Analiza Activitatii de Aprovizionare

CAPITOLUL I

PREZENTAREA GENERALÃ A S.C. GEOTECH SERVCOM S.R.L

2.1. Caracteristicile societatii

2.2. Obiectul de activitate

2.3. Structura organizatoricã a societãții comerciale

2.4. Caracterizarea activitãții economice a societãții comerciale

2.4.1 Produsele realizate

2.4.2 Furnizori

2.4.3 Clienti

2.4.4 Concurenta

2.4.5 Evolutia economico–financiara a S.C. GEOTECH SERVCOM S.R.L

2.1. Caracteristicile societãții

Scurtã istorie a produselor de panificație în județul Teleorman

Primele începuturi ale industriei în județul Teleorman au fost legate de produsele de panificație. Dupã 1900 apar fabrici de produse de panificație și mori moderne. Printre cele mai moderne erau moara “Otto Tauș” situatã în strada Dunãrii nr.4 și moara Alexandria construitã în 1924 în strada Ion Creangã nr.1

În anul 1920 a fost construitã o nouã moarã, proprietatea lui Andrei Brãtescu, în strada Dunãrii, la ieșirea spre comuna Poroschia, colț cu strada Fabricii. Moara a fost demolatã în 1970, iar utilajul distribuit la alte mori din județ.

O altã moarã a fost cea din strada Vedea și aparținea lui Constantin Cãlinescu. Printre cele mai mari unitãți de produse fãinoase au fost morile “Alexandria” și “Lidia”.

La câtiva ani, dupã înfiintarea Alexandriei au început sã functioneze în oras brutãriile care produceau pâine în cuptoare sau sub test.

Dupã 1850 apar o serie de brutãrii de capacitãți mai mari.

Pâinea produsã de brutarii particulari era de slabã calitate și insuficientã. De accea s-a pus problema construirii unei fabrici de pâine. Pentru început a fost transformatã clãdirea morii “Lidia” în fabricã de pâine. În anul 1957 începe sã producã pâine și produse de patiserie fabrica de pâine din Alexandria. Populația a crescut continuu și odatã cu aceasta a crescut și consumul,simțindu-se nevoia construirii unei alte fabrici de produse de panificație.

În anul 1959 începe construcția unei fabrici de pâine, iar din anul 1960 începe sã producã fabrica de pâine din strada Ion Creangã nr.1. Pentru început toate sortimentele de pâine și specialitãți se produceau aici, iar prin darea în folosințã a fabricii de biscuiți de toate sortimentele și produse de patiserie, fabrica de pâine de la moara “Lidia” s-a profilat numai pe specialitãți.

Dupã 1970, a avut loc modernizarea și extinderea unitãților vechi. În sectorul morãrit și panificație, prin dotarea cu noi utilaje, au sporit cantitãțile de cereale prelucrate în unitãțile de mare capacitate din Alexandria, Roșiorii de Vede și Brânceni, s-au construit fabrici de pâine în toate orașele și comunele mai importante din județul Teleorman.

Istoricul societãții

Societatea comercialã GEOTECH SERVCOM S.R.L a fost înființatã în anul 1992 și are ca profil de activitate producerea pâinii și a produselor de panificație.

Sediul societãții este în județul Teleorman, municipiul Alexandria, str. 1 Mai, nr.105.

Capitalul societãții este integral privat.

Dreptul fiscal

Societatea Comercialã GEOTECH SERVCOM. S.R.L este înregistratã la Direcția Generalã a Finanțelor Publice și are codul fiscal nr. 3927630/09.09.1992.

Dreptul comercial

Fondul de comerț al societãții are ca elemente necorporale “denumirea” și “emblema” societãții.

Societatea Comercialã GEOTECH SERVCOM S.R.L este înregistratã la Registrul Comerțului Teleorman cu nr. J34/34177/1993.

Principalele modalitãți de încheiere a tranzacțiilor la S.C. GEOTECH SERVCOM S.R.L sunt contractele pe termen scurt și comenzile.

Dreptul social

Activitatea salariaților în raport cu conducerea societãții este reglementatã prin contractul colectiv de muncã și prin contracte individuale. În societate se aplicã de asemenea, prevederile Regulamentului de organizare și funcționare și ale Regulamentului de ordine interioarã.

Atât salariile cât și contribuțiile la fondul de pensii, de asigurãri sociale și cele pentru plata ajutorului de șomaj sunt plãtite la zi.

Forma de organizare

-societate comercialã cu rãspundere limitatã;

-capitalul social subscris și vãrsat 15.000.000 lei;

2.2. Obiectul de activitate

producție pe bazã de investiții proprii și/ sau atrase de mãrfuri alimentare și comercializarea acestora pe piața internã

comercializarea pe piața internã, cu ridicata și cu amãnuntul de mãrfuri generale, alimentare și nealimentare în nume propriu și/ sau în asociere cu alte persoane juridice române;

operațiuni de intermediere (tranzacții) pe bazã de comision;

prestãri servicii cãtre populație;

servicii de alimentație publicã (bar, restaurant, bufet) ;

activitãți de ambalare;

închirierea bunurilor imobiliare proprii

Tipul de activitãți desfãșurate

-fabricarea pâinii și a produselor de panificație;

-comerț cu ridicata și cu amãnuntul de produse alimentare

2.3. Structura organizatoricã a S.C.GEOTECH SERVCOM S.R.L.

Importanța structurii organizatorice rezidã,în primul rând, în condiționarea obținerii unei profitabilitãți ridicate în firme întrucât este o componentã de bazã a sistemului de management,a cãrui funcționalitate o determinã. De raționalitatea structurii organizatorice depinde într-o proporție apreciabilã conținutul și îmbinarea sistemului de obiective, configurația și funcționalitatea sistemului informațional și decizional, gama metodelor și tehnicilor de management utilizate.

Structura organizatoricã a firmei reprezintã ansamblul persoanelor și subdiviziunilor organizatorice astfel constituite încât sã asigure premisele organizatorice în vederea stabilirii și realizãrii obiectivelor previzionat.

În ansamblul ei, structura organizatoricã prezintã douã mari pãrți: structura de conducere sau funcționalã și structura de producție sau operaționalã.

Structura de conducere sau funcționalã reunește ansamblul persoanelor, compartimentelor și relațiilor dintre ele astfel constituite și ordonate încât sã asigure condițiile economice, tehnice și de personal cerute de desfãșurarea integralã a proceselor manageriale de execuție.

Structura de producție sau operaționalã este alcãtuitã din ansamblul persoanelor, compartimentelor și relațiilor organizatorice prin care se asigurã realizarea directã a produselor și/ sau serviciilor care intrã în obiectivul de activitate al organizației.Structura de producție reflectã modul de organizare structuralã a procesului de producție, cuprinzând însã și verigile în care se executã anumite activitãți de concepție dar care sunt legate direct de activitatea de producție a întreprinderii.

Ambele pãrți ale structurii organizatorice sunt constituite din aceleași categorii de componente primare.Definite de la simplu la complex aceste componenete sunt: postul, funcția, compartimentul, relațiile organizatorice, ponderea ierarhicã și nivelul ierarhic.

Postul reprezintã cea mai simplã subdiviziune organizatoricã a firmei ce poate definit ca ansamblul obiectivelor, sarcinilor,competențelor și responsabilitãților care, în mod regulat, revin spre exercitare unui salariat al societãții comerciale sau regiei de stat.

Totalitatea posturilor care prezintã aceleași caracteristici principale formeazã o funcție.

Compartimentul reprezintã ansamblul persoanelor ce efectueazã munci omogene și/ sau complementare, de regulã pe același amplasament, care contribuie la realizarea acelorași obiective derivate și sunt subordonate nemijlocit aceluiași manager.

Relațiile organizatorice pot fi definite ca raporturile dintre celelalte subdiviziuni organizatorice (posturi, compartimente etc.) instituite prin reglementãri organizatorice oficiale.

În funcție de caracteristicile lor și îndeosebi, de natura și modul de manifestare a competențelor și responsabilitãților, relațiile organizatorice din cadrul firmei se pot divide în trei categorii: relații de autoritate,de cooperare și control.

Nivelul ierarhic-o altã componentã principalã a structurii organizatorice-este format din totalitatea subdiviziunilor organizatorice situate la aceeași distanțã ierarhicã de Adunarea Generalã a Acționarilor sau de propietarul unic al firmei.

Ponderea ierarhicã reprezintã numãrul de salariați conduși nemijlocit de un manager.

Structura organizatoricã a societãții GEOTECH SERVCOM S.R.L este de tip ierarhic-funcțional și este compusã din compartimente funcționale și de producție.

Aceastã structurã este formatã din :

conducerea generalã, respectiv

Adunarea Generalã a Asociaților

Consiliul de Administrație

Directorul general

compartimente funcționale și de producție

secții de producție

Organul de conducere al societãții este Adunarea Generalã a Asociaților care decide asupra tuturor problemelor legate de activitatea societãții. Aceasta are urmãtoarele atribuții:

aprobã structura organizatoricã a societãții comerciale și numãrul de posturi funcționale și de producție;

alege memebrii Consiliului de Administrație și le stabilește retribuția;

alege directorul general, îl descarcã de activitate și îl revocã; directorul general este și președintele Consiliului de Administrație ;

stabilește competențele și rãspunderile Consiliului deAdministrație;

stabilește salarizarea personalului angajat, în funcție de studii și munca efectiv prestatã, cu respectarea limitei minime de lege;

stabilește nivelul de salarizare a membrilor Consiliului de Administrație și al directorului general în conformitate cu prevederile legii;

aprobã bugetul de venituri și cheltuieli și, dupã caz, programul de activitate pe exercițiul financiar urmãtor;

examineazã, aprobã sau modificã bilanțul și contul de profit și pierderi dupã analizarea rapoartelor Consiliului de Administrație aprobã repartizarea profitului conform legii;

hotãrãște cu privire la contractarea de împrumuturi bancare pe termen lung; stabilește competențele și nivelul de contractare a împrumuturilor bancare curente a creditelor comerciale și a garanțiilor;

hotãrãște cu privire la mãrirea sau reducerea capitalului social ;

hotãrãște cu privire la adoptarea sau modificarea statutului, precum și la transformarea formei juridice a societãții comerciale, precum și la mutarea sediului;

hotãrãște cu privire la fuziunea, divizarea, dizolvarea și lichidarea societãții comerciale sau la schimbarea obiectului de activitate al acestuia;

analizeazã rapoartele Consiliului de Administrație privind stadiul și perspectivele societãții comerciale, cu referire la profit și poziția pe piața internã, nivelul tehnic, calitatea, forța de muncã, protecția mediului, relațiile cu clienții;

hotãrãște cu privire la acționarea în justiție a membrilor Consiliului de Administrație, și a directorului general pentru pagube pricinuite societãții;

hotãrãște în orice alte probleme care privesc societatea comercialã.

Societatea este administratã de Consiliul de Administrație compus din trei administratori aleși de Adunarea Generalã a Asociaților pe o perioadã de patru ani.

