Analiza Activitatii Clientilor Bancii Comerciale Romane. Studiu de Caz S.c. Anteco S.a. Ploiesti

I N T R O D U C E R E

Economia de piața presupune în mod implicit o economie monetară în centrul căreia sistemul bancar este chemat să asigure cadrul care să creeze posibilitatea mobilizării tuturor fondurilor bănești din economie,precum și orientarea lor temporară-pe anumite perioade de timp,mai scurte sau mai lungi-către activități economice.

În acest context, banii devin instrumente active pentru stimularea dezvoltării economice,prin intermediul pâghiilor pe care aceștia le crează,încurajându-se fenomene complementare cu rezonantă asupra progresului unei economii sau,după caz,descurajându-se anumite tendințe nocive,in general cu tentă speculativă.

Restructurarea aparatului bancar,a celui financiar,trecerea in proprietate privată a activelor acestora,precum si derularea proceselor economice in perioada de tranziție la economia de piață,au transformat instituțiile bancare in pârghii, strategice in unele situații,cu o contribuție esențială la înfăptuirea marilor deziderate ale reformei.

Activitatea băncilor implicate în toate activitățile vieții economice constituie un domeniu deosebit de interesant pentru studiu nu numai din punct de vedere economic, dar și din punct de vedere social și în ultima vreme mai ales politic.

Este evident faptul că procesele de creditare din economie vor în permanență supuse perfecționării și modernizării,subordonate fiind relațiilor dintre bănci,precum și relațiilor dintre bănci și agenții economici,instituindu-se într-un vast proces de cooperare cu rezultate benefice pentru întreaga viața economică din țara noastră.

Rolul băncilor rezidă în primul rând în necesitatea ca activitatea economică să fie în permanență alimentată cu fonduri,în al doilea rând, rotația de ansamblu a acestor capitaluri se soldează cu importante sume de bani,temporar neutilizate,care trebuie integrate în economie și orientate în scopuri precise dictate de necesitățile economice.

Totodată,datorită managementului pe care îl practică-băncile fiind instituții cu un grad de specializare în operațiuni monetare dintre cele mai diverse-reușesc să stăpânescă anumite tehnici,să impună o anumită psihologie și să sporească gradul de certitudine în relațiile de capitaluri și potențialii beneficiari ai acestora.

Sistemul bancar constituie în perioada actuală un segment cu o dinamică accelerată,ce depășește ritmurile de creștere medie a produsului intern brut.

Dezvoltarea rapida a sistemului bancar determină totodată și creșterea accelerată sau procentual a sporului în formara produsului intern brut.

Se consideră,în general, că băncile dispun de o mare putere economică și că își afirmă astfel un rol special în evoluția economică a unei țări.

În economia de piață,concentrarea bancară își găsește expresie în creșterea dimensiunilor capitalului și resurselor bancare provenite din acumularea profitului,ceea ce intensifică expansiunea operațiunilor active și pasive,precum și a întregii rețele a aparatului bancar.

Marile bănci monopolizează partea principală a operațiunilor, fie ca expresie a concentrării bancare, fie ca rezultat al centralizării efective a băncilor.

Centralizarea bancară se produce cu precădere prin absorbirea băncilor mici de către cele mari, adesea prin transformarea lor și deasemenea prin dispariția, falimentarea sau lichidarea unor bănci.

În epoca zilelor noastre este evident faptul că băncile devin instrumentul principal de promovare a politicii economice a statului.

Dezvoltarea vieții economice, administrațiilor și mecanismelor sale, a creat un loc primordial sistemului bancar în intercondiționarea activității altor organizații economice și a constituit astfel temeiul unei influențe hotărâtoare asupra acestuia prin bănci.

Băncile devin un instrument principal de finanțare a cheltuielilor statului ; prin legislație, statul a promovat la rangul de rezervă de înaltă securitate și cu rolul de activ ușor lichidabil, propriile sale titluri de creanță. Astfel, aceste titluri sunt preponderente în activele băncilor de emisiune și tind să acapareze circa 1/3 până la ½ din activele băncii de profit.

Universalizarea băncilor acționeaza ca una din cele mai puternice tendințe ale dezvoltării bancare actuale, care orientează în sensul intensificării, concentrării și centrlizării capitalurilor bancare.

Dezvoltarea tematicii, a preluării și prelucrării automate a informațiilor bancare, în mod deosebit sistemul electronic de transfer al fondurilor, aduce transformări revoluționare nu numai în tehnică dar și structura activității băncilor.

Servit peste tot la fel, clientul nu va prefera o anumită instituție bancară, de aici posibilitatea unei rapide dispariții a numeroase bănci, dar și creșterea gradului de centralizare a sistemului bancar.

CAP.I SISTEMUL BANCAR ȘI CREDITUL

1.1. Organizarea sistemului bancar în România până în anul 1990

Sistemul bancar românesc din perioada anterioară anului 1990 era format dintr-un număr restrâns de bănci, toate fiind instituții de stat.

În afară de B.N.R. mai funcționau :

Banca Română de Comerț Exterior, care derula operațiuni bancare cu comerțul exterior;

Banca pentru Agricultură și Industrie alimentară, care deservea din punct de vedere bancar domeniul producției și prelucrarea produselor agricole:

Banca de Investiții, care își desfășura activitatea în strânsă legătură cu finanțarea și creditarea investițiilor:

Casa de Economii și Consemnațiuni, care opera în sfera atragerii economiilor populației și acordarea unor anumite împrumuturi persoanelor particulare.

Sistemul bancar român era vizibil sectorizat, B.N.R. desfășura o activitate specifică unei bănci cenrale,dar în același timp derula și operațiuni specifice unei bănci comerciale.

Pe lângă funcția de unică bancă de emisiune a țării, asigura îndeplinirea politicii statului în domeniul monetar și al creditului, organiza și coordona circulația bănească din țară, precum și ansamblul activității de coordonarea a creditului pe termen scurt și de decontare în economie, organiza execuția de casa a bugetului de stat.

B.N.R. dispunea de o puternică rețea de unități operative prin care desfășura întreaga gamă de operațiuni bancare (din categoria celor derulate în acea perioadă) pentru toate sectoarele economiei naționale, cu excepția celor care se adresau domeniilor de activități ale celorlalte bănci specializate existente în sistem.

Băncile specializate dețineau fiecare monopolul activității bancare pentru un anumit sector economic, sectorul “clienți particulari” nefiind inclus în activitatea bancară,în acest domeniu operând C.E.C-ul.

1.2. Evoluția sistemului bancar după 1990

Până la sfârșitul anului 1989 sistemul bancar românesc oferea un număr limitat de servicii și produse bancare.

După 1989 România a fost martoră a multor schimbări, iar trecerea la o economie de piață a determinat creșterea continuă a numărului agenților economici privați.Aspectul acesta a determinat nevoia dezvoltării unui sistem bancar care să răspundă solicitărilor pieței și să asigure oferta de produse și servicii bancare necesare unei economii de piață.

Reforma sistemului bancar a început în 1990/1991, prin elaborarea și adoptarea unei noi legislații bancare privind organizarea și funcționarea băncii centrale și a băncilor comerciale. Noua legislație bancară se referă , în principal, la Legea privind activitatea bancară

–nr.33/1991- și Legea privind Statutul Băncii Naționale a României-nr.34/1991.

O importanță deosebită o deține Legea societăților comerciale -nr.31/1990-datorită faptului că băncile sunt la rândul lor organizate ca societăți comerciale, în plus fiind necesară autorizarea acordată de B.N.R., pe baza criteriilor stabilite prin reglementări și norme speciale.În același timp au început să apară noi bănci,finanțate fie de stat ,fie prin aport de capital privat.

Aceste bănci oferă servicii atât statului cât și agenților economici privați, băncile private preferă să descurajeze și să susțină procesul de privatizare.

Aceste reglementări au fost concepute pentru a acorda flexibilitate economiei de piață și pentru a încuraja inițiativa privată. În vederea susținerii băncilor în realizarea obiectivelor menționate și asigurarea realizării standardelor internaționale bancare, România a primit sprijinul țărilor cu sisteme bancare dezvoltate.

Sistemul bancar din România este structurat pe două nivele, respectiv o bancă centrală și instituțiile financiare, cărora prin lege li s-a acordat statutul de bănci.

B.N.R. este banca centrală a țării, instituția de emisiune a statului român.

Ea coordonează și stabilește reglementările în domeniile monetar,de credit,valutar și de plăți, asigurând totodată supravegherea celorlalte instituții bancare.

Prin noile reglementări B.N.R. încearcă să creeze un sistem bancar modern și,în același timp,să-și îndeplinească rolul de bancă centrală.

Operațiunile comerciale îndeplinite până în 1989 de B.N.R. au fost transferate unei noi bănci comerciale – Banca Comercială Română.

B.N.R. are un nivel ridicat de independență și răspunde numai în fața Parlamentului.

Guvernatorul și Consiliul de Administrație al băncii sunt aleși de Parlament, pe baza recomandărilor Primului ministru.

Până la mijlocul anului 1996, în România funcționau 38 de bănci(inclusiv sucursale și reprezentanțe ale unor bănci străine) care puteau să concureze pe piață și să ofere servicii în scopul de a dezvolta noi afaceri.

România și-a îmbunătățit practica bancară cu noi tehnici și instrumente.Obiectivul principal al tutuor acestor îmbunătățiri este de a constitui o rețea de bănci comerciale eficiente și viabile,care să ofere o gamă largă de servicii bancare necesare susținerii creșterii economice într-o economie de piață.

În vederea organizării și coordonării activității bancare, în ceea ce privește aspectele profesionale, în 1991 s-a constituit Asociația Română a Băncilor (A.R.B.). Aderarea la acest organism se face pe bază de liber consimțământ, iar în perzent participă majoritatea băncilor comerciale.

Pentru a supraveghea integritatea și credibilitatea profesională,A.R.B. ia în considerare numai cererile de aderare ale băncilor care au desfășurat o activitate comercială pe o perioadă mai mare de 6 luni și au o evoluție bună.Aceste activități constituie un indicator important al unui sector bancar sănătos și dinamic.

Principalele obiective ale A.R.B. sunt :

– să reprezinte interesele comunității financiare și bancare față de B.N.R., Guvern și alte instituții centrale de stat ;

-să îmbunătățească și să dezvolte standardul și statutul profesional al tuturor celor care lucrează în sectorul bancar ;

– să reprezinte sectorul românescîn relațiile internaționale cu asociații profesionale similare.

Pentru a atinge cel de-al doilea obiectiv, A.R.B. îșă concentrează atenția asupra ridicării nivelului calificării profesionale, astfel încât personalul bancar să poată contribui la dezvoltarea continuă și cu succes a sistemului.

În octombrie 1991 a fost creat Institutul Bancar Român (I.B.R.), având drept fondatori B.N.R. și A.R.B.. Inițiativa acestora a fost confirmată printr-o hotărâre de guvern.

I.B.R. a devenit operațional în ianuarie 1992.

Până în 2011 peste 14,000 de persoane din B.N.R. și băncile comerciale au urmat cursurile, seminariile și dezbaterile organizate de I.B.R., atât cu lectori români cât și străini.

Pe lângă Centrul de Formare și Specializare Bancară (C.F.S.B.) și Centrul de Documentare, Cercetare și Consultanță în 1993 I.B.R. a înființat Colegiul Bancar, ca formă de învățământ universitar (3 ani cursuri de zi și 4 ani cursuri serale).

I.B.R. a beneficiat de la înființare și până în prezent o substanțială colaborare și asistență internațională , cu deosebire din partea UK Know How Fund (Anglia),GIF (Franța),Ecphare(Uniunea Europeană), BERD(Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare), US Treasury/US AID,Belgia,Olanda,Elveția.

Importanța și rolul sistemului bancar într-o economie modernă

În condițin condițiile amplificării schimburilor comerciale, dezvoltării inter-relațiilor economice între state și în special datorită avântului fără precedent luat de tehnologia informațională în ultimele decenii, rolul băncilor a crescut substanțional atât în ansamblurile economice naționale, cât și la nivel zonal și mondial.

Trebuie făcută discuție în ceea ce privește rolul și funcțiile băncilor private, pe de o parte ca elemente ale unui sistem coordonat de banca centrală,iar pe de altă parte ca entități economice independente, indiferent de tipologia în care se încadrează acestea. Atunci când vorbim de bănci ca societăți comerciale, rolul este clar , acela de multiplicare a capitalului proprietarilor prin realizarea de profituri maxime în condiții de risc minim (această restricție explicită decurgând din necesitatea de minimizare a riscului, tipică băncilor, unde, spre deosebire de societățile subbancare, volatilitatea externă a materiei prime utilizata de acestea-banii-impune constituirea unor adevărate strategii manageriale, de protecție impotriva diverselor riscuri de pierdere).

Odată cu apariția băncilor centrale ca organisme administrative cu rol de emisiune monetară și coordonare a politicilor monetare, băncile au fost incluse într-un sistem din ce în ce mai coerent,aflat sub coordonarea, la început dedusă iar mai apoi determinată, a băncii centrale. Rolul băncilor ca elemente ale acestui sistem constă în acela că, alături de alte instituții financiare care au căpătat importanță din ce în ce mai mare în ultimele decenii, se constituie în canalele prin care banca centrală aplică măsurile de politică monetară, băncile asigurând funcțiile esențiale pentru circulația valorilor în economie, de intermediere între depozitari și împrumutați și, pe de altă parte, de mijloc de realizare a transferurilor de bani în economie.

Acest rol al entităților bancare incluse în sistem s-a amplificat în ultimele decenii în condițiile în care au apărut o serie de mutații în structura, forma, direcția și viteza fluxurilor de mărfuri financiare și informaționale, naționale și internaționale.

Piața financiară mondială nu mai este în prezent dependentă de piața mărfurilor, fluxurile financiare au alte direcții și alte localizări temporale decât cele materiale, noile instrumente financiare permițând decalaje în timp față de mișcările de mărfuri. Se efectuează azi tranzacții pur financiare- bursele de valori opereză după criterii ce nu au legătură directă cu concretul economic, piața valutară funcționează în condiții de independență, funcționând în baza unor variabile ce depind mai degrabă de evenimente aleatorii (politici sociale sau chiar naturale). Pe de altă parte, tehnologia informatică a pus la dispoziția operatorilor financiari mecanisme de evidență și instrumente ce tind să înlocuiască documentele financiare cu informații financiare și banii cu atestări ale banilor. Operațiile de cont devin regulă,iar cele cu numerar se fac numai în tranzacții cu amănuntul.

Băncile prin care se derulează cea mai mare parte a operațiunilor financiare devin din ce în ce mai importante în cadrul sistemului economic național și internațional.

Funcțiilor fundamentale ale sistemului bancar,de intermediar financiar și de transfer, li se adaugă alta în prezent, datorită creșterii rolului băncilor în cadrul politicilor monetare ale statelor : aceea de factor de atragere și menținerea nivelului resurselor financiare naționale în cadrul mișcărilor internaționale de fonduri, prin aceasta băncile asigurând echilibrul monetar relativ, element considerat esențial în realizarea echilibrului economic.

Sistemul bancar, transformând resursele pe care mediul economic i le pune la dispoziție, se constituie ca subsistem al macrosistemului economic-social.

Sistemul bancar se află într-o continuă interacțiune cu mediul economic, din care preia « intrări » sub diverse forme (resurse umane, materiale,financiare,informații), pe care le prelucrează în vederea obținerii « ieșirilor » (produse și servicii bancare,informații financiar-bancare).

Altfel spus, sistemul bancar este un sistem deschis și își reglază activitatea prin conexiune inversă (feed-back), fiind capabil de autoreglare.

Mediul Economic

= Resurse umane = Produse

= Resurse materiale intrări ieșiri = Servicii

= Resurse financiare

= Informații = Informații

___________________________Feed-back______________________

Interacțiunea dintre sistemul bancar și mediul economic în care acesta își desfășoară activitatea

Intrările în sistemul bancar reprezintă elementul de la care se pornește și care determină existența și funcționarea celorlalte elemente ale sistemului bancar, dar care se află într-o strânsă relație de intercondiționare reciprocă.

Intrările sunt reprezentate de următoarele elemente constitutive :

Resurse umane – reprezintă factorul cel mai important și singura resursă cu adevărat impozabilă ;

Mediul ambiant – un element deosebit de important cu impact puternic asupra elementului uman ;

Resursele financiare – se constituie în capital, rezerve, comisioane, dobânzi încasate, depozite, profituri etc ;

Informațiile – despre mediul economico-social în care ființează și acționează banca.

Acest element depinde , în mare măsură, de gradul de informatizare și dotare a băncii, pentru a putea culege și transmite într-un timp util toate informațiile necesare bunei desfășurări a activității băncii.

Structura de transformare este banca însăși cu structura sa organizatorică care cuprinde:

direcții specializate :casierie, credite, informatică, strategie și învățământ, contabilitate generală, direcțiile cu profil valutar ;

direcțiile și serviciile funcționale, economice și secretariat,organizate juridic-personal, serviciul social.

Ieșirile reprezintă rezultatul acțiunii primelor două, de calitatea acestuia depinzând în final, valoarea mulțimii de ieșiri. Ieșirile se fac prin interfața băncii și constau în servicii și produse bancare.

CREDITUL BANCAR

Conceptul de credit și trăsăturile caracteristice

Creditul este operațiunea prin care se iau în stăpânire imediată resurse în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, în mod însoțite de plata unei dobânzi ce rambursează pe împrumutator.

Operațiunea privește două părți : o parte acordă creditul, iar cealaltă parte îl primește, sau altfel spus se îndatorează.

Esența raportului de credit se dezvăluie prin analiza trăsăturilor caracteristice.

Subiectele raportului de credit, creditorul și debitorul

Creditorii și debitorii conturează 3 categorii principale și de amplă cuprindere : întreprinderile, statul și populația.

Întreprinderile, în calitate de creditori, care, pe de o parte manevrează importante disponibilități monetare, din circuitul cărora au loc considerabile degajări cu caracter temporar ce pot fi angrenate în procesul de creditare, pe de altă parte , prin repartizarea profitului, constituie fonduri și rezerve, remunerează acționarii, fapte ce majorează global capacitatea de creditare a economiei naționale.

Creșterea veniturilor populației prin angajarea masivă în procesele economice , prin nivelul înalt al productivității muncii a făcut din populație un factor major în desfășurarea raporturilor de credit, în primul rând, în postura de creditor.
Populația se afirmă amplu în toate țările dezvoltate.

2.Promisiunea de rambursare, element esențial al raportului de credit , presupune riscuri și necesită,în consecință, adesea, angajarea unei garanții.

În rapoturile de credit, riscurile probabile sunt :

riscul de nerambursare ;

riscul de imobilizare.

Riscul de nerambursare constă în posibilitatea întârzierii plății sau a incapacității de plată datorită conjuncturii, dificultăților sectoriale sau deficiențelor împrumutatului.

Pentru prevenirea riscului trebuie să se analizeze temeinic împrumutatul prin prisma cerințelor respectării raportului de credit sub diverse aspecte : umane, economice, financiare, juridice.

Prevenirea riscului este strict legată de procedurile de garantare a împrumutului.

Riscul de imobilizare intervine la o bancă sau la deținătorul de depozite care nu este în măsură să satisfacă cererile titularilor de depozite din cauza unei gestiuni nereușite a creditelor sau prin administrarea judicioasă a depozitelor și creditelor de către bănci.

Garanția personală este angajamentul luat de o terță persoană de a plăti în cazul în care debitorul este în incapacitate de plată.

Garanția poate fi simplă atunci când garantul are dreptul de a discuta asupra îndeplinirii obligației sale, de a cere executarea primordială a debitorului și ,în cazul în care există mai mulți garanți, să răspundă numai pentru partea sa.

