Analiza Activitătii Intreprinderii CU Aplicatie LA Societatea Comercială Impecadium Group S.r.l Baia Mare

CAPITOLUL I

PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂȚII

SCURTĂ PREZENTARE A SOCIETĂȚII

Societatea comercială S.C. IMPECADIUM GROUP S.R.L. s-a constituit în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale,republicată , cu modificarile și completarile ulterioare a intervenit prezentul act constitutiv prin care s-a hotarat infiintarea unei societati cu raspundere limitata.

Denumirea firmei este: SC IMPECADIUM GROUP S.R.L., conform dovezii privind disponibilitatea firmei nr. 31962 , din 05.09.2011, eliberata de Oficiul registrului Comertului de pe langa Tribunalul MARAMURES

Forma juridică: Societate comercială IMPECADIUM GROUP S.R.L. este o persoană juridică română,societate cu răspundere limitată. Societatea isi desfasoara activitatea in conformitate cu legislatia in vigoare si ale prezentului act constitutiv. Societatea este titulara de drepturi si obligatii si raspundere fata de terti cu intregul patrimoniu; asociatii raspund in limita aportului la capitalul social.

Sediul societatii este in Municipiul BAIA MARE, ELEEA EXPOZITIEI,BL. 2,AP. 7,judet MARAMURES.

În prezent S.C. IMPECADIUM GROUP S.R.L. deține un capital social subscris și vărsat în valoare de 228.643 lei în numerar

Obiectul de activitate principal al societății este lucrari de constructii a cladirilor rezidentiale si nerezidentiale, caruia ii corespunde grupa CAEN 4120.

Activitatea principala: clasa CAEN 4120 lucrari de constructii a cladirilor rezidentiala si nerezidentiale.

1.2.STRUCTURA ORGANIZATORICO-FUNCȚIONALĂ A S.C. IMPECADIUM GROUP S.R.L.

Societatea comercială este organizată și funcționează în baza Legii nr. 31/1990 republicată,privind societățile comerciale și în baza statutului și a contractului de societate.

Conducerea societății este realizată de către Gabrian Danut ca administrator al acesteia,lucrând și luând decizii ,având în subordine compartimentele organizatorico-funcționale ale societății.

Structura organizatorico-funcționala a societății.

Administrație;

Angajati;

Materiale de Producție.

După cum se poate observa și din organigrama societății:

ORGANIGRAMA S.C. IMPECADIUM GROUP S.R.L.

Activitatea societății comerciale este segmentată în următoarele domenii strâns legate între ele,și anume:

  lucrari de constructii noi, modernizari si reparatii capitale la cladiri (sociale, administrative) si constructii speciale industriale si agrozootehnice;

  lucrari de instalatii termice si sanitare, centrale si retele termice, alimentare cu apa, statii pompare si de hidrofor;

lucrari de instalatii electrice interioare si bransamente, confectionat tablouri electrice;

lucrari de constructii si confectii metalice la hale industriale, piloni pentru sustinerea conductelor aeriene, piloni de telecomunicatii, precum si prelucrari mecanice pentru nevoi proprii si terti;

 module ecologice pentru organizari de santier; 

 lucrari de proiectare pentru categoriile de lucrari enumerate mai sus (asociatii).

Societatea dispune de 40 de angajatii cu experienta in domeniul constructilor cu o calificare profesionala care ii ajuta sa duca la bun sfarsit proiectele.

S.C. IMPECADIUM GROUP S.R.L. s-a angajat in constructia de la ARAMIS GROUP unde a realizat cu succes constructia unor halii de dimensiuni foarte mari prin parteneriat de antreprenoriat. Aramis Group este un producator de mobilier care activeaza pe piața de profil de 20 de ani, fiind specializat în producția de mobilier tapițat (canapele, fotolii, tabureți) și saltele. Calitatea produselor este susținuta de adoptarea unora dintre cele mai exigente standarde de calitate ale industriei în ceea ce privește procesele tehnologice și de producție.

ANALIZA ÎN DINAMICĂ A PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO-FINANCIARI PE ANII 2

Variația mărimii principalilor indicatori economic-financiari este prezentată în tabelul nr. 1.

Analiza principalilor indicatori economic-financiari

Tabel nr. 1

Evoluția principalilor indicatori economic-financiari conform datelor din tabelul nr.1 ,se prezintă după cum urmează:

Se observă creșterea mărimii cifrei de afaceri pe întreg intervalul supus analizei,creștere care în anul 2011 ajunge să reprezinte de 5,9 ori mărimea cifrei de afaceri din anul 2015.

Creșterea mărimii costurilor de producție a fost influențată de creșterea mărimii cifrei de afaceri și de creșterea prețului la unele materii prime și material necesare procesului de producție.

Profitul contabil a înregistrat creșteri pe perioada analizată 2014 când acesta a crescut față de 2015 deoarece mărimea cheltuielilor totale a înregistrat o creștere mai accentuată față de mărimea veniturilor totale.Astfel,mărimea profitului contabil s-a cifrat la un nivel de 11,16 ori mai mare în 2014 față de 2015.

Impozitul pe profit,fiind influențat direct de profitul contabil,a înregistrat o creștere,pe intervalul de timp analizat,de 13,81 ori în 2015 față de 2015

Profitul net a crescut față de 2015 de 8,83 ori în 2013 și de 10,54 ori în 2014

Activele circulante cresc de 7,19 ori în 2015 și de 6,32 ori în 2010 față de 2014

Mărimea datoriilor totale ale societății comerciale a înregistrat o creștere de 4,46 ori în 2012 și de 3,29 ori în 2013 față de 2014

Productivitatea muncii a crescut față de 2012 de 3,07 ori în 2014,creșterea datorată cererii de constructii.

CAPITOLUL II

RELAȚIILE ÎNTREPRINDERII CU BUGETUL DE STAT

2.1 OBLIGAȚIILE FISCALE, CONCEPT ȘI CLASIFICARE

Respectarea legislației economice și fiscale în vigoare de către agenții economici determină apariția unor relații ale acestora cu sistemul bugetar concretizate într-un număr mare de obligații ce imbracă forma impozitelor,taxelor și contribuțiilor,cu scopul de a asigura statului resursele financiare necesare pentru îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor sale.

Astfel prin impozit se înțelege acea formă de prelevare obligatorie la dispoziția statului, fără un echivalent imediat, și cu titlul nerestituibil,a unei părți din veniturile sau averea persoanelor fizice și/sau juridice,în vederea acoperiri unor cheltuieli publice effectuate de către stat pentru satisfacerea unor necesități (nevoi) publice.

Taxa reprezintă acea formă a impozitului indirect, ce constă în efectuarea de plaăți,realizate de diferite personae fizice și/sau juridice beneficiare de servicii prestate în favoarea lor de către anumite instituții publice.

Contribuțiile sunt considerate o categorie intermediară între impozite și taxe și reprezintă acele sume de bani încasate de instituțiile publice de la personae fizice și/sau juridice, pentru avantajele reale sau presupuse de care acestea beneficiază.

Multitudinea de obligații ale agentului economic reprezintă surse de venituri pentru bugetul de stat și pentru bugetele locale.Conform clasificației bugetare a veniturilor,precum si a modului de structurare a acestora cuprinse în Legea bugetară,obligațiile unitățiilor economice se pot clasifica în :

Obligații cu character fiscal;

Obligații cu character nefiscal.

Obligațiile fiscal și nefiscale ale unitățiilor economice ce sunt datorate bugetului administrației central de stat sunt grupate dupa cum urmează:

Obligațiile fiscale cuprind:

Impozite directe – acestea include:

Impozitul pe profit;

Impozitul pe salarii;

Impozitul pe dividende;

Impozite indirect – alcătuite din:

Taxa pentru valoarea adăugată;

Accize;

Taxe vamale;

Alte impozite indirect:penalități și majorări pentru întârzieri de plată la termen a obligațiilor

Obligațiile nefiscale cuprind amenzi aplicate conform reglementăriilor legale în vigoare.

Obigațiile fiscale și nefiscale ale unităților economice față de bugetele administrației locale de stat, se referă la următoarele:

Obligațiile fiscal care include:

Impozite directe – cuprind:

impozite pe profit de la regiile autonome;

impozitul pe terenuri și clădiri;

taxa pentru folosirea terenului proprietate de stat;

taxa pentru folosirea mijloacelor de transport;

taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate afișaj și reclamă;

Impozite indirect – alcătuite din:

taxa pe timbru;

majorări și penalități pentru întârzieri la plata obligatorie față de bugetul local.

Obigațiile nefiscale incllud amenzile aplicate conform prevederilor legale în vigoare.

Pe lângă cele prezentate mai sus,reglementările legale în vigoare prevăd o serie de obligații în sarcina unităților economice, obligații ce reprezintă surse de venituri pentru formarea altor bugete, cum sunt: bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetul unor fonduri speciale.Aceste obligații ale unitățiilor economice se referă la următoarele:

contribuții pentru asigurările sociale de stat;

contribuții pentru fondul de șomaj

contribuții la fondul pentru pensie suplimentară;

contribuții la fondul de pensii și asigurări sociale ale agricultorilor;

taxe asupra unor activități (vanzări de produse din tutun și băuturi alcoolice);

varsăminte pentru persoanele cu handicap și neîncadrate în muncă;

vărsăminte în sume fixe pentru dezvoltarea și modernizarea drumurilor publice.

2.2 NECESITATEA CONTRIBUȚIEI UNITĂȚII ECONOMICE LA FORMAREA ȘI ACUMULAREA DE RESURSE BUGETARE

Constituirea fondurilor de resurse financiare publice are o importanță foarte mare deoarece pe seama acestor resurse se asigură și sunt satisfăcute intr-o proporșie covârșitoare nevoile publice ale societății.Societățile comerciale reprezintă verigile primare în cadrul complexului economic național, unde are loc formarea, avansarea și recuperarea fondurilor bănești ale economiei, asigurându-se formarea produsului intern brut.Una din premisele fundamentale ale derulării normale a relațiilor ce dau conținutul verigilor sistemului financiar și de credit,o reprezintă activitatea financiară desfășurată la nivelul societăților comerciale.Totodata calitatea și importanța relațiilor financiare ale societății comerciale,depend de calitatea și importanța relațiilor bugetare, ale relațiilor de asigurări și credit.

Din punct de vedere al subiecților purtători de trebuințe, nevoiile se pot clasifica în 3 grupe și anume:

nevoi personale;

nevoi ale unor grupuri,agenți economici,etc;

nevoi sociale ale membrilor societății.

Nevoile individuale sunt incadrate în categoria nevoilor primordial de trai ale omului,ca de exemplu: nevoia de hrană,de imbrăcăminte,de adăpost,de mijloace de deplasare și de comunicare la distanță,etc.Nevoile sociale ale societății le putem clasifica astfel:

Consumul colectiv al societății este format din bunurile collective indivizibile pe care le însușesc beneficiarii acestui consum

Consumul social al populației apare din nevoia de educație,de cultura,de ocrotire medicală și altele,și altele,nevoi ce sunt satisfăcute prin intermediul activitățiilor organizate de autoritățile publice dar și de instituții private.Întreaga societate beneficiază de rezultatele acțiunilor publice adică toți membrii colectivității,chiar dacă aceștia au participat sau nu la efortul de finanșare a respectivelor activități, consumul utilitățiilor fiind unul individual și neconcurențial.

2.3 MODALITATEA DE CONSTITUIRE A FONDURILOR PUBLICE

Nevoile generale ale societății sunt satisfăcute prin intermediul unor importante fonduri de resurse financiare publice ce sunt constituite la dispoziția autoritățiilor și instituțiilor publice.Fondurile de resurse publice sunt constituite pe seama produsului intern brut .i sunt folosite la finanțarea nevoilor sociale de interes național și local.Aceste fonduri sunt formate pe baza transferului unor resurse,deci a puterii de cumpărare de la diferite personae fizice și juridice la dispoziția organelor centrale și locale ale statului.

Participanții la mobilizarea resurselor bănești în fondurile publice necesare statului sunt:

Regiile autonome și societățiile comerciale cu capital de stat;

Societățiile comerciale cu capital privat sau mixt;

Instituțiile publice,unitățiile din subordinea acestora;

Organizațiile cooperatiste și asociațiile cu scop lucrativ;

Populația;

Persoanele fizice și juridice – rezidente în străinătate.

Formele concrete de participare la constituirea fondurilor publice de resurse financiare se materializează în: impozite, taxe, contribuții pentru asigurările sociale, amenzi, penalități, vărsăminte din veniturile instituțiilor publice, redevențe și chirii din concesiuni și inchirieri de terenuri și alte bunuri proprietate de stat;venituri din valorificarea unor bunuri proprietate de stat și a unor bunuri fara proprietari, împrumuturi de stat primate de la personae fizice și juridice,alte venituri.

Constituirea fondurilor publice se realizează din resursele tuturor sectoarelor sociale și anume:public,privat,cooperatist,mixt,precum și ale populației în funcție de capacitatea financiară a acestora.În majoritatea cazurilor resursele financiare sunt mobilitate la nivelul fondurilor publice cu titlul definitive și fără o contraprestație și imediată existând însă și unele resurse ce sun mobilizate la aceste fonduri cu titlu rambursabil sau restituibil dar intr-o proportie nesemnificativa,ocupând un loc secundar în constituirea fondurilor publice.

Ca o concluzie,putem aprecia că constituirea fondurilor publice se realizează în procesul distribuirii și redistribuirii venitului național între diferite persoane fizice pe de o parte și de stat,pe de altă parte.

