Analiza Accizelor Si Taxelor Vamale In Romania Si Uniunea Europeana In Perioada 2010 2013

CUPRINS

INTRODUCERE

Capitolul 1: Prezentare generală a impozitelor

1.1. Caracteristicile impozitelor

1.2. Impozitele indirecte

1.2.1. Accizele

1.2.1.1. Prezentare generală

1.2.2. Taxele vamale

1.2.2.1. Prezentare generală

1.2.2.2. Clasificarea taxelor vamale

Capitolul 2: Taxele vamale și accizele în România și Uniunea Europeană

2.1.Taxele vamale în România

2.2. Taxele vamale în Uniunea Europeană

2.3. Accizele în România

2.4. Accizele în Uniunea Europeană

Capitolul 3: Analiză accizelor și taxelor vamale în România și Uniunea Europeană în perioada

2010-2013

3.1. Analiza accizelor în România și Uniunea Europeană

3.2. Analiza taxelor vamale în România și Uniunea Europeană

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Impozitul a însoțit dezvoltarea civilizației umane,de-a lungul istoriei,reprezentând punctul esențial al fiscalității însoțind totdeauna statul în modificările la care acesta a fost supus de evoluția evenimentelor. La început impozitul nu avea un caracter permanent ci un rol limitat și necunoscut. Literatura de specialitate a definit impozitul ca fiind contribuția obligatorie și cu titlu nerambursabil ,datorată ,conform legii, bugetului de stat de către persoanele fizice sau juridice pentru veniturile pe care le obțin sau pentru bunurile care le posedă.

După trăsăturile de fond și de forma impozitele se clasifica în impozite directe și impozite indirecte.Din categoria impozitelor indirecte fac parte taxele vamale și accizele. Taxele vamale se instituie asupra mărfurilor și produselor care intră și ies din țară. Rolul și importanta acestora în constituirea veniturilor bugetului public sunt din ce în ce mai mici, deoarece sfera de aplicare ese din ce în ce mai redusă.

Accizele constituie o importantă sursa de venit, facil de obținut, reprezintă o importantă resursă bugetară, prin intermediul cărora se urmărește o serie de obiectiveale politicii bugetare.În primul rând este vorba de acoperirea într-o măsură cât mai mare a cheltuielilor publice .Accizele, ca taxe de consumație, afectează în primul rând agentul economic importator, deoarece acesta poate imobiliza o importantă categorie de resurse financiare în momentul introducerii bunurilor în țară. Consider, că ar trebui abordata amănunțit această temă, deoarece are multe urmări în economie, accizele contribuind mult atât la realizarea PIB-ului țării cât și la dezvoltarea bugetului statului.

Am structurat această lucrare pe trei capitole, primul capitol cuprinde în prima parte o scurtă prezentare a impozitelor, iar în cea de-a doua parte prezentarea accizelor și a taxelor vamale, regimul accizelor armonizate și clasificarea taxelor vamale. În al doilea capitol am prezentat taxele vamale și accizele în România și în Uniunea Europeană. Ultimul capitol cuprinde un studiu de caz.În prima parte a studiului am analizat accizele în România, dar și în trei țări din Uniune, evoluția acestora, ponderea în PIB, în veniturile fiscale, precum și nivelul accizelor pentru anumite categorii de mărfuri în anul 2013.În a doua parte a studiului am analizat evoluția taxelor vamale în România și în trei țări din Uniune.

Capitolul 1:Prezentare generală a impozitelor

1.1.Caracteristicile impozitelor

Impozitele sunt prelevări oligatorii având caracter nerambursabil,datorate de către contribuabili persoanelor fizice și juridice ,fără o contraprestație directă din partea statului.La fel ca și impozitele, taxele sunt prelevări obligatorii,darr care presupun o contraprestație directă din partea statului . În conformitate cu prevederile legale ,impozitul ,reprezintă o prelevare la dispoziția statului a unei părți din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice, în vederea acoperirii  cheltuielilor publice .

“Etimologic cuvântul impozit provine din limba latină,de la cuvântul “impositus” și din limba franceză de la cuvântul “impot”,iar cea de taxa din limba greacă de la “taxis” , ambele având sensul de obligație publică”.

“Dicționarul Explicativ al Limbii Române” definește impozitul ca reprezentând o “plată obligatorie stabilită prin lege , pe care cetățenii, instituțiile o varsă din venitul lor în bugetul statului.” Conform legii 500/2002 privind finanțele publice, impozitul reprezintă “o prelevare obligatorie, fără contraprestație și nerambursabila, efectuată de către administrația publică pentru satisfacerea necesităților de interes general”. Mirabeau,în lucrarea L’Adresse aux Francais considera impozitul ca fiind “obligația comună a tuturor cetățenilor și prețul avantajelor pe care societatea le poate procura acestora”.

Caracteristicile fundamentale ale impozitelor:

“-imbraca forma băneasca,fiind o prelevare financiară;

-are caracter obligatoriu;

-reprezinta plati către stat cu titlu definitv și nerambursabil;

-are caracter juridic,ceea ce presupune că dreptul de a instituii impozite aparține statului”.

-are caracter legal datorită faptului că la baza acestor instituiri se regăsesc acte normative aprobate de către puterea legislativă.

În funcție de trăsăturile de fond și de forma impozitele sunt de două tipuri, impozite directe și impozite indirecte. Impozitele directe au caracteristic faptul că se stabilesc în funcție de veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice ,pe baza cotelor de impozite prevăzute de lege.La rândul lor impozitele directe se împart în impozite reale care nu iau în considerare situația personală,ci se stabilesc în funcție de anumite materiale(pământ, clădiri, fabrici) și impozite personale care iau în considerarea situația contribuabilului,fapt pentru care sunt numite și impozite subiective. Impozitele indirecte sunt percepute cu ocazia consumului și se regăsesc în prețurile plătite pentru bunurile și serviciile pe care contribuabilii le consuma.

1.2.Impozitele indirecte

Alături de impozitele directe, statul folosește și impozitele indirecte, în vederea procurării veniturilor de care acesta are nevoie pentru acoperirea cheltuielilor publice.

În percepția lui Iulian Văcărel impozitele indirecte:

“-necesita o scurtă perioadă de timp din momentul luării deciziei de instituire a impozitelor ,printr-un act normativ și până devin operaționale;

-reclama cheltuieli modice de așezare,percepere și urmărire;

-sunt mai voalate, fiind cuprinse în prețul de vânzare al produselor(tarifele prestărilor de servicii),iar nemulțumirea cumpărătorilor se îndreaptă asupra agenților economici care practica prețuri(tarife)majorate,iar nu a statului,care a ordonat sporirea impozitelor,ce a dus la scumpirea acestora: cumpărătorul nu știe cât din prețul plătit pentru produs (serviciu) revine agentului economic și cât ajunge în tezaurul public.”

Din sistemul impozitelor indirecte fac parte:taxele de consumație, monopolurile fiscale, taxele vamale și alte taxe.

1.2.1. Accizele

1.2.1.1.Prezentare generală a accizelor

De-a lungul timpului o formă de așezare a impozitelor indirecte au reprezentat-o taxele de consumație,fiind incluse în prețul de vânzare al mărfurilor fabricate și realizate în interiorul țării ,unde se incasa impozitul.Taxele de consumație, cunoscute și ca taxe generale pe vânzări sau accize au fost puse asupra mărfurilor consumate în cantități mari și care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele, pentru că în acest fel impozitul să aibă un randament fiscal cât mai ridicat. Accizele constituie o importanță sursa de formare a veniturilor bugetare și se aplică mărfurilor ce au o cerere inelastica, precum:alcoolul, vinul, cidrul, berea, produsele petroliere.

Accizele sunt calculate în suma fixă pe unitatea de măsură, sau în baza unor cote procentuale care se aplică asupra prețului de vânzare, nivelul cotelor utilizate fiind diferit de la o țară la alta și de la un produs la altul. La nivel european în domeniul accizelor se aplică Directiva 2008/118/CE privind regimul general al accizelor care a abrogat Directiva 92/12/CEE.

În România, se folosesc două tipuri de accize și anume accizele armonizate și accizele nearmonizate, potrivit Codului Fiscal. Nivelul accizelor armonizate este stabilit prin legislația comunitară, și trebuie respectat de toate țările membre. Nivelul accizelor nearmonizate este stabilit de statul român și se aplică asupra unor produse, cum ar fi:cafea , bijuterii, confecții din blănuri naturale, iahturi ,autoturisme, arme de vânătoare(altele decât cele supuse accizelor armonizate).Pentru produsele de larg consum, acciza de plată reprezintă produsul dintre cantitatea de produs exprimată în unități de măsură și acciza(echivalent euro/U.M).

