Analiza Activitatii Turistice In Statiunea Baile Govora

INTRODUCERE

Turismul reprezintă în prezent atât prin conținutul cât și prin rolul său o componentă de o importanță majoră în domeniul economic și social pentru majoritatea țărilor, evoluând în același timp cu sectorul politic, științific, tehnologic și cultural.

Turismul a devenit unul dintre cele mai complexe fenomene sociale, la nivel internațional având o influență asupra relațiilor economice, iar la nivel național un puternic impact asupra economiei.

România dispune de un potențial turistic bogat și variat, fapt ce a favorizat dezvoltarea turismului, situând-o în rândul țărilor cu tradiție și renume în ceea ce privește practicarea turismului. De asemenea posedă un potențial balnear vast care, valorificat prin intermediul stațiunilor balneoclimaterice a contribuit la formarea unui renume al țării pe plan internațional. Încă din cele mai vechi timpuri au fost cunoscute efectele binefăcătoare ale factorilor naturali de cură precum apele minerale, termale sau nămolurile fiind folosiți de către greci și romani în vederea tratării afecțiunilor reumatice.

Lucrarea de față prezintă trăsăturile definitorii ale turismului și într-o măsură considerabilă pe cele ale turismului balnear, prin intermediul cărora am analizat stațiunea Băile Govora. Vâlcea se înscrie printre județele cu un fond balnear remarcabil, ceea ce a făcut ca activitatea balneară să aibă o veche tradiție și să cunoască aici o amplă dezvoltare. Dincolo de evoluția circulației turistice din ultimii ani, cauzată de factori conjuncturali, neconcludenți pentru direcțiile pe termen lung ale turismului balnear, cercetările realizate asupra cererii turistice semnalează existența unei importante cereri potențiale a populației românești în ceea ce privește turismul de sănătate. În alegerea temei am fost influențat de mai mulți factori, însă motivul principal a fost reprezentat de faptul că România deține o gamă variată de factori naturali de cură, turismul balnear reprezentând cea mai veche formă de turism practicată în țara noastră. Astfel, având un potențial natural bogat poate conduce la dezvoltarea turismului și respectiv a economiei naționale. Prin intermediul turismului se poate îmbunătăți și imaginea țării care în prezent este nefavorabilă, din acest motiv și reticența turiștilor străini de a călători și de a se trata în țara noastră. În elaborarea lucrării de licență am urmărit parcurgerea a trei capitole, pentru a putea înțelege cu exactitate ce reprezintă turismul balnear și cum se manifestă acesta. În primul capitol mă voi axa pe noțiuni introductive legate de turism și anume conceptul de turism și cel de potențial turistic, voi realiza clasificarea formelor de turism pe care le voi exemplifica și de asemenea voi evidenția rolul turismului în economia națională. Cel de-al doilea capitol va cuprinde noțiuni legate de turismul balnear, respectiv potențialul balnear al României, evoluția turismului balnear, trăsăturile specifice ale acestuia, voi enumera și descrie factorii naturali de cură precum și importanța acestora și nu în ultimul rând voi scoate în evidență importanța turismului balnear. În ultimul capitol am ales ca studiu de caz stațiunea Băile Govora din județul Vâlcea, deoarece este un județ bogat în ceea ce privește numărul de stațiuni turistice cu caracter balnear, cunoscut în întreaga țară. În acest capitol voi analiza stațiunea din punct de vedere al amplasării în teritoriu, al potențialului turistic de care dispune, voi preciza care este profilul stațiunii și respectiv baza tehnico-materială. Nu în ultimul rând voi analiza circulația turistică din stațiune în ultimii zece ani și voi oferi câteva propuneri de îmbunătățire a modului de organizare a activității turistice din stațiune.

Capitolul 1

TURISM – POTENȚIAL TURISTIC

Conceptul de turism și cel de potențial turistic

În prezent, turismul reprezintă atât prin conținut dar și prin rolul său un domeniu aparte de activitate, o componentă de o importanță ridicată a vieții economice și sociale pentru tot mai multe state ale lumii. Turismul este parte a sectorului terțiar al economiei întrucât prezintă pe de o parte o gamă amplă și eterogenă de servicii ce compun activitatea de turism, ce include activitățile necesare satisfacerii nevoilor de consum și servicii a turiștilor iar pe de altă parte tendințele de evoluție precum și caracteristicile comune cu celelalte elemente componente ale sferei terțiare.

Realitatea indică faptul că turismul a devenit în ultima perioadă unul dintre cele mai cuprinzătoare fenomene de tip social cu implicații semnificative în ceea ce privește economiile naționale ale multor state precum și relațiile economice internaționale, reprezentând în zilele noastre una dintre cele mai mari afaceri economice ale lumii.

A fost dovedit faptul că turismul reprezintă o soluție bună de diversificare economică pentru un număr mare de țări, în principal pentru țările slab dezvoltate, deoarece acestea suferă de pe urma producției proprii de slabă calitate precum și din cauza accesului dificil la materiile prime și la tehnologiile avansate, turismul creând un element de stabilitate pentru acestea.

“Prin specificul său, serviciul turistic trebuie să creeze condițiile pentru refacerea capacității de muncă, concomitent cu petrecerea plăcută și instructivă a timpului liber; totodată el trebuie astfel conceput încât, în urma derulării consumului turistic, oamenii să dobândească un plus de cunoștințe, informații, chiar deprinderi noi.”

În general, atunci când se discută despre turism multe persoane au tendința de a asocia acest termen cu deplasarea pe care o face o persoană sau un grup de persoane de la domiciliu spre diferite locații pentru odihnă, recreere, cură balneară, distracție, vizite, etc.

“Originile lingvistice ale noțiunii de turism își au rădăcinile în următoarele cuvinte latine: “tornare” – a se întoarce și “tornus” – mișcare circulară care nu presupune schimbarea rezidenței.”

Conform dicționarului turistic internațional, din punct de vedere etimologic, cuvântul turism provine din termenul englez “tour” care prin traducere înseamnă călătorie, dar care la rândul său își are originea din termenul francez “tour” care semnifică drumeție, călătorie.

Turismul se diferențiază de călătorie în ceea ce privește persoana implicată, în primul rând prin faptul că alegerea este din proprie voință, precum și modul în care este organizată activitatea, iar în al doilea rând prin importanța acordată satisfacerii plăcerii .

Având în vedere că turismul se referă în principal la călătoriile pe care oamenii le fac în afara reședinței obișnuite, conținutul acestuia se referă la aspecte ca: scopul călătoriei, distanța și durata deplasării dar și caracteristicile turistului.

Datorită faptului că turismul este o activitate complexă și în continuă evoluție, de-a lungul timpului au fost formulate o serie de definiții de către numeroși specialiști în domeniu.

“Turismul desemnează călătoriile de agrement, ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea și desfășurarea acestui tip de călătorii, precum și industria care concură la satisfacerea nevoilor turiștilor.”

Prin turism se înțelege:

pe de o parte o serie de activități prin care omul, în timpul său liber călătorește într-un alt oraș sau țară cu scopul de a vizita anumite obiective turistice precum muzee, parcuri, monumente pentru a-și dezvolta cultura generală, de a se distra, a face sport sau pentru tratament.

pe de altă parte, o industrie realizată în vederea satisfacerii tuturor cerințelor în materie de bunuri și servicii la un nivel calitativ ridicat și în contextul protejării și conservării mediului înconjurător.

Activitatea turistică include următoarele elemente structurale fundamentale ale fenomenului ”turism”:

Călătoria (elementul dinamic)

Destinația sejurului aflat în afara reședinței (elementul static)

Temporaritatea sejurului

Caracterul nelucrativ (neaducător de câștig)

Turistul, în cadrul fenomenului de turism are rolul principal în valorificarea acestuia, fiind beneficiarul serviciilor variate pe care turismul prin formele sale le oferă.

Turistul reprezintă “orice persoană care, călătorind pentru propria-i plăcere, se îndepărtează pentru cel puțin 24 de ore de domiciliul său obișnuit, deplasările cu o durată mai mică fiind excursiile.”

Așadar, a fi turist înseamnă a te deplasa spre un anumit loc sau obiectiv aflat în afara domiciliului pentru o perioadă mai mare de o zi, dar mai mică de un an pentru diferite motive ca recreerea, odihna, vizite, tratament, participări la diverse concursuri, festivaluri, etc printre toate acestea neexistând acela de a realiza activități aducătoare de venit.

Potențialul turistic al unui teritoriu sau unei stațiuni turistice este definit de Vasile Glăvan în anul 1995 într-un sens general, ca fiind “ansamblul componentelor naturale, cultural istorice și economico-sociale, recunoscute științific, cantitativ și calitativ și dovedite prin practică și care prezintă posibilități de valorificare turistică și dau anumită funcționalitate pentru turism în măsura în care nu sunt supuse unui regim de protecție integrală.”

Altfel spus, un teritoriu este căutat de turiști doar dacă acesta oferă resurse turistice naturale și antropice care pot fi puse în valoare prin amenajări tehnice și care poate intra în circuitul turistic determinând astfel o activitate de turism.

La baza realizării unor activități turistice stă potențialul turistic al unei zone prin totalitatea elementelor sale atât naturale precum climă, vegetație, faună, relief, etc. cât și create și amenajate de oameni, ca monumente istorice, muzee, parcuri,etc.

Datorită varietății resurselor, precum și a atracțiilor turistice ale unei zone sau țări dar și a influenței acestora asupra activității turistice, potențialul turistic este structurat în două părți și anume:

Potențialul turistic natural;

Potențialul turistic antropic

Fig.1 Structura potențialului turistic

Sursa: Glăvan, V., Turismul în România, Editura Economică, București, 2000, pag.14

Potențialul turistic natural reprezintă “totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin componentele sale: relief și structuri geologice, condiții climatice, ape, vegetație și faună, peisaj, natură protejată, etc. inclusiv modificările acestora ca urmare a intervenției omului, care au o valoare turistică și dau funcționalitatea turistică a teritoriului.”

Aceste resurse naturale dau un plus de valoare unui anumit teritoriu sau țară deoarece sunt elemente care le ajută să se diferențieze de altele în mod decisiv. În același timp exprimă originalitatea acelui loc prin faptul că omul nu a intervenit cu nimic la crearea acestora, unele dintre acestea fiind unice.

Un loc important în cadrul resurselor naturale îl ocupă relieful, care reprezintă “scheletul” oricărui peisaj și care îi definește personalitatea. Importanța reliefului în ceea ce privește turismul este una ridicată, respectiv atragerea de turiști prin numeroasele sale forme ca de exemplu: creste, pasuri și trecători, defileuri și canioane, peșteri, cratere, țărmuri, și multe altele.

Aceste bogății aducătoare de venit trebuie protejate, promovate, deoarece în timp acestea se degradează, iar destinația turistică își va pierde din valoare și atractivitate, în acest caz turiștii se vor îndepărta la fel de repede, lăsând în urmă o populație ce va trebui să suporte urmările cauzate de scăderea veniturilor din turism precum și deteriorarea resurselor naturale.

Potențialul turistic antropic cuprinde “elementele cultural-istorice, tehnico-economice și socio-demografice, care, prin valoarea intrinsecă, interesează activitatea de turism și generează anumite fluxuri turistice.”

Aceste resurse sunt generate de influența omului asupra naturii și reprezintă efectul eforturilor tehnice, culturale și economice combinate într-o manieră echilibrată cu natura în cadrul unui teritoriu sau al unei așezări umane.

În primul rând, atractivitatea obiectivelor specifice sferei antropice se remarcă în principal prin elemente de natură istorică, cele mai multe dintre acestea îndeplinesc funcții economice, culturale, strategice, etc. Nivelul valoric al acestor elemente crește semnificativ în timp, dobândind o importanță remarcabilă, fiind asociate cu anumite perioade istorice din trecut.

În al doilea rând, constituie creații ale căror caracteristici de structură precum dimensiunea, forma, stilul le conferă calități definitorii ca de exemplu originalitatea și unicitatea.

Prin urmare, atât potențialul turistic natural cât și cel antropic prezintă o importanță însemnată în ceea ce privește dezvoltarea stațiunilor și respectiv atragerea turiștilor, potențialul natural fiind un element central al activității de turism, cu un rol deosebit, iar potențialul antropic adaugă un plus de valoare stațiunii sau zonei în care este prezent.

1.2. Clasificarea formelor de turism

Formele de turism “reprezintă modalitățile și circumstanțele de practicare a turismului în raport cu potențialul turistic, posibilitățile tehnice și economice de valorificare și mutațiile survenite în cererea turistică la un moment dat.”

Literatura de specialitate a propus diferite clasificări ale formelor de turism, cele mai utilizate fiind:

După locul de proveniență a turiștilor:

Turism național (intern) – practicat de cetățenii unei țări în interiorul acesteia;

Turism internațional (extern) – practicat de turiști în afara granițelor țării de reședință

După momentul și modul de angajare a prestațiilor turistice:

Turism organizat (contractual) – se poate realiza atât în grup cât și individual și se caracterizează prin anticiparea activităților ce urmează să fie realizate de turiști, precum și perioada de timp a acestora;

Turism pe cont propriu (neorganizat) – acest tip de turism nu presupune o organizare a activităților turistului ce urmează să le efectueze, totul fiind făcut pe moment (este considerat turismul viitorului);

Turism semiorganizat – se referă la faptul că o parte din servicii sunt stabilite prealabil precum transport, cazare, mic dejun, iar o altă parte a acestora sunt fixate în timpul călătoriei

După periodicitate:

Turism permanent (continuu) – cuprinde activități de turism ce au loc pe perioada întregului an, spre exemplu turismul cultural, sportiv, etc.;

Turism sezonier – cuprinde activități ce au loc doar în anumite perioade ale anului, respectiv vara sau iarna

După sezonalitate:

Turism de iarnă – se referă la activități ce cuprind practicarea sporturilor de iarnă, respectarea tradițiilor și obiceiurilor de iarnă, etc.;

Turism de vară – cuprinde o paletă mai largă de activități turistice datorită anotimpului favorabil, precum drumeții, sport, recreere, odihnă, etc.;

Turism de circumstanță – are loc cu ocazia anumitor acțiuni, având o durată limitată

După gradul de mobilitate:

Turism de sejur – se realizează pe perioade de timp lungi, medii și scurte și presupune că turistul nu își schimbă destinația, ci rămâne la aceeași, durata de timp fiind determinată, iar principalul scop este motivația personală;

Turism itinerant – se referă la turiștii care în mod repetat se deplasează în locații distincte, înnoptările sunt scurte, iar principalul scop al vizitelor este cel cultural, de cunoaștere;

Turism de croazieră – se poate realiza atât pe cale maritimă cât și pe cale fluvială;

Turism de tranzit – este o formă caracteristică turismului itinerant, care constă în nevoia de a traversa o zonă sau chiar țară pentru a ajunge la destinația de sejur

După mijlocul de transport folosit:

Drumeția – practicată pentru sport sau recreere;

Turism rutier – realizabil prin intermediul automobilelor, autocarelor, etc.