2.4 STRUCTURA RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE ÎN ROMÂNIA

Pentru a satisface multitudinea de nevoi de bunuri și servicii statul reclamă existența unor resurse financiare pe baza cărora să se poată acoperii cheltuielile effectuate cu acestea.

Prin resursele financiare ale societății se intelege ansamblul mijloacelor bănești care pot fi mobilizate pe plan intern la fondurile publice în scopul realizării obiectivelor economice,sociale,cultural,etc. ale țării.Resursele ce provin din produsul intern brut precum și cele provenite din impozitul realizat în economie,sunt folosite pentru consum,formarea de capital și pentru export.Resursele financiare alături de cele material,umane și informaționale,au un rol deosebit de important în vederea anumitor obiective economice,sociale sau de altă natura.

Resursele financiare ale economiei nationale cuprind ansamblul resurselor financiare ale autoritățiilor și instituțiilor de stat,resursele financiare ale întreprinderilor publice și private,resursele financiare ale organismelor fără scop lucrative precum și resursele financiare ale populației.Resursele financiare publice cuprind:

Resursele administratiei central ale statului ce sunt mobilizate din impozite și taxe,venituri nefiscale,împrumuturi interne și externe,dornații,ajutoare,etc.;

Resursele administrației locale de stat și a altor colectivități publice cu autonomie financiară ce sunt constituite din impozite,taxe și venituri nefiscale pe plan local,precum și din transferuri sau subvenții primate de la administrația centrală de stat,împrumuturi și altele;

Resursele financiare ale societății de stat ce provin din cotizațiile pentru asigurările sociale plătite de persoanele juridice și fizice;

Resursele financiare ale regiilor puplice și ale instituțiilor publice;

Resursele financiare constituite în cadrul fondurilor sociale,provenind în principal din cotizațiile la aceste fonduri.

Resursele financiare mobilizate la Bugetul Național Public și la Fondurile special în perioada 2007-2010 de către S.C. ERMOSA.S.R.L. sunt prezentate în tabelul nr. 2,astfel:

Resursele financiare mobilizate la Bugetul Public Național

Tabel nr. 2

-Lei-

Fig. 1. Resursele financiare mobilizate la Bugetul Public Național

După cum se observă din datele din tabelul 2,resursele financiare publice mobilizate au înregistrat o creștere semnificativă de la an la an,creștere datorată în principal dezvoltării și lărgirii producției societății comerciale,precum și datorită nivelului fiscalității din țara noastră.

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ PRIVIND DETERMINAREA OBLIGAȚIILOR

FISCALE ALE S.C. ERMOSA S.R.L. BAIA MARE

Persoanele juridice române îsi desfășoară activitatea în România sunt obligate prin acte normative să stabilească și să efectueze plata impozitelor,taxelor,contribuțiilor precum și a altor venituri publice,indifferent de mărimea veniturilor obținute de acestea.

Contribuabilii,pentru a determina correct mărimea acestor obligații fiscal,trebuie să fie preocupați de cunoașterea legislației fiscal în vigoare precum și de influențele acestor obligații asupra venitului net al societății.

Principalele obligații fiscal ale S.C.ERMOSA S.R.L. BAIA MARE pentru anul 2008 sunt prezentate în tabelul 3.

Tipul de obligații fiscal și destinația lor

Tabel nr. 3

Din totalul obligațiilor fiscal datorate fiecărui buget rezultă că,cea mai mare pondere o dețin obligațiile datorate la Bugetul de Stat,urmat de Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat și de Fondurile Speciale,iar pe ultimul loc se situează Bugetul Local.

Ponderea obligațiilor fiscal pe bugete

Tabel nr.4.

Fig 2. Ponderea obligațiilor fiscal pe bugete

În continuare vom prezenta individualizat studiul fiecărui tip de impozit precum și studiul fiecărei taxe și contribuții datorate statului de către unitate.

3.1 STRUCTURA OBLIGAȚIILOR SOCIETĂȚII CĂTRE BUGETUL DE STAT

Această structură a obligațiilor fiscal ale unității față de bugetul de stat este prezentată în funcție de incidența pe care diversele impozite o au asupra subiecțiilor plătitori,adică în funcție de trăsăturile de fond și de formă ale acestora,astfel:

Impozite directe cuprind: impozitul pe profit,impozitul pe salarii,impozitul pe dividende.

Impozitele indirect cuprind : TVA,accize,taxele vamale.

3.1.1 IMPOZITE INDIRECTE

Impozitele directe sunt acele impozite ce sunt stabilite direct în sarcina fiecărui contribuabil în functie de veniturile și.sau averea acestuia în baza cotelor de impozit prevăzute de lege.În categoria impozitelor directe “subiectul și suportatorul impozitului sunt intenia legiuitorului-una și aceeași persoană”.

3.1.1.1. IMPOZITUL PE PROFIT

Profitul av\nd natura unui venit, este supus impunerii deoarece oricine realizează venit,trebuie să contribuie la formarea de resurse financiare publice.

În cadrul reformei fiscal din România,prin legislația privind impozitul pe profit,s-a urmărit armonizarea acesteia cu cea comunitară.În acest sens modul de așezare, urmărire și percepere a impozitului pe profit a suferit modificare,indeosebi sub aspectul sferei de cuprindere, al cheltuielilor deductibile și nedeductibil,ale cotelor de impunere (care s-au modificat ca număr dar și ca nivel) al reducerilor și scutirilor precum și al sancțiunilor aplicate în caz de încărcare a prevederilor legale de către contribuabili.

Astfel, până la data de 1 ianuarie 1991,impozitele datorate de persoanele juridice erau diferențiate din punct de vedere al categoriilor de cotă de impunere cât și din punct de vedere al nivelului acestor cote,al bazei impozabile și al calculului impozitului.În aceste condiții,a apărut necesitatea instituirii unui cadru juridic unitar privind impozitul pe profit datorat de personae juridice ,lucru realizat prin adoptarea Legii nr. 12/1991 privind impozitul pe profit,ce prevede “participarea tuturor agenților economici, personae juridice,la formarea veniturilor bugetului public în raport cu mărimea profitului obținut indifferent de tipul de proprietate sau forma de organizare a contribuabilului”.

Transformările prevederilor legale sunt evidente în domeniul impozitului pe profit,îndeosebi de la 1 ianuarie 2002,procesul de armonizare continuând astfel încât de la 1 iulie 2002 intra în vigoare Legea nr 414 din 26 iunie 2002.Modificările și completările de la O.G nr. 70/1994 privind impozitul pe profit s-au efectuat și prin Legea nr. 571/2002 privind codul fiscal intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004,privind HG. Nr.44/22 ianuarie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii nr. 571/2002 privind codul fiscal,ultimele modificări fiind aduse de O.U.G. nr. 24/2006 privind modificarea și completarea Legii 571/2002,cu aplicabilitate din data de 1 aprilie 2006 și prin legea 343/2006 privind modificarea și completarea Legii 571/2002.

Conform Legii 571/2002 privind codul fiscal ,subiecții impunerii sunt reprezentați de următoarele categorii de contribuabili:

Persoane juridice române,pentru profitul impozabil obținut din orice sursă atât din România cât și din străinătate;

Persoane juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România pentru profitul impozabil atribuit sediului permanent;

Persoanele juridice străine și persoane fizice nerezidente care desfășoară activitate în România într-o asociere fără personalitate juridică pentru partea din profitul impozabil a asocierii atribuită fiecărei persoane;

Persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietățile imobiliare situate în România,sau din vânzarea/gestionarea titlurilor de participare deținute de o persoană juridică română,pentru profituș impozabil aferent acestor venituri;

Persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române pentru veniturile realizate atât în România cât și în străinătate din asocieri fără personalitate juridică pentru partea din profitul impozabil al asocierii persoanei fizice rezidente.

Sunt scutiți de la plata impozitului pe profit următorii contribualili:

Trezoreria statului;

Instituțiile publice,pentru fondurile publice inclusiv pentru veniturile proprii și disponibilitățile realizate și utilizate potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice modificările ulterioare și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 45/2002 privind finanțele publice locale;

Persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor,conform legii;

Fundațiile române constituie ca urmare a unui legat;

Cultele religioase,pentru veniturile obținute din activități economice ce sunt utilizate în scop caritabil;pentru veniturile din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activității de cult potrivit legii;

Fondul de garantare a pensiilor private înființat potrivit legii;

Instituțiile de învățământ particular acreditate precum și cele autorizate,pentru veniturile utilizate în anul curent sau în anii următori;

Asociațiile de proprietari constituite ca persoane juridice potrivit Legii locuințe nr. 114/1996 republicată cu modificările și completările ulterioare,pentru veniturile obținute din activități economice care sunt utilizate pentru îmbunătpțirea utilităților și a eficienței clădirii,pentru întreținerea și repararea proprietății comune;

Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar constituit potrivit legii;

Fondul de compensare a investițiilor:Banca Națională Română;

Organizațiile nonprofit;organizațiile sindicale și organizațiile patronale pentru veniturile prevăzute de lege.

Baza de impunere,adică suma asupra căreia se aplică cota de impunere pentru a determina mărimea impozitului datorat de contribuabili reprezintă profitul impozabil,care este determinat ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri dintr-un an fiscal,din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

În categoria venituriloe neimpozabile conform codului fiscal,sunt cuprinse următoarele:

Dividendele primite de la o persoană juridică română,iar după aderarea României la UE,dividendele primite de la o persoană juridică străină,din statele cu Comunități Europene,dacă persoana juridică română deține minimum 25% din titlurile de participare la persoana juridică străină pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin 2 ani ce se incheie la data plății dividendului;

Diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor,beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se dețin titluri de participare,precum și diferențele de evaluare a investițiilor financiare pe termen lung;

Veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a abordat deducere,veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat reducere,precum și veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;

Veniturile neimpozabile,prevăzute expres în acorduri și memorandumuri aprobate prin acte normative.

La calculul profitului,impozabil,sunt considerate cheltuieli deductibile,numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile,prezentate într-o examinare succintă astfel:

Cheltuieli cu achiziționarea ambalajelor,pe durata de viață stabilită de către contribuabili;

Cheltuieli efectuate pentru protectia muncii și cheltuieli efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă și boli profesionale;

Cheltuieli cu primele de asigurare pentru asigurarea de accidente de muncă,boli profesionale sau riscuri profesionale;

Cheltuieli cu reclamă și publicitate în scopul popularizării firmei,produselor sau serviciilor în baza unui contract scris,precum și costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare;

Cheltuieli de transport și cazare în țară și străinătate efectuate de salariați și administratori;

Contribuția la rezerva mutuală de garantare a casei centrale,a cooperativelor de credit;

Cheltuieli pentru formarea și perfecționarea profesională a personalului angajat;

Cheltuieli pentru marketing,studiul pieței,promovarea de piețe existente sau noi,participarea la târguri și expoziții,la misiuni de afaceri,editarea de materiale informative proprii;

Cheltuieli de cercetare-dezvoltare;

Cheltuieli pentru perfecționarea managementului,a sistemelor informatice de management al calității;

Cheltuieli pentru protejarea mediului și conservarea resurselor;

Taxele de inscriere,contribuții pentru fonduri destinate negocierii contractului colactiv de muncă,contribuții datorate către Camerele de Comerț și Industrie,organizațiile sindicale și cele patronale.

La determinarea profitului impozabil,următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată,și anume:

Cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenței rezultate din totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente venituriloe impozabile altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit;

Suma cheltuielilor cu indemnizația de deplasare acordată salariaților în limita de 2.5 ori din nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice;

Cheltuielile sociale,în limita unei cote de până la 2% aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului;

Perisabilitățiile,în limitele stabilite de organele de specialitate cu avizul Ministerului Finanțelor Publice;

Cheltuielile reprezentând tichete de masă acordate de angajatori în limita prevederii legii anuale a bugetului de stat;

Cheltuieli cu provizioare și rezerve în limita prevăzută de lege;

Amortizarea în limită prevăzută de lege;

Cheltuielile efectuate în numele unui angajat la schemele de pensii facultative echivalent a 200 euro într-un an fiscal pentru fiecare participant;

Cheltuieli cu primele de asigurare private de sănătate în limita stabililă potrivit legii;

Alte cheltuieli limitate de lege.

Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil astfel:

Cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat,inclusiv pentru diferențele din anii precedenți sau din anul trecut,precum și impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate;

Amenzile,sau confiscările,majorările de întârziere și penalizările de intârziere datorate către autoritățile române,potrivit prevederilor legale;

Cheltuieli privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate ,lipsa din gestiune ori degradate,neimputabile,pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare,precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă dacă aceasta este datorată,excepție stocului și mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a calamitpților naturale și alte forme de forță majoră;

Cheltuieli cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaților sub forma unor avantaje în natură,dacă valoarea lor nu a fost impozitată prin reținere la sursă;

Cheltuieli inregristrate în contabilitate care nu au la bază documentul justificativ potrivit legii;

Cheltuieli cu contribuțiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate prin acte normative;

Cheltuieli cu servicii de management,consultanță,asistență sau alte prestări de servicii,pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activitățiilor desfășurate și pentru care nu sunt încheiate contracte;

Cheltuieli cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului și care nu sunt aferente obiectului de activitate;

Cheltuieli de sponsorizare efectuate potrivit legii și cheltuielile privind bunurile private acordate potrivit legii dacă sunt respectate cumulativ următoarele condiții:este în limita a 3% din cifra de afaceri și nu depășește mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat;

Alte cheltuieli prevăzute de lege.