Conform legislației în vigoare, persoana plătitoare de accize este reprezentată de:

“ -antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau orice altă persoană care eliberează aceste mărfuri din regimul suspensiv de accize, ori în numele căreia se efectuează eliberarea și oricare altă persoană ce a participat la ieșirea respectivă;

-persoana care produce sau deține bunuri supuse taxelor speciale de consumație;

-persoana care declară importul sau în numele căreia bunurile sunt declarate în momentul importului, fie orice altă persoană implicată în importul respectiv”.

Plata către bugetul de stat se datorează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care acciza a devenit exigibila, ori în cazul produselor accizabile importate, data înregistrării vamale de import;pentru gazele naturale și energia electrică, dată la care aceasta a fost facturata consumatorului final

.Această dată de 25, menționată anterior, reprezintă de asemenea și dată până la care trebuie depusă declarația privind accizele.

Accizele sunt stabilite în Euro/u.m(l, hl, kg, GJ, MWh), iar conversia în lei a acestora se face utilizând cursul de schimb din prima zi lucrătoare a lunii octombrie anterioare anului pentru care se aplică, curs publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.În cazul în care cursul valutar care a fost stabilit în luna octombrie din anul precedent are o valoare mai mică decât cel stabilit în luna octombrie din anul anterior celui precedent, valoarea accizelor se determina prin transformarea sumelor exprimate în euro folosind cursul de schimb din luna octombrie a anului anterior celui precedent , actualizat cu media anuală a indicelui prețurilor de consum calculată în luna septembrie din anul precedent, comunicata oficial de Institutul Național de Statistică ,până la data de 15 octombrie.

1.2.2.Taxele vamale

1.2.2.1.Prezentare generală

Taxele vamale sunt impozite indirecte încasate de către stat pentru import, export și tranzit de mărfuri. Subiectul taxelor vamale este agentul economic ce efectuează operațiuni de comerț exterior, obiectul este valoarea în vamă a respectivei operațiuni, iar suportatorul este ,în principal, consumatorul final.După cum preciza Gheorghe Matei “taxele vamale sunt impozite analitice utilizate de către stat pentru impunerea selectivă a mărfurilor ce trec granițele vamale ale statului respectiv, cu scopul de a procura venituri fiscale, dar și de a proteja economia națională de concurență străină”.

În România, normele de procedura în domeniul vamal sunt cuprinse în Codul vamal al României care reglementează principiile de bază pentru aplicarea reglementarilor vamale.

Mărfurile sunt grupate pe secțiuni și capitole conform Nomenclatorului Sistemului Armonizat. Cotele cele mai utilizate sunt cuprinse între 10%-30%. Suma de plată se calculează prin aplicarea procentului taxei vamale asupra valorii în vamă a mărfurilor, exprimate în lei. Baza de calcul a taxelor vamale este reprezentată de valoarea în vamă a mărfurilor importate, la care se aduna cheltuielile de transport al mărfurilor importate până la frontiera romana, cheltuieli de încărcare,de descărcare și de manipulare și costul asigurării pe parcursul extern.

Prețurile și cheltuielile exprimate în valută se transforma în lei prin aplicarea cursului de schimb comunicat de Banca Națională a României , în fiecare joi, curs utilizat pe toată durata săptămânii următoare , pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate ale căror declarații vamale se înregistrează în cursul săptămânii.

Sunt considerați plătitori ai taxelor vamale persoanele juridice în al căror obiect de activitate sunt prevăzute operațiuni de import, precum și persoanele fizice autorizate să efectueze astfel de operațiuni.Importul presupune intrarea mărfurilor străine în țară și implementarea acestora în circuitul economic. Legea, este cea care stabilește scutirea mărfurilor puse în libera circulație, de drepturile de import sau de cele de export.

La propunerea Ministerului Finanțelor Publice și a Ministerului Economiei, se aprobă prin hotărâre a Guvernului ,reduceri sau exceptări de taxe vamale la anumite categorii de mărfuri.Exceptãrile și reducerile de taxe vamale, se stabilesc în mod nediscriminatoriu fațã de importatori sau de beneficiari, indicându-se în mod expres codul tarifar al mãrfurilor.

Astel se acorda scutiri de taxe vamale pentru importul următoarelor categorii de bunuri:

ajutoare și donații,

bunurile străine,care potrivit legii, devin proprietatea statului,

materialele publicitare, de reclamă și documentare,

alte bunuri prevăzute în legi sau în hotărâri ale Guvernului.

Pentru a putea beneficia de scutire de taxe vamale aceste bunuri trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

să fie trimise de expeditor către destinatar fără nici un fel de obligații de plată,

să nu facă obiectul unor comercializări ulterioare,

să nu fie utilizate pentru prestații aducătoare de venituri către terți

Totodată este scutit de taxe vamale importul următoarelor categorii de bunuri:

bunurile de origine romana,

bunurile reparate în străinătate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele necorespunzătoare calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garanție,

bunurile care se înapoiază în țară ca urmare a unei expedieri eronate.

1.2.2.2.Clasificarea taxelor vamale

Conform codului fiscal, se impune o clasificare a taxelor vamale din cauza faptului că sunt numeroase și prezintă efecte diferite ,pentru a putea emite o politică vamală care să corespundă intereselor generale ale statului.Astfel sunt prezentate următoarele criterii de clasificare:

a.După scopul urmărit de către stat se disting:

-taxe vamale fiscale care au drept scop procurarea de venituri la bugetul de stat;

-taxe vamale protecționiste care au drept scop crearea unei bariere pentru mărfurile străine, prin intermediul căreia se urmărește anihilarea concurenței străine pe piața internă.

b.După obiectul impunerii se împart în:

-taxe vamale de import se plătesc de către importatori pentru produsele care fac obiectul tranzacției și se regăsesc în prețurile de desfacere pe piața internă, au rolul de a alimenta bugetul statului cu venituri, de a limita importul și de a proteja producătorii interni și prezintă ponderea cea mai mare;

-taxe vamale de export se încasează pentru mărfurile de pe piața internă, la exportul acestora, și se aplică , de regulă, la materii prime sau semifabricate;

-taxe vamale de transit se percep asupra mărfurilor aflate în trecere pe teritoriul vamal al statului în cauză și se întâlnesc destul de rar.

c.După modul de taxare se disting:

-taxele vamale autonome sau generale sunt taxele stabilite de către stat, în mod independent, având nivelul cel mai ridicat și sunt încasate pentru importurile pe care o țară le efectuează din statele cu care nu a încheiat convenții;

-taxe vamale convenționale sunt taxele al căror nivel vamal a fost stabilit prin înțelegeri cu alte state, pe baza acordurilor comerciale încheiate și sunt mai reduse decât taxele vamale autonome;

-taxele vamale preferențiale se aplică pentru importurilor din statele care se bucura de un regim commercial preferențial, se folosesc în relațiile dintre țările cu niveluri diferite de dezvoltare și pot fi unilaterale sau reciproce;

-taxe vamale de retorsiune sunt aplicate ca răspuns la utilizarea de către statele partenere a unor politici descriminatorii față de produsele exportate pe piețele respective, fiind reprezentate de taxele vamale antidumping și taxele vamale compensatorii.

d. După modul de percepere se împart în:

-taxe vamale ad-valorem sunt taxe care nu necesită un tarif vamal detaliat ,se stabilesc prin prelevarea unui procent determinat asupra valorii mărfii ce face obiectul operațiunii de comerț exterior;

– taxe vamale specifice presupun existența unui tarif vamal care să descrie detaliat mărfurile;

-taxe vamale mixte sunt percepute de regulă ca adaos la taxele vamale ad-valorem sau specifice.

Capitolul 2:Taxele vamale și accizele în România și Uniunea Europeană

2.1.Taxele vamale în România

Codul vamal este cel care reglementează taxele vamale și este aplicat la introducerea sau la scoaterea din țară de către persoanele fizice sau cele juridice tuturor mărfurilor. Pot fi introduse sau scoase din țară mărfurile, mijloacele de transport și orice alte bunuri doar prin punctele de control ale frontierei de stat, fiind supuse vămuirii de către Autoritățile vamale. Birourile vamale sunt organizate în punctele de control la trecerea frontierei de stat și funcționează potrivit legii.

