Analiza Activitatii Turistice In Zona Padis

ANALIZA ACTIVITĂȚII TURISTICE A ZONEI PADIȘ

Ioana FILIP, Lector Dr. Iulia C. Mureșan

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Vedeterinară, Str. Calea Mănăștur, Nr. 3-5, 400372, Cluj-Napoca, România.

email: [anonimizat], [anonimizat]

REZUMAT

Prin intermediul studiilor și cercetărilor realizate în cadrul lucrării de față s-a încercat evidențierea nivelului activității turistice din zona Padiș Glăvoi din Parcul Natural Apuseni, precum și impactul exrcusiei de studiu realizată în această zonă de către studenți și profesori ai Facultății de Horticultură în cadrul materiei “Ghid și Orientare Turistică”.

În prima parte a lucrării este stadiul actual al cunoașterii în care sunt prezentate caracteristicile generale ale conceptului de turism.

În a doua parte sunt prezentate metoda de cercetare și materialele folosite în vederea obținerii rezultatelor care au făcut obiectul lucrării, adică analiza activității turistice în aria Parcului Natural Apuseni, zona Padiș Glăvoi.

A treia parte are în componență rezultate obținute în urma anchetei socialogice și discuții pe baza acestora urmate de o analiză SWOT efectuată în vederea diagnosticării activității turistice. În urma analizei rezultatelor acestei proceduri, s-a elaborat un set de concluzii și recomandări pentru îmbănătățirea activității turistice desfășurată în aria studiată.

Cuvinte cheie

turism de aventură, traseu turistic, peisaj, potențial turistic.

THE ANALYSIS OF TOURISM ACTIVITY IN PADIȘ AREA

Ioana FILIP, Lector Dr. Iulia C. MUREȘAN

University of Agricultural Science and Veterinary Medicine, 3-5 Mănăștur St.,

email: [anonimizat], [anonimizat]

ABSTRACT

Through studies and research carried out in the present paper I tried highlighting the level of tourist activity in the Apuseni Natural Park Padiș Glăvoi and the impact of the field trip carried out in this area by students and professors of the Faculty of Horticulture in the subject "Guide and Turism Orientation".

The first part is the current state of knowledge describing the general characteristics of the concept of tourism.

The second part presents the research method and materials used to obtain results that were subject of the work, ie analysis of tourism in the Apuseni Natural Park, Glăvoi Padiș area.

The third part comprises the results obtained from the survey and discussions on them socialogice followed by a SWOT analysis carried out for the diagnosis of tourist activity. After analyzing the results of that procedure, it developed a set of conclusions and recommendations for îmbănătățirea tourist activity performed in the studied area.

KEYWORDS

 tourism, adventure tourism route, landscape, tourist potential.

INTRODUCERE

În România, turismul se concentrează în special asupra tradiție, istoriei bogate și a peisajelor naturale. Varietatea reliefului României permite practicarea oricărui tip de turism. Pe același spațiu geografic se pot practica mai multe tipuri de turism, în funcție de resursele de care dispune spațiul respectiv. După anul 1990, timp în care se practicau formele clasice turism, a început diversificarea acestora datorită corelației dintre dorința turiștilor de activități noi și resursele existente. Astfel a luat naștere turismul de aventură.

Lucrarea de față își propune analiza activității turistice a zonei Padiș din Rezervația Naturală Parcul Apuseni, potențialului turistic al acestei zone în urma efectuării unei analize SWOT bazată pe opinia turiștilor care au practicat turismul de aventură în această arie și impactul excursiei de studiu efectuate în cadrul materiei “Ghid și orientare turistică”.

Am ales această zonă deoarece vizitând-o am observat uriașul potențial turistic, reprezentat prin trasee spectaculoase pentru drumeții, peisaje frumoase și obiective turistice unice îm Europa. Totodată am fost interesată în a cunoaște motivația turiștilor pentru practicarea turismului de aventură în zona studiată și cum anume poate fii stimulată creșterea activității turistice.

PARTEA I- STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL ABORDAT

CAPITOLUL 1- ABORDĂRI ALE TURISMULUI

1.1 ACTIVITATEA DE TURISM. DEFINIȚII SI CLASIFICARE

Turismul este o activitate întreprinsă de o persoană care se deplasează în alt loc decât cel de domiciliu, activitate care are ca și scop vizitarea de locuri noi, relaxare, tratament, afaceri. Această activitate trebuie să fie desfășurată pe o perioadă mai lungă de o zi/24 h și realizată în alte scopuri decât remunerarea.

Conform definiției date de Organizația Mondială a Turismului (OMT), turismul cuprinde activitățile unei persoane care călătorește și rezidă pentru o perioadă mai scurtă de un an în afara mediului său de viață obișnuit, pentru relaxare, afaceri și alte scopuri. De-a lungul secolelor, turismul a evoluat, devenind astăzi un fenomen de masă. Oamenii nu se mai deplasează doar în scopuri migraționiste, pentru comerț sau pelerinaj, ci și în principal din plăcere (Goeldner și col., 2003).

Modalitatea de petrecere a timpului liber, la destinația turistică, poate fi abordată și analizată din multiple puncte de vedere. În funcție de o serie de criterii de abordare a acestui aspect, se pot surprinde categorii de turism, cu individualizare în tipuri și forme (Dinu, 2005).

1. Turismul de recreere si agrement: valorifică calitățile estetice, de mare atractivitate ale peisajelor naturale, scopul principal al turismului de recreere fiind schimbarea peisajului.

2. Turismul de îngrijire a sănătății (balnear sau curativ) este considerat cel mai vechi tip de turism, care necesită o structură specializată și dotări speciale, personal calificat și prezența obligatorie a unor elemente de potențial balnear adică ape termale sau/și minerale, mofete, nămoluri, aerosoli, saline etc.

3. Turismul cultural cuprinde persoanele care vizitează obiective turistice aparținând patrimoniului cultural.

4. Turismul educațional cuprinde activități turistice organizate în scopuri educative și se adresează în general tinerilor.

5. Turismul social se referă la modul de asociere al persoanelor care sunt angrenate în activitatea turistică și reflectă stratificarea socială.

6. Turismul de tip complex sau polivalent rezultă din asocierea mai multor tipuri de turism pe același teritoriu. Acesta tipul cel mai întâlnit în practică cuprinzând turiști de toate vârstele, cu venituri diferite fiind practicat de obicei în perioada vacanțelor și concediilor.

7. Turismul de afaceri practicat în scopul schimbului de experiențe, trening-urilor, schimbului de informații între persoane cu joburi/interese comune.

Turistul poate fi definit ca o persoană care își petrece o anumită perioadă de timp în scopul relaxării, tratamentului, vizitării unor locuri noi sau desfășurării unor activități care la locul de domiciliu nu sunt posibile.

Locul unde turistul dorește să ajungă se numește destinație turistică care este definită ca o arie, regiune, țară ș.a. servind drept loc de desfășurare a activității de turism. Acesta cuprinde mai multe obiective turistice care pot fi reprezentate de o clădire, monument, o formă de relief rar întâlnită etc. Mai multe obiective turistice alcătuiesc o destinație turistică de aceea există între cele doua noțiuni o relație de interdependență.

1.2 SEJURUL TURISTIC ȘI SERVICIILE TURISTICE

Sejurul propriu-zis presupune mai multe faze. Acestea sunt aceleași indiferent de tipul turismului practicat, de vârsta participanților, de modul de organizare etc.

În primă fază turiștii trebuie să aibă în vedere ce vor să experimenteze în cadrul sejurului turistic. Aceștia trebuie să își evalueze bugetul disponibil pentru întregul sejurul, timpul care îl vor aloca excursiei, dacă vor să aibă libertatea de a alege când vor să mănânce și unde, ce vor să viziteze etc. Toate acestea constituie cererea turistică, moment în care intră în ecuație agențiile specializate pentru realizarea unui pachet turistic. Turistul trebuie să știe exact ce dorește de la un sejur, astfel oferă posibilitatea agențiilor de a se adapta cerinței lui. În funcție de mobilul călătoriei și motivația cererii, serviciile turistice oferite de pachetele turistice create de agențiile de turism, se pot clasifica în (Neacșu și col., 2012):

1.Servicii de bază fără de care pachetul turistic nu poate fi constituit. Acestea constau în: transport, cazare, alimentație, tratament și alte activități de bază a călătoriei.

2. Servicii complementare sau suplimentare. Acest tip de servicii pot fi dispensabile turistului, dar în același timp în schimbul unei plăți extra față de serviciile de bază, pot spori confortul pe timpul sejurului. La acest tip de servicii pot fi amintite: informații oferite de ghizi specializați și de personalul unităților de turism, activități organizate extra de tip cultural-sportive, închirieri de obiecte ș.a.

Plata pentru serviciile consumate de turist se poate efectua anterior, simultan sau posterior prestației serviciilor. Prețurile și tarifele se stabilesc și sunt rezultatul acțiunii unei multitudini de factori, cum sunt: caracterul complex al produselor turistice, eterogenitatea lor, faptul că investițiile turistice sunt intensive în capital fix, dependența calității prestațiilor turistice de profesionalismul personalului (Neacșu și col., 2012).

După ce clientul se hotărăște asupra pachetului turistic dorit, urmează partea de rezervare care garantează acestuia siguranța închirierii de camere în perioade cu cere mai mare, cunoașterea și negocierea tarifului etc. Pentru prestatorul de servicii, rezervarea ajută la planificarea eficientă a activității.

Din momentul în care turistul acceptă un pachet turistic și acesta se deplasează de la domiciliu, începe consumarea pachetului turistic: transportul care poate fi efectuat de către turist prin mijloace proprii sau asigurat de către agenție prin colaborarea cu firme specializate. După această etapă, urmează faza de exploatare a destinației propriu-zise. Aici sunt desfășurate activitățile aferente pachetului turistic ales de către turist.

Delimitate după natura lor, serviciile se pot împărți în servicii cu specific determinate de desfășurarea propriu-zisă a activității turistice (transport, alimentație, cazare, tratament, cultural-artistice, sportive, recreative, cu caracter special, diverse) și în servicii nespecifice care sunt generate de existența unei infrastructuri economico-sociale generale, care se adresează atât turiștilor cât și rezidenților (transport în comun, telecomunicații, reparații-întreținere, frizerie-coafură, alte servicii) (Neacșu și col,. 2012).