Turism feroviar – cuprinde activități realizate atât prin curse obișnuite dar și speciale;

Turism naval – pe baza acestui tip de turism se pot realiza activități precum sporturi nautice, dar și croaziere atât fluviale cât și maritime;

Turism aerian – cele mai frecvente activități în cadrul acestui tip de turism se realizează cu avionul sau elicopterul;

Turism combinat – se referă la activități ce se pot realiza prin două sau mai multe elemente din cadrul fiecărui tip de turism, spre exemplu tren și avion, tren și automobil, etc.

După particularitățile socio-economice ale cererii turistice:

Turism particular – constituie turismul pe cont propriu, este practicat de turiștii cu venituri mari, de multe ori este considerat a fi turism de lux datorită veniturilor mari ale turiștilor cât și a cerințelor ridicate în ceea ce privește calitatea serviciilor;

Turism social – este o formă practicată de acele persoane cu un nivel al veniturilor relativ scăzut, în care sejurul este suportat parțial sau chiar în totalitate de organisme sociale, formă caracteristică turismului de masă fiind adresată cu precădere tinerilor, pensionarilor, persoanelor bolnave, etc.;

Turism de tineret – reprezintă o formă specifică a turismului social, adresat elevilor, studenților cărora le este oferită asistență socială, reduceri tarifare pentru călătorii, având ca scop primordial educația și cultura

După categoria de vârstă și ocupația turiștilor:

Turism pentru tineret;

Turism pentru adulți (populația activă);

Turism pentru “vârsta a treia”

După scopul principal al călătoriei legat de motivația turistică:

Turism de odihnă și recreere – constituie forma cea mai întâlnită, ce se poate efectua atât prin sejururi lungi în cadrul stațiunilor turistice dar și prin sejururi scurte în scop de odihnă;

Turism de afaceri – are o legătură directă cu activitățile economice și comerciale precum și cu târgurile sau expozițiile, persoanele ce participă la astfel de evenimente utilizează o gamă largă de servicii ca transport, cazare, masă, etc. acestea fiind utilizate pe lângă scopul propriu zis al deplasării la tarife ridicate;

Turism cultural – cuprinde activități ce au ca scop principal cunoașterea, materializate în vizitarea unor obiective istorice, religioase, științifice, etc.

Turism de tratament balnear – cuprinde activități ce se pot realiza pe tot parcursul anului, prezintă o serie de avantaje pentru prestatorul de servicii, printre care: durata sejurului este mai lungă, încasările din partea turiștilor sunt mai ridicate, stabilitatea clienților, etc;

Turism de congrese și reuniuni – este reprezentat de activități cu caracter cultural, științific, tehnic, etc. atât pe plan național cât și internațional ce întrunesc la o dată dinainte stabilită persoane cu interese comune;

Turism rural și agroturism – constă în valorificarea resurselor turistice prezente în mediu rural precum și promovarea zonelor în care se află aceste resurse prin excursii, târguri, festivaluri, etc.

După cum se poate observa, turismul este un fenomen complex, cu forme extrem de diverse, cu scopul de a motiva cât mai multe persoane să practice activități de turism în vederea satisfacerii nevoilor acestora.

1.3. Rolul turismului în economia națională

“Valorificarea resurselor turistice și dezvoltarea turismului trebuie să fie organic corelate cu prevederile generale ale sistematizării complexe a teritoriului, care asigură o dezvoltare armonioasă a tuturor sectoarelor economice și o îmbinare a criteriilor de eficiență economică cu cele de ordin social.”

Fiind componentă a sectorului terțiar, respectiv ramură a economiei naționale, turismul înglobează o paletă largă de activități complexe și eterogene aducătoare de venituri. Datorită acestui conținut mare de activități, este nevoie de un potențial material și uman considerabil, având consecințe importante în ceea ce privește dezvoltarea economiei naționale, a societății și nu în ultimul rând asupra relațiilor internaționale.

“Apartenența turismului ca activitate economică la sectorul terțiar îl face dependent de volumul și dinamica acestuia în diferitele sisteme economice naționale; unele din componentele sectorului terțiar reprezintă chiar premise și factori pentru dezvoltarea ofertei de servicii turistice (de exemplu, serviciile de transport, serviciile medicale, etc.) care, deși sunt destinate nevoilor individuale ale membrilor societății, contribuie și la constituirea ofertei turistice.”

Ca și fenomen economico-social, turismul este caracteristic civilizației moderne, progresul acestuia fiind influențat în mod direct de evoluția societății.

Din punct de vedere al relațiilor economice, un prim beneficiu îl reprezintă crearea locurilor de muncă în cadrul hotelurilor, restaurantelor, unităților de transport, etc. în același timp, turiștii asigură veniturile fiscale la nivel local și guvernamental. Un al doilea beneficiu este dat de faptul că turismul promovează acele locații turistice, țara respectivă în sine, contribuind la dezvoltarea acestora prin stimularea exporturilor bunurilor și serviciilor din acele zone.

Din perspectivă economică, turistul este consumator de bunuri financiare ca urmare a activității unităților economice rezultate din industria turismului precum cazare, alimentație, transport, agrement, tratament, etc.

O primă parte sub formă de profit dar și ca fonduri bănești le revine acestor unități în vederea plății salariilor muncitorilor care realizează acele activități, o a doua parte este direcționată spre bugetul de stat sub formă de impozite și taxe, iar o a treia aparține celorlalte ramuri ale economiei având ca scop plata produselor livrate precum și serviciile prestate de către aceste sectoare pentru desfășurarea în bune condiții a activității industriei turismului.

Turismul este catalogat a fi o activitate prioritară, importantă, de interes național datorită mai multor contribuții și implicații de natură economică la nivel de țară, materializate în: aportul valutar, ponderea în PIB, stimularea producției în alte domenii, ocuparea forței de muncă, valorificarea resurselor turistice, etc. Prin urmare prezintă efecte în ceea ce privește strategia globală de dezvoltare din punct de vedere economic și respectiv social a țării.

Valoarea și importanța turismului în economie este dată de aportul și de implicațiile acestuia la dezvoltarea economică a unei țări, putând fi argumentată prin următoarele considerente:

Turismul este socotit a fi utilizator și creator de venit național

Cheltuielile legate de turism constituie pentru populație costuri ce depășesc cu mult pe cele legate de satisfacerea necesităților de bază, în acest fel turismul reprezintă instrument de regularizare a circulației bănești.

Datorită stimulării producției turistice, se înregistrează o creștere a acesteia care contribuie la crearea produsului intern brut. De asemenea, aportul turismului la producerea de venit național îl constituie și valorificarea resurselor neutilizate încă, dar și exploatarea suplimentară a resurselor din alte sectoare de activitate.

Contribuția turismului la crearea de venit național este susținută și de activitățile specifice turismului ca transportul, pregătirea hranei în cadrul unităților de alimentație publică, întreținerea spațiilor de cazare și de tratament cât și tratamentul propriu zis sunt considerate a fi servicii productive, respectiv creatoare de venit național.

Turismul constituie un mijloc de valorificare a resurselor

Pentru desfășurarea activității turistice, implicațiile economice ale turismului conțin elemente referitoare la valorificarea superioară cu precădere a resurselor naturale precum climă, floră, faună, etc. dar și a resurselor antropice turismul reprezentând pentru multe din aceste resurse unicul mijloc de valorificare.

De această valorificare și dezvoltare pot beneficia și zone nu foarte bogate în resurse prin crearea unor amenajări turistice, un rol primordial în acest sens îi revine turismului rural, care caută pentru turist un cadru natural bazat pe tradiții și obiceiuri și nu un cadru caracterizat pe confort și distracție.

Turismul reprezintă un generator de locuri de muncă

Numărul mare de activități pe care le cuprinde necesită de asemenea o forță de muncă semnificativă, dat fiind faptul că mecanizarea și automatizarea nu sunt prezente în acest domeniu așa cum sunt în altele, turismul deține un rol important în reducerea șomajului.

Turismul este un stimulator al investițiilor

Acest lucru este dovedit prin faptul că afacerile din cadrul acestui domeniu sunt de mici dimensiuni, iar de asemenea nevoia de capital este scăzută, investițiile manifestând un ritm rapid, datorită acestui fapt turismul constituie un sector favorabil pentru relansarea oricărei economii.

Turismul contribuie la scăderea inflației

„Dar turismul este o activitate economică deosebit de complexă, deoarece conținutul prestației turistice încorporează, pe lângă serviciile specifice, și unele corespunzătoare altor domenii economice, conferindu-i turismului caracterul unei ramuri de interferență și sinteză, de unde și amploarea și complexitatea legăturilor dintre turism și componente ale economiei.”

Între dezvoltarea turismului și creșterea economică există o interdependență, întrucât stimulează cererea pentru anumite bunuri și servicii care în alte condiții acestea nu ar fi fost create sau prestate.

Procesul de creștere a veniturilor are loc în primul rând în sectoarele ce contribuie la crearea produsului turistic iar apoi făcându-și apariția și în alte sectoare ale economiei naționale cu ajutorul intrărilor (input-urilor) repetate ale banilor încasați de la turiști.

Efectele economice ce rezultă din consumul turistic trebuie estimate și din punct de vedere al veniturilor produse de forța de muncă ce contribuie în mod direct sau indirect în industria turismului. Atunci când este dat în folosință un obiectiv turistic, acesta manifestă o influență pozitivă în ceea ce privește economia unei regiuni și într-o sferă mai largă asupra economiei naționale în ansamblu datorită veniturilor create prin exploatarea acelui obiectiv.

Ca și efecte pozitive directe ce pot apărea datorită turismului, putem evidenția ca fiind cele mai importante contribuția la creșterea producției, creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, crearea de valoare adăugată brută, precum și alte beneficii importante. De asemenea, efectele indirecte generate de turism pot fi date de crearea de locuri de muncă în alte sectoare ce au legătură cu turismul, creșterea volumului de investiții din alte sectoare de activitate și respectiv a veniturilor realizate de acestea datorită promovării potențialului turistic al unei zone, efecte în planul sănătății, etc.

Pe de altă parte, pe lângă efectele de ordin economic, turismul prezintă și o importantă valoare din punct de vedere socio-uman și anume că acesta acționează prin caracterul său nu doar asupra turiștilor în mod direct, dar și asupra locuitorilor din zonele vizitate. Efectele turismului se manifestă și în ceea ce privește calitatea mediului, acesta putând avea de suferit datorită anumitor acțiuni cât și asupra utilizării timpului liber, fiind un factor indispensabil pentru realizarea activităților de turism.

Beneficiile, atât economice cât și sociale ale activității de turism sunt prezentate în următoarea figură:

Fig. 2 Schema efectelor economico-sociale ale activității în turism

Sursa: Neacșu, N., Glăvan, V., Baron, P., Neacșu, M., Geografia și economia turismului, Editura Pro Universitaria, București, 2011, pag.558

“Pentru a evidenția mai bine locul și rolul turismului atât în economie cât și în viața locuitorilor unui teritoriu trebuie studiate în mod sintetic obiectivele și implicațiile acestei activități care constau în”:

Optimizarea experienței

Cererea de experiență turistică este caracteristică faptului că produsul în sine este greu de identificat direct și în mod frecvent acesta nu este vizibil. Turistul este în general constrâns în a face anumite acțiuni de timp și respectiv de buget. Așadar această optimizare a experienței este utilă în vederea stabilirii destinațiilor preferate precum și posibilitățile ca acestea să se realizeze în funcție de venit și timp.

Optimizarea beneficiilor

Până ca bunurile și serviciile oferite turiștilor să contribuie la crearea experienței, cererea pentru acestea provine din cererea pentru turism. În cazul în care bunurile sunt complementare, cererea în ceea ce le privește devine interdependentă, iar dacă sunt substituibile generează o concurență într-o arie mai restrânsă.

În extra-sezon firmele urmăresc să obțină beneficii considerabile sprijinite prin investiții pe măsură, dat fiind faptul că sezonul turistic intensiv este limitat, iar acestea trebuie să-l exploateze cât mai mult și cât mai bine pentru a obține profit.

Optimizarea structurii economiei locale

Se referă la faptul că turismul afectează orice regiune în care activează, efectele transmise fiind dependente pe tot lanțul ce pune în legătură unitățile economice. Pentru ca turismul să sprijine, să susțină economic și chiar să promoveze o anumită zonă, se impune ca o anumită stațiune, spre exemplu să atragă forța de muncă din regiune, să achiziționeze de la fermele locale produse de origine animală și vegetală, să utilizeze mijloace locale de agrement, etc. în acest fel putând lua naștere o industrie turistică prosperă. În caz contrar, dacă bunurile și serviciile ar fi achiziționate sau importate din alte zone, regiunea în cauză nu ar beneficia în totalitate de efectele pozitive ale turismului.