Teritoriul vamal al României cuprinde teritoriul statului român, delimitat de frontiera de stat a României, precum și marea teritoriala a României, delimitate conform normelor dreptului internațional și legislației române în materie. Autoritatea vamală stabilește un regim vamal la introducerea sau la scoaterea din țară a mărfurilor care cuprinde normele ce se aplică în cazul procedurii de vămuire, ținând cont de scopul operațiunii comerciale și de destinația mărfii.

Regimurile vamale sunt de două tipuri: regimuri vamale definitive și regimuri vamale suspensive

În cadrul regimurilor vamale definitive sunt incluse: importul care presupune introducerea mărfurilor în circuitul economic și a bunurilor care aparțin călătorilor sau altor persoanelor fizice și exportul care presupune scoaterea mărfurilor din țară precum și a bunurilor care aprtin călătorilor.

Autoritatea vamală realizează procedura de vămuire și de încasare a datoriei vamale atunci când marfa se importa. Taxele vamale de import sunt determinate în funcție de Tariful vamal de import al României, care este aprobat prin lege. La cerere, importatorul are dreptul de a ridica mărfurile din vamă, atunci când valoarea în vamă nu poate fi determinate definitiv, și totodată are obligația să constituie o garanție bancară sau băneasca acceptată de autoritatea vamală. În cazul în care în termen de 30 de zile de la data de când marfa a fost ridicată , importatorul nu prezintă documentele care să ateste valoarea în vamă , autoritatea vamală trece la executarea garanției, fiind astfel încheiată operațiunea de vămuire.

Potrivit reglementarilor vamale sau acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte ,unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil, în funcție de felul mărfurilor sau de destinația lor specifică.Prin tratament tarifar favorabil se înțelege o reducere sau o exceptare de taxe vamale, care poate fi aplicată și în cazul unui contingent tarifar.

Regimul de export presupune scoaterea definitivă a mărfurilor romanești de pe teritoriul României. Mărfurile acceptate la export sunt mărfurile făcute în țara , precum și cele care au fost anterior importate , făcând excepție mărfurile care sunt supuse unei măsuri de restricție în cadrul politicii comerciale.La exportul de mărfuri nu se încasează taxe vamale , dacă marfa în cauza părăsește teritoriul României în aceeași stare în care se afla în momentul înregistrării declarației vamale de export.

În condițiile și în limitele stabilite prin hotărâre a Guvernului, călătorii sau alte persoane fizice care au domiciliul în țara sau în străinătate, pot introduce sau scoate din țară bunurile aflate în bagajele personale , fără să plătească taxe vamale. Asupra bunurilor care nu se încadrează în limitele cantitative și valorice , la import se aplică tariful vamal de import, iar la export 20% la valoarea în vamă.

 Structura organizatorică a autorității vamale

Activitatea vamală se exercitã prin:

– Autoritatea Națioală a Vămilor;

– Direcțiile regionale vamale;

– birourile vamale.

Autoritatea Națională a Vămilor este un organ de specialitate al administrației publice centrale, finanțat de la bugetul de stat, care se organizează și funcționează în subordinea Ministerului Finanțelor Publice.Direcțiile regionale vamale și birourile vamale sunt unități subordonate Autorității Naționale a Vămilor.

Atribuțiile autorității vamale

Autoritatea vamalã exercită, în cadrul politicii vamale a statului, atribuțiile conferite prin reglementările vamale pentru realizarea controlului vamal al mărfurilor introduse sau scoase din țară. Autoritatea vamală poate să efectueze oricând controlul vamal al mijloacelor de transport, al mărfurilor, al bunurilor și valorilor care aparțin persoanelor fizice. În cazul în care se refuza prezentarea, autoritatea vamală are dreptul să efectueze din proprie inițiative ,fără acordul titularului controlul vamal.

Având aprobarea șefului biroului vamal, se poate efectua controlul vamal corporal sumar, atunci când exista indicii de fraudă, respectându-se normele de igienă. Personalul vamal are obligația să conducă la sediul biroului vamal persoanele care sunt suspecte că au încălcat reglementările vamale.

În acest scop, autoritatea vamalã poate:

a) să verifice, în condițiile prevăzute de lege, clãdirile, depozitele, terenurile și orice alte obiective;

b) să ia, în condițiile legii, probe pe care le analizeazã în laboratoarele proprii sau agreate;

c) să efectueze investigații, supravegheri și verificãri în cazurile în care sunt remarcate situații de încãlcare a reglementãrilor vamale;

d) să efectueze controlul ulterior la sediul agenților economici asupra schimbului de mãrfuri dintre România și alte țãri;

e) să identifice, persoanele care se afla în raza de activitate a biroului vamal, pe baza documentelor.

2.2.Taxele vamale în Uniunea Europeană

Regimul vamal în Uniunea Europeană, cuprinde toate normele aplicate în cadrul procedurii de vămuire, ținând cont de scopul operațiunii comerciale sau de destinația mărfii. Regimul vamal și procedura vamală sunt stabilite de autoritatea vamală a statului comunitar atunci când mărfurile prezentate la birourile vamale sunt introduse sau scoase de pe teritoriul Uniunii Europene. Regimurile vamale se prezintă sub două forme: definitive și suspensive.

Directiva Codului vamal al Uniunii Europene 2013/34/UE stabilește ,pe de-o parte tratamentul vamal care se aplică mărfurilor aflate pe teritoriul Uniunii, până când acestea stabilesc liberul în vamă, iar pe de altă parte abordează regimurile vamale definitive sau suspensive, precum și exceptările de la plata taxelor vamale, care sunt acordate în cadrul diferitelor regimuri prevăzute pentru mărfuri. Astfel este aprobată intrarea bunurilor pe teritoriul vamal, descărcarea bunurilor pentru a putea fi depozitate temporar și depunerea declarației sumare.

a)Regimurile vamale definitive în Uniunea Europeană

Conform regimului vamal și procedurii vamale conexe corespunzătoare Uniunii Europene, operațiunile efectuate de agenții economici care intra în categoria regimurilor vamale definitive sunt operațiunile de import și export în și din Uniunea Europeană.Aceste tipuri de operațiuni refecta cele două tipuri de regimuri vamale de bază ale relațiilor comerciale internaționale.

Regiul vamal de export definitiv din Uniune reprezintă expedierea mărfurilor în străinătate, pe baze contractuale și destinate să rămână definitiv, excepție făcând:

mărfurile care au fost trimise doar temporar în străinătate;

mărfurile care fac obiectul unei activități de perfecționare pasivă.

Toate mărfurile produse în Uniunea Europeană pot fi exportate, precum și cele importate anterior, excepție făcând cele interzise la exportul din Uniune.

Mărfurile pot fi exportate în Uniunea Europeană de către persoanele juridice care au sediul într-un stat comunitar și care prevăzute aceste operațiuni în obiectul sau de activitate.

Atunci când mărfurile sunt exportate din Uniunea Europeană nu se plătesc taxe vamale, singura condiție impusă în acest sens este ca mărfurile să părăsească teritoriul vamal al Uniunii în starea în care se aflau și în momentul înregistrării declarației vamale, completata doar în scop statistic.

În Uniunea Europeană, regimul vamal principal este importul definitiv, care reprezintă pătrunderea mărfurilor străine pe teritoriul vamal al Uniunii, pentru a putea fi introduse în circuitul economic, dup ace au fost făcute formalitățile vamale și au fost plătite taxele vamale la bugetul comunitar. Importul de mărfuri în Uniunea Europeană este liberalizat, totuși în conformitate cu angajamentele internaționale asumate anumite categorii de mărfuri sunt supuse unor restricții cantitative. Metodele și formalitățile de vămuire prevăzute de reglementările europene sunt înscrise în principiile generale definite de GATT (OMC).

Autoritatea vamală realizează, în cadrul regimului vamal de import definitiv, următoarele activități:

vămuirea mărfurilor;

încasarea taxelor vamale;

aplicarea măsurilor de politică comercială a UE.

În mare majoritate, taxele vamale de import ,sunt taxe vamale ad valorem, iar plata acestor taxe se realizează în mod normal în momentul vămuirii.

b)Regimurile vamale suspensive în Uniunea Europeană

În Uniunea Europeană, regimurile suspensive reprezintă operațiuni cu titlu temporar, care au ca efect anularea platii taxelor vamale către organele comunitare și care se acorda doar la solicitarea scrisă a titularului operațiunii de comerț exterior pe o perioadă determinată.