1.3 FACTORI CARE DETERMINĂ EVOLUȚIA TURISMULUI ȘI POTENȚIALUL TURISTIC

1.3.1 Factori care determină evoluția turismului

Evoluția turismului evidențiază receptivitatea și implicit adaptabilitatea sa la dinamica socială, acest dinamist aflându-se sub incidența unui larg evantai de factori. Acești factori sunt clasificați după natural social-economică, astfel:

a. factori economici – veniturile populației și modificările acestora, prețurile și tarifele, oferta turistică

b. factori tehnici – performanța mijloacelor de transport, tehnologiile în construcții

c. factori sociali – urbanizarea și timpul liber

d. factori demografici – evoluția numerică a populației, modificarea duratei medii de viață, structura pe sexe, grupe de vârstă și social-profesională

e. factori psihologici, educativi și de civilizație – nivelul de instruire, setea de cultură, dorința de cunoaștere, caracterul individului, temperamentul, moda, etc.

f. factori organizatorici – formalități de frontiere, regimul vizelor etc. (Alec și col., 2006).

1.3.2 Determinarea potențialului turistic al unei arii

Pentru practicarea turismului de orice fel, o arie (regiune, zonă, țară etc), trebuie să aibă potențialul turistic, care poate fii de două feluri: potențial turistic natural și potențial turistic antropic.

Potențialul turistic natural reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care îl are cadrul natural prin componentele sale fizico-geografice (relief, climă, hidrografie, faună, floră). În acest cadru sunt valabile inclusiv caracteristicile modificate sau amenajări ale componentelor deja existente (Cândea și col., 2012).

Potențialul antropic reprezintă totalitatea resurselor turistice rezultate din creației omului, acestea fiind cultural-istoric și tehnico-economic, reunindu-se resursele materiale, adică obiective turistice, religioase, culturale, sportive etc, cu activitățile antropice cu funcție turistică (Cândea și col., 2012).

Pentru a putea determina potențialul turistic al unei zone, trebuie avute în vedere câteva criterii, și anume (Cândea și col., 2012):

-criterii de determinare de ordin calitativ care sunt reprezentate prin caracteristicile și componentele geografice;

-criterii de determinare cantitativă, adică care este numărul de resurse turistice deținute de o anumită zonă, modul de centrare sau dispersia acestora în zona respectivă;

-criterii funcționale care arată practic dacă zona respectivă este ușor accesibilă, formele de turism care pot fii practicate aici și infrastructura generală a teritoriului.

În urma aplicării criteriilor mai sus amintite, s-a întocmit registrul general al patrimoniului turistic care reprezintă baza principală de date necesară pentru desfășurarea și coordonarea activității turistice în România. Ulterior, s-au aplicat aceste criterii în vederea determinării zonei protejate pentru obiectivele naturale și culturale din România.

Devenit cea mai importantă industrie la nivel mondial, turismul este adesea privit ca o soluție salvatoare, menită să sprijine dezvoltarea economică a unei țări și implicit creșterea implicită a nivelului de trai.

1.4 TURISMUL PE PLAN ECONOMIC

Impacturile economice ale turismului, considerate efecte ale industriei turistice asupra stării economice a comunității locale sau naționale, pot fi pozitive sau negative.

Un impact pozitiv important este generarea de profit pentru membrii comunității locale, firme turistice, sporirea numărului de locuri de muncă și a persoanelor angajate atât în turismul direct cât și cel indirect etc. Impacturile negative în plan economic se pot referi la taxele resimțite de localnici pentru întreținerea și furnizarea de servicii turistice.

Previziuni pe termen lung: Sosirile turistice din întreaga lume vor crește cu cca. 3,3% pe an între 2010 și 2030, și vor ajunge până la 1,8 miliarde turiști. Între 2010 și 2030, sosirile în destinații cu economii ascendente vor crește cu 4,4% pe an, o rată de două ori mai mare față de țările cu economie deja avansată în care vor crește cu 2,2% pe an. Cota de piață a economiilor emergente a crescut de la 30% în 1980, până la 45% în 2014 și se așteaptă să crească până la 57% în 2030, ceea ce înseamnă peste un miliard de sosiri turistice internaționale (http://www.e-unwto.org/, iunie 2015).

Figura 1.1. Prognoza creșterii sosirilor turistice international până în anul 2030

Sursă: http://www.e-unwto.org/, iunie 2015

CAPITOLUL 2 – TURISMUL DE AVENTURĂ

2.1 DEFINIȚII ȘI CARACTERISTICI

În România, turismul se concentrează în special asupra tradiție, istoriei bogate și a peisajelor naturale. Varietatea reliefului României permite practicarea oricărui tip de turism. Pe același spațiu geografic se pot practica mai multe tipuri de turism, în funcție de resursele de care dispune spațiul respectiv. După anul 1990, timp în care se practicau formele clasice turism, a început diversificarea acestora datorită corelației dintre dorința turiștilor de activități noi și resursele existente. Astfel a luat naștere turismul de aventură (Salomia, 2014).

Turismul de aventură este o combinație a mai multor tipuri de turism: turismul de recreere, turismul sportiv, turism neorganizat sau pe cont propriu (în cazul turiștilor cu experiență), acesta fiind o ramură a agroturismului, îmbinând perfect nevoia de recreere cu cea de adrenalină, dar și de perfecționare în activitatea preferată desfășurată în cadrul sejurului. Acesta se referă la un gen de turism care utilizează în general zone naturale cu caracteristici concrete pentru practicarea unor sporturi “riscante sau de aventură”. În acest caz, alcătuirea unui pachet turistic trebuie să aibă ca scop practicarea sporturilor (Salomia, 2014).

Turismul considerat de aventură a luat naștere și din călătoriile destinate în special cercetării și exploatării unor zone noi de către oameni. Acestea fiind necunoscute au dat oamenilor posibilitatea să experimenteze și să își lărgească continuu orizonturile (Salomia, 2014)

Această formă de turism se caracterizează prin următoarele lucruri:

-este intern și internațional adică poate fii practicat de turiști atât în țara de reședință cât și în afara acesteia.

– acesta poate fi, după modalitatea de comercializare a vacanței: organizat, pe cont propriu sau semiorganizat (combinație a celor două mai sus amintite). Această grupare dă turismului proprietatea de fi experimentat atât prin angajarea anticipată a unei agenții pentru organizarea sejurului cât și de a da turistului libertatea de a alege destinația, durata deplasării, mijlocul de transport, bugetul alocat excursiei etc.

– din punct de vedere al periodicității acesta poate fi sezonier, cum este schiatul sau parapantismul care pot fi practicate doar în anumite perioade ale anului sau permanent (continuu), adică poate fi practicat pe toată durata anului, cu ar fi drumețiile.

– poate fi practicat de către persoane de toate vârstele, pornind de la 5-6 ani în cazul drumețiilor montane de exemplu, totuși trebuie ținut atent cont atât de starea generală privind sănătatea și de pregătirea fizică a persoanei în cauză cât și de alegerea traseelor (lungime, nivel de dificultate, durata, altitudine etc.) (Drăgoiu, 2006).

Sporturile care pot fi practicate în România în cadrul turismului de aventură se pot clasifica astfel:

-sporturi de aer: parapantism, tiroliană, zbor cu avion și balon

-sporturi de apă: canyoning, rafting, yachting.

-sporturi terestre: echitație, off road, schi, mountain bike, snowboarding, drumeții (hiking).

2.1.1 Turismul montan pedestru – Hiking

Este un sport al civilizației moderne pentru că îi oferă omului exact ceea ce îi lipsește mai mult: mișcarea în aer liber. Hiking-ul reprezintă principala formă de turism montan, pe lângă treking, practicată în România, fiind totodată și cea mai veche. Ea apare în România în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fiind legată de numele primei asociații de turism, intitulată Societatea Carpatină din Sibiu, înființată în anul 1880 (Drăgoiu, 2006).

În munții din țara noastră există o rețea bogată de poteci marcate, cu atât mai numeroase cu cât zona este mai interesantă și mai plină de obiective turistice și peisagistice. Așadar, terenul de joc oferă suficient spațiu pentru desfășurarea activității (Drăgoiu, 2006).

Turismul montan pedestru, este un sport cu foarte mulți adepți, de toate vârstele și categoriile sociale. Aceștia sunt practicanți ai unui sport de masă, ale cărui obiective sunt în principal întărirea stării de sănătate și odihna activă, precum și cunoașterea unor zone de interes deosebit (Drăgoiu, 2006).

În consecință, se poate afirma că turismul montan pedestru reprezintă o sugestivă particularizare a deviziei “Sport și sănătate”, fiind total diferit de alte sporturi. Acesta, nu este altceva decât mers, dar ridicat, din punct de vedere al eficienței sale, în planul refacerii fizice și mai ales psihice, la un nivel superior, dat de factorii specifici cadrului natural (Drăgoiu, 2006).

Hiking-ul nu se practică numai vara, așa cum este greșit susținut uneori. Dimpotrivă este un sport “all season”, putându-se desfășura foarte bine în orice anotimp, existând însă anumite condiții (temperatură, strat de zăpadă, gheață, durata zilei-lumină, pericol de avalanșe etc.) care impun măsuri concrete de adaptare: echipament corespunzător, alegerea unor trasee scurte sau medii, evitarea zonelor favorabile declanșării avalanșelor, parcurgerea traseelor cunoscute, străbătute în timpul sezonului cald (Drăgoiu, 2006).

Acestă disciplină sportivă se practică de obicei în grupuri, de preferat cât mai omogene din punct de vedere al capacității de efort și al vârstei. Grupul nu trebuie să depășească în principiu 10 membrii, optimul însemnând 3-5 componenți (Drăgoiu, 2006).

Acest gen de turism se bucură de o largă popularitate și datorită faptului că este accesibil tuturor categoriile sociale, efortul făcut pentru practicarea sa în condiții optime fiind suportabil și de către cei cu venituri modeste (Drăgoiu, 2006).