Exporturile și importurile în turism

Exportul de servicii turistice (incoming-ul) reprezintă un obiectiv strategic, întrucât contribuie la prosperitatea țării prin sumele de bani rămase pe teritoriul statului în urma venirii turiștilor străini și la promovarea acesteia prin programe ce ajută la atragerea turiștilor din alte țări. Este important pentru o țară ca nivelul exporturilor de servicii, în speță turistice să fie ridicat, deoarece beneficiază de multe avantaje de pe urma acestuia.

Importul de turism are loc pentru a se completa oferta internă asemănătoare, atunci când oferta internă este caracterizată de un nivel al prețurilor ridicat și se adresează cererii interne ce rămâne neacoperită.

Presiunea inflaționistă

Aceasta are loc ca urmare a apariției turiștilor într-o anumită zonă turistică dat fiind faptul că aceștia prezintă o disponibilitate mai mare în a cheltui în comparație cu rezidenții, putând oferi mai mult pentru bunuri cât și pentru servicii ca transport, hrană, cazare, agrement, etc. Turiștii aduc bani în economia zonei gazdă, bani câștigați în alte părți, contribuie la creșterea venitului comunității regionale dar pot de asemenea crea presiuni inflaționiste. Această situație se manifestă în momentul în care inflația afectează prețurile pentru produse și servicii de bază precum hrană, îmbrăcăminte, transport, cazare, etc. prețuri pe care turiștii sunt dispuși sa le suporte spre deosebire de rezidenți.

Turismul prezintă influențe favorabile și asupra multor ramuri ale economiei naționale, în principiu către sectoarele care alcătuiesc activitatea turistică prin cererea de bunuri și servicii destinate diferitelor ramuri.

Prin urmare, turismul apelează la o serie de industrii și anume industria construcțiilor pentru crearea a noi unități de cazare, de alimentație publică, drumuri, etc. industria lemnului în vederea producerii bunurilor utile mobilării spațiilor de cazare și nu numai, agricultura și industria alimentară pentru a susține necesarul de produse pentru consumul alimentar al turiștilor, artizanatul prin oferirea unei game largi de produse, atât cu caracter de suveniruri cât și pentru decorarea spațiilor, etc. În acest fel, turismul încurajează dezvoltarea și diversificarea activităților industriilor menționate și nu în ultimul rând crearea de noi locuri de muncă în cadrul acestora.

De asemenea influența pozitivă constituie rezultatul circulației turistice, respectiv numărul de turiști interni și străini care folosesc o serie de servicii precum transportul în comun, servicii culturale, servicii medicale, servicii poștale, cinematograf, servicii de întreținere, servicii comerciale, etc.

Prin urmare, turismul acționează ca un element stimulator în cadrul sistemului economic global, având o importanță majoră pentru structura mecanismului economic precum și un rol semnificativ în procesul de dezvoltare din punct de vedere economic al unei țări.

În concluzie, produsul turistic rezultă din activitatea realizată de diverși agenți economici, turismul având rol de stimulator al sistemului economic global. Dezvoltarea turismului pune în legătură un număr mare de componente ce au ca efect stimularea și respectiv antrenarea nu doar a producției industriei turistice dar și a altor ramuri din cadrul economiei, contribuind direct sau indirect la creșterea economică.

Capitolul 2

TURISMUL BALNEAR – COMPONENTĂ IMPORTANTĂ A TURISMULUI ROMÂNESC

2.1. Potențialul balnear al României

România deține un potențial turistic bogat și variat, face parte din rândul țărilor renumite și cu tradiție în ceea ce privește turismul, acest lucru contribuind major la plasarea acesteia printre destinațiile de vacanță apreciate și dorite de o mare parte din turiști.

Având un potențial balnear enorm, România a dobândit un renume binemeritat pe plan internațional. De asemenea, dispune de o treime din apele minerale și termale din Europa, o adevărată bogăție naturală ce poate aduce venituri însemnate țării.

„Potențialul turistic balnear este cunoscut, cu precădere, în Europa, ca potențialul factorilor naturali de cură sau al substanțelor minerale terapeutice. Se înscrie cu o complexitate mare de resurse balneare și cu valori curative variate.”

Potențialul balnear este alcătuit din componente precum: ape minerale și termominerale, apa de mare și de ocean, gaze terapeutice, nămoluri terapeutice, bioclimatul și aeroionizarea, etc.

În urma cercetărilor hidrogeologice s-a descoperit că subsolul României posedă o diversitate de resurse balneare ce se găsesc atât în interiorul scoarței terestre cât și la suprafața acesteia, resurse care datorită proprietăților sale fizico-chimice corespund necesităților medicale, profilactice, de menținere sau refacere a stării de sănătate dar și o reconfortare fizică cât și psihică a indivizilor. Un rol deosebit în realizarea activităților cu caracter balnear îl reprezintă și factorii climatici prezenți în România, precum temperatura, umiditatea, circulația atmosferică, etc. care își aduc aportul la completarea ofertei de tratament.

Datorită abundenței și varietății de resurse, turismul balnear este cel mai bine reprezentat în teritoriu, având o capacitate reală de dezvoltare întrucât resursele pe care le exploatează îi vor asigura viitorul pentru o lungă perioadă de timp.

În România, turismul balnear este singura formă de turism care dispune de un potențial stabil, complex, cu resurse inepuizabile ce nu depinde de condițiile atmosferice, fapt ce îi scoate în evidență caracterul de sine stătător. România deține aproximativ 160 de stațiuni și localități balneare, în cadrul cărora se găsesc resurse importante de cură, iar în funcție de gradul de dotare al acestora, 24 de stațiuni prezintă o importanță deosebită, atât pe plan național, cât și pe plan european.

“Abundența și diversitatea factorilor naturali de cură a favorizat și dezvoltarea stațiunilor balneare, în care s-au construit, în diferite etape, hoteluri și pensiuni, baze de tratament; în prezent sunt circa 40.000 locuri cazare în toată țara, din care circa 10.000 locuri pe litoral, reprezentând circa 20% din total capacitate de cazare în țară, distribuite în hoteluri de 2, 3 și 4 stele, multe cu baze proprii de tratament.”

Factorii naturali de cură sunt răspândiți pe întreg teritoriul, de la munte la mare, astfel a fost necesar ca stațiunile balneare să includă activități specifice zonei și climei în care sunt amplasate.

Printre stațiunile cele mai mari din țara noastră, incluse de asemenea în cadrul circuitului internațional enumerăm: Băile Felix, Călimănești-Căciulata, Băile Herculane, Sovata, Băile Govora, Băile Olănești, Covasna, etc.

Două tipuri principale de stațiuni sunt remarcate în România, respectiv stațiuni climatice și stațiuni balneoclimatice, deosebirile dintre cele două sunt date de resursele turistice de care dispun fiecare precum și de natura activităților ce pot fi realizate în cadrul acestora.

Avantajele pe care le oferă turismul balneo-medical sunt:

gama largă a factorilor naturali de cură atestați de către Institutul Național de Balneologie;

existența unui personal medical bine pregătit și o infrastructură corespunzătoare;

posibilități numeroase de utilizare a stațiunilor balneare pentru tipuri diverse de turism, precum cel cultural, religios, de afaceri, etc. grație cadrului natural, a monumentelor istorice și de artă, a elementelor de folclor, etc.;

durata medie a sejurului este cea mai ridicată comparativ ce celelalte tipuri de turism și anume de aproximativ 6,5 zile pentru turiștii români și de 4-5 zile pentru turiștii străini;

contribuie la creșterea coeficienților de utilizare a capacităților de bază tehnico-materială turistică

Pe lângă potențialul natural variat se adaugă ofertele tot mai multe de excursii organizate în vederea cunoașterii istoriei și culturii țării, acestea fiind argumente puternice pentru atragerea tot mai multor turiști, cunoașterea constituind un element des întâlnit în alegerea turiștilor de a călători.

Începe să se dezvolte din ce în ce mai mult în stațiunile balneare un nou segment, acela pentru profilaxie și întreținere. Unul din principalele motive pentru care turiștii vin în stațiunile balneare îl reprezintă stresul, oboseala, cauzate de problemele zilnice cu care se confruntă. În afara turiștilor pentru cură ce vin să se trateze pentru diferite afecțiuni, acest segment de întreținere este în ultimul timp în creștere. De asemenea crește cererea familiilor cu copii în stațiunile balneare, unde găsesc un cadru favorabil pentru relaxare și pentru petrecerea timpului liber împreună cu cei dragi, în mijlocul naturii.

Potențialul balnear al României este cunoscut atât în țară cât și în străinătate, dând naștere unui interes venit pe de o parte de la vizitatori, iar pe de altă parte de la investitori. La atragerea de investitori dar și de turiști au contribuit poziția geografică excelentă a stațiunilor balneare, poziționate în zone cu peisaje remarcabile la munte sau pe litoral, varietatea și calitatea recunoscută a factorilor naturali de cură reprezentați de apele minerale sau termale, nămolurile sau mofetele.

Referitor la investiții, trebuie evidențiat faptul că este necesar ca investițiile în turismul balnear să aibă o valoare mai ridicată față de cele din alte stațiuni turistice, întrucât un hotel pentru tratament are o valoare de 2-3 ori mai mare decât cea a unui hotel obișnuit. Această valoare este justificată de existența aparatelor și instalațiilor prin intermediul cărora se tratează pacienții, însă și personalul este mai numeros, cu diferite specializări medicale, aspecte ce duc la creșterea costurilor de investiție și de operare.

“Până în prima jumătate a secolului trecut, principalul tip de organizare a componentei balneoterapeutice, în cadrul stațiunilor, era cel în care acestea constituiau unități de sine stătătoare, cu un statut aparte (pavilioane cu mai multe secții). Acest mod de organizare s-a menținut în cazul stațiunii Borsec, de exemplu, determinând, prin menținerea sa și regresul stațiunii.”

“Organizarea și amenajarea spațiilor turistice balneoclimatice specializate trebuie să vizeze crearea sau modernizarea următoarelor elemente componente specifice “:

captări cu promenadă acoperită pentru izvoarele de cură internă;

terase și amenajări în aer liber pentru helioterapie;

parcuri sau păduri cu drumuri marcate pentru cură de teren (jogging);

pavilioane de cură pentru băi cu ape și nămoluri terapeutice;

amenajări pentru servicii sanitare suplimentare (de urgență);

amenajări de suprafețe lacustre, cu plaje pentru practicarea, în sezonul cald, a procedurilor cu factori termici contrastanți (helioterapia cu băi reci);

amenajarea cu bazine cu apă minerală terapeutică în aer liber acoperite.

Modernizarea stațiunilor aduce un punct forte acestora, deoarece contribuie la creșterea numărului de potențiali clienți dar și la păstrarea clientelei actuale.

Stațiuni care în ultimii ani au suferit îmbunătățiri prin schimbarea dotărilor sau a echipamentelor, modernizarea hotelurilor, rezultatul acestor acțiuni fiind creșterea gradului de confort sunt următoarele: Amara, Buziaș, Covasna, Tușnad, Băile Felix, Băile Herculane, Saturn.

Așadar, România dispune de un potențial balnear vast, cunoscut în toată Europa, cu factori naturali răspândiți pe tot teritoriul țării și capabil să sprijine turismul prin atragerea de potențiali clienți.

2.2. Evoluția turismului balnear

Încă din cele mai vechi timpuri, tratamentele balneare au avut un rol primordial în tratarea diverselor afecțiuni, oamenii beneficiind de efectele acestor bogății naturale. Acestea au ocupat un loc important în cadrul medicinii de specialitate dar și în a celei tradiționale.

În primele faze, turismul balneo-medical și într-o măsură apreciabilă turismul în stațiunile climaterice a reprezentat o formă a turismului de lux, un beneficiu în ceea ce privea clasele bogate.

“În secolul al XIX-lea și în primele decenii ale secolului nostru s-a conturat chiar un “cult” al stațiunilor balneare, frecventate nu atât din motive de îngrijire a sănătății, cât mai mult din motive de prestigiu, din snobismul caracteristic acestor pături sociale, clasele bogate cu venituri ridicate.”

Deși cu timpul progresul tehnologic din domeniul medical a fost semnificativ, evoluția practicilor medicinale fiind de necontestat, cu toate acestea nu s-a putut lua din meritele balneoterapiei care a evoluat la rându-i, îmbogățind tot mai mult procedurile de tratare. Odată cu această dezvoltare, numărul stațiunilor cu caracter balnear a crescut, de asemenea și izvoarele de ape minerale iar instalațiile balneare au evoluat cu pași repezi. În vederea exploatării acestor resurse miraculoase, s-a creat o adevărată industrie hotelieră unde anumite localități din mediul rural s-au făcut cunoscute prin intermediul stațiunilor care s-au construit pe teritoriul acestora.

Din antichitate sunt cunoscute apele minerale, termale, precum și nămolurile, grecii și romanii folosindu-le cu precădere pentru tratarea bolilor reumatice fiind conștienți de calitatea medicală a acestora. Mai recent, soldații români care au luptat în primul război mondial iar apoi tot mai mulți turiști an de an s-au bucurat de efectele binefăcătoare ale apelor minerale, care pot înlocui în mod eficient nenumărate medicamente ce conțin chimicale care pot produce efecte adverse nedorite.

În România, turismul balnear reprezintă cea mai veche formă de turism practicată, fapt datorat bogăției resurselor naturale ale țării și descoperirii efectelor miraculoase ale acestor resurse.

Condițiile turismului modern evidențiază creșterea cererii pentru tratamente balneo-medicale, realitate reflectată prin creșterea însemnată a numărului de curanți în majoritatea țărilor în care sunt prezenți factori naturali de cură.

Creșterea considerabilă a numărului de curanți în ceea ce privește tratamentele balneo-medicale se datorează pe de o parte factorilor cu caracter general care contribuie la dezvoltarea turismului în ansamblul său, iar pe de altă parte factorilor specifici dezvoltării turismului balneo-medical și anume:

tendința actuală pe plan mondial ca tratamentul medicamentos să fie înlocuit prin tratamente cu factori naturali de cură, mult mai benefice pentru organismul omului;

îmbinarea turismului propriu zis cu cel balnear, respectiv a utilului cu plăcutul, în acest fel turistul având posibilitatea de a călători și de a se distra, concomitent cu tratarea anumitor afecțiuni;

dezvoltarea balneologiei sociale care are ca efect creșterea numărului de persoane ce beneficiază de cure balneare plătite total sau parțial de casele de asigurări sociale.