În cazul garanției solidare, garantul poate fi tras la răspundere pentru a plăti concomitent sau chiar înaintea debitorului dacă aparent prezintă condiții preferabile de solvabilitate.

Garanțiile reale cuprind reținerea, gajul, ipoteca și privilegiul.

Dreptul de reținere asupra creditorului constă în posibilitatea de a reține un bun corporal, proprietate a debitorului, atâta timp cât nu a fost achitat integral. Condițiile care trebuie îndeplinite sunt : bunul corporal deținut de creditor să aibă o legătură cu creanța, iar creanța trebuie să fie certă și exigibilă.

Gajarea este actul prin care debitorul remite creditorului un bun în garanția creditului ,gajul. Aceasta poate avea loc cu sau fără deposedare. În cazul când gajarea are loc fără deposedare, creditorul primește un titlu de recunoaștere a gajului.

Ipoteca este actul prin care debitorul acordă creditorului dreptul asupra unui imobil fără deposedare și cu publicitate. Aceasta conferă creditorului dreptul de preferință și dreptul de urmărire.

Sunt două feluri de ipotecă :

-ipoteca legală (prevăzută de lege)

-ipoteca convenită (prin contract sau judiciară-acordată de organele judecătorești)

Privilegiul este dreptul conferit prin lege unor creditori de a avea prioritatea de a fi plătiți atunci când dispun de o garanție asupra unei părți sau asupra totalității patrimoniului debitorului. Creditorul privilegiat dispune de dreptul de preferință și de dreptul de urmărire. Privilegiile pot fi generale și speciale, respectiv mobiliare și imobiliare.

Oricare ar fi garanțiile oferite, creditorul nu poate pierde din vedere că o bună garantare nu trebuie să fie decât o garanție suplimentare și nu un suport al unui risc mai mult decât profitabil.

2.Termenul de rambursare este o trăsătură specifică a creditului.Acesta poate fi de la perioade foarte scurte de timp – 24 ore, termen practicat între bănci pe piețele monetare – până la 30÷50 ani și chiar 50 ani (pentru împrumuturi privind construcția de locuințe)

Pentru creditele pe termen scurt,acordate întreprinderilor, numite și credite de consum, este caracteristică rambursarea la scadență.

Creditele pe termen mijlociu sau lung implică rambursarea eșalonată adică pe parcurs, la termene stabilite, lunare, trimestriale etc., odată cu plățile cuvenite pentru dobânzi rambursându-se o parte din împrumut.

4.Dobânda este o caracteristică esențială a creditului. În acordurile de credit s-a încetățenit clauza dobânzii fixe, respectiv dobânda cuvenită în cadrul acordului de credit, acceptabilă pentru ambele părți, pentru întregul împrumut și pe toată perioada creditului.

În condițiile presiunii inflaționiste accentuate din anii ’70 , s-a instituit regimul dobânzilor variabile (sensibile) situație în care dobânzile se modifică periodic, de regulă semestrial, în funcție de nivelul dobânzii pe piață (națională sau internațională).

5.Tranzacția, acordarea creditului

Creditul poate fi consimțit în cadrul unei tranzacții unice :acordarea unui împrumut, vânzarea unei obligațiuni, angajarea unui depozit.

În timp s-a dezvoltat sistemul de credit deschis în cadrul căruia împrumuturile efective intervin la intervale libere alese de debitor.

Cărțile de credit sunt modalitățile cele mai răspândite pentru această formă.

Consimțirea tranzacției, respectiv acordarea creditului, este un act de mare importanță în vederea căruia creditorul trebuie să-și asigure o bună informare și documentare pentru evitarea riscului.

1.4.2. Formele creditului

În evoluția sa istorică, creditul a cunoscut mai multe forme care , deși au apărut treptat în timp,ca răspuns la diverse nevoi, au avut sau au perioade de coexistență în viața economică a omenirii.

Formele istorice ale creditului sunt :

1.Creditul ‘juvenil’ – este prima formă a creditului pe care a cunoscut-o omenirea, având caracter de întrajutorare între indivizi sau grupuri de indivizi aflați unul în vecinătatea celuilalt. El se acorda între persoane cunoscute și se restituia de regulă în aceeași cantitate și același fel de bun material cu cel împrumutat.

Acestei forme de credit îi lipsește ultimul element, dobânda, ceea ce arată caracterul său de întrajutorare într-o economie închisă. Pe lângă caracterul său de întrajutorare, trebuie subliniat și caracterul său eminamente neproductiv.

2.Creditul cămătăresc – este a doua formă istorică a creditului și întrunește toate elementele enumerate. Caracteristica principală a acestei forme o constituie dobânda deosebit de ridicată la acordarea creditului, utilizat în general în scop neproductiv.

Acest tip de credit este specific economiilor precapitaliste, nefiind deci legat de existența și mișcarea capitalistă a mărfii, apărută după creditul cămătăresc, dar el continuă să existe și la începutul ‘erei capitaliste’ ,când este legat de forma marfă a capitalului ca urmare a ‘slăbiciunilor’ formei bani a capitalului (lipsa de capital bănesc, unele tendințe accentuate de cheltuire a unor sume importante în scopuri neproductive etc.).

De altfel, acest credit, în cazul unor țări, printre care și România, există chiar și în anul 2000.

Formele principale sub care se prezintă creditul în economia de piață sunt creditul comercial și creditul bancar.

Creditul comercial este o formă de împrumut practicată între vânzător și cumpărător atunci când vânzarea mărfurilor este făcută pe credit, adică înmânarea acestuia este separată în timp de plata prețului ei.

Creditul comercial contribuie la accelerarea circulației mărfurilor și prin aceasta la dezvoltarea economiei naționale. Mecanismul acestuia se desfășoară astfel : un agent economic dispune de un stoc de marfă destinat vânzării, în timp ce un alt agent economic are nevoie de aceste mărfuri dar nu dispune în acel moment de fonduri bănești. Pe baza unui act de vânzare-cumpărare pe credit primul agent va livra marfa celui de-al doilea, urmând ca după un anumit termen acesta din urmă sp achite contravaloarea mărfurilor la prețul stipulat în contract.

Trebuie precizat că prețul prevăzut în contract cuprinde pe lângă prețul mărfii un adaos procentual care reprezintă prețul creditului (dobânda).

Creditul comercial este acordat cumpărătorului de către un furnizor sub formă de mărfuri. De regulă, el se acordă pe termen scurt pe baza unei cambii.

Creditul bancar este creditul care se acordă agentului economic sub formă bănească de către instituțiile bancare. Este o firmă de credit foarte larg răspândită având ca obiect acea parte a capitalului numit capital de împrumut.

Creditul bancar este principala sursă pentru angajarea fondurilor bănești necesare diferitelor sectoare de activitate ale economiei naționale. În funcție de subiectul de drept care angajează creditul, distingem :

Creditul public – creditul contractat de către stat pentru completarea resurselor sale în cazul în care veniturile ordinare nu sunt suficiente ;

Creditul privat – creditul contractat de către o persoană particulară sau o întreprindere privată.

În funcție de perioada de timp pentru care se acordă creditul, distingem :

credite pe termen scurt (până la 1 an) ;

credite pe termen mediu (1-5 ani);

credite pe termen lung sau de investiții (peste 5 ani).

Creditul obligatar reprezintă o grupă a operațiunilor de credit cu existență seculară care se referă la relațiile de credit în care partenerii sunt instituții statale sau întreprinderi economice în calitate de debitori, care emit obligațiuni, în această calitate, pe de o parte, și creditorii, subscriitori și deținători ai acestor obligațiuni, care-și angajează astfel capitalurile în vederea obținerii unui venit sigur sub forma principală de dobânzi.

Obligațiunea este subscrisul care consemnează raportul de credit și forma prin care , în principal, se desfășoară. De aici rezultă expresia de credit obligatar.

Obligația este un titlu de recunoaștere a datoriei care reprezintă o creanță financiară,pe care deținătorul (creditorul) o are asupra emitentului (debitorul), sau altfel spus, este o promisiune serioasă de a plăti o sumă de bani la o dată stabilită.De regulă, deținătorul încasează periodic dobânzile convenite în raportul de creditare.

Creditul ipotecar este creditul destinat activității imobiliare și este una dintre cele mai importante categorii de credit din sistemul național în economia de piață, economie care cultivă și dezvoltă, sprijină și susține proprietatea individuală.

Numai băncile comerciale susțineau în calitate de creditori 507,5 miliarde dolari, ceea ce reprezintă cca 31% din totalul creditelor acordate (aprox.1900 miliarde dolari).

Creditul ipotecar se afirmă ca principală modalitate de sprijin a proprietății imobiliare. El presupune o convenție între creditor și împrumutat în care se prevede :

proprietatea ce servește ca garanție a rambursării împrumutului ;

condițiile de remunerare și scadențele de rambursare ;

penalități în caz de rambursare anticipată, parțială sau completă, a împrumutului ;

circumstanțele în care prin nerespectarea condițiilor de împrumut debitorul poate pierde proprietatea.

Principalul tip de împrumut pe ipotecă comportă o sumă de rambursare și o rată a dobânzii fixă (constantă și identică). Rambursările periodice sunt prevăzute pe întreaga perioadă și fiecare cuprinde dobânda și suma cu care se reduce datoria în curs.

Creditul ipotecar are un rol deosebit în expansiunea și propășirea proprietății, sprijinul statului se manifestă pe scară largă în toate țările,pe multiple planuri:supraveghere,asigurare,impozare,gestiunea datoriei etc.

Creditul de consum este creditul pe termen scurt sau mijlociu acordat persoanelor individuale și destinat a acoperii costul bunurilor și serviciilor de care beneficiază prin rețeaua de comercializare și servicii, sau pentru recreditarea creanțelor contractate în acest scop.

Acesta s-a afirmat de timpuriu între celelalte forme de credit și inițial a existat sub forma ‘creditului deschis’, respectiv a posibilitășii pe care comerciantul o acordă clienților, de regulă celor solvabili, de a achiziționa mărfuri potrivit necesităților, urmând ca lichidarea sau regularizarea datoriilor să se facă ulterior, potrivit angajamentelor personale diferite de la caz la caz.

Forma astfel practicată a fost considerată drept credit cu rambursare neeșalonată.

Creditul de consum anticipează momentul intrării în posesia bunurilor și permite accesul cumpărătorilor cu venituri mai mici la bunurile de folosință îndelungată de valoare mare.

Dată fiind importanța economico-socială a creditelor de consum, aceasta reprezintă sfera cu cea mai mare implicare reglementărilor și controlului de stat.

Evoluția creditului în economia românească

Economia de piață presupune în mod implicit evoluția unei economii bănești în centrul căreia sistemul bancar trebuie să asigure cadrul care să dea posibilitatea mobilizării tuturor fondurilor bănești disponibile din economie și orientarea lor temporară pe perioade mai lungi sau mai scurte către activități economice.

În acest context, banii și creditul devin instrumente active pentru stimularea dezvoltării economice , prin intermediul lor încurajându-se orice fenomen pozitiv sau descurajându-se tendințele ce ar putea să se îndrepte spre realizarea unor obiective neeconomicoase sau speculative.

Pentru a se ajunge la o economie de piață competitivă pe plan extern este necesară dezvoltarea normală a activităților economice, ceea ce necesită un volum mare de resurse, deci suplimentarea resurselor proprii, care se realizează prin credite acordate de bănci.

România este o țară în dezvoltare, etapa actuală fiind de schimbări majore în managementul economic , o etapă care necesită modernizări rapide, dezvoltări, retehnologizări care sunt generatoare de cereri mari de fonduri suplimentare.

Necesarul de sume suplimentare pentru prezent apare la toate nivelele de subiecți economici, de la populație la societăți comerciale, la stat.

Acest fapt permite o primă clasificare a creditelor astfel :

credite guvernamentale;

credite neguvernamentale.

Creditele guvernamentale sunt acordate statului pentru susținerea unor cheltuieli publice care nu au acoperire în veniturile prevăzute, pe când cele neguvernamentale sunt acordate la nivel macroeconomic populației, agenților economici cu capital de stat sau privat, având ca scop acoperirea nevoilor de suplinire de fonduri pentru consum prezent, pentru achiziționarea de către populație de bunuri de folosință îndelungată, pentru nevoi sezoniere, temporare ale agenților economici, pentru nevoi de dezvoltare,modernizare și stimulare a unor sectoare economice.

Milioane lei

Structura creditului intern

Sursa: Raport B.N.R.

Analiza de structură a creditului intern relevă creșterea semnificativă a ponderii deținute de componența guvernamentală în detrimentul celui neguvernamental, începând cu anul 2006.

Astfel,ponderea sa a cunoscut o diminuare progresivă; în decembrie 2006 aceasta era de 85,3% pentru ca decembrie 2009 să reprezinte numai 56,95%.

La sfârșitul lunii octombrie 2010 creditul neguvernamental reprezenta 69,62% din masa creditului intern.

Creditul neguvernamental s-a redus în termen nominal cu 2,3% de la 59.086,8 miliarde lei în decembrie 2008 la 57.719,5 miliarde lei în decembrie 2009, nivelul acordat economiei de către bănci fiind puternic influențat de procesul de restructurare financiară a două bănci BRD si BCR .

La sfârșitul lunii octombrie 2010 creditul neguvernamental era cu 28% mai mare decât nivelul înregistrat în anul 2009.

Creditele neguvernamentale se împart din punct de vedere structural în:

credite în lei;

credite în valută.

Milioane lei

Structura creditelor neguvernamentale

Sursa: Raport B.N.R.

CAP.2 BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ

Verigă a sistemului bancar românesc

Prezentarea generală a B.C.R.

B.C.R. funcționează în baza Hotărârii Guvernamentale nr.1011/1990 privind înființarea B.C.R. , a Hotărârii Guvernamentale nr.1195/1990 privind organizarea B.C.R. și a statutului acesteia, cu respectarea Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale și a Legii nr.33/1991 privind activitatea bancară.

La 1 decembrie 1990 banca își începea activitatea cu o parte din personalul transferat de la B.N.R., iar pe bază de protocol prelua un activ și un pasiv de 273 miliarde lei.

Activele băncii erau aproape în totalitate materializate în credite bancare care însumau 269 miliarde lei.

Pentru a înțelege imaginea băncii la înființare se mai poate adăuga faptul că efectivul de salariați era de 5317, numărul unităților bancare de 100, numărul clienților existenți de 49,960, iar cel al conturilor deschise de 111,565.

Datele primului bilanț consemnează că baza materială proprie era aproape inexistentă la 1 decembrie 1990, lucru dovedit de cele 2 cifre prezente mai sus, adică activele totale de 273 miliarde lei, din care 269 miliarde lei plasamente sub formă de credite.

Activele proprii sunt materializate în mijloace fixe în valoare de 26 miliarde lei.

In prezent BCR este achizitionata majoritar de grupul financiar –bancar din Austria , ERSTE BANK cu o participare de 70% , restul apartinand SIF-urilor ;

B.C.R. este persoană juridică, fiind organizată ca societate bancară pe acțiuni și are sediul în municipiul București.

B.C.R. are ca obiect de activitate atragerea și formarea de depozite bănești, acordarea de credite pe termen scurt, mediu și lung, efectuarea de servicii bancare, operațiuni prin activități de comerț exterior și alte operațiuni bancare, potrivit legii.

În scopul îndeplinirii atribuțiunilor ce-i revin, B.C.R. colaborează cu celelalte societăți bancare, cu ministerele, organele centrale și locale.

Înființată la 1 decembrie 1990, B.C.R. aniversează acest an 23 ani de existență și bogată activitate, ani de eforturi și de muncă susținută, toate acestea fiind răsplătite prin succesele de necontestat obținute, precum și prin poziția pe care banca a câștigat-o în topul sistemului bancar românesc, precum și în topul mondial.

O retrospectivă a B.C.R. ar conduce la constatarea că a înregistrat pe parcurs multe elemente specifice care îi conturează personalitatea și o impun în viața economico-socială românească.

În același timp, făcând parte dintr-un sistem bancar național cu elemente comune de structură și comportament profesional specific, B.C.R. s-a integrat fericit în acest sistem și a contribuit la evoluția și creșterea rolului acestuia în ansamblul societății românești.

Băncile comerciale au o îndelungată tradiție în România, având un rol în viața economică a țării atât prin atragerea organizată a resurselor disponibile de pe piață cât și prin investirea acestora sub diferite forme de activizare cât mai bună.

B.C.R. a fructificat cum se cuvine experiența băncilor comerciale din România. Ea a dispus ample studii asupra acestei experiențe pentru a o putea valorifica în folosul propriu.

Principala constatare este aceea că foarte multe dintre conceptele teoretice care stau la baza organizării sistemului actual al băncilor comerciale se regăsesc, bineînțeles, în alt context economic și la altă dimensiune, în practica băncilor comerciale din țara noastră de la sfârșitul secolului trecut și prima jumătate a acestui secol.

Managementul băncii a fost preocupat de folosirea experienței românești pe un plan mai larg și acelei câștigate pe plan internațional și de implementarea acestor proceduri și tehnici de lucru, operațiuni produse și validate de practica altora.

Perioada parcursă de B.C.R. de la înființare și până în prezent poate fi considerată o perioadă de afirmare, de consolidare a locului ocupat în sistemul bancar românesc, caracterizată printr-o dezvoltare a băncii într-o dinamică accelerată , materializată printr-o dublă performanță: aceea a creșterii activității tradiționale care anterior se efectua în cadrul B.N.R., în principal creditarea pe termen scurt a economiei naționale și apoi a introducerii din mers a unor noi operațiuni bancare. Printre acestea se remarcă activitatea de creditare în valută, derularea prin unitățile proprii a operațiunilor de comerț exterior ale clienților din economie și o gamă largă de operațiuni în lei și în valută pentru persoanele fizice.

Prestigioasa revistă britanică de specialitate „The Banker” , membră a grupului financiar Times, a nominalizat B.C.R. drept „Banca Anului” în România in anul 2011..

În susținerea acordării premiului, specialiștii revistei au arătat că „B.C.R. poate revendica poziția de lider în fiecare segment al sistemului bancar românesc, având rețele extinse de unități teritoriale și de automate pentru eliberare numerar (ATM) , o largă bază de clienți și reputația de a fi una dintre cele mai sigure bănci”.

A fost apreciat în mod deosebit faptul că ponderea Grupului B.C.R. a crescut în ultimul an de la 21% la 32% în totalul activelor deținute și de la 21% la 42% în totalul capitalurilor proprii. Sectorul privat reprezintă peste 65% din portofoliul de împrumuturi neguvernamentale acordate de B.C.R.

Au fost de asemenea remarcate eforturile depuse de bancă pentru alinierea la practicile occidentale în domeniul comunicației on-line în rețeaua de unități, utilizarea facilităților de cash-management , promovarea dezvoltării pieței de carduri și a transferului rapid de valută prin Money Gram.

În legătură cu fuziunea B.C.R.-Bancorex specialiștii britanici au subliniat realizarea în timp record a procesului care a dus la întărirea în fapt a forței B.C.R. și a poziției sale pe piața internă și internațională.

Nominalizarea B.C.R. ca „Banca Anului” în România este o confirmare a stabilității, puterii și dinamismului instituției, apreciată drept cea mai bună bancă și de specialiștii altor reputate publicații de profil din străinătate precum Euromoney, Global Finance, Business Central Europe, ca de altfel de întreaga comunitate financiar-bancară internațională.

Deși își desfășoară activitatea într-un mediu economic vulnerabil marcat de deprecierea monedei naționale și de inflație, banca a obținut rezultate bune, având un grad mare de lichiditate, de solvabilitate și o reală profitabilitate.

La sfârșitul semestrului I/2010 capitalul propriu al băncii a depășit 85,00 miliarde lei, în creștere cu 122% față de anul 2009.