Din toate aceste considerații, rezultă că turismul montan pedestru, practicat în condiții favorabile în Carpații României, este un sport care se adresează marii majorități a populației tării, putându-se obține prin practicarea lui indici superiori ai capacității vitale și o ameliorare vizibilă a stării de sănătate fizică și psihică, fiind în același timp și un excelent mijloc de a vizita și explora frumuseți ale naturii (Drăgoiu, 2006).

2.1.2 Elemente specifice de organizare a acțiunii de turism de aventură în zona montană

Un prim element de organizare care trebuie avut în vedere, în special în cazul în care se dorește un sejur neorganizat, pentru practicarea turismului de aventură, este atenția avută în vederea documentării privind date meteo, temperaturi, precipitații din zona care urmează a fi exploatată, despre obiectivele turistice existente, durata și dificultatea traseelor, activității sau sportului practicat, posibilitățile de cazare și alimentație (Drăgoiu, 2006).

Al doilea element care trebuie avut în vedere este echipamentul specific. În acțiunile turistice în zona de munte, turiștii trebuie să posede echipament special care să asigure atât confortul cât și siguranța acestora (Drăgoiu, 2006).

Echipamentul poate fi individual sau colectiv. Cel individual se referă la obiectele care fiecare membru al taberei trebuie să le aibă (ex :bocanci din material special impermeabil, jambiere și parazăpezi din fâș, fluieri pentru semnalizare, lanternă frontală, sac de dormit etc.). Echipamentul colectiv este folosit, după cum este și denumirea, de către întreg grupul (ex:cort pentru mai mult de o persoană, trusă medicală, busolă etc.) (Drăgoiu, 2006).

Alt element al sejurului turistic este organizarea taberei de corturi. Este preferat acest tip de cazare deoarece implică costuri mici și posibilitatea de a rămâne peste noapte în locul dorit (dacă este posibilă camparea), dar presupune cunoștințe atât în amplasarea cortului cât și a instalării lui.

2.1.3 Tendințe ale turismului de aventură

În ultimii ani , mai ales în țările din vestul Europei, se observă o tendință de a ușura activitatea fizică pentru practicarea hiking-ului, astfel, dacă înainte turiștii aveau doar un rucsac mare în care purtau tot echipamentul necesar călătoriei (rucsac, sac de dormit, hrană etc.) iar locul de campare era pe parcursul traseului, în prezent se observă tot mai mulți turiști care își stabilesc un punct fix de cazare, de unde pleacă in drumeții de o zi întorcându-se în același loc peste noapte. Astfel se maximizează confortul și plăcerea excursiei (Drăgoiu, 2006).

O altă tendință observată este aceea de a căuta locuri noi, sălbatice, încă neexplorate, în detrimentul celor cunoscute, spectaculoase, dar având un număr mare de turiști în special pe timpul vacanțelor (Drăgoiu, 2006).

O ultimă tendință care poate fi observată este creșterea numărului de persoane care fac drumeții și pe timpul iernii. Acești turiști sunt echipați cu rachete pentru zăpadă care prin susținerea picioarelor pe suprafața superficială a zăpezii duc la o economie considerabilă de energie (Drăgoiu, 2006).

2.2 TURISMUL DE AVENTURĂ ȘI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

2.2.1 Ecoturismul

Având în vedere evoluția transporturilor și a tehnologiei, devine din ce în ce mai ușor să ajungem în zone care până acuma erau inaccesibile astfel favorizând dezvoltarea turismului în arii naturale. În lipsa unui management corespunzător, dezvoltarea turismului în zone fragile din punct de vedere ecologic poate duce la degradarea ariilor explorate prin turism. Totodata, turismul poate influența negativ comunitatea locală și populația indigenă, datorită stilului de viață modern a turiștilor. Pentru a evita astfel de consecințe, s-a conturat treptat o nouă etică a călătoriei numită ecoturism sau turism ecologic. Această formă de turism poate furniza venituri necesare protejării parcurilor naționale și a rezervațiilor naturale. Mai mult decât atât, ecoturimul poate mării nivelul educației turiștilor, transformându-i în susținători entuziaști ai conservării mediului natural dar și cultural. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Ecoturism, mai, 2015)

Turismul de aventură se desfășoară cu preponderență în zone naturale, în care mediul înconjurător are foarte puține spre deloc elemente antropice, așadar practicanții turismului de aventură vor practica conștient sau inconștient și turismul ecologic. Chiar dacă scopul practicării turismul de aventură nu este același cu cel al ecoturismului, atât turismul de aventură cât și cel ecologic se desfășoară în cadrul naturii și vor urmării să aibă un impact negativ cât mai mic asupra mediului înconjurător.

Practicanții ambelor forme de turism vor adopta un comportament care vizează reducerea oricărui tip de poluare, depozitarea reziduurilor în zone strict amenajate pentru acest scop, favorizarea transportului care să aibă un impact minim asupra mediului.

2.2.2 Raporturile dintre turism de aventura și mediul înconjurător

Turismul, mai mult decât orice alt domeniu de activitate, este dependent de mediul înconjurător, acesta reprezentând materia sa primă, obiectul și domeniul de activitate și de desfășurare a turismului fiind suportul său cadru, purtătorul resurselor sale. Turismul se desfășoară în mediu și prin mediu, calitatea acestuia putând favoriza sau nega activitatea turistică (Alec și col., 2006).

Relieful, pădurile, râurile, lacurile, monumentele naturii etc., componente ale mediului înconjurător, se constituie și ca resurse turistice ce favorizează desfășurarea turismului pentru odihnă și recreere, pentru tratament balnear, pentru drumeție etc. Cu cât resursele sunt mai variate și mai nealterate, cu proprietăți cât mai apropiate de cele primare, cu atât interesul lor turistic este mai mare, răspunzând unor foarte variate motivații turistice (Alec și col., 2006).

În aceste condiții, relația turism-mediu înconjurător are o semnificație deosebită, dezvoltarea și ocrotirea mediului înconjurător reprezentând un element cu caracter de obligativitate al turismului. Orice modificare produsă acestuia aducând prejudicii și potențialului turistic, prin diminuarea sau chiar anularea resurselor sale. Cu cât degradările produse mediului au o amploare mai mare, cu atât activitățile turistice sunt mai afectate (Alec și col., 2006).

2.2.3 Impactul turismului asupra mediului

Modalitatea de petrecere a timpului liber la o destinație turistică, poate fi privită din mai multe puncte de vedere, în funcție de o serie de criterii de abordare a acestui aspect, se pot surprinde și analiza diferite categorii de tipuri de turism cu individualizare în tipuri și forme.

(https://www.scribd.com/doc/220230449/Forme-de-Turism-Practicate-in-Romania, mai, 2015)

Impacturile turismului asupra mediului înconjurător au în vedere efecte ale industriei turistice asupra mediului zonei respective, acestea putând fi atât pozitive, cât și negative.

Impacturile pozitive conduc la conservarea și îmbunătățirea mediului pentru localnici și vizitatori, înfrumusețarea mediului și a peisajelor, creșterea diversității turistice și de agrement, sporirea numărului de servicii oferite și de îmbunătățire a calității acestora, venituri din taxe locale care pot fi folosite pentru creșterea facilităților comunității.

Impacturile negative au ca rezultat poluarea, eroziunea solului, punerea în pericol a faunei și florei, etc. Aceste efecte pot fi minimizate printr-o atenție sporită din partea vizitatorilor și a managementul firmei care administrează zona respectivă. Specialiștii consideră impacturile socioculturale negative ale turismului mai puțin dăunătoare decât impacturile turismului asupra mediului înconjurător, întrucât prin eliminarea acestora din urmă este nevoie de eforturile mai multor generații (Alecu și col., 2006).

De cele mai multe ori, vorbind despre impactul omului asupra mediului înconjurător, se fac referiri la poluare. Această acțiune poate avea efecte nocive asupra aerului datorită gazelor emise de diferite mijloace de transport folosite de turiști pentru deplasare. De aceea de multe ori practicanții turismului de aventură vor merge mult pe jos chiar dacă este vorba de distanțe mai mari. Pe lângă poluarea aerului, se poate vorbi de poluarea apei și a solului care se face în general prin aruncarea deșeurilor în ape sau pe sol (PET-uri, ambalaje) care sunt confecționate din materiale de plastic, aluminiu, hârtie acestea având nevoie de un timp îndelungat pentru degradare, acest lucru ducând la modificări ale fertilității solului și implicit a modificării florei și a faunei zonei respective. Acestea poluează atât mediul cât și omul, prin modificări de peisaj și disconfort vizual (Maxim și col., 2010).

2.3 TURISMUL ÎN ARIILE PROTEJATE

Ariile protejate sunt zone terestre sau marine destinate special pentru menținerea diversității biologice, a resurselor naturale cât și a celor cultural sociale.

Categorii de arii naturale protejate de interes național (Diana E. Dumitraș și col., 2011):

-Zone sălbatice

-Parcuri naționale 

-Zonă de management al habitatelor/ speciilor

-Monumente naturale

-Peisaje și peisaje marine protejate

-Zone administrate cu resurse prortejate.

2.3.1 Atractivitatea ariilor protejate

Ariile protejate capătă o valoarea reală în turism numai în condițiile organizării lor pentru vizitare, putând contribui nemijlocit la constituirea unei oferte turistice competitive. O astfel de organizare conduce la mărirea forței de atracție a acestora, la individualizarea lor, diferențiindu-se de alte obiective similare prin definirea lor ca produse turistice deosebite. Această acțiune de amenajare a arealelor protejate contribuie, în ultimă instanță, la atragerea unui număr sporit de turiști și, implicit, la o valorificare mai eficientă a programelor turistice în care acestea sunt incluse (Smaranda, 2008).

În același timp, practica internațională a dovedit că o organizare deficitară a arealelor protejate sau lipsa acesteia le expune degradării, provocate atât de factori naturali și economici, cât și de presiunea turistică (fluxuri continue și supradimensionate de turiști, vânători de amintiri etc.) aducându-se astfel prejudicii , uneori ireversibile, naturii (Smaranda, 2008).

Astfel, turismul în ariile naturale protejate are în vedere vizitarea sau petrecerea vacanței în ariile naturale protejate pentru admirarea peisajelor și formelor naturii, observarea vieții sălbatice, cunoașterea tradiției locale sau practicarea unor sporturi, turiștii având o atitudine responsabilă față de natură, călătorind în grupuri mici și existând un control asupra intensității fluxului turistic (Smaranda, 2008).

