Analiza a Strategiei de Comunicare a Organizatieidoc

Diverse

Analiza a Strategiei de Comunicare a Organizatieidoc

Byadmin ianuarie 1, 2024

=== Analiza a strategiei de comunicare a organizatiei ===

Cuprins:

Capitolul I

Comunicarea in cadrul organizatiilor economice

I.1 Relatiile publice instrument de comunicare

I.2 Relatiile publice instrument specific strategiei promotionale organizatiei

I.3 Elaborarea planurilor de relatii publice.

I.3.1 Tipuri de planuri

I.3.2 Etape in implementarea unui astfel de plan

I.3.3 Importanta si instrumente de masurare ale planului.

Capitolul II

Prezentare Weatherford România

II.1 Descrierea activității societății

II.2 Organizare și structură

II.3 Analiza economico-financiară

Capitolul III

III.1 Analiza a strategiei de comunicare a organizatiei SAU analiza a strategiei de marketing cu accent pe activitatea de relatii publice

III.2 Propunerea unui plan de comunicare si relatii publice

III.3 Stabilirea unui buget pentru plan

III.4 Evaluare si limitele implementarii planului

Concluzii

Bibliografie

Capitolul I

Comunicarea in cadrul organizatiilor economice

I.1 Relatiile publice instrument de comunicare

Relațiile publice reprezintă o modalitate de comunicare între o organizație și “publicurile” sale. Activitatea de relații publice, pe de o parte îi ajută pe manageri să cunoască atitudinile publicului și să poată lua decizii corecte, iar pe de altă parte ajută publicul să înțeleagă specificul organizației și să aibă încredere în aceasta.

Relațiile publice implică efortul planificat și susținut de a instaura și menține un climat cu bune intenții și înțelegere mutuală între organizație și segmentele sale de public. Relațiile publice reprezintă o combinație de: a acorda atenție părerilor audienței; a ține cont de nevoile, speranțele și visele clienților vizați; a-și îndrepta activitatea către satisfacerea acestor cerințe (acordând atenție tonului comunicării); a măsura impactul acțiunilor de comunicare (din punctul de vedere al comportamentului); a evalua aceste aspecte printr-o probă de foc (de ex., în mediul privat vânzările; în mediul public – votul și atitudinea cetățeanului, numărul de plângeri, etc.); a examina rezultatul final în vederea conturării viitoarelor activități de relații public.

Tipuri de categorii de public (publicuri) în opinia autorului J.A. Hendrix (1995): mass-media (presa scrisă și audio-vizuală, specializată și generalistă); angajații (echipele de conducere, echipele nemanageriale de specialiști, persoane necalificate, reprezentanți sindicali, alți angajați); membri (reprezentanți ai organizațiilor ierarhic superioare, comitete, pensionari, consilieri, membri onorifici); comunitatea (organizații comuniare, de la poliție la biserică, de la cele de tineret la cele de afaceri incluzând și persoanele importante din aceste medii – educatori, lideri locali, oficialități clericale, bancheri, lideri etnici); instituții guvernamentale (instituții și persoane cu atribuții administrative,ministeriale, legislative); investitorii (deținătorii de acțiuni, oamenii de afaceri cu interese legate de organizație, serviciile de analiză și statistică); consumatorii (organizațiile și persoanele care beneficiază de activitatea organizației).

Relațiile publice pot fi definite și ca proces, respectiv ca o serie de acțiuni, transformări sau funcții ce generează un rezultat. O abordare, în acest sens, se referă la prezentarea acestui proces ca un ciclu fără sfârșit în care 6 componente sunt unite într-un lanț: cercetarea și analiza; elaborarea politicii; programarea; comunicarea; feedback-ul; evaluarea și ajustarea programului

Procesul relațiilor publice poate fi de asemenea conceptualizat ca o sumă de activități ierarhizate pe 2 nivele. Nivelul 1: personalul specializat în relații publice înțelege problema pe baza utilizării mai multor surse de informare; personalul specializat în relații publice analizează aceste intrări și face recomandări conducerii; conducerea ia decizii privind politicile și acțiunile de întreprins. Nivelul 2: personalul specializat în relații publice duce la îndeplinire un program de acțiune; personalul specializat în relații publice evaluează eficiența acestei acțiuni.