B.C.R. deținea la finele anului 2009 aproape 30% din totalul activelor existente în sistemul bancar românesc, 28,7% din resursele atrase în sistemul bancar de la populație și agenți economici și aproape 40% din capitalurile întregului sistem bancar.

Potrivit specialiștilor B.C.R. în iulie 2012 era cea mai puternică bancă autohtonă , iar conform revistei „The Banker” ocupa locul 527 în topul mondial, crescând cu 31 poziții în ierarhia mondială față de anul 2010.

Această ascensiune este rezultatul evoluției pozitive a mai multor indicatori :

Capitalul de rang I – 4,85 miliarde USD;

Total active – 28,49 miliarde USD;

Raportul capital/active – 17,02%, locul 35 în lume;

Rentabilitatea activelor (ROA) – 5,88%, locul 17 în lume;

Raportul profit/capital mediu – 45,3 %, locul 30 în lume;

Raport cost/venituri – 37,5%;

Indicele de adecvare a capitalului

(calculat după metoda BIS) – 22,18%.

Specialiștii de la „The Banker” au inclus B.C.R. și în Top 25, alcătuit în funcție de raportul profit/active (locul 17 în lume, cu 5,83%), iar în Top 25 al țărilor din Europa Centrală și de Est, realizat pe baza capitalului de rang I, banca deține locul 9 din regiune.

2.2 Analiza activității băncii și calculul principalilor indicatori

Clienți , produse și servicii bancare

Clientela băncii

Ce este de fapt un „client”? Un client este o persoană sau o companie care beneficiază sau va beneficia de serviciile băncii cum ar fi cei care apelează la o bancă pentru a schimba valută. Ne vom referi la clientul care are un cont deschis la bancă.

Nu există o definiție a „clientului”. Se pot face însă precizări despre clienți, precizări care ne ajută să schițăm o definiție a clientului din punctul de vedere al băncilor:

Termenul „client” presupune ca o persoană juridică sau fizică să aibă o relație de afaceri cu banca;

Clienții apelează, din când în când, la una dintre unitățile băncii pentru a solicita efectuarea unor operațiuni;

Clienții folosesc unele sau toate serviciile oferite de bănci.

Câteva din aspectele relației dintre bănci și clienții lor au fost definite prin lege. Aceasta se referă la îndatorirea băncii de a avea grijă de client și la responsabilitatea băncii de a asigura ca sistemul și tehnologia folosită să protejeze atât banca cât și proprii ei clienți.

În esență, relațiile care există între bancă și client sunt cele dintre debitor și creditor. Într-o primă variantă clientul poate fi creditorul și banca debitorul. Reversul acestei situații se înregistrează în cazul în care clientul împrumută bani de la bancă.

Pentru a exista afaceri viabile, băncile au nevoie de clienți care au cerințe diferite în concordanță cu afacerilor sau cu nevoile personale,oferind un potențial important pentru dezvoltarea activității bancare. Cerințele și nevoile clienților se pot schimba după o perioadă de timp în funcție de noile condiții existente în economie și societate.

Pentru o bancă este avantajos să aibă diferite tipuri de clienți deoarece astfel va primi depozite și va acorda împrumuturi atât pentru afaceri cât și persoanelor particulare.

Ca urmare a valorificării de către bancă a potențialului de dezvoltare a activității oferite de clienți, rezultă avantaje atât pentru bancă cât și pentru clienți. Avantajele clienților pot fi considerate următoarele:

Siguranță privind depozitele păstrate în bancă;

Dobânda primită;

Sumele păstrate în conturi pot fi restituite oricând, la cerere;

Transferurile de bani de care pot beneficia;

Confidențialitatea și secretul asupra operațiunilor efectuate.

Prin satisfacerea nevoilor clienților și prin oferta de servicii performante băncile își vor păstra clienții și vor fi în măsură să ofere noi servicii bancare. Într-o economie de piață este un fapt bine stabilit că produsele bancare specializate sunt mai ușor de dezvoltat și utilizat de către clienții existenți decât de către cei noi. Este deci foarte important să se identifice diferitele tipuri de clienți și cerințele specifice acestora.

Companiile vor avea nevoi diferite în funcție de natura și volumul afacerilor. O companie mică, de exemplu, are nevoie de un împrumut pe termen scurt pentru a acoperi nevoile pentru producție și servicii. Marii investitori vor dori să împrumute bani pentru investiții în așa fel încât să-și extindă și diversifice afacerea.

Nevoile persoanelor fizice ce își deschid conturi personale pot diferi în funcție de nivelul venitului și de stilul de viață. În prezent acest tip de clienți are o pondere scăzută în România, dar , în perspectivă, numărul celor ce își vor deschide conturi personale ar trebui să crească considerabil.

Într-o economie de piață, clienții vor alege o bancă în funcție de nevoile lor, de serviciile și avantajele oferite. Acest criteriu de opțiune va conduce în timp la o industrie bancară dezvoltată în funcție de cerere.

Presiunea exercitată de clienți cu nevoi diferite și existența serviciilor oferite și de alte instituții financiare vor conduce la schimbări și îmbunătățiri în sistemul bancar.

Tipuri și categorii de clienți

Pentru un bancher este deosebit de important :

Să recunoască diferitele tipuri de clienți;

Să identifice tranzacțiile necesare pentru diferite tipuri de clienți;

Să cunoască prevederile legale existente pentru diferitele tipuri de clienți.

Clienții pot fi împărțiți din punct de vedere juridic în două mari categorii:

persoane juridice;

persoane fizice.

Persoanele juridice pot fi la rândul lor grupate în funcție de :

forma de proprietate;

forma juridică de organizare;

tipul de activitate economică.

Este însă de menționat faptul că în România majoritatea conturilor deschise la băncile comerciale aparțin persoanelor juridice. Nici B.C.R. nu face excepție de la această regulă.

Structura clienților B.C.R.

*Inclusiv clienți posesori de certificate de depozit

Numărul total de clienți persoane juridice a avut o creștere de 14,4% în anul 2010 determinată în principal de sporirea numărului de societăți comerciale cu capital privat.

În 2010 numărul de clienți instituții bugetare a crescut cu 162 ; aceste instituții deși își desfășoară activitatea prin Trezoreriile Ministerului Finanțelor , prin B.C.R. efectuează în principal operații valutare și au deschise conturi de garanții materiale ale angajamentelor.

Balanța clienților B.C.R. are sold pozitiv la finele anului 2010 ca urmare a eforturilor depuse de personalul băncii pentru atragerea de clienți noi cu perspective de extindere a activității și care dovedesc loialitate față de bancă pe termen lung.

Deosebita receptivitate față de clienți, calitatea și costul serviciilor prestate ,renumele său de bancă solidă sunt argumente care vor cântării greu în alegerea B.C.R. ca bancă-partener.

Relația bancă-client se desfășoară în cea mai mare parte prin intermediul conturilor deschise.

Numărul conturilor a avut o dinamică mai accentuată (27,8%) față de numărul de clienți (23,3%).

La sfârșitul anului 2010 B.C.R. opera cu un număr de 3.092.585 conturi din care 215.876 conturi de valută.

Structura conturilor deschise la B.C.R.

La sfârșitul anului 2010 erau deschise pentru persoane fizice 2.648.949 conturi reprezentând 85,7% din totalul conturilor deschise.

Numărul de conturi în valută existente la sfârșitul anului 2010 a crescut cu 38,3% față de începutul anului.

Clienții, societăți comerciale cu capital privat și persoane fizice, obținea 90% din numărul total de conturi în valută existent la B.C.R.

Clienți – persoane juridice

Modul de constituire a societăților comerciale este reglementat de legislație. În ceea ce privește conturile bancare ale persoanelor juridice trebuie să precizăm că fiecare bancă , pe baza prevederilor legale privind activitatea bancară, și-a elaborat reglementări proprii (norme) privind deschiderea și operarea acestor conturi.

Acest gen de reglementări este în continuă îmbunătățire pentru a veni în întâmpinarea cererilor unei economii de piață în dezvoltare. Legile și actele normative se publică în țara noastră în Monitorul Oficial. În același timp este foarte importantă cunoașterea normelor interne ale băncii.

Pentru bancă este foarte important să se știe dacă un client-persoană juridică reprezintă o societate comercială corect constituită din punct de vedere legal înainte de a face afaceri cu acesta. Fiecare tip de societate comercială este supusă unor anumite reglementări. Există mai multe forme de organizare a societăților comerciale în România, definite de Legea nr.31/16.11.1990 cu modificările ulterioare.

Iată care sunt trăsăturile caracteristice ale societăților comerciale în calitate de clienți ai băncilor:

sunt înființate în anumite forme specifice care determină atât modul de organizare cât și de desfășurare a activității acestora;

obținerea prin lege a calității de persoană juridică;

în caz de încetare a plăților , sunt supuse falimentului.

În calitate de clienți ai băncii societățile comerciale trebuie să respecte cerințele stabilite de bancă cu privire la deschiderea și funcționarea conturilor bancare ale acestora.

Astfel societăților comerciale care deschid conturi la bancă li se solicită o serie de documente din care să reiasă forma lor de organizare juridică, denumirea societății, tipul activității desfășurate, valoarea capitalului subscris, specimenele de semnătură pentru persoanele îndreptățite să efectueze operațiuni în cont și altele.

În vederea desfășurării activității sale specifice, orice agent economic trebuie să aibă deschis cont bancar prin intermediul căruia să deruleze operațiuni de încasări și plăți. În cazul societăților comerciale cu capital majoritar privat trebuie să existe următoarele documente pentru deschiderea unui cont:

hotărârea judecătorului de înființare a societății comerciale;

statutul societății comerciale;

codul fiscal;

certificatul de înmatriculare de la Registrul Comerțului care să conțină viza de la organele finanțelor publice;

extrasul de cont verbal al adunării generale a societății comerciale care confirmă dreptul conducătorului societății sau a reprezentanților acestuia de a dispune de cont;

fișa specimenelor de semnătură ale persoanelor autorizate să dispună de cont și amprenta ștampilei;

contractul societății comerciale (dacă sunt doi sau mai mulți acționari)

În cazul societăților comerciale cu participare de capital străin se vor prezenta în copie pe lângă documentele de mai sus aprobarea Agenției Române de Dezvoltare și certificatul de investitor conform art.19-24 din Legea nr.35/16.11.1991 privind registrul investițiilor străine.

Totodată, în derularea operațiunilor de încasări și plăți prin virament și numerar, părțile vor respecta și următoarele obligații:

Unitatea bancară

să efectueze, la cererea clientului, operațiuni de decontare și încasare în numerar, cu respectarea actelor normative, a reglementărilor B.N.R. și a normelor proprii de lucru;

să elibereze zilnic titularului extrasele de cont în care sunt înregistrate toate operațiunile efectuate prin conturi;

să calculeze și să bonifice lunar dobânda la disponibilitățile existente în conturile titularului;

să păstreze secretul față de terți asupra operațiunilor efectuate prin conturi, cu excepția organelor abilitate legal să aibă acces la informațiile băncii.

Clientul-titular de cont

să respecte actele normative, reglementările B.N.R. și instrucțiunile de lucru ale B.C.R.;

să deruleze operațiunile de încasări și plăți cu persoane fizice sau juridice prin conturile deschise la bancă, cu excepția celor care se efectuează cu numerar potrivit regulamentului nr.1/1999 al B.N.R.;

să depună la bancă documentația de deschidere și funcționare a conturilor și să comunice orice modificare care a intervenit, în termen de 5 zile lucrătoare de la data eliberării cererii de înscriere, de mențiuni de la Registrul Comerțului;

să ridice extrasele de cont zilnic sau la intervale de timp care să nu depășească 7 zile lucrătoare de la înregistrarea gestiunii; titularii de cont sunt rugați ca în termen de 10 zile calendaristice de la data convenției pentru ridicarea extraselor de cont și a situațiilor prin care se comunică executarea operațiunilor dispuse, să reclame eventualele neînregistrări sau înregistrări greșite ale operațiunilor în conturi; în cazul în care operațiunile efectuate cu ordine de plată, termenul de sesizare este de 2 zile lucrătoare de la data convenită pentru ridicarea extraselor de cont;răspunderea băncii încetează dacă până la expirarea termenului stabilit nu este sesizată cu reclamație scrisă în sensul celor de mai sus;

să plătească băncii comisioanele, taxele și spezele datorate pentru operațiunile efectuate și serviciile bancare prestate.

În situația înregistrării în contul clientului a unor sume ce nu aparțin acestuia, banca va proceda la stornarea sumelor respective urmând totodată și influențe lor asupra dobânzilor, trecând la recalcularea și înregistrarea dobânzilor necuvenite începând cu data înregistrării acestora.

În cazul în care în decurs de 6 luni contul nu prezintă altă mișcare decât operațiuni privind dobânda bonificată la disponibilitățile existente și care nu depășesc 3 milioane lei, se va proceda la închiderea contului cu avizarea prealabilă a titularului,redeschiderea acestuia fiind tratată ca o nouă deschidere de cont.

Odată cu deschiderea conturilor băncile eliberează societăților comerciale carnete de cecuri în numerar și/sau viramente, necesare pentru efectuarea operațiunilor de plăți curente, ordine de plată tip BN.

Clienții-persoane fizice

Deși clienții-persoane fizice au încă o pondere redusă în ansamblul activităților bancare, există tipuri de conturi destinate special acestei catigorii de clienți. Pentru persoanele fizice deschiderea unui cont la bancă presupune:

capacitate de exercițiu;

existența unui anumit nivel de instruire care să le permită să aprecieze calitatea serviciilor bancare;

interesul în fructificarea capitalurilor proprii și protejarea acestora prin bancă;

existența unor surse de venituri constante și sigure care pot fi fructificate prin bancă la nivelul baremurilor stabilite de politicile și normele proprii ale acesteia;

acceptarea limitelor de lucruri și oferta selectivă pe care banca o adoptă pentru a evita aglomerația excesivă a rețelei și creșterea costurilor peste nivelul venitului posibil de obținut din aceste operațiuni.

Un client-persoană fizică poate fi descris ca o persoană ce deține un cont bancar pentru uzul propriu. Acest tip de client trebuie să respecte reglementările existente , dar bancherii trebuie să se asigure că aceștia nu deschid și nu folosesc conturile bancare în scopuri ilegale.

Persoanele fizice pot deschide conturi doar în numele lor , cu posibilitatea ca titularii de conturi să împuternicească și alte persoane pentru a efectua operațiuni în acele conturi.

Prezentarea principalelor produse și servicii oferite de B.C.R.

Începând cu data de 1 decembrie 2009, dată la care activitatea B.C.R. demarează, produsele și serviciile bancare rezultate din atribuțiile și obiectul său de activitate au cunoscut o dinamică pozitivă atât ca diversitate dar și ca dezvoltare cantitativă.

În concordanță cu noile cerințe ale pieței bancare și ale clientelei B.C.R., aceasta s-a orientat spre dezvoltarea și completarea ofertei proprii de produse și servicii.

S-a avut în vedere dezvoltarea cu prioritate a operațiunilor externe și valutare , asigurându-se atât resursele necesare pentru clienții care derulează astfel de activități cât și servicii care să ajute clienții și mai ales nevoile ferme în domeniul operațiunilor externe.

S-au promovat noi produse specifice fiecărei categorii de clienți din economie, clienți financiari ai societății mobiliare, persoane fizice, concomitent cu intensificarea activității de consultanță de specialitate pe probleme bancare și încurajarea afacerilor clienților proprii prin acordarea de diverse facilități.

Astfel,în prezent, B.C.R. oferă clienților săi o multitudine de „PRODUSE ȘI SERVICII” , cu o tendință continuă de îmbunătățire, astfel:

CARDURI

Cardul B.C.R. Maestro – instrument de plată emis în lei, sub sigla EUROPAJ Internațional, destinat persoanelor fizice, pentru obținerea de numerar și plata de bunuri sau servicii oriunde este afișată sigla VISA.

Cardul B.C.R. Visa Clasic – instrument de plată emis în lei, sub sigla VISA, destinat persoanelor fizice, pentru obținerea de numerar și plata de bunuri sau servicii oriunde este afișată sigla VISA.

Cardul B.C.R. Visa Internațional – instrument de plată emis în USD, sub sigla VISA Internațional, destinat persoanelor fizice care călătoresc în străinătate în interes personal.

Cardul B.C.R. Visa Business – instrument de plată emis în USD, sub sigla VISA Internațional, destinat clienților persoane juridice, ai căror reprezentanți călătoresc în străinătate, pentru plata bunurilor și serviciilor oriunde este afișată sigla VISA.

Cardul B.C.R. Eurocard Business – instrument de plată emis în lei, sub sigla EUROCARD MASTERCARD, destinat clienților persoane juridice, ai căror angajați efectuează diverse plăți în interes de afaceri.

Cardul Visa Electron – instrument de plată emis în lei sau valută, sub sigla VISA, destinat clienților persoane juridice, cu posibilitatea de utilizare în țară și străinătate.

DEPOZITE

-Certificat de depozit – titlu de credit pe termen, emis de bancă, care atestă depunerea unei sume de bani de către o persoană, pe baza căruia la scadență se poate încasa atât sume depusă cât și dobânda aferentă.

Contul de depozit la vedere – în lei, destinat persoanelor fizice și juridice, prin care se derulează operațiuni de încasări și plăți în numerar și prin virament.

Contul de depozit la termen – în lei, conține depunerile la un anumit termen ale persoanelor fizice și juridice, din care nu se pot efectua alte operațiuni decât cele de constituire și de lichidare a depozitului.

Contul de depozit la vedere – în valută, destinat persoanelor fizice și juridice, prin care se derulează operațiuni de încasări și plăți în numerar și prin virament.

Contul de depozit la termen – în valută, conține depunerile la un anumit termen ale persoanelor fizice și juridice, din care nu se pot efectua alte operațiuni decât cele de constituire și de lichidare a depozitului.

Depozite pentru pensii – depozite la termen ale persoanelor fizice în care se pot efectua depuneri în intervalul scurs de la deschidere și până la data scadenței, respectiv de lichidare a depozitului.

Depozite pentru vacanță – depozite la termen ale persoanelor fizice în care se pot efectua depuneri în intervalul scurs de la deschidere și până la data scadenței, respectiv de lichidare a depozitului.

CECURI

Cecuri de călătorie în valută – cu valori fixe, emise de societăți internaționale ca American Express, Thomas Cook, Master Card, Visa și Citicorp sau de bănci cărora aceste societăți le-au acordat licență de emisiune.

Eurocecuri – acceptarea la plată – instrument de plată cu sumă limitată, tras de o persoană fizică asupra unei bănci din străinătate la care își are deschis contul.

Cecul la ordin (cecul personal) – în valută, acceptare la plată, instrument de plată prin care o persoană fizică numită trăgător dă ordin altei persoane numită tras (care nu poate fi decât o bancă sau o instituție de credit) să plătească la vedere o anumită sumă de bani (în valută) beneficiarului sau de a o trece în contul acestuia.

Cecul la ordin, în valută – vânzare, instrument de plată prin care o persoană fizică sau juridică numită trăgător dă ordin altei persoane numită tras care nu poate fi decât o bancă sau o instituție de credit) să plătească la vedere o anumită sumă de bani (în valută) beneficiarului sau de a o trece în contul acestuia.

Cecuri de trezorerie SUA – acceptarea la plată – cecuri emise de trezoreria SUA pentru achitarea drepturilor de pensii și asigurări sociale sau pentru onorarea unor obligații contractuale decurgând din aprovizionări de mărfuri sau prestări servicii.

CREDITE

Credite pentru :

– finanțarea de activități lucrative;

– cumpărări și/sau construire de locuințe;

– efectuare de lucrări la locuința aflată în proprietate;

– cumpărări de autoturisme din producția internă;

– finanțare stocurilor;

– finanțarea stocurilor sezoniere;

– export;

– echipamente, pe termen mediu și lung;

– leasing.