2.3.2- Turismul de aventură in ariile protejate

În general, turismul în natură este constituit din trei componente principale și anume: turismul de aventură, turismul cultural și ecoturismul.

Turismul de aventură, cu o evoluție spectaculoasă, presupune practicarea diferitelor sporturi (chiar și de categoria celor extreme) într-un cadru natural atractiv. Mai mult, unele studii relevă faptul că decorul și natura nu au prea multă importanță. Privit în ansamblu, turismul de aventură nu este un consumator de resurse. Totuși unele activități reprezintă un factor important în ceea ce privește perturbarea habitatelor unor specii de păsări, animale sau floră (Smaranda, 2008).

2.3.3 Tendințe ale turismului de aventură în ariile protejate

Pentru o bună planificare și organizare în turism, trebuie înțelese tendințele sociale, politice și economice, deoarece acestea alcătuiesc contextul pentru planificare. Astfel, înțelegerea contextului existent va furniza oportunități pentru valorificarea piețelor, dezvoltarea acțiunilor mai eficiente și va asigura faptul că strategiile și acțiunile pot fi adaptate la condițiile schimbate. Din categoria acestora se distinge ca fiind mai importantă creșterea nivelului educațional și al cererii pentru turism care sunt puternic corelate cu cererea pentru activitățile recreative în aer liber și conduc către schimbări în modelele de petrecere a timpului liber și turism.

PARTEA A II-A MATERIAL ȘI METODĂ DE CERCETARE

CAPITOL 3 PREZENTAREA PARCULUI NATURAL APUSENI

3.1 PREZENTAREA GENERALĂ A PARCULUI NATURAL APUSENI

Parcul Natural Apuseni este situat în vestul României, în partea central-nord-vestică a Munților Apuseni, întinzându-se pe o parte din masivele Bihor la sud și Vlădeasa la nord, pe teritoriu administrativ a trei județe (Cluj, Bihor, Alba). Acesta cuprinde suprafețe de pe teritoriu administrativ a 16 comune, și proprietăți, aparținând la 25 de comune. În ceea ce privește numărul de comunități, pe teritoriu parcului sunt cuprinde integral 53 de localități și 3 sate de vacanță (Boga, Fântânele și Vârtop), parțial fiind cuprinse 8 localități, situate pe limitele parcului.

Figura 3.1. Harta parcului natural Apuseni

Sursa: http://www.cimec.ro/Monumente/ParcuriNaturale/Harti/f.htm (mai, 2015)

Localizată în inima Transilvaniei nu departe de Cluj Napoca, această zonă a fost vizitată și studiată încă de pe vremea Imperiului Austro-Ungar.

Primul act normativ prin care a fost declarat parcul, inițial ca și Parcul Național Apuseni, a fost ordinul de ministru 7/1990, urmând ca după 10 ani să fie numit Parcul Natural Apuseni.

În 2003 s-au stabilit limitele parcului și totodată suprafața care este de 75.784 ha, urmând ca în 2004 sa fie înființată Administrația Parcului Natural Apuseni ca subunitate a Regiei Naționale a Pădurilor –Romsilva și Ministerul Mediului și Gospodăriile Apelor.

În această zonă se pot desfășura următoarele activități: de natură științifică și educativă, turismul controlat, utilizarea rațională a pajiștilor pentru cosit și pășunat cu animale domestice sub aprobarea administrației parcului, intervenții pentru menținerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii biotice, lucrări de îngrijire și conducere a arborilor tineri aplicarea de tratamente care permite regenerarea pe cale naturală a arborilor, orice alte activități aprobate care nu pun în pericol conservarea patrimoniului natural al parcului (http://www.parcapuseni.ro/ mai, 2015) .

3.1.1 Relief, climă, floră, faună

Relieful se caracterizează printr-o succesiune de culmi prelungite și domoale având o structură geologică complexă cu roci calcaroase și domolitice predominante în Munții Bihorului, cu subunitatea Platoul Padiș aflat la o altitudine de 1250 m.

Exorcastul include forme de referință precum bazinul endoreic Padiș – Cetățile Ponorului (fiind cel mai mare ponor din Europa) și platouri dolinare haotice (Lumea Pierdută).

Clima este tipică de munte, în general umedă și rece pe culmile înalte, cu atenuare treptată spre regiunile joase. Cu climat aspru și capricios, munții oferă totuși turiștilor perioade favorabile pentru vizitare. Luna mai fiind deosebit de frumoasă prin claritatea atmosferei, deși există riscul furtunilor bruște de primăvară.

Atât flora cât și fauna, sunt tipice zonei alpine, multe specii fiind declarate endemice pentru Munții Apuseni.

3.2- ZONA PADIȘ GLĂVOI

3.2.1 Descrierea zonei

Platoul Padiș adăpostește fenomene carstice unicate între formele de relief din țară, precum emblema Padișului adică Cetățile Ponorului, Cetatea Rădesei, peșteri ce adăpostesc ghețari (Peștera Focul Viu). Multe dintre fenomenele sale sunt declarate Monumente ale naturii sau obiective ocrotite. Tot ce există în cadrul acestei zone, forme de relief interne și externe, ape, vegetație, etc., oferă un minunat cadru de observare științifică dar și de practicare a turismului montan grație unor facilități ca de pildă cabane turistice, căsuțe turistice, trasee bine marcate etc. (http://www.tarabeiusului.ro/turism/padis-glavoi, mai, 2015).

Din punct de vedere administrativ, zona Padiș se află în arealul comunei Pietroasa.

În Padiș se poate ajunge cu autobuzul, pe potecile marcate sau pe drumurile forestiere. Zona turistică este străbătută de drumul forestier Răchițele- Ic Ponor- Padiș cu o lungime totală de 40 km și pe drumul județean Beiuș-Padiș -45 km.

Din zona turistică Padiș fac parte următoarele areale:

-Bazin Padiș- Cetățile Ponorului

-Cheile Someșului Cald- Poiana Vărășoaia

-Poaiana Cucilata

-Cheile Galbene- Poiana Florilor

-Obârșia Văii Bogata. (http://padis-glavoi.ro/?page_id=50, mai, 2015)

3.2.2- Obiective turistice

Ca și obiective turistice naturale se fac remarcate: Cetățile Ponorului, Cetățile Rădesei, Lumea Pierdută, Ghețarul Focul Viu, Șesul Padișului, Cheile Galbenei, Poiana Ponor, Poiana Glăvoi, Poiana Florilor, Măgura Vânătă, Izbucul Galbenei, Peștera Căput, Piatra Galbenei, Avenul Borțig, Avenul Negru, Valea Boga, Circuitul Someșului Cald (http://padis-glavoi.ro/?page_id=50, mai, 2015) .

Dintre obiectivele turistice mai sus amintite, s-au selectat pentru studiu: Cetățile Ponorului, Cetățile Rădesei, Lumea Pierdută, Cheile Galbenei și Circuitul Someșului Cald. Au fost alese pentru că sunt cele mai reprezentative și spectaculoase obiective din această zonă.

Lumea pierdută, denumită așa datorită sălbăticiei sale din trecut, reprezintă un platou carstic care ascunde subteran o imensă rețea de galerii active. Apele din rețeaua hidrografică a Lumii Pierdute sunt drenate spre galeria subterană a Cetății Ponorului.

Figura 3.2. Aspect al reliefului de la Padiș (original, iunie 1013).

Cetățile Ponorului reprezintă fără îndoială cel mai grandios fenomen carstic din România, cunoscut și apreciat în toată lumea..Acesta a fost declarat rezervație naturală încă din anul 1952, obținând apoi statutul de monument al naturii. Aici cresc specii de plante care apar numai în nordul Eurpei sau în tundră. Tot aici se întâmplă un fenomen vegetal unic și anume pe văile munților cresc conifere iar pe creste cresc foioase, acest fenomen petrecându-se ca urmare a inversiei termică cauzată de zonele carstice care fac văile sa fie mai reci ca temperatură. Având în componență 3 doline, aceasta impresionează prin pereți verticali de peste 200 m și 4 balcoane care permit contemplarea dimensiunilor impresionantului complex carstic al Cetăților Ponorului

Figura 3.3. Cetățile Ponorului (original, iunie 2013).

Cheile Galbenei are în componență Valea Galbenei care este un culoar de drenare a majorității apelor din Bazinul Padiș. Izbucul Galbenei reprezintă resurgența râului subteran din peștera Cetățile Ponorului, ieșind la suprafață ca un ochi de apă de circa 7 m diametru, situat la baza unui perete de stâncă. Un traseu turistic parcurge Cheile Galbenei, existând amenajări pentru turiști, constând în porțiuni de cabluri de oțel și lanțuri de sprijin. Datorită dificultății și gradului sporit de periculozitate, acest traseu este recomandat doar turiștilor cu experiență și condiție fizică bună. O ramură a traseului urcă deasupra, în peretele stâncos ai cheilor unde există două puncte de belvedere suspendate la circa 200 m deasupra firului văii, care oferă priveliști inedite asupra canionului și asupra peretelui de vizavi înalt de peste 300 m. 

Figura 3.4. Valea Galbenei (original, iunie 2013).

Cetățile Rădesei- peștera se află într-un stadiu avansat de evoluție, exemplificând perfect modul în care are loc transformarea cavernamentelor în chei de amploare. Peștera are un portal înalt de peste 15 m și lat de 7 m amenajată astfel încât să permită vizitarea de către turiști, în interiorul căreia curge pârâul Rădeasa care mai târziu se unește cu Pârâul Feredeului, formând Someșul Cald. În continuare Cheile Someșului Cald oferă priveliști extrem de pitorești ale abrupturilor calcaroase și numeroase puncte de belvedere.

(http://www.parcapuseni.ro/index.php?option=com_content&view=category&layout=blog&id=23&Itemid=113, mai, 2015)

Figura 3.5. Cheile Someșului Cald (original, iunie 2013).