Un aspect important în determinarea impozitului pe profit îl constituie cota de impunere ce se aplică asupra profitului impozabil,adică acea parte din profit care îi revine statului sub forma impozitului.Stabilirea mărimii cotelor cade în sarcina statului care va trebui să țină seama de faptul cmărimea acestora nu trebuie să frâneze activitatea unităților economice;ci din contră să stimuleze mai ales prin scutirea de impozit pe profit aferent investițiilor noi realizate de persoane juridice cu certificate permanente de investitor în zona defavorizată.

În prezent în țara noastră,impozitului pe profit se calculează prin aplicarea cotei procentuale și anume:

Cota generală de impozit pe profit ce se aplică asupra profitului impozabil este de 16%

Contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte,cluburilor de noapte,discotecilor,cazinourilor sau pariurilor sportive și la care impozitul pe profit datorat pentru aceste activități este mai mic de 5% din veniturile respective,sunt obligate la plata unui impozit determinat prin aplicarea cotei de 5% asupra veniturilor realizate din aceste activități;

În cazul Băncii Naționale Române,cota de impozit pe profit este de 80% și se aplică asupra veniturilor rămase după scoaterea cheltuielilor deductibile și a fondului de rezervă,potrivit legii;

Dacă câștigurile realizate din vânzarea-concesionarea proprietăților imobiliare situate în România și a titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română depășește pierderile rezultate dintr-o astfel de vânzare-concesionare,atunci impozitul pe profit se stabilește prin aplicarea unei cote de 10% la diferența rezultată;

Contribuabilii care ibțin venituri din activități desfpșurate pe bază de licanșă într-o zonă liberă fără să realizeze investiții în active corporale amortizabile utilizate în industria prelucrătoare,în valoare de cel puțin 1.000.000 dolari SUA sunt obligate la plata impozitului pe profit ce este determinat prin aplicarea cotei de 5% la profitul corespunzător acestor venituri până la data de 31 decembrie 2004.

Determinarea și evidențierea profitului impozabil și a impozitului pe profit se relizeză trimestrial,cumulate de la începerea anului fiscal.Contribuabilii au obligația de a plăti impozitul pe profit trimestrial,până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul B.N.R., societățile comerciale bancare,persoanele juridice române și sucursalele din România ale băncilor,persoanelor juridice străine,au obligația de a plăti impozitul pe profit lunar,până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează impozitul.

Organizațiile nonprofit au obligația de a plăti impozitul pe profitul anual,până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.

Contribuabilii care efectuează plăți trimestriale și respective lunare plătesc pentru ultimul trimestru sau pentru luna decembrie,o sumă egală cu impozitul calculat și evidențiat pentru luna noiembrie a aceluiaș an fiscal,urmând ca plata finală a impozitului pe profit pentru anul fiscal să se facă până la data stabilită ca termen limită.

În cursul anului fiscal,contribuabilii au obligația de a depue declarații de impunere până la termenul de plată al impozitului inclusiv,urmând ca după definitivarea impozitului pe profit ,pe baza datelor din situațiile financiare anuale,să depună declarația de impunere pentru anul fiscal expirat până la termenul prezăzut pentru depunerea situațiilor financiare.

Răspunderea pentru calculul impozitelor declarate și pentru depunerea în termen a declarației de impunere revine contribuabililor.

Datele cuprinse în documentul “ Declarație privind impozitul pe profit pentru anul 2008 ”,sunt necesare determinării profitului impozabil și a impozitului pe profit.

Acestea se prezintă astfel:

Venituri din exploatare: 211.734.204.198 Lei

Cheltuieli din exploatare: 200.492.623.882 Lei

Venituri financiare: 11.241.580.307 Lei

Cheltuieli financiare: 149.167.599 Lei

Pierdere financiară: 108.164.611 Lei

Formula de calcul a profitului impozabil este următoarea:

Pi=Vt-Cht+Chn-Vnei

Pi- profit impozabil

Vt- venituri totale

Cht- cheltuieli totale

Chn- cheltuieli nedeductibile

Vnei- venituri neimpozabile

Mărimea veniturilor totale se determină după următoarea relație de calcul:

Vt=Vexpl.+Vfin.+Vextr.

Vexpl.-venituri din activitatea de exploatare

Vfin.- venituri financiare

Vextr.- venituri extraordinare

Vt= 211.775.204.198+41.002.988+=211.775.207.777 Lei

Mărimea cheltuielilor totale se determină cu ajutorul relației de calcul:

Cht=Ch.expl+Ch.fin+Ch.extr.

Ch.expl- cheltuieli aferente activității de exploatare

Ch.fin.- cheltuieli aferente activității financiare

Ch.extr.- cheltuieli aferente activității extraordinare

Cht=200.492.623.882+149.167.599+0=200.641.791.481 Lei

Mărimea profitului brut se determină astfel:

Pb.=Vt-Cht

Pb.- profit brut

Pb.= 211.775.207.777-200.641.791.481=11.133.415.696 Lei

Mărimea profitului impozabil se calculează după cum urmează:

Pi=Pb-Vnei+Chn

Veniturile neimpozabile sunt:

Dividende primite de la o persoană juridică; 0

Alte venituri impozabile 1.085.325.742 Lei

Total venituri neimpozabile (Vnei) 1.085.325.742 Lei

Cheltuieli nedeductibile sunt:

Cheltuieli cu impozitul pe profit: 2.164.987.246 Lei

Amenzi,confiscări,penalizări de întârziere: 92.735.913 Lei

Alte cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal: 7.551.049 Lei

Total cheltuieli nedeductibile (Chn) 2.265.274.208 Lei

Pi=11.133.415.696- 1.085.325.742+2.265.274.208

Pi=12.313.364.162 Lei

Mărimea impozitului pe profit se determină după următoarea formulă de calcul:

Ip=16% x 12.313.364.162=1.970.138.265 Lei

Total credit fiscal (facilități)=0

Mărimea impozitului pe profit datorat de societatea comercială se determină astfel:

Ipd=Ip-F=1.970.138.265 – 0=1.970.138.265 Lei

Ipd- impozit pe profit datorat;

F-facilități acordate societății comerciale (credit fiscal)

Evoluția mărimii impozitului pe profit plătită de S.C. ERMOSA S.R.L. în perioada 2007-2010 este prezentată în tabelul nr. 5

Evoluția impozitului pe profit în perioada 2007-2010

Tabel nr.5

Fig 3 . Evoluția impozitului pe profit

Din datele tabelului 5 se desprinde faptul că față de anul 2007,impozitul pe profit a înregistrat o creștere în 2006 de 1,92 ori iar ,în 2010 de 2,29 ori ;ceea ce înseamnă că în ultimii ani societatea a reușit să-și asigure resursele necesare în vederea desfășurării unei activități rentabile.Apare o excepție și anume în anul 2007,mărimea impozitului pe profit a inregistrat o scădere care a fost determinată de faptul că societatea a beneficiat de anumite reduceri de impozit pe profit ce au fost calculate potrivit legislației în vigoare.

Societatea luată în studio și-a sporit contribuția la bugetul de stat de la 1.474.019.000 Lei în 2007 la suma de 1.970.138.265 Lei în 2010.

În concluzie,remarcăm faptul că impozitul pe profit reprezintă o sursă certă de alimentare cu venituri ale bugetului public ,având totodată un rol important în creșterea ponderii impozitelor directe în sistemul fiscal roman.

Obligația de plată a impozitului pe profit este evidențiată în Declarația 100 privind obligațiile de plată la bugetul general consolidate.

3.1.1.2. IMPOZITUL PE SALARII

Într-o proporție importantă la formarea bugetului de stat contribuie și impozitul pe salarii.Salariile reprezintă suma cheltuielilor necesare pentru recompensarea forței de muncă sau un venit distinct al persoanelor care prestează muncă.

Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau natură,obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui stat special prevăzut de lege,indiferent la perioada la care se referă,de denumirea veniturilor,de forma sub care ele se acordă,inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.

Impozitul lunar pe salar se determină,la locul unde se afla funcția de bază prin aplicarea baremului asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul net din salarii,aferent unei luni,calculate prin deducerea din venitul brut al contribuțiilor obligatorii și a cheltuielilor profesionale acordate pentru luna respectivă.Conform O.U.G. nr.25/2005 și Legii nr. 571/2003 republicată,deducerea este acordată în funcție de numărul de persoane aflate în întreținerea contribuabilului.

Deducerea de bază este calculată,la fel ca și salariul realizat,în funcție de numărul de zile efectiv lucrate.Fiecare contribuabil beneficiază de deduceri personale doar o singură dată pe lună.Plătitorii de salarii și de venituri asimișate salariilor au obligația de a calculași de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni,la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.Pentru neachitarea impozitului în termenul stabilit se aplică majorări pentru fiecare zi de întârziere,majorări care sunt virate în totalitate la bugetul de stat.

Pentru a exemplifica cele prezentate mai sus,vom expune un model de determinare și calculare a mărimii impozitului pe salar.

Conform pontajului efectuat la locul de muncă,salariatul Muț Vasile a realizat 176 ore lucrate,reprezentând 22 zile de lucru.

Drepturile salariale de care a beneficiat salariatul sunt:

Salar negociat de încadrare: 471 Lei

Spor de vechime (25%): 118 Lei

Premiu: 165 Lei

Total drepturi: 754 Lei

Determinare mărimii contribuțiilor obligatorii și a deducerilor personale:

Contribuția la asigurările sociale: CAS=9,5% x 754=72 Lei

Contribuția la asigurările sociale de sănătate: CASS=6,5% x 754=49 Lei

Contribuția la fondul de șomaj: CFS=1% x 754 Lei=8Lei

Determinarea venitului impozabil:

Venit impozabil=754-72-49-8-250

Venit impozabil=375 Lei

Impozitul pe salar va fi determinat astfel:

Is=375 x 16%=60 Lei

Impozitul pe salarii vărsat de S.C. ERMOSA S.R.L. la bugetul de stat în perioada 2007-2010 este prezentat în tabelul 6.

Evoluția impozitului pe salarii în perioada 2007-2010

Tabel nr. 6

If-coeficient care pentru anul de bază (2007) are valoarea 1.

Fig. 4. Evoluția impozitului pe salarii

Se observă din tabelul 6,că mărimea obligației fiscale a societății în ceea ce privește impozitul pe veniturile din salarii,a inregistrat o creștere continuă în perioada analizată,creștere ce s-a datorat în principal sporirii numărului de persoane angajate,dar și creșterii mărimii salariilor.Obligația de plată privind impozitul pe salarii este evidențiată în Declarația 100 privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat.

3.1.1.3 IMPOZITUL PE DIVIDENDE

În activitatea oricărei societăți comerciale,obiectul principal este obținerea de profit.Cota parte din profitul obținut de unitatea economică ce va fi plătit fiecărui acționar constituie dividend conform legii privind societățile comerciale.În categoria dividendelor sunt incluse orice distribuiri în bani sau în natură în favoarea acționarilor,din profitul stabilit pe baza bilanțului contabil anual și a contului de profit și pierdere,proporțional cu cota de participare a capitalului social.

Cadrul legal privind impozitul pe dividende îl constituie Legea nr. 571/2002 privind Codul fiscal care obrogă de la data intrării sale în vigoare Ordonanța Guvernului nr. 26/1995 privind impozitul pe dividende probată și modoficată prin Legea nr.101/1995.

Actele normative prevăd că dacă asociații sau acționarii sunt persoane juridice,impozitul pe dividende se determină aplicând cota de 10% la mărimea brută a dividendelor distribuite în timp ce în cazul în care asociații sau acționarii sunt persoane fizice,impozitul pe dividende se determină prin aplicarea cotei de 10% la mărimea brută a dividendelor distribuite.

La societățile cu capital integral sau majoritar de stat,dividendele se determină din deducerea din profitul rămas după plata impozitului aferent unor părți reprezentând fondul de participare al salariaților la profit,precum și a unui fond de creștere a resurselor proprii.

Dividendele, sunt supuse impozitării prin procedeul reținerii la sursă.Obligația calculării, reținerii de la subiectul impozabil și vărsării impozitului pe dividende revine societății comerciale distribuitoare a dividendelor.

Impozitul pe dividende se reține de la acționari sau asociați,după caz,odată cu plata efectivă a dividendelor, moment ce reprezintă și termenul de plată a impozitului și se constituie ca venit la bugetul de stat.

Impozitul care trebuie reținut se plătește la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se plătește dividendul iar în cazul în care dividendele distribuite nu au fost plătite până la sfârșitul anului în care s-au aprobat situațiile financiare anuale,impozitul pe dividende se plătește până la data de 31 decembrie a anului respectiv.

Repartizarea dividendelor din profitul net aferent anului 2008 realizat de S.C. ERMOSA S.R.L. se prezintă astfel:

Profit net: 11.133.416.000 Lei

Repartizarea profitului:

Dividende de plătit acționarilor: 6.000.000.000 Lei

Fonduri proprii de finanțare: 5.133.416.000 Lei

Total: 11.133.416.000 Lei

Mărimae impozitului pe dividende plătit de S.C. ERMOSA S.R.L. la bugetul de stat în perioada 2007-2010, este prezentat în tabelul 7.

Evoluția impozitului pe dividende în perioada 2007-2010

Tabel nr.7

If.-coeficient care pentru anul de bază (2007) are valoarea 1.

Fig. 5. Evoluția impozitului pe dividende

Din tabelul 7,rezultă că mărimea impozitului pe dividende a crescut în 2007 de 3,47 ori față de 2008 ,iar în 2009 de 4,04 ori față de anul 2007.În anul 2010,chiar dacă mărimea dividendelor acordate asociaților a scăzut,mărimea impozitului pe dividende a înregistrat totuși o creștere de 1,98 ori față de anul 2007.