“Dezvoltarea stațiunilor balneare a apărut în condițiile solicitărilor crescânde de cure cu factori naturali terapeutici și îmbogățirii și înnoirii conținutului medicinii balneare moderne, care își găsește astăzi o fundamentare științifică pentru multe din metodele tradiționale folosite în trecut în mod empiric.”

Metodele balneoclimatice au la bază metode tradiționale fundamentate prin observațiile realizate de-a lungul timpului de medici balneologi care au ținut cont și au analizat specificul și caracteristicile fiecărui factor natural în parte.

Evoluția turismului balnear și dezvoltarea acestuia se datorează unui ansamblu de factori ce au contribuit în mod decisiv la aceasta și anume:

Factori demografici

Sunt determinați de creșterea numărului populației, a longevității, etc. Produsul turistic este dependent de turiști, așadar cu cât numărul populației este mai mare, cu atât probabilitatea de a exista persoane interesate de turismul balnear va crește. Creșterea populației poate acționa și ca factor indirect al amplificării nevoii de a călători și respectiv de a face turism prin stresul acumulat în special din cauza marilor aglomerații urbane și a problemelor de zi cu zi.

Factori economici

Nivelul salarial al populației precum și productivitatea muncii influențează în mod direct practicarea turismului, nevoia de turism, de călătorie fiind o nevoie ce depășește baza piramidei lui Maslow. Veniturile determină durata sejurului, calitatea serviciilor și varietatea acestora, precum și distanța la care se realizează, veniturile având un rol de o importanță ridicată în practicarea turismului balnear dar și în alegerea formei de turism cât și a multor alte aspecte.

Factori politici

Și acești factori prezintă un rol semnificativ în realizarea activităților de turism, respectiv de tratament balnear, libera circulație a persoanelor între state depinzând în mare măsură de legislația impusă de acestea. Politica economică a acestora influențează în mod direct turismul balnear prin contribuții la facilitarea trecerii frontierelor, modul de eliberare al vizelor turistice, facilități bancare, vamale, simplificarea formalităților la recepțiile hotelurilor, etc. De asemenea reducerile oferite bătrânilor, persoanelor bolnave de către stat sau alte organisme pentru încurajarea folosirii serviciilor cu caracter balnear au un impact major în aducerea unui număr cât mai mare de persoane ce au nevoie de aceste tratamente și nu numai.

Factori sociali-culturali

Elementul cheie al acestui tip de factori îl constituie timpul liber care poate fi utilizat în desfășurarea activităților de turism și nu numai însă trebuie menționat că fără a avea timp liber, persoanele ce doresc să călătorească, să se distreze, să se trateze, etc. nu ar putea beneficia de oportunitățile pe care le oferă turismul. Această noțiune de timp liber a apărut o dată cu industrializarea și trecerea la mașinisim care a mărit productivitatea muncii și astfel ziua de muncă s-a redus treptat, fapt ce a permis oamenilor să poată realiza și alte activități printre care și turismul, turismul balnear fiind din ce în ce mai utilizat datorită efectelor benefice asupra sănătății.

Factori psihologici

Rolul acestora capătă o importanță din ce în ce mai mare în promovarea și utilizarea serviciilor cu caracter balnear întrucât determină nevoia de a călători, nevoia de refacere respectiv de menținere a sănătății. Pe lângă elementele de natură economică, care sunt absolut necesare în asigurarea condițiilor materiale ale oricărei călătorii, elementele de ordin psihologic sunt primele care declanșează nevoia de odihnă, relaxare, tratament, pentru ca celelalte categorii de factori să contribuie la satisfacerea acestei nevoi. Stresul cotidian, poluarea, prezintă un impact major în folosirea timpului liber pentru a realiza activități de turism balnear, nevoia de a evada din mediul obișnuit de zi cu zi fiind tot mai frecventă.

Prin urmare, turismul balnear încă din cele mai vechi timpuri când s-au descoperit factorii naturali de cură respectiv proprietățile binefăcătoare ale acestora și până în prezent s-a aflat într-o continuă evoluție, evoluție ce va fi resimțită și de acum încolo, întrucât prezintă un caracter dinamic și este dependent de noile invenții și descoperiri.

2.3. Trăsături specifice ale turismului balnear

“Turismul pentru tratament sau cură balneomedicală este o formă specifică a turismului de (sejur) odihnă practicată de persoanele care se deplasează în stațiunile balneoclimaterice pentru îngrijirea sănătății sau prevenirea unor boli (profilaxie).”

Turismul balnear se detașează de celelalte tipuri de turism prin faptul că oferă posibilitatea persoanelor ce suferă de anumite afecțiuni să se trateze, acest lucru fiind posibil datorită gamei largi de factori naturali de tratament ce îl compun.

Stațiunile balneare constituie destinații turistice importante, ce se adresează atât turiștilor ce sunt în căutare de tratament dar și de agrement, reușind să îmbine aceste două elemente într-un mod armonios. Tratamentul diverselor afecțiuni are loc în cadrul stațiunilor balneare ce posedă aparate și instalații speciale precum și personal calificat. Oferta balneară nu se rezumă însă doar la tratarea anumitor afecțiuni, aceasta fiind completată cu servicii pentru agrement, divertisment, unele stațiuni având la dispoziție chiar și săli pentru organizarea de expoziții și ședințe. De asemenea, procedurile balneare se completează cu activități precum fizioterapia, gimnastica, sauna, kinetoterapia, sau chiar cure antistres.

“Stațiunea balneară reprezintă stațiunea care dispune de instalații pentru tratament balnear și în care resursele naturale existente sunt utilizate pentru vindecarea unor boli.”

Turismul balnear este asociat de mulți datorită multiplelor beneficii pe care le oferă cu odihna, relaxarea, sănătatea, refacerea, elemente pe care oamenii le consideră foarte importante în desfășurarea activităților de zi cu zi.

Din punct de vedere al tendințelor pieței turistice în plan internațional, turismul balnear se caracterizează prin dinamism, complexitate și actualitate. De asemenea, adresabilitatea, sezonalitatea, prețul și fidelitatea clientelei constituie caracteristici definitorii ale turismului balnear.

Adresabilitatea este o trăsătură a turismului balnear, produsele și serviciile sale fiind destinate atât persoanelor ce au nevoie de tratament, suferinde de diferite afecțiuni, persoanelor sănătoase în căutare de agrement sau wellness, cât și sportivilor ce doresc să-și întrețină corpul sau să facă antrenament. Structura clientelei a suferit modificări datorate evoluției către turismul de sănătate, astfel pe lângă populația de vârsta a treia caracterizată de nivelul redus al veniturilor și de faptul că solicită produse tradiționale precum tratament sau recuperare, continuă să se mențină pe primul loc ca și pondere, un segment de clientelă format din tineri și adulți de o importanță ridicată începe să folosească tot mai mult acest tip de turism, scopul nefiind cel de cură balneară sau tratament, ci căutarea unei forme atât fizice cât și psihice cât mai bune.

Sezonalitatea reprezintă un element care nu afectează major turismul balnear, acesta fiind singura formă de turism independentă de condițiile atmosferice, putând fi practicat pe toată durata anului și care se bazează pe un potențial de mare complexitate.

Prețul constituie un factor care influențează într-o măsură foarte mare cererea pentru produsele și serviciile din cadrul turismului balnear, prețul fiind unul mai mare decât în celelalte tipuri de turism, acest lucru fiind datorat sejurului mai lung, faptului că este disponibil pe tot parcursul anului, existența unui personal medical calificat precum și a resurselor naturale utilizate în tratarea diverselor afecțiuni.

Fidelitatea clientelei prezintă un rol foarte important pentru dezvoltarea turismului balnear cât și pentru promovarea acestuia, având în vedere că turiștii care compun clientela sunt în general persoane de vârsta a treia care frecventează în mod regulat stațiunile balneare. Durata sejurului acestora poate varia de la 14 zile la 29, unii turiști venind chiar și de două ori pe an pentru a se trata.

Turismul balnear prezintă numeroase avantaje față de alte tipuri de turism, cel mai important fiind acela că oferă posibilitatea tratării anumitor afecțiuni, fiind de multe ori asemănat cu sănătatea, refacerea, etc. și de asemenea turismul balnear reușește să îmbine tratamentul cu activitățile de agrement într-un mod plăcut pentru clienți.

2.4. Factorii naturali de cură balneară

Pe teritoriul României, întâlnim o serie de factori naturali de o importanță ridicată precum apele minerale și termominerale, nămolurile terapeutice, lacurile terapeutice, mofetele, bioclimatul și aeroionizarea, microclimatul de salină, apa și plaja Mării Negre, plantele medicinale, etc.

Aceștia contribuie la realizarea unor tratamente pentru afecțiuni ca de exemplu cele reumatismale, cardiologice, respiratorii, digestive.

“Apele minerale și termominerale – reprezintă principalul factor natural de cură din România atât prin volumul rezervelor, cât și prin calitățile terapeutice pe plan intern și internațional, care sunt valorificate prin cură externă și internă, dar și prin îmbuteliere ca apă de masă.”

Ca să poată fi considerate ape minerale, acestea trebuie să existe într-un mediu protejat, ferit de factorii poluanți și de asemenea să îndeplinească cel puțin o condiție din următoarele:

Conținutul de săruri minerale trebuie să fie dizolvat total;

Prezența în compoziția acestora a unor elemente sau compuși chimici;

Existența în conținut a unor gaze dizolvate ce prezintă efecte biologice confirmate;

Existența unei acțiuni terapeutice recunoscută în mod științific.

Apele minerale și termale sunt folosite din ce în ce mai des datorită proprietăților benefice pe care le posedă, tot mai multe persoane folosind aceste ape doar cu scopul de a se reface atât fizic cât și psihic după ritmul alert în care trăiesc, precum și după stresul acumulat după o anumită perioadă de activitate.

Nămolurile terapeutice – cunoscute și sub numele de peloide, de la grecescul “pelos” ce reprezintă mâl, prezintă o reală importanță în cadrul stațiunilor balneare, utilizate în practica medicală sub formă de băi sau împachetări.

“Nămolurile sunt substanțe care se formează în condiții naturale, sub influența proceselor geologice și biologice, fiind folosite în scopuri terapeutice ca atare, sau după o prealabilă pregătire prin măcinare, amestec cu ape minerale sau încălzire, deoarece substanțele minerale și organice conținute au o acțiune benefică asupra organismului.”

Proprietățile curative ale acestor resurse naturale sunt utilizate după a doua jumătate a sec. XIX, la Techirghiol și Vatra Dornei, zone cunoscute în special pentru deținerea acestor nămoluri binefăcătoare.

România beneficiază de existența a 3 tipuri de nămol, prin așezarea sa geografică și anume nămolurile sapropelice (Ocna Sibiului, Sovata), nămolurile de turbă (Borsec) și nămolurile minerale (Săcelu, Sângeorz-Băi).

Lacurile terapeutice – au în componența acestora ape clorurate – sodice, uneori fiind iodurate sau sulfatate și din acest motiv sunt căutate cu interes în special datorită efectelor asupra afecțiunilor reumatismale și ale sistemului circulator periferic dar și în ginecologie. Toate aceste lacuri au pe fundul lor nămoluri sapropelice de mare importanță balneomedicală.

Cele mai folosite în balneoturism sunt cele întâlnite în Câmpia Română și anume Lacul Sărat, Lacul Amara dar și lacurile din masivele de sare precum Sovata, Ocna Sibiului, Slănic Prahova, etc. acestea din urmă dispun de proprietăți ce le diferențiază de celelalte datorită apei sărate dar și a fenomenului de heliotermie care vine ca o completare a calităților terapeutice a lacurilor.

Mofetele – apar ca urmare a emanațiilor naturale de dioxid de carbon, fiind un amestec de gaze vulcanice, utilizate cu precădere în tratarea afecțiunilor cardiovasculare, reumatismale și circulatorii. Pe lângă acestea, există și emanații naturale de hidrogen sulfurat, dar acestea nu prezintă utilizare terapeutică. De asemenea aceste două tipuri de emanații se pot combina, rezultând în urma acestui mixt gaze mofeto-solfatariene. Tratamentele în cadrul cărora se utilizează gaze terapeutice se realizează în încăperi special amenajate în forma unui “circ roman” la nivel colectiv.

Cea mai cunoscută stațiune în care au loc tratamente pe bază de mofete, unde emanațiile mofetice sunt cele mai pure și intense din Europa este cea din Covasna, care beneficiază de amenajări moderne pentru tratament precum și de un renume internațional.

Stațiuni cu același factor natural de cură sunt și Băile Harghita, Băile Tușnad, Băile Balvanyos ce prezintă o importanță însemnată în privința turismului balnear și în atragerea de turiști.

Salinele – reprezintă un factor de cură ca și microclimat de salină folosit în tratarea diferitelor afecțiuni respiratorii și nu numai. Microclimatul de salină constituie cel mai important microclimat grație aerosolilor salini, aceștia având proprietăți aseptice și bactericide. Ajută în același timp la creșterea imunității, scăderea reacțiilor alergice de sezon și elimină stresul și oboseala, toate acestea fiind foarte frecvente în prezent, iar oamenii încearcă să găsească metode și soluții pentru a le reduce sau chiar elimina.

Pe teritoriul țării noastre întâlnim saline în localități precum: Cacica, Praid, Ocna Mureș, Ocna Sibiului, Ocna Dej, etc. ale căror resurse turistice naturale constituie un element esențial al potențialului balnear.