3.2.3- Structuri de cazare și alimentație

Deoarece structurile de primire turistică specifice turismului de montan sau de aventură sunt cele care nu implică costuri foarte mari fiind la îndemâna oricui și cu un grad de confort mai redus, s-au analizat numărul acestora în județul Bihor, pentru a se observa oferta turistică privind numărul de unități de cazare și evoluția acestora în anii 2012, 2013, 2014 (Tabel 3.1), precum și capacitatea acestora în aceeași ani (Tabel 3.2). S-a efectuat o analiză a rezultatelor obținute în județul Bihor deoarece zona Padiș Glăvoi are suprafață cuprinsă în teritoriul administrativ al acestui județ.

Tabel 3.1

Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare în județul Bihor.

Sursă: http://www.insse.ro, mai 2015)

Urmărind datele prezentate în tabelul 3.1, se poate observa că în anii analizați, numărul structurilor turistice cu funcție de cazare nu s-a schimbat decât în cazul pensiunilor turistice, caz în care se observă o scădere cu o unitate în anul 2013 față de anul 2012. Acest aspect nu este unul pozitiv deoarece influența asupra activității turistice din zona Padiș nu este una tocmai favorabilă. Deși turismul montan implica de cele mai multe ori cazare in campinguri sau pe locuri de campare, urmărind acest lucru în tabel, nici numărul acestui tip de cazare nu înregistrează o creștere de la un an la altul. Dintre toți factorii care influențează activitatea turistică a unei zone turistice, oferta turistica privind cazarea este unul dintre cei mai importanți, iar urmărind acest aspect, se poate afirma faptul că în zona Padiș este necesara construirea mai multor structuri turistice de cazare și implicit și de alimentație publică.

Tabel 3.2

Capacitatea de cazare turistică în funcțiune pe tipuri de structuri de primire turistica pe județul Bihor.

Sursă: http://www.insse.ro/

Din cauza faptului că nici numărul structurilor de cazare nu a variat de la un an la altul, cum a fost afirmat anterior, nici capacitatea acestora nu s-a schimbat semnificativ în anii 2012, 2013, 2014.

Dintre aceste structuri de cazare, majoritatea asigură și alimentație, fie sub forma restaurantelor în cazul motelurilor sau pensiunilor turistice, fie gherete cu mâncare tip fast-food în cazul campingurilor sau în apropierea cabanelor turistice.

Unul dintre locurile cunoscute de campare în zona Padiș, este zona denumită La Grajduri. Alte spații de campare sunt oferite de localnici sau pe proprietate personală

Toate aceste zone necesită lucrări de realizare a dotărilor necesare (toalete, cabine de duș, parcări) pentru a putea funcționa ca și campinguri propriu-zise.

În campingul din Poiana Glăvoi, datorită faptului că se încrucișează multe trasee turistice, se află un refugiu Salvamont administrat de Serviciul Public Județean Salvamont-Salvaspeo Bihor, unde se află în permanență o echipă de serviciu pentru asistență în cazul accidentelor precum și pentru informații turistice. (http://www.parcapuseni.ro/, mai, 2015)

3.2.4- Date statistice privind sosirile turiștilor în județul Bihor

Analiza sosirilor turiștilor s-a efectuat pe baza datelor de pe site-ul Institutului Național de Statistică (http://www.insse.ro/) si sunt prezentate in Tabelul 3.3.

Tabelul 3.3

Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistica cu funcțiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri și tipuri de turiști în județul Bihor

Sursa: http://www.insse.ro/

Pentru o mai bună analiză a activității turistice în aria studiată, adică a zonei Padiș, s-au colectat date de pe Institutul National de Statistica privind totalul sosirilor turiștilor în județul Bihor, atât a celor români cât și a celor străini, în funcție de tipul unității de cazare preferate. Astfel se poate spune că sosirile turiștilor români, a crescut de la un an la altul la aproximativ toate tipurile de unități de cazare, evidențiindu-se faptul că tipul de unitate de cazare preferată este pensiunea turistică, acest fenomen datorându-se probabil faptului că în locurile de tip camping, care are și cea mai mica rată de sosiri, nu asigură un grad de confort la fel ca și în cazul pensiunilor turistice, motelurilor sau cabanelor turistice.

Numărul sosirilor turiștilor străini este și el în crește de la un an la altul pentru toate tipurile de unități de cazare, mai puțin în campinguri, care la fel ca și in cazul turiștilor români, pare sa nu aibă așa mare popularitate. Ba mai mult se poate observa că în comparație cu turiștii români, cei străini nu preferă deloc acest tip de cazare având în vedere că s-a înregistrat doar două sosiri în anul 2012, una în anul 2013 și nici măcar una în anul 2014. Acesta poate fi considerat un semnal de alarmă, pentru administratorii campingurilor deoarece acest tip de cazare este specific turismului de aventură, iar activitatea turistică din zonă poate fi foarte afectată din cauza lipsei amenajărilor și dotărilor din campinguri. Totuși se observă în medie o creștere a sosirilor turiștilor atât români cât și străini, ceea ce este un lucru pozitiv.

Analiza sezonalității sosirilor turiștilor s-a efectuat pe baza datelor de pe site-ul Institutului Național de Statistică (http://www.insse.ro/) și sunt prezentate în Tabelul 3.4.

Tabel 3.4

Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe tipuri de turiști în județul Bihor pe luni în anul 2014.

Sursa: http://www.insse.ro/

Analizând datele statistice privind sezonalitatea sosirilor turistice, se poate observa că turiștii români preferă praticarea turismului în sezonul cald, înregistrându-se valori mult mai ridicate ale sosirilor decât în sezonul rece. În schimb, nu același lucru se poate afirma în cazul turiștilor străini, pentru care, analizând sezonalitatea sosirilor pe tot parcursul anului, nu se observa o diferență semnificativă între sosirile din sezonul cald și sosirile din sezonul rece.

CAPITOLUL 4 METODA DE CERCETARE

4.1 ANCHETA SOCIOLOGICĂ

Metoda de cercetare folosită în acest studiu a fost ancheta sociologică prin intermediul sondajului care reprezintă o metoda clasică de anchetă, realizată într-un interval de timp determinat și având ca și instrument de cercetare chestionarul.

Deci, se va considera ca metodă de cercetare ancheta sociologică, aplicând tehnicile de sondaj și utilizand drept instrument pentru recoltare și de investigare chestionarul.

Obiectivul general al studiului a fost evaluarea impactului excursiei de studiu desfășurată de studenți și profesori ai Facultății de Horticultură, în cadrul materiei “Ghid și Orientare Turistică”. Pentru aceasta, s-a elaborat un chestionar cun un set de 18 întrebări prin intermediul cărora s-a construit un profil al respondeților, s-a determinat măsura în care aceștia au mai praticat turismul de aventură și cât durează pentru ei un sejur turistic, de unde au aflat de zona Padis și ce anume i-a motivat șă practice acest tip de turism în zona studiată, precum și care sunt preferințele lor vis-à-vis de tipurile de cazare, cât sunt dispuși să plătească pentru o zi de sejur turistic etc.

Chestionarul reprezintă un instrument de cercetare prin intermediul căruia una sau mai multe persoane sunt intervievate cu ajutor unui set de întrebări prestabilite de către intervievator cu privire la un anumit subiect. Redactarea acestuia implică atenție, deoarece întrebările trebuie să fie adaptate specificului problemei analizate. Practic răspunsurile primite trebuie să fie precise, utilizabile și adevărate și relevante. De asemenea redactarea și elaborarea chestionarului s-a făcut astfel încât durata timpului alocat pentru intervievare a fost de 10 minute timp de aplicare / respondent, astfel respondenților le-a fost ușor sa răspundă datorită faptului că nu a intervenit plictiseala sau oboseala. Întrebarile au fost astfel concepute încât nu conținut cuvinte greu de înțeles pentru respondenți.

În cadrul chestionarului (Anexa 1) au fost 18 întrebări de tipul:

Întrebări închise cu răspuns unic- fiind acele întrebări în care respondenții au de ales ăntre răspunsurile deja prestabilite de către intervivator. Acest tip de întrebare, are răspunsuri care ulterior se pot prelucra ușor. Întrebările, sunt plasate la începutul chestionarului pentru a capta atenția respondentului.

Întrebari cu privire la informații despre respondenți. Acestea au fost plasate la sfârșitul chestionarului, iar răspunsurile au avut ca obiectiv caracterizarea respondenților: vârstă, ocupație, domiciliul. Cu ajutorul acestora s-a construit un profil al respondenților.

Persoanele cuprinse în eșantion au fost alese după un singur criteriu, acela dacă au practicat turismul de aventuraă în zona Padiș. A fost un criteriu de selecție datorită faptului că scopul observării este de a înregistra activitatea turistică și părerea turiștilor care au practicat turismul de aventură în zona Padiș, astfel dacă aceștia nu au vizitat zona respectivă, răspunsurile lor nu sunt elocvente. Criterii cum sunt de exemplu naționalitate, vârstă, sex etc., nu au reprezentat criterii eliminatorii.

Pe baza informațiilor anterioare, volumul eșantionului a fost determinat de către persoana care a cules datele, la un număr de 40 de unități de sondaj, reprezentând studenți și profesori care au practicat turismul de aventură în zona Padiș, timp de 7 zile în luna Iunie a anilor 2013 și 2014, în cadrul materiei Ghid și Orientare Turistică.

Programul sau momentul desfășurării anchetei a fost intervalul 1 ianuarie-31 mai 2015, ulterior urmând ca datele sa fie prelucrate.

Colectarea informațiilor și completarea chestionarului s-a făcut prin interviu autoadministrat, adică, chestionarul a fost redactat cu ajutorul Google Drive, urmând trimiterea linkului generat către respondenți. Rezultatele au fost generate tot pe Google Drive și colectate.

Scopul observării sau scopul studiului în sine este stabilirea potențialului turistic și analiza activității turistice a zonei Padiș, în urma efectuării unei analize SWOT bazată pe opinia turiștilor care au vizitat zona sau au practicat turismul de aventură în această zonă, dar și bazată pe situația actuale analizată prin prisma datelor statistice. Efectiv, se va face o comparație sumară a ceea ce este în zona turistică Padiș și care sunt așteptările turiștilor.