3.1.2. IMPOZITELE INDIRECTE

În vederea mobilizării necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice,statul utilizează,alături de impozitele directe,ce sunt așezate asupra venitului și averii contribuabililor și impozitele indirecte,ce sunt incluse în prețurile bunurilor și serviciilor sub diferite denumiri:taxa pe valoarea adăugată,accizele,taxele vamale,etc.

Impozitele indirecte prezintă anumite trăsături caracteristice,în baza cărora se diferențiază față de impozitele directe,și anume:

“impozitele indirecte nu se stabilesc nominativ în sarcina unor persoane ca în cazul impozitelor directe,ci sunt așezate asupra unor activități,fapte sau operațiuni cum sunt producerea unor mărfuri,prestarea unor servicii,tranzacții cu o marfă,prin importul și exportul de mărfuri”.

Modul de așezare a impozitelor indirecte nu oferă posibilitatea de a ține seama de veniturile,averea sau situația personală a contribuabililor,nepermițând acordarea facilităților fiscale cunoscută în cazul impozitelor directe;

Impozitele indirecte sunt vărsate la bugetul de stat de regulă de producători,comercianți dar sunt suportate de consumatori;

Impozitele indirecte afectează dinamica veniturilor reale prin intermediul nivelului prețului mărfurilor cumpărate și a tarifelor serviciilor prestate în care ele se includ;

Deosebiri între impozitele directe și indirecte apoi și în legătură cu tehnica de percepere a lor:în cazul impozitelor indirecte nu este posibilă deschiderea “rolului normativ.

Plătitorii impozitelor indirect își crează obligația fiscal cu ocazia livrărilor sau importurilor de bunuri sau prestărilor de servicii,reprezentând operațiuni impozabile conform reglementărilor legale iar stingerea acestei obligații se bazează pe repercursiunea impozitului pe seama cumpărătorilor în calitatea lor de suportatori reali.

3.1.2.1. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit datorat la bugetul statului și care este colectat conform produselor legale.

T.V.A. reprezintă un impozit general de consum care se aplică pe fiecare stadiu al circuitului economic de producție asupra valorii adăugate realizată de către producători în fiecare din fazele prin care produsul trece pănâ la stadiul de produs finit.Este un impozit unic încasat fracționat,apărut prin combinarea impozitului multifazic cu impozitul monofazic,fiind “un impozit neutru la specializarea agențiilor economici și total transparent,fiind cunoscut în orice moment cuantumul impozitului în prețul mărfii,în orice fază a ciclului economic”.Pe parcursul întregului proces de producție și distribuție fiecare agent economic încasează T.V.A de la cumpărător,din care deduce suma reprezentând T.V.A aferentă materiilor aprovizionate și serviciilor prestate,iar suma reprezentând diferența ce o varsă la bugetul de stat,adăugând-o la prețul de vânzare.

Temeiul legal al aplicării T.V.A. s-a concretizat în numeroase reglemetări legale care au fost adoptate.Ultimele modificări și completări sunt aduse de către Legea nr. 571/2002 privind codul fiscal,ce se aplică cu data de 1 ianuarie 2004 și care a fost modificată și completată prin Legea nr. 343/2006 cu aplicare de la 1 ianuarie 2007.

Sfera de aplicare,operațiunile și persoanele impozabile

T.V.A constituie un venit al bugetului de stat a cărui sferă de aplicabilitate cuprinde operațiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

Constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii în sfera taxei,efectuate cu plată;

Locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;

Livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă;

Livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățiile economice prevăzute în lege;

Operațiunile care se cuprind în sfera de aplicare a T.V.A sunt numite operațiuni impozabile,și anume:

Operațiuni taxabile,pentru care se aplică cotele prevăzute de lege;

Operațiuni scutite cu drept de deducere,pentru care nu se datorează T.V.A , dar este permisă deducerea T.V.A.,datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziționate;

Operațiuni scutite fără drept de deducere,pentru care nu se datorează T.V.A. și nu este permisă deducerea T.V.A.,datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziționate;

Operațiuni de import și achiziții intracomunitare scutite de T.V.A.,pentru care nu se datorează T.V.A. în vamă.

În sfera de aplicabilitate a T.V.A. sunt cuprinse următoarele operațiuni impozabile:

Este considerată livrarea de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar.Se consideră că o persoană impozabilă care acționează în nume propriu dar în contul altei persoane în calitate de intermediar într-o livrare de bunuri achiziționate și livrate bunurile respective însăși în condițiile oferite prin lege.Sunt considerate de asemenea livrări de bunuri efectuate cu plată ce sunt cuprinse T.V.A. următoarele:

Predarea efectivă a bunurilor către o persoană,în baza unui contract ce prevede că plata să se efectueze în rate sau orice alt contract ce prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul ultimei părți scadente,cu excepția contractelor de leasing;

Transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite;

Trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile,în schimbul unei despăgubiri;

Transmiterea de bunuri efectuată în baza unui contract de comision la cumpărare sau la vânzare,atunci când comisionarul acționează în nume propriu,dar în contul comitentului;

Bunurile constatate lipsa din gestiune,cu excepția celor prevăzute de lege;

Orice distribuire de bunuri din activele societății comerciale către asociații sau acționarii săi,inclusiv o distribuire de bunuri legată de lichiditatea sau de dizolvarea fără lichidare a societății;

Aportul în natură la capitalul social a unei societăți comerciale cu condiția ca primitorul bunurilor să fie o persoană impozabilă ce nu are dreptul de deducere a T.V.A. sau are dreptul de deducere doar parțial iar T.V.A. aferentă bunurilor respective sau părților componente a fost dedusă total sau parțial.

Nu sunt cuprinse în sfera de aplicare a T.V.A. operațiunile privind livrările de bunuri după cum urmează:

Bunurile distruse ca urmare a unor calamități naturale;

Bunurile de natura stocurilor degradate calitativ ce nu pot fi valorificate;

Perisabilitățile stabilite în limitele stabilite de lege;

Bunurile acordate gratuit din rezerva de stat cu ajutoare umanitare sau interne;

Acordarea în mod gratuit de bunuri ca monstre în cadrul campaniilor publicitare;

Acordarea de bunuri în mod gratuit în cadrul acțiunilor de sponsorizare ,de protocol,precum și alte destinații prevăzute de lege,în condițiile stabilite prin norme.

Sunt considerate prestări de servicii orice operațiuni care nu constituie livrari de bunuri,și anume:

Închirierea de bunuri sau transmiterea folosinței bunurilor,în cadrul unui contract de leasing;

Transferul și/sau transmiterea folosinței drepturilor de autor,brevetelor,licențelor,mărcilor comerciale și a altor drepturi similare;

Angajamentul de a nu desfășura o activitate economică,de a nu concura cu altă persoană;

Prestările de servicii efectuate în baza unui ordin emis de/sau în numele unei autorități publice sau potrivit legii;

Servicii de intermediere efectuate de persoane comisionari,care acționează în numele și în contul altei persoane,atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau prestare de servicii.

Nu constituie prestări de servicii efectuate cu plată,următoarele:

Utilizarea bunurilor reflectate din activitatea economică ca parte a unei prestări de servicii efectuate în mod gratuit în cadrul acțiunilor de sponsorizare,mencenat sau protocol precum și pentru alte destinații prevăzute de lege.

Servicii care fac parte din activitatea economică a unei persoane impozabile prestate în mod gratuit în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor.

Locul operațiunilor impozabile și exigibilitatea T.V.A.

Locul operațiunilor impozabile,în cazul livrărilor de bunuri îl reprezintă locul unde se găsesc bunurile în momentul expedierii sau transportului,locul unde se efectuează instalarea sau montajul acestora,locul unde se găsesc bunurile în momentul în care are loc livrarea pentru bunurile care nu sunt expediate sau transportate,iar în cazul prestărilor de servicii îl reprezintă locul unde prestatorul îsi are sediul activității economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate sau în lipsa acestora,domiciliul sau reședința sa obișnuită.

Începând cu 1 ianuarie 2007 exigibilitatea reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptățită să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei și data la care o persoană are obligația de plată a T.V.A.

Baza de impozitare și cotele procentuale de T.V.A.

Baza de impozitare pentru operațiunile din interiorul țării este constituită din ceea ce constituie contrapartida obișnuită sau care urmează a fi obținută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului,beneficiarului sau a unui terț,inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni;prețurile de achiziție sau în lipsa lor,prețul de cost din momentul livrării;iar în cazul anumitor prestări de servicii,suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru executarea prestărilor de servicii.

În baza de impozitare a T.V.A. sunt cuprinse impozitele,taxele,dacă prin lege nu se prevede astfel,exclusiv T.V.A. cheltuielile accesorii ca:comisioanele,cheltuielile de ambalat,transport și asigurare,decontate cumpărătorului sau clientului.

Baza de impozitare pentru importul de bunuri este constituită din valoarea în vamă a bunurilor stabilită conform legislației vamale în vigoare,la care se adaugă taxele vamale,comisionul vamal,accizele și alte taxe,exclusive T.V.A. ,datorate pentru impozitul de bunuri.Mai sunt cuprinse în baza de impozitare cheltuielile accesorii ca:comisioanele,cheltuielile de ambalare,transportul și asigurare care intervin până la primul loc de destinație a bunurilor în România în situația când acestea nu au fost incluse în baza de impozitare stabilită mai sus.

Cotele de taxă pe valoare adăugată aplicate în România sunt cota standard și cota redusă de T.V.A..Cota standard a T.V.A. este 24% și se aplică asupra bazei de impozitare pentru orice operațiune impozabilă care nu este scutită de T.V.A. sau care nu este supusă cotei reduse a T.V.A. cota redusă a T.V.A este de 9% și se aplică asupra bazei de impozitare,pentru următoarele prestări de servicii și/sau livrări de bunuri,și anume:

Dreptul de intrare la castele,muzee,case memoriale,monumente istorice,expoziții;

Livrarea de manuale școlare,cărți,ziare și reviste cu excepția celor destinate exclusiv publicității;

Livrările de proteze de orice fel și accesorile acestora cu excepția de proteze dentare;

Livrările de produse ortopedice,medicamente de uz uman și veterinar;

Cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară,inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.

Regimul deducerilor

Dreptul de deducere ia naștere în momentul în care T.V.A. deductibilă devine exigibilă.În situația în care bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile,orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de T.V.A. are dreptul să deducă:

T.V.A. datorată sau achitată,aferentă bunurilor ce i-au fost livrate sau care urmează să fie livrate,și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate sau urmează a fi prestate ce către o altă persoană impozabilă;

T.V.A. achitată pentru bunurile importate.

Totodată se mai acordă persoanei impozabile înregistrată ca plătitor de T.V.A. dreptul de deducere pentru T.V.A. dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate pentru realizarea de livrări de bunuri și/sau prestări de servicii scutite de T.V.A. prevăzute în lege sau de operațiuni rezultând din operațiuni economice pentru care locul livrării/prestării este considerat a fi în străinătate,dacă T.V.A. ar fi deductibilă în cazul în care operațiunea s-ar desfășura în țară.Nu poate fi dedusă T.V.A pentru bunurile sau serviciile achiziționate de furnizori sau prestatori în contul clienților și care apoi se decontează acestora;băuturile alcoolice și produsele din tutun destinate acțiunilor de protocol.

Pentru exercitarea dreptului de deducere a T.V.A. persoana impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere în funcție de felul operațiunii cu următoarele documente justificative:

Cu factura fiscală emisă de o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de T.V.A.,pentru T.V.A. datorată sau achitată aferentă bunurilor ce i-au fost livrate sau urmează sa-i fie livrate și pentru prestările de servicii ce i-au fost prestate sau urmează sa-i fie prestate de această persoană impozabilă:factura trebuie să conțină toate informațiile prevăzute de lege:

Cu declarația vamală de import sau un act constatator emis de autoritățiile vamale pentru importurile de bunuri:iar în cazul importurilor ce beneficiază de amânarea plății taxei în vamă se va prezenta și documentul ce confirmă achitarea T.V.A.

Determinarea mărimii T.V.A. deductibilă și a T.V.A. colectată

Agenții economici ce produc bunuri și prestează servicii,achiziționează utilități necesare desfășurării activității,ce sunt plătite la prețuri în care este inclusă T.V.A. au dreptul să deducă T.V.A. aferentă acestor achiziții.

În situația în care persoana impozabilă înregistrată ca plătitor de T.V.A. realizează sau urmează să realizeze atât operațiuni ce dau drept cât și operațiuni care nu dau drept de deducere,va fi denumită “plătitor de T.V.A. cu regim mixt”.

Totalitatea vânzărilor efectuate de agenții economici se regăsesc în Jurnalul de Vânzări.

Prin centralizarea tuturor sumelor din facturile emise în decursul unei luni cu prilejul vânzărilor sau a prestărilor de servicii,rezultă și mărimea T.V.A. colectată aferentă acestora,care se determină aplicând cota procentuală a taxei asupra prețului de vânzare stabilită în momentul livrării această taxă este evidențiată distinct pentru fiecare livrare sau prestare efectuată.

Determinarea taxei de plată sau a sumei negative de plată precum și regularizarea și rambursarea taxei

În situația în care T.V.A. aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate de către o persoană impozabilă,care este dedusă într-o perioadă fiscală este mai mare decât T.V.A. colectată aferentă operațiunilor taxabile,rezultă un excedent în perioada de raportare,denumit în continuare “suma negativă a taxei pe valoarea adăugată”.