Apa de mare și plaja Mării Negre – constituie factori de mare importanță, cu ajutorul cărora România beneficiază de un număr însemnat de turiști atât români cât și străini ce utilizează proprietățile binefăcătoare ale acestor factori naturali de cură, imaginea mării albastre reprezentând factorul dominant de atracție. De precizat că sezonalitatea influențează într-un mod categoric acest tip de factori naturali, lunile de vară fiind vârful în care se ating cele mai mari încasări.

“Valorificarea potențialului turistic al litoralului românesc, prin activitățile turistice organizate, începe în a doua jumătate a secolului XIX, când pe malul lacului Techirghiol sunt amenajate stabilimente balneare și se ridică primele hoteluri.”

“Zona litoralului Mării Negre este prima zonă turistică a țării, care deține peste 40 % din baza materială de cazare a României. Cu toate că, aparent, resursele terapeutice ale litoralului sunt apa sărată a mării, ca și plaja cu nisipul ei, în realitate este o paletă mult mai variată de factori naturali, cum sunt: bioclimatul marin, apele minerale sau mineralizate din foraje, lacurile sărate și nămolurile terapeurice. ”

De asemenea, un alt aspect important este reprezentat de lipsa mareelor, fapt ce permite folosirea optimă a plajelor, iar salinitatea redusă a apei favorizează practicarea sporturilor nautice, îndeosebi cele subacvatice.

Factorii naturali de cură balneară reprezintă elementele fără de care activitatea în stațiunea balneară nu s-ar putea realiza, întrucât tratamentele diverselor afecțiuni se află într-o relație strânsă cu aceștia, la care se adaugă instalațiile balneare și personalul medical.

2.5. Importanța turismului balnear

Turismul balnear constituie o formă de turism în plină evoluție și dezvoltare, România fiind beneficiara unor resurse naturale de mare importanță și interes pentru viitor. Dat fiind faptul că deține o treime din apele minerale și termale din Europa, acesta fiind principalul factor de cură din cadrul stațiunilor balneare, României îi rămâne să acorde atenție modernizării stațiunilor, atât a părții exterioare a acestora cât și a celei interioare prin dotarea cu echipament și instalații de ultimă generație, capabile să contribuie la realizarea unor servicii medicale de calitate menite să trateze bolile ce se înmulțesc pe zi ce trece. De asemenea, produselor și serviciilor oferite care trebuie să îndeplinească standarde de calitate certificate, personalului specializat în tratarea diverselor afecțiuni, dar și a activităților de agrement care trebuie să fie corelate într-un mod armonios cu tratamentul propriu-zis.

Odată realizate aceste elemente obligatorii, rămâne aducerea clienților și fidelizarea acestora, problemă cu care se confruntă România în dauna țărilor vecine și nu numai care profită de pe urma neștiinței sau nepriceperii țării noastre de a face turism.

Rolul turismului balnear la nivel național este evidențiat de aportul valutar cu care contribuie la formarea produsului intern brut. Prin înființarea de stațiuni balneare se creează noi locuri de muncă, realizându-se totodată un mediu favorabil pentru aducerea de turiști din interiorul granițelor țării precum și din afara acestora.

Din perspectivă turistică, stațiunea constituie nucleul realizării efective a activității turistice unde se concepe o nouă valoare, se înregistrează venituri și cheltuieli.

Contribuția turismului în ceea ce privește stațiunile balneare este însemnată, reflectându-se în creșterea economică și promovarea teritoriului. Este de necontestat faptul că stațiunile turistice sunt generatoare de venituri dar și de valoare adăugată, având un aport important, reprezentat de dezvoltarea localității în care sunt amplasate, dar și de ponderile semnificative în produsul intern brut al țării.

Din punct de vedere socio-cultural, stațiunea pune la dispoziție un ansamblu de activități turistice bazate pe valorificarea unor resurse atât naturale, cât și antropice locale, cu ajutorul cărora se creează un spațiu de legătură cu turiștii străini, cu care se poate interacționa și comunica.

Turismul balnear este considerat a fi cel mai vechi tip de turism, practicat de-a lungul timpului pentru efectele sale benefice asupra sănătății. Presupune existența unei infrastructuri specializate, complexe, aparatură și instalații moderne, personal calificat precum și nu în ultimul rând prezența obligatorie a unor elemente din cadrul potențialului balnear (ape minerale și/sau termale, nămoluri, mofete, saline, etc.)

Turismul reprezintă unul din acele sectoare ce pot să asigure o dezvoltare economică însemnată. Având în vedere că România dispune de un potențial balnear bogat, caracterizat atât prin deținerea unei treimi din apele minerale din Europa, cât și prin diversitatea factorilor naturali de cură, poate ajunge să reprezinte un pilon de bază în cadrul turismului românesc.

Dezvoltarea turismului balnear s-a realizat în mare parte datorită cercetărilor și descoperirilor de natură medicală, întrucât acest sector este unul dinamic, dependent de inovații și descoperiri.

Ca și perspective de dezvoltare, acestea există oriunde se găsesc factori naturali de cură, aceștia fiind prezenți pe aproape toată suprafața țării. În ceea ce privește calitatea factorilor naturali, este dovedită atât de tradiția utilizării lor de-a lungul timpului, spre exemplu Băile Herculane sunt cunoscute de pe vremea romanilor de acum 2.000 de ani, cât și de certificările stabilite și acordate de Institutul Național de Balneologie, organism al statului ce are sarcina de a verifica și certifica, calitatea factorilor naturali de cură.

Turismul balnear românesc se află într-o tendință ascendentă de dezvoltare prin prisma investițiilor care s-au realizat la o mare parte din stațiunile importante din țară. Spre deosebire de stațiunile din afara țării, elementele principale de diferențiere stau în modul în care arată stațiunea, modalitățile de relaxare a turiștilor prin activități de agrement și nu în cele din urmă căile de acces către stațiuni, însă accesibilitatea depinde în mare măsură de administrația locală și nu de stațiune.

Importanța turismului balneoclimateric românesc este dată de faptul că se deosebește de celelalte sectoare prin câteva avantaje consistente și anume:

independența față de sezonalitate;

gama variată de factori naturali de cură;

asocierea cu sănătatea;

se adresează tuturor persoanelor, indiferent de vârstă, excepție făcând copiii mici și persoanele cărora din anumite motive nu pot face tratament.

Utilizarea atât a resurselor balneare cât și a celor climaterice din punct de vedere medical se află într-o creștere continuă în toate țările europene datorită tendinței oamenilor de a “evada” din mediul urban, poluant, stresul și bolile generate de acesta fiind de asemenea un factor influent în ceea ce privește decizia de a se trata în cadrul unor stațiuni balneare.

Capitolul 3

ANALIZA ACTIVITĂȚII TURISTICE ÎN STAȚIUNEA BĂILE GOVORA

3.1. Amplasarea stațiunii în teritoriu

Județul Vâlcea constituie o parte de o importanță însemnată la nivel național și nu numai, în ceea ce privește stațiunile balneo-climaterice, acestea fiind renumite datorită apelor termale dar și a peisajelor splendide, turismul fiind considerat prioritatea acestui județ. Aceste stațiuni oferă pe lângă tratamentul diverselor afecțiuni și posibilitatea de relaxare, destindere, de a petrece timpul liber prin efectuarea de drumeții montane, practicarea diferitelor sporturi, activități de agrement, care să fie îmbinate într-un mod plăcut. Stațiunile balneo-climaterice din județul Vâlcea recunoscute nu doar la nivel național sunt:

Stațiunea Băile Govora;

Stațiunea Băile Olănești;

Stațiunea Călimănești Căciulata;

Stațiunea Voineasa

Stațiunea Băile Govora cunoscută și sub numele de “oază de liniște și sănătate” este atestată ca stațiune balneo-climaterică de interes național, cunoscută cu precădere pentru tratamentul afecțiunilor respiratorii, locomotorii și neurologice.

Arhitectura parcului balnear, specifică începutului secolului al XX-lea îl face să fie unic, acesta fiind proiectat de arhitectul peisagist Emil Pinard.

Stațiunea a fost înființată în anul 1886, apreciată ca fiind una dintre cele mai bogate în ceea ce privește apele iodurate și bromurate din lume, fiind a doua din Europa la acest capitol. Izvoarele minerale sunt de altfel motivul principal pentru care notorietatea stațiunii a trecut granițele țării, o sursă inepuizabilă de sănătate. La baza creării acesteia au stat două personalități marcante și anume I. C. Brătianu, fost prim ministru al României și generalul N. Popescu Zorileanu, stațiunea actuală fiind în acel moment un stabiliment specializat în tratarea afecțiunilor căilor respiratorii precum și a celor reumatismale. De asemenea, referitor la dezvoltarea stațiunii, cercetarea medicală a avut un rol foarte important, fiind un element dinamic de care orice stațiune depinde, întrucât cercetările prezintă un caracter inovator, în special în acest segment în care noile descoperiri își pun amprenta asupra tratării diverselor afecțiuni.

Govora este declarată oraș în anul 1927, având în prezent o populație de aproximativ 3.000 de locuitori.

Stațiunea Băile Govora se află la 20 km de Râmnicu-Vâlcea și la 2 km de DN 67 și anume Rm. Vâlcea – Horezu – Tg. Jiu, iar de stația CFR se află la 12 km.

Este amplasată în zona depresionară a Subcarpaților Getici din N-E Olteniei, pe valea râului Hința, mărginită de dealuri și păduri de stejar, fag, pin și alte specii de copaci, prielnică pentru tratament, fiind destul de departe de zonele poluate, de asemenea situată la o altitudine cuprinsă între 360 – 380 metri.

Se învecinează la nord cu comuna Bunești, la nord-vest cu comunele Stoenești și Pietrari, la vest cu Păușești-Otăsău, la vest cu Frâncești iar la sud și sud-vest cu comuna Mihăiești.

În ceea ce privește căile de acces spre stațiunea Băile Govora, acestea sunt feroviare și rutiere, ca și căi directe. Se poate ajunge de asemenea și pe cale aeriană, cele mai apropiate aeroporturi se găsesc în Sibiu, la o distanță de 100 km., Craiova la 110 km. și București la 200 km. Distanțele către principalele orașe din zonă sunt următoarele:

Pitești – 82 km.; Târgu Jiu – 92 km.; Craiova– 118 km.; Sibiu – 118 km.; Brașov – 188 km.; București – 195 km

Totodată, zona în care este amplasată stațiunea este favorizată de un climat continental moderat, avantajos pentru activitatea stațiunii în care verile sunt răcoroase iar iernile plăcute, precipitațiile fiind de asemenea moderate.

Poziția în teritoriu a stațiunii este una avantajoasă deoarece se află la distanțe relativ apropiate de principalele centre urbane ale țării precum Pitești, Sibiu, Craiova și chiar de București.

Sezonalitatea nu influențează major activitatea stațiunii, aceasta putând fi desfășurată pe tot parcursul anului, indiferent de anotimp. Totodată stațiunea este avantajată de varietatea și de proprietățile terapeutice ale apelor ce conțin în cantități mari clor, sodiu, sulf, iod pentru efectuarea curelor externe, iar pentru cele interne magneziu și calciu. Nefiind afectată puternic de sezonalitate, varietatea factorilor terapeutici, renumele stațiunii dar și amplasamentul acesteia, într-o zonă înconjurată de dealuri și păduri constituie factori importanți în atragerea unui număr semnificativ de potențiali clienți.

3.2. Potențialul turistic al stațiunii Băile Govora

Dezvoltarea zonei Băile Govora stă în turism, acesta fiind principala sursă și printre puținele care pot contribui în mod categoric la prosperitatea din punct de vedere economic a orașului, a județului Vâlcea și nu în ultimul rând a țării. Potențialul natural al stațiunii cât și infrastructura reprezintă pilonul în lipsa căruia activitatea de turism ar fi grav afectată, însă aceste două elemente nu sunt exploatate la adevărata lor valoare, ca de altfel la multe alte stațiuni și zone turistice din țară.

Stațiunea Băile Govora prezintă un important potențial natural reprezentat în primul rând de factorii naturali de cură, relieful geografic prin dealurile și pădurile din împrejurimi și obiectivele turistice din zonă.

Factorii naturali de cură sunt compuși din:

Ape minerale cu concentrație ridicată de iod, brom, sulf, clor, sodiu;

Ape minerale sulfuroase hipotone;

Ape minerale bicarbonatate, sulfuroase, sodice, calcice, hipotone;

Nămol mineral extras din localitate;

Nămol sapropelic fosil provenit de la Ocnele Mari.

Resursele naturale

Potențialul natural turistic al stațiunii Băile Govora este alcătuit din următorii factori:

Prezența unui prețios fond balnear cu proprietăți remarcabile unicate care asigură renumele și garantează valoarea stațiunii Băile Govora atât pe plan național cât și internațional;

Existența unor zone din vecinătatea stațiunii ce aduc o valoare adăugată acesteia precum și a unui topoclimat corespunzător unei stațiuni balneare;

Existența unui mediu înconjurător prielnic desfășurării activității de tratament din cadrul stațiunii;

Existența unei purități ridicate a atmosferei cauzate în special de caracteristicile geomorfologice ale depresiunii în care este situată stațiunea, dar și a vegetației bogate.

Valoarea peisagistică a zonei constituie un element important pentru atragerea clienților și pentru păstrarea clientelei actuale, așadar cadrul natural trebuie conservat și menținut într-o stare cât mai bună, deoarece elementele legate de natură au atracție la public și sunt asociate cu cadrul stațiunii balneare.

Existența pe suprafața stațiunii a unor mari suprafețe verzi aduce un plus de valoare, rezultând o atmosferă lipsită de factori poluanți și de asemenea o cantitate însemnată de aeroioni care prezintă o importanță ridicată pentru o stațiune balneo-climaterică specializată în tratarea afecțiunilor căilor respiratorii.

Vegetația reprezentată de pădurile din împrejurimile stațiunii este bogată și foarte variată, fiind întinsă pe o suprafață de aproximativ 160 ha. și este compusă din specii precum: stejar, fag, salcâm, pin sau molid.