Atribuțiile Consiliului de Administrație sunt urmãtoarele:

aprobã structura organizatoricã a societãții comerciale și numãrul de posturi , precum și normativul de constituire a compartimentelor funcționale și de producție ale societãții ;

angajeazã și concediazã personalul și stabilește drepturile și obligațiile acestuia ; numește directorii executivi ai societãții ;

stabilește îndatoririle și responsabilitãțile personalului societãții comerciale pe compartimente;

aprobã operațiunile de încasãri și plãți, inclusiv cele bancare;

aprobã operațiunile de cumpãrare și de vânzare de bunuri active, în condiții de eficiențã;

aprobã încheierea de contracte de închiriere (luarea sau darea de chirie);

stabilește tactica și strategia de marketing;

aprobã încheierea sau rezilierea contractelor potrivit competențelor acordate;

stabilește mãsuri pentru paza bunurilor unitãții și asigurarea patrimoniului, luând toate mãsurile necesare în acest scop, în conformitate cu prevederile legale;

ia mãsuri, potrivit Codului muncii, pentru imputarea pagubelor rezultate din neîndeplinirea obligațiilor ce le revin salariaților societãții;

negociazã și aprobã conținutul contractului colectiv de muncã;

numește e ale societãții ;

angajeazã și concediazã personalul și stabilește drepturile și obligațiile acestuia ; numește directorii executivi ai societãții ;

stabilește îndatoririle și responsabilitãțile personalului societãții comerciale pe compartimente;

aprobã operațiunile de încasãri și plãți, inclusiv cele bancare;

aprobã operațiunile de cumpãrare și de vânzare de bunuri active, în condiții de eficiențã;

aprobã încheierea de contracte de închiriere (luarea sau darea de chirie);

stabilește tactica și strategia de marketing;

aprobã încheierea sau rezilierea contractelor potrivit competențelor acordate;

stabilește mãsuri pentru paza bunurilor unitãții și asigurarea patrimoniului, luând toate mãsurile necesare în acest scop, în conformitate cu prevederile legale;

ia mãsuri, potrivit Codului muncii, pentru imputarea pagubelor rezultate din neîndeplinirea obligațiilor ce le revin salariaților societãții;

negociazã și aprobã conținutul contractului colectiv de muncã;

numește conducerea executivã, formatã din trei directori executivi;

supune anual aprobãrii Adunãrii Generale a Asociaților, în termen de patru luni de la încheierea exercițiului financiar, raportul cu privire la activitatea societãții comerciale, bilanțul și contul de profit și pierderi pe anul precedent;

rezolvã orice alte probleme stabilite de Adunarea Generalã a Asociaților;

hotãrãște orice alte operațiuni necesare aducerii la îndeplinire a obiectului de activitate al societãții, casarea mijloacelor fixe.

Consiliul de Administrație este condus de un președinte. El este subordonat Adunãrii Generale a Asociaților. Președintele Consiliului de Administrație este și director general al societãții si asigurã conducerea curentã a societãții comerciale, ducând la îndeplinire toate hotãrârile Adunãrii Generale a Asociților.

Penru soluționarea problemelor curente, Consiliul de Administrație, prin vot deschis, numește conducerea executivã și le stabilește salariile și atribuțiile. Conducerea executivã este compusã din trei directori executivi :directorul tehnic, directorul comercial și directorul economic.

Întreaga activitate economico-financiarã a societãții este controlatã de asociați și de comisia de cenzori formatã din trei membri, care se aleg de Adunarea Generalã a Asociaților. Pentru a putea exercita dreptul de control, asociaților li se pot prezenta la cerere, date cu privire la activitatea societãții comerciale, la situația patrimoniului, a profitului și a pierderilor. Comisia de cenzori are urmãtoarele atribuții principale:

în cursul exercițiului financiar verificã gospodãrirea mijloacelor fixe și a mijloacelor circulante, casa și registrele de evidențã contabilã și informeazã Consiliul de Admnistrație asupra neregulilor constatate;

la încheierea exercițiului financiar controleazã exactitatea inventarului, a documentelor și informațiilor prezentate de Consiliul de Administrație asupra costurilor societãții, bilanțul și contul de profit și pierderi, prezentând Adunãrii Generale a Asociaților un raport scris;

prezintã Adunãrii Generale a Asociaților punctul sãu de vedere cu privire la propunerile de reducere a capitalului social sau de modificare a statutului și a obiectivului de activitate al societãții comerciale.

Funcțiunea comercialã constituie obiectul de activitate al compartimentului comercial prin care se asigurã din punct de vedere cantitativ și calitativ cerințele funcțiunii de producție și în cadrul ei deosebim trei activitãți principale: aprovizionare-depozitare, desfacere-transporturi și marketing.

Serviciul de aprovizionare mobilizeazã și pune în valoare cu maximã eficiențã toate resursele materiale din cadrul societãții comerciale, aprovizioneazã ritmic cu materiiile prime și materialele necesare toate secțiile din societate, preîntâmpinã formarea de stocuri supranormative și le readuce în circuitul economic pe cele disponibile, asigurã respectarea disciplinei contractuale, coreleazã necesarul de aprovizionat cu necesitãțile producției.În structura acestui serviciu sunt incluse depozitele – ce asigurã îndeplinirea sarcinilor ce revin societãții în domeniul depozitãrii materiilor prime și materialelor.

Directorul tehnic conduce activitatea compartimentului de producție.

Compartimentul de producție are în structura sa Serviciul P.L.U.P. (Programarea –Lansarea și Urmãrirea Producției) și secțiile de producție.Serviciul P.L.U.P asigurã îndeplinirea programului de fabricație și a sarcinilor trasate de conducerea societãții pe linie cantitativã, în scopul realizãrii cantitative și valorice lunare, trimestriale, și anuale, atât pe secții de producție, cât și pentru societatea comercialã.În activitatea sa, rãspunde de realizarea ritmicã a producției, de utilizarea maximã a capacitãților de producție ca și de utilizarea judicioasã a materiilor prime existente; repartizeazã zilinic secțiilor aceste materii prime, în funcție de stocuri, asigurând totodatã front de lucru tuturor locurilor de muncã.

Secțiile de producție (secția pentru producerea pâinii și a produselor de franzelãrie și secția pentru producerea biscuiților și a produselor de patiserie și plãcintãrie) sunt compartimente de muncã ce se organizeazã pentru conducerea unitarã a activitãților legate între ele din punct de vedere tehnologic și cuprind în structura lor atelierele de producție, instalații și formații de lucru. Secțiile de producție realizeazã în principal prelucrarea materiilor prime și materialelor. Ele au atribuții în activitatea de producție, în activitatea de întreținere, reparații și gospodãrirea energiei, în activitatea de personal și retribuire a muncii în activitatea financiar-contabilã.

Funcțiunea financiar-contabilã constituie obiectul de activitate al compartimentului financiar-contabil care are atribuții în urmãtoarele domenii: financiar, contabilitate, preț de cost.

Serviciul financiar asigurã fondurile necesare desfãșurãrii activitãții societãții, urmãrește realizarea indicatorilor economico-financiari, analizeazã utilizarea resurselor materiale, umane, financiare și colaboreazã la stabilirea mãsurilor de utilizare cu maximã eficiențã a acestora.

Serviciul contabilitate, preț de cost asigurã aducerea la îndeplinire a sarcinilor trasate de conducerea societãții sau care reies din actele normative în vigoare, în domeniul contabilitãții. Urmãrește pãstrarea integritãții patrimoniului societãții, cunoașterea în orice moment a modului de realizare a prevederilor din Bugetul de venituri și cheltuieli în care se gospodãresc fondurile puse la dispoziția societãții. De asemenea, acest serviciu asigurã îndeplinirea programelor în domeniul costurilor, al prețurilor de producție și cu ridicata, stabillirea conform actelor normative în vigoare a T.V.A-ului, analiza realizãrii costurilor de producție și a eficienței cu care se realizeazã produsele.

Oficiul de calcul are drept obiective introducerea, elaborarea și adaptarea prelucrãrii automate a datelor prin utilizarea calculatorului electronic, acesta fiind singurul mijloc prin care se poate realiza integral informatizarea activitãții economice și fundamentarea deciziilor luate.

Biroul C.T.C rãspunde de organizarea și funcționarea în bune condiții a activitãții de control tehnic de calitate în cadrul societãții comerciale, de realizarea și livrarea de produse la parametrii de calitate prevãzuți în standarde, norme tehnice, caiete de sarcini și contracte, de introducerea metodelor de control al calitãții, de urmãrire a comportãrii produselor la beneficiari.

Compartimentul personal are ca atribuții: stabilirea necesarului de personal, efectuarea selecționãrii personalului, efectuarea încadrãrii personalului, asigurarea evidenței personalului, luarea unor mãsuri pentru îmbunãtãțirea condițiilor de muncã și de viațã a personalului.

Organizarea compartimentelor funcționale evidențiazã preocuparea societãții pentru asigurarea atât a condițiilor necesare desfãșurãrii activitãții fabricație cât și a celor necesare pentru valorificarea eficientã a rezultatelor.

Încadrarea cu personal a structurii organizatorice

la S.C. GEOTECH SERVCOM. S.R.L.

Tabel nr.1

Tabel nr.2

2.4. Caracterizarea activitãții economice a societãții comerciale

2.4.1. Produsele realizate

Produsele finite ale societãții sunt: pâine, covrigi, biscuiți, blaturi, pișcoturi, rulade, produse de plãcintãrie și patiserie.

2.4.2. Furnizori

Furnizorii unei organizații sunt acele firme sau indivizi care îi oferã resursele de care are nevoie pentru a–și produce propriile bunuri sau servicii. Aceștia pot oferi echipamentele sau mașinile necesare fabricãrii produselor proprii. Pot oferi materiile prime sau componentele care intrã în produs. Pot oferi ambalaje sau etichete care permit ca produsul sã fie livrat în mod eficient și sigur utilizatorului final. Cunoașterea posibilitãților de ofertã ale furnizorilor prezintã o deosebitã importanțã pentru activitatea întreprinderii.Informațiile de care întreprinderea are nevoie despre furnizori se referã la dimensiunile și calitatea ofertei, prețurile practicate, politicile comerciale utilizate, localizarea geograficã etc.

Furnizorii de materiale pot impune anumite restricții în privința desfãșurãrii producției. Fiecare furnizor va urmãri o simplificare a procesului de desfacere pentru a determina reducerea timpului în care își recupereazã cheltuielile și încaseazã profitul. De aceea, de multe ori se întâlnesc anumite limite cantitative în livrãri, prețuri diferențiate în funcție de cantitãțile solicitate sau clauze speciale pentru contractele de aprovizionare-desfacere.

Consumatorul, pentru asigurarea materialelor poate practica o aprovizionare directã sau prin intermediari.

În ceea ce privește aprovizionarea, S.C. GEOTECH SERVCOM S.R.L. practicã aprovizionarea prin intermediar prin tranzit achitat și prin depozit. Furnizorii la S.C. GEOTECH SERVCOM S.R.L. sunt prezentați în tabelul urmãtor:

Tabel nr. 3

Se observã cã furnizorii S.C. GEOTECH SERVCOM S.R.L. acoperã o gamã largã de produse și materii prime necesare procesului de producție, fãrã ca vreunul dintre aceștia sã dețintã o cotã majoritarã în raport cu ceilalți furnizori pentru aceeași categorie. Aceasta permite unitãții negocierea de pe poziții echivalente și asigurarea necesarului de materii prime chiar și în cazul în care unul dintre acești furnizori se aflã în incapacitate de a livra cantitãțile necesare.

2.4.3. Clienti

Managementul societãții comerciale sau al regiei autonome în condiții de profitabilitate sporitã și folosirea marketingului ca instrument managerial pun în evidențã și fac necesarã cunoașterea pieței, a coordonatelor în care acționeazã unitatea, a mecanismelor, legitãților și tendințelor ce apar în evoluția pieței.