Regularizarea sumelor privind T.V.A. se realizează respectând următoarele faze:

Se determină suma negativă a T.V.A. cumulate prin adunarea la suma negativă a T.V.A. din perioada de raportare a soldului sumei negative a T.V.A. raportat din decontul perioadei fiscale precedente,dacă nu a fost rambursat;

Se determină T.V.A. de plată cumulate în perioada fiscală de raportare ,prin adăugarea la T.V.A. de plată din perioada fiscală de raportare a sumelor neachitate la bugetul de stat până la data depunerii decontului de T.V.A. din soldul T.V.A. de plată al perioadei fiscale anterioare;

Prin decontul de T.V.A. , persoanele impozabile determină diferențele dintre sumele de mai sus ce reprezintă regularizările de taxă și stabilesc soldul sumei negative a T.V.A. dacă T.V.A. de plată cumulate este mai mare decât suma negativă a T.V.A. cumulate,atunci rezultă un sold de T.V.A. de plată în perioada de raportare.Dacă suma negativă a T.V.A cumulate este mai mare decât T.V.A. de plată cumulate atunci rezultă un sold al sumei negative a T.V.A. în perioada de raportare.

Dacă o persoană impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative a T.V.A. ,aceasta nu se reportează în perioada fiscală următoare.Acest lucru se poate realiza doar în cazul în care soldul sumei negative a T.V.A. depășește suma de 5000 lei;în caz contrat cănd soldul sumei negative a T.V.A. este mai mic de 500 de lei persoană impozabilă nu mai poate cere rambursarea soldului sumei negative T.V.A. și aceasta este reportată obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare.

Persoanele obligate la plata taxei trebuie să achite T.V.A. datorată,stabilită prin decontul întocmit pentru fiecare perioadă fiscală sau prin decontul special până la data în care au obligația depunerii acesteia.Persoanele înregistrate ca plătitori de T.V.A. trebuie să întocmească și să depună la organul fiscal competent,pentru fiecare perioadă fiscală până la data de 25 a lunii următoare perioadei fiscale inclusiv,decontul de T.V.A.

În ceea ce privește prezentarea și evoluția mărimii taxei pe valoarea adăugată pentru S.C. ERMOSA S.R.L.vom utiliza “ Decontul privind taxa pe valoarea adăugată “ pentru luna aprilie 2010.

Conform Jurnalului de Vânzări S.C. ERMOSA S.R.L. a efectuat livrări de bunuri și prestări de servicii în valoare de 15.712.146.622 Lei ,iar mărimea T.V.A. colectată aferentă acestor livrări a fost determinată astfel:

T.V.A. colectată=24% x 15.712.146.622=3.770.915.189 Lei

Conform Jurnalului de Cumpărări, S.C. ERMOSA S.R.L. achiziționat bunuri și servicii destinate desfășurării activității care dau drept de deducere,în valoare de 4.444.722.121 Lei,iar mărimea T.V.A. deductibilă aferentă acestor achiziții a fost determinată astfel:

T.V.A. deductibilă=24% x 4.444.722.121=1.066.733.309 Lei

Regularizarea sumelor privind T.V.A. se realizează ținând cont de mărimea celor două tipuri de taxe și comparând cele două mărimi rezultă că T.V.A. colectată > T.V.A. deductibilă.În această situație,se determină mărimea T.V.A. de plată datorată de societatea comercială la bugetul de stat aferentă lunii aprilie 2010, astfel:

T.V.A. de plată = T.V.A. colectată – T.V.A. deductibilă

T.V.A. de plată = 3.770.915.189 – 1.066.733.309

T.V.A. de plată = 270.418.180

S.C. ERMOSA S.R.L. a achitat în perioada 2007 – 2010 la bugetul de stat,T.V.A. în sume care sunt prezentate în tabelul 8.

Evoluția mărimii T.V.A. pe perioada 2007 – 2010

Tabel nr.8

Fig. 6. Evoluția mărimii T.V.A.

Așa cum se observă în tabelul 8 T.V.A. plătită la bugetul de stat în perioada analizată a crescut față de 2007 de 1,85 ori în 2008,de 2,56 ori în 2009 și de 3,15 ori în 2010.Această creștere de la an la an a mărimii T.V.A. s-a datorat faptului că societatea a diversificat gama produselor zaharoase,realizând astfel livrări din ce în ce mai mari de produse.

3.1.2.2. ACCIZELE

Accizele s-au taxele de consumație sunt așezate asupra unor produse ce sunt consumate în cantități mari și care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele,pentru că astfel “impozitul să aibă în mod constant un randament fiscal cât mai ridicat”.Accizele sunt incluse în prețul de vânzare a produselor importante sau realizate în țară,produse ce nu sunt de strictă necesitate în consumul populației și care se datorează bugetului de stat.

În domeniul accizări produselor,baza legală a acesteia este reprezentată de o multitudine de acte normative.Ultimele modificări și completări aduse în domeniul accizării produselor sunt cuprinse în Legea nr 571/2002 privind Codul fiscal ce se aplică din 1 ianuarie 2004 lege ce obrogă reglementările legale anterioare și a fost modificată și actualizată prin Legea nr. 343/2006 aplicabilă de la 1 ianuarie 2007.

Accizele armonizate sunt datorate la bugetul de stat pentru următoarele produse obținute din producția internă sau din import:vinuri;bere;alcool etilic;benzină;motorină;gaz metan;etc…

Plătitorii de accize au obligația efectuării plății accizelor la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă.Declarațiile de accize se depun la autoritatea fiscală competentă de către antrepozitarii autorizați până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declarația.

3.1.2.3. TAXELE VAMALE

Într-o economie ce sa află în tranziție la o economie de piață,cum este și cazul economiei țării noastre taxele vamale reprezintă o pârghie financiară cu ajutorul căreia statul poate stimula exporturile sau restrânge importurile,astfel încât să se creeze premisele pentru dezvoltarea de ramuri noi în economie precum și pentru promovarea progresului tehnic.

Taxele vamale se clasifică în trei categorii:

Taxele vamale de import-sunt cele mai răspândite,având cel mai ridicat randament fiscal și sunt percepute asupra valorii mărfurilor importante în momentul când mărfurile trec frontier țării importatoare.Taxele sunt incluse în prețul mărfurilor importate,suportatorul lor fiind consumatorul final.

Taxele vamale de export-au o răspândire mai restrânsă,deoarece statele încurajează activitatea de export pentru a obține resurse valutare.Există și situații când sunt instituite acest tip de taxe și anume,atunci când se dorește să se realizeze prelucrarea superioară a unor materii prime în țară și ulterior semifabricatele să fie exportate.

Taxele vamale de tranzit-au o răspândire mai restrânsă,întrucât statele interesate să extindă tranzitul de mărfuri,deoarece pot realiza încasări în valută cu ocazia transportului și a folosirii infrastructurii țării peste care mărfurile tranzitează,precum și din serviciile la care recurg exportatorii.

În România persoanele juridice plătesc taxe vamale numai pentru mărfurile importate,care sunt calculate prin aplicarea cotei procentuale asupra valorii mărfurilor în vamă,ce este determinată pe baza tarifului vamal de import al României,care este aprobat prin lege.Astfel valoarea în vamă “se stabilește(ori de câte ori este posibil)pe baza valorii de tranzacție la care se adaugă,în măsura în care au fost efectuate dar nu au fost incluse în preț și următoarele elemente:

Cheltuieli de transport al mărfurilor importate până la frontiera română;

Cheltuieli de încărcare,de descărcare și de manipulare conexe transportlui mărfurilor importate pe parcurs extern;

Costul asigurării pe parcurs extern”.

Pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor,importatorul este obligat să depună la biroul vamal o declarație pentru valoarea în vamă,însoțită de facturi și/sau alte documente de plată a mărfii și a cheltuielilor pe parcurs extern,aferente acesteia.

În declarația vamală trebuie să se înscrie încadrarea tarifară,valoarea în vamă a bunurilor și a mărfurilor,coeficientul tarifar,cuantumul taxelor vamale,precum și felul,numărul și data instrumentului de plată.La declarașia vamală,importatorul este obligat să anexeze dovada efectuării plății taxelor vamale datorate.

S.C ERMOSA S.R.L. nu a achiziționat bunuri din import și nici nu a efectuat exporturi.

3.2. RELAȚIILE SOCIETĂȚII CU BUGETUL LOCAL

3.2.1. IMPOZITELE DIRECTE STABILITE ÎN SARCINA UNITĂȚII CERCETATE

Structura obșigațiilor fiscale ale societății comerciale față de bugetul local realizată ținând seama de incidența impozitelor asupra subiecțiilor plătitori și se prezintă astfel:

Impozite directe,care cuprind:

Impozitul pe cladiri;

Impozitul pe teren;

Taxa pe teren;

Taxa asupra mijloacelor de transport.

Impozite indirecte care cuprind:

Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate;

Taxa pe timbru;

Taxa pentru eliberarea certificatelor,avizelor și autorizărilor.

Cadrul legislativ al impozitelor și taxelor locale,instituit în acord cu prevederile Constituției României și al Legii Administrației publice Locale,realizează o reviziune a întregului cadru legislativ existent până în iunie 1994,în concordanță cu principiile constituționale ale autonomiei locale și descentralizării serviciiloe publice.

Astfel,prin Constituția României,în materie de impozite și taxe se precizează că “impozitele,taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”,în timp ce impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene în limitele și condițiile legii.

În legătură cu impozitele și taxele locale merită evidențiate două aspecte principale și anume:

Cuantumul acestora nu se fundamentează,de regulă pe valoarea reală a bunurilor care fac obiectul impunerii ci pe valori inferioare acesteia,stabilite în general,după anumite criterii sau norme de evaluare a bazei impozabile și care se revizuiesc periodic;

Alimentează integral bugetele locale ale unităților administrative teritoriale.

Impozitele și taxele locale constituie venituri ale bugetelor locale,ale unităților administrative-teritoriale,iar resursele financiare constituite din aceste impozite și taxe locale se utilizează pentru cheltuielile publice a căror finanțare se asigură de la bugetele locale.

3.2.2.1. IMPOZITUL PE CLĂDIRI

Acest impozit a fost instituit începând cu 1 ianuarie 1995 și este datorat de către contribuabili pentru clădirile aflate în proprietatea lor indiferent de locul unde sunt situate și de destinația lor.Subiectul impunerii coincide cu plătitorul impozitului și este de regulă proprietarul clădirii indiferent de locul unde este situată și de destinația acesteia.

Astfel pentru clădirile aparținând persoanelor juridice,impozitul se calculează prin aplicarea cotei procentuale proporționale stabilite de consiliile locale,care poate fi cuprinsă între 0.5% și 1% inclusiv,asupra bazei impozabile.Baza de calcul o reprezintă valoarea de inventar a clădirii,înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii,conform prevederilor legale în vigoare.În situația când valoarea clădirii a fost recuperată integral pe calea amortizării,valoarea impozabilă se reduce cu 15%.

Dacă persoanele juridice nu au afectat nici o reevaluare a clădirilor din 1 ianuarie 1998 și până în prezent cota impozitului pe clădiri este stabilită de consiliul local între 5% și 10% și se aplică la valoarea de inventar a clădirii,până la data primei reevaluări înregistrat în contabilitatea persoanelor juridice.

În cazul unei clădiri ce face obiectul unui contract de leasing financiar,impozitul pe clădire se datorează de proprietar iar valoarea care ia în considerare la calculul impozitului pe clădiri este valoarea clădirii înregistrată în contractul de leasing financiar.

Contribuabilii,persoane juridice ,își calculează singuri impozitul,prin declarația de impunere care îndeplinește în același timp și funcția de proces verbal de impunere.

Această declarație de impunere se depune până la data de 31 ianuarie a anului fiscal la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale pe a cărei rază teritorială se află clădirea.Impozitul pe clădiri este un impozit anual,și se plătește trimestrial,în 4 rate egale,până la data de 15 martie,15 iunie,15 septembrie și respectiv 15 noiembrie inclusiv.

3.2.1.2. IMPOZITUL PE TEREN

Orice persoană care are în proprietate teren situat în România,datorează pentru acesta un impozit anual,exceptând scutirile prevăzute de lege,denumit impozit pe teren și care se plătește la bugetul local al unităților administrative-teritoriale în raza căreia este situat terenul.Rolul acestui impozit este de a stimula micșorarea suprafețelor utilizate în scopuri neagricole.

În cazul unui teren situat în intravilan,care este înregistrat în Registrul Agricol la o altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții,impozitul pe teren se stabilește prin înmulțirea numărului de metrii pătrați de teren cu suma corespunzătoare prevăzută de lege și cu coeficientul de corecție corespunzător rangului localității în care este situat terenul.

Orice persoană ce dobândește teren are obligația de a depune o declarație privind achiziția terenului la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în termen de 30 de zile inclusiv,care urmează după data achiziției.Persoana care modifică folosința terenului are obligația depunerii unei declarații privind modificarea folosinței acesteia la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în termen de 30 de zile inclusiv,care urmează după data modificării folosinșei.

Impozitul pe teren se plătește anual în patru rate egale până la data de 15 martie,15 iunie,15 septembrie și respectiv 15 noiembrie inclusive.

3.2.1.3. TAXA PE TEREN

Taxa pe teren înlocuiește “taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat,în alte scopuri decât pentru agricultura sau silvicultura”,începând cu data de 1 ianuarie 2002.

Obiectul taxei pe teren îl constituie terenurile proprietate publică și private a statului sau a unităților administrative-teritoriale,utilizate în alte scopuri decât pentru agricultură sau silvicultură.