– Credit de scont și de factoring;

– Credit pe cecuri remise spre încasare;

– Credit de trezorerie pentru valută vândută,

– Linii de creditare;

– Credit în valută pe termen scurt, mediu și lung;

-Credit de forfetare.

SERVICII

Acreditivul – forme de decontare prin care plățile între agenții economici se efectuează pe măsura livrării mărfurilor, executării lucrărilor și prestării serviciilor, dintr-o sumă rezervată în acest scop de către beneficiar (plătitor) și păstrată la dispoziția furnizorului.

Scrisoarea de garanție bancară – modalitate de garantare de către bancă a unei plăți sau a unei prestații din care să rezulte faptul că partenerul (clientul) s-a conformat întocmai angajamentelor sale contractuale.

Evaluarea bunurilor admise în garantarea creditelor – operațiune de stabilire a valorii bunurilor mobilare și imobiliare propuse de către client în vederea garantării creditelor solicitate la bancă, cu respectarea principiului prudenței, potrivit căruia bunurile emise drept garanții trebuie să poată fi transformate cu ușurință în lichidități, în orice moment al perioadei de creditare.

Colectarea și asigurarea numerarului – serviciu bancar de colectare a numerarului de la clienți cu un volum mare de încasări precum și de transport al numerarului de la bancă la sediul clienților, prin aparatul propriu al băncii, pe baza unei convenții încheiate între părți.

Păstrarea valorilor în tezaurul de casete – serviciu prin care se asigură păstrarea titlurilor, a hărților de valoare și a altor valori posibil de tezaurizat.

Tranzacții de depozitare pentru fonduri de investiții și societăți de investiții – servicii de depozitare a activelor clienților persoane juridice.

Decontarea tranzacțiilor cu valori mobiliare pe piața bursieră și extrabursieră – servicii de decontare a operațiunilor cu valori mobiliare ale societăților de valori mobiliare , compensate de Societatea Națională de Compensare, Decontare și Depozitare pentru Valori Mobiliare sau Bursa de Valori București.

Compensare și decontare colectivă a valorilor mobiliare – servicii de custodie a valorilor mobiliare ale persoanelor fizice și juridice, clienți ai băncii.

Transferul sumelor în valută prin merchants bank – serviciu oferit persoanelor fizice prin care se asigură primirea sumelor în valută trimise din SUA și Canada.

Transferul sumelor în valută money gram – serviciu oferit persoanelor fizice prin care se asigură transferul rapid al sumelor în valută spre și dinspre România.

Rețeaua de unități și personal

Oferta de produse și servicii bancare mereu mai evoluate, personalul băncii pregătit și sensibil la cerințele clienților și rețeaua nouă și modernă de unități, sunt cei trei factori care susțin performanțele B.C.R.

Aceasta a fost permanent interesată în îmbunătățirea calității serviciilor oferite clienților, iar în acest scop banca a acționat pe mai multe direcții.

O primă direcție a vizat extinderea ariei geografice în care banca funcționează, prin înființarea de noi sucursale în țară și în străinătate, dotarea cu echipamente de calcul, de comunicație, de securitate cât mai moderne, angajarea de personal specializat în vederea deservirii mai operative a clienților.

La sfârșitul anului 2010 B.C.R. își desfășura activitatea în 681 de unități din România și străinătate, din care pe piața românească funcționau 274 de unități.

Evoluția numărului de unități

Sursa : Rapoartele anuale B.C.R.

Subsidiarele B.C.R.

Sursa : Raportări B.C.R.

Se cunoaște că B.C.R. a început activitatea fără rețea proprie, ceea ce a detașat-o radical de celelalte bănci. Acesta a fost motivul pentru care banca a desfășurat un amplu program de investiții.

B.C.R. și-a dimensionat rețeaua de unități potrivit unor principii , urmărindu-se acoperirea corespunzătoare a teritoriului țării și consolidarea poziției băncii pe piețele financiar-bancare. Majoritatea unităților B.C.R. (85,7%) sunt plasate în reședințe de județ și localități urbane, selectate pe baza unor studii de fezabilitate.

Sucursale județene subordonate direct Centralei băncii au, pe lângă servicii operative, și atribuții de coordonare, îndrumare și control al sucursalelor și agențiilor aflate în subordine directă.

Ele sunt organizate , începând cu 2005 ca centre de profit, fapt ce permite cuantificarea contribuțiilor individuale la rezultatele financiare de ansamblu.

Banca a elaborat modele proprii de profitabilitate și a procedat permanent la perfecționarea acestora.

Eforturile depuse prin programele de investiții s-au reflectat în schimbarea radicală a realității de început, astfel că, la 30 septembrie 2010, B.C.R. avea deja o situație foarte bună în raport dintre sedii.

Structura unităților băncii în funcție de proprietate

Sursa : Sursa :Revista băncii-anul IX-nr.4(36)

Astfel, din cele 680 de sedii, 203 erau proprietate B.C.R., adică 29,9% și 477 unități , adică 70,1% erau închiriate.

O preocupare permanentă a băncii care a impus eforturi investiționale deosebite, a reprezentat-o și dotarea corespunzătoare a sediilor din punct de vedere informatic.

Trecând peste primii pași făcuți și rezultatele în domeniul obținute în domeniul informatic, putem aprecia că evenimentul major pentru B.C.R., l-a constituit lansarea proiectului SIBCOR 2000, pentru realizarea sistemului informatic propriu, pe baza celor mai moderne tehnologii informatice (rețele de calculatoare bazate pe Windows NT, sisteme relaționare de gestionare a bazei de date – Oracle, protocoale de comunicații TCP-IP pe o infrastructură de tip VSAT).

Trebuie de asemenea subliniat faptul că toatele rezultatele obținute sunt strâns legate de personalul propriu , cel care , de fapt, a obținut aceste rezultate împreună cu conducătorii de toate categoriile din unitățile din țară.

Calitatea resurselor umane a reprezentat o condiție esențială a succeselor băncii, a dezvoltării sale și a obținerii unei eficiențe și profitabilități corespunzătoare.

Nucleului de specialiști preluați de B.C.R. de la B.N.R. cu care a pornit la drum în momentul înființării, ulterior, li s-au adăugat și alții venind din diverse domenii ale economiei naționale, astfel:

Evoluția numărului de salariați

Sursa: Rapoartele anuale B.C.R.

După cum se observă, numărul de angajați cu care banca și-a început activitatea de 5317 salariați, a cunoscut o dinamică mai accentuată în primii ani, înregistrând un trend ascendent până în 2007, după care, prin măsurile de restructurare ce s-au succedat, numărul a început să scadă până în 2012.

La 31 decembrie 2011 B.C.R. avea un număr de 11153 angajați din care 77% femei.

Predominant după vârstă este segmentul între 36-50 ani (46%) , urmat de cel între 18-35 ani (44%).

Una din marile priorități ale băncii în acest domeniu, a fost îmbunătățirea profesională a salariaților. În primii ani de funcționare, această pregătire a fost asigurată prin forme exterioare băncii , pentru ca apoi, în ultimii ani, să se organizeze un sistem propriu ca urmare a înființării unei rețele de instituții specializate pentru acest scop.

Astfel, banca și-a organizat și dezvoltat o bază proprie de învățământ în cadrul complexelor de pregătire din București, Constanța și Brașov. Dotate cu echipamente moderne, aceste centre acoperă nevoile de pregătire actuale pentru personalul băncii.

În perioada 2002-2008 au frecventat cursurile în sistem propriu un număr de 7169 cursanți, cea mai numeroasă participare fiind în anii 2007 și 2008, de 2560 și respectiv 3098 cursanți. În această perioadă, personalul băncii a mai beneficiat de programe speciale de pregătire prin intermediul Institutului Bancar Român, la care au participat 3127 cursanți pe diferite forme de pregătire.

În condițiile în care performanțele băncii sunt puse într-o relație directă cu calitatea resurselor umane, parcurgerea acestui proces de pregătire profesională reprezintă un suport al realizării obiectivelor propuse.

\

CORELAȚIA RESURSE-PLASAMENTE ÎN CADRUL B.C.R.

Resursele atrase și capitalurile proprii

Un obiectiv important al activității Grupului B.C.R. îl reprezintă atragerea de disponibilități de pe piață și plasarea eficientă a acestora, având permanent în atenție menținerea unui echilibru optim între resurse și plasamente, corelate pe termene.

Modalitățile de constituire a resurselor sunt :

Componenta cea mai eficientă o reprezintă sursele proprii formate din capitalul social și alte fonduri proprii.

Pe locul 2, dar cu pondere foarte mică, sunt sumele terților păstrate în conturile băncii, la care nu plătesc dobânzi sau dacă există acestea sunt foarte mici (în urma unor convenții, contracte,etc., încheiate între bancă și terți).

Disponibilitățile la vedere ale terților (persoane fizice, juridice, alte forme de organizare), sunt cele mai avantajoase resurse, chiar dacă au o durată de viață foarte scurtă. Pornind de la o medie pe perioade de 3,6,9 luni a disponibilităților la vedere, aceste sume medii pot fi tratate ca disponibilități la termen și plasate ca atare, iar diferența dintre dobânda medie activă și dobânda pasivă la disponibilităților la vedere este mai mare, de unde și un câștig considerabil pentru bancă.

Disponibilităților la termen ale persoanelor fizice și juridice sau a altor forme de organizare au avantajul că sunt relativ sigure pe perioada pentru care au fost constituite, dar în același timp sunt mai scumpe. În general aceste resurse costă mai mult, peste media dobânzilor active practicate, deci, dacă la acestea nu s-ar mai adăuga alte surse mai ieftine, menționate la punctele 1-3 într-o pondere suficientă, activitate în varianta practicată de bancă ar fi nerentabilă.

Împrumuturi de la late societăți bancare sau instituții financiare, în general pe termen foarte scurt, ale căror costuri sunt peste cele menționate la punctul 4 și mai mici dobânda de refinanțare a B.N.R., uneori chiar mai mici decât dobânda de referință.

Referitor la resursele atrase, obiectivul strategic al băncii este menținerea independenței față de resursele de pe piața interbancară și atragerea unui volum sporit de depozite de la genții economici și de la populație.

Grupul B.C.R. a acționat pe piața românească prin societatea-mamă, având ponderea de 30,3% la depozite ale clienților și 46,3% la fondurile proprii, în bilanțul contabil agregat al băncilor comerciale în anul 2010, de unde rezultă poziția de lider pe piața bancară românească , în acest domeniu.

De altfel, politica în domeniul resurselor este confirmată de evoluția acestora la nivelul Grupul B.C.R., după cum urmează:

Evoluția resurselor B.C.R.

Milioane lei

Sursa: Rapoartele anuale B.C.R.

La 31 decembrie 2010, resursele și capitalurile proprii ale B.C.R. au însumat 55595,5 miliarde lei , în creștere cu 27% față de 31 decembrie 2009.

O primă constatare o reprezintă faptul că este pentru al treilea an consecutiv în care banca nu a apelat la împrumuturi de la bănci (B.N.R. și bănci comerciale). Această situație confirmă orientările strategice ale băncii, care dorește să evite dependența ei de creditori mari și în principal de B.N.R.

Creditul de refinanțare a fost rambursat în octombrie 2007, ratele dobânzilor pe perioada până la rambursare au variat între 12-15% , rata medie fiind de 14,6% (2006 : 18,5%).

În totalul resurselor și capitalurilor proprii , depozitele atrase de la clienții bancari și nebancari au însumat 43446,5 miliarde lei, în creștere cu 21,3% comparativ cu 31 decembrie 2009. Aceste categorii de depozite dețineau la finele anului 2010 o pondere de 78,1% (77% la sfârșitul anului 2009).

Pasivele interbancare în lei și valută reprezintă soldurile conturilor de disponibilități ale altor bănci comerciale (inclusiv C.E.C.) deschise la B.C.R.; depozite la termen constituite de alte bănci comerciale (inclusiv C.E.C.) în lei și valută la B.C.R.

Evoluția depozitelor de la alte bănci

Milioane lei

Sursa : Rapoartele anuale B.C.R.

Din analiza depozitelor de la alte bănci pe perioada analizată, se observă o creștere a acestora în anul 2007 , 39,7%, urmând ca în anul 2009 să scadă cu 21,6% față de valoarea înregistrată în 2008.

O situație deosebită se întâlnește în anul 2010 când banca a atras de late bănci 7.590.762 milioane lei , sumă care este formată mai ales din sume datorate băncilor și instituțiilor financiare din străinătate, respectiv 5.032.355 milioane lei, procentual față de anul de bază 2006 reprezentând o creștere de 294%. Această creștere este justificată de faptul că B.C.R. în cursul anului 2010 s-a transformat în Grupul Banca Comercială Română, devenind un grup cu o puternică rețea națională având 5 filiale care funcționează la Londra, Paris, Frankfurt, Milano și Chișinău și 2 reprezentanțe la New York și Moscova.

Ratele dobânzilor la depozitele atrase din străinătate în cursul anului 2010, au variat între 4% și 6% , rata medie ponderată fiind de 5%. La 31 decembrie 2010 depozitele de la alte bănci au deținut o pondere de 13,7%.

Depozitele de la clienți – principala resursă a băncii – prezintă următoarea structură și evoluție în ultimii 6 ani :

Evoluția și structura depozitelor de la clienți

Sursa.: Rapoartele anuale B.C.R.

Resursele clienților nebancari aflate în conturi la termen și la vedere, reprezintă baza activității de trezorerie și principala sursă de creditare a băncii : 66,88% în 2006 și 71,28% în 2007, 72% în 2009 și 64,49% în 2010.

Se constată că deși numărul clienților și al conturilor a fost în creștere în 2007 totuși, în bilanțul contabil elementul de pasiv – Depozite de la clienți (atrase) în total înregistrează scăderi semnificative față de anul precedent – a fost de 12%.

În celelalte perioade, depozitele de la clienți au înregistrat creșteri față de anul 2006 (2009-1%, 2010-1,13%).

Depozitele la vedere în anul 2007 înregistrează o scădere de 21,4% față de anul precedent, scădere care se manifestă și în anul următor de 29,4% față de 2007. În anul 2010 asistăm la o creștere a acestora cu 16,4% față de 2009. Scăderile înregistrate de aceste tipuri de resurse se datorează dobânzilor mici practicate de băncile comerciale la astfel de depozite. Disponibilitățile constituite la vedere de clienții nebancari se mențin într-un anumit echilibru, prezentând o relativă stabilitate.

Una din resursele importante ale B.C.R. sunt certificatele de depozit care au fost introduse în anul 2009, acestea înregistrând modificări de la un an la altul nesemnificative (față de 2006 au scăzut cu 10% în 2007,cu 15,05% în 2009, în 2010 înregistrând o creștere de 1,09%).

Resursele constituite la termen înregistrează o evoluție ascendentă atât la cele în lei cât și la cele în valută, astfel încât ponderea totalului resurselor atrase la termen crește continuu – de la 37% în 2006 la 43% în 2007, 62,02% în 2009 și 60,30% în 2010, în total resurse atrase de la clienți. Maturitatea disponibilităților bănești aflate în conturile de depozit la termen ale clienților nebancari, este corelată cu activitatea de creditare în vederea creșterii rezultatelor activității bancare.

În aceste condiții, resursele atrase de la clienții nebancari asigură sursele necesare activității de creditare cu un cost redus, spre deosebire de resursele atrase de la clienții bancari.

Dobânzile variază în 2010 între 5% și 75% (2009 între 10% și 55%) pentru depozitele în lei, rata medie ponderată fiind de 32%(2006:38%), această diferență între dobânda cea mai mică și cea mai ridicată fiind consecința și evoluția ratei inflației și a ofertei de la o perioadă la alta. La depozitele în valută s-au practicat dobânzi care au variat între 1% și 5% (2009 între 2% și 6%) pentru depozitele în valută, rata medie ponderată fiind 4% (2009:4%).

Capitalurile proprii ale B.C.R. au constituit baza financiară care au permis băncii să funcționeze potrivit statutului său și să-și aducă la îndeplinire obiectivele pe care și le-a propus în ceea ce privește activitatea proprie și performanțele financiare proiectate.

Consolidarea capitalurilor proprii a stat în permanență în atenția băncii ca obiectiv prioritar al propriei strategii, căruia i-au fost subordonate măsurile și acțiunile necesare.

Banca a utilizat în principal pârghia profitului pentru creșterea unor componente ale capitalurilor proprii și alte surse atunci când reglementările legale le-au aprobat, așa cum sunt cele rezultate din diferențele de curs valutar reglementate în 1996 prin Ordonanța nr.40 a Guvernului României și de noua Lege Bancară din 1998.

Capitalul bancar al B.C.R. este reflectat în elementul de pasiv :

„ fondurile acționarilor”. Cu privire la acestea, se poate spune că ele au în general, dinamici superioare mediei resurselor, ca urmare a preocupării continue a băncii de a-și consolida atât capitalul social cât și fondurile proprii ca suport al dezvoltării sale și în scopul acoperirii riscurilor specifice.

Capitalul social este format din acțiuni emise și plătite integral la valoarea nominală de 10.000 lei fiecare și este deținut în proporție de 70% de Fondul Proprietății de Stat și în proporție de 30% de Societăți de Investiții Financiare.

În perioada 1992-1997 au avut loc majorări ale capitalului social – constituirea capitalului în valută în anul 1993 și majorarea capitalului în lei în 1996 ca urmare a alocării unor sume din profitul realizat drept surse proprii de constituire a fondului de dezvoltare și a închiderii unor sume înregistrate ca diferențe de curs valutar (crescând cu 30%), in anul 1997 capitalul social a crescut 8,07% datorită unei emisii de acțiuni din rezerve, în valoare de 77.168 mil. lei, acțiuni care au fost atribuite acționarilor existenți în funcție de cota lor de participare.

În anul 1998, au fost emise acțiuni din rezerve în valoare de 1.955.739 mil. lei și au fost atribuite acționarilor existenți în funcție de cota lor de participare. De asemenea, în același an , banca și-a mărit capitalul social cu 300.33 mil. lei, care reprezintă dividendele aferente anului 1997 rambursate băncii de către acționari.

În anul 1999 au fost emise acțiuni din rezerve în valoare de 1.955.739 mil. lei, care au fost atribuite acționarilor existenți în funcție de cota lor de participare. În acest an capitalul social însuma 252.654.700 acțiuni emise și plătite integral în valoare nominală de 10.000 lei.

In urmatoarea perioada banca s-a privatizat , fiind preluata de grupul austriac ERSTE BANK .

De asemenea, din profitul înregistrat de bancă, s-au constituit fondurile proprii: fondul de rezervă și rezerva generală pentru riscul de credit (determinate pe baza profitului brut), fondul de dezvoltare, fondul imobilizărilor corporale, alte rezerve și alte fonduri.

Consolidarea permanentă a acestora, ca rezultat al bunei activități desfășurate în bancă, a făcut ca ponderea lor în totalul capitalurilor proprii să crească continuu. Toate aceste schimbări sunt reflectate în tabelul următor:

Evoluția și structura capitalurilor proprii

milioane lei

Sursa: Rapoartele anuale B.C.R.

După cum se observă banca și-a consolidat în permanență capitalul social, în perioada analizată, acesta crescând în anul 2010 cu 246% față de 1996.

Capitalul social a avut un aport redus în formarea resurselor de creditare ale băncilor, astfel că, la B.C.R. , chiar dacă ponderea lor în totalul resurselor a crescut (de la 10,15% în 2006 la 15,67% în 2010) ea rămâne modestă în comparație cu resursele atrase.

Activitatea internațională

Relațiile internaționale ale B.C.R.

Pe parcursul anului 2010 a continuat procesul de consolidare calitativă a relațiilor externe ale B.C.R. atât cu băncile corespondente cât și cu organismele financiare internaționale, cu agenții de rating și cu agenții de garantare a creditelor de export.