4.2 ANALIZA SWOT

Analiza SWOT este o metodă de analiză a mediului, a competitivității și a firmei. Analiza SWOT este un proces foarte simplu, care oferă o înțelegere profundă a problemelor potențiale și critice care pot afecta o afacere. Aceasta are un pronunțat caracter calitativ, permitând formularea unui diagnostic asupra condiției trecute și actuale a firmei și a domeniilor ei funcționale. Diagnosticarea în urma analizei SWOT poate fi definită ca o cercetare complexă a aspectelor economice, tehnice, sociologice, juridice și manageriale ce caracterizează activitatea unei firme. (Mihaela Stoica, 2011)

În cadru analizei SWOT se va ține seama de faptul că:

-punctele tari și punctele slabe sunt concepute „statice”, bazate pe perimetrii descriptivi al unei zone, într-o perioadă determinată de timp. Ele reprezintă ceea ce există.

-oportunitățile și amenințările au în vedere viitorul și se referă la alegerile care le au de facut persoanele implicate în procesul de planificare. Ele reprezintă ceea ce va fi.

Punctele tari vor răspunde la întrebările:

La ce sunt cei mai buni?

Ce resurse unice sunt deținute?

Care este bugetul actual?

Ce tehnologie și forță de muncă sunt deține?

Punctele slabe vor raspunde întrebărilor:

La ce sunt cei mai slabi?

Ce nu se face bine?

Ce ar trebui îmbunățătit?

Care sunt dezavantajele proiectului?

Care este poziția financiară?

Oportunitățile vor raspunde întrebărilor:

Ce piețe noi pot fi explorate?

Ce schimbări ale mediului extern se pot exploata?

Ce piețe noi s-ar putea deschide?

Care sunt punctele slabe ale competitorilor, dacă există?

Amenințările vor răspunde la întrebările:

Există deja pe piață o competiție bine închegată?

Ce ar putea face concurența în plus?

Ce schimbări ale normelor sociale, ale profilurilor populației și al stilului de viață ar putea fi o amenințare?

(Mihaela Stoica, 2011)

Transpusă în studiul de față, analiza SWOT și răspunsurile tuturor întrebărilor vor oferi o viziune a situației actuale a activității turistice în zona Padiș, potențialului turistic, precum și îmbunătățirile care pot fi aduse.

PARTEA A III-A REZULTATE ȘI DISCUȚII

CAPITOLUL 5- INTERPRETARE ȘI DISCUȚII PE BAZA REZULTATELOR OBȚINUTE

5.1 PROFILUL RESPONDENȚILOR

Dat fiind faptul că cererea turistică din momentul actual este din ce în ce mai diversă, dinamica pieței turistice este și ea pe măsură. Acest lucru implică automat ca și oferta turistică să se adapteze cerințelor, în caz contrar, insatisfacția turiștilor poate duce la o activitate turistică redusă. În acest sens, construirea unui profil al turiștilor este indispensabil reușitei proprietarilor unităților de cazare și alimentație din zona Padiș Glăvoi.

Pentru construirea profilului turiștilor care practică turismul de aventură, în cadrul chestionarului s-au formulat întrebări cu scopul de a obține informații despre respondenți. În urma centralizării informațiilor, s-au înregistrat următoarele rezultate:

Figura 5.1. Repartiția respondenților în funcție de sex.

Conform Figurii 5.1, numărul respondenților de sex feminin reprezintă 48% din totalul respondenților, iar a celor de sex masculin este de 52%. Acest lucru, arată faptul că turismul de aventură nu este practicat cu preponderență doar de femei sau doar de bărbați ci este un grup de turiști omogen, ceea ce constituie un avantaj pentru că ofertele serviciilor de cazare și alimentație nu trebuie adaptate în funcție de turist din punct de vedere al genului acestuia, care de multe ori poate fi destul de important. De asemenea, pe lângă genul turiștilor, o importanță foarte mare o are și vârsta acestora, care, conform Figurii 5.2, majoritatea, adică 83% dintre respondenți, au vârsta cuprinsă între 20 și 25 de ani, restul de 17% fiind repartizații în 5% cu vârsta între 26 și 30 de ani, 10 % între 31-35 ani , respectiv 2% respondenți cu vârsta de 41-45 de ani.

Figura 5.2. Structura eșantionului pe vârstă.

Analizând datele mai sus prezentate, se poate afirma faptul că turismul de aventură este practicat cu preponderență de persoane tinere. Acest lucru poate fi datorat faptului că în zona studiată, deși atracțiile turistice sunt numeroase, traseele au dificultate mare, ceea ce poate prezenta un impediment persoanele de vârstă înaintată din punct de vedere fizic. Acest lucru poate fi remediat prin amenajarea unor trasee mai ușor de exploatat, mai sigure și care să poată fi explorate de persoane de toate vârstele.

Având în vedere faptul ca majoritatea respondenților sunt tineri s-a formulat o întrebare și cu privire la nivelul educației acestora. S-a ajuns la concluzia că doar 8% dintre respondeți sunt absolvenți de liceu, restul având studii universitare în procent de 85% și post universitare în procent de 7 %, conform Figurii 5.3.

Figura 5.3. Structura respondenților în funcție de nivelul educației.

Precum a fost afirmat și anterior, unu dintre factorii care influențează activitatea turistică este nivelul educației, deoarece acest lucru contribuie, alături de faptul că respondenții provin majoritatea din mediul urban (conform Figurii 5.4), la dezvoltatea setei de cunoaștere și a curiozității de a vizita locuri noi și de a practica sporturi care să scoată populația din agitația mediului urban. Deci, se poate afirma faptul că nivelul educației este puternic corelat cu cererea pentru activități recreative și conduc la schimbări în preferințele de petrecere a timpului liber.

Pe baza datelor exprimate pe Figura 5.4, se poate afirma că 72% dintre respondenți sunt din orașul Cluj Napoca, iar restul de 28% sunt din județe precum Alba, Sibiu, Maramureș, Bistrița, Bihor, Blaj și Sălaj. Acest lucru poate fi de asemenea, ca și nivelul educației, un factor care influențează activitatea turistică deoarece, respondenții provin dintr-un mediu urban puternic dezvoltat, și venitul acestora, în general fiind mai mare în comparație cu cel al respondenților proveniți din mediul rural, asta permițând primilor să călătorească.

Figura 5.4. Distribuția respondenților în funcție de mediul de proveniență.

Totuși deși proveniența majorității este din mediul urban și veniturile se presupune că sunt mai mari, trebuie avută în vedere și ocupația acestora, care conform datelor prezentate în Figura 5.5, este de 82% studenți care nu au un venit foarte mare aceștia depinzând financiar în mare parte încă de părinți, în comparație restul de 18% dintre respondenți care au un loc de muncă.

Figura 5.5. Repartiția respondenților în funcție de ocupația acestora.

Aceste date s-au referit strict la profilul respondenților, aceștia dovedindu-se ca fiind un grup omogen din punct de vedere al vârstei, ocupației, nivelului de educației, a mediului de proveniență și a domiciliului. Omogenitatea grupului poate fi prezentă și din pricina faptului că toți respondenții intervievați au practicat turismul de aventură prin organizarea excursiei de studiu pentru materia Ghid și Orientare Turistica desfășurată în cadrul Facultății de Horticultură, specializarea Inginerie și Management în Turism.

5.2. OBICEIURI DE CĂLĂTORIE

De precizat este și faptul că dintre persoanele intervievate, care inițial au vizitat zona Padiș în cadrul materiei mai sus menționate, există și persoane care au revenit în această arie, iar pentru a analiza cât de des au vizitat această zonă și care au fost motivele pentru care au fost aici s-au formulat întrebări precum: “Cât de des ați practicat turismul de aventură în zona Padiș” și “Ce v-a motivat să alegeți această destinație, în afara practicării turismului de aventură?”.

Astfel conform datelor prezentate în Figura5.6, 67% dintre respondenți au afirmat că au fost pentru prima data în această zonă prin intermediul excursiei de studiu. Restul de 33% vizitând această zonă de două, patru sau chiar șase ori. Acest lucru denotă că turiștii deși au vizitat această zona și au practicat turismul de aventură în această zonă, majoritatea nu revenit.

Figura 5.6. Frecvența respondenților în zona Padiș.

În pofida faptului că majoritatea nu au revenit in zona Padiș, s-a dorit totuși aflarea motivului pentru care respondenții au ales această zonă în afara praticării turismului de aventură, astfel analizând informațiile prezente în Figura 5.7, se poate observa că aproape jumătate din turiști au fost motivați de frumusețea peisajelor existente în zona turistică studiată. De asemenea 15 % dintre aceștia au afirmat că existența unui circuit turistic ar fi un motiv secundar pentru care au ales această zonă, pe lângă cel principal de a practica turismul de aventură, iar 10% fiind motivați de calitatea factorilor de mediu din această zonă. Restul de 28% dintre respondenți au avut alte motive decât cele prezentate pentru a vizita zona studiată.

Figura 5.7. Motivația turiștilor de vizita zona Padiș, în afară de practicarea turismului de aventură.

Lucrul care ieșit în evidență este faptul ca turiștii nu au fost încântați de infrastructură, având în vedere că nici măcar un respondent nu a ales această variantă ca fiind o opțiune pentru a alege această zonă. Acest lucru poate fi un semnal de alarmă, alături de lipsa amenajărilor locurilor de camping, conform Tabelului 3.1, deoarece, în pofida faptului că stațiunile turistice cu specific de aventură, nu au un grad de confort foarte ridicat, totuși așteptările turiștilor vis-à-vis de infractura acestora, sunt mari sau cel puțin decente.

Totuși lipsa unei infrastructuri solide, a fost contrabalansată de existența unui circuit turistic în cadrul căruia a putut fi practicat hiking-ul, de calitatea fatorilor de mediu și mai ales de frumusețea peisajelor.

Alături de motivația turiștilor vis-à-vis de vizitarea zonei Padiș, s-a avut în vedere și în ce perioadă preferă aceștia să practice turismul de aventură, rezultatele fiind sintetizate în Figura 5.8.

Figura 5.8. Perioada preferată a turiștilor pentru practicarea turismului de aventură.