Piața este locul de întâlnire, mai mult sau mai puțin abstract, dintre oferta vânzãtorilor și cererea cumpãrãtorilor, prima fiind forma de manifestare a producției în condițiile economiei de schimb, a doua exprimând nevoile umane solvabile, însoțite deci de capacitatea oamenilor de a cumpãra mãrfurile oferite, și convenabile lor.

Piața însumeazã (integreazã) într-un tot actele de vânzare și de cumpãrare, împreunã cu fenomenele legate de manifestarea obiectului ofertei și cererii, toate acestea în conexiune cu spațiul unde se desfãșoarã și timpul în care se desfãșoarã.

Principalele caracteristici ale pieței sunt urmãtoarele:

constituie sfera economicã în care producția de bunuri și servicii apare sub formã de ofertã, iar nevoile de consum iau forma de cerere de mãrfuri;

localizeazã confruntarea dintre cerere și ofertã și asigurã realizarea lor prin intermediul actelor de vânzare-cumpãrare;

în funcție de factorii economici, sociali, demografici și de altã naturã apar relațiile de piațã ce contureazã și influențeazã cerințele pieței, mecanismul pieței, dinamica cererii și a ofertei de mãrfuri, mișcarea prețurilor, curba vânzãrilor și altele;

piața este alcãtuitã dintr-o serie largã de compartimente, segmente și subsegmente care îmbracã diferite forme particulare în funcție de obiectul ofertei și al cererii, natura partenerilor, locul și condițiile de realizare a actelor de piațã.

Studiul pieței pâinii și a produselor de franzelãrie din România indicã o cerere de consum de 9,67 kg. de pâine pe lunã pe o persoanã.

Consumul de pâine și produse de franzelãrie

în perioada 1.07.2004-30.06.2005

(Cantitãți medii lunare pe o persoanã)

Tabel nr. 4

Consumul de pâine din producție proprie

în perioada 1.07.2004-30.06.2005

(cantitãți medii lunare pe o gospodãrie)

Tabel nr.5

Consumul de pâine și produse de franzelãrie

în perioada 1.07.2005-30.06.2006

(cantitãți medii lunare pe o persoanã)

Tabel nr. 6

Consumul de pâine din producție proprie

în perioada 1.07.2005-30.06.2006

(cantitãți medii lunare pe o gospodãrie)

Tabel nr.7

Din datele prezentate se observã cã, consumul de pâine și produse de franzelãrie in perioada 1.07.2004 -30.06.2005 a fost mai mare în mediul urban (10.01 kg. pe lunã pe o persoanã) fațã de mediul rural unde consumul a fost de 9,70 kg. pe lunã pe o persoanã.

De asemenea consumul de pâine din producția proprie este mai mare în gospodãriile de țãrani 14,28 kg. pe lunã pe o gospodãrie, cel mai mic consum de pâine din producție proprie înregistrându-se la gospodãriie de patroni 1,77 kg. pe lunã pe o gospodãrie.

În perioada 1.07.2005-30.06.2006, consumul mediu de pâine și produse de franzelãrie a scãzut la 9,61 kg pe lunã pe o persoanã fațã de perioada 1.07.2004-30.06.2005 când consumul de pâine și produse de franzelãrie era de 9,86 kg pe lunã pe o persoanã.

Aceastã scãdere se datoreazã scãderii consumului de pâine și produse de franzelãrie atât în mediul urban cât și în mediul rural.

Scãderea consumului s-a datorat urmãtoarelor cauze:

reținerea în consum a populației datoritã majorãrii prețului pâinii;

schimbarea structurii consumului alimentar;

scãderea veniturilor consumatorilor.

Piața de desfacere a firmei o reprezintã localitãțile din județul Teleorman, pincipala piațã de desfacere fiind orașul Alexandria.

Piețele de desfacere ale produselor firmei sunt prezentate în tabelul nr.7

În ceea ce privește producția unitãților din industria de panificație livratã pe piața județului Teleorman (tabelul nr.8) se poate observa o ușoarã tendințã de scãdere a producției dar și a desfacerii la societãțile pe acțiuni.

Piața de desfacere a produselor

Tabel nr.8

2.4.4. Concurenta

Orice societate comercialã sau regie autonomã ocupã un anumit loc în cadrul pieței. Conținutul și semnificația pieței societãții comerciale sau regiei autonome variazã în funcție de câmpul de acțiune, spațiul economico-geografic unde își prezintã produsele, prestigiul și influența de care se bucurã.

Printre cele mai importante dimensiuni ale pieței societãții comerciale sau regiei autonome amintim cota de participare pe piațã ( gradul de penetrare pe piațã) care reprezintã raportul dintre totalul vânzãrilor unitãții și volumul desfacerilor realizat în ansamblul pieței respective dintr-un anumit produs, serviciu sau grup de produse ce satisfac aceeași nevoie.

Volumul fizic al produselor livrate de unitãțile din industria de panificație în județul Teleorman

Tabel nr. 9

Fațã de totalul producției realizate de cele 10 societãți comerciale S.C.GEOTECH SERVCOM S.R.L deține urmãtoarele ponderi:

Tabel nr. 10

În graficul nr.1 este prezentatã evoluția cotei de piațã (la produsul pâine) a S.C. GEOTECH SERVCOM S.R.L. Alexandria :

Graficul nr. 1

Se observã creșterea cotei de piațã a firmei în anii 2005 – 2006 (de la 1,37% la 3,71%). Daca la sfarsitul anului 2004 societatea se afla pe locul zece in topul firmelor de panificatie, la sfarsitul anului 2006 aceasta se afla pe locul sapte , in cazul productiei de paine.

2.4.5. Evolutia economico-financiara a S.C. GEOTECH SERVCOM S.R.L

Evoluția prinicipalilor indicatori economico-financiari ce caracterizeazã activitatea economicã a S.C. GEOTECH SERVCOM S.R.L în perioada 2004 -2006 este prezentatã în tabelul nr.11.

Tabel nr.11

Tabel nr.12

În continuare analizãm situația economico-financiara a societatii pe parcursul celor trei ani din punct de vedere calitativ.

Corelația normalã este urmãtoarea: ICA IQF

Modul în care acestã corelație s-a respectat poate fi analizat urmãrind graficul nr. 2 care prezintã variația cifrei de afaceri comparativ cu producția fabricatã.

Graficul nr.2

Urmãrind graficul, analizãm modul în care a fost respectatã corelația:

ICAIQF (1,73<1,76 ; 2,84 <2,85 ; 1,63>1,62 )

Aceastã corelație nu se respectã la nivelul anului 2005 fațã de 2004 atestând faptul cã au crescut stocurile de produse finite de la un an la altul și soldurile de facturi emise și neîncasate. La nivelul anului 2006 fațã de anul 2005 corelația se respectã ceea ce înseamnã cã s-au redus stocurile de produse finite de la un an la altul și soldurile de facturi emise și neîncasate.

Pentru a realiza o analizã diagnostic a cifrei de afaceri, trebuie precizat mai întâi modul de calcul al acesteia :

CA =N x (QF / N ) x (CA / QF )

În anul 2005 fațã de 2004:

dCA = CA05 – CA04

=2.677.500 –1.517.057 = + 1.160.443 lei

variația CA datoratã modificãrii numãrului mediu de salariați este urmãtoarea:

dN =( N05 – N04 ) x (QF04 / N04 ) x (CA04 /QF04)

=(42 – 33 ) x (1.360.200/ 33 ) x (1.517.057/1.360.200)

= +413.735,7 lei

variația CA datoratã modificãrii productivitãții anuale a muncii este urmãtoarea:

dWa =N05 x (QF05 / N05 –QF04/N04 ) x (CA04 / QF04)

= 42 x (2.393.952/ 42 –1.360.200/ 33)x(1.517.057/1.360.200)

= +739.207,9 lei

variația CA ca urmare a modificãrii gradului de valorificare a producției fabricate este :

dCA / QF = N05 x (QF05 / N05) x (CA05 / QF05 –CA04 / QF04)

=42x(2.635.500/42)x(2.677.500/2.393.952-1.517.057/1.360.200) = +7421,3 lei

Din calculele efectuate se desprind urmãtoarele concluzii: în anul 2005 fațã de anul 2004 s-a înregistrat o creștere a cifrei de afaceri. Ca rezultat, situația se apreciazã favorabil deoarece creșterea cifrei de afaceri determinã, în mod logic, o creștere a profitului. Sub raport factorial, creșterea cifrei de afaceri cu 1.160.443 lei se poate explica astfel :

1. creșterea numãrului de salariați cu 9 persoane a dus la o creștere a cifrei de afaceri cu 413.735,7 lei, rezultat explicabil prin raportul proporțional care existã între cifra de afaceri și numãrul de salariați;

2. creșterea productivitãții muncii medii anuale a determinat o creștere a cifrei de afaceri cu 739.207,9 lei . Dacã avem în vedere faptul cã productivitatea muncii exprimã eficiența utilizãrii resurselor umane, a gradului de înzestrare tehnicã a acestora, a folosirii capacitãții de producție, situația se apreciazã favorabil.

3. creșterea gradului de valorificare a producției fabricate a determinat o creștere a cifrei de afaceri cu 7.421,3 lei. Aceasta semnificã o reducere a stocurilor de produse finite, precum și a soldurilor de facturi emise și neîncasate.

Înseamnã cã întreprinderea a acționat corespunzãtor în ceea ce privește gama produselor fabricate și gama materiilor prime aprovizionate (achiziționarea lor la prețuri mai mici și la aceeași parametrii calitativi) .

În anul 2006 fațã de anul 2005 :

dCA = CA06- CA05

=4.365.360–2.677.500 = +1.687.860 lei

1) variația CA datoratã modificãrii numãrului mediu de salariați este urmãtoarea:

dN = (N06- N05) x (QF05 / N05 ) x ( CA05 / QF05 )

= (52 – 42) x (2.393.952/42 ) x (2.6777.500/2.393.952 )

= +637.475,2 lei

variația CA datoratã modificãrii productivitãții anuale a muncii este urmãtoarea :

dWa = N06 x (QF06/ N06- QF05 / N05) x (CA05 / QF05)

=52x (3.878.202/ 52 –2.393.952/ 42 )x(2.677.500 /2.393.952)

= +1.022.509,9 lei

variația CA ca urmare a modificãrii gradului de valorificare a producției fabricate este :

dCA /QF = N06 x (QF06 / N06) x ( CA06 / QF06 – CA05 / QF05)

=52x(3.878.202/52)x(4.365.360/3.878.202-

-2.677.500/2.393.952)

= +27.923,05 lei

Din calculele efectuate rezultã urmãtoarele concluzii: în anul 2006 fațã de 2005 s-a înregistrat o creștere a cifrei de afaceri cu 1.687.860 lei. Aceastã situație este favorabilã deoarece creșterea cifrei de afaceri a determinat o creștere a profitului.

Sub raport factorial, creșterea cifrei de afaceri se explicã astfel :

1. creșterea numãrului de salariați de la 42 la 52 a determinat o creștere a cifrei de afaceri cu 637.475,2 lei, fapt ce se explicã prin raportul direct proporțional care existã între cifra de afaceri și numãrul de salariați;

2. creșterea productivitãții muncii medii anuale a determinat o creștere a cifrei de afaceri cu 1.022.509,6 lei. Aceastã situație este favorabilã și reflectã faptul cã resursele umane au fost utilizate eficient și a sporit gradul de utilizarea a capacitãților de producție.