Rezultatele înregistrate în cea de a doua jumătate a anului 2010 au încurajat partenerii externi de afaceri ai B.C.R. să mențină sau să îmbunătățească relațiile cu această bancă.

La dat de 31 decembrie 2010 B.C.R. avea relații de corespondent cu peste 670 bănci situate în principalele centre financiare ale lumii, iar cheie SWIFT schimbată cu 1005 bănci, continuând politica de consolidare calitativă a relațiilor sale externe și totodată cea de extindere a rețelei corespondente.

Au fost inițiate relații noi de corespondent bancar cu bănci din Asia, CSI (Ucraina, Belarus, Usbekistan,), America Latină, dar și cu bănci de prim rang din Marea Britanie, Italia, S.U.A., Franța, Olanda, Cehia, Elveția, etc.

La sfârșitul lunii decembrie 2010 47 dintre băncile străine sau grupurile bancare de prim rang au pus la dispoziția B.C.R. 60 de linii de finanțare importuri pentru proiecte de investiții, dintre care 59 au fost semnate , iar una în curs de execuție.

La aceeași dată, B.C.R. primise de la băncile străine corespondente 79 de linii pentru confirmări acreditive și garanții emise de banca noastră fără cash colateral.

B.C.R. este acceptată de către agențiilor de garantare a creditelor de export : ECGSD (Marea Britanie), COFACE (Franța), CESCE (Spania), SACE (Italia), CND (Belgia), NCM (Olanda), SERG (Elveția), EFIC (Danemarca), EDC (Canada), EXIMBANK of KOREA (Coreea de Sud), IFTRIC (Israel), EXIMBANK (SUA).

B.C.R. conlucreză în condiții normale cu organismele financiare internaționale , fiind acceptate de :

Banca Mondială, BERD, BEI cu care derulează linii de creditare acordate Ministerului Finanțelor, ARD, Metrorex, AMD, RADET, Comisiei Naționale de Informatică (CNI), regiilor autonome din industria petrolieră, etc.

Ministerul Finanțelor, Fonduri de Cooperare Economică Internațională Japonia și Bank of Tokyo Mitsubushi ca „bancă agent” prin care să se deruleze acordul de împrumut închiriat pe 30 de ani de către statul

român prin reprezentantul său Ministerul Finanțelor cu Fondul de Cooperare Economică Internațională Japonia în scopul finanțării proiectelor „Rom-P1” (dezvoltarea port Constanța Sud) și „Rom-P2” (reabilitarea drumurilor).

B.C.R. a fost mandatată de către Ministerul de Finanțe (ca „bancă de implementare”) să asigure implementarea proiectului privind dezvoltarea unităților municipale în 10 orașe, în valoare totală de cca 200 milioane dolari SUA.

Volumul operațiilor de export decontate prin B.C.R. în 2010 a fost de 1,8 miliarde dolari SUA și volumul operațiilor de import a fost de 1,7 miliarde dolari SUA , încasările și plățile în valută însumând 3,5 miliarde dolari SUA.

În anul 2010 B.C.R. a derulat prin proprie de ATM-uri tranzacții în valoare de 428,7 miliarde lei.

În același an a operat cu cele 5 tipuri de carduri proprii: Visa Business, Maestro, Visa Internațional, Visa Clasic, Eurocard Business prin rețeaua proprie de Bancomat 24 și rețeaua POS-urilor.

Cea de a doua jumătate a anului 2010 a fost marcată de pregătirile de trecere la folosirea monedei unice europene EURO în tranzacțiile financiar-bancare. În acest sens B.C.R. a colaborat strâns cu bănci parteneri din Uniunea Europeană, printre care se menționează: Societe Generale Paris, ABN AMRO BANK Amsterdam, BNP Paris, Deutsche Bank Frankfurt, Bayerisch Landerbank Munchen și altele , astfel încât la finele anului 2010 B.C.R. era pregătită pentru folosirea euro în decontarea plăților.

B.C.R. are ca obiectiv prioritar extinderea relațiilor internaționale și susținerea acestora prin alocarea resurselor necesare și creșterea calității prestațiilor sale în condițiile sporirii eforturilor pentru satisfacerea cerințelor din ce în ce mai diversificate ale clienților proprii.

B.C.R. în opinia organizațiilor internaționale

De la înființarea sa B.C.R. s-a dezvoltat permanent, ajungând să ocupe astăzi un loc principal în cadrul băncilor comerciale din România. Pe plan internațional ea ocupă u loc fruntaș și se bucură astăzi de o apreciere foarte bună.

Prestigioasa revistă britanică THE BANKER a publicat în numărul din septembrie 2010 documentul celor mai importante 500 de bănci comerciale din Europa, alcătuit în funcție de capitalul de rangul 1 care definește forța unei bănci.

În premieră, între primele 200 de bănci din Europa intră și B.C.R., ocupând locul 193, ceea ce reprezintă o ascensiune cu 20 de locuri față de anul 2009, ea fiind de altfel singura bancă comercială din România prezentă în TOP 500.

În clasamentul european, B.C.R. este cotată cu următorii indicatori (în conformitate cu raportul anual al băncii, audiat de Pricewaterhouse Coopers):

Puterea băncii (capital de rangul 1)= 485 mil. USD, în creștere cu 90,4% față de anul precedent, valoare care situează B.C.R. pe primul loc în România;

Mărimea activelor = 2.489 mil. USD, în creștere cu 84,1% față de 1998, valoare cu care B.C.R. ocupă locul 365 în Europa ca mărime;

Soliditatea băncii (raportul capital/active) = 17,02%;

Performanță (indicele de adecvare a capitalului) = 22,18%;

Rata profit/active = 5,88% , poziționează B.C.R. în TOP 50 mondial;

Raport costuri/venituri (eficiența activității bancare) = 37,5%, mai bun decât cel obținut de multe dintre cele mai puternice bănci din lume.

THE BANKER a desemnat B.C.R. ca Banca Anului în România, ca de altfel și de alte publicații românești de specialitate în anii 2006-2009, iar revista britanică EUROMONEY i-a acordat în 2008 premiul pentru excelență „Cea mai bună bancă” din România.

În fruntea topului 500 european se află grupul britanic HSBC Holdings cu un capital de 28.533 mil. USD, urmat în ordine de Credit Agricole Groupe (Franța), BNP (Franța), Union Bank of Switzerland (Elveția) și ABN AMRO BANK (Olanda).

Ascensiunea continuă a B.C.R. în clasamentele europene și mondiale confirmă, o dată în plus, credibilitatea și reputația de bancă solidă, echilibrată și dinamică de care se bucură în mediile economico-financiare interne și internaționale.

Principii și reguli privind activitatea de creditare

Datorită naturii activității de creditare a băncii, care implică plasare sub formă de credite nu numai a capitalului propriu ci mai ales a surselor atrase de la clientela nebancară (disponibilități la vedere și depozite), precum și faptul că acest tip de plasament are loc în condiții de risc deoarece este făcut în favoarea agenților economici care sunt supuși unor conjuncturi într-o schimbare permanentă, în activitatea de creditare trebuie respectate o serie de principii dintre care menționăm:

La baza activității de creditare trebuie să stea prudența bancară, ceea ce înseamnă că se au în vedere unele riscuri legate de această activitate, încercându-se a preveni limitarea efectelor negative ce pot apărea.

Banca trebuie să urmărească în primul rând viabilitatea și soliditatea afacerii creditate,altfel spus, va evalua cu precădere capacitatea solicitantului de credite de a promova și susține o afacere care să genereze venituri și lichidități suficiente pentru a putea rambursa creditul și să plătească dobânda aferentă.

La acordarea creditelor trebuie avute în vedere și aspectele nefinanciare (calitatea managementului, piața pe care funcționează agentul economic și locul acestuia pe piața respectivă)care, alături de unii factori externi pot influența afacerea și rambursarea creditului.

Creditele și angajamentele asumate de o bancă trebuie să se bazeze și pe garanții reale sau personale ce trebuie aduse de către solicitantul creditului, care trebuie să acopere într-o proporție de cel puțin 120% creditul acordat și dobânzile aferente.

Aprobarea creditului se face în baza unei documentații pe care solicitantul trebuie să o prezinte băncii, iar urmărire modului de folosire și de garantare a creditului se face pe baza unor documente pe care clientul se obligă să le pună la dispoziția băncii atunci când aceasta le cere și prin verificarea faptică la agentului economic a modului de derulare a afacerii și a constituirii și menținerii garanțiilor aduse la acordarea creditului.

Monitorizarea și controlul creditelor până la rambursare, acțiune care are două avantaje majore : demonstrarea profesionalismului angajaților băncii în ochii clienților și reducerea nivelului total al riscului potențial de prevedere.

Abordarea relației de creditare ce se stabilește între debitor și creditor trebuie să se facă cu profesionalism din partea băncii și cu sinceritate și seriozitate din partea ambelor părți.

Solicitantul creditului trebuie să expună cu transparență și claritate nevoile sale de finanțare și să justifice temeinic sursele viitoare de rambursare a datoriei; de asemenea, trebuie să conlucreze cât mai bine posibil cu banca pe toată perioada de creditare.

Banca, pe lângă investigațiile normale necesare a fi făcute, trebuie să considere clientul un partener , astfel încât, să nu stabilească termeni și condiții care să descurajeze relația de creditare sau să împovăreze nejustificat din punct de vedere financiar , aceasta cu atât mai mult cu cât concurența pe piața este sau poate fi acerbă.

Cu toate acestea , chiar în condițiile ideale de creditare ce ar putea exista între bancă și clienții săi, banca nu poate să scape din vedere riscul ce poate din diverse cauze legate sau nu de afacerea creditată.

Încă de la înființare, B.C.R. și-a structurat activitatea pe o paletă largă de activități și operațiuni, începând cu cele de creditare și continuând cu cele valutare, de procesare a conturilor, oferind astfel o gamă diversă de servicii bancare, ceea ce i-a oferit caracterul de bancă comercială universală.

Pentru B.C.R. creditul a reprezentat și reprezintă oferta de bază pentru clienții săi, iar activitatea de creditare constituie o componentă fundamentală a strategiei generale a băncii.

O analiză a plasamentelor băncii sub forma creditului permite evidențierea unor caracteristici specifice ale activității B.C.R. în acest domeniu astfel:

– principala destinație a creditelor acordate a fost activitatea comercială și de producție;

– împrumuturile acordate economiei reale au avut două destinații prioritare: creditele pentru capitalul de lucru și creditele pe obiect, care au contribuit în proporții ridicate la acoperirea necesarului de resurse pentru finanțarea activelor circulante;

– creditul pe termen scurt a deținut în permanență o pondere ridicată în volumul total de credite acordate clientelei, în condițiile în care și creditul pe termen lung a înregistrat o dinamică accelerată;

– creditul în valută a luat o amploare deosebită în ultimii ani, în contextul eforturilor depuse de agenții economici, clienți ai băncii, pentru modernizare și retehnologizare, iar banca s-a oferit să asigure o mare parte din resursele sale pentru importuri de tehnologie;

– pentru asigurarea unei finanțări corespunzătoare a economiei reale, au fost contractate, în completarea resurselor proprii ale băncii, linii de credit de la bănci din străinătate;

– Banca a satisfăcut cereri de credite ale clienților din toate ramurile economiei și în principal a celor din industrie, construcții, transporturi, comerț, servicii, agricultură.

Principiile generale care au stat la baza activității de creditare a băncii, se pot sintetiza în :

prudența bancară și calitatea portofoliului;

cunoașterea clienților și a afacerilor acestora;

garantarea, rambursarea și recuperarea creditelor.

Prudența bancară, care a constituit o preocupare constantă și permanentă în procesul de aprobare a solicitărilor de credite, presupune acceptarea unor riscuri, în funcție și corelate cu profitul care se presupune că va fi obținut, cuantificabile și acceptabile după termenul scadent.

Banca a acordat o atenție deosebită perfecționării metodologiei de măsurare și apreciere a calității portofoliului de credite, prin dezvoltarea și adoptarea sistemelor de apreciere, avându-se în vedere mai mult calitatea cash-flow-ului și a sursei de rambursare, mecanismele și structurile prin care se rambursează creditele și dobânzile, precum și calitatea și soliditatea garanțiilor constituite.

Procesul de acordare a creditului s-a bazat pe metoda analizei complexe a situației economico-financiare a clienților și respectarea regulilor specifice de prudență și anume:

– operațiunile de acordare și aprobare a creditelor au la bază prudența bancară, ca principiu fundamental ce caracterizează întreaga activitate a băncii;

– activitatea de creditare se bazează în primul rând pe analiza viabilității și realismul afacerilor, în vederea identificării și evaluării capacității de plată a clienților, respectiv de a genera venituri și lichidități, ca principală sursă de rambursare a creditului și de plată a dobânzii;

– acordarea creditelor trebuie să fie avantajoasă atât pentru bancă, deoarece prin extinderea și diversificarea portofoliului de credite poate obține profit suplimentar, cât și pentru clienți, care pe seama creditelor, pot să-și dezvolte afacerile, să obțină profit, și pe această bază, să ramburseze împrumuturile și să achite datoriile;

– analiza și acordarea creditelor trebuie să aibă în vedere influența factorilor externi asupra proiectelor propuse de clienți, respectiv aspectele nefinanciare, care pot avea efecte neprevăzute asupra desfășurării afacerilor și rambursării creditelor;

– banca are obligația să analizeze și să verifice, iar împrumutatul să pună la dispoziție toate documentele care să permită evaluarea potențialului economic, organizatoric și financiar al clientului;

– creditele și scrisorile de garanție indiferent de suma sau de durata de rambursare se acordă pentru destinația stabilită prin contracte, aceasta fiind obligatorie pentru împrumutați;

– pentru creditele acordate și scrisorile de garanție eliberate banca percepe dobânzi și comisioane, precum și penalități stabilite în cazul nerambursării la scadență a creditelor și neachitării dobânzilor datorate;

– creditele trebuie să fie în toate cazurile garantate, iar volumul minim al garanțiilor trebuie să acopere datoria maximă a împrumutatului către bancă, formată din credite și dobânzi;

– pe toată durata creditării agenții economici beneficiari de credite au obligația să pună la dispoziția băncii un exemplar din bilanțul contabil, situații contabile periodice și orice alte documente solicitate de bancă; această obligație este clauza distinctă în contractul de credite;

– creditele se acordă la cererea clienților , persoane fizice sau juridice, care îndeplinesc anumite condiții legate de modul de constituire, capitalul deținut, felul activității desfășurate, anumiți indicatori de bonitate, garanții pe care le prezintă, situația conturilor deschise, cum lucrează cu banca etc.;

– după aprobarea unui credit banca nu poate anula sau reduce cuantumul acestuia decât în cazuri justificate, determinate de constatarea furnizării de către client a unor date nereale și numai după expirarea unui termen de preaviz de minim 5 zile calendaristice, care va fi comunicat acestuia în scris;

– între încasarea ratelor din credite la scadență și a dobânzilor la termenele stabilite, prioritate are încasarea dobânzilor , dacă prin acte bilaterale încheiate între bancă și împrumutat nu s-a stabilit altfel;

– în vederea administrării riscului și acoperirii eventualelor pierderi din credite și dobânzi, banca constituie rezerva generală pentru risc de credite și provizioane specifice de risc, pentru credite și dobânzi, potrivit legii;

– banca acordă credite pe termen scurt, mediu și lung în lei și valută, pe seama resurselor proprii și a celor atrase, în conformitate cu prevederile din planul de credite și resursele de acoperire a acestora, aprobate de consiliul de administrație;

Alături de planul de creditare al resurselor, plafoanele de credit constituie un alt instrument de prognoză și planificare , cu referire la nivelul total al creditelor pe trimestre și în structura : credite pe termen scurt, mediu și lung, credite în lei și valută, precum și pe sectoare de activitate.

Plafoanele aprobate și comunicate sucursalelor județene cuprind niveluri maxime de creditare care nu pot fi depășite nici pe total nici în structură.

Categorii de credite

Creditele oferite B.C.R. pentru persoane juridice sunt : credite pe termen scurt și credite pe termen mediu și lung.

Creditele pe termen scurt sunt :

– Credit global de exploatare pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare (aprovizionare cu materii prime și materiale , mărfuri, subansamble, piese de schimb, energie, combustibili, cheltuieli aferente perioadei curente) necesare realizării și finalizării producției de mărfuri, executări de lucrări și prestări de servicii;

– Linii de credite în lei și valută care funcționează după sistem revolving, pe toată perioada de valabilitate a liniei de credit, în condițiile încadrării în plafonul liniei de credit aprobat;

– Credit pentru finanțarea cheltuielilor și stocurilor temporare acordat în condițiile existenței unor cauze economice care au determinat formarea stocurilor și generarea cheltuielilor cu caracter temporar, precum și pentru stocuri care urmează să fie aprovizionate;

– Credit pentru finanțarea cheltuielilor și stocurilor sezoniere pentru constituirea stocurilor de produse agricole , agroalimentare, de proveniență vegetală sau animală, fără a se depăși 12 luni de la constituire , pentru care există contracte și comenzi ferme;

– Credit de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricație;

-Credit pentru prefinanțarea exporturilor destinat finanțării necesităților curente sau excepționale ale clienților, ocazionate de activitatea de export, acordat în condițiile existenței contractelor externe pentru livrări de produse la export, cu modalități de plată asiguratorii (acreditiv irevocabil, scrisoare de garanție bancară, efecte de comerț) și încasarea valutei, de regulă prin B.C.R.

– Credit pentru export de produse garantate cu creanțe asupra străinătății, destinat exportatorilor, pentru desfășurarea corespunzătoare a activității curente pe perioada de livrare a produselor și până la încasarea contravalorii lor de la partenerii externi;

– Credit de scont adresat clienților persoane fizice, fiind destinat finanțării activităților comerciale;

– Credit pe cecuri remise spre încasare acordat pe baza prezentării cecurilor pentru produsele expediate, serviciile prestate, lucrările executate;

– Credit pe ordine de plată acordat pe baza prezentării documentelor acceptate la plată de banca plătitorului pentru produsele expediate, serviciile prestate, lucrările executate;

– Operațiuni de factoring prin care banca asigură efectuarea următoarelor servicii : finanțarea pe baza facturilor, administrarea creanțelor, colectarea creanțelor la scadență, protecția împotriva riscului de neplată;

– Credit pentru facilități de cont oferit clienților persoane juridice cu un standing financiar ridicat, care din motive justificate economic nu pot face temporar față plăților;

– Credit de descoperire de cont (overdraft) acordat în lei în baza unui acord/contract de credit stand by pentru achitarea unor obligații stringente (aprovizionare cu materii prime și materiale , energie, combustibili, manoperă, impozite, taxe curente etc) cât și în scopul prevenirii înregistrării de interdicții bancare.

Credite în lei pe termen scurt pentru persoane fizice sunt credite de trezorerie (punte) acordate pentru:

– proprietarilor legali ai unor locuințe în scopul achiziționării unei alte proprietăți imobiliare;

– plata pentru tratamente medicale ;

– plata unor forme de școlarizare,

– nenominalizate, în limita maximă a 6 salarii/pensii nete lunare;

Credite în valută pe termen scurt pentru persoane fizice sunt credite pentru :

– petrecerea de sejururi în străinătate;

– participarea la simpozioane și conferințe în străinătate;

– cumpărarea de produse tehnico-medicale pentru uz personal;

– întreprinderi mici și mijlocii în următoarele condiții :

– 1 an perioada de garanție;

– 6 ani perioada de rambursare.