Regimurile vamale suspensive sunt:

tranzitul vamal;

depozitul vamal;

admiterea temporară (la import și la export);

regimul de perfecționare (activa și pasivă);

transformarea sub control.

Prin autorizarea regimurilor suspensive, autoritatea vamală preia asupra sa multe riscuri, precum:

riscul de substituire a bunurilor;

riscul de sustragere sau dispariție;

riscul de transformare și punere în consum în mod fraudulos.

Din aceste cauze,un regim suspensiv se acorda numai în condițiile în care anumite reguli sunt respectate. Bunurile care beneficiază de un regim vamal suspensiv sunt supuse unui control fizic la trecerea prin punctul vamal al Uniunii.

Dacă mărfurile primesc alt regim vamal, regimul vamal suspensiv este considerat încheiat.

Regimul de tranzit reprezintă transportul mărfurilor străine de la un birou vamal al Uniunii Europene la alt birou vamal al Uniunii, fără să fie supuse măsurilor de politică comercială comună și platii taxelor. Dacă mărfurile și documentele corespunzătoare sunt prezentate la biroul vamal de destinație , regimul de transit se considera încheiat.

Depozitul vamal se utilizează atunci când există un decalaj de timp între circulația mărfurilor și comercializarea lor. Acest regim se aplică la import, dar și la export.

Conform codului vamal al Uniunii Europene, depozitul vamal la import :

“poate fi utilizat de toate firmele care realizează operațiuni de import;

avantaje:dispun de stocuri;

aplicare:sunt admise toate mărfurile cu unele excepții;

formalități și constrângeri: declarație de intrare (DAU) și garanție în cazul depozitelor private, declarație specială în cazul cesionarii mărfurilor, transformarea mărfurilor este interzisă, operațiuni în vederea conservării mărfurilor sunt premise, durata depozitarii nelimitată;

aprobare: ,,punere în consum", reexport, atribuirea unui alt regim economic (regim de tranzit).

Confor codului vamal al UE, depozitul vamal la export:

“este utilizat doar de exportatorii reali;

avantaje: organizarea livrării mărfurilor, suspendarea taxelor fiscale, depozitarea mărfurilor în țara exportatorului cu economii asupra cheltuielilor în străinătate;

aplicare: toate mărfurile cu excepția celor aflate sub incidența PAC;

formalități și constrângeri: declarație de intrare (DAU), nu este necesară garanție;

aprobare: exportul mărfurilor în termen de maxim doi ani.”

Misiunea autorităților vamale

Autoritățile vamale sunt responsabile în primul rând de supravegherea comerțului internațional al Comunității, contribuind astfel la un comerț echitabil și deschis, la punerea în aplicare a dimensiunii exterioare a pieței interne, a politicii comerciale comune a Comunității și a celorlalte politici comunitare comune cu un impact asupra comerțului, precum și la securitatea de ansamblu a lanțului de aprovizionare. Autoritățile vamale instituie măsuri care vizează, în special, următoarele:

-protejarea intereselor financiare ale Comunității și ale statelor membre ale acesteia;

-protejarea Comunității de comerțul inechitabil și ilegal și încurajarea activităților economice legitime;

-garantarea securității și siguranței Comunității și a rezidenților acesteia, protecția mediului, în cooperare strânsă cu alte autorități, dacă este cazul;

-menținerea unui echilibru adecvat între controalele vamale și facilitarea comerțului legitim.

2.3.Accizele în România

Accizele au fost introduse în țara noastră în luna noiembrie 1991(prin HG 779/1991), dar o reglementare complexă a acestora s-a instituit la 1 iulie 1993 odată cu introducerea TVA-ului(deoarece se introduce în baza de impozitare a TVA), iar începând cu 01.01.2003 toate taxele și impozitele aferente bugetului de stat au fost reglementate de legea 571/2003.

Accizele sunt taxe de consumație aplicate asupra producerii și comercializării anumitor produse. În sfera de aplicare a accizelor intră mai multe categorii de taxe desemnate de legiuitor:

Accizele armonizate

Accizele

Taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule

Impozitul la țițeiul din producție internă

In cartea sa “Tehnici Fiscale”, Narcisa Roxana Moșteanu definește accizele astfel: “accizele reprezintă taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru următoarele produse provenite din producția internă sau din import: bere,vinuri,băuturi fermentate,altele decât bere și vinuri, produse intermediare,alcool etilic,tutun prelucrat,produse energetice,energie electrică”.

Conform Codului Fiscal, în România ,se practică accize armonizate și accize nearmonizate.Accizele armonizate au nivelurile minime stabilite prin legislația comunitară .La data aderării la Uniunea Europeană în România, la unele produse nivelurile accizelor armonizate erau sub nivelurile minime impuse prin legislația în vigoare.Din această cauză s-a stabilit ca majorarea accizelor pentru anumite produse supuse accizelor armonizate să se facă gradual până în anul 2010 conform graficului de creștere întocmit cu acceptul autorităților comunitare.

Accizele sunt cunoscute ca fiind taxe de consumație care sunt datorate către bugetul de stat pentru produsele din producția internă sau import, din categoria produselor purtătoare de accize făcând parte:

-alcoolul și băuturile alcoolice;

-tutunul prelucrat;

-produsele energetice și electricitatea.

Conform reglementărilor legale, acciza pentru aceste produse devine exigibila în momentul eliberării pentru consum .

Reglementările în vigoare, considera că importul de produse accizabile este reprezentat de orice intrare a acestora din afara teritoriului comunitar, , excepție făcând:

-plasarea produselor importate supuse acestor taxe sub regim vamal suspensiv în România;

-distrugerea sub supravegherea autorității vamale a produselor accizabile;

-plasarea acestora în zone, antrepozite, porturi libere;

-scoaterea unui bun din regimul vamal suspensiv, în cazul în care acesta rămâne în România;

-utilizarea în scop personal în România a unor astfel de mărfuri plasate în regim vamal suspensiv;

Valoarea accizelor este prezentata in urmatorul tabel, dupa cum urmeaza:

Tabel nr 1:Valoarea accizelor

Sursă: Anexa 1 la Titlul VII din Codul Fiscal,

http://codfiscal.net/872/anexa-nr-1-la-titlul-vii-accize-si-alte-taxe-speciale -accesat la data de 10.02.2014

Din categoria produselor accizabile de natura băuturilor alcoolice fac parte:

berea;

vinurile;

băuturile fermentate, altele decât bere și vinuri;

produsele intermediare;

alcoolul etilic.

În prima categorie ,bere, sunt incluse produsele care au o concentrație alcoolică mai mare de 0,5% în volum.

Acciza pentru bere are următoarea formula: Acc=C*K*R*Q , unde Acc reprezintă cuantumul accizei, K este acciza unitară, în funcție de capacitatea de producție anuală, R reprezintă cursul de schimb leu/euro, Q este cantitatea în hectolitri și C este numărul de grade Plato.

În a doua categorie, vinuri, se regăsesc conform Codului Fiscal :

vinurile liniștite, cu excepția vinului spumos,

vinurile spumoase care sunt prezentate în sticle închise .

Legislația în vigoare include în categoria, băuturi fermentate altele decât bere și vinuri ,următoarele produse:

băuturi fermentate liniștite, cu excepția altor băuturi fermentate spumoase,

băuturi fermentate spumoase care sunt prezentate în sticle închise .

În înțelesul reglementarilor legale , produsele intermediare sunt reprezentate de toate produsele care au o concentrație alcoolică între 1,2% și 22% în volum, dar și de băuturile fermentate liniștite care prezintă o concentrație alcoolică de peste 55% în volum și nu rezultă în întregime din fermentare, ponderea de alcool absolut(100%) reprezentând peste 50% .

Formula de calcul a accizelor pentru vinuri, băuturi fermentate și produse intermediare este acceasi ca și în cazul accizei pentru bere.

Produsele ce conțin alcool etilic sunt:

produsele cu o concentrație alcoolică de peste 22% în volum;

țuica și rachiuri de fructe;

băuturi spirtoase potabile care conțin produse, în soluție sau nu.

Din punct de vedere legal , tutunul prelucrat este reprezentat de:

țigarete;

țigări și țigări de foi;

tutun de fumat(tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în țigarete, alte tutunuri de fumat).

În cazul țigaretelor acciza datorată se determina ca suma intre acciza ad valorem (prin aplicarea procentului legal la prețul de vânzare cu amănuntul) și acciza specifică, stabilită în euro, la mia de țigarete, ce se determina luând în considerare prețul mediu de vânzare cu amănuntul, stabilit ca raport între valoarea totală a țigaretelor eliberate pentru consum și cantitatea acestora.