Plătitorii taxei sunt regiile autonome,societățile comerciale precum și celelalte persoane juridice pentru terenurile proprietate publică și privată a statului sau a unităților administrative teritoriale pe care,le au în administrarea sau în folosință și care sunt utilizate în alte scopuri decât pentru agricultură sau silvicultură.

Baza impozabilă o reprezintă suprafața de teren ocupată de persoanele juridice pentru clădiri,alte construcții și spații necesare activitățiilor economice,inclusiv pentru drumuri și căi ferate,precum și pentru sedii administrative,cămine și cantine și alte destinații asemănătoare.

Taxa pe teren este anuală,iar cotele de impunere sunt stabilite în suma fixă pe metru pătrat de teren,în mod diferențiat,în intravilanul localitățiilor pe ranguri de localități și zone,iar în extravilanul localitățiilor pe ranguri de localități și categorii de folosință a terenurilor pe zone.Această taxă se determină similar cu impozitul pe teren,utilizându-se aceleași cote de impunere și coeficienți de corecție.

Taxa pe teren se stabilește anual în baza declarației de impunere și se plătește trimestrial în patru rate egale până la data de 15 martie,15 iunie,15 septembrie și respectiv noiembrie inclusiv.

3.2.1.4. TAXA ASUPRA MIJLOACELOR DE TRANSPORT

Având caracterul unui impozit direct,ca sursă a bugetelor locale,taxa asupra mijloacelor de transport se datorează de către cei care posedă mijloace de transport cu tracțiune mecanică terestră,cât și o taxă pentru folosirea drumurilor publice.Sub acest aspect și resursele financiare provenite din taxa asupra mijloacelor de transport au destinații diferite în utilizare ,în funcție de categoria mijloacelor de transport supuse impunerii.

Astfel,resursele financiare provenite din taxa asupra mijloacelor de transport datorată pentru autovehicule de transport mafă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone,precum și pentru combinațiile acestora,se utilizează în exclusivitate pentru lucrări de întreținere,modernizare,reabilitare și construcție a drumurilor de interes local și județean,și constituie venit în proporție de 60% la bugetul local și respectiv de 40% la bugetul județean.Taxa asupra mijloacelor de transport se stabilește anual în sume fixe cu anumite partcilarități.

Întrucât taxa asupra mijloacelor de transport se datorează și pentru remorci de orice fel,semi-remorci și rulote aparținând contribuabililor,nivelul anual al taxelor se stabilește în funcție de capacitatea acestora,exprimată în tone.

În cazul schimbării domiciliului,proprietarii mijloacelor de transport supuse taxei,au obligația să declare în termen de 30 de zile la organul competent de la vechiul domiciliu,data mutării și noua adresă în vederea preluării debitului de către compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale de la noul domiciliu.

Taxa asupra mijloacelor de transport se plătește anual,în patru rate egale până la data de 15 martie,15 iunie,15 septembrie și respectiv 15 noiembrie inclusiv.Tentru mijloacele de transport dobândite în cursul anului taxa se repartizează în sume egale,la termenele de plată rămase până la sfârșitul anului.

Conform documentului “situația impozitelor și taxelor datorate bugetului local”, S.C. ERMOSA S.R.L. a datorat pentru anul 2010 taxa asupra mijloacelor de transport dobândite în timpul anului,taxe se repartizează în sume egale,la termenele de plată rămase până la sfârșitul anului.

Conform documentului “situația impozitelor și taxelor datorate bugetului local ”, S.C. ERMOASA S.R.L. a datorat pentru anul 2010,taxa asupra mijloacelor de transport în valoare de 68.770.000 Lei,iar evoluția mărimii acestei taxei achitate de societatea cercetată este prezentată în tabelul 9.

Evoluția mărimii taxei asupra mijloacelor de transport

Tabel nr. 9

Fig. 7 .Evoluția mărimii taxei asupra mijloacelor de transport

Această creștere a fost determinată în principal de lărgirea parcului auto al societății cercetate și datorită majorării de către stat a acestui impozit.

3.2.1.5. TAXA PENTRU FOLOSIREA MIJLOACELOR DE RECLAMĂ ȘI PUBLICITATE

Taxa pentru serviciile de reclamă și publicitate este datorată de orice persoană care beneficiază de aceste servicii în baza unui contract sau a unei altfel de ințelegere încheiată cu o persoană,cu excepția serviciilor de reclamă și publicitate realizate prin mijloace de informare în masă scrise și audio-vizuale.

Această taxă se calculează prin aplicarea unei cote procentuale la valoarea serviciilor de reclamă și publicitate,cotă procentuală stabilită de consiliul local între 1% și 3%.

Valoarea serviciilor de reclamă și publicitate cuprinde orice plată obținută sau care urmează a fi obținută pentru serviciile de reclamă și publicitate,cu excepția T.V.A.

Taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate este datorată anual către bugetul local al autorității administrației publice locale,de orice persoană ce utilizează un panou,afișaj sau o structură de afișaj pentru reclamă și publicitate într-un loc public.

Valoarea taxei pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate se calculează anual,prin înmulțirea numărului de metrii pătrați sau a fracțiunii de metru pătrat a suprafeței afișajului pentru reclamă și publicitate cu suma stabilită de consiliul local.

Taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate se plătește anual,anticipat sau trimestrial în patru rate egale.

3.2.2.IMPOZITELE INDIRECTE STABILITE ÎN SARCINA UNITĂȚII CERCETATE

Includem în această categorie taxele de timbru,taxele de inregistrare și taxele pentru eliberarea autorizațiilor pentru a desfășura o activitate economică și a altor autorizații similare.

Taxele de timbru sunt datorate de persoanele fizice sau juridice pentru acțiunile și cererile introduse în instanțele judecătorești precum și pentru eliberarea,legalizarea sau autentificarea unor acte originale.Aceste taxe sunt astfel numite,deoarece în mod tradițional,cele de mică valoare se plătesc prin aplicarea de timbre fiscale.Aceste taxe se plătesc în mod ocazional de către persoanele care apelează la serviciile menționate,nefiind înscrise în roluri fiscale dinainte stabilite.

Taxele de înregistrare sunt percepute cu prilejul vânzărilor de imobile,constituirii de societăți comerciale, a operațiunilor de vânzare-cumpărare la bursă.

Taxele de timbru și cele de inregistrare pot fi stabilite în sumă fixă,când actele sau faptele supuse taxării nu sunt evaluabile în bani,sau ad-valorem,prin aplicarea unor cote procentuale direct proporționale,progresive sau mixte.

3.3. CONTRIBU’IILE UNITĂȚII CERCETATE LA DIVERSE FONDURI SPECIALE

Contribuțiile unităților economice la fondurile speciale au cunoscut pe parcursul perioadei analizate,modificare de formă și fond.

În ceea ce privește societatea comercială cercetată,începând din anul 2007 inclusiv,numai are stabilită în sarcina ei nici o contribuție la fondurile speciale.

Dintre principalele contribuții la fondurile speciale ce sunt în vigoare,amintim de contribuția pentru fondul de mediu și de taxa asupra activitățiilor dăunătoare sănătății.

Contribuția pentru fondul de mediu este virată la administrația fondului pentru mediu.Acest fond pentru mediu este un instrument economico-financiar destinat susținerii și realizării obiectivelor prioritare de interes public major,din planul național de acțiune pentru protecția mediului.

Sursele de constituire a fondului pentru mediu sunt:sumele încasate cu titlu de taxe de autoritatea centrală și de autoritățile teritoriale pentru protecția mediului,pentru permiterea acordurilor și autorizațiilor de mediu,sumele încasate cu titlu de taxe pentru exploatarea resurselor naturale altele decât cele care se percep pentru a alimenta fondurile speciale existente legal.

În ceea ce privește taxele asupra activităților dăunătoare sănătății acestea sunt suportate de către:

Persoanele juridice care realizează încasări din acțiunile publicitare la produsele din tutun,la țigări și băuturi alcoolice în cotă de 12% din valoarea acestor încasări;

Persoanele juridice care realizează venituri din producția de produse din tutun,de țigări și băuturi alcoolice,în cotă de 2% din veniturile obținute după deducerea accizelor și a T.V.A.;comercianții care realizează venituri din vânzarea acestor produse datorează o cotă de 2% din adaosul comercial practicat la aceste produse;

Prevederile de mai sus nu se aplică persoanelor juridice care realizează venituri din vânzările produselor din bere.

3.4. CONSIDERENTE PRIVIND OBLIGAȚIILE CĂTRE BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

Unitatea economică are față de bugetul asigurărilor sociale de stat obligații fiscale concretizate în:

Contribuția la asigurările sociale de stat (CAS);

Contribuția unității la fondul național de accidente și boli profesionale;

Contribuția la fondul de șomaj;

Comisionul datorat Inspecției Teritoriale a Muncii

3.4.1.CONTRIBUȚIA LA ASIGURĂRILE SOCIALE DE STAT

Conform Legii nr. 19/2000 și Legea nr. 380/2005 – privind sistemul public de pensii și alte drepturi sociale,cu modificările și completările ulterioare,”dreptul de asigurări sociale este garantat de stat,prin sistemul public,a căror venituri și cheltuieli reprezintă Bugetul asigurărilor sociale”.

Fondurile constituite pe baza acestor contribuții sunt administrate de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale (C.N.P.A.S.) ce are în subordine Casele Teritoriale de Pensii.

Potrivit legislației în vigoare,la formarea fondurilor sistemului public de pensie și alte drepturi de asigurări sociale,contribuie atât salariații cât și unitățile,cu anumite cote procentuale ce sunt diferențiate în funcție de condițiile de muncă.

Cotele procentuale ale acestei contribuții suportate de angajotor sunt prevăzute în legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006,iar mărimea lor este stabilită diferențiat,astfel:

Pentru condițiile normale de muncă,cota procentuală este de 30%;

Pentru condițiile deosebine de muncă,cota procentuală este de 35%;

Pentru condițiile speciale de munca cota procentuală este de 40%.

Prin articolol 4 din OUG nr.159/2005,cotele se diminuază cu 0,75% prin deducerea din cote datorate de angajatori ca și contribuție pentru concediu și indemnizații.

Cota procentuală individuală a contribuției la asigurările sociale de stat ce este suportată de salariați este de 9,5% indiferent de condițiile de muncă.

Baza lunară de calcul a contribuției unității la asigurările sociale de stat este reprezentat de fondul total de salarii brute lunare realizate de angajați.Pentru a determina corect mărimea contribuției la asigurările sociale de stat,unitățile trebuie să realizeze structura angajaților pe grupe de muncă,ce va fi evidențiată în centralizatorul statelor de plată a salariilor.

Contribuția personalului la asigurările sociale de stat precum și contribuția unității la aceste asigurări sunt calculate lunar de unitate și sunt vărsate la termen la Casa Teritorială de Pensii;termenul de plată fiind ziua salariilor (când acestea sunt achitate lunar)sau ziua plății chenzinei a doua (când salariile sunt achitate în două tranșe),dar să nu depășeasca data de 25 a lunii următoare celei pentru care se face plata drepturilor salariale.

S.C. ERMOSA S.R.L. a vărsat la Bugetul Asigurărilor Sociale de stat în perioada 2007 – 2010 ,următoarele sume reprezentând contribuțiile la asigurările sociale de stat,ce sunt prezentate în tabelul nr.10.

Evoluția mărimii C.A.S. în perioada analizată

Tabel nr. 10

Fig.8. Evoluția mărimii C.A.S. în perioada analizată

Se observă,conform datelor din tabelul 10 și din reprezentarea grafică (fig. 9),că mărimea C.A.S. a înregistrat creșteri în fiecare an ajungând în anul 2010 creșterea C.A.S. să fie de 3,84 ori față de anul de bază (2007).

3.4.2. CONTRIBUȚIA LA FONDUL NAȚIONAL DE ACCIDENTE ȘI BOLI PROFESIONALE

Asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale este garantată de stat și asigură protecția socială împotriva următoarelor riscuri profesionale,și anume:pierderea,diminuarea capacității de muncă și decesul survenit în urma accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.

Cadrul legal îl constituie Legea nr. 346/2002 – privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale care a intrat în vigoare de la data de 1 ianuarie 2004.

Această contribuție este datorată de unitațiile a căror personal este încadrat cu carte de muncă iar mărimea acestei contribuții pentru anul 2004 a fost determinată prin aplicarea unor cote procentuale,cuprinse între 0,5% și 0,4% în funcție de risc la fondul lunar brut de salarii.

În Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale sunt prevăzute unele aspecte esențiale ce reglementează aceste asigurări și anume:

Sunt asigurate obligatoriu persoanele care desfășoară activități pe baza unui contract individual de muncă;

În situația în care unitatea economică nu și-a plătit contribuția de asigurare costul prestațiilor și serviciilor de asigurare prevăzute de lege vor fi suportate de angajatori;

Victimele accidentelor de muncă și bolilor profesionale au dreptul la următoarele prestații și servicii:reabilitare medicală și recuperarea capacității de muncă;reabilitare și reconversie profesională,indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă,indemnizații pentru trecerea temporară în alt loc de muncă;

Baza de calcuul a indemnizațiilor de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale este media veniturilor salariale brute ale angajatului din ultimele 6 luni;

Pentru calculul indemnizațiilor de asigurare cuvenite angajatului se utilizează numărul de zile lucrătoare din luna în care se acordă concediu medical;

Baza de calcul o reprezintă fondul brut de salarii realizat,iar cotele de contribuție datorate de unitate sunt în funcție de risc,între un procent minim de 0,5% și un procent maxim de 4% ;

Contribuțiile datorate sunt achitate la fondurile teritoriale,la data lichidării drepturilor salariale pe luna expirată;

S.C. ERMOSA S.R.L. a achitat în anul 2009 contribuția la fondul inițial de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale în sumă de 60.594.000 Lei.