CAP.3 FUNDAMENTAREA DECIZIEI DE CREDITARE PE TERMEN SCURT

3.1. Decizia de creditare, atribuția serviciului de creditare

Obiective: – să se decidă dacă un credit să fie acordat sau nu;

– să se determine condițiile creditului (durata, valoarea, rata dobânzi, comisioane și garanții, condiții suplimentare);

Toate deciziile referitoare la creditele acordate de o bancă sunt luate, în prealabil, de Comitetul de Analiză a Creditelor existent la nivelul fiecărei sucursale.

Pentru creditele care depășesc componenta de aprobare a Comitetul de Analiză a Creditelor din sucursale, în urma avizului favorabil al acestuia, înaintează întreaga documentație spre aprobarea Direcției Creditare din Centrala băncii respective.

Direcția Creditare, în urma analizei, propune spre aprobare creditul conform componentelor de aprobare ale organelor de decizie existente la nivelul Centralei.

Formularea unei propuneri de credit

Pe baza informațiilor culese, a analizei și aprecierii resurselor, administratorul de credite întocmește un referat de creditare. După însușire și semnare de către șeful compartimentului de creditare și de către juristul unității teritoriale, referatul se prezintă spre aprobare-avizare în Comitetul de Analiză a Creditelor din sucursala.

Comitetul de Control al Calității

Înainte ca propunerea de credit să fie prezentată Comitetul de Credite, administratorul de credite o va prezenta, împreună cu toate informațiile pe care se bazează, Comitetului de Control al Calității (C.C.C.) pentru examinare.

C.C.C. poate examina și cererile de credit care au fost acceptate și care după părerea administratorului de credite – bazată pe informațiile culese și analizate – trebuie să fie respinse. În asemenea situații C.C.C. va hotărî dacă acest caz să fie închis sau nu.

Funcția C.C.C. este de a asigura , printr-o verificare, că numai propunerile de credite viabile vor fi remise Comitetului de Credit.

Membrii C.C.C. vor examina evaluarea entității care urmează a fi finanțată sau nu, și vor verifica în special dacă evaluarea credibilității solicitantului , a situației lui financiare și a capacității de rambursare a creditului, este efectuată cum se cuvine și în conformitate cu acest C.C.C. se va putea întruni de îndată ce un administrator de credite va crede că un caz poate fi remis Comitetului de Analiză a creditelor sau în anumite zile fixate dinainte.

C.C.C. poate decide asupra uneia din cele 3 acțiuni diferite indicate mai jos :

Să închidă cazul – aceasta înseamnă că C.C.C. ,după ce a analizat toate aspectele relevante (eligibilitatea formală, credibilitatea, capacitatea de rambursare, riscurile) , nu este de părere că împrumutul trebuie acordat, cazul este înregistrat în registrul privind „Situația creditelor respinse” și se formulează un răspuns în scris clientului refuzat la finanțare;

Să culeagă sau să verifice mai multe informații – pe baza experienței și calificării lor, membrii C.C.C. pot ridica probleme sau pot vedea riscuri posibile care nu au fost recunoscute de către administratorul de credite care se ocupă de cerere; de fapt, principiul „celor patru (sau mai mulți) ochi” reduce riscul de eroare; într-un asemenea caz administratorul de credite va culege informațiile suplimentare cerute sau va face înregistrările suplimentare necesare și va prezenta din nou cazul la C.C.C., fără întârziere;

Să prezinte propunerea de credit Comitetului de Credite – este cazul în care C.C.C. decide că analiza este completă și exactă și că toate documentele sunt în ordine; administratorul de credit va contacta membrii Comitetului de Credite și va distribui copii ale documentului de credit membrilor acestuia cu cel puțin 24 ore înainte de data ședinței.

Comitetul de Analiză a Creditelor

Comitetul de Analiză a Creditelor este organul în competența căruia se află decizia de a fi sau nu aprobat un credit, dacă aceasta se află în competența acestuia de a aproba sau de a aviza un credit aflat în competența altor organe de a aproba.

Pe lângă aprobarea /avizarea creditelor Comitetul de Analiză a Creditelor are și alte atribuții legate de monitorizarea și supravegherea riscului de credit.

3.2. Analiza activității clienților băncii

Studiu de caz : S.C. ANTECO S.A . PLOIESTI

3.2.1. Analiza documentelor de creditare

Documentele necesare pentru obținerea creditelor

Persoanele juridice care solicită credite trebuie să depună următoarele documente :

Cerere tip semnată de persoanele autorizate să reprezinte agentul economic solicitant;

Aprobarea organului de conducere potrivit statutului și legilor în vigoare, de exemplu OUG nr.20/2001, art.1, pentru angajarea creditului , constituirea de garanții și persoanele desemnate să angajeze societatea în relația cu banca;

Ultimele două rapoarte contabile (anuale sau semestriale) vizate DGFPCES, însoțite de balanțele de verificare și Raportul Comisiei de Cenzori ( în cazul în care societatea este pe acțiuni), precum și ultima balanță de verificare contabilă, împreună cu „Situația rezultatelor financiare „ și „Situația Patrimoniului”;

Bugetul de venituri și cheltuieli anual cu defalcare pe trimestre pentru toată perioada de creditare (excepție pentru creditele pe documente în curs de încasare și facilități de cont);

Fluxul de numerar pe perioada creditării;

Situația creanțelor și datoriilor curente și restante, în funcție de vechime;

Situația disponibilului și creditelor la alte bănci;

Copii după contractele de credit închiriate cu alte bănci, dacă este cazul;

Planul de afaceri;

Situația clienților cu care societatea se află în litigiu și măsuri de recuperare a creanțelor , dacă este cazul;

Documente privind spațiul în care se desfășoară activitatea pe toată durata creditării;

Contractele de aprovizionare și desfacere, acorduri, înțelegeri etc.(în copie);

Acte de proprietate pentru bunurile aduse în garanție, în copie, pe care se va înscrie conformitatea cu originalul, iar în cazul autovehiculelor luate în garanție se va reține cartea de identitate în original;

Alte documente care se consideră a fi necesare;

Administratorul de credite va consulta dosarul juridic existent și eventual va solicita completare lui.

Prezentarea S.C. ANTECO S.A. PLOIESTI

S.C. ANTECO SA cu sediul în PLOIESTI , str. LAMAITEI ,nr.2, a fost înființată la data de 29.11.1992 cu domeniul principal de activitate – FABRICAREA DE MOBILA – cod CAEN 3109.

A început activitatea pe un teren de 39.000 mpdin cartierul BEREASCA din municipiul PLOIESTI .

Firma are capital integral privat, iar forma de organizare este cu mai multi asociati , iar administrator este domnul ILISIE MIRCEA .

Conform structurii organizatorice firma are 70 de angajati – personal de execuție și administrativ .

Activitatea principală a firmei constă fabricarea de mobila .

Firma a înregistrat în anul :

– 2011 – cifra de afaceri = 3.855.920 lei;

– profit brut = 16.471 lei;

– 2012 – cifra de afaceri = 3.701.904 lei;

– profit brut = 7.774 lei;

Piața

Cerea de mobila – in special scaune – este nelimitată atât la intern cât și la export, iar prioritar este cel care oferă prețul cel mai bun , cu plata la livrare și cumpără cantități importate de marfuri . Potențiali cumpărători sunt unitățile din turism si populatia .

Livrarea se efectuează în baza unor contracte ferme încheiate pe o perioadă de timp determinată , la prețuri foarte bune.

Prețul de achiziție al materiei prime de la centru la centru funcție de prețurile practicate de firmele concurente din zonă, prețul de livrare este obținut de la beneficiari la un nivel stabilit. Când beneficiarul este exportator direct poate acorda prețul maxim în conformitate cu contractele pe care le au în derulare.

Analiza internă

Necesitatea și rolul analizei

În scopul cunoașterii fenomenelor, al desprinderii legăturilor cauzale , apare necesară analiza , ca metodă de cunoaștere bazată pe descompunerea sau desfacerea unui obiect, unui fenomen, în părțile sale componente, precum și stabilirea factorilor care-l determină.

Analiza apare ca instrument indispensabil în procesul cunoașterii în orice domeniu al activității umane, întrucât permite stabilirea structurii fenomenelor, a legilor formării și desfășurării lor, ceea ce constituie suportul formulării deciziilor privind activitatea în viitor.

Nici o știință nu se poate dispensa de instrumentul analizei ca metodă de cercetare, dar cerințele perfecționării acestui instrument metodologic, ale sporirii eficienței sale în procesul cunoașterii, au impus apariția de discipline științifice independente de analiză , în diferite domenii ale științei (matematica), chimie, fizică, biologie, economie, etc.)

Analiza fenomenelor din natură și societate implică metode care să țină seama de natura deosebită a acestor două categorii de fenomene.

Fenomenele din domeniul social-economic se realizează prin intermediul voinței oamenilor, ceea ce face studierea factorilor bio-psiho-sociologici , pe când fenomenele din natură se realizează independent de voința oamenilor.

Sesizând limitele în care se pot obține datele necesare pentru studiul fenomenelor social-economice , Nobert Wiener sublinia :

„…..în absența unor metode standard de calcul sigure, rolul judecății experților în aprecierea factorilor sociologici , antropologici și economici este atât de mare încât un novice care nu a acumulat uriașa experiență însușită de către experți nu are ce face în acest domeniu.”

Tipurile de analiză economică ce se întâlnesc în activitatea practică sunt variate , în funcție de diferite criterii :

1. După raportul între momentul în care se efectuează analiza și momentul desfășurării fenomenului :

– analiza post – factum sau post – operatorie ; analiza activității;

– analiza previzională sau analiza prospectivă .

Analiza activității privește prezentul și trecutul. Dacă separarăm prezentul de trecut se mai poate crea o categorie – analiza concomitentă sau curentă.

Analiza activității economico-financiară presupune cercetarea rezultatelor potrivit relațiilor cauzale, relevarea modului de executare a obiectivelor implicate de managementul firmei.

Analiza previzională presupune determinarea evoluției viitoare a unui fenomen economic pe baza cercetării factorilor.

2. Din punct de vedere al urmăririi însușirilor esențiale :

– analiza calitativă – urmărește esența fenomenului, însușirile sale esențiale, factorii care sunt de aceeași natură sau fenomenul, și îl determină ; rolul acesteia în constituie elaborarea de modele în care sunt prinse elementele esențiale ale fenomenului;

– analiza cantitativă – presupune cercetarea fenomenului prin determinări cantitative exprimate prin greutate, grad, suprafață, volum, număr, durată.

3. După nivelul la care se efectuează analiza :

– analiza microeconomică – este cea care se desfășoară la nivelul individului sau la scara firmei și elementelor ei ca sistem; are un deosebit rol în asigurarea eficienței economico-financiare;

– analiza macroeconomică – studiază fenomenul la niveluri agregate – ramură, economie națională,economie mondială, operând preponderent cu mărimi globale.

4. După modul de urmărire în timp a fenomenelor :

– analiza statistică – studiază fenomenele la un moment dat relevând relațiile dintre elementele și factorii care determină o anumită mișcare, poziția lor într-un număr de momente;

5. După orizontul de timp pe care se desfășoară :

– analiza pe termen scurt – se referă la fracțiunea de timp care merge până la un an și operează cu modele de tip determinal;

– analiza pe termen lung – operează cu date care depășesc termenul de un an și utilizează modele de tip statistic;

6. După criteriile de studiere a fenomenelor :

– analiza economică – se referă la fenomenele economice, inclusiv cele financiare și operează cu materiale și instrumente specifice acestui domeniu; ea se îmbină cu analiza fenomenelor tehnice, sociale, culturale, administrative, sanitare, ecologice, etc.

7. În funcție de delimitarea obiectului analizat :

– analiza pe ramuri;

– analiza pe unități organizatorice;

– analiza pe probleme (cifra de afaceri, valoarea adăugată, productivitatea muncii, salariile, rentabilitatea, lichiditatea, etc.)

Gama criteriilor de clasificare a tipurilor de analiză economică nu este epuizată. Tipul care s-a impus în ultimii ani pe plan internațional atât în teoria economică cât și în practică, răspunzând unor necesități resimțite ale agenților economici, organelor de control și fiscale, este analiza activității economico-financiare.

Analiza managerială

Structura de conducere a S.C. ANTECO S. A. se prezintă astfel:

Consiliul de administrație

Reprezentanți legali ai societății

Pentru a vedea performanțele echipei manageriale este necesar a fi prezentate valorile înregistrate de principalii indicatori care se regăsesc în cadrul contului de profit și pierderi.

Vom prezenta în continuarea acestui subcapitol fiecare indicator în parte, referitor la evoluția lui.

1. Cifra de afaceri reprezintă suma totală a veniturilor din operațiuni comerciale efectuate de firmă într-o perioadă de timp determinată, dar care nu include veniturile financiare și excepționale.

Interesul oricărui întreprinzător vizează o creștere a cifrei de afaceri pentru obținerea unui profit cât mai mare sau a unuia moderat , dar cu un grad de certitudine în viitor. Evoluția acestui indicator este reliefată prin intermediul graficului :

După cum se poate observa , cifra de afaceri are o evoluție ascendentă în perioada 30.06.2011 – 30.09.2012, după care înregistrează o evoluție descendentă.

Un alt indicator este Rezultatul (Profitul) brut al exploatării, care ca relație de calcul se exprimă astfel :

Rb expl = Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare

Acest indicator înregistrează o creștere în perioada 30.06.2011-30.09.2012 , după care , în perioada 30.09.2012-31.03.2013 înregistrează o scădere.

În perioada 30.06.2012-30.09.2012 societatea ANTECO SA a înregistrat profit ca apoi, în perioada 30.09.2012-31.03.2013 să înregistreze o evoluție descendentă datorită unor cheltuieli financiare nejustificate din punct de vedere al rentabilității.

Societatea înregistrează o pierdere excepțională datorită cheltuielilor excepționale care sunt mai mari decât veniturile excepționale.

.

Societatea a înregistrat o creștere a profitului în perioada 30.06.2012-30.09.2012 cu 51 mil. lei , după care , în perioada 30.09.2012-31.03.2013 a înregistrat o evoluție descendentă datorită cheltuielilor mari efectuate.

În urma aplicării procentului de impozitare și scăderea acestuia din profitul brut a rezultat profitul net al firmei, astfel:

30.06.2012 – PN = 15

30.09.2012 – PN = 40

31.03.2013 – PN = 39

PN = PB – Impozit profit

Atât pe baza rezultatelor obținute în urma calculării indicatorilor, cât și al graficelor de evoluție se constată că echipa managerială a depus eforturi deosebite pentru creșterea rentabilității economice a firmei chiar dacă profitul brut a scăzut în perioada 30.09.2012-31.03.2013.

3.2.2.3. Analiza economico – financiară a

S.C. ANTECO S.A.

Analiza financiară se bazează pe informațiile financiare furnizate de client. Prin aceasta banca urmărește să identifice și să cuantifice riscul performanței clientului, riscul de lichiditate, riscul legat de structura capitalului și riscul finanțării.

Riscul performanței clientului se referă la posibilitatea ca acesta să nu aibă o performanță satisfăcătoare , să nu genereze profituri acceptabile care să-i asigure capacitatea proprie de finanțare.

Analiza financiară a clientului este structurată pe mai multe etape, pe care le vom prezenta în acest subcapitol, astfel:

Analiza ciclului capitalului circulant

Analiza indicatorilor de performanță

Analiza structurii capitalului, a gradului de îndatorare

Analiza lichidității

Analiza ciclului capitalului circulant

Analiza ciclului capitalului circulant este considerată o analiză primară care nu oferă o imagine prea clară asupra situației financiare a clientului , ci mai de grabă o imagine asupra eventualelor probleme pe care le are clientul.

Capitalul circulant este definit ca diferența dintre activele circulante și pasivele curente :

CC = Ac – Pc , unde CC – capital circulant

Ac – active circulante

Pc – pasive curente

Ciclul capitalului circulant este dat de suma dintre :

Perioada creditorilor + perioada de producție + perioada debitorilor + perioada de stocare a materiilor prime + perioada de stocare a produselor finite

În situația S.C. ANTECO S.A.. evoluția capitalului circulant se prezintă astfel:

Tabel nr. 1

Calculul capitalului circulant

În perioada 30.06.2012 – 30.09.2012 s-a înregistrat o evoluție descendentă a capitalului circulant, dar în următoarele 6 luni acesta a avut o creștere spectaculoasă.

Analiza indicatorilor de performanță

Analiza indicatorilor de performanță pornește de la situațiile financiare tradiționale ale clientului (bilanț contabil, contul de profit și pierderi) pentru evaluarea profitabilității clientului.

Orice firmă are inițial la dispoziție un capital pe car-l investește în procurarea spațiului, mijloacelor fixe, materiilor prime, materialelor, forței de muncă, necesare pentru desfășurarea obiectului de activitate propriu.

Prin urmare, profitul obținut de firmă este relevant dacă este comparat cu capitalul utilizat pentru obținere lui.

La S.C. ANTECO SA am determinat ca indicator primar al performanței rentabilitatea capitalului utilizat.

Tabel nr.2

Calculul rentabilității capitalului utilizat

Din tabel rezultă o creștere a acestui indicator în perioada 30.06.2012 – 30.09.2012 , dar în următoarele 6 luni se înregistrează o evoluție descendentă.

Pentru a avea o imagine cât mai clară asupra analizei rentabilității capitalului utilizat vom urmării evoluția următorilor indicatori:

Marja profitului

Eficiența (rotația) activelor

Marja profitului reflectă profitabilitatea vânzărilor și se calculează conform relației :

Aceasta trebuie să aibă o evoluție ascendentă, în caz contrar indicatorul reflectă probleme în vânzarea produselor.

La S.C. ANTECO SA . situația se prezintă astfel:

Tabel nr.3

Calculul marjei profitului

În perioada 30.06.2012 – 30.09.2012 marja profitului înregistrează o creștere , după care în următoarele 6 luni să înregistreze o descreștere care demonstrează că sunt probleme în domeniul vânzărilor.

Societatea trebuie să acționeze în acest domeniu pentru ca acest indicator să înregistreze din nou o creștere.

Eficiența (rotația) activelor reflectă capacitatea de a genera vânzări și se calculează astfel :

Tabel nr.4

Calculul eficienței activelor

Din tabel rezultă o evoluție ascendentă în perioada 30.09.2012-31.03.2013 ceea ce denotă o scădere a vânzărilor în această perioadă față de perioada anterioară când a fost înregistrată o creștere a eficienței activelor.

Analiza structurii capitalului

În cazul S.C. ANTECO SA situația datoriilor și a gradului de îndatorare se prezintă astfel:

datoriile societății – la bugetul de stat

– alte datorii de valoare și importanță mică

Tabel nr.5

Calculul gradului de îndatorare

Din tabel rezultă o creștere a gradului de îndatorare în perioada 30.09.2012-31.03.2013 ceea față de perioada precedentă ceea ce denotă o creștere a datoriilor pe care le are societatea.

Analiza lichidității

Lichiditatea este foarte importantă atât pentru client cât și pentru bancă.

Studiul lichidității are drept scop aprecierea capacității unui client de a face față datoriilor sale prin transformarea continuă și progresivă a activelor sale circulante.

Relația de calcul a lichidității generale este :

În cazul S.C. ANTECO SA lichiditatea generală se prezintă conform tabelului nr.6

Tabel nr.6

Calculul lichidității generale

Acest indicator înregistrează o creștere în perioada 30.09.2012-31.03.2013 față de perioada precedentă de unde rezultă o creștere a lichidității pe care le deține societatea.

3.2.3. Analiza bonității la

S.C. ANTECO S.A.

Conform lucrării „Băncile – mica enciclopedie” – Anton Constantin C. Kirițescu, Emilian M.Dobrescu- moțiunea de bonitate este definită ca o formă a încrederii pe care o reprezintă o persoană juridică sau fizică în momentul încheierii unei operațiuni economico-financiară , în special pe bază de credit.