Conform legislației în vigoare , din categoria produselor energetice fac parte produsele utilizate drept combustibil pentru încălzire sau pentru motor, cum ar fi:

benzină cu plumb,

benzina fără plumb,

motorina, kerosenul,

gazul petrolier lichefiat,

gazul natural,

păcură,

cărbunele și cocsul.

În acest caz, nivelul accizei va fi stabilit în funcție de destinație , la nivelul aplicabil combustibilului pentru încălzire sau a celui pentru motor echivalent.

2.4. Accizele în Uniunea Europeană

Legislația europeană privind accizele a fost adoptată inițial în contextul stabilirii Pieței Unice la data de 1 Ianuarie 1993, dată care a însemnat eliminarea controalelor la granițele interne ale statelor membre.

Accizele reprezintă taxe de consumație indirecte , exprimate de regulă că o valoare pe unitatea de măsură a produsului accizabil. În Uniunea Europeană accizele cele mai utilizate sunt la băuturile alcoolice, tutun și produse energetice.

Conform Directivei 92/83/EEC din categoriile alcool și băuturi alcoolice sunt supuse accizarii următoarele produse:

Bere

Vin

Băuturi fermentate, altele decât bere și vin

Produse intermediare

Alcool etilic

În luna Ianuarie 2009 a fost adoptată o nouă Directiva 2008/118/EC, care a intrat în vigoare la 1 Mai 2010, a înlocuit Directiva 92/83/EEC și cuprinde dispoziții generale pentru produsele accizabile:băuturi alcoolice, produse din tutun și produse energetice, ratele reduse care sunt utilizate pentru distilerii și berarii mici, pentru anumite produse sau pentru regiuni geografice. Ratele minime sunt revizuite periodic.

Accizele pentru produsele din tutun au fost introduse la 1 Ianuarie 1993.Legislația accizelor la tutun este dată de Directiva Consiliului 2011/64/EU care cuprinde structura și cotele accizelor aplicate tutunului maufacturat. Chiar dacă accizele la tutun sunt o sursă importantă de venit pentru statele membre, acestea au obligația să ia în considerare Convenția Cadru asupra controlului tutunului, agreata de Organizația Mondială a Sănătății.

Din această categorie sunt supuse accizarii următoarele produse:

Țigări

Țigări de foi

Trabucuri

Tutun pentru fumat

Directiva prevede și exceptările de la plata accizelor la tutun pentru produsele care sunt comercializate:

În magazinele duty-free

La bordul avioanelor sau vapoarelor

Prin Directiva 2003/96/EC au fost instituite accizele pentru produsele energetice și electricitate. Această Directivă a fost adoptată de Consiliul de Miniștrii și a înlocuit directivele Consiliului și Deciziile Comisiei Europene.

Capitolul 3: Analiza accizelor și taxelor vamale în România și Uniunea Europeană în perioada 2010-2013

3.1.Analiza accizelor în România și Uniunea Europeană în perioada 2010-2013

Țările europene au experiența în ceea ce privește așezarea și perceperea accizelor.Ca și impozite speciale asupra consumului , accizele reprezintă una din formele cele mai vechi de impozitare.Aceste taxe speciale de consumație sunt prezente în toate țările , diferite fiind doar procentele sau cuantumul în care acestea se percep.

În România, nivelul accizelor pe categorii de produse s-a modificat în fiecare an, au crescut sau au scăzut pentru a putea fi în concordanță cu nivelul accizelor practicate de țările Uniunii Europene.Pentru realizarea analizei comparative a nivelului accizelor pe perioada 2010-2013 , am folosit ca state de referință România, Austria, Franța, Danemarca. Astfel am analizat nivelul accizelor (veniturile încasate din accize) și evoluția acestuia în perioada 2010-2013. Dar, pentru a înțelege evoluția, am analizat normele de reglementare ale accizelor în aceste state.

În toate cele patru state, accizele sunt parte importantă a veniturilor bugetului de stat. Accizele armonizate datorate bugetului de stat sunt accize specifice exprimate în echivalent euro pe unitatea de măsură, cu excepția țigaretelor la care acciza este compusă dintr-o acciza specifică exprimată în euro/mia de țigarete la care se adauga acciza ad-valorem aplicată asupra prețului maxim de vânzare cu amănuntul.

Accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum și în statul membru în care se face eliberarea pentru consum , aceasta normă fiind valabilă în statele analizate.Condițiile de exigibilitate și nivelul accizelor ce urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile în statul membru în care are loc eliberarea pentru consum.

În România, accizele se stabilesc conform Codului Fiscal și se calculează la cursul stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie a anului fiscal anterior.

Pentru realizarea analizei valorice a accizelor pe perioada 2010-2013 în cele patru state , am analizat evoluția veniturilor din accize și ponderea accizelor în PIB și în veniturile fiscale pe perioada analizată.De asemenea, am comparat cele patru state din punct de vedere al accizelor înregistrate pentru principalele categorii de produse accizabile:produse alcoolice, tutun, electricitate și combustibili în anul 2013.

Evoluția valorică a accizelor în perioada 2009-2012

Tabel nr.2: Evoluția accizelor în perioada 2009-2012 UM:mil euro

Sursă:Prelucrare proprie a datelor furnizate de site-ul Uniunii Europene http://ec.europa.eu/taxation_customs/index_en.htm -accesat la data de 25.10.2013

Pentru transformarea în euro a accizelor în România am folosit cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României.Astfel în cei patru ani de analiza cursul de schimb a avut următoarele valori:în anul 2009 a fost de 4,2373 ron , în 2010 de 4,2099, în anul 2011 de 4,2379 și în 2012 a fost de 4,4560.

Din tabelul prezentat anterior se observa faptul că accizele au avut un trend ascendent în majoritatea statelor analizate. Nivelul accizelor a crescut semnificativ în majoritatea statelor membre ,în anii 2011 și 2012, creștere datorată în primul rând majorării cotelor standard. Au fost mărite accizele pentru combustibilii utilizați în transport, electricitate, țigări și alcool.Pe lângă acestea au fost mărite accizele la energie și alte taxe de mediu în anumite state. Au fost introduse taxe pe combustibilul nuclear în Germania, taxe la biletele de avion pentru avioanele care pleacă de pe aeroporturile interne Germania și Austria. În România a fost introdusă taxa de poluare, iar Austria a luat în calcul și emisiile de gaze în ceea ce privește înmatricularea autovehiculelor. Creșterea veniturilor din accize în Germania în anul 2011 a fost determinată și de majorarea accizelor la țigări de la 82,70 euro/1000 buc până la 90,80 euro/1000 buc, majorarea accizelor la tutunul de fumat fin de la 34,06 euro/kg până la 41,65 euro/kg.

În România valoarea accizelor a crescut considerabil de la an la an, înregistrând în anul 2012 o valoare de 4711,6 mil euro cu 1034,5 mil euro mai mare decât în anul 2009, cu un procent de 28,13%.vSe poate observa de asemenea faptul că accizele au crescut de la an la an cu aproxiativ 10%.Accizele au avut o creștere modestă și în Austria ,unde au crescut în fiecare an și au înregistrat în anul 2012 o valoare cu 872,1 mil euro mai mare decât în anul 2009.Accizele moderate din această țară, în special la băuturile alcoolice au condus la încasări modeste la buget, cele mai mari accize sunt la uleuirile minerale și tutun , care au crescut considerabil în anul 2011. Accizele în Franța au crescut semnificativ de la an la an înregistrând în anul 2012 o valoare de 44701,5 mil euro , cu 3863,5 mil euro mai mare decât în anul 2009, cu un procent de 9,5%.În ceea ce privește valoarea accizelor în Germania se poate observa faptul că este țara cu cea mai mare valoare a accizelor dintre țările analizate.În cazul acesteia nu se poate spune că accizele au avut un trend ascendent deoarece au scăzut în anul 2010 față de 2009 cu 250 mil euro, au crescut considerabil în 2011 față de 2010 cu 3870 mil euro, urmând ca în 2012 să scadă din nou cu 650 mil euro. În cazul țărilor analizate România înregistrează cea mai mică valoare a accizelor în toți cei patru ani de analiza. În comparație cu România, Austria are o valoare mai mare a accizelor, astfel că în anul 2009 accizele au fost cu 3125,9 mil euro mai mari , în anul 2010 cu 2939,9 mil euro, în anul 2011 cu 3083,1 mil euro și în anul 2012 cu 2963,5 mil euro. Comparativ cu Franta , România înregistrează o valoare mult mai mică a accizelor , astfel că în anul 2012 are o valoare cu 39989,9 mil euro mai mică. Germania în comparație cu România , prezintă o valoare considerabilă a accizelor ,având în anul 2009 o valoare mai mare cu 60012,9 mil euro și în anul 2012 cu 61948,4. În concluzie tara cu cea mai ridicată valoare a accizelor dintre țările analizate este Germania, urmată de Franța,Austria și România.