Relațiile publice sunt un proces complex de relații, concepute și derulate din perspectiva unor reguli bine structurate, care se regăsesc în mecanismul psihologic de formare a încrederii. În viziunea specialiștilor din domeniu, procesul de relații publice are următoarele caracteristici: este intenționat; urmărește o reacție de tip impact (emițătorul vizează și urmărește reacția receptorilor – țintă); se desfășoară pe baza unei strategii; are ca fundament realizările organizației; are un dublu scop: câștigă inițiatorul (organizația), dar și publicurile sale; este un atribut al conducerii organizației.

Pe parcursul procesului de relații publice se derulează mai multe activități pe care teoreticienii le-au grupat în diverse formule: RACE (Reserch – cercetare; Action – acțiune; Communication – comunicare; Evaluation – evaluare) – John Marston (1963); DPACE (Defining the problem – definirea problemei; Planning and Programming – planificare și programare; Taking action and communication – acțiune și comunicare; Evaluating the program – evaluarea programului) – S.M. Cutlip, A.M. Center, G.M. Glenn (1994); ROPE (Reserch; Objectives – obiective; Programming – programare; Evaluation) – J. A. Hendrix (1995); RAISE (Reserch; Adaptation – adaptare; Implementation – implementare; Strategies – strategii; Evaluation – evaluare) – R. Kendall (1996); cinci etape obligatorii: definirea scopului (stabilirea obiectivelor); cercetarea în teren; elaborarea strategiilor și tacticilor de relații publice; implementarea activităților specifice; evaluarea periodică și finală a programului – majoritatea specialiștilor. În etapele trei și patru se identifică, programează și valorifică diverse tehnici și metode de relații publice.

Pentru ca relațiile publice să fie eficiente se impune respectarea următoarelor principii: încadrarea strategiei de relații publice în strategia de comunicare a organizației; definirea corectă a segmentelor de public vizate și identificarea caracteristicilor acestora; continuitatea activității de relații publice; stabilirea unui buget realist, pentru obiective realiste; personalizarea (semnarea) campaniei de relații publice; stimularea creației, inventivității; operaționalizarea într-un mod profesionist a campaniei de relații publice.

Cel mai bine au fost sintetizate principiile sistemului de relații publice de către Doug Newsom, Alan Scott și Judy VanSlyke Turk, în cartea „This is the PR. The realities of public relations”, și anume: relațiile publice se referă la fapte și nu la ficțiuni; relațiile publice nu reprezintă un serviciu personal al individului, ci ele constituie un serviciu al unei instituții; pacticantul de relații publice trebuie să aibă capacitatea de a refuza un client, de a spune NU, respectiv de nu accepta programe neclare, nesigure, el nu are voie să mintă nici direct, nici indirect mediile de informare în masă; practicantul de relații publice trebuie să fie capabil să negocieze până în momentul în care reușește să obțină o înțelegere a ambelor părți implicate; relațiile publice sunt dependente, într-o măsură considerabilă, de sondajele de opinie; specialiștii în relații publice trebuie să utilizeze științele sociale: psihologie, științele comunicării, sociologia, socio-psihologia, studiul opiniei publice, semantica; specialiștii în relații publice vor prelua informațiile și rezultatele ale studiilor din
alte domenii de activitate; practicantul de relații publice are datoria de a informa opinia publică în legătură cu diferite probleme, înainte ca acestea să se transforme în crize; specialiștii în relații publice trebuie să stabilească criteriile etice după care se ghidează.

Direcțiile principale în care se desfășoară activitatea de relații publice dintr-o organizație se referă la: protecția și îmbunătățirea reputației (construirea imaginii); informarea generală a publicului sau reprezentanților mass-media; publicitatea produsului nou; relațiile cu investitorii (instituționali sau individuali); relațiile financiare (furnizarea de informații financiare); relațiile cu angajații; recrutarea de noi angajați; lobby pentru problemele publice sau specifice organizațiilor din domeniu; feed-back-ul.

Indiferent de maniera concretă de definire a relațiilor publice, reiese faptul că acestea reprezintă o concepție nouă despre modul în care o organizație sau o persoană trebuie să-și creeze relații cu publicul intern și/sau extern, să le mențină și să le dezvolte, astfel încât să se ajungă la un climat de încredere și simpatie în rândul acestui public

În concluzie, relațiile publice ajută organizația și publicul să se adapteze reciproc, și reprezintă efortul susținut și sistematic al conducerii organizațiilor private și publice prin care încearcă obținerea înțelegerii, simpatiei și sprijinului acelor cercuri cu care au sau presupun că vor avea legături.