De altfel, bonitatea cuprinde o serie de indicatori microeconomici, la nivel de firmă, care arată gradul de credibilitate al firmei .

Acești indicatori sunt:

lichiditatea imediată;

solvabilitatea patrimonială;

rata profitului net;

gradul de îndatorare;

gradul de acoperire a dobânzii.

La S.C. ANTECO SA valorile indicatorilor de bonitate se prezintă conform tabelului nr.1.

Tabel nr.1

Valorile indicatorilor de bonitate

Ratingul solvabilității la ultimul bilanț = 4,4

Ratingul solvabilității la ultima balanță = 4,4

Se va prezenta graficul de evoluție a ratingului pentru indicatorii de bonitate.

Ratingul obținut încadrează clientul într-o performanță bună.

INDICATORII DE BONITATE

Indicatorul de lichiditate

Rata lichidității rapide se determină cu ajutorul relației :

unde, RLR = rata lichidității rapide

AC = active circulante

ST = stocuri

DTS = datorii pe termen scurt

Acest indicator arată capacitatea firmei de a face față plăților exigibile prin active cu lichiditate rapidă , sau ce pot fi transformate în lichiditate în termen scurt (maxim o lună). O lichiditate rapidă bună este atunci când indicatorul are o valoare de peste 120%.

În cazul existenței unor clienți incerți, ei trebuie excluși de la numărătorul fracției.

Indicatorul de solvabilitate

Solvabilitatea patrimonială se determină cu ajutorul relației:

unde, SP – solvabilitate patrimonială

CP – capital propriu

TP – total pasiv

Acest indicator reflectă gradul în care agentul economic poate face față obligațiilor de plată din surse proprii, indicând ponderea surselor proprii în total pasiv.

O posibilitate patrimonială bună este atunci când indicatorul are o valoare de peste 50%.

Indicatorul de profitabilitate (rentabilitate)

Rata (marja ) profitului net se determină cu ajutorul relației:

unde, RPN – rata profitului net

PN – profit net

CA – cifra de afaceri

Acest indicator arată în ultimă instanță viabilitatea afacerii , nivelul la care managementul a reușit să pună în valoare afacerea.

O rata a profitului net bună este atunci când indicatorul are o valoare de peste 12%.

Indicatorii de echilibru financiar

Gradul de îndatorare se determină cu ajutorul relației :

unde, GÎ – gradul de îndatorare

DT – datorii totale

TP – total pasiv

Acest indicator arată ponderea datoriilor în totalul resurselor agentului economic, iar un grad de îndatorare bun este atunci când indicatorul are valoarea de sub 30%.

Gradul de acoperire a dobânzii se determină cu ajutorul relației :

unde, GAD – gradul de acoperire a dobânzii

PE – profitul din exploatare

ChD – cheltuieli cu dobânzile

Acest indicator reflectă capacitatea firmei de a face față dobânzii bancare (dobânzile achitate + dobânzile neachitate).

3.2.4. Analiza efectivă a solicitării de credit

1. OBIECTUL CERERII

1.1. Cererea suplimentării liniei de credit , înregistrată la bancă sub nr.2750 / 13.05.2013 a S.C. ANTECO SA cu sediul în PLOIESTI , str. LAMAITEI nr. 2 Reg.Com. J29/96/1991,

Cod Fiscal 1351808.

1.2. Valoarea creditului (liniei de credit) :350.000.000 lei care 200.000.000 lei reprezintă linia de credit + 150.000.000 lei suplimentare.

1.3. Termen de acordare : 6 luni

1.4. Destinația : finanțarea activității curente

2. INFORMAȚII DESPRE CLIENT

2.1. Data începerii activității : 18.05.1991

2.2. Obiectul principal de activitate: fabricarea de mobila CAEN 3109;

2.3. Capitalul social: – subscris 4.093.446 lei

– vărsat 4.093.446 lei

2.4. Structura capitalului social: – privat 100%

– străin – %

– stat – %

2.5. Conducerea unității:

Consiliul de administrație

Reprezentanți legali ai societății

2.6. Competența de aprobare pentru contractarea creditului și pentru constituirea de garanții din patrimoniul societății (conform statutului sau actului constitutiv) o are ILISIE MIRCEA.

2.8. Clientul NU face parte dintr-un grup de persoane fizice sau juridice reprezentând „un singur debitor” (conform normei BNR nr.8/1999).

2.9. Nr.mediu de salariați:70

3. RELAȚIA CU BANCA

3.1. Relația de cont cu BCR

a. data deschiderii contului 01.10.2002

b. rulaj mediu lunar 1.332 mil. lei

c. comisioane încasate : – în anul precedent 7,8 mil lei

– în anul curent 1,3 mil lei

d. comisioane neîncasate (dacă există) 0 mil lei

3.2. Relația de creditare cu BCR

a) Total angajamente anterioare acordate de BCR ( la data analizei):

TOTAL: 230.000.000 LEI

b) dobânzi încasate: – anul precedent 6,7 mil lei

– anul curent 12,6 mil lei

c) dobânzi neîncasate (dacă există) 0 mil lei

d) situația rescadențărilor / reeșalonărilor / suplimentărilor: NU ARE

Relații de creditare cu alte bănci:NU ARE

Rulaje în conturi curente:

3.5. Disponibilități în lei și valută în conturi la data analizei:

a – la BCR: – în lei 74 mil. lei

– în valută 0 (echiv. Mil. lei)

b – la late bănci (numai pe bază de extrase de cont):

– în lei 0 mil. lei

– în valută 0 (echiv. Mil. lei)

4.DATE PRIVIND ACTIVITATEA CLIENTULUI

4.1. Contul de profit și pierdere:

mil. lei

4.2. Situația patrimoniului

mil. lei

Mil. lei

4.2.1. Analiza stocurilor

Total stocuri . 134 mil. lei, din care :

Mil.lei

NOTĂ : Stocurile în sumă de 134 mil. lei reprezintă materii prime+materiale

4.2.2. Analiza creanțelor

Total creanțe : 53 mil. lei , din care:

Mil.lei

Notă: Alte creanțe în sumă de 53 mil.lei reprezintă creanțe de recuperat de la buget.

Rotația creanțelor = 3 zile

4.2.3. Analiza datoriilor

Total datorii 493 mil.lei, din care :

– total credite bancare: 0 lei

– alte datorii : 493 mil.lei

Alte datorii :

Mil.lei

NOTĂ: Furnizorii interni în sumă de 16 mil.lei reprezintă datoriile de achitat în termen.

Datoriile la buget în sumă de 267 mil. lei sunt reprezentate de :

CASS – 10 mil.lei

Șomaj – 0 mil.lei

Alte impozite și taxe – 29 mil.lei

Impozit pe salarii – 0 mil.lei

Fond de sănătate – 44 mil.lei

Impozit pe profit – 184 mil.lei

Alte datorii în sumă de 50 mil.lei sunt reprezentate de dividendele de plată.

4.3. Analiza bonității și stabilirea ratingului solvabilității :

Ratingul solvabilității la ultimul bilanț = 4,4

Ratingul solvabilității la ultima balanță = 4,4

4.4. Ratingul de creditare și stabilirea comisionului de risc:

Ratingul de solvabilitate la ultima balanță: 4,4

Indicatorul garanției creditului: 3,2

Termenul de acordare : 6 luni

Factori

Ratingul de creditare obținut: 3

Comisionul de risc rezultat: 2,2

4.5. Clientul solicitant nu figurează la data prezentei în fișierul național al CIP conform cererii nr.181/05.05.2013

4.6. Clientul solicitant nu figurează la data prezentei cu sume restante în CRC conform cererii nr.181/05.05.2013.

6. GARANȚII

6.1. Garanții oferite de client:

6.2. În urma verificării faptice din data de 02.05.2013 a bunurilor aduse în garanție au rezultat următoarele: Terenul se află în comuna Valea Călugărească, sat Valea Largă care dispune de următoarele utilități: rețea de apă, energie electrică, 2 puțuri absorbante și cămin apa. Terenul are o suprafață de 4.424 mp, aflându-se în intravilanul comunei Valea Călugărească , iar autoturismul este în perfectă stare de funcționare.

6.3. Evaluarea garanțiilor a fost făcută la data de 02.05.2013 , la valoarea de 776.080.072 lei.

6.4. Garanții acceptate:

6.5. Gradul de acoperire cu garanții:

Valoarea creditului + dobânzi aferente: 376.250.000 lei

Valoarea garanțiilor ponderate: 499.340.036 lei

Gradul de acoperire cu garanții: 133%

6.6. Asigurarea garanțiilor se face înainte de acordarea creditului, iar polițele de asigurare cesionate în favoarea băncii vor fi păstrate la dosarul de credit cu documentele originale.

7. Componența creditului este la nivelul BCR Ploiești.

3.2.5. Adoptarea deciziei de creditare pe termen scurt

În baza analizei efectuate propunem suplimentarea liniei de credit în următoarele condiții :

Valoarea : 350.000.000 lei

Destinația: finanțarea activității curente

Durata : 6 luni

Scadența: 6 luni de la angajarea creditului

Garanții: ipoteca asupra teren situat în Valea Călugărească, sat Valea Largă, jud.PH, în tarlaua 3, parcele 1,3 și 4 , cu proprietate a S.C. ANTECO SA , în valoare de 317.000.000 lei și gaj fără deposedare asupra autoturism Renault Megane Classic, proprietate a domnului Iordache Nicolae, în valoare de 408.080.072 lei

Dobândă de bază propusă: 30% pe an, revizuibilă pe toată perioada

– Comisioane, analiza și instrumentarea documentației la solicitarea creditului = 0,1% din valoare creditului dar nu mai puțin de 500.000 lei

Comisioane de utilizare = 5% pe an, calculată lunar la soldul neangajat di credit

Reeșalonare / rescadențare = 2% din valoarea sumei reeșalonate/rescadențate

Gestionarea creditului = 0,15% aplicat la soldul mediu al creditului din luna precedentă

Comision de risc = 1% aplicat la valoarea creditului

Directorul și administratorul de credite au verificat pe teren afacerea și bunurile aduse în garanție acceptate la valoarea de 499.340.036 lei.

În ședința din data de 15.05.2013 a avizat și a aprobat suplimentarea liniei de credit solicitată de S.C. ANTECO SA –PLOIESTI .

3.2.6. Analiza periodică a portofoliului de credite pe termen scurt deținut de bancă

Unitățile bancare teritoriale vor efectua semestrial analiza calității portofoliului de împrumuturi și clasificarea creditelor existente în sold la 30 iunie și respectiv 31 decembrie ale fiecărui an, în termen de 30 zile calendaristice de la expirarea semestrului pentru care se face analiza.

Analiza și clasificarea portofoliului de credite se face ținând cont de evaluarea performanțelor financiare ale împrumutaților li de serviciul datoriei acestora , care reprezintă capacitatea de a-și onora datoriile la scadență.

Stabilirea performanței financiare a împrumutaților are la bază un sistem de analiză și clasificare a agenților economici în 5 categorii (A,B,C,D,E) .

Serviciul datoriei este apreciat pe baza calculării următorilor indicatori:

acoperirea dobânzii (Ad)

unde, Pb – profitul brut (rezultatul exploatării)

Dp – dobânda plătită la începutul anului

Dd – dobânda datorată și neachitată

Sensul favorabil apare atunci când indicatorul Ad este mai mare ca 1(Ad › 1).

Credite restante, ca sumă absolută și ca pondere față de totalul creditelor angajate la data respectivă de către agenții economici debitori ai băncii în cauză.

Plăți restante, pe total și din care către furnizori (în cifre absolute și relative).

Pe baza acestor indicatori, concluziile serviciului datoriei pot fi următoarele :

bun – în situația în care ratele și/sau dobânzile sunt plătite la scadență sau cu o întârziere de maxim 7 zile,

slab – în situația în care ratele și/sau dobânzile sunt plătite cu o întârziere de până la 30 de zile ;

necorespunzător – în situația în care ratele și/sau dobânzile sunt plătite cu o întârziere de peste 30 de zile.

Prin coroborarea datelor referitoare la performanța financiară cu cele privind serviciul datoriei, potrivit tabelului matricial de mai jos, se va stabili clasificarea creditelor, după cum urmează:

Credite standard sunt acele credite ce nu implică deficiențe și riscuri care ar putea periclita administrarea datoriei, în maniera convenită prin contractul de credit la acordarea împrumutului. În cazul acestor împrumuturi, rambursarea se face în timpul și la termenele prevăzute.

În esență , acestea sunt împrumuturi acordate clienților solvabili pentru afaceri bune.

Credite în observație sunt acele credite acordate unor clienți cu rezultate economico-financiare foarte bune, dar care, în anumite perioade scurte de timp întâmpină greutăți în rambursarea ratelor scadente și a dobânzilor aferente. În cadrul acestei categorii sunt incluse totodată și acele credite ne ajunse la scadență sau cu unele scadențe din împrumuturi și dobânzi aferente rambursate la termen, dar care au fost acordate unor clienți pentru a căror activitate , banca prelimină o scadență în viitor a profitului afacerilor ca urmare a unor posibile probleme din punct de vedere al aprovizionării tehnico-materiale , a perspectivei de reducere cererii produselor pe piață, a condițiilor tehnice și tehnologice(utilaje și instalații uzate moral și fizic) sau a unor probleme organizatorice și de personal.

Credite sub standard sunt acele credite ce prezintă deficiențe și riscuri care periclitează lichidarea datoriei, fiind insuficient protejate de valoarea netă a capitalului și/sau a capacității de plată a beneficiarului de împrumutat. Ele sunt caracterizate prin posibilitatea reală ca banca să preia parțial unele pierderi, ca urmare a imposibilității de recuperare integrală a împrumutului, dacă deficiențele creditului nu sunt corectate pe parcurs.

Credite îndoielnice sunt acele împrumuturi în cazul cărora rambursarea sau lichidarea pe baza condițiilor, valorilor și garanțiilor existente este incertă. Aceste active sunt acele care practic sunt neprotejate sau protejate într-o mică măsură de valoarea realizabilă a garanției lor.

Credite pierdere sunt acele credite care nu pot fi restituite băncii, ceea ce face ca înregistrarea lor în continuare ca active bancare să nu fie garantată.

Serviciul datoriei unui agent economic față de bancă de analizează separat pentru creditele în lei existente în sold la 30 iunie și, respectiv 31 decembrie, și separat pentru creditele în valută existente în sold la aceleași date. Astfel, un client poate avea în același timp, spre exemplu, un credit global de exploatare sub standard și un credit pe obiect în valută standard.

Pentru toate categorii de credite în lei de care beneficiază împrumutatul se va atribui aceeași calitate a serviciului datoriei, determinate de vechimea cea mai mare a creditelor și dobânzilor restante. De exemplu, un împrumutat poate avea la credite în lei, în cadrul categoriei de credite globale de exploatare, rate nerambursate și dobânzi neachitate mai vechi de 30 de zile în sumă de 10 mil. lei, în timp ce ratele și dobânzile neachitate cu o vechime de până la 7 zile pe care le înregistrează la creditul pentru finanțarea stocurilor temporare totalizează 30 mil.lei. Serviciul datoriei agentului economic aferent creditelor în lei va fi determinat de restanța de 10 mil. lei (mai veche de 30 zile) și nu de celelalte datorii mai de curând formate. În acest exemplu, serviciul datoriei pentru creditele în lei va fi necorespunzător, în timp ce la creditul în valută serviciul datoriei este bun.

În același mod se va analiza și determina calitatea serviciului datoriei la creditele în valută.

Începând cu creditele sun standard , atenția BCR este substanțial mărită , aceste credite fiind insuficient asigurate pentru rambursare de către rezultatele economice curente ale firmei. Dacă pentru categorii de întreprinderi A și B se manifestă prudență când concluziile serviciului datoriei sunt slabe și necorespunzătoare , pentru firmele din categoria D și E se poate adopta decizia de refuz la creditare pentru noi solicitări; dacă se constată abateri de la condițiile contractuale se poate lua hotărârea de a întrerupe imediat, fără preaviz, utilizarea creditului aprobat.

Atât decizia de refuz cât și cea de întrerupere a utilizării creditului aprobat se comunică firmelor în cauză , cu consecințe directe asupra fluxului de fonduri către și de întreprindere.

Trecerea unui credit de la categorii ci risc major („pierdere” și „îndoielnic”) , în celelalte categorii cu risc minim sau mediu se va face numai dacă din analiza semestrială efectuată rezultă cu certitudine că debitorul în cauză și-a îmbunătățit performanțele economico-financiare și serviciul datoriei către bancă, iar această tendință are șanse reale de a se menține și în viitor fără a fi cauzată de factori conjuncturali.

Ca urmare, se evită trecerea nejustificată a unor credite dintr-o categorie în alta , dacă această situație nu este susținută de modificări esențiale în calitatea activității și financiare, nivelul și structura garanțiilor , serviciul datoriei agentului economic respectiv.

CAP.4 REPROIECTAREA ȘI ÎMBUNĂTĂȚIREA ACTIVITĂȚII BANCARE

4.1. Noul rating de credite utilizat de B.C.R.

Managementul eficient al riscurilor reprezintă una din premisele fundamentale ale continuității și dezvoltării activității oricărei societăți bancare.

În cazul economiei românești, multitudinea de probleme generate de procesele de reformă și restructurare include un potențial sporit de riscuri în activitate bancară și, totodată influențează în mod decisiv structura operațiunilor bilanțiere și extrabilanțiere desfășurate de băncile comerciale.

În prezent, creditul reprezintă principala operațiune efectuată la nivelul sistemului bancar , situându-se ca pondere pe primul loc în cadrul plasamentelor bancare. Reprezentând o componentă de bază a activului bilanțier al BCR, creditul constituie și o sursă principală de venituri, în măsura în care activitatea de creditare se desfășoară după toate rigorile unui management activ și eficient.

Managementul riscului de credite este o activitate cu caracter dinamic, bazată pe diversificare și perfecționarea continuă a instrumentelor utilizate, astfel încât portofoliul de credite al băncii să fie construit în permanență potrivit standardelor acceptate de rentabilitate și risc.

Credit – scoring-ul (care reprezintă o notație de apreciere sau de evaluare a atributelor solicitantului în vederea acordării creditului) își propune să stabilească un mod de ierarhizare a solicitanților de credit printr-o medie sau de punctaj.

În acest scop sunt necesare :

– stabilirea unui număr de variabile (solvabilitatea, lichiditatea, starea materială, nivel de venituri, etc);

– statuarea unui sistem de agregare care să permită transpunerea variabilelor într-un calificativ comun de expresie globală.

Se constată unele deficiențe determinate de faptul că fenomenul de compensare , ce se produce prin agregare , poate pune în umbră laturile esențiale, acestea fiind acoperite prin aprecierea pozitivă a altor caracteristici, nesemnificative pentru scopul propus: riscul minim.

În prezent BCR utilizează un sistem bidimensional de rating de credite care coroborează rezultatul analizei caracteristicilor clientului cu cele ale creditului.

Caracteristicile clientului se determină pe baza unei analize cuprinzătoare care acoperă toate aspectele activității acestuia:

generale;

financiare;

de management;

de strategie.

Caracteristicile creditului se fundamentează pe informațiile care privesc creditul propriu-zis și oferă o imagine concludentă despre acesta:

istoricul relației de credit;

condiții de eligibilitate;

administrarea creditului;

sursa de rambursare;

colaterale.

Caracteristicile clientului ale creditului propriu-zis care stau la baza determinării ratingului de credit se încadrează în una din cele 5 categorii (CR1…CR5).

Nivelul cel mai bun al ratingului este 1, iar cel mai slab este 5.

Practic, un credit cu ratingul 5 este considerat pierdere, nivelul acceptabil fiind 3.