Evoluția accizelor ca pondere în PIB

Tabel nr.3:Evoluția veniturilor din accize ca pondere în PIB în perioada 2009-2012(%)

Sursă:Prelucrare proprie a datelor furnizate de Eurostat, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-DU-14-001/EN/KS-DU-14-001-EN.PDF -accesat la data de 28.10.2013

Din tabelul prezentat ,se observa faptul că pentru două din țările analizate ponderea accizelor în PIB este aceeași pe parcursul celor patru ani. În România ponderea accizelor în PIB nu are fluctuații mari, crește de la an la an astfel că în 2012 ponderea a fost cu 0,4% mai mare față de 2009.În Austria , ponderile veniturilor din accize în PIB sunt constante pe toată perioada analizată. Acest lucru se datorează faptului că, deși impozitele indirecte au o pondere de aproximativ 35% din veniturile fiscale, mai mult de jumătate sunt realizate de TVA, accizele neavând un aport important în cadrul acestora.În Franța, ca și în Austria ponderea accizelor în PIB este constant pe parcursul celor patru ani.În ceea ce privește Germania, ponderea accizelor în PIB prezintă fluctuații în fiecare an, înregistrează nivelul cel mai ridicat în 2009 de 2,7% și scade comparativ cu 2012 până la 2,5%. Dintre țările analizate România prezintă cea mai mare pondere a accizelor în PIB în toți anii de analiza. În comparație cu România, Austria prezintă o pondere a accizelor în PIB cu 0,7% mai mică în 2009 , ajungând până în anul 2012 să fie mai mică cu 1,1%. Comparând Franța cu România, constatam că ponderea accizelor în PIB este mai mică cu 1% în anul 2009 și cu 1,4% în anul 2012. Germania prezintă o pondere a accizelor în PIB cu 0,7% mai mici în anul 2009 și cu 0,9% mai mici în anul 2012 în comparație cu România.

Evoluția accizelor ca pondere în veniturile fiscale

Tabel nr.4:Evoluția veniturilor din accize ca pondere în veniturile fiscale în perioada 2010-2012(%)

Sursă:Prelucrare proprie a datelor furnizate de Eurostat, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-DU-14-001/EN/KS-DU-14-001-EN.PDF -accesat la data de 30.10.2013

Acest tabel evidențiază care sunt veniturile fiscale și ce procent reprezintă accizele din acestea , în cadrul statelor analizate. Comparând țările în funcție de veniturile fiscale, Germania se situează pe primul loc cu o valoare de 558960 mil euro în anul 2010, cu 53696 mil euro mai mare decât Franța, cu 480449 mil euro mai mare decât Austria și cu 537160 mil euro mai mare decât România ,care înregistrează și cel mai mic nivel în cazul statelor analizate.Comparând țările în funcție de veniturile fiscale în anul 2011 se constată că tot România înregistrează cea mai mică valoare de 24542,7 mil euro, urmată de Austria cu 82883 mil euro, de Franța cu 545592 mil euro și de Germania cu valoarea de 600070 mil euro. Deși Germania este țara cu cele mai mari venituri fiscale, nu este țara care înregistrează cele mai mari ponderi ale accizelor în venituri. În cazul statelor analizate România prezintă ponderea cea mai mare a accizelor în veniturile fiscale. Austria ,comparativ cu România prezintă o pondere cu 9,8% mai mică în anul 2010 și cu 9,1% mai mică în 2011. Se remarcă de asemenea faptul că Franța prezintă o pondere cu 10,3% mai mică decât România în 2010 și cu 10,0% mai mică în 2011. Comparând Germania cu România, se remarca faptul că ponderea în veniturile fiscale a accizelor este cu 7,4%mai mică în anul 2010 și cu 7% mai mică în anul 2011.

Accizele aplicate băuturilor alcoolice

Accizele aplicate în cazul băuturilor alcoolice și alcool reprezintă o sursă de venit pentru bugetul de stat.În această categorie principalele produse accizabile sunt berea, vinul și alcoolul etilic. Accizele aplicate la bere sunt fixate în funcție de numărul de hectolitri /grade de produs finit.Statele membre pot împărți berea în categorii care constau în cel mult 4 grade Plato și pot aplica aceeași acciza pe hectolitru la toate tipurile de bere care se regăsește în fiecare categorie. Accizele aplicate la vin liniștit și vin spumos, la alte băuturi fermentate și produse intermediare sunt stabilite în funcție de numărul de hectolitri pe produs finit. Statele membre trebuie să aplice acceasi acciza la toate produsele alcoolice din fiecare categorie. Acciza aplicată la alcool și băuturi alcoolice este stabilită la hectolitri de alcool pur la 20ᵒ C și se calculează în funcție de numărul de hectolitri de alcool pur. Accizele reduse se pot aplica la alcoolul etilic produs de distileriile mici , dar nu pot fi stabilite la mai mult de 50% sub acciza națională standard. Accizele reduse se pot aplica și la băuturile spirtoase cu o tărie alcoolică reală la volum de până la 10% și la romul francez.

Tabel nr.5:Nivelul accizelor la bere

Sursă:Prelucrare proprie a datelor furnizate de site-ul Eurostat, http://ec.europa.eu/taxation_customs/taxation/excise_duties/index_en.htm -accesat la data de 04.11.2013

Acciza minimă corespunzătoare directivelor comunitare este de 0,748 euro/hectolitrii grad Plato sau 1,87 euro/hectolitru grad alcoolic de produs finit.Însă există și abateri de la aceasta ,în ceea ce privește micii producători independenți care au o capacitate de producție mai mică de 200000 de hectolitri anual, statele membre pot decide asupra unei accize diminuate față de acciza standard, respectând însă condiția să nu fie mai mică de 50% din acciza standard.Din tabelul prezentat anterior se poate observa că nivelul standard al accizei(euro/hl/grad Plato) pentru Germania este minim(0.787 euro/hl/grad Plato) în timp ce în Austria se înregistrează valoarea cea mai ridicată (2.0 euro/hl/grad Plato).Pe lângă Germania și România prezintă un nivel scăzut al accizei(0.8228 euro/hl/grad Plato). Nivelul accizei pentru micii producători independenți în România are valoarea cea mai mică în cazul statelor analizate de 0.473(euro/hl/grad Plato) în timp ce în Austria valoarea este de patru ori mai mare și anume1.8(euro/hl/grad Plato). Franța inregisteaza o valoare dublă față de Austria și de aproximativ opt ori mai mare decât România și anume 3.66(euro/hl/grad Plato).Germania se situează sub România cu o valoare de 0.6610(euro/hl/grad Plato). Austria înregistrează cea mai mare valoare a accizei pentru bere în raport cu nivelul minim impus de UE, pe când Germania se afla puțin peste limită.

Tabel nr.6:Nivelul accizelor la alcoolul etilic în 2013

Sursă:Prelucrare proprie a datelor furnizate de Eurostat, http://ec.europa.eu/taxation_customs/taxation/excise_duties/index_en.htm -accesat la data de 08.11.2013

Nivelul standard de accize și nivelul accizei pentru micile distilerii în cazul alcoolului etilic este stabilit în euro/hectolitru de alcool pur. În anul supus analizei, în cazul țărilor analizate, atât România cât și Austria au același nivel standard de accize și anume 1000 euro/hl, fiind urmate de Germania cu un nivel de 1303 euro/hl.Nivelul cel mai ridicat este înregistrat de Franța 1718,61 euro/hl. Majoritatea țărilor printre care și Franța nu aplica accize pentru micile distilerii.Nivelul cel mai mare în cazul micilor distilerii este înregistrat de Germania 730 euro/hl, urmată de Austria cu 540 euro/hl și România cu cel mai mic nivel 475 euro/hl. Nivelul minim impus de UE este de 550 euro/hl , fiind respectat de țările analizate.