Zonele cu vegetație prezintă un rol foarte important, care prin funcțiile atât directe cât și indirecte își aduc aportul în mod esențial la asigurarea unui microclimat specific.

Parcul stațiunii prezintă un rol esențial, asigurând funcția de recreere și de agrement, de asemenea și funcția estetică este asigurată de existența acestuia. Elementele care contribuie la asigurarea acestor funcții sunt reprezentate de arborii și arbuștii ornamentali care creează puncte de atracție în perioada în care aceștia înfloresc, oferind o imagine relaxantă și plăcută. Pot fi enumerați: arborele lalea, magnolia, liliacul, etc.

Influența activităților umane asupra mediului este scăzută, dat fiind importanța care i se acordă domeniului balnear, care nu se dorește a fi afectat. De asemenea, traficul rutier intens nu afectează zona centrală a orașului și nici pe cea balneară, acesta ocolind orașul pe alte rute.

Stațiunea Băile Govora este singura din țară în ceea ce privește raportul dintre aeroionii negativi și aeroionii pozitivi care este egal cu 1, ceea ce reprezintă aportul aerului atmosferic și proprietățile acestuia la tratarea afecțiunilor respiratorii. Acest aspect plasează stațiunea Băile Govora pe primul loc în țară.

În același timp este singura stațiune din țară care deține ape minerale ce prezintă o compoziție chimică diferențiată ca:

Ape sărate iodurate bromurate;

Ape sărate sulfuroase cu o concentrație mare;

Izvoare pentru crenoterapie compuse din ape hipotone sulfuroase bicarbonate, sodice, calcice și magneziene.

Pe lângă factorul natural reprezentat de apele minerale care constituie elemente esențiale în tratarea anumitor boli, stațiunea este renumită și pentru proprietățile curative ale aerului. Din punct de vedere al apelor minerale, stațiunea Băile Govora este una dintre cele mai bogate stațiuni din Europa, în ceea ce privește apele iodurate și bromurate.

Totodată, raportată la calitatea factorilor terapeutici utilizați pentru profilul principal și anume afecțiunile respiratorii, stațiunea Băile Govora este considerată a fi în top 16 stațiuni balneare din Europa, iar la nivel mondial în top 30, respectând în același timp normele menționate de Federația Internațională de Termalism și Climatologie (FITEC).

În ceea ce privește concentrația de sulf și de iod a apelor minerale extrase din puțuri prin foraje, stațiunea poate rivaliza cu alte stațiuni apreciate la nivel mondial, precum Bains (Franța), Bad Hali (Austria) sau Salmaggiore (Italia).

Resursele antropice

Resursele antropice dispun de un potențial turistic valoros și derivă pe de o parte din istoria multimilenară și bogată a poporului nostru, iar pe de altă parte din realizările economice și sociale mai vechi sau mai noi de pe teritoriul stațiunii Băile Govora. În comparație cu componentele naturale, atât de numeroase și variate, stațiunea dispune de un număr mult mai redus de componente antropice.

Stațiunea este deținătoarea unui tezaur important de vestigii arheologice, monumente istorice, de artă sau de arhitectură dar și a unui patrimoniu etno-folcloric care confirmă evoluția și continuitatea în această regiune, dezvoltarea artei și a culturii poporului român.

Muzeul din stațiune deține o colecție de mare valoare care pune în evidență viețuirea neolitică, îndeletniciri străvechi, civilizația geto-dacă, numismatica romană precum și o carte veche românească.

Parcul balnear este unul dintre cele mai renumite din țară, fiind opera arhitectului de origine franceză Emil Pinard. Parcul are o suprafață de 20ha de teren amenajat, cu alei, bănci și plante de tot felul.

După cum am mai spus, un rol semnificativ îl au monumentele istorice și de arhitectură aflate în împrejurimile stațiunii, fiind peste 300 de astfel de monumente, de la tezaure neolitice până la vestigii dacice și romane, păstrate în muzee din Râmnicu Vâlcea, Govora, în siturile de la Slătioara, Bivolaru, Costești sau în Complexul Muzeal Măldărești.

3.3. Profilul stațiunii Băile Govora

Stațiunea balneară Băile Govora oferă tratament celor care suferă de boli respiratorii precum astm bronșic, bronșite cronice, emfizem pulmonar, sinuzite, etc., de boli degenerative ca spondiloza, artroza, poliartroza, dar și de boli reumatice articulare. Pentru tratamentele din stațiune vin atât turiști din țară cât și din afara acesteia, majoritatea fiind de vârsta a treia.

Stațiunea dispune de instalații moderne care contribuie la desfășurarea în cele mai bune condiții a operațiunilor întreprinse de personalul medical, respectiv electroterapie, kinetoterapie, pneumoterapie, aplicații cu nămol cald sau băile cu ape minerale iodate și sulfuroase. De asemenea, pentru copii stațiunea deține un sanatoriu pentru tratarea bolilor reumatice și respiratorii.

Apele minerale existente în stațiune reprezintă reale tratamente, acestea reprezentând factorii naturali de bază ai stațiuni, factori utilizați în tratarea următoarelor afecțiuni:

Afecțiuni ORL: sinuzite, laringite, amigdalite streptococice, etc.

Afecțiuni respiratorii: bronșite cornice, emfizem pulmonar, astm bronșic, etc.

Afecțiuni ale aparatului locomotor: reumatism degenerativ, artroze periferice, reumatism articular, etc.

Boli asociate: afecțiuni endocrine, afecțiuni ginecologice, boli cardiovasculare, etc.

Apele minerale existente în stațiune se folosesc sub formă de băi si alte proceduri terapeutice, după cum urmează:

Băi calde cu ape minerale iodurate și sulfuroase;

Băi cu ape minerale clorosodice iodurate și bromurate;

Băi cu bioxid de carbon artificial;

Aerosoloterapie cu ape sulfuroase și iodurate;

Hidroelectroterapie;

Masaje subacvale;

Cură internă cu apă minerală.

Alte proceduri de tratament ce nu includ apele minerale sunt:

Împachetări cu nămol cald;

Aerosoli;

Kinetoterapie;

Masaj;

Solarium.

Deși reprezintă adevărate miracole în tratarea anumitor afecțiuni, se pare că apele minerale, pe lângă beneficiile aduse sănătății oamenilor prezintă și o serie de contraindicații generale dar și unele speciale, precum:

Contraindicațiile generale se referă la:

toate bolile acute și respectiv bolile cronice aflate în stadiul de actualizare;

bolile infecto – contagioase;

tumorile maligne;

hemoragiile;

sarcinile ce depășesc luna a treia;

bolile psihice;

bolile parazitare.

Contraindicațiile speciale vizează următoarele situații:

spondiloza cervicală cu nevralgie cervică-bronhială acută și subacută;

spondiloza lombară cu lombosciatică acută și subcutanată;

poliartrită reumatică;

fracturi nevindecate;

entorse și luxații dureroase.

Activitatea din stațiunea Băile Govora este centrată în mod prioritar pe turismul balnear și pe cel de refacere. Ca urmare a sondajelor și a studiilor realizate s-a ajuns la concluzia că stațiunea nu dispune în prezent de o nișă pentru piața turistică locală, națională și internațională în ceea ce privește turismul de agrement. Din acest punct de vedere, stațiunea nu este solicitată și de către alte categorii de turiști, exceptând acele persoane care aleg serviciile stațiunii pentru tratarea diferitelor afecțiuni ale aparatului respirator.

Referitor la activitățile de agrement, stațiunea dispune de o bază de agrement bine pusă la punct.

Turismul sportiv este o formă a turismului de agrement, caracterizat prin dorința de a învăța și de a practica diverse activități sportive.

Stațiunea oferă pentru amatorii de sport și pentru petrecerea plăcută a timpului liber, următoarele spații de relaxare:

terenuri de fotbal și tenis;

sală de gimnastică;

bazin;

strand.

Turismul de afaceri și congrese este o formă de turism care nu este practicată foarte intens în stațiune, întrucât doar câteva hoteluri din stațiune dețin săli de conferințe în vederea organizării de seminarii, training-uri, conferințe, etc.

Turismul de week-end se întâlnește în stațiune în special în perioada de vară datorită Popasului Turistic “Salus” care dispune de un ștrand cu 3 bazine cu apă mineral și dulce. De asemenea, această formă de turism mai este practicată și de grupuri de persoane cu ocazia vizitării Mânăstirii Govora unde se găsește tiparnița ce a tipărit prima carte românească de legi.

Turismul social este o formă de turism practicată în stațiune în mare parte de către persoanele de vârsta a-III-a și anume pensionarii, care ajung în stațiune prin intermediul Casei Naționale de Pensii, întrucât oferă bilete de tratament la prețuri reduse, uneori chiar la jumătate de preț.

3.4. Baza tehnico-materială a stațiunii Băile Govora

Datorită faptului că teritoriul zonei deține un fond balnear bogat, dar și existența unei însemnate cereri potențiale, se impune existența unor centre specializate corespunzătoare pentru desfășurarea activităților specifice acestui domeniu.

Cazarea turistică reprezintă principala componentă a bazei tehnico-materială, care atât prin numărul de locuri cât și prin structura acestora constituie un spijin semnificativ pentru întreaga activitate turistică din țară.

Stațiunea Băile Govora beneficiază de o structură turistică complexă și destul de organizată, deoarece structurile de primire variază de la hoteluri la popasuri turistice, structurile de alimentație publică sunt de asemenea bine reprezentate în teritoriu, iar baza de tratament este una complexă.

SC. Băile Govora SA. este o societate de turism cu capital privat ce poate oferi turiștilor posibilități variate de tratament și odihnă. Capacitatea de cazare a stațiunii este de aproximativ 700 de locuri, iar cea de servire în restaurante și terase de 1.250 de locuri, structuri de primire unde turiștii sosiți pentru odihnă și tratament se bucură de beneficiile aduse de factorii naturali de cură cât și de cadrul natural în care este amplasată stațiunea.

Turismul balnear din această stațiune se realizează prin intermediul structurilor de primire turistice construite în ultimii 30 de ani.

Complexul hotelier din stațiune este reprezentat de 4 hoteluri și anume:

Hotel Palace;

Hotel Belvedere;

Hotel Parc ;

Hotel Oltenia.

Hotel Palace

Hotelul este clasificat a fi de 4 stele și este amplasat într-o locație liniștită, chiar lângă un parc din stațiune, punând la dispoziție un centru spa și de tratament precum și servicii de masă oferite de un restaurant elegant care servește mâncăruri din bucătăria internațională.

Dotările și serviciile hotelului sunt următoarele:

132 de camere cu mobilier nou, în stil retro;

Restaurant cu 176 de locuri;

Bar de zi în stil englezesc cu 40 de locuri;

Terasă în aer liber;

2 săli de conferințe cu 80, respectiv 40 de locuri;

Magazin de suveniruri;

Business Club;

Salon de cosmetică;

Centru de sănătate cu aparatură modernă;

Sală de fitness, saună, solar;

Spații de cazare precum și facilități pentru persoanele cu dizabilități.

Facilitățile camerelor constau în internet prin cablu gratuit, TV cu ecran plat, minibar și baie proprie cu articole de toaletă gratuite și uscător de păr, iar de asemenea accesul Wi-Fi este gratuit în zonele publice. Pe lângă aceste servicii, hotelul oferă și posibilitatea folosirii unei piscine interioare, a unei saune și a unui centru de fitness, însă acestea la un cost suplimentar.

Reprezintă emblema stațiunii, fiind un monument istoric construit în perioada 1911-1914 după planurile arhitectului francez Ernest Doneaud, fiind primul hotel din România cu bază de tratament. În ceea ce privește arhitectura hotelului, prezintă influențe de art nouveau precum și elemente de arhitectură românească. Hotelul în acea perioadă era unul de lux, construit chiar în mijlocul parcului stațiunii amenajat de asemenea de un alt arhitect francez și anume Emil Pinard. Are 195 de încăperi ce beneficiază în fiecare zi de lumină naturală, golurile din zidărie reprezentate de uși și ferestre sunt în număr de 365, semnificând numărul de zile dintr-un an.

Elementele care atestă încadrarea acestuia în rândul hotelurilor de lux sunt reprezentate de mobilier, acesta fiind din lemn de tei, candelabre din bronz sau oglinzi din cristal. De asemenea, baza de tratament a fost modernizată cu aparatură medicală de origine germană, o parte din aceasta putând fi găsită și în prezent în cadrul stațiunii. Un alt aspect important îl constituie faptul că în acea vreme activitatea stațiunii era influențată într-un mod categoric de sezonalitate, întrucât hotelul nu deținea sistem de încălzire iar intervalul în care se desfășura activitatea era cuprins între 15 mai – 15 septembrie.

De curând, în urma unui amplu proces de renovare hotelul a fost modernizat conform exigențelor momentului precum și ale clasificării la 4 stele, păstrându-se însă atmosfera de la începutul secolului al XX-lea.

Hotel Belvedere

Hotelul este clasificat a fi de 3 stele și a fost dat în folosință în anul 2005, aparținând Băile Govora S.A. și funcționează pe amplasamentul fostului sanatoriu balnear pentru copii.

Capacitatea hotelului este de 76 de locuri de cazare repartizate în 3 apartamente, 1 garsonieră, 17 camere cu două paturi, 17 camere cu pat dublu, dotate cu următoarele facilități: TV, cablu, minibar, telefon, baie proprie, iar pe lângă facilitățile camerelor se adaugă și parcare, lift și foișor. Referitor la serviciile de masă, hotelul deține un restaurant cu o capacitate de 94 locuri, o terasă cu 64 de locuri și un bar de zi cu 20 de locuri.

În ceea ce privește baza de refacere a hotelului, este compusă din cabinete pentru aerosoli, sală de fitness, saună, masaj și bazin de recuperare. Hotelul deține și o sală de conferințe de 80 locuri care este dotată cu aparatură modernă, videoproiector, ecran, acces la internet, etc.