3.creșterea gradului de valorificare a producției fabricate a determinat o creștere a cifrei de afaceri cu 27.923,05 lei. Aceasta semnificã o reducere a stocurilor de produse finite precum și a soldurilor de facturi emise și neîncasate. Înseamnã cã întreprinderea a acționat corespunzãtor în ceea ce privește gama produselor fabricate și gama materiilor prime aprovizionate.

În continuare vom prezenta analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale. Pentru aceasta precizãm modul de calcul al ratei eficienței cheltuielilor totale, indicatorul cel mai utilizat în acest scop:

RCT = (CHT / VT ) x 1000

Trebuie sã se respecte corelația IVT > ICHT. Dupã cum se poate observa și din tabelul nr.11 (1,73 > 1,64 ; 2,84> 2,66; 1,64 > 1,63 ), aceastã corelație se respectã la nivelul tuturor anilor, ceea ce înseamnã cã veniturile au crescut într-un ritm mai rapid decât cheltuielile, fapt favorabil.

În anul 2005 fațã de 2004:

dRCT = RCT05 – RCT04

= (2.376.563/2.733.465) x 1000 –

-( 1.450.480,4/ 1.579.792,4 )x1000 = -48,71 lei la mie

deci situația este favorabilã.

Factorial, situația se explicã astfel :

1) modificarea ratei eficienței cheltuielilor totale datoratã variației veniturilor este urmãtoarea:

dVT = (CHT04 / VT05 ) x 1000 –( CHT04/ VT04 ) x1000

=(1.450.480,4/2.733.465) x 1000 –

-(1.450.480,4 / 1.579.792,4 ) x 1000= -387,51 lei la mie

2) modificarea ratei eficienței cheltuielilor totale datoratã variației cheltuielilor este urmãtoarea :

dCHT = ( CHT05 / VT05 ) x1000 –( CHT04 / VT05 ) x 1000

= (2.376.563/2.733.465) x 1000 –

-(1.450.9480,4 /2.733.465) x 1000 = +338,79 lei la mie

Se observã scãderea cheltuielilor la mia de lei venituri cu 48,71 lei la mie. La aceastã scãdere a contribuit creșterea veniturilor cu 1.153.672,6mii lei respectiv cu 73%.Creșterea veniturilor a influențat favorabil determinând scãderea cheltuielilor la mia de lei venituri cu 387,51 lei la mie.

În anul 2006 fațã de 2005:

dRCT = RCT06- RCT05

= (3.869.665/4.490.675) x 1000 –

– (2.376.563/2.733.465) x 1000 = – 7,72 lei la mie

Factorial, situația se explicã astfel :

modificarea ratei eficienței cheltuielilor totale datoratã variației veniturilor este urmãtoarea :

dVT = ( CHT05 / VT06 ) x 1000 –( CHT05 / VT05 ) x 1000

= (2.376.563/4.490.675) x 1000 –

-( 2.376.563/2.733.465) x 1000 = – 340,21 lei la mie

modificarea ratei eficienței cheltuielilor totale datoratã variației cheltuielilor totale este urmãtoarea:

dCHT = ( CHT06 / VT06) x 1000 –( CHT05 / VT06 ) x 1000

=( 3.869.665/4.490.675) x 1000 –

– (2.376.563/4.490.675) x 1000 = + 332,49 lei la mie

Situația este favorabilã întrucât cheltuielile la mia de lei venituri au scãzut cu 7,72 lei la mie.

Cheltuielile din exploatare dețin ponderea cea mai mare în cadrul cheltuielilor totale, de aceea se impune o analizã aprofundatã a lor. Cheltuielile din exploatare sunt aferente ciclului de exploatare care cuprinde urmãtoarele operțiuni: cumpãrarea de materii prime și materiale, stocarea acestora, procesul de fabricație propriu-zis, stocarea semifabricatelor și a produselor finite, achiziționarea de mãrfuri și vânzarea acestora.

Pentru a urmãri comparativ variația veniturilor din exploatare și pe cea a cheltuielilor din exploatare, prezentãm în graficul nr.3 evoluția acestor doi indicatoriîn perioada analizatã.

Graficul nr.3

Analiza cheltuielilor din exploatare se poate realiza cu ajutorul indicatorului „rata eficienței cheltuielilor din exploatare“ (RCHe). Modul sãu de calcul este urmãtorul:

RCHe = ( CHe / Ve ) x 1000

În anul 2005 fațã de 2004:

dRCHe = RCHe05 – RCHe04

= (2.287.643/2.677.500) x 1000 –

-(1.338.196,4/1.517.057) x 1000= – 27,71 lei la mie

modificarea ratei eficienței cheltuielilor de exploatare datoratã variației veniturilor din exploatare este urmãtoarea :

dVe = ( Che04 / Ve05 ) x 1000 –( Che04 / Ve04 ) x 1000

= (1.338.196,4/2.677.500) x 1000 –

-(1.338.196,4/1.517.057) x 1000 = – 382,31 lei la mie

2) modificarea ratei eficienței cheltuielilor din exploatare datoratã variației cheltuielilor din exploatare este urmãtoarea :

dCHe = ( Che05 / Ve05 ) x 1000 –( Che04 / Ve05 ) x 1000

= (2.287.643/2.677.500) x 1000 –

-( 1.338.196,4/2.677.500) x 1000 = + 354,6 lei la mie

Se observã scãderea cheltuielilor la 1000 de lei venituri din exploatare cu 27,71lei la mie, fapt care se datoreazã respectãrii corelației dintre indicele de creștere a veniturilor din exploatare și cel al cheltuielilor din exploatare.

În anul 2006 fațã de anul 2005:

dRCHe = RCHe06- RCHe05

= (3.754.315/4.365.360) x 1000 –

-( 2.287.643/2.677.500) x 1000 = + 5,63 lei la mie

1) modificarea ratei eficienței cheltuielilor din exploatare datoratã variației veniturilor din exploatare este urmãtoarea :

dVe =(CHe06 / Ve06 ) x 1000 –( Che05 / Ve05 ) x 1000

= (2.287.643/4.365.360) x 1000 –

– (2.287.643/2.677.500) x 1000 = -330,35 lei la mie

2) modificarea ratei eficienței cheltuielilor din exploatare datoratã variației cheltuielilor din exploatare este urmãtoarea :

dCHe=( CHe06/ Ve06 ) x 1000 –( Che05 / Ve06 ) x 1000

= (3.754.315/4.365.360) x 1000 –

-(2.287.643/4.365.360) x 1000 =+335,98 lei la mie

Se observã și în anul 2006 fațã de anul 2005 o creștere a cheltuielilor la 1000 de lei venituri de exploatare cu 5,63 lei la mie.Acest fapt se datoreazã nerespectãrii corelației dintre indicele de creștere a veniturilor din exploatare (1,63) și cel al cheltuielilor din exploatare ( 1,63 ).

Având în vedere cã cel mai important indicator economico-financiar al unei întreprinderi, criteriul de apreciere al eficienței acesteia este profitul brut am cosiderat cã dintr-o analizã economico-financiarã nu poate lipsi analiza profitului brut.Modul sãu de calcul este urmãtorul:

PRb = VT x pr,unde pr reprezintã profitul mediu la un leu venituri totale.

În anul 2005 fațã de anul 2004 modificarea profitului a fost urmãtoarea:

dPR = PR05 –PR04

=356.902–129.312 =227.590 lei

1) modificarea profitului brut datoratã variației veniturilor totale este urmãtoarea:

dVT = ( VT05 –VT04 ) x pr04

= (2.733.465–1.579.792,4) x 0,082 = + 94.601,15 lei

2) modificarea profitului brut datoratã variației profitului mediu la 1000 de lei venituri totale este urmãtoarea :

dpr = VT05 x (pr05 –pr04)

= 2.733.465x ( 0,131–0,082 ) = +133.939,78 lei

Se constatã în 2005 fațã de 2004 o depãșire a profitului brut total de 227.590 lei. Ca rezultat, situația se apreciazã favorabil pentru cã sporirea profitului va determina creșterea posibilitãților de dezvoltarea a întreprinderii și de creștere a gradului de cointeresare materialã a angajaților.

Factorial, creșterea profitului cu 227.590 lei se explicã astfel:

1. ca urmare a creșterii veniturilor totale de la 1.579.792,4 lei la 2.733.465 lei, profitul a crescut cu 94.601,15 lei. Situația se apreciazã favorabil în cazul în care creșterea veniturilor e rezultatul creșterii producției fizice (ca efect al utilizãrii eficiente a resurselor materiale, umane, financiare) și a creșterii prețurilor de vânzare ( ca efect al îmbunãtãțirii calitãții produselor) ;

2. creșterea profitului mediu la 1000 lei venituri totale a determinat o creștere a profitului cu 133.939,78 lei. Situația se apreciazã favorabil pentru cã profitul mediu exprimã factorul calitativ, adicã eficiența dintre venituri și cheltuieli. Acest lucru demonstreazã cã activitatea întreprinderii este eficientã.

În anul 2006 fațã de anul 2005 modificarea profitului a fost urmãtoarea:

dPR = PR06 –PR05

= 621.010–356.902 = +264.108 lei

1) modificarea profitului brut datoratã variației veniturilor totale este

urmãtoarea:

dVT = ( VT06 –VT05 ) x pr05

= (4.490.675–2.733.465) x 0,131 = + 230.194,51mii lei

2) modificarea profitului brut datoratã variației profitului mediu la 1000 de lei venituri totale este urmãtoarea:

dpr = VT06 x ( pr06 –pr05 )

=4.490.675x ( 0,138 –0,131 ) = + 34.578.19mii lei

Se observã o creștere a profitului brut cu 264.108 lei în anul 2006 fațã de anul 2005. Ca rezultat situația se apreciazã favorabil pentru cã sporirea profitului va determina creșterea posibilitãților de dezvoltare a întreprinderii și de creștere a gradului de cointeresare materialã a a angajaților.

Factorial, creșterea profitului cu 264.108 lei se explicã astfel:

1. ca urmare a creșterii veniturilor totale de la 2.733.465 lei la 4.490.675 lei, profitul a crescut cu 230.194,51 lei. Situația se apreciazã favorabil în cazul în care creșterea veniturilor e rezultatul creșterii producției fizice (ca efect al utilizãrii eficiente a resurselor materiale, umane, financiare) și a creșterii prețurilor de vânzare (ca efect al îmbunãtãțirii calitãții produselor);

2. creșterea profitului mediu la 1000 lei venituri totale a determinat o creștere a profitului cu 96.117,75 mii lei. Situația se apreciazã favorabil pentru cã profitul mediu exprimã factorul calitativ, adicã eficiența dintre venituri și cheltuieli. Acest lucru demonstreazã cã activitatea întreprinderii este eficientã.

Pentru intervalul de timp analizat situația economico-financiarã a S.C. GEOTECH SERVCOM S.R.L este favorabilã având în vedere faptul cã în fiecare din anii anteriori a fost înregistrat profit. De asemenea putem spune cã eficiența utilizãrii resurselor de care ea dispune a fost și este de la un an la altul tot mai bunã. Întreprinderea a desfãșurat o activitate eficientã în perioada 2004 –2006, înregistrându-se creșteri ale principalilor indicatori economico –financiari.

CAPITOLUL II

ASPECTE REZULTATE DIN APLICAREA ANALIZEI – DIAGNOSTIC LA S.C. GEOTECH SERVCOM S.R.L

3.1. Situatia existenta

3.1.1. Domeniul tehnic si tehnologic

3.1.2. Domeniul comercial

3.2. Puncte forte și puncte slabe ale organizației

3.3. Recomandari de imbunatatire

Situatia existenta

3.1.1. Domeniul tehnic si tehnologic

Funcțiunea de bazã a întreprinderii industriale este cea de producție care se concretizeazã în activitatea de producție industrialã, realizatã prin intermediul procesului de producție industrialã.