3.4.3. CONTRIBUȚIA LA FONDUL DE ȘOMAJ

Cadrul legal prin care este reglementată constituirea și utilizarea fondului de șomaj este reprezentat în OMMSS nr. 340/2001 petru aprobarea Normelor Metodologice a Legii nr. 19/2003 și Legea nr. 380/2005 privind bugetul asigurărilor speciale de stat pe 2006,acest fond fiind reprezentat de Agenția Națională de Ocupare și Formare Profesională și funcționează prin intermediul agențiilor teritoriale.

Bugetul asigurărilor pentru șomaj este constituit din:

Contribuțiile angajatoriilor stabilite prin aplicarea cotei procentuale de 2,5% asupra fondului de salarii brute lunare;

Contribuțiile angajațiilor,ce sunt determinate prin aplicarea cotei procentuale de 1% asupra salariului de bază brut lunar.

S.C. ERMOSA S.R.L. a virat la bugetul pentru asigurările de șomaj în perioada 2007 – 2010 următoarele sume reprezentând contribuția la fondul de șomaj ,ce sunt prezentate în tabelul 11.

Contribuția salariaților și a unității la fondul de șomaj

Tabel nr. 11

Fig. 9. Contribuția unității și a salariaților la fondul de șomaj

3.4.4. COMISIONUL DATORAT INSPECȚIEI TERITORIALE A MUNCII

Cadrul legal care reglementează acest comision este reprezentat de ordinal nr. 747/1999 al Ministerul Muncii și Protecției Sociale pentru aprobarea producerii de inregistrare a contractelor individuale de muncă și a modului de reținere a evidenței muncii prestate de salariați.

Mărimea acestui comision este determinată astfel:

În cazul în care completarea eventualelor modificări ale drepturilor salariale inserate în carnetele de muncă se realizează de către Camera de Muncă se aplică procentul de 0,75% aspura fondului brut de salarii realizat conform timpului de muncă efectiv lucrat.

În cazul în care evidența tuturor modificărilor salariale din carnetele de muncă se realizează la nivelul entității juridice în cauză,în urma aprobării primite de la Camera de Muncă,se aplică procentul de 0,25% asupra fondului brut de salarii realizat conform timpului de muncă efectiv lucrat.

3.5. CONTRIBUȚIA LA ASIGURĂRILE DE SĂNĂTATE

Asigurările sociale pentru sănătate constituie principalul sistem de relații economico-sociale de ocrotire a sănătății populației,sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principului solidarității sociale și solidărității în colectarea și utilizarea fondurilor,precum și a dreptului alegerii libere de către asigurat a medicului a unității medico-sanitare și a Casei de Asigurări de Sănătate.Concomitent pot fi organizate și pot funcționa și alte forme facultative de asigurare a sănătății,care să acopere riscuri individuale,în diferite situații speciale.Deasemenea se pot organiza societăți private de asigurări pentru sănătate.

Asigurările sociale pentru sănătate din România sunt organizate și funcționează pe baza următoarelor principii:

Cuprinderea obligatorie a tuturor cetățenilor în cadrul sistemului medico-sanitar coerent de protecție socială;

Solidaritatea socială cuprinzătoare între toate categoriile sociale;

Prestarea în favoarea asigurațiilor a unui pachet definitiv de servicii medico-sanitare;

Finanțarea autonomă și echilibrul financiar;

Conducerea autonomă a asigurărilor sociale pentru sănătate.

În aceste asigurări sunt cuprinse în mod obligatoriu următoarele categorii de persoane și anume:

Cetățenii români cu domiciliul în țară sau aflați temporar în țară;

Cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România.

Calitatea de asigurat se dovedește cu carnetul de asigurări sociale pentru sănătate.Calitatea de asigurat al salariațiilor se domândește în ziua încheierii contractului individual de muncă al salariatului și se ppstrează pe toată durata acestuia.

Fondurile pentru asigurările sociale de sănătate sunt constituite în baza Legii nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate cu modificările și completările ulterioare și se gestionează de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.Organizarea și înfăptuirea asigurărilor sociale pentru sănătate sunt de competența Casei Naționale de Asigurări de Sănătate prin Casele de Asigurări de Sănătate județene și a municipiului București și prin oficiile teritoriale.

Fondurile pentru asigurările sociale de sănătate sunt constituite în principal:

Prin contribuția lunară a angajatorului,prin aplicarea asupra fondului de salarii,a unei cote de 7%;

Prin contribuția lunară a personalului angajat,prin aplicarea asupra veniturilor salariale brute (inclusiv asupra indemnizațiilor de asigurare sociale primite pe perioada de intrerupere a activității pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani) a unei cote de 6,5%.În cazul în care salariatul beneficiază în luna în care se face calculul contribuției la asigurările sociale de sănătate(CASS),atât de indemnizația de concediu medical,cât și de salariul pentru zilele efectiv lucrate,baza de calcul a contrbuției personale este formată numai din veniturile salariale ,fără a include indemnizația de concediu medical.

Unitățiile economice calculează aceste contribuții,rețin contribuția salariațiilor din veniturile acestora și virează sumele rezultate din cele două contribuții la Casa Teritorială de Asigurări de Sănătate,la data lichidării drepturilor salariale pe luna expirată.Această contribuție nu este datorată de persoanele aflate în concediu medical,în concediul de maternitate,în concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani.Cota procentuală este de 6,5% și este aplicată la valoarea a două salarii minime brute pe țară în funcție de numărul de zile lucrătoare din luna și de numărul de zile de concediu medical.

În ceea ce privește baza de calcul pentru contribuția datorată de unitatea economică,precizăm faptul că prin fondul de salarii se înțelege suma veniturilor în bani și în natură datorate salariaților,inclusiv concediile medicale pentru primele 10 zile lucrătoare suportate de unitate din fondul de salarii.

În cazul în care contribuția nu se aplică în termen de o lună de la data scadentă,Casa de Asigurări pentru Sănătate introduce dispoziția de încasare silită.

Contribuția la asigurările sociale de sănătate virate de către S.C. ERMOSA S.R.L. ,în perioada 2007 – 2010,este prezentată în tabelul nr.12.

Evoluția mărimii C.A.S.S. în perioada analizată

Tabel nr. 12.

Fig. 10. Evoluția mărimii C.A.S.S

După cum se observă din datele din tabelul 12 și din reprezentarea grafică (fig.10.),mărimea C.A.S.S. a înregistrat o creștere față de anul de bază (2007) de 1,75 ori în 2008,de 2,94 ori în 2009 și de 4,23 ori în 2010.Această creștere a fost determinată de faptul că societatea comercială a angajat personal suplimentar necesar desfășurării activității care a fost extinsă și diversificată.

3.6.ACORDAREA DE FACILT[‚I FISCALE PERSOANELOR JURIDICE

Contribuabilii care au afectat cheltuieli cu investițiile înainte de 1 iulie 2002 potrivit Ordonanței Guvernului nr. 27/1996 și care continuă investițiile conform ordonanței menționate, beneficiază în continuare de deducerea din profitul impozabil a cheltuielilor distinct evidențiate , făcute cu investițiile respective,fără a depăși data de 31 decembrie 2006;

Contribuabilii care desfășoară activitate în zona liberă pe bază de licență care au realizat investiții în zona liberă până la data de 1 iulie 2002 în valoare de cel puțin 1.000.000 dolari S.U.A.,beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit în continuare până la data de 30 iunie 2007;

În alte situații decât cele prezente mai sus,contribuabilii care obțin venituri din activități desfășurate pe bază de licență într-o zonă liberă,au obligația de a plăti impozit pe profit în cotă procentuală de 5% pentru profitul impozabil ce corespunde acestor venituri ,până la data de 31 decembrie 2004;

La calculul prifitului impozabil următoarele venituri sunt neimpozabile până la data de 31 decembrie 2006,și anume:veniturile realizate din aplicarea unei invenții brevetate în România,inclusiv din fabricarea produsului sau aplicarea procesului,pe o perioadă de 5 ani de la prima aplicare,calculați acești ani de la data începerii aplicării și cuprinși în perioada de valabilitate a brevetului potrivit legii;și veniturile realizate din practicarea apiculturii.

Pentru investițiile directe cu impact semnificativ în economie ,realizate până la data de 31 decembrie 2006 potrivit legii ,contribuabilii pot deduce o cotă suplimentară de 20% din valoarea acestora.

Ministerul Finanțelor și Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat pot acorda ,în cazuri temeinic justificate,eșalonări sau amânări la plata impozitului pe salarii și eșalonări,amânări,reduceri sau scutiri la plata majorărilor de întârziere conform Ordinului M.F., nr. 1283/1998.În Legea nr.571/2002-privind Codul fiscal,se prevede că scutirile de la plata impozitului pe venit conform actelor normative privind măsurile de protecție ca urmare a concediilor colective pentru personalul disponibilizat,râmăn valabile până la expirarea lor;iar scutirile de la plata impozitului în cazul serviciilor turistice prestate în mediul rural,potrivit legii,rămân în vigoare până la data de 31 decembrie 2004.

În ceea ce privește T.V.A.,certificatele pentru amânarea exigibilității taxei eliberate în baza art.17 din Legea nr. 3451/2002-privind taxa pe valoarea adăugată,republicată,rămân valabile până la data expirării perioadelor pentru care au fost acordate.

Facilitățile și scutirile acordate persoanelor juridice la plata impozitului pe clădiri și a impozitului pe teren,constau în reducerea cu 50% a acestor impozite pentru clădirile și terenul ce sunt utilizate exclusiv pentru prestarea de servicii turistice pe o perioadă de maxim 5 luni pe durata unui an calendaristic.

3.7. ANALIZA DINAMICII ȘI STRUCTURII PRINCIPALELOR OBLIGAȚII FISCALE ALE S.C. ERMOSA S.R.L. BAIA MARE

3.7.1. ANALIZA DINAMICII ȘI STRUCTURII IMPOZITELOR ȘI TAXELOR

Analiza reprezintă o metodă științifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte,precum și a relațiilor de cazualitate care există între elementele ce fac obiectul analizei.Necesitatea analizei economice și financiare a societății comerciale reiese,din mai multe considerente,cum sunt:

Analiza cifrei de afaceri,a producției marfă,a productivității muncii,a costurilor și probabilității,permite evidențierea,evaluarea și valorificarea rezervelor privind creșterea eficienței economice,direcționează eforturile societăților comerciale spre domenii nevalorificate suficient,oferă soluții referitoare la menținerea în afaceri a firmelor;

Analiza constituie un instrument indispensabil activității manageriale a societăților comerciale,întrucât oferă soluții practice în vederea prevenirii și înlăturării factorilor cu acțiune distructivă și crearea,pe această bază,a condițiilor manifestării neîngrădite a factorilor cu influență semnificativă.

Plecând de la aceste premise,vom prezenta structura și dinamica principalelor obligații fiscale ale S.C. ERMOSA S.R.L. pentru anii 2007-2010,așa cum reiese din tabelul 13:

Structura și dinamica mărimii impozitelor și taxelor

Tabel nr. 13

Impozite directe dețin o pondere mai redusă decât impozitele indirecte,deoarece această societate fiind specializată în fabricarea și comercializarea produselor agroalimentare,colectează în urma vânzării produselor sume mari reprezentând T.V.A.Cu toate acestea privind structura impozitelor directe,reprezentate grafic în figura 11 se observă o creștere a acestor impozite de la an la an ajungând ca în anul 2010 această creștere să fie de 2,65 ori față de anul 2007.Aceste creșteri sunt determinate în principal de dezvoltarea,lîrgirea și perfecționarea activității societății cercetate și într-o mai mică măsură,de majorarea de către legiuitor a acestor impozite.

Structura impozitelor directe pe categorii de impozite se prezintă astfel:

Impozitul pe profit ce deținea 16,85% în anul 2007 din totalul obligațiilor fiscale ale societății,a înregistrat o scădere la 9,45% în 2008 după care se contată o creștere acestuia la 13,15% în 2009 iar în anul 2010 are loc o reducere la 12,68%.Aceste oscilații ale ponderii impozitului pe profit în totalul obligațiilor fiscale au fost determinate de unele facilități și înlesniri acordate la plata impozitului pe profit,precum și faptul ca societatea ar trebui să asigure unele resurse necesare desfășurării activității ce s-au materializat în creșterea cheltuielilor,determinând reducerea mărimii bazei de impozitare.

Impozitul pe veniturile din salarii deținea în anul 2007,2,68%din totalul obligațiilor fiscale,înregistrăm în anul următor(2008) o scădere nesemnificativă la 2,55% iar ulterior o creștere în fiecare an ajungând ca în 2010 ponderea acestui impozit în totalul obligațiilor fiscale să fie de 4,23%.Această creștere a fost determinată de faptul că societatea a angajat personal suplimentar necesar desfășurării activității,ceea ce a adus la creșterea mărimii bazei impozabile.

Impozitul pe dividende a înregistrat o creștere de la 0,59% în 2007 la 1,21% în 2008,după care a scăzut în fiecare an,ajungând ca în 2010 să reprezinte doar 0,39% din totalul obligațiilor fiscale.

Impozitul pe clădiri și impozitul pe teren au o pondere nesemnificativă în totalul impozitelor,totuși față de anul de bază,acesta a înregistrat o creștere de 1,86 ori în 2008,de 2,56 ori în 2009 și de 3,15 ori în 2010.Această creștere este influențată în principal de construirea unei noi hale,de achiziționarea de teren dar și de actualizarea valorii de inventar a clădirilor conform normelor legale în vigoare.