Analizând Figura 5.8, se observă o tendință a turiștilor de a călătorii în zesonul cald, aceștia reprezentând 77% dintre respondenți, față de 3% care preferă ca perioada sejurului să fie cea rece. Restul de 20% nu au o preferință pentru perioada ăn care are loc sejurul. Motivul preferinței pentru practicarea turismului de aventură în sezonul cald, în zona Padiș, poate fi faptul că multe dintre trasee turistice existente aici pot deveni inaccesibile sau chiar periculoase pe perioada iernii, turiștii fiind obligați să rămână în zonele sigure care de cele mai multe ori nu oferă priveliști spectaculoase.

Un alt motiv pentru preferințele respondenților pentru sezonul cald poate fi condițiile metep precare, care de asemenea nu permit exploatarea traseelor turistice în întregime. Motivul prefenriței poate fi legat și de experiența turiștilor pentru practicarea hiking-ului, deoarece cu cât experiența este mai vastă în acest domeniu, cu atât adaptarea la condițiile meteo, dificultatea traseelor turistice poate fi mai ușoară.

Pentru a putea observa care este experiența respondeților în practicarea turismului de aventură, acestora s-au adresat întrebările “În ce măsura practicați turismul de aventură?” și ”În ce alte zone ați mai practicat tusimul de aventură?”. Rezultatele au fost sintetizate în Figura 5.9, respective Figura 5.10.

Figura 9. Frecvența practicării turismului de aventură.

Analizând Figura 5.9, se poate observa faptul că 60% dintre respondenți practică turismul de aventură rar, în timp ce 25% dintre aceștia afirmă faptul că practică această activitate frecvent și doar 12% și 3% practică turismul de aventură des, respective foarte des. În studiu existând cu preponderență turiști care practică turismul de aventură rar, poate fi o explicație de ce aceștia preferă să practice turismul de aventură în general în sezonul cald.

Reprezentând de asemenea nivelul experienței în această activitate, răspunsurile la întrebarea “În ce alte zone ați mai practicat turismul de aventură?”, s-au concretizat în Figura 5.10 astfel:

Figura 10. Destinații vizitate și explorate de către respondenți în afară de zona Padis Glăvoi.

O primă observație care necesită a fi amintită este aceea că destinațiile au fost alese în funcție de specificul acestora, adică s-a avut în vedere ca în fiecare dintre destinații să poată fi practicat hiking-ul pentru a putea fi certificată experița turiștilor. Astfel, analizând Figura 5.10, se poate observa că Vadul Crișului are o popularitate mai mare față de Bâlea și Munții Apuseni, reprezentând 35% din total, în timp ce destinația Bâlea are 12%, iar Munții Apuseni 18%. Restul de 35% este reprezentate de alte destinații care turiștii le-au vizitat.

În acest context, al altor destinații în care au fost vizitate de către respondenți, se poate observa că Munții Apuseni, în cadrul cărora intră și zona Padiș Glăvoi, are o rată destul de scăzută de vizitare. Acest lucru ridică semne de întrebare vis-a-vis de promovarea zonei, astfel dacă Munții Apuseni nu sunt promovoți și turiștii nu sunt motivați să viziteze acești munți, sunt foarte mari șansele ca implicit nici zona Padiș Glăvoi șă nu fie suficient promovată pentru a atrage turiștii.

Pentru a rămâne în aria serviciilor oferite în cadrul acestei stațiuni, cum ar fi promovarea, este necesară analiza activității turistice desfășuarte de către respondenți și a serviciilor oferite de către proprietarii unităților de cazare și alimentație din această zonă și care sunt preferințele turiștilor față de acestea. În consecință s-a avut în vedere în primul rând care este durata medie preferată a sejurului respondenților, astfel s-a conturat Figura 5.11.

Figura 5.11. Reprezentare a duratei medie a sejurului preferată de respondeți.

Examinând Figura 5.11, s-a observat faptul că sunt puțini turiști care aleg să preteacă doar o zi de sejur în cadrul unei călători. Acest lucru este de înțeles deoarece într-o singură zi este imposibil de exploatat potențialul turistic al unei zone. Cei mai mulți dintre respondenți preferă să petreacă între 2 și 4 zile, aceștia reprezentând 47% din totalul respondeților, iar 43% dintre respondenți spun că ar sta între 4 și 6 zile. Restul de 8% afirmă ca sejurul poate dura mai mult de 6 zile. Analiza acestui indicator, ajută la alcătuirea pachetelor turistice disponibile în unitățile de cazare, astfel proprietarii unităților de cazare sunt ajutați la preconizarea numărului de sosiri turistice și la durata medie a sejururilor.

5.3. PERCEPȚIE ASUPRA TURISMULUI DE AVENTURĂ

Percepția respondenților asupra turismului de aventură și a serviciilor incluse în cadrul praticării acestuia pot ajuta la constituirea pachetelor turistice. Un aspect considerat important este preferința acestora de a călători în grupuri sau individual, pentru aceasta, respondenților s-a adresat întrebarea “Cum preferați să practicați turismul de aventură?”.

Figura 5.12. Numărul colectivului de călătorie.

În acest sens, s-a demostrat că oamenii nu preferă să călătorească singuri, procentul acestora fiind de doar 8%, majoritatea preferând să călătorească fie în grupuri mari, adică 40% din respondenți, fie în grupuri mici, adică 52% dintre respondenți. Se observă o tentință de a călători în grupuri mici, acest fapt putând fi datorat faptului că un grup mic este mai omogen din punct de vedere fizic li componenții colectivului se cunosc mai bine. Acest lucru favorizează călătoriile, făcând mai facilă și mai plâcută experiența călătoriei.

Din punct de vedere a serviciilor oferite, preconizarea numărului membrilor unui grup care urmează să fie cazat într-o unitate de cazare, oferă proprietarilor posibilitatea personalizării pachetelor în funcție de asta. De asemenea, foarte important pentru propritari, este și suma pe care turiștii sunt dispuși să o plătească pentru o zi desejur. Pentru aflarea informaților referitoare la acest aspect s-au cules îm ruma adresării întrebării “Care este suma disponibilă pentru o zi de sejur?”.

Figura 5.13. Reprezentare a turiștilor în funcție de suma care o plătesc pentru o zi de sejur.

Subiectul plății pentru serviciile și produsele turistice poate fi unul destul de delicat și presupune o atenție deosebită când acesta este abordat. Turiștii în general reacționează când este vorba de acest subiect și de cele mai multe ori desfășurarea sejurului poate fi influențat de prețul serviciilor și a produselor oferite în cadrul acestuia. În cazul turismului de aventură, turiștii nu au standarde ridicate vis-a-vis de oferta turistică, de aceea pot deveni reticienți când vine virba de plata unei sume ridicate pentru o zi de sejur, la fel cu reiese din Figura 5.13, în care 20% din respondeți sunt dispuși să plătească între 0 și 50 de lei pentru o zi de sejur., ăn timp ce 58% din respondenți sunt dispuși să plătească între 50 și 70 de lei pentru o zi de sejur, pe când doar 14% ar plăti mai mult, adică între 70 și 100 de lei pentru o zi de sejur, iar turiști pentru care nu contează care este prețul unei zi de sejur sunt doar 8% din totalul respondenților. Disponibilitatea plății pentru o zi de sejur poate fi corelată și cu veniturile acestora, care după cum s-a observat anterior, nu poate fi foarte mare având în vedere ca majoritatea sunt studenți iar veniturile lor, teoretic, nu sunt la fel de mari ca ale unui angajat.

Corelat tot cu veniturile respondenților, este și faptul că aceștia au echipament propriu sau închiriat. Totodată, disponibilitatea echipamentului propriu ține și de frecvența cu care turiștii practică turismul de aventură, astfel în cazul în care aceștia practică suficient de des această activitate, este mai rentabil din punct de vedere financiar să aibă propriu echipament decât să închirieze pentru fiecare sejur. Rezultatele au fost următoarele:

Figura 5.14. Repartiția repondenților în funcție de disponibilitatea acestora în ce privește echipamentul specific pentru practicarea turismului de aventură.

În Figura 5.14 se poate observa că întradevăr, disponibilitatea echipamentului poate fi corelat atât cu veniturile respondenților cât și cu frecvența cu care aceștia practică turismul de aventură. Chiar dacă echipamentul specific hiking-ului nu este foarte scump și poate fi ușor procurat, nu toți turiști preferă să aibă propriu echipament conform Figurii 5.14, în care doar 55% dintre respondenți dețin echipament propriu și restul de 45% preferă să își închirieze echipament de fiecare dată când practică acest tip de turism. Dezavantajul zonei Padiș este acela că acest tip de serviciu, închirierea de echipament nu este disponibil iar acest lucru duce la pierdere financiară și de clientelă pentru proprietarii unităților in această zonă.

Legat de serviciile oferite în cadrul zonei Padiș, s-a dorit a se afla și care sunt serviciile de care turiștii ar dori să beneficieze, care în zona Padiș fie sunt inexistente, fie nu sunt promovate sau prestate foarte mult. Răspunsurile au fost sintetizate în Figura 5.15.

Figura 5.15. Repartizarea respondenților în funcție de serviciile de care ar dori să beneficieze.

Analizând repartizarea respondenților în funcție de serviciile de care doresc să beneficieze în zona Padiș, se poate observa că 47% dintre aceștia doresc practicarea altor sporturi decât hiking-ul. Alte sporturi care în momentul actual se pot practica sunt cățărările alpine și via ferrata. Pe lângă acestea, o recomandare ar fi echitația, care în zona Padiș poate fi desfășurată datorită existenței pășunilor și a faptului că este un mediu prielnic pentru cai. Alt serviciu ar fi procurarea de suveniruri, procentul celor care doresc acest lucru fiind de 20%.

Un alt serviciu de care turiștii ar dori să beneficieze este serviciu de ghidaj, reprezentând un procent de 20%. Acest lucru se datorează cel mai probabil faptului că turiștii care nu au mai practicat hiking-ul în această arie și nici nu au de unde să își procure hărți așa cum ar dori 10% dintre ei, vor avea nevoie de un ghid cunoscător al acelor trasee.