Activitatea de producție industrialã are ca obiect obținerea unor produse utile societãții, fie prin extragerea lor din naturã, fie prin prelucrarea bunurilor obținute de cãtre întreprinderile extractive sau provenite din agriculturã. Activitatea de producție industrialã are un caracter complex. Ea cuprinde atât fabricația propriu-zisã, cât și o serie de alte activitãți legate direct de aceasta, care au rolul de a asigura condițiile necesare pentru desfãșurarea normalã a fabricației.

Fabricația, ca principalã componentã a activitãții de producție industrialã, se realizeazã în funcție de specificul activitãții întreprinderii, prin intermediul procesului tehnologic. Aceasta constã în totalitatea operațiilor executate într-o anumitã succesiune, a procedeelor și echipamentelor tehnologice utilizate pentru obținerea unui anumit produs, a unei componente constructive a acestuia sau pentru executarea unei anumite lucrãri.

Procesul tehnologic poate fi :

-simplu, atunci când se concretizeazã într-o singurã operație;

-complex, atunci când se concretizeazã în mai multe operații.

Conținutul principal al procesului de producție industrial îl formeazã procesul de muncã. Procesele de muncã din componența procesului de producție industrial se pot grupa dupã mai multe criterii:

dupã modul în care procesul de muncã participã la obținerea produselor finite fabricate de întreprindere:

procese de muncã de bazã -pregãtitoare

-prelucrãtoare

-de montaj și finisare

procese de muncã auxiliare

procese de muncã de servire

dupã modul de execuție (sau natura uneltelor folosite):

procese manuale

procese manual-mecanice

procese mecanice

procese automate

procese de aparaturã

dupã modul de obținere a produselor prelucrate :

procese directe

procese sintetice

procese analitice

dupã periodicitatea desfãșurãrii în timp a lor :

procese ciclice

procese neciclice

dupã natura procedeelor tehnologice pentru executarea operațiilor tehnologice:

procese chimice

procese de schimbare a formei și/sau a configurației

procese de asamblare

procese de transport

Referitor la fluxurile tehnologice de obținere a pricipalelor grupe de produse obținute la S.C. GEOTECH SERVCOM S.R.L și la locurile de desfãșurare, am observat urmãtoarele aspecte:

I Echipamente, capacitãți

S.C. GEOTECH SERVCOM S.R.L mai dispune de o mașinã de modelat prin ștanțat pentru modelarea biscuiților , o bandã de rãcire și o instalație de ambalare în plicuri.

II Procese tehnologice

La fabricarea produselor de panificație și a produselor fãinoase se utilizeazã , în principal urmãtoarele materii prime și auxiliare: fãinã de grâu, iar la unele sorturi și fãinã de secarã (de obicei în amestec cu fãinã de grâu), afânãtori (drojdie pentru panificație), sare, apã, grãsimi alimentare, substanțe de îndulcire, ouã, lapte, fructe, arome, condimente și unele materiale de ambalaj.

Materiile prime și auxiliare au un rol bine precizat la fabricarea produselor, prin compoziția lor asigurându-le un anumit conținut în substanțe valoroase din punct de vedere alimentar, gust și aromã, iar prin însușirile tehnologice pe care le au influențeazã asupra modului în care se desfãșoarã procesul de fabricație. Ambalajele asigurã protecția calitãții produselor și prezentarea lor cât mai esteticã.

Produsele finite ale societãții sunt: pâine, covrigi, biscuiți, blaturi, pișcoturi, rulade, produse de plãcintãrie și patiserie.

1. Tehnologia fabricararii pâinii și a produselor de franzelãrie

Tehnologia fabricãrii pâinii și a produselor de franzelãrie ( cornuri, chifle, împletituri.etc) reprezintã baza panificației, care se completeazã cu fabricarea produselor speciale și covrigilor.Produsele se obțin prin coacerea unui aluat format din fãinã, drojdie, sare, apã – ca materii prime – și alte materii cum ar fi grãsimi, zahãr, lapte, ouã –ca materii auxiliare.

În continuare prezentãm fluxurile tehnologice de preparare a pâinii, covrigilor și biscuiților.

Schema nr.1

Tehnologia fabricãrii pâinii și a produselor de franzelãrie

Schema nr.2

Tehnologia de fabricare a covrigilor

Schema nr.3

Tehnologia de fabricare a biscuiților

Procesul tehnologic de fabricație cuprinde un ansamblu de faze și operații, datoritã cãrora se obține aluatul, din care prin coacere, în urma transformãrii materiilor utilizate la prepararea lui, rezultã produse destinate consumului. Prepararea, prelucrarea și coacerea reprezintã fazele de bazã ale obținerii produselor de panificație.

Fabricarea pâinii (schema nr.1)

Faza tehnologicã de preparare a aluatului cuprinde urmãtoarele operații:

-dozarea materiilor prime și auxiliare pregãtite în prealabil corespunzãtor;

-frãmântarea aluatului;

-fermentația aluatului.

Pentru prepararea aluatului se utilizeazã metoda indirectã. Aceastã metodã constã în fabricarea mai întâi a unui semifabricat intermediar numit maia, care este folosit apoi la obținerea aluatului propriu-zis.

Obținerea semifabricatelor maia și aluat – necesitã o anumitã cantitate din fiecare materie primã și auxiliarã, care intrã în alcãtuirea lui, astfel încât în final sã se asigure compoziția și calitatea produselor fabricate. În acest scop materiile prime și auxiliare se cântãresc spre a fi utilizate în cantitãțile corespuzãtoare rețetelor de fabricație.

Frãmântarea aluatului dureazã 12-18 minute.Temperatura aluatului trebuie sã fie de 290-300 C.

Fermentația reprezintã faza cu ponderea cea mai mare din timpul destinat procesului tehnologic de fabricație. Temperatura la care fermentația are loc este cea la care se preparã aluatul 290-300C. Durata fermentației este de 40-60 minute.Aciditatea aluatului la sfârșitul fermentației este de 2-3 grade.

Operațiile tehnologice executate în faza de prelucrare a aluatului sunt:

-divizarea aluatului prin împãrțirea masei acestuia în bucãți de masã egalã prestabilitã;

-modelarea aluatului, prin care se obține forma caracteristicã a produselor (rotundã, alungitã, împletitã, etc.)

-dospirea finalã.

Divizarea aluatului constã în separarea unor bucãți din masa se aluat fermentat, din care prin coacere și rãcire se obțin produsele.

Modelarea constã în rularea bucãților de aluat pentru a se obține franzele.

Durata dospirii finale este de 30 minute. Dospirea finalã se realizeazã într-un mediu cald și umed la temperatura de 350-400 C și umiditatea relativã 75 –80%.

Dupã ce bucãțile de aluat s-au dospit corespunzãtor, sunt supuse coacerii, în timpul cãreia, datoritã cãldurii cuptorului, aluatul se transformã în produs finit.Coacerea pâinii dureazã 60 de minute .

Produsele coapte se așeazã în navete care se trimit în depozit unde se pãstreazã pânã se expediazã la centrele de desfacere.

Fabricarea covrigilor (schema nr.2)

Frãmântarea maielei și a aluatului se realizeazã cu ajutorul malaxorului și dureazã 15-30 de minute.

Fermentarea maielei și a aluatului are loc în cuve mobile la temperatura de 260-300 C și dureazã 240-260 de minute în cazul maielei și 60-90 de minute în cazul aluatului.

Prelucrarea aluatului fermentat cuprinde urmãtoarele oprerații:

-divizarea în bucãți

-modelarea fitilelor de aluat

-formarea covrigilor

-dospirea finalã.

Aceste operații se executã manual. Dupã modelare covrigii se lasã pentru dospirea finalã, direct pe masa de modelat, timp de 2-4 minute la temperatura de 300-350C. Înainte de a se trece la cuptor, covrigii dospiți sunt supuși unui tratament de opãrire, care se face în vase cu apã fierbinte conținând zahãr în proporție de 3-3,5%. Opãrirea dureazã 2-3 minute.

Dupã opãrire covrigii se scot din cazan cu ajutorul unei linguri strecurãtoare, se lasã sã se scurgã pe o tavã perforatã, dupã care se presarã mac sau sare.

Coacerea se face la temperatura de 1800-2500 C timp de 10-20 de minute.

Depozitarea și pãstrarea se face în încãperi uscate la o temperaturã de 180 C.

Fabricarea biscuiților (schema nr.3)

Frãmântarea aluatului diferã în funcție de conținutul în grãsimi și zaharuri și urmãrește în principal obținerea unui amestec omogen.

Porozarea aluatului se face prin afânarea chimicã, însoțitã de vãlțuiri și stratificãri repetate, care sã ducã la o distribuție uniformã a porozitãții în toatã masa.

Modelarea aluatului transformã masa de aluat în bucãți cu masa și forma primarã a viitorului produs.

Coacerea se face prin încãlzirea aluatului modelat pânã la temperatura de circa 2000 C.

Rãcirea biscuiților urmãrește urgentarea aducerii lor la temperatura camerei în vederea ambalãrii.

Ambalarea biscuiților realizeazã introducerea porțiilor specifice în confecțiile ce le protejeazã calitatea și le imprimã specificul sortimentului.

2) Tehnologia fabricãrii produselor de patiserie și plãcintãrie.

Schema nr.4

Tehnologia produselor de plãcintãrie (foietajelor)

Schema nr.5

Tehnologia generalã a produselor de patiserie

Schema nr.6

Tehnologia fabricãrii pișcoturilor, blaturilor și ruladelor

Fabricarea produselor de plãcintãrie (foietajelor ) (schema nr.4)

Prepararea aluatului pentru produsele de plãcintãrie se efectueazã prin pregãtirea materiilor prime și dozarea lor. Materiile se frãmântã pânã la completa lor omogenizare. Aluatul se lasã în repaus circa 30 de minute, pentru odihnã, dupã care se frãmântã un timp scurt și se divizeazã în porții pentru mici șarje de produse.

Imediat dupã realizarea aluatului se preparã compozițiile de umplere a produselor de plãcintãrie. Modalitãțile de preparare a semifabricatelor de umplere a aluatului constau în principal din :

-curãțarea materiilor folosite de pãrțile necomestibile (cazul fructelor), îndepãrtarea ambalajului, separarea ouãlelor de coaje;

-pregãtirea materiilor prime pentru a corespunde cerințelor compoziției ce se dorește a se obține;

-dozarea corespunzãtor prevederilor rețetei de fabricație și a cantitãților ce urmeazã a fi fabricate;

-amestecarea materiilor prime pentru compoziție, atunci când este cazul, pânã se obține structura de fabricație necesarã.

Modelarea aluatului pentru sortimentele de produse de plãcintãrie tip foietaj presupune efectuarea a douã operații distincte:

-modelarea foii de aluat care servește apoi la

-modelarea propriu-zisã a semifabricatului în forma sa finalã.

Coacerea se face în cuptoare cu temperatura mai scãzutã decât a altor produse fãinoase, pentru a se asigura timpul necesar de încãlzire a întregii bucãți de aluat și umpluturã fãrã a se supraîncãlzi și arde foaia subțire de aluat.

Finisarea produselor coapte depinde de îmbunãtãțirile suplimentare ce urmeazã a fi aduse.

Schema nr.5

Structura sortimentalã a produselor de patiserie este extrem de largã.Liniile de fabricație pe care se produc sortimentele de patiserie și plãcintãrie sunt nemecanizate.