Taxa asupra mijloacelor de transport deține o pondere nesemnificativă în totalul obligațiilor fiscale în perioada de analiză,însă se observă o creștere de la an la an, ajungând ca în 2005 această creștere să fie de 5,17 ori față de anul de bază (2007).

B.Impozite indirecte dețin cea mai mare pondere în totalul obligațiilor fiscale ale S.C. ERMOSA S.R.L. în principal datorită T.V.A. și într-o mai mică măsură celorlalte impozite indirecte.Privind dinamica impozitelor indirecte,reprezentată grafic în figura 12,se observă o creștere a acestuia în fiecare an,ca în anul 2010 este de 3,15 ori mai mare decât în 2007.

Fig.12. Evoluția mărimii impozitelor indirecte.

T.V.A. are ponderea cea mai însemnată în totalul obligațiilor fiscale în toți anii supuși analizei astfel în 2007 ponderea T.V.A. este de 79,57% indentificându-se cu pondere impozitelor indirecte,în 2008 ponderea T.V.A. este de 86,39% înregistrând o creștere față de anul precedent iar în 2009 și 2010 ponderea T.V.A. este aceeași cu cea a impozitelor indirecte înregistându-se însă o scădere nesemnificativă ajungând la 82,28%.

C.Celelalte impozite și taxe datorate bugetului de stat și bugetului local nu prezintă influențe semnificative privind structura obligațiilor fiscale ale societății comerciale.

3.7.2. ANALIZA DINAMICII ȘI STRUCTURII CONTRIBUȚIILOR

Evoluția mărimii contribuțiilor,după cum este redată în tabelul 15,prezintă următoarele modificări de dinamică și structură:

Contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat a crescut de 2,32 ori în anul 2010 față de anul 2007,pe seama creșterii mărimii fondului de salarii.Ponderea pe care aceasta o deține în totalul contribuțiilor a fost de 73,43% în 2004,de 67,69% în 2008,de 70,92% în 2009 și de 68,70% în 2010.

Contribuția la fondurile speciale a crescut față de 2007 de 1,33 ori în 2008 iar în anul 2009 a înregistrat o creștere nesemnificativă de 1,02 ori.Acest lucru se datorează faptului ca legiuitorul a renunțat la anumite contribuții stabilite în sarcina societății comerciale.În aceste condiții,ponderea contribuțiilor la fondurile speciale a înregsitrat o reducere de la an la an astfel,dacă în 2007 această pondere era de 8,20% în totalul contribuțiilor,în 2009 aceasta a scăzut la 3,92%.

Dinamica și structura contribuțiilor în totalul obligațiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat,fondurile speciale și la bugetul asigurărilor sociale de sănătate se prezintă astfel: C.A.S. a deținut 36,93% în 2007, a crescut la 41,22% în 2008,după care a înregistrat o scădere nesemnificativă la 40,67% în 2008,iar în 2010 a crescut destul de mult ajungând la 57,13%.Această creștere a fost determinată în principal de angajarea suplimentară efectuată de societate ce a adus la creșterea fondului de salarii.

Contribuția la pensia suplimentară a avut o pondere de 29,33% în 2007,de16,78% în 2008 și de 20,01% în 2009,în 2010 contribuția a fost eliminată.

Contribuția salariațiilor la fondul de șomaj a fost de 1,11% în 2007, înregistrând creșteri ajungând la 2,20% din totalul contribuțiilor în 2010.Contribuția unității la fondul de șomaj a deținut în totalul contribuțiilor o pondere de 6,06% în 2007, 8,12% în 2008,8,62% în 2009 și 8,30% în 2010.

Contribuția la fondul special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap nu mai este datorată începând cu 1 ianuarie 2002.

C.A.S. a deținut 18,37% în totalul contribuțiilor în 2007,înregistrând creșteri ajungând ca în 2010 ponderea acestei contribuții să fie de 31,30%.

Evoluția dinamicii și structurii contribuțiilor

Tabel nr.14

3.7.1. ANALIZA DINAMICII ȘI STRUCTURII OBLIGAȚIILOR FISCALE PE BUGETE

Obligațiile fiscale ale S.C. ERMOSA S.R.L. sunt vărsate la bugetul de stat,bugetul local,bugetul asigurărilor sociale de stat,bugetul asigurărilor sociale de sănătate și la fondurile sociale.Structura și dinamica lor este prezentată în tabelul 15.

Evoluția dinamicii și structura obligațiilor fiscale pe bugete

Tabel nr.15

După cum se observă,mărimea obligațiilor fiscale a crescut față de anul 2007 de 1,63 ori în 2008,de 2,39 ori în 2009 și de 2,90 ori în 2010,pe seama creșterii în principal a mărimii obligațiilor față de bugetul de stat,bugetul asigurărilor sociale de stat,bugetul asigurărilor sociale de sănătate și bugetul local.

Obligațiile față de bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat dețin ponderea majoritară în totalul obligațiilor fiscale astfel,obligațiile față de bugetul de stat au crescut față de anul 2007 de 3,01 ori în 2010,respectiv obligațiile față de bugetul asigurărilor sociale au crescut față de 2007 de 2,32 ori în 2010.Creșterea cea mai semnificativă au înregistrat-o obligațiile față de bugetul asigurărilor sociale de sănătate ,și anume de 4,23 ori în 2010 față de 2007;urmate de obligațiile față de bugetul local,și anume de 3,10 ori în 2010 față de 2007.Aceste creșteri sunt datorate în principal,datorită dezvoltării societății comerciale ce a determinat și creșterea mărimii bazei de impozitare a diferitelor impozite,taxe și contribuții.

Se observă din datele prezentate în tabelul 16,ca ponderea obligațiilor fiscale față de bugetul de stat în totalul obligațiilor fiscale ale societății,a înregistrat o scădere de la 83,22% în 2008,la 81,52% în 2009 și la 82,29% în 2010.Această reducere s-a datorat faptului că mărimea obligațiilor față de alte bugete a înregistrat creșteri în perioada analizată.

În vederea realizării unei situații de ansamblu a indicatorilor economici care contribuie la procesul analizei,vom sintetiza evoluția acestora în perioada 2007-2010,în tabelul următor.

Evoluția indicatorilor: cifra de afaceri,venituri totale și cheltuieli totale

Tabel nr.16

Fig.13. Evoluția mărimii cifrei de afaceri,venituri totale,cheltuieli totale

CAPITOLUL IV

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În lucrarea de față au fost surprinse aspecte referitoare la legăturile existente între societatea comercială S.C. ERMOSA S.R.L. și Bugetul public național.

Lucrarea este structurată pe patru capitole.Primul capitol cuprinde o prezentare de ansamblu a firmei,apoi în capitolul doi prezentăm datele generale privind obligațiile fiscale ale societății comerciale față de bugetul public național.Capitolul trei reflectă o prezentare în detaliu a principalelor venituri ale Bugetului Public Național.acestea reprezentând pentru firmă impuneri absolute obligatorii.Tot în acest capitol este surprinsă analiza implicațiilor financiare ale fiscalității ți în principiu aspecte legate de presiunea fiscală la nivelul firmei.Ultimul capitol cuprinde concluziile desprinse în urma studiului efectuat,precum și propunerile formulate în urma cercetării acestui domeniu.

Astfel fiscalitatea se numără și ea printre factorii din micromediu cu un impact hotărâtor asupra dezvoltării și compartimentului firmei ce acționează într-un mediu concurențial.

În ceea ce privește piața societății comerciale,la S.C. ERMOSA S.R.L. se identifică cu o piață de aprovizionare și desfacere internă.

Piața de aprovizionare cu materii prime a S.C. ERMOSA S.R.L. este reprezentată în special de persoanele particulare care comercializează produse agroalimentare.

Piața de desfacere este formată din piața pe care acționează firma și care reprezintă un segment din piața produselor alimentare.

Pentru asigurarea unor venituri superioare în viitor,societatea a făcut eforturi deosebite pentru creșterea calitații produselor fabricate.În ceea ce privește fiscalitatea la nivelul societății comerciale cercetate,contatăm că mărimea obligațiilor fiscale este foarte ridicată.Astfel în anul 2010 este de 32.565.102.000 lei.Din studiul realizat la firmă,rezultă că pe bugete,ponderea cea mai mare a obligațiilor fiscale este deținută de către bugetul de stat,în toată perioada supusă analizei urmată la mare distanță de cele la bugetul asigurărilor sociale de stat,fondurile speciale și bugetul local.Deși ponderea mărimii obligațiilor fiscale totale în cheltuielile totale nu este ridicată,aceasta situându-se la 17,53% în 2010.În mărimi absolute mărimea obligațiilor fiscale este ridicată.

Ca propunere ,am putea formula idea ca statul să se preocupe de găsirea unor soluții de a micșora fiscalitatea din țara noastră,prin măsuri concrete de reducere a impozitelor.

Deși după cum se cunoaște,din anul 2009,au fost modificate anumite cote de impunere,propunem că aceste modificări să atingă cât mai multe obligații fiscale ce sunt stabilite în sarcina societăților comerciale astfel:

În cazul impozitului pe veniturile din salarii,fiscalitatea exagerată de care se plâng societățiile comerciale aplicată asupra fondului de salarii,cu referire în mod special la contribuția la asigurările sociale,propunem ca această contribuție să se calculeze la angajat și nu la angajator printr-un contract obligatoriu cu un nivel mediu de 5% asupra salariului lunar efectiv realizat,fiecare angajat având posibilitatea încheierii unor contracte suplimentare cu casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale care ar reprezenta bugetul asigurărilor sociale cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate care ar reprezenta bugetul asigurărilor de sănătate,sume ce ar fi deductibile din punct de vedere fiscal într-un an calendaristic la persoana fizică ce face declarația la venitul anual global realizat și la impozitul datorat.Astfel societatea comercială ar plăti pentru angajați doar o cotă unică de 11% ce ar reprezenta contribuția la fondul de șomaj,contribuția la fondul pentru riscuri și accidente și contribuția unității la realizarea bugetului asigurărilor de sănătate pentru angajații săi.

Cu privire la impozitul pe dividende,propunem ca sporirea cotelor de impozitare să aibă loc într-un ritm mai accelerat.

În ceea ce privește T.V.A. considerăm că modificările care s-au adus ,sunt insuficiente,de aceea propunem ca cota procentuală a taxei să fie redusă la 15%,iar produsele alimentare de bază să fie incluse în categoria produselor supuse cu cota redusă a T.V.A.

În cazul facilităților fiscale ce au fost acordate unor societăți comerciale,propunem ca acestea să vizeze totalitatea societăților comerciale,eliminându-se astfel privilegierea unor societăți comerciale în defavoarea altora.

În urma studiului realizat la S.C. ERMOSA S.R.L. rezultă că societatea comercială este o firmă profitabilă fără datorii la Bugetul Național Public,aceasta reușind să-și stingă toate datoriile prin achitarea impozitelor.În România impozitele nu sunt mari ,fiind alineate la nivel occidental,ci numărul acestora este foarte mare și se răsfrâng ca o povară grea asupra întreprinderilor mici și mijlocii

BIBLIOGRAFIE

Inceu A. (2000),Elemente de Finanțe Publice,Editura presa Universitară Clujană,Cluj-Napoca.

Ineovan F. (2002),Contabilitatea Financiară,Editura Mirton,Timișoara

Nistor I.,Lăcătuș V. (2003),Finanțele Întreprinderii-Studii de caz,Editura Viitorul Românesc,București

Nistor I.,Lăcătuș V. (2007),Finanșele Întreprinderii-Aplicații practice și de rezolvat,Editura Risoprint,Cluj-Napoca

Nistor I. (2001),Finanșele Întreprinderii,Editura Dimitrie Cantemir,Târgu-Mureș

Pântea I.,Pop A. (2004),Contabilitate Financiară a întreprinderii,Editura Dacia,Cluj-Napoca

Văcărel I. (2001),Finanșe Publice,Editura Didactică-Pedagogică,București

Vintilă G,Călin M,Vintilă N. (2002),Fiscalitate,Editura Economică,București

Zaharia V. (2002),Finanțe Publice,Cluj-Napoca

XXX-(2000-2003)Finanșe,Credit și contabilitate,Editor Ministerul Finanșelor Publice

XXX-Tribuna Economică,colecție 2007-2010

XXX-Legea nr. 31/1990-privind societățile comerciale ,republicată

XXX-Legea nr. 76/2002 și Legea nr. 487/2006-privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea forșei de muncă

XXX-Legea nr. 346/2002 modificată-privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale

XXX-Ordinul nr. 601/2002 al Președintelui I.N.S. privind actualizarea clasificării activitățiilor din economie

XXX-Legea nr.571/2003-privind Codul Fiscal-modificată cu Legea nr.343/2006

XXX-H.G. nr 44/22 ianuarie 2004-pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 –privind Codul Fiscal-modificată cu Legea nr. 343/2006

XXX-O.U.G. nr. 24/2005-privind modificarea și completarea legii nr 571/2003 și Legea nr 343/2006

XXX-O.M.F. nr. 19/2005-privind aprobarea deducerilor personale lunare pentru contribuabilii care realizează venituri din salarii la funcția de bază începând cu luna ianuarie 2005

Norme Metodologice privind aplicarea Codului Fiscal-actualizat 21.01.2001,Editura Hamangiu,2007

www.mfinante.ro

www.contabilis.ro

www.immoromanie.ro

www.infocomp.ro