai mare suprafață cultivată cu rapiță s-a înregistrat în anul 2014 cu 550 ha și cea mai mică fiind în anul 2012 cu 61 ha. Producția medie cea mai mare a fost în anul 2014 cu 4.500 kg/ha iar producția totală cea mai mare a fost tot în anul 2014 cu 3.000 tone.

Tabel nr. 3.10.

Analiza evolutiei principalilor indicatori tehnici la cultura de rapita in SC ILDU SRL, pe perioada 2010-2014

3.4.3. Analiza evolutiei cheltuielilor tehnologice și a subvențiilor la cultura de rapiță în perioada 2010-2014

Tabel nr. 3.11.

Analiza evoluției cheltuielilor tehnologice si a subventiilor, la cultura de rapita, în SC ILDU SRL, pe perioada 2010-2014

3.4.4. Evoluția marjei brute totale cu subvenții la cultura de floarea-soarelui în perioada 2010-2014

Tabel nr. 3.12.

Evolutia marjei brute totale cu subventii, la cultura de rapita, in SC ILDU SRL, pe perioada 2010-2014

3.5. Analiza rezultatelor tehnico-economice pe cultura de orz în perioada 2010-2014

3.5.1. Principalele caracteristici ale tehnologiei culturii de orz

Fertilizarea

Atât orzul cât și orzoaica consumă cantități realativ mari de substanțe nutritive, producții mari putându-se obține numai printr-o fertilizare corespunzătoare capacității de producție a soiurilor.

Atât orzul cât și orzoaica reacționează foarte bine la aplicarea îngrășămintelor chimice. Nu se recomandă fertilizarea directă a acestora cu gunoi de grajd, din cauza perioadei de vegetație scurte.

Îngrășămintele chimice sunt eficiente numai dacă se aplică împreună în doze variabile, în funcție de soi și de fertilitatea solului. Necesarul de azot este de 20-120 Kg/ha în cazul orzului de toamnă și de 0-80 Kg/ha în cazul orzoaicei de bere, iar cel de fosfor 0-110 Kg/ha.

Lucrările solului

Lucrările solului și pregătirea patului germinativ pentru orz și orzoaică sunt asemănătoare celor efectuate pentru grâu, diferențiat în funcție de premergătoare.

Sămânța și semănatul

Atât orzul cât și orzoaica pe lângă cerințele privind germinația și puritatea, o mare importantă prezintă mărimea și uniformitatea semințelor. De aceea este necesară sortarea semințelor, folosind numai semințe mari. Înainte de semănat semințele se tratează împotrivă taciunelui îmbrăcat cu fungicide organo-mercurice.

Epoca de semănat. Orzul de toamnă se însămânțează înaintea grâului, cu un avans de circa 5 zile ceea ce asigură o mai bună înrădăcinare, înfrățire și călire înainte de venirea iernii. Perioada optimă se intercalează între 15 septembrie și 5 octombrie mai devreme în jumătatea de nord a țării.

Tehnica semănatului. Este asemănătoare grâului, asaigurandu-se o densitate de 450-500 boabe germinabile la metru pătrat pentru orzul și orzoaica de toamnă, respectiv de 400-450 boabe germinabile la metru pătrat pentru orzoaica de primăvară. Este necesară o cantitate de 180-200 Kg samanata la hectar pentru fiecare dintre cele două forme de orz.

Adâncimea obișnuită de semănată a orzului și orzoaicei de toamnă este de la 3-4 cm.

Lucrările de îngrijire

Lucrările de întreținere constau în eliminarea excesului de umiditate în toamnă și primăvară, administrarea îngrășămintelor cu azot la dezprimavarare, tavalugirea în cazul fenomenului de descălțare, combaterea buruienilor, bolilir și dăunătorilor.

În cazul când la dezprimavarare lanurile de orz sunt rărite, densitatea fiind de sub 200 plante la matru pătrat, pentru formele de orz umblătoare suprainsamantarea, primăvara timpuriu, este preferabilă întoarcerii culturii, asigurându-se în acest fel obținerea unor producții mijlocii. Pentru combaterea buruienilor se folosesc erbicidele utilizate la grâu.

Dintre dăunătorii mai frecvenți în culturile de orz, care necesită tratamentul de vegetație, este gândacul ovăzului, ce se combate la apariția larvelor.

Recolatarea

Orzul de toamnă se recoltează mai devreme decât grâul cu 5-10 zile, cu aceleași mijloace și prin aceleași metode folosite la grâu. Spre deosebire de grâu, recoltarea orzului trebuie să se efectueze într-un timp și mai scurt de maximum 3-5 zile de la atingerea maturității depline, având în vedere mai slabă rezistentă la scuturare a orzului.

Orzul pentru sămânța precum și orzoaica de bere nu se vor recolta mai devreme de momentul în care umiditatea boabelor a ajuns la maximum 15%.

Producții. Capacitatea productivă a actualelor soiuri permite obținerea unor producții medii de 50-80 q/ha, în cazul orzului de toamnă și 40-50 q/ha în cazul orzoaicei de toamnă sau de primăvară.

3.5.2. Analiza evoluției principalilor indicatori tehnici la cultura de orz în perioada 2010-2014

Tabel nr. 3.13.