Accizele aplicate țigărilor

Tabel nr.7:Nivelul accizelor aplicate țigărilor în 2013

Sursă:Prelucrare proprie a datelor furnizate de Eurostat, http://ec.europa.eu/taxation_customs/taxation/excise_duties/index_en.htm -accesat la data de 13.11.2013

Acciza aplicată țigărilor este o taxă fixă, calculată pentru 1000 de țigarete.Veniturile bugetare aduse statului din această acciza sunt considerabile având în vedere numărul mare de persoane fumătoare.Aceasta acciza se calculează însumând acciza specifică (exprimată în euro la 1000 de țigarete) cu acciza procentuală ad-valorem. În cazul statelor analizate ,se constată faptul că pentru România se aplică o acciza compusă dintr-un nivel standard de 48,50 la care se adaugă un procent de 22%, față de celelalte trei țări la care nu se aplică procent. În cazul țigaretelor Germania înregistrează cel mai ridicat nivel de accize de 96,30 euro/1000 de țigarete, aproape dublu în comparație cu Franta care aplica o acciza de 48,75 euro și aproape triplu față de Austria care are cel mai mic nivel de 35 euro/1000 de țigarete.Acest lucru se datorează faptului că accizele la țigări au crescut de la 82,70 euro/1000 țigarete în 2011 până la valoarea de 96,30 euro/ 1000 țigarete până în 2013.În cazul țigărilor foi acciza s-a menținut la valoarea de 14 euro/1000 bucăți din 2011 până în 2013.

Accizele pentru țigări foi înregistrează cel mai ridicat nivel în cazul României de 64,00 euro/1000 bucăți,fiind cu 28% mai mare decât acciza aplicată de Franța(18,00 euro/1000 bucăți) și cu 22% mai mare decât cea aplicată de Germania(14,00 euro/1000 bucăți), pe când Austria se număra printre țările care nu aplica acciza. În România accizele totale la țigări vor fi majorate anual la 1 aprilie până în anul 2018.

Accizele aplicate carburanților

Tabel nr.8:Nivelul accizelor aplicate carburanților în 2013 U.M:euro/tonă

Sursa:Prelucrare proprie a datelor furnizate de Eurostat, http://ec.europa.eu/taxation_customs/taxation/excise_duties/index_en.htm -accesat la data de 15.11.2013

Acciza la carburanți reprezintă o altă sursă importantă de venit la bugetul de stat. Pe lângă taxele pe care un posesor de autovehicul trebuie să le plătească pentru a se bucura de propria mașină, mai trebuie să achite ai accizele impuse de fiecare administrație în carburanți, nivelul acestora influențând substanțial prețul la pompa și implicit costurile de exploatare ale unui autovehicul. Nivelul accizei pentru carburanți este stabilit în euro/ tonă.

În cazul țărilor analizate România înregistrează cel mai mic nivel al accizei pentru benzină cu plumb de 547,00 euro/tonă , cu 40 euro/ tonă mai mic decât în Austria(587euro/tonă) și cu 92,6 euro/tonă mai mic decât în Franța(639,6 euro/tonă).Cel mai ridicat nivel se înregistrează în Germania de 721 euro/tonă.În cazul benzinei fără plumb tot România înregistrează cea mai mică valoare de 467,00euro/tonă , urmată de Austria cu 515 euro/tonă.Nivelul cel mai ridicat este tot în Germania de 669,8 euro/tonă.

În ceea ce privește motorina, Germania practica cel mai mare nivel de acciza de 654,5 euro/tonă, cu 257,5 euro/tonă mai mare în comparație cu Austria (397 euro/tonă), cu 263,5 euro/tonă mai mare decât în România(391,00 euro/tonă) care înregistrează și cel mai mic nivel și cu 228,6 euro/tonă mai mare decât în Franța.

Accizele aplicate electricității

Tabel nr.9:Nivelul accizelor la electricitate în 2013

Sursă:Prelucrare proprie a datelor furnizate de site-ul Eurostat, http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/gen_info/economic_analysis/economic_studies/energy_tax_study.pdf -accesat la data de 18.11.2013

Acciza pentru energia electrică se stabilește pentru două categorii de electricitate și anume electricitatea utilizată în scop comercial și cea utilizată în scop necomercial , în euro/Mwh.

În anul 2013 România îndeplinește la limita minimul impus de Uniunea Europeană, având și cele mai scăzute valori ale accizei la electricitate din țările analizate, respectiv 0,5 euro/Mwh pentru electricitatea utilizată în scop comercial și 1,5 euro/Mwh pentru electricitatea utilizată în scop necomercial.La polul total opus, acciza la electricitate în Germania este de 15,37 euro/Mwh pentru electricitatea utilizată în scop comercial și 20,5 euro/Mwh pentru electricitatea utilizată în scop necomercial, Germania fiind o țară cu un nivel ridicat al accizei la energia electrică și înregistrând cele mai mari valori dintre țările analizate. Franța îndeplinește, pe de o parte ,ca și România, la limita minimul impus de UE în cazul energiei utilizate în scop comercial (0,5euro/Mwh), iar pe de altă parte în cazul energiei utilizate în scop necomercial depășește limita minimă având valoarea de 1,5 euro/Mwh. Acciza la electricitate în Austria este de 15 euro/Mwh atât pentru electricitatea utilizată în scop comercial cât și pentru cea utilizată în scop necomercial, Austria ca și Germania fiind o țară cu un nivel ridicat al accizei la energia electrică.

Accizele aplicate Kerosenului

Tabel nr.10:Nivelul accizelor la kerosen în anul 2013

Sursa:Prelucrare proprie a datelor furnizate de Eurostat, http://ec.europa.eu/taxation_customs/taxation/excise_duties/index_en.htm -accesat la data de 24.11.2013

În cazul kerosenului accizele sunt stabilite în euro/ 1000 litri, nivelul minim fiind de 330 de euro/1000 litri, stabilit de Uniunea Europeană. Dintre cele patru țări analizate România înregistrează cel mai mic nivel al accizei pentru kerosen, un nivel apropiat de nivelul minim stabilit de UE, 375,91 euro/1000 litri. Valoarea cea mai mare este înregistrată în Germania 654,50 euro/1000 litri, care are un nivel al accizei aproximativ dublu față de nivelul minim impus. Nivelul accizei în Franța este de 416,90 euro/1000 litri, iar în Austria de 397,00 euro/1000 litri, ambele înregistrând valori mai mari decât minimul impus de UE.

3.2.Analiza taxelor vamale în România și Uniunea Europeană in perioada 2010-2013

Politica comercială reprezintă o parte componentă a politicii economice a unui stat și vizează sfera relațiilor economice externe ale acestuia , având ca instrument principal al unui stat cu economie de piață tariful vamal. Politică comercială reprezintă ,ca și politica economică, un atribut al suveranității oricărui stat independent. Tariful vamal are ca obiectiv asigurarea protecției necesare dezvoltării eficiente și echilibrate a economiei naționale, prin impunerea taxelor vamale la produsele importate. Începând cu anul 1999 Uniunea Europeană a introdus o versiune electronic a tarifului vamal comun, numită Taric. Principalul avantaj al acestuia este faptul că pe lângă nomenclatura bunurilor conține și taxele vamale și toate prevederile legale aplicabile în vămuirea unui anume bun. Taxele vamale sunt impozite pe care le percep organele vamale pentru mărfurile importate, exportate sau pentru tranzitul de mărfuri. Prin intermediul acestor taxe , statul poate realize o protecție a economiei naționale , dar în același timp ele reprezintă și venituri care se încasează la bugetul statului.

Începând cu 1 ianuarie 2007, România aplica tariful vamal comun al Uniunii Europene și prevederile din politică comercială comună. Taxele vamale cu Uniunea Europeană au fost eliminate, ceea ce a îmbunătățit considerabil relația comercială cu țările din cadrul Uniunii.

Deși în interiorul Uniunii nu mai sunt granițe, serviciul vamal rămâne în continuare foarte important, 20% din comerțul internațional fiind procesat de vămile europene, acesta însemnând mai mult de două miliarde de tone de mărfuri anual și 100 de milioane de declarații vamale.

Codul vamal este cel care reglementează taxele vamale și este aplicat tuturor bunurilor care sunt introduse sau scoase din țară de persoanele fizice sau persoanele juridice, doar prin punctele de control ale frontierei de stat, fiind supuse vămuirii de către autoritățile vamale. Autoritatea vamală stabilește un regim vamal atunci când mărfurile sunt introduse sau scoase din țară. Acest regim vamal cuprinde totalitatea normelor care se aplică în cadrul procedurii de vămuire, ținând cont de scopul operațiunii comerciale, dar și de destinația mărfii. Atât România cât și Uniunea Europeană aplica două tipuri de regimuri vamale, regimuri vamale definitive și regimuri vamale suspensive.