Referitor la serviciul de alimentație publică, doar 3% dintre respondenți ar dori alte servicii de alimentație față de cele existente deja. Procentul acestora este cel mai mic, datorită faptului că așa cum s-a mai afirmat, turismul de aventură nu vizează neapărat confortul și alimentația ireproșabilă în timpul sejururilor, ci mai degrabă aceștia doresc să experimenteze viața sălbatică și ineditul peisajelor. În contextul preferințelor turiștilor în legătură cu serviciile de care beneficiază în zona Padiș, s-a formulat și întrebarea: “Care sunt unitățile de cazare preferate de dumneavoastră?” . Răspunsurile au fost conform Figurii 5.16, următoarele:

Figura 5.16. Structura respondenților în funcție de structura de cazare preferată.

Analizând Figura 5.16, se observă că preferințele respondenților pentru structurile de cazare sunt destul de variate. Majoritatea, adică 38% din totalul respondenților, așa cum este și specific turismului de aventură, preferă ca și structură de cazare, cabanele turistice. Locurile de campare și campingurile sunt preferate într-un procent de 22% dintre respondenți, respectiv 17%, tipuri de cazare care de asemenea sunt specifice turismului de aventură. Extistă totuși un procent destul de însemnat de 23% de respondenți care ar prefera să fie cazați în camere de pensiune sau hotel.

Totalitatea serviciilor existente în zona padiș, alături de zona propriu-zisă, trebuie constant promovate. Tocmai de aceea s-a dorit aflarea sursei prin care respondenții au aflat de această zonă. Rezultatele sunt prezentate în Figura 5.17.

Figura 5.17. Repartizarea respondenților în funcție de sursa de informare.

În urma analizei Figurii 5.17, se poate observa că nici un respondent nu a aflat de această arie prin intermediul mass-media, ceea ce înseamnă ca zona nu a promovată prin intermediul acestui mediu. Acest lucru este un dezavantaj foarte mare, deoarece în momentul de față, mass-media are un impact foarte mare asupra poplației și ar fi unul dintre canalele de promovare cel mai indicat pentru a motiva turiștii să aleagă această zonă. La fel este și în cazul broșurilor, care fiind o sursă de informare care poate promova eficient aria studiată, nu este folosită îndeajuns, fapt susținut prin existența a doar 5% dintre respondenți care au aflat de zona Padiș prin această formă de informare. În schimb, o formă foarte bună de promovare și care a motivat turiștii să viziteze Padișul, pare să fie informarea “din gură în gură”, reprezentând 47% de respondenți care au aflat de această zonă de la alți turiști. Un alt mediu din care turiștii au aflat de această zonă, a fost internetul, cu un procent de 20% din totalul respondenților. Aceștia, în proporție de 28%, susțin că au aflat de Padiș din alte surse.

Un ultim aspect analizat, dar foarte important pentru administrația zonei Padiș și pentru promovarea zonei propriu-zise ar fi preferințele turiștilor vis-à-vis de traseele turistice preferate. Acest aspect este foarte important deoarece prin reamenajarea traseelor care sunt cele mai populare și care sunt preferate de turiști, se poate promova toată zona mult mai eficient și implicit atragerea a și mai multor turiști. Răspunsurile la întrebarea “Care este traseul dumneavoastră preferat din zona Padiș?”, au fost sintetizate în Figura 5.18.

Figura 5.18. Repartizarea respondenților în funcție de traseele turistice preferate.

În urma analizei Figurii 5.18, se poate observa că cea mai mare pondere în rândul traseelor studiate, o au Cheile Galbenei și Cetățile Ponorului, fiecare fiin preferată de 38% dintre respondeți. Acest lucru este de la sine întețeles deoarece aceste trasee sunt cele mai spectaculoase dar și cu grad de dificultate ridicat în ceea ce privește explorarea lor. La fel este și în cazul traseelor Lumea Pierdută și Circuitul Someșului Cald, care au aproximativ același procent, de 12%, respectiv 10%. Deși acestea nu sunt la fel de spactaculoase ca și Cheile Galbenei și Cetățile Ponorului, în urma analizei se poate afirma că și acestea sunt preferate de turiști în comparație cu traseul Cetățile Rădesei, care este preferat de un procent de doar 2% din respondenți.

5.4. REZULTATE ȘI DISCUȚII ÎN URMA EFECTUĂRII ANALIZEI SWOT

Pentru o mai bună analiză a activității turistice din zona Padiș, s-a efectuat o analiză SWOT. Aceasta a fost întocmită pe baza rezultatelor obținute în urma discuțiilor și intepretarea datelor colectate după aplicarea chestionarelor. Prin întocmirea acesteia s-a urmărit punerea în lumină a punctelor tari ale zonei Padiș și oportunitățile existente, dar și examinarea punctelor slabe și a amenințărilor. În urma acesteia se va obține o imagine clară a activității turistice și se va ști care vor fi următoarele etape care trebuie parcurse pentru a sporii activitatea din această zonă.

Tabel 5.1.

Analiza SWOT a zonei Padiș

În urma efectuării analizei SWOT, s-a constatat că zona Padiș, are un uriaș potențial turistic, fiind caracterizat prin monumente naturale unice, de interes atât național cât și internațional, însă acestea nu sunt promovate corespunzător astfel încât zona să devină mai cunoscută și implicit nivelul activității turistice să fie mai ridicat. De asemenea, pe lângă promovarea, există și managementul care este deficitar, urmările acestuia fiind vizbile în modul de organzanizare a locurilor de campare care nu sunt amenajate corespunzător pentru a putea crește capacitatea de campare și utilizare a acestora.

Pe de altă parte, sunt amenajate corespunzător traseele turistice, ceea ce constituie un punct forte, deorece acest lucru asigură practicabilitatea diferitelor tipuri de sporturi specifice zonei montane. În același context, poate fi anulată într-o anumită măsură amenințarea privind condițiile meteo defavorabile, deoarece o bună amenajare a traseelor turistice asigură turiștii că vor fi în siguranță cât timp vor explora aceste trasee.

Un alt punct slab este numărul redus de structuri turistice de cazare și alimentație, acesta făcând ca oferta turistică să nu fie suficient de diversificată pentru cererea care este într-o continuă dinamică. Pentru asta însă există oportunitatea accesării diferitelor tipuri de fonduri pentru construirea de pensiuni, cabane și alte tipuri de cazare și dezvoltarea unor noi pachete turistice, motivând astfel turiștii să viziteze acestă zonă. Alături de acestea se pot diversifica și serviciile turistice, cum ar de exemplu închirierea echipamentului specific practicării turismului de aventură, comercializarea suvenirurilor și a hărților zonei, a angajării unor persoane pentru ghid turistic.

Dacă sunt exploatate la maximum resursele de care dispune zona studiată, nici concurența nu devine o amenițare de o importanță atât de mare, deoarece existența unui număr suficient de mare de turiști vizitatori, va asigura reclama destinației în sine care la rândul ei va asigura fluxul continuu de turiști. Urmare a fluxului continuu de turiști va fi creșterea veniturilor astfel vor putea fi modernizare și infrastrctura, atât din punct de vedere al tranportului cât și a utilităților.

Pentru a crește interesul turiștilor pentru practicarea turiștilor, lipsa acestuia fiind considerat o amenințare, poate fi exploatată oportunitatea diversificării sporturilor practicate. Astfel turiștii care vor veni pentru a practica echitația, într-un centru de echitație, pot alege să rămână în o zi sau două în plus pentru a merge pe un traseu turistic, astfel va fi stimulată dorința de a vedea mai mult și explora mai mult, putând deveni chiar un practicant al turismului de aventură.

Concluzii

În urma cercetării efectuate prin intermediul anchetei sociale prin care s-a urmărit analiza activității turistice în zona Padiș Glăvoi, au rezultat următoarele concluzii:

Zona turistică Padiș Glăvoi are un imens potențial turistic, datorită unicității elementelor de relief existente în această zonă.

Cea mai bună formă de promovare în cazul acestei forme de turism s-a dovedit a fi transmiterea informației “din gură în gură”.

Fluxul touristic este mai mare pe durata sezonului cald.

Obiectivele preferate de turiști sunt Cetățile Ponorului și Cheile Galbenei.

Turiștii care practică turismul de aventură prefer să călătoarească în grupuri.

Cele mai apreciate aspect din cadrul zonei studiate sunt: calitatea factorilor de mediu, frumusețea peisajelor și existența traseelor turistice amenajate.

RECOMANDĂRI

Pentru creșterea fluxul de turiști, a activității turistice și implicit a veniturilor financiare, se recomandă diversificarea serviciilor turistice oferite cum ar fi angajarea ghizilor turistici necesari pentru exploatarea traseelor, deschiderea unor magazine pentru procurarea de suvenirur, inchirierea echipamentelor specifice hiking-ului etc.

Promovarea zonei prin intermediul mass-media, internet și mai ales prin intermediul broșurilor ar putea crește considerabil fluxul turiștilor.

De asemenea se recomandă accesarea de fonduri europene pentru a se construi mai multe structure de cazare și alimentație publică. Prin construirea unor noi unități, permite proprietarilor să diversifice pachetele turistice și astfel să fie adaptate în funcție de profilul turiștilor.

Pe lângă construirea unor structuri de cazare și alimentație noi, se recomandă investiția în infractură, atât din punct de vedere al transpotului cât și a utilităților.

În fine, se recomandă protejarea zonei, deorece este o destinație deosebită care valorificată, poate aduce beneficii atât pentru turiști cât și pentru administrația locală și locuitorii acestei zone.

BIBLIOGRAFIE

Alec Ioan Niculae, Constantin Marian, 2006, Agroturism si marketing agroturistic, Ed Ceres, București.

Aurel maxim, Doina Stana, Mircea Adrian Grigoraș, 2010, Abecedar de ecologie și agroturism , Ed.Prisoprin)

Cristian- Corneliu Dragoiu, 2006, Turism și activități sportive în spațiul montan, Editura Edusoft, București.

Melinda Cândea, Tamara Simon, Elena Bogan 2012, Patrimoniul turistic al României, Ed. Universitara, București

Mihaela Dinu,2005, Geografia Turismului, Ediția a III-a, EDITURA DIDACTICĂ ȘI PEDAGOGICĂ R.A, București.

Silviu Florin Salomia, Teză de doctorat, Potențialul turistic al Subcarpaților și munților din județul Gorj si valorificarea lui- rezumat, București, 2014

Goeldner si col., 2003, studiu științic: Globalizare si turism. Cazul Romaniei.

Imstitutul Național de Statistică, www.insse.ro, mai 2015.