Fabricarea pișcoturilor, blaturilor și ruladelor (schema nr.6)

Materiile destinate acestor aluaturi sunt: albușul de ou, zahãr, fãinã, cacao, diferite umpluturi incluse în masã.

Prepararea aluatului se face astfel:

La început se ia jumãtate din cantitatea de ouã și se introduce în cuva bãtãtorului, cu care se agitã intens, la viteza maximã a brațului de amestecare, timp de circa 10 minute, pânã se obține o primã înspumare a compoziției. Apoi se introduc în cuvã zahãrul, apa și alte materii. Aceastã fazã a amestecãrii dureazã aproximativ 5 minute și se încheie când se obține omogenizarea.

În faza urmãtoare, se adaugã cantitãțile de fãinã și substanțe afânãtoare precum și celelalte materii stabilite în rețeta de fabricație.

Mai intâi se amestecã cu viteza cea mai micã timp de 1-2 minute pânã când se face o repartizare grosierã a lor în masã,dupã care viteza se amplificã, prin trecerea la viteza cea mai mare care se folosește încã 2-4 minute.

În ultima fazã a preparãrii aluatului se adaugã cea de-a doua jumãtate din cantitatea totalã de ouã și se face definitivarea înspumãrii, prin amestecarea cu viteza medie timp de circa 5 minute.

Pișcoturile se coc la temperatura de 1100-1400C timp de 10-15 minute. Blaturile tip pandișpan pentru tort și rulade se coc la temperaturi cuprinse între 150 și 3000C, în funcție de aluat.

Timpul de rãcire la temperatura camerei depinde de sortiment și este de circa 5 minute la pișcoturi, 5-10 minute la blaturile de tort și rulade .

Ambalarea se efectueazã în cutii, în pungi, în plicuri și prin învelire.

3.1.2. Domeniul Comercial

Aprovizionarea

În ceea ce privește aprovizionarea, S.C. GEOTECH SERVCOM S.R.L. practicã aprovizionarea prin intermediar prin tranzit achitat și prin depozit. Aprovizionarea prin tranzit achitat presupune ca atât contractarea, cât și achitarea contravalorii produselor sã se asigure prin intermediarul comercial, iar livrarea acestora sã se realizeze direct între producãtor și consumator.Unitatea intermediarã încaseazã un comision calculat la valoarea mãrfurilor achitate de consumator.

Aprovizionarea prin depozit este o formã de aprovizionare care presupune ca toate cele trei activitãți (organizarea și concretizarea relațiilor de vânzare-cumpãrare, livrarea produselor și achitarea contravalorii acestora) sã se realizeze integral prin unitãți specializate în comercializare (adicã prin angrosiști specializați).Varianta se practicã în mare mãsurã în cazul cumpãrãrilor în cantitãți mici (nevagonabile), specifice micilor consumatori care au acces limitat la aprovizionarea directã de la producãtori sau pentru care aceastã formã nu le este avantajoasã.

Livrarea produselor de la depozitele intermediarilor comerciali specializați se realizeazã la prețuri care includ anumite cote de adaos comercial, stabilite diferențiat în funcție de natura materialelor și produselor, ca și de volumul desfacerilor.

Pentru determinarea necesarului de aprovizionat, se pornește de la necesarul pentru nevoile de producție, determinat la rândul lui print-o serie de calcule tehnico-economice, analize,studii și centralizãri. Pentru stabilirea necesarului de materiale existã urmãtoarele metode:

1. metoda directã – la S.C. GEOTECH SERVCOM S.R.L. utilizâdu-se cea pe produs conform cãreia se înmulțește producția exprimatã în unitãți naturale (cantitatea de produse) cu norma de consum de materiale pe produs;

2. metoda de calcul prin analogie – potrivit cãreia se iau în calcul produsele similare cu cele pentru care se efectueazã calculul și cu intervenția coeficientului de corecție, stabilit prin compararea greutãții produselor;

3. metoda de calcul pe baza unei grupe de sortimente tip – care se bazeazã pe faptul cã stabilește în prealabil o medie aritmeticã ponderatã a normelor de consum ale unei grupe de sortimente, în care ponderea o formeazã greutatea specificã a sortimentelor perioadei precedente sau aceasta este fixatã pe baza experienței și în urma cererii;

4. metoda dinamicã – necesarul de materiale se stabilește pe baza consumurilor de materiale din perioada precedentã, cu luarea în considerare a dinamicii producției și a posibilitãților reducerii consumului în perioada planificatã.

Firma S.C. GEOTECH SERVCOM S.R.L. Alexandria utilizeazã pentru determinarea necesarului de resurse materiale și energetice relația:

Npl =Qi x Nci ,unde

Npl = necesarul de materiale pentru realizarea volumului de producție;

Qi = volumul de producție estimat (bucãți)pentru fiecare produs i ;

Nci = norma de consum pe unitate de produs (kg/buc.)

În vederea exemplificãrii vom calcula necesarul de plan pentru produsele pîine și covrigi și produsele de patiserie(cornuri, brânzoaice, batoane).

Pentru materia primã drojdie:

Npl=0,009kg/buc.(pâine)x567.000buc.(pâini)+0,002kg./buc(covrig)x

90.300buc.(covrigi)+0,0025kg./buc(corn)x25.800buc.(cornuri)+0,0027kg./buc.(brânzoaicã)x25.800buc.(brânzoaice)+0,0025kg/buc.(baton)x77.400buc.(batoane)= 5616,7kg drojdie

Pornind de la nivelul stocurilor și a necesarului pentru nevoi de producție, se determinã necesarul de aprovizionat dupã formula:

Na = Npl –Sef , unde:

Na = necesar de aprovizionat ;

Npl = necesar pentru nevoile de producție ;

Sef = stoc efectiv existent la momentul calculãrii necesarului de aprovizionare.

Pentru exemplul de mai sus, relația devine:

Na = 5616,7 kg –1587= 4029,7 kg drojdie

Pentru a dimensiona gradul de asigurare a bazei materiale pentru anul 2006, vom analiza:

acoperirea cu contracte a necesarului de aprovizionat;

îndeplinirea planului de aprovizionat pe total și pe principalele resurse;

calculul cantitãților totale intrate efectiv în întreprindere pe bazã de comenzi și contracte;

calculul cantitãților totale intrate efectiv în întreprindere prin cumpãrãri neprogramate;

calculul intrãrilor efective totale.

Prezentarea gradului de asigurare a bazei materiale pentru 2006 s-a realizat în tabelul nr.13.

Acoperirea contractualã a necesarului de materii prime și materiale auxiliare

Tabel nr.13

Din analiza tabelului se observã o multitudine de elemente :

întreprinderea a încheiat contracte la toate materiile prime și materialele auxiliare ; aceasta denotã faptul cã este preocupatã de asigurarea materiillor prime și materialelor auxiliare prin modalitãți ferme.

gradul de acoperire al necesarului de materii prime pe bazã de contracte este relativ mare (92,53%), aspect favorabil pentru asigurarea bazei materiale a societãții comerciale și pentru realizarea producției planificate;

intrãrile prin cumpãrãri neprogramate au o pondere nesemnificativã de 2,58% în totalul intrãrilor efective,ceea ce reflectã faptul cã necesarul de aprovizonat a fost estimat corect și cã furnizorii au onorat de cele mai multe ori comenzile primite(nu se pot face aprecieri asupra calitãții, structurii și ritmicitãții livrãrilor din partea furnizorilor);

d) intrãrile efective totale se situeazã sub nivelul necesarului de aprovizionat, existând restanțe totale în valoare de 174.343 lei, acest aspect fiind determinat de douã cauze:retragerea sau diminuarea unor comenzi din partea beneficiarului sau neonorarea tuturor comenzilor de cãtre furnizori.

Astfel, gradul de acoperire a necesarului de aprovizionat prin intrãrile efective a fost de 92,28.

Desfacerea

S.C.GEOTECH SERVCOM S.R.L. are un modulul de desfacere foaret bine pus la punct destinat inregistrarii si procesarii tranzactiilor efectuate in cadrul activitatilor de desfacere (vanzari si transferuri de marfuri) punand la dispozitie facilitati pentru inregistrarea, centralizarea si urmarirea vanzarilor companiei catre clientii sai si a produselor transferate intre gestiunile companiei.

Procesarea unei tranzactii comerciale consta in inregistrarea documentului propriu-zis, actualizarea automata a stocurilor prin metoda FIFO (fiind realizata totodata si inregistrarea cheltuielilor efectuate si a veniturilor obtinute in cadrul activitatilor de desfacere) si generarea automata a tranzactiilor contabile asociate documentelor.

Pentru gestiunea primitoare notele de receptie sunt emise automat in cazul unei facturi intre gestiuni ale aceleiasi companii.

Avizele de expeditie catre clienti pot fi facturate (total sau partial) prin realizarea de asocieri intre facturi si avize inregistrate la date anterioare facturilor. In momentul facturarii se poate specifica pentru fiecare articol cantitatea facturata.

Modulul realizeaza inregistrarea, modificarea, vizualizarea, emiterea, stergerea sau anularea documentelor de desfacere. Fiecare document emis se poate tipari la cerere, formatul acestuia respectand standardul impus de Ministerul Finantelor.

Modulul permite inregistrarea comenzilor de la clienti si a contractelor de vanzare. Comenzile primite de la clienti stau la baza stabilirii necesarului de aprovizionare pentru o perioada data. Tot pe baza comenzilor se pot incheia contracte de vanzare cu clientii. Pentru a putea urmari facturile emise in cadrul unui contract si a aplica discount-urile prevazute de tipul contractului, la inregistrarea facturilor este obligatorie completarea tipului si numarului de contract in baza caruia se face vanzarea.

Mecanisme pentru asigurarea consistentei datelor

Operatiile de modificare sau stergere sunt permise doar pentru documente a caror data face parte dintr-o perioada deschisa atat din punct de vedere comercial cat si contabil.

Un document emis catre client nu mai poate fi modificat. Daca un document emis catre un client este gresit se pot efectua urmatoarele operatii:

– daca toate cele trei exemplare sunt inca la furnizor, atunci documentul se poate anula;

– daca documentul a fost dat clientului atunci documentul se poate storna. Stornarea poate fi facuta atat pentru corectii de pret, cat si in cazul in care clientul aduce marfa inapoi;

Modulul furnizeaza mecanisme de siguranta impotriva erorilor de operare prin validarea si verificarea indeplinirii regulilor impuse pentru datele introduse si pastreaza istoricul operatiilor efectuate asupra fiecarui document.

Marketing

Departamentul de marketing din cadrul societatii este foarte slab dezvoltata. Societatea nu are angajat personal specializat care sa realizeze studii de piata, fapt pentru care aceasta nu a reusit pana in momentul de fata sa patrunda pe piata din afara judetului Teleorman.

3.2. Puncte forte și puncte slabe ale organizației

Puncte forte ale organizației

Tabel nr.12

Puncte slabe ale organizației

Tabel nr.13

3.3. Recomandãri de imbunatatire:

îmbunãtãțirea structurii socio-profesionale a factorului uman, precum și a dotãrii unor componente structural-organizatorice cu personal;

determinarea pragului de rentabilitate pentru fiecare produs, dupã o prealabilã analizã a necesitãții și oportunitãții fabricãrii acestuia;

redimensionarea nivelului de vânzare pe baza unei atente analize a raporturilor cerere-ofertã;

îmbunãtãțirea calitãții produselor fabricate

îmbunãtãțirea organizãrii și conducerii activitãții de aprovizionare cu resurse materiale și energetice

îmbunãtãțirea desfãșurãrii activitãții de aprovizionare cu resurse materiale și energetice

îolosirea pentru selecția furnizorilor a metodelor de raționalizare a deciziilor multicriteriale în condiții de certitudine (Metoda Utilitãții Globale)

Segmentarea furnizorilor –parte integrantã a strategiei de aprovizionare

Urmãrind realizarea unei diagnosticãri a activitãții firmei putem aprecia cã, din punct de vedere cantitativ, situația se apreciazã favorabil, observându-se creșteri de la un an la altul la toți indicatorii cantitativi.