Hotel Parc

Hotelul este clasificat a fi de 2 stele, fiind situat în apropiere de centrul orașului și având o capacitate de 195 de locuri repartizate pe 5 etaje și anume: 1 garsonieră, 7 camere având 3 paturi cu baie proprie, 70 camere a câte 2 paturi cu baie proprie și 16 camere cu câte 2 paturi cu baie comună având ca și facilități: TV, cablu, telefon. În afara facilităților camerelor se adaugă și parcare și lift. În cadrul hotelului se află un restaurant cu o capacitate de servire de 160 de locuri, o terasă cu 60 de locuri, un bar de zi cu 20 de locuri și bază de tratament proprie.

Hotel Oltenia

Hotelul este clasificat a fi de 2 stele fiind situat în centrul stațiunii și având ca dotări generale restaurant, parcare proprie gratuită, acces la internet, bar de zi, lift, cabinet medical. De asemenea hotelul deține și o sală de conferințe cu o capacitate de 1oo de locuri. Hotelul deține 164 de camere, dintre care 162 duble și anume 114 camere clasificate la 2 stele având 2 paturi individuale, televizor, baie cu duș și 48 camere clasificate la 3 stele având pat matrimonial sau 2 paturi, televizor, frigider, aer condiționat și baie cu duș și 2 apartamente. Serviciile de masă se asigură în unitățile Restaurant Oltenia cu o capacitate de 140 de locuri, dintre care 40 de locuri pe terasă neacoperită și Restaurant Pensiune Oltenia cu o capacitate de 160 de locuri. Alte servicii și facilități sunt reprezentate de: sală de fitness, piscină în aer liber, jacuzzi, masaj, bază de tratament.

Baza de tratament a hotelului este utilizată pentru tratarea următoarelor afecțiuni: afecțiuni ale căilor respiratorii, reumatismale și afecțiuni asociate. În cadrul acestor tratamente se folosesc: ape minerale iodurate, sulfuroase, dar și nămolul sapropelic adus de la Ocnele Mari.

Rețeaua unităților de alimentație publică

Pentru servirea mesei, stațiunea deține o capacitate de 1600 de locuri repartizate în saloane de restaurant la care se adaugă și program muzical, braserii și terase. Meniurile existente în aceste unități de servire sunt preparate folosind produse proaspete precum fructele sau lactatele din rețetarul internațional și se îmbină bucătăria cu specific național cu cea cu specific regional, respectiv oltenesc. Dintre aceste unități de servire putem menționa:

Restaurantul Palace dispune de o capacitate de servire în sală de 300 de locuri, un bar de zi cu o capacitate de 36 de locuri precum și o terasă cu 200 de locuri;

Restaurantul Parc dispune de o capacitate de servire în sală de 180 de locuri, un bar de zi cu o capacitate de 28 de locuri și o terasă cu 40 de locuri;

Restaurantul Silva are o capacitate de servire în sală de 160 de locuri, la care se adaugă alte 200 de locuri ca urmare a existenței unei terase și a unui bar de noapte;

Strandul Salus dispune de o capacitate de servire la terasă de 40 de locuri;

Restaurantul Trandafirilor are o capacitate de servire în sală de 100 de locuri.

În ceea ce privește atracțiile turistice, acestea reprezintă un factor important atât pentru atragerea de potențiali clienți, cât și pentru păstrarea clientelei actuale, prin urmare acestea nu trebuie să dispară sau să sufere degradări, eventual numărul acestora poate să crească prin amenajarea unor noi atracții turistice.

Principalele atracții turistice din zona stațiunii Băile Govora care pot face obiectul vizitelor și care pot atrage potențiali clienți pentru stațiune sunt următoarele:

Parcul cu specii de plante specifice climatului mediteranean;

Peștera Polovragi;

Mânăstirea Govora;

Mânăstirea Horezu;

Defileul Oltului;

Muzeul satului vâlcean din Bujoreni.

3.5. Circulația turistică

Circulația turistică reprezintă un element important și de luat în seamă în momentul în care se analizează o stațiune turistică, întrucât include totalitatea tranzacțiilor comerciale atât cu servicii cât și cu mărfuri ce decurg din călătoriile turistice.

Pentru a putea analiza circulația turistică a stațiunii Băile Govora este necesar să se analizeze mai întâi numărul de structuri de primire turistică întrucât reprezintă elementul fundamental fără de care nu s-ar putea realiza cazarea turiștilor.

Evoluția numărului de structuri de primire turistică

Grafic nr.1

Sursa: www.insse.ro

În graficul de mai sus (grafic nr.1), pe baza datelor din anexa nr.2, am evidențiat evoluția numărului de structuri de primire turistică din stațiunea Băile Govora, din perioada 2003-2013, la care am adăugat anul 1990 ca și perioadă de referință. Este interesant faptul că în anul 1990 erau 21 de vile turistice în stațiune, în comparație cu anul 2003 cand numărul acestora a ajuns la 7. Numărul atât de mare de vile se datorează importanței care era acordată turismului balnear în perioada dinainte de 1990. Numărul vilelor turistice nu a suferit mari modificări până în anul 2009 când de la 7 a ajuns la 4, situație cauzată în principal de declanșarea crizei economice din anul 2008. Se poate observa pe grafic că numărul de hoteluri a rămas constant o bună perioadă de timp, până în anul 2005 când s-a dat construit hotelul Belvedere, acesta fiind dat spre folosință un an mai târziu, astfel numărul acestor unități de cazare ajungând la 4, număr ce se menține și în prezent. Pensiunile turistice nu au fost foarte bine reprezentate în teritoriu, până în anul 2010 inclusiv fiind o singură pensiune turistică, numărul acestora începând să crească din anul 2011 ajungând la 4 și menținându-se constant până în 2012 inclusiv.

Evoluția capacității de cazare turistică în funcțiune

Grafic nr.2

Sursa: www.insse.ro

Pe baza graficului de mai sus (grafic nr.2), conform anexei nr.3, se poate observa evoluția capacității de cazare turistică în funcțiune din stațiunea Băile Govora, în perioada 2003-2013. Menționez faptul că, capacitatea de cazare turistică în funcțiune reprezintă numărul de locuri de cazare puse la dispoziția turiștilor de către unitățile de cazare turistică, ținând cont de numărul de zile cât sunt deschise unitățile în perioada analizată și se exprimă în locuri-zile. Numărul de locuri de cazare puse la dispoziția turiștilor de către hoteluri a rămas relativ constant în perioada 2003-2005, pentru ca în anul 2006 să se înregistreze cel mai înalt nivel al numărului de locuri de cazare și anume 305.512. Începând cu anul 2007, numărul acestora a început treptat să scadă,ca în anul 2012 să fie puse la dispoziție doar187.037 de locuri de cazare. Vilele turistice din stațiune au oferit cele mai multe locuri de cazare în raport cu numărul de zile cât acestea erau deschise în primul an analizat și anume 2003, când 76.498 de locuri erau disponibile în cadrul acestora. Din acel an, numărul locurilor de cazare puse la dispoziția turiștilor a început să scadă, ajungând la 1.836 de locuri în anul 2010. Cele mai puține locuri în raport cu numărul de zile puse la dispoziție de către pensiunile turistice au fost în anul 2010, atunci când 420 de locuri au fost oferite spre cazare, iar în anul 2012 ca urmare a deschiderii a încă 3 pensiuni turistice, numărul locurilor de cazare a crescut simțitor, ajungând la 8.048.

Evoluția sosirilor în structuri de primire turistică

Grafic nr.3

Sursa: www.insse.ro

În graficul de mai sus (grafic nr. 3), potrivit datelor din anexa nr.4, am evidențiat evoluția sosirilor de turiști în structuri de primire turistică în stațiunea Băile Govora în perioada 2003-2013. Precizez că în numărul turiștilor cazați în unitățile de cazare turistică sunt cuprinse toate persoanele, atât români cât și străini care călătoresc în afara localităților în care își au domiciliul stabil, pentru o perioadă mai mică de 1 an și unde stau cel puțin o noapte într-o unitate de cazare turistică din zonele vizitate și de asemenea motivul principal al călătoriei fiind altul decât acela de a desfășura o activitate remunerată în locurile vizitate. Numărul turiștilor care au sosit în hotelurile din stațiune a variat de la 17.331 în anul 2007, la 9.546 în anul 2013. Această scădere consider că se datorează crizei economice din anul 2008 care a avut ca urmări reducerea locurilor de muncă și a nivelului salariilor din sectorul bugetar, iar în aceste condiții s-a acordat o atenție mult mai scăzută în ceea ce privește tratarea anumitor afecțiuni și a călătoriilor. Vilele turistice din stațiune au înregistrat cel mai ridicat nivel al numărului de sosiri în anul 2003, când au fost consemnate 2.717 sosiri, număr ce a început să scadă din acel an, ajungând la un nivel minim de 99 de sosiri în anul 2010. Numărul de turiști care au sosit în pensiunile turistice din stațiune a variat de asemenea de la 6 în anul 2010 când era înregistrată o singură pensiune la 434 în anul 2012, creștere datorată deschiderii a încă 3 pensiuni turistice.

Evoluția înnoptărilor în structuri de primire turistică

Grafic nr.4

Sursa: www.insse.ro

Pe baza graficului de mai sus (grafic nr.4), conform anexei nr.5, se poate observa evoluția înnoptărilor turiștilor în structuri de primire turistică în stațiunea Băile Govora în perioada 2003-2013. Menționez faptul că înnoptarea reprezintă fiecare noapte pentru care o persoană este înregistrată într-o unitate de cazare turistică, indiferent dacă aceasta fizic este sau nu prezentă în cameră. Nivelul maxim al numărului de înnoptări în hotelurile din stațiune a fost înregistrat în anul 2003 și anume 203.649, în timp ce nivelul minim a fost consemnat în anul 2013, când spre deosebire de anul 2003au fost înregistrate doar 97.072 de înnoptări. Ca și în cazul hotelurilor, înnoptările din vilele turistice au atins nivelul cel mai ridicat în anul 2003 și anume 27.466, iar în anul 2010 au fost înregistrate în vilele din stațiune doar 769 de înnoptări. Numărul de înnoptări înregistrate de pensiunile turistice din stațiune a variat de asemenea de la 8 în anul 2010 la 686 în anul 2011, ca urmare a deschiderii de noi pensiuni în stațiune.

3.6. Propuneri de îmbunătățire a modului de organizare a activității turistice în stațiune

Turismul balnear reprezintă un domeniu complex, ce poate asigura o activitate permanentă, nesezonieră, însă multe aspecte cad în sarcina statului dar și a autorităților locale, care în afara responsabilităților legate de crearea unui cadru legislativ adecvat, prielnic realizării de investiții în cadrul stațiunilor balneare sau atragerea de investitori privați sau corporatiști, organismele statului și autoritățile locale trebuie să ia măsurile corespunzătoare și chiar să investească pentru funcționarea utilităților publice în bune condiții. Referitor la utilitățile publice, se pot menționa: parcuri, rețelele de apă respectiv canalizare, iluminatul public, însă pe lângă acestea, la fel de important este și aspectul localităților precum și accesul către acestea dar și în interiorul lor, elemente cu un rol însemnat pentru atragerea de turiști. În ceea ce privește îmbunătățirea modului de organizare a activității turistice în stațiune, consider că prioritar în vederea atât a menținerii clientelei actuale dar și a atragerii de noi potențiali clienți rămâne renovarea și modernizarea spațiilor de cazare, a unităților de tratament dar și a celor de alimentație. Referitor la baza de tratament, care reprezintă principalul element pentru care turiștii aleg să vină în stațiune pentru tratarea diverselor afecțiuni , aceasta trebuie să fie în conformitate cu anumite standarde și este necesar să se realizeze lucrări de modernizare a acesteia pentru a putea satisface cerințele turiștilor. Menținerea și chiar diversificarea gamei de proceduri terapeutice ar putea constitui un avantaj consistent pentru stațiune întrucât s-ar adresa unui număr mai mare de potențiali turiști. Investițiile într-o stațiune balneară prezintă o importanță mult mai mare decât alte tipuri de investiții, întrucât în cadrul unei stațiuni balneare se tratează persoane, de diferite afecțiuni, iar aparatura medicală trebuie să fie modernă și de ultimă generație și de asemenea, personalul medical trebuie să fie pregătit și calificat pentru procedurile pe care le efectuează. Deși clientela de bază este formată din persoane de vârsta a treia, beneficiari de bilete de tratament, consider că stațiunea trebuie să ridice gradul de confort, iar în viitor să asigure o bază solidă și competitivă, atât pe plan intern cât și pe plan internațional. Problema personalului medical este una la nivel național, deoarece în prezent numărul medicilor specialiști din stațiunile balneare nu este doar redus ci prezintă și un grad ridicat de îmbătrânire, cererea fiind scăzută pentru meseriile din acest domeniu. Astfel, este nevoie de un proiect de calificare profesională cu finanțare europeană pentru diferite meserii din turismul balnear în scopul motivării persoanelor tinere să se orienteze spre astfel de meserii. De asemenea, un aspect la fel de important îl constă și capacitatea întreprinderii de a valorifica resursele locale prin promovarea și comercializarea propriei oferte. Promovarea stațiunii se poate realiza prin participarea la târguri și expoziții de turism unde se pot oferi pliante și cataloage cu ofertele stațiunii, de asemenea participarea la conferințe, seminarii sau schimb de experiențe cu alte stațiuni cu renume în ceea ce privește turismul balnear din străinătate. Punctele tari ale stațiunii sunt reprezentate de renumele stațiunii, cunoscută atât în țară cât și în străinătate, diversitatea factorilor naturali de cură precum și a afecțiunilor ce pot fi tratate, existența unei clientele fidele dar și o încredere ridicată a populației în proprietățile terapeutice ale factorilor de cură. Punctele slabe ale stațiunii constau în lipsa investițiilor pentru modernizarea și renovarea unităților de cazare, alimentație și tratament, absența cercetării în domeniu, precum și imaginea negativă apropiată de imaginea de spital și de boală. Activitățile referitoare la petrecerea timpului liber prezintă pe lângă tratamentul propriu-zis un rol aproape la fel de important, deoarece în afara programului de tratament, turistul trebuie să-și petreacă timpul liber prin activități de relaxare și destindere. Astfel, este necesar ca stațiunea să pună la dispoziție turiștilor posibilități de petrecere a timpului liber precum parcuri de agrement și distracții, crearea unor rezervații și parcuri naționale cu scopul de a conserva resursele turistice de o valoare inestimabilă. Tot în cadrul acestor activități se pot alătura și excursiile pentru turiști, organizate de stațiune către principalele obiective turistice din zonă. Stațiunea trebuie să asigure cele mai bune condiții în vederea petrecerii sfârșitului de săptămână și a concediilor de odihnă pentru a beneficia de o clientelă fidelă și de atragerea potențialilor turiști. Având în vedere importanța infrastructurii stradale într-o stațiune balneoclimaterică este necesar să se trateze cu foarte mare seriozitate acest aspect și de asemenea accesibilitatea, întrucât în special turiștilor străini dar și celor români trebuie să li faciliteze accesul către stațiune dar și în interiorul acesteia. Oferirea biletelor de tratament reprezintă în continuare o alternativă benefică atât pentru persoanele care beneficiază de astfel de bilete, cât și pentru stațiunile balneare care își pot asigura și forma o clientelă fidelă, dat fiind faptul că majoritatea persoanelor care aleg stațiunile balneare sunt reprezentate de pensionari, care sunt motivați de aceste reduceri sau chiar gratuități să se trateze în cadrul stațiunilor. Astfel, stațiunea Băile Govora pentru a putea deveni competitivă și pentru a atrage un număr cât mai mare de turiști are nevoie de investiții de renovare și modernizare a unităților de cazare și de alimentație dar și a bazei de tratament, întrucât prezintă deficiențe din acest punct de vedere, ca de altfel multe alte stațiuni din țară.