Analiza evolutiei principalilor indicatori tehnici la cultura de orz in SC ILDU SRL, pe perioada 2010-2014

În tabelul nr. 3.13 suprafața cultivată la cultura de orz cea mai mare a fost în anul 2012 cu 415 ha iar cea mai mică fiind de 350 ha. Producția medie cea mai mare a fost în anul 2012 cu 6.800 kg/ha iar producția totală cea mai mare a fost în anul 2014 cu 4.100 tone iar cea mai mică în anul 2013 cu 96 tone .

3.5.3. Analiza evolutiei cheltuielilor tehnologice și a subvențiilor la cultura de orz în perioada 2010-2014

Tabel nr. 3.14.

Analiza evoluției cheltuielilor tehnologice si a subventiilor, la cultura de orz, în SC ILDU SRL, pe perioada 2010-2014

3.5.4. Evoluția marjei brute totale cu subvenții la cultura de orz în perioada 2010-2014

Tabel nr. 3.15.

Evolutia marjei brute totale cu subventii, la cultura de rapita, in SC ILDU SRL, pe perioada 2010-2014

3.6. Analiza contului de profit și pierdere

Contul de profit și pierdere conține date financiare cum ar fi veniturile din exploatare, veniturile financiare, cheltuielile din exploatare, cheltuielile financiare, profitul brut, impozitul pe profit, profitul net și de asemenea rata profitului.

TABEL NR. 3.1.

Analiza contului de profit si pierdere

3.7. Analiza SWOT a societății

Puncte tari

Suprafața se încadrează în categoria exploatațiilor agricole medii

2. Societatea deține o bază de mașini agricole proprie

3. Societatea deține o suprafață importantă de teren arabil

4. Capacitate de producție ridicată

5. Calitatea superioară a furajelor

Puncte slabe

1. Costurile de producție mari datorită dotării tehnice

2. Producția agricolă este dependentă de condițiile pedoclimatice.

Oportunități

1. Existența finanțărilor din fondurile europene

2. Reducerea costurilor de producție prin tehnologii noi

3. Accesarea de fonduri U.E

Amenințări

1. Reducerea subvențiilor

2. Prețuri ridicate pentru achiziționarea de mașini, utilaje agricole, semințe, îngrășăminte, lucrări agricole.

CAPITOLUL IV. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Performanțele de producție și economice la care a ajuns agricultura din unele zone ale lumii (S.U.A, U.E. etc) sunt urmare și a faptului că, prin formare profesională, competență, informare și îndrumare, producătorul agricol (fermier sau șef de exploatație) a avut acces la cunoștințe tehnice, economice și manageriale aplicabile în gestionarea exploatațiilor agricole. În țările cu agricultură dezvoltată, tradiția, care genera ceea ce se făcea în agricultură, orientarea activităților spre asigurarea consumului din producție proprie, relevând o economie agricolă relativ închisă, au fost înlocuite, cu mai mulți ani în urmă, cu elemente ale științei agricole și ale celei manageriale. Cunoștințele de management le-au permis celor care gestionează exploatații agricole să utilizeze cu eficiență instrumentele avantajoase conținute de politicile agricole.

Ferma agricolă evoluează într-un mediu complex, mediu cu care aceasta se află în relație permanentă. Relația respectivă se materializează sub forma unor fluxuri: fluxuri fizice de bunuri și servicii, fluxuri financiare, fluxuri informaționale etc. În scopul desfășurării unei activități eficiente, fermierul trebuie să aibă permanent în vedere asigurarea echilibrului între toate aceste fluxuri. Un fermier care dorește să fie performant va încerca, în permanență să identifice oportunitățile și restricțiile cu care urmeaza să se confrunte.

Evoluția către o economie din ce în ce mai „globală” determină fermierii să se adapteze din ce în ce mai rapid și mai flexibil la un mediu aflat în mișcare: acțiunile lor nu se mai pot limita la un cadru local sau regional. Una dintre cele mai importante relații este cea stabilită cu piața. În acest sens, unul din aspectele asupra caruia ar trebuie să se concentreze fermierul este acela al alegerii partenerilor astfel încât să nu aibă de suferit datorită – în majoritatea cazurilor – dimensiunilor reduse ale „întreprinderii” sale. Formulele de parteneriat, de colaborare, de cooperare la care fermierul poate face apel sunt extrem de numeroase. Dezvoltarea unei agriculturi moderne, comerciale se bazează și pe utilizarea relațiilor contractuale ca instrument de organizare a ofertei agricole.

Pentru a facilita introducerea de noi tehnologii în scopul creșterii competitivității și performanțelor exploatațiilor agricole, este vizată sprijinirea parteneriatelor cercetare-asociații de producători prin finanțarea de  proiecte care aduc o contribuție semnificativă  în domeniul inovării.  Nu în ultimul rând, există  mari așteptări în ceea ce privește organizarea și funcționarea camerelor agricole, instituții private de interes public care să  ofere servicii de consultanță și extensie, să  difuzeze informații de piață , să faciliteze absorbția fondurilor europene, să sprijine procesul de consolidare a terenurilor agricole, să mobilizeze inițiativa locală și să constituie un partener de dialog eficient cu autoritățile centrale pentru ameliorarea disfuncționalităților instituționale.