CAPITOLUL III

PREZENTAREA RECOMANDARILOR DE IMBUNATATIRE A ACTIVITATII ECONOMICE LA S.C. GEOTECH SERVCOM S.R.L

4.1. Descrierea recomandarilor

4.2. Influenta recomandarilor de imbunatatire asupra managementului si evolutiei economico finaciare

4.1. Descrierea recomandarilor

În urma prezentãrii activitãții economico – financiare si comerciale a S.C.GEOTECH SERVCOM S.R.L. Alexandria se desprind urmãtoarele recomandari:

1. Îmbunãtãțirea organizãrii și conducerii activitatii. Acest lucru presupune:

a) Completarea Regulamentului de Organizare și Funcționare cu atribuțiile și sarcinile specifice activitãții desfasurate.

b) Definirea clarã și completã a atibuțiilor, sarcinilor și responsabilitãților în cadrul fișelor de post.

c) Selecția și angajarea dupã principiul competenței a personalului de specialitate din cadrul compartimentului de aprovizionare.

d) Angajarea unui specialist în efectuarea de studii de marketing în aprovizionare.

2. Îmbunãtãțirea desfãșurãrii activitãții de aprovizionare cu resurse materiale și energetice

a) Conceperea și aplicarea unui sistem informațional cuprinzãtor, simplu și operativ, fundamentat pe baze informatice.

b) Acordarea unei atenții sporite încheierii contractelor comerciale de vânzare-cumpãrare cu furnizorii.

c) Dimensionarea riguroasã a stocului de siguranțã prin utilizarea metodelor de determinare a acestuia.

d) Aplicarea sistemului ABC în gestiunea economicã a stocurilor.

3.Folosirea pentru selecția furnizorilor, a metodelor de raționalizare a deciziilor multicriteriale în condiții de certitudine (Metoda Utilitãții Globale).

4.Segmentarea furnizorilor – parte integrantã a strategiei de aprovizionare.

4.2. Influenta recomandarilor de imbunatatire asupra managementului si evolutiei economico finaciare

1. a) Completarea Regulamentului de Organizare și Funcționare cu atribuțiile și sarcinile specifice activitãții desfasurate va avea ca efect o îmbunãtãțire a activitãții societatii prin cunoașterea exactã a tuturor atribuțiilor, sarcinilor și responsabilitãților specifice și delimitarea de celelalte activitãți din cadrul firmei.

În acest sens, se pot propune urmãtoarele atribuții:

asigurarea unei aprovizionãri ritmice și continue prin realizarea de contracte ferme, care sã conducã la stabilizarea surselor de aprovizionare;

rãspunderea pentru respectarea strictã a disciplinei contractuale în ceea ce privește sortimentele, cantitãțile, calitatea și termenele delivrare a materialelor de la furnizori;

rãspunderea pentru aplicarea de penalizãri furnizorilor conform actelor normative, pentru neîndeplinirea clauzelor contractuale;

participarea la întocmirea documentației necesare acționãrii în instanțã a furnizorilor, în cazurile de nerespectare de cãtre aceștia a obligațiilor contractuale;

realizarea unei aprovizionãri flexibile, luându-se în considerare necesitãțile reale ale firmei și cerințele concrete ale consumatorilor.

b) Definirea clarã și completã a atibuțiilor, sarcinilor și responsabilitãților în cadrul fișelor de post – va conduce la eliminarea activitãților paralele și la încãrcarea raționalã cu sarcini și atribuții a fiecãrui post din structura organizatoricã a societatii, astfel încât activitatatea salariatului sã se desfãșoare cu eficiențã sporitã.

c) Selecția și angajarea dupã principiul competenței a personalului de specialitate din cadrul compartimentului de aprovizionare.

În condițiile efectuãrii selecției pe baza cunoștințelor, deprinderilor, aptitudinilor și comportamentului personalului, se va obține un efect pozitiv printr-o eficiențã sporitã a activitãților desfãșurate. Pentru selecția personalului de specialitate, accentul trebuie sã cadã îndeosebi asupra identificãrii cunoștințelor necesare, prin susținerea de probe de examinare, teoretice și practice. De asemenea, un element deosebit de important referitor la acest aspect este și examinarea psihologicã a personalului înainte de a fi angajat, precum și reexaminarea periodicã dupã angajare privind concordanța dintre pregãtirea profesionalã și cerințele postului.

d) Angajarea unui specialist în efectuarea de studii de marketing în aprovizionare

Aceastã mãsurã e determinatã de diversitatea extrem de mare a pieței de furnizare, precum și de schimbãrile frecvente care au loc prin apariția și dispariția furnizorilor de materiale într-un interval scurt de timp și va avea ca efect creșterea gradului de certitudine în ceea ce privește informațiile de pe piața din amonte, care va conduce la formularea unei strategii de aprovizionare riguros fundamentatã economic, cu implicații pozitive asupra eficienței activitãții de ansamblu a societãții.

Instabilitatea pieței de furnizare impune angajarea unei persoane cu studii superioare de marketing, care sã aibã capacitatea de a previziona, pe baze științifice, schimbãrile care pot interveni pe piața din amonte, astfel încât sã se realizeze o eficiențã maximã a activitãții de aprovizionare cu resurse materiale și energetice a societãții.

Aplicarea în practicã a acestei mãsuri va determina o suplimentare anualã a fondului de salarii al unitãții cu 43.200.000 lei (1pers. X 3.600.000×12 luni).

2. a) Conceperea și aplicarea unui sistem informațional cuprinzãtor, simplu și operativ, fundamentat pe baze informatice.

Acesta are rolul de a asigura o colaborare strânsã și permanentã între compartimentele din cadrul întreprinderii, prin reducerea timpului de luare a deciziilor ca urmare a scãderii numãrului de documente, astfel încât activitatea de ansamblu sã se desfãșoare cu maximã eficiențã.

Pentru realizarea acestui lucru este necesarã achiziția unor calculatoare care sa fie legate în rețea între ele astfel încât, în orice moment, sã se poatã obține informațiile necesare derulãrii în bune condiții a activitãțiilor economice si comerciale.

De asemenea, prin intermediul unor software-uri specifice se poate exercita un control eficient al intrãrilor și ieșirilor de materiale din unitate, o gestiune riguroasã a stocurilor și o adaptare operativã a planului și programelor de aprovizionare la schimbãrile survenite în programele de fabricație.

Pentru aceasta este necesarã și angajarea cu contract de colaborare a unui informatician – administrator de rețea, care întreține rețeaua de calculatoare și elaboreazã software specific unitãții economice.

b) Acordarea unei atenții sporite încheierii contractelor comerciale de vânzare-cumpãrare cu furnizorii.

Încheierea contractelor comerciale de vânzare – cumpãrare cu furnizorii reprezintã o mãsurã de siguranțã a unitãții economice în ceea ce privește asigurarea cu resurse materiale și energetice necesare și determinã creșterea siguranței și stabilitãții activitãții. Acest lucru se poate realiza pe mai multe cãi:

– implicarea mai serioasã a unitãții economice în gãsirea celor mai eficiente surse de furnizare și care prezintã cel mai înalt grad de siguranțã. Pentru aceasta întreprinderea trebuie sã studieze în permanențã piața din amonte și sã evalueze cât mai riguros partenerii de afaceri;

– manifestarea unei atenții deosebite fațã de negocierile cu furnizorii de materiale, prin implicarea unor salariați buni cunoscãtori ai metodelor și tehnicilor specifice de negociere;

– acordarea anumitor facilitãți, atuci când este posibil, partenerilor de afaceri, pentru a-i stimula și câștiga încrederea.

Prin aceste modalitãți societatea își poate asigura o stabilizare a surselor de furnizare, premisã a creșterii eficienței activitãții economice.

c) Dimensionarea riguroasã a stocului de siguranțã prin utilizarea metodelor de determinare a acestuia

Pe parcursul delurãrii aprovizionãrii s-au putut constata la anumite resurse materiale situații nefavorabile cum ar fi lipsa de stoc sau suprastocarea.

Pentru evitarea apariției lipsei de stoc se recomandã formarea la nivelul societãții a unor stocuri de siguranțã la unele produse de bazã cu dificultãți de aprovizionare.

Stocul de siguranțã joacã un rol important în asigurarea continuitãții proceselor productive, a activitãții generale a întreprinderii, dar el constitue în același timp și o imobilizare anualã suplimentarã a unor resurse materiale și financiare. Este deci necesar sã se acorde o atenție deosebitã la adoptarea deciziei de constituire și la alegerea modelelor de determinare a nivelului acestui stoc. Ca metode de determinare a acestuia se pot folosi:

Metoda abaterii (devierii) medii în contextul cãreia datele de calcul se preiau din perioade anterioare celei de plan.

Modul de calcul:

Ss = Cmz x ,unde:

Cmz = consumul mediu zilnic;

= abaterea medie calculatã ca medie aritmeticã simplã sau ponderatã

Se iau în calcul devierile pozitive *efi ale intervalelor efective între aprovizionãrile înregistrate în perioada de bazã (anterioarã celei de plan) Iefi fațã de intervalul mediu Ī, care se stabilesc cu relația:

*efi = Iefi –Ī

= ( *efi x Q* efi) / Q*efi

Metoda bazatã pe timpul de reaprovizionare, aceasta reprezentând timpul total ce se scurge din momentul emiterii comenzii pentru o nouã partidã de materiale pânã la sosirea acesteia, inclusiv timpul pentru primire – recepție:

Ss = Cmz x , unde:

= timpul de comandã reaprovizionare care se calculeazã prin însumarea urmãtoarelor categorii de timp:

= Tc +Tfl + Ttr +Toc + Tpr ,unde:

Tc = timpul de emitere a comenzii și transmiterea acesteia la furnizori;

Tfl = timpul de formare a lotului la furnizor și de expediere a lui;

Ttr = timpul de transport;

Toc = timpul necesar efectuãrii unor operațiuni comerciale pe durata transportului;

Tpr = timpul de primire-recepție a lotului de transport.

Aceastã metodã se numește metoda de calcul direct și urmãrește reducerea la minim a timpului total de comandã- reaprovizionare prin:

aprovizionarea de la cei mai apropiați furnizori;

transmiterea comenzilor prin cel mai rapid mijloc utilizabil cu eficiențã în practicã (fax, telefon, telex etc.);

folosirea în transportul materialelor a unor mijloace eficiente cu vitezã de circulație mare, utilizatã în limitele normale;

mecanizarea complexã și automatizarea operațiunilor de încãrcare-descãrcare, manipulare, care se fac dupã caz și pe timpul transportului sau la livrarea, respectiv primirea-recepția loturilor;

pregãtirea anticipatã a spațiilor de primire-recepție a loturilor;

constituirea anticipatã a formațiilor de lucru.

Metoda abaterii medii pãtratice

Ss = K x , x Cmz , unde:

, = abaterea medie pãtraticã (în zile) a producției lunare ;

K = coeficientul de siguranțã care exprimã potențialul de livrare al furnizorilor.