Ratingul de credit se determină prin marcarea căsuței corespunzătoare pentru fiecare criteriu care caracterizează clientul și creditul. Pentru același criteriu nu se poate marca decât o singură căsuță rezervată astfel încât, pentru fiecare client se marchează 14 căsuțe, tot atâtea câte criterii cuprinde ratingul.

Pentru fiecare client se determină un rating mediu de credit potrivit formulei de mai jos:

unde, NCRi = numărul criteriilor de rating i îndeplinite, cu i= 1,2,…,5

La nivelul unităților bancare teritoriale, ratingul de credite se calculează ca medie ponderată a ratingurilor de credite individuale ale clienților aflați în portofoliu.

În cadrul unităților bancare teritoriale, ratingul de credite calculat poate fi interpretat ca o expresie sintetică a calității portofoliului de credite gestionat. Fixarea ca obiectiv a unui anumit nivel al ratingului de credite se constituie, astfel, într-o pârghie importantă de management al riscului de credit.

La nivelul BCR ratingul de credite reprezintă un obiectiv dinamic, fiind supus revizuirii periodice. Cel puțin o dată pe an , în funcție de obiectivele strategice ale băncii, de situația reală a portofoliului de împrumuturi și de evoluțiile pieței, la propunerea Direcției Generale de Metodologie și Management al Riscurilor, organele de conducere ale băncii aprobă ratingul de credite acceptabil pentru bancă pentru anul următor, cu defalcare pe sucursalele județene.

4.2. Alte propuneri privind îmbunătățirea activității de creditare

Metodele de analiză utilizate în prezent se bazează pe o serie de concepte și tehnici care constituie centrul de greutate în analiza tehnică și cantitativă a bazei de credit.

Astfel, băncile manifestă o dependență mare în decizia lor privind acordarea creditului față de indicatorii de bonitate și de garanțiile solicitantului, dar aceștia nu exprimă realitatea, iar dacă ar exprima-o aceasta ar trebui să constituie doar o „carte de vizită” a firmei , iar garanția ar trebui privită ca o măsură asiguratorie, nu ca o certitudine de recuperare a creditului prin valorificarea ei.

Calitatea managementului, eficiența firmei și siguranța afacerii trebuie să constituie factorii hotărâtori în luarea deciziei de creditare.

Orice fundamentare a deciziei de creditare trebuie să se bazeze pe analiza istoricului și a viitorului firmei.

Analiza istoricului firmei

Scopul analizei istoricului firmei trebuie să fie acela de a evalua performanțele firmei, riscurile și managementul.

Metodele utilizate pentru analiza performanțelor firmei prezintă următoarele lacune:

nu iau în considerare valoarea de piață a activelor și pasivelor firmei, ci le consideră la valoarea contabilă, deci indicatorii de lichiditate, solvabilitate, rentabilitate, nu corespund realității.

În condițiile în care întreprinderea acționează într-un mediu inflaționist, inflația acționează asupra activelor și pasivelor unei firme, dar acționează în mod diferit. Este clar că efectele inflației se văd în primul rând pe nivelele II și III din bilanț și în contul de rezultate , dar ea nu acționează numai la acest nivel. Inflația „erodează” capitalul social dar în același timp crește capitalurile proprii prin repartizarea profitului. Aceeași acțiune asimetrică poate fi observată și în cazul activelor imobilizate, unde activele deja existente rămân la costul istoric (reevaluările nu se fac anual), iar dotările noi intră conform aceluiași principiu la cost de achiziție care cuprinde și inflația. Pe de altă parte se pune problema obținerii în timp util și la cost rezonabil a informațiilor privind evoluția inflației și în plus , corectitudinea și relevanța acesteia.

Permit interpretarea separată a indicatorilor – pe bază de punctaj acordat de bancă, în funcție de valorile înregistrate de fiecare indicator – fără a lua în considerare interdependențele și influențele reciproce dintre elementele care îi determină.

Decizia de acordare sau nu a creditului pe baza indicatorului de bonitate poate conduce în multe cazuri la situația când unei firme cu un management bun să i se atribuie un punctaj mic și deci să nu primească credit.

Pe baza aprecierilor făcute mai sus, consider că performanțele unei întreprinderi ar trebui apreciate în comparație cu celelalte întreprinderi asemănătoare. Cu alte cuvinte trebuie evaluată eficiența cu care își utilizează resursele disponibile. Pentru a fi eficientă o întreprindere trebuie să ia în primul rând cele mai bune decizii privind producția și desfacerea , să dispună de o organizare car să-i permită obținerea unor rezultate maxime.

În țările dezvoltate economiști caută să evalueze eficiența relativă a întreprinderilor , comparabile din punct de vedere tehnic și al obiectivelor.

Cercetările în acest sens cuprind domenii diverse, cu ar fi: companii aeriene, transporturi publice, magazine, bănci. Identificarea întreprinderilor performante presupune o comparație a performanțelor acestora cu ale celei mai performante întreprinderi care servește drept etalon.

Faptul că anumite întreprinderi sunt mai performante decât altele este rezultatul condițiilor de mediu, tehnologie și poziție pe piață. Din punct de vedere al eficienței însă, se constată că deși întreprinderile beneficiază de aceeași tehnologie performantă, nu au același rezultat.

Diferența dintre întreprinderile eficiente și cele ineficiente din punct de vedere managerial constă în calitatea deciziilor manageriale, în faptul că, în aceleași condiții de piață și mediu, întreprinderile eficiente reușesc să-și crească producția printr-o combinație optimă a factorilor de mediu, spre deosebire de cele ineficiente care realizează acest lucru numai printr-o combinație costisitoare a acestora.

Cele două concepte – eficiența tehnică și eficiența managerială – au același numitor comun și anume: optimizarea economică a comportamentului întreprinderii și mai puțin modul în care întreprinderile își utilizează tehnologia.

Problema care se pune este aceea de a găsi frontiera eficientă care separă întreprinderile eficiente de cele ineficiente. Două metode permit găsirea acestor frontiere: o metodă statistică, care se bazează pe o prelucrare a datelor recurgând la funcția de producție, preț sau profit și o metodă care are la bază observațiile făcute în urma utilizării tehnicilor programării liniare.

Pentru stabilirea frontierei întreprinderile sunt grupate în grupe omogene în funcție de tehnologiile utilizate și de condițiile de piață pentru fiecare sector de activitate. Criteriul după care se departajează întreprinderile din grupele omogene în clase distincte este cifra de afaceri.

Indiferent de metoda utilizată, eficiența unei întreprinderi este măsurată calculând distanța care o desparte de frontieră. De exemplu, dacă se consideră drept frontieră eficiența costurilor, distanța se determină ca diferență între costurile efective ale întreprinderii și costul minim necesar pentru a produce aceeași cantitate de producție pe care o produce în prezent. Costul minim necesar este limita superioară a scorului calculat pentru întreprinderile cele mai performante – întreprinderi etalon.

Eficiența măsurată prin scor evidențiază în același timp atât eficiența tehnică cât și eficiența managerială a întreprinderii, fiind o metodă bună și realistă de măsurare a performanțelor întreprinderilor.

Analiza viitorului firmei

Scopul analizei viitorului firmei trebuie să fie acela de a evidenția riscurile afacerii pe care banca o creditează, identificarea tuturor surselor de recuperare a creditului gradul de susținere a afacerii de către acționari, accesibilitatea firmei pe piață și costurile de intrare într-un sector de activitate (când este cazul).

Analiza viitorului firmei trebuie s se bazeze pe o serie de informații privind evoluția și perspectiva unor ramuri și sectoare de activitate care să corespundă nevoilor băncii și ale clienților lor.

Aceste informații ar trebui să constituie „structura de rezistență” a băncilor pe termen mediu și lung. Deși băncile cer o serie de documente solicitanților de credite, cum ar fi : protecția resurselor și plasamentelor, plan de trezorerie, plan de afaceri, studii de fezabilitate, studii de marketing, contracte etc., ponderea analizei viitorului firmei în decizia de creditare este minimă, practic analiza istoricului pe baza bonității și garanțiilor stau la baza deciziei de acordare sau nu a creditului chiar și pentru investiții.

Analiza viitorului firmei ar trebui privită diferit, în funcție de destinația creditului.

Pentru creditele destinate investițiilor banca trebuie să pună accent asupra perspectivelor de dezvoltare a întreprinderii pe baza studiului de fezabilitate prezentat de întreprindere. Activitatea întreprinderii trebuie să fie rentabilă atât pentru a-i permite rambursarea creditului, dar și pentru a-i permite întreprinderii să-și consolideze fondurile proprii. Capacitatea de rambursare a creditului va trebui apreciată prin prisma rentabilității, a pieței și a produselor.

Pentru creditele de exploatare banca trebuie să pună accent pe cash-flow-ul ajustat rata inflației pe perioada derulării creditului.

Tot în vederea îmbunătățirii activității de creditare ar trebui avută în vedere o monitorizare eficientă a creditelor nerambursate la scadență și acțiunea timpurie împotriva împrumutaților care nu-și respectă angajamentele. Extinderea perioadei și reeșalonarea nu trebuie să fie automate, ci justificate de împrejurări, deoarece extinderea frecventă perioadei poate ascunde vicii ale creditului li poate agrava pierderile băncii.

De asemenea , banca poate solicita beneficiarilor de credite să asigure la societăți de asigurare – reasigurare bunurile aduse în garanție. În acest sens, după semnarea contractului de credit între bancă și împrumutat, înainte de a angaja efectiv creditul, împrumutații vor prezenta băncii polițe de asigurare (în original) pentru bunurile cu care au garantat creditul obținut. În prezent, asigurarea bunurilor este facultativă în cazul clienților din categoriile C,D și E .

Riscul de insolvabilitate al clienților poate fi redus și prin asigurarea obligatorie a bunurilor aduse în garanție de către toți clienții indiferent de categoria de performanță în care se încadrează.

O certitudine în țările cu economie dezvoltată, creditarea fără garanții materiale întâmpină numeroase dificultăți datorită stadiului în care se află economia românească:

– Încrederea bancherului

O astfel de abordare intervine în primul rând atunci când clientul băncii este foarte bine cunoscut de aceasta și proiectul este foarte bun. Înseamnă că banca trebuie să aibă încredere în clientul său, care nu se construiește peste noapte. Cei care au devenit managerii propriilor companii după 1989 au reușit să convingă. Ceilalți , intrați în competiție mai târziu au fost luați de valurile inflației, blocajului financiar și ale politicii monetare restrictive, nu fac alt ceva decât să supraviețuiască , iar bancherii îi privesc cu reținere.

-Istoricul firmei

Pentru companiile care pleacă la drum obținerea finanțării pentru proiect fără a prezenta garanții materiale reprezintă o mare problemă, dacă nu o imposibilitate. Când spun asta mă refer la faptul că singurele garanții pentru bancher sunt cifra de afaceri, cash-flow-ul și faptul că solicitantul pune și el o parte din necesarul de finanțat. O firmă fără istoric nu poate trezi interesul decât prin sursele proprii cu care participă la finanțare. Cu cât solicitantul de credit are mai mulți bani investiți, cu atât bancherul este mai liniștit în privința reușitei afacerii.

-Durata investiției

Finanțarea proiectelor de investiții este , în general, de la 5 până la 20-25 ani. În condițiile unui mediu instabil, creditarea unor astfel de proiecte fără garanții materiale este, pentru cei mai mulți bancheri, un risc pe care nu pot să și-l asume.

Pentru a asista la diminuare rolul garanțiilor materiale, în vederea stimulării activității de creditare , nu sunt suficiente prevederile unei anumite legi sau precizările din normele interne ale băncilor comerciale. După ce va scădea inflația, după ce se vor așeza ratele dobânzii, iar piețele monetare și valutare se vor stabiliza, stimularea activității de creditare se va rezolva de la sine.

CONCLUZII SI PROPUNERI

Banca Comercială Română are o activitate foarte complexă și diversificată, a cărei misiune constă în finanțarea întreprinderilor mici și mijlocii, a persoanelor fizice, sprijinirea procesului de privatizare, în spiritul prudenței bancare și al orientării spre profit.

În activitatea bancară apar conexiuni directe și inverse care urmăresc realizarea unui echilibru deoarece profitabilitatea, ca principal scop al activității bancare este o funcție a cuplului randament – risc , asociată operațiunilor de activ – pasiv.

Lucrarea „Fundamentarea complexă a deciziei de creditare pe termen scurt” constituie o scurtă prezentare a situației și evoluției sistemului de creditare a economiei românești și o particularizare a acesteia pe cazul B.C.R. și a unei întreprinderi creditată de aceasta.

Lucrarea este structurată pe 4 capitole, prezentând sistemul de creditare la nivel național, prin implicarea băncilor din sistemul bancar românesc și finanțarea economiei naționale, la nivel B.C.R.

În primul capitol, intitulat „Sistemul bancar și creditul”, în urma analizei efectuate la nivel macroeconomic remarcăm faptul că la sfârșitul lunii octombrie 2010 creditul intern totaliza un volum de 5% mai mare decât nivelul înregistrat la sfârșitul anului 2009 fiind acordat de un număr de 33 bănci, persoane juridice române.

Al doilea capitol „BCR – veriga a sistemului bancar românesc” prezintă analiza la nivel de unitate a sistemului bancar românesc, respectiv la nivelul BCR, prin prisma rezultatelor obținute de aceasta.

Comparativ cu celelalte poziții de pasiv, situația cea mai bună au avut-o depozitele clienților la sfârșitul anului 2009, numărul total de clienți înregistrând o creștere de 23,9% față de finele anului precedent.

În ceea ce privește plasamentele băncii , acestea s-au amplificat continuu, beneficiari ai acestora fiind societăți comerciale cu capital privat sau mixt sau persoane fizice. În anul 2010, BCR a acordat credite în lei și valută de aproape 72.500 miliarde lei (cca 3 miliarde de dolari), reprezentând peste o treime din totalul împrumuturilor acordate anul trecut în întregul sistem bancar.

În capitolul trei intitulat „Fundamentarea deciziei de creditare pe termen scurt” este prezentată întocmirea unui dosar de creditare conform Normelor Metodologice de Creditare a BCR.

Pentru exemplificare s-a analizat activitatea S.C. ANTECO SA , studiindu-se performanțele economico-financiare ale acesteia, în vederea acordări creditului pentru finanțarea stocurilor temporare. În cadrul analizei interne s-au calculat indicatorii de bonitate ai clientului. S-a făcut o analiză managerială a acestuia, obținându-se un punctaj de 10, care a făcut posibilă încadrarea societății în categoria de performanță C.

Capitolul patru „Reproiectarea și îmbunătățirea activității bancare” prezintă noul credit-scoring utilizat de BCR cu exemplificare pe societatea studiată. În final am propus îmbunătățirea activității de creditare prin utilizarea eficienței măsurată prin scor, ca metodă de evaluare a performanțelor întreprinderii.

Numărul mare de bănci apărute nu a făcut decât să sporească numărul serviciilor bancare oferite populației și să îmbunătățească calitatea lor în condițiile unei concurențe acerbe între acestea. Dintre serviciile bancare oferite de către societățile bancare, activitatea de creditare a cunoscut o dezvoltare foarte rapidă. În scurt timp micul întreprinzător și-a dat seama că banca reprezintă principalul mijloc de extindere și dezvoltare a activității sale fapt reflectat și în bilanțul băncilor comerciale la postul de activ „credite acordate clienților”.

Creșterea volumului produselor și serviciilor disponibile din partea băncii va duce la o politică mai activă de marketing și de vânzare. Pentru aceasta banca va trebui să identifice cele mai profitabile piețe și segmente de piață prezente și viitoare, va trebui să conceapă și să aleagă produse care să satisfacă nevoile clienților și apoi să promoveze și să gestioneze produsele astfel încât să se atingă obiectivele strategice propuse (profit și stabilitate).

Cercetarea de piață poate fi utilizată pentru a evalua necesitățile diverselor grupuri ale populației. Împărțind în segmente definite de piață aceste grupuri, produsele și serviciile oferite de BCR vor fi create pentru necesități specifice fiecărui grup.

Dezvoltarea și regândirea produsului sunt părți importante ale procesului de marketing prin care se asigură că produsul îndeplinește continuu cerințele clienților. De asemenea publicitatea joacă un rol important în vânzarea serviciilor. Marketingul și vânzarea cu succes sunt bazate atât pe demonstrarea avantajelor pe care clientul le va obține apelând la produsul, serviciul oferit de bancă, cât și pe buna cunoaștere a clienților.

BCR va trebui să aibă grijă ca serviciile oferite pe piață să poată fi livrate mereu la un standard constant și ridicat pentru a se putea detașa de principalii concurenți.

BCR va trebui să continue procesul de organizare a mijloacelor de distribuție și a rețelei de distribuție, pentru a se putea satisface necesitățile clienților într-un timp cât mai redus , apropiindu-se cât mai mult posibil de locul și momentul unde se manifestă efectiv cererea.

Sistemul de creditare din România este încă în fază de modernizare, dezvoltare, adaptare la condițiile din economia noastră, băncile comerciale constituind un veritabil factor al progresului economic al țării.

BIBLIOGRAFIE

Paul Bran – „Finanțele întreprinderii”, Ed. economiă, București, 1997

Cezar Bazno, Nicolae Dardac, Constantil Floricel –„ Modenă, credit, bănci”, Ed.Didactică și podagogică, București, 1997

Dedu Vasile – „Gestiune bancară”, Ed.economică, București,1996

Dumitru Tudorache – „Elemente de tehnică și strategie bancară”, Ed. Atlas, București, 1996

Constantin Rotaru – „Sistemul bancar românesc și integrarea europeană”, Ed. Expert, 2010

Constantin Anghelache – „România 2010”, Ed.economică,2011

Ionescu Lucian – „Fundamentele oprofesiunii bancare”, Ed.economică,București,2005

„Norme de creditare B.C.R.”

Rapoarte anuale ale B.C.R din 2007, 2008, 2009, 2010 , 2011;

Revista B.C.R. nr.1(33) martie 2009, 4(36) decembrie 2010, 3(39) septembrie 2011, 4(40) decembrie 2012

Ziarul financiar anul III/nr.550

ANEXE

Anexa nr.1 – Certificat de înregistrare

Anexa nr.2 – Bilanț 31 decembrie 2011

Anexa nr.3 – Bilanț 31 decembrie 2012

Anexa nr. 4 – Balante de verificare pentru perioada ian-dec 2012;

Anexa nr. 5 – Declaratie de incadrare in categoria IMM –urilor ;

CUPRINS

BIBLIOGRAFIE

Paul Bran – „Finanțele întreprinderii”, Ed. economiă, București, 1997

Cezar Bazno, Nicolae Dardac, Constantil Floricel –„ Modenă, credit, bănci”, Ed.Didactică și podagogică, București, 1997

Dedu Vasile – „Gestiune bancară”, Ed.economică, București,1996

Dumitru Tudorache – „Elemente de tehnică și strategie bancară”, Ed. Atlas, București, 1996

Constantin Rotaru – „Sistemul bancar românesc și integrarea europeană”, Ed. Expert, 2010

Constantin Anghelache – „România 2010”, Ed.economică,2011

Ionescu Lucian – „Fundamentele oprofesiunii bancare”, Ed.economică,București,2005

„Norme de creditare B.C.R.”

Rapoarte anuale ale B.C.R din 2007, 2008, 2009, 2010 , 2011;

Revista B.C.R. nr.1(33) martie 2009, 4(36) decembrie 2010, 3(39) septembrie 2011, 4(40) decembrie 2012

Ziarul financiar anul III/nr.550

ANEXE

Anexa nr.1 – Certificat de înregistrare

Anexa nr.2 – Bilanț 31 decembrie 2011

Anexa nr.3 – Bilanț 31 decembrie 2012

Anexa nr. 4 – Balante de verificare pentru perioada ian-dec 2012;

Anexa nr. 5 – Declaratie de incadrare in categoria IMM –urilor ;