Rolul și importanta taxelor vamale în constituirea veniturilor bugetului public sunt de o însemnătate din ce în ce mai redusă, deoarece sfera de aplicare este din ce în ce mai mică.

Armonizarea legislației românești cu cea a Uniunii Europene, a dus la diminuarea resurselor financiare posibile de încasat , deoarece taxele vamale au fost eliminate.

Pentru a realiza o analiza comparativa a taxelor vamale intre Romania si Uniunea Europeana, am analizat in primul rand evolutia taxelor vamale in Romania si in trei state membre UE, Austria, Franta si Germania in perioada 2010-2012 si in al doilea rand am analizat exporturile din Romania in UE, importurile din UE in Romania, precum si importurile si exporturile in cele trei state membre, Austria, Franta si Germania.

Tabel nr.11.Evoluția taxelor vamale 2010-2012 U.M.mil euro

Sursă:Prelucrare proprie a datelor furnizate de Eurostat,

http://ec.europa.eu/taxation_customs/index_en.htm -accesat la data de 30.11.2013

Pentru transformarea în euro a taxelor vamale în România am folosit cursul de schimb comunicat de Banca Națională Romană.

Din tabelul prezentat se remarcă faptul că, dintre țările analizate veniturile cele mai mari din taxe vamale sunt încasate de Germania, care prezintă un trend ascendent pe parcursul celor trei ani de analiza, înregistrând în anul 2012 o valoare cu 776 mil euro mai mare decât în anul 2010.Și Franța prezintă de la an la an o valoare crescătoare a taxelor vamale, având în anul 2012 o valoare cu 756 mil euro mai mare decât în 2010. Taxele vamale au crescut și în Austria, înregistrând în anul 2012 o valoare cu 58 mil euro mai mare decât în 2010. România înregistrează cele mai mici valori ale taxelor vamale dintre țările analizate, având în anul 2012 o valoare cu 18,2 mil euro mai mare decât în 2010. Realizând o comparație între țări, se remarcă faptul că în anul 2012 România înregistrează o valoare mai mică decât Austria cu 117,3 mil euro, decât Franța cu 2767,3 mil euro, decât Germania cu 4747,3 mil euro.

Tabel nr.12:Valoarea exporturilor/importurilor 2010-2013 U.M.mil euro

Sursă:Prelucrare proprie a datelor furnizate de site-ul INS, http://www.insse.ro/cms/ro/search/node/anuarul%20statistic –accesat la data de 15.03.2014

Din tabelul prezentat anterior se remarcă faptul că exporturile FOB în anul 2011 au avut o valoare totală de 45040,8 mil euro și a crescut comparativ cu anul 2010 cu 20,5%. Valoarea exporturilor către cele 26 de țări membre ale UE în anul 2011, comparativ cu anul 2010 a crescut cu 18,8%, având o pondere de 71,11% în total exporturi.În perioada anului 2011 au crescut ponderile la secțiunea “materiale plastice, cauciuc și articole din acestea” cu 0,5 puncte procentuale și au scăzut ponderile la “mijloace și materiale de transport” cu 1,1% și la “materiale textile și articole din acestea” cu 0,4%. În anul 2011 importurile în România au însumat 39826,1 mil euro și au crescut comparativ cu anul 2010 cu 16,9%. Ponderile cele mai mari la import le-au avut mașinile și dispozitivele mecanice de 27,3%, urmate de produsele minerale cu 12,1% și de metalele commune cu 11,3%. În ceea ce privește importurile din Uniunea Europeană, acestea au crescut în anul 2011 cu 17,2% comparativ cu anul 2010, având o pondere în total import de 17,2%. Deficitul comercial FOB-CIF în anul 2011 a fost de 9782,8 mil euro , mai mare cu 274,6 mil euro decât în anul 2010.

În anul 2012 exporturile FOB au însumat 45056,2 mil euro și au crescut comparativ cu anul 2011 cu 15,4 mil euro. Exportul în țările membre UE a scăzut în anul 2012 cu 1,7% față de anul 2011, având o pondere de 70,13% în total export, din cauza diminuării ponderilor la secțiunea “mașini și aparate, echipamente electrice, aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul și imaginile” cu 1,6 puncte procentuale și la secțiunea “materiale textile și articole din acestea” cu 0,9 puncte procentuale. În anul 2012 importul a fost de 54684,4 mil euro și a scăzut comparativ cu anul 2011 cu 0,5%. Importul din Uniune a crescut cu 0,5% în anul 2012 față de anul 2011, înregistrând o pondere de 73,45% în total import. Pe primul loc în categoria produselor importate au fost mașinile și dispozitivele mecanice cu o pondere de 26,5% în anul 2012. Deficitul comercial FOB-CIF a scăzut cu 154,6 mil euro în 2012 față de 2011, deoarece importul a scăzut.

Exporturile FOB în anul 2013 au fost de 49564,2 mil euro, valoarea acestora fiind cu 10% mai mare decât în anul 2012. În ceea ce privește exportul în țările UE, acesta a crescut în anul 2013 cu 8,8% comparativ cu anul 2012, înregistrând o pondere de 69,62% în total export. Creșterea este datorată și majorării ponderilor la secțiunea “produse vegetale” cu 1,7 puncte procentuale și la secțiunea “mijloace și materiale de transport” cu 1,9 puncte procentuale. În anul 2013 importul în România a însumat 55268,1 mil euro și a înregistrat o creștere foarte mică comparativ cu anul 2013 de 1,01%. Ca și în anii anteriori mașinile și dispozitivele mecanice au fost cele mai importate, având o pondere de 27,5%. Valoarea importurilor provenite din cele 27 de țări membre UE au crescut în anul 2013 cu 4% comparativ cu anul 2012, având o pondere de 75,74% în total import. Deficitul FOB-CIF a fost cu 3924,3 mil euro ai mic în anul 2013 decât în anul 2012, deoarece exportul a înregistrat o creștere semnificativă.

Tabel nr.13:Valoarea importurilor/exporturilor din/în țările UE 2010-2013 U.M. mil euro

Sursă:Prelucrare proprie a datelor furnizate de site-ul INS , http://www.insse.ro/cms/ro/search/node/anuarul%20statistic –accesat la data de 16.03.2014

Din tabelul prezentat anterior se remarcă faptul că România exporta și importa cel mai mult în și din Germania, fiind tara situată pe primul loc în topul țărilor partenere la export cu o pondere de 18,6%, dar și la import cu 17,4%. Exportul în Germania este cu 2465,5 mil euro mai mare în 2013 decât în 2010 , iar importul din aceasta în România crește de la 7818.3 mil euro în anul 2010 până la valoarea de 10305,7 mil euro în anul 2013. Valoarea cea mai mare a exporturilor în Germania, conform Nomenclatorului Combinat, a fost înregistrată de secțiunea “mașini și dispozitive mecanice” în toți cei patru ani de analiza.

Austria este țara în care România exporta cel mai puțin, în cazul țărilor analizate, înregistrează un trend ascendent pe parcursul celor patru ani și crește în 2013 cu 315,9 mil euro față de anul 2010, fiind situată pe locul 11 în topul țărilor partenere la export. România importa din Austria mai mult decât exporta, înregistrează în anul 2013 o valoare cu 294,1 mil euro mai mare decât în 2010 și este situate pe locul șapte în topul țărilor partenere la import cu un procent de 4,0%. În Austria, ca și în Germania, exporturile cele mai mari au fost înregistrate, conform Nomenclatorului Combinat, de secțiunea “mașini și dispozitive mecanice”.

Franța prezintă o valoare crescătoare atât la import cât și la export pe parcursul celor patru ani, fiind tara situată pe locul doi, în cazul țărilor analizate. România exporta mai mult în Franța decât importa din această.În anul 2013 exportul a crescut cu 254,8 mil euro față de 2010 , iar importul cu 399,4 mil euro. În topul țărilor partenere la export, Franța se afla pe locul trei cu o pondere de 7,0% , iar la import pe locul patru cu o pondere de 5,7%. Conform Nomenclatorului Combinat, valoarea cea mai mare a exporturilor a fost înregistrată de secțiunea “mijloace și materiale de transport”.