Abaterea medie pãtraticã în expresie fizicã () se stabilește în funcție de producția lunarã (qi) și nivelul mediu pe lunã al acesteia (q) cu ajutorul relației:

= (qi –q)2 / n ,unde:

n = numãrul de luni pentru care producția se ia în calcul.

Pe baza lui și a producției medii zilnice (qz) se determinã abaterea medie pãtraticã în zile (, ) astfel :

, = / qz , unde:

qz = ql / Zi

ql = qi /n

în care Zi reprezintã numãrul de zile lucrãtoare pe lunã.

Metoda IMPACT

Ss = K x MAD , unde:

MAD = abaterea absolutã de la medie a cererilor pentru consum;

K = coeificientul de siguranțã care exprimã potențialul de livrare al furnnizorului.

Abaterea absolutã de la medie (MAD) se calculeazã în funcție de

cu ajutorul relației:

unde n reprezintã numãrul de luni pentru care cererea s-a luat în calcul.

În continuare vom prezenta un exemplu de calcul al stocului de siguranțã la materia primã drojdie .Pentru aceasta vom folosi formula:

Prin calcul s-a stabilit intervalul mediu de aprovizionare (Ī=13,32 zile) și consumul mediu zilnic (Cmz =15,6kg/zi ).

Calculul abaterii medii

Tabel nr.14

Ss=Cmz x =15,6 kg/zi x 1,07 zile =16,7kg

Stocul de siguranțã calculat este de 16,7 kg.

d) Aplicarea sistemului ABC în gestiunea economicã a stocurilor

Datoritã faptului cã unitatea folosește un numãr important de sortotipodimensiuni de materiale care implicã un volum de muncã deosebit de mare atât în planificarea cât și în urmãrirea realizãrii proceselor de stocare, este utilã aplicarea gestiunii diferențiate a stocurilor dupã sistemul ABC.

Aceasta presupune gruparea materialelor care se aprovizioneazã și se stocheazã în trei grupe, dupã valoarea stocului mediu la diferitele materiale, în scopul formãrii de stocuri cât mai mici de resurse materiale și, implicit, a unui capital circulant mai redus, asigurându-se, astfel, o vitezã de rotație a activelor circulante mai acceleratã, adicã o mobilizare de resurse materiale și financiare la dispoziția unitãții economice.

3. Folosirea pentru selecția furnizorilor, a metodelor de raționalizare a deciziilor multicriteriale în condiții de certitudine (Metoda Utilitãții Globale)

Considerãm situația prezentatã în tabelul nr. 15, conform cãreia existã trei furnizori diferențiați prin prețul produselor, calitatea și distanța de aprovizionare.

Situație decizionalã

Tabel nr.15

Ordonarea variantelor decizionale se realizeazã pe baza unei relații de preferințã, care exprimã un punct de vedere al decidentului, în condițiile mai multor criterii decizionale, deci a unor consecințe care pot fi exprimate prin unitãți de mãsurã ale gradului în care o variantã este preferatã alteia. Se pune deci problema transformãrii tuturor consecințelor în unitãți care sã ierarhizeze corect variantele decizionale.

În procesul decizional, utilitatea mãsoarã importanța pe care o are pentru decident o anumitã variantã decizionalã din mulțimea variantelor. În sensul dat de J. Von Neuman și O. Morgenstern, utilitatea ia valori în intervalul [ 0, 1] astfel: U(Vi) = 1 dacã varianta Vi este cea mai avantajoasã pentru decident, potrivit unui anumit criteriu și U(Vj) = 0 dacã varianta Vj este cea mai dezavantajoasã pentru decident potrivit criteriului respectiv. De asemenea, pot exista și relațiile:

U(Vi) > U(Vj), când varianta Vi este preferatã variantei Vj;

U(Vi) < U(Vj), când cele douã variante sunt echivalente.

Stabilirea utilitãților prin metoda interpolãrii liniare între 0 și 1 în cadrul unui proces decizional presupune urmãtorii pași:

Dacã notãm cu:

Vi –varianta i

V1 –varianta cu utilitatea maximã (U = 1);

Vo –varianta cu utilitatea minimã (U = 0);

Cj –criteriul j;

aij –consecința variantei i în criteriul j;

a1j –consecința cea mai favorabilã în criteriul j;

aoj –consecința cea mai nefavorabilã în criteriul j;

Uij –utilitatea variantei i în criteriul j,

atunci pentru orice criteriu Cj, determinarea utilitãților se face pornind de la ecuația dreptei:

y = aX+b ,în care

Y = utilitatea;

X=consecința;

a și b = constante.

Se poate scrie:

a x a1j + b = 1 pentru varianta V1

a x a0j + b = 0 pentru varianta V0

Din acest sistem de ecuații determinãm pe a și b astfel:

a(a1j-a0j) =1 ,de unde rezultã cã

a = 1 / (a1j –a0j)

înlocuind pe a în ecuația dreptei, obținem:

b = 1 –[ a1j / (a1j-a0j)]

Cunoscând pe a și b, se poate determina în continuare utilitatea fiecãrei variante, în cadrul aceluiași criteriu. Deci, pentru o variantã Vi, se va utiliza relația:

Uij = a x aij +b

Înlocuind pe a și b, obținem: Uij = (aij –a0j) / (a1j –a0j)

Fiecare element din tabelul utilitãților se calculeazã pentru criteriul de maxim cu expresia :

Uij = (aij –aimin) / ( aimax –aimin) ,

iar pentru fiecare criteriu de minim cu expresia:

Uij = (aimax –aij) / (aimax –amin).

Revenind la situația decizionalã prezentatã, cele trei variante se pot caracteriza prin urmãtoarele utilitãți pornind de la consecințele corespunzãtoare:

pentru preț

U11 = (4.200 –4.200) / (4.200 –2.910) = 0

U21 = (4.200 –3.800) / (4.200 –2.910) = 0,31

U31 = (4.200 –2.910) / (4.200 –2.910) = 1

pentru calitate

U12 = 1

U22 = 0

U32 = 0,50

pentru distanța de transport

U13 = ( 84 –36) / (84 –36) = 1

U23 = ( 84 –84) / ( 84 –36) = 0

U33 = ( 84 –73 ) / (84 –36) =0,23

Tabelul nr. 15 devine tabelul utilitãților (tabelul nr. 16)

Tabelul utilitãților

Tabel nr.16

Alegerea variantei optime pe baza mai multor criterii presupune uneori și stabilirea importanței fiecãrui criteriu pentru întreprindere, într-o anumitã etapã de dezvoltare a acesteia. Ierarhizarea criteriilor se poate face prin acordarea de cãtre decident a unor coeficienți de importanțã Kj, într-un anumit interval, spre exemplu [0,1 ].

Pentru alegerea variantei optime într-o astfel de situație decizionalã multicriterialã, în condiții de certitudine, pot fi folosite mai multe metode.

Prezentãm în continuare METODA UTILITÃȚII GLOBALE.

În condițiile unor coeficienți de importanțã identici, varianta optimã corespunde aceleia pentru care suma utilitãților este maximã, adicã :

unde Uij = utilitatea variantei i dupã criteriul j.

Dacã valoarea coeficienților de importanțã este diferitã pentru criteriile decizionale, varianta optimã este cea pentru care suma produselor dintre utilitãți și coeficienții de importanțã este maximã, adicã:

În situația decizionalã prezentatã, rezultatul calculelor pentru stabilirea variantei optime este prezentat în tabelul nr.17

Tabelul utilitãților

Tabelul nr.17

UGv1 = 0 x 0,45 + 1 x 0,32 + 1 x 0,23 = 0,55

UGv2 = 0,31 x 0,45 + 0,32 x 0 + 0,23 x 0 = 0,14

UGv3 = 1 x 0,45 + 0,50 x 0,32 + 0,23 x 0,23 = 0,66

Varianta optimã în aceste condiții este varianta V3 deoarece suma produselor dintre utilitãți și coeficienții de importanțã este maximã (0,66). Societatea comercialã va opta pentru acest furnizor în cazul aprovizionãrii cu acest produs.

4. Segmentarea furnizorilor–parte integrantã a strategiei de aprovizionare

Analiza pieței furnizorilor, identificarea furnizorilor potențiali, are drept scop rãspunsul la primul obiectiv și anume: „cu cine putem face afaceri?“.

Rezolvarea acestei etape presupune la rândul ei rãspunsul la o serie de probleme specifice și anume:

Care sunt resursele pentru care este oportun sã se dezvolte o asemenea acțiune de analizã și fundamentare?

Care sunt segmentele de piațã pentru care trebuie sã se facã o asemenea analizã detaliatã?

Caracterizarea furnizorilor specifici.

Evaluarea furnizorilor în vederea unei selecții finale.

Alegerea furnizorilor potențiali cu care este oportun sã se desfãșoare relații de aprovizionare, respectiv pentru care sã se efectueze analize și sã se fundamenteze strategii, se face diferit, în funcție de criteriile folosite, pe baza principiilor lui Pareto.

Segmentarea furnizorilor din punct de vedere cantitativ

la materia primã fãinã

Tabel nr.18

Se observã cã furnizorii ROMECO S.A. –Nanov și AGROTEL S.A. –Alexandria se gãsesc în clasa resurselor foarte importante deținând o pondere de 44,37 % respectiv 25,47% din totalul pieței.

Segmentarea furnizorilor din punct de vedere cantitativ

la materia primã sare

Tabel nr.19

În cadrul acestei grupe de materii prime se remarcã S.C. AZAL S.A. –Alexandria cu un procent de 67,02%.

Segmentarea furnizorilor din punct de vedere cantitativ

la produsul lapte

Tabel nr.20

Pe aceastã piațã existã un echilibru de forțe, procentele furnizorilor fiind foarte apropriate ( 32,56 % ; 30,04%, respectiv 26,05 %) ceea ce face ca întreprinderea sã poatã negocia de pe poziții de egalitate cu subcontractanții.

Aceastã metodã de alegere a furnizorilor este utilã în cazul posibilitãții evidențierii unui factor de diferențiere (în cazul de fațã cantitatea), urmând ca societatea sã acorde o importanțã deosebitã negocierii cu acei subcontractanți care prezintã poziție de monopol sau dominã piața grupei respective de materii prime.

BIBLIOGRAFIE

Gheorghe Bãșanu, Mihai Pricop –Managementul aprovizionãrii și desfacerii, Editura Economicã, București, 2001.

Gheorghe Bãșanu, D. Fundãturã –Management, Marketing, Editura Diacon Coresi, București, 1993.

Gheorghe Bãșanu, Mihai Pricop –Marketing, Aprovizionare, Desfacere, Tipo, ASE, 1989.

Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu –Management, Editura Economicã, București, 1997.

Aurel Manolescu –Managementul resurselor umane, Editura Coresi, București, 1999.

Ghe.Bãșanu, M. Pricop, D. Fundãturã, D. Popescu –Dicționar de management, aprovizionare, depozitare, desfacere, Editura Diacon Coresi, București, 1992.

Constantin Nițã, Marius Popescu –Dicționar de Marketing și de afaceri, Editura Economicã, București, 1999.

Ph. Kotler, Bernard Dubois –Marketing-Management, Publi Union, Paris, 1992.

A. Ișfãnescu, C. Stãnescu, A.Bãicuși –Analiza economico-financiarã cu aplicații în societãțile comerciale industriale, de construcții și de transporturi, Editura Economicã, București, 1999.

10. Anuarul statistic al României -2006