CONCLUZII

În urma acestei lucrări, am remarcat importanța turismului balnear și rolul acestuia, întrucât România este deținătoarea unui potențial turistic diversificat, reprezentat atât de resursele naturale cât și de cele antropice. Turismul balneoclimateric este foarte important pentru România, deoarece față de celelalte tipuri de turism prezintă câteva avantaje însemnate și anume faptul că nu este influențat major de sezonalitate, dispune de o gamă variată de factori naturali de cură, durata produselor de tratament este variată, beneficiază de o clientelă fidelă, etc. Concluzionând această lucrare pot spune că județul Vâlcea are un potențial turistic foarte ridicat, în comparație cu multe alte zone ale României, potențial dat atât de zona geografică, cât și de economia de care dispune județul. Fondurile alocate dezvoltării turismului balnear în județul Vâlcea, sunt decât suficiente în momentul de față, însă nu de ajuns pentru ca județul să reușească pe plan internațional așa cum o face pe plan național. Ar fi nevoie de o promovare mai bună a serviciilor turistice și implicit de un management performant, de asemenea ar trebui pus în valoare patrimoniul natural și cultural de care dispune județul, precum și modernizarea bazelor turistice existente. Forma de bază de turism practicat în județ, este turismul balnear, unde implicit sunt necesare investițiile pentru aparatură modernă în toate bazele de tratament din fiecare stațiune. În ultimii ani, într-adevăr s-a lucrat la modernizarea bazelor turistice, însă au fost uitate sau omise unele mici amănunte, însă foarte importante, precum salariile slab plătite angajaților, iar aceștia fiind slab motivați nu reușesc să dea randament maxim și nu oferă servicii performante turiștilor și de asemenea tarifele de cazare foarte ridicate percepute la recepțiile hotelurilor sau prin agențiile de turism. Pentru a putea readuce stațiunea la viață, în primul rând drumul ce duce spre stațiune și spre complexul de vile trebuie asfaltat în întregime, stația de telescaun repusă în funcțiune, promovarea puternică a stațiunii prin pliante, pliante disponibile la orice agenție de turism din țară, de asemenea, pentru o promovare internațională construirea unui site pe internet. Resursele balneare au constituit și constituie premisele desfășurării pe teritoriul stațiunii, din timpuri străvechi, a activităților balneare. Amplificarea ulterioară a acestor activități a determinat realizarea unei importante oferte balneare, care i-au conferit acesteia o certă vocație turistică, situând-o din acest punct de vedere pe un loc prioritar pe plan național. Băile Govora dispun de un fond bogat și variat de resurse balneare: apa minerală, clima, considerate pe de o parte remedii cu valoare deosebită în realizarea unor efecte profilactice, terapeutice și de recuperare, iar pe de altă parte o alternativă a terapiei cu mijloace farmacologice medicamentoase. Stațiunea Govora este profilată, datorită factorilor naturali terapeutici, clima și apele minerale existente în tratamentul bolilor, aparatului respirator, boli otorinolaringologie și boli cronice ale aparatului locomotor, ca profiluri de bază. Gradul de atractivitate turistică ridicat, generat de factorii naturali este influențat în mare măsură negativ, de uzura fizică și morală a structurilor și dotărilor, de oferta redusă a structurilor turistice, dar și de insuficiența dotărilor de interes general. Pe baza acestor deficiențe la care se adaugă și tarifele practicate (peste valoarea serviciilor) se constată scăderea numărului turiștilor care vin pentru cură balneară în această stațiune. Numărul turiștilor înregistrează o fluctuație cu tendință de scădere de la un an la altul, aceasta ca urmare a creșterii continue a ponderii turiștilor veniți la tratament față de cei veniți la odihnă. Este necesară modernizarea și structurarea ofertei balneo-turistice într-o manieră modernă, capabilă să răspundă solicitărilor și tendințelor manifestate de cererea turistică internă și internațională și să se analizeze la exigențele impuse de oferta balneo-turistică mondială. Relansarea produsului turistic românesc pe piața externă și promovarea imaginii României ca destinație turistică constituie preocupări importante și permanente pentru societățile turistice. Pentru lansarea stațiunii în cadrul turismului internațional trebuie să se constituie ca produs turistic competitiv. Turismul balnear poate contribui într-o mare măsură la relansarea economică a țării, însă pentru acest lucru este esențial să știm cum să atragem turiștii, și cel mai important lucru îl constituie păstrarea acestora, respectiv formarea unei clientele fidele. Acest lucru se poate realiza prin investiții masive în renovare și modernizare întrucât multe unități de cazare și baze de tratament sunt construite de zeci de ani fără să mai fi fost îmbunătățite în vreun fel de-a lungul timpului. Infrastructura reprezintă și ea un subiect de luat în seamă fiind o problemă atât pentru turiștii români cât și pentru cei străini, cei din urmă manifestând însă o tendință mult mai puternică de evitare a unor astfel de țări sau zone în care se circulă cu dificultate. De asemenea, serviciile oferite trebuie să fie de o calitate superioară, iar personalul din stațiuni să fie calificat, deoarece acesta prezintă cel mai important rol, fiind în contact direct cu clienții. Este nevoie de mult timp însă pentru a se realiza toate aceste lucruri care pot relansa în adevăratul sens al cuvântului pe de o parte turismul balnear în România iar pe de altă parte turismul în general care a avut de suferit și de pe urma imaginii nefavorabile a României în străinătate, respectiv reticența turiștilor străini de a o vizita.

BIBLIOGRAFIE

Academia Română, Societatea Română de Statistică, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Cunoaște România – membră a Uniunii Europene, Editura Economică, București, 2007;

Bran, F., Marin, D., Simion, T., Economia Turismului și Mediul Înconjurător, Editura Economică, București, 1998;

Cândea, M., Simion, T., Potențialul turistic al României, Editura Universitară, București, 2006;

Cândea, M., Bran, F., Cimpoieru, I., Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geografic, Editura Universitară, București, 2006;

Ciangă, N., România.Geografia Turismului, Presa Universitară Clujeană, 2006;

Cosmescu, I., Turismul, Fenonomen complex contemporan, Editura Economică, București, 1998;

Cosmescu, I., Economia turismului: serviciile turistice, Editura Universității "Lucian Blaga", Sibiu, 1998;

Cosmescu, I., Nicula, V., Tileagă, C., Diversitatea și calitatea serviciilor turistice – premisele dezvoltării economice durabile în Bazinul Mării Negre, Editura Constant, Sibiu, 2004;

Dicționar turistic internațional, Editura Sport-Turism, București, 1980

Glăvan, V.,Turismul în România, Editura Economică, București, 2000;

Minciu, R., Baron, P., Neacșu, N., Economia turismului, Universitatea Independentă Dimitrie Cantemir București, 1991;

Munteanu, L., Stoicescu, C., Grigore, L., Ghidul stațiunilor balneoclimaterice din România, Editura Sport-Turism, București, 1986;

Neacșu, N., Glăvan, V., Baron, P., Neacșu, M.., Geografia și economia turismului, Editura Pro Universitaria, București, 2011;

Stăncioiu, A., F., Dicționar de terminologie turistică, Editura Economică, București, 1999.

Site-uri de specialitate:

www.insse.ro www.infoturism.ro www.turismuldesanatate.ro www.spamagazin.ro www.primaria-baile-govora.ro www.valceaturistica.ro www.romaniaturistica.ro

Anexe

Anexa nr. 1

Harta balneoclimaterică a României

Sursă: statiunibalneare.wordpress.com

1.AMARA
2.BAZNA
3.BĂILE 1 MAI
4.BĂILE FELIX
5.BĂILE GOVORA
6.BĂILE HERCULANE
7.BĂILE OLĂNEȘTI
8.BĂILE TUȘNAD
9.BORSEC
10.BUZIAȘ
11.CĂLIMĂNEȘTI-CĂCIULATA
12.COVASNA
13.GEOAGIU BĂI
14.LACUL SARAT
15.MONEASA
16.OCNA SIBIULUI
17.OCNA ȘUGATAG
18.PRAID
19.PUCIOASA
20.SĂRATA MONTEORU
21.SÂNGEORGIU DE MUREȘ
22.SÂNGEORZ BĂI
23.SLĂNIC MOLDOVA
24.SLĂNIC PRAHOVA
25.SOVATA
26.TURDA
27.VATRA DORNEI
28.VATA DE JOS
29.VOINEASA
30.EFORIE NORD
31.TECHIRGHIOL
32.NEPTUN
33.SATURN
34.MANGALIA

Anexa nr.2 – Evoluția numărului de structuri de primire turistică

Anexa nr.3 – Evoluția capacității de cazare turistică în funcțiune

Anexa nr.4 – Evoluția sosirilor în structuri de primire turistică

Anexa nr.5 – Evoluția înnoptărilor în structuri de primire turistică

BIBLIOGRAFIE

Academia Română, Societatea Română de Statistică, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Cunoaște România – membră a Uniunii Europene, Editura Economică, București, 2007;

Bran, F., Marin, D., Simion, T., Economia Turismului și Mediul Înconjurător, Editura Economică, București, 1998;

Cândea, M., Simion, T., Potențialul turistic al României, Editura Universitară, București, 2006;

Cândea, M., Bran, F., Cimpoieru, I., Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geografic, Editura Universitară, București, 2006;

Ciangă, N., România.Geografia Turismului, Presa Universitară Clujeană, 2006;

Cosmescu, I., Turismul, Fenonomen complex contemporan, Editura Economică, București, 1998;

Cosmescu, I., Economia turismului: serviciile turistice, Editura Universității "Lucian Blaga", Sibiu, 1998;

Cosmescu, I., Nicula, V., Tileagă, C., Diversitatea și calitatea serviciilor turistice – premisele dezvoltării economice durabile în Bazinul Mării Negre, Editura Constant, Sibiu, 2004;

Dicționar turistic internațional, Editura Sport-Turism, București, 1980

Glăvan, V.,Turismul în România, Editura Economică, București, 2000;

Minciu, R., Baron, P., Neacșu, N., Economia turismului, Universitatea Independentă Dimitrie Cantemir București, 1991;

Munteanu, L., Stoicescu, C., Grigore, L., Ghidul stațiunilor balneoclimaterice din România, Editura Sport-Turism, București, 1986;

Neacșu, N., Glăvan, V., Baron, P., Neacșu, M.., Geografia și economia turismului, Editura Pro Universitaria, București, 2011;

Stăncioiu, A., F., Dicționar de terminologie turistică, Editura Economică, București, 1999.

Site-uri de specialitate:

www.insse.ro www.infoturism.ro www.turismuldesanatate.ro www.spamagazin.ro www.primaria-baile-govora.ro www.valceaturistica.ro www.romaniaturistica.ro

Anexe

Anexa nr. 1

Harta balneoclimaterică a României

Sursă: statiunibalneare.wordpress.com

1.AMARA
2.BAZNA
3.BĂILE 1 MAI
4.BĂILE FELIX
5.BĂILE GOVORA
6.BĂILE HERCULANE
7.BĂILE OLĂNEȘTI
8.BĂILE TUȘNAD
9.BORSEC
10.BUZIAȘ
11.CĂLIMĂNEȘTI-CĂCIULATA
12.COVASNA
13.GEOAGIU BĂI
14.LACUL SARAT
15.MONEASA
16.OCNA SIBIULUI
17.OCNA ȘUGATAG
18.PRAID
19.PUCIOASA
20.SĂRATA MONTEORU
21.SÂNGEORGIU DE MUREȘ
22.SÂNGEORZ BĂI
23.SLĂNIC MOLDOVA
24.SLĂNIC PRAHOVA
25.SOVATA
26.TURDA
27.VATRA DORNEI
28.VATA DE JOS
29.VOINEASA
30.EFORIE NORD
31.TECHIRGHIOL
32.NEPTUN
33.SATURN
34.MANGALIA

Anexa nr.2 – Evoluția numărului de structuri de primire turistică

Anexa nr.3 – Evoluția capacității de cazare turistică în funcțiune

Anexa nr.4 – Evoluția sosirilor în structuri de primire turistică

Anexa nr.5 – Evoluția înnoptărilor în structuri de primire turistică