În prezent relațiile publice sunt prezente în toate activitățile sociale și politicile importante, în toate instituțiile, în desfășurarea marilor manifestări culturale și sportive, în împrejurări de criză și în cele de normalitate, în țările bogate cât și în cele sărace. Noile tehnologii permit suporturi și posibilități de comunicare flexibile, rapide, de calitate și cu capacitate de depozitare tot mai mare.

Aceste facilități au influență asupra relațiilor publice creând noi oportunități de exprimare și noi moduri de practicare a profesiei.

În organizațiile moderne, practicienii de relații publice au un dublu rol și anume: sunt consilieri ai conducerii, dar totodată sunt și specialiști în comunicare cu sarcina de a prezența publicului politica organizației. Ei sunt deci implicați atât în deciderea unei strategii a organizației pe care o reprezintă cât și în comunicarea către public a acestei strategii.

Dezvoltarea relațiilor publice moderne se individualizează prin câteva evoluții majore care sunt: sporirea numărului de programe de relații publice din viața socială, economică și politică, activitatea guvernamentală, acțiunea organizațiilor neguvernamentale, lupta sindicală, activitatea instituțiilor de cultură, religioase sau educaționale; explozia publicațiilor destinate relațiilor publice: reviste, cărți, articole de specialitate, creșterea rapidă a numărului forumurilor de dezbatere și a organizațiilor profesionale; dezvoltarea formelor de pregătire profesională – în present relațiile publice se învață în sisteme de educație complexe precum programe universitare de lungă și scurtă durată, programe post universitare, sisteme de învățământ la distanță ș.a.

Internaționalizarea standardelor acestei profesii și a practicilor ei – globalizarea și trustizarea au determinat circulația specialiștilor și umidificarea practicilor; lucrările de specialitate „clasice”; programele de învățământ și revistele științifice și în domeniu au circulat și continuă să o facă.

Sporirea responsabilității profesional dată fiind importanța și existența relațiilor publice în domenii diferite și foarte diverse, a fost creat un orizont de așteptare care le impune practicienilor să aibă un comportament etic și profesional.

Totodată este nevoie de un surplus de profesionalism și responsabilitate din partea specialiștilor în relații publice datorită realității că erorile sau indiferența anumitor firme de relații publice și permanentele atacuri ale jurnaliștilor au dus această profesie în atenția opiniei publice ale societății.

Tehnica menținerii comunicării – potrivit acestei tehnici, agentul de relații publice organizează și facilitează comunicarea între client și publicul țintă. Orice mesaj transmis de practicianul de relații publice trebuie să cuprindă trei părți: introducere, cuprins și încheiere.

Specialistul în relații publice trebuie să țină cont de:dorința clientului de a obține efecte imediate sau de perspectivă;tendința destinatarului de a reacționa la raționamente deductive sau inductive; gradul de implicare al factorilor emoționali;nivelul de pregătire și familiarizare a destinatarului cu subiectul; condițiile generale în care este transmis subiectul.Foarte importantă este transmiterea la timp a mesajului.

Prin comunicare directă se pot duce tratative, se pot discuta aspectele de derulare ale unui contract, se poate stabili o activitate post-negociere. În schimb, comunicarea indirectă se realizează atunci când nu se poate realiza comunicarea directă. Aceasta se poate realiza prin fax, telefon, scrisori.

Barierele care pot apărea în calea unei comunicări eficiente: alegerea nepotrivită a unui canal, zgomotele perturbatorii, folosirea unor cuvinte improprii etc.

Tehnica intrării în rolul potrivit – potrivit acestei tehnici, agentul de relații publice își face interlocutorii să gândească în termenii superlativi despre el și clientul său, deoarece el este conștient că "nu obții ceea ce meriți, ci ceea ce ai negociat. Agentul de relații publice trebuie să fie atent la personalitatea interlocutorului, la perspicacitatea, capacitatea sa de persuasiune și trebuie să poată schimba firul discuției pentru a nu se ajunge la blocaje comunicaționale.

Tehnica impresionării este tot o tehnică de intrare în rolul potrivit. Practicianul de relații publice trebuie să-și impună o stare de spirit potrivită pentru a trezi respectul partenerului.

Tehnica negocierii este o metodă specifică activității de relații publice. O regulă esențială a acestei tehnici este aceea că toți participanții la negocieri trebuie să fie câștigători. Aceasta deoarece principalul scop în negociere este obținerea consensului fără ca una din părți să aibă impresia că a fost păcălită.

În nici o negociere nu se pornește de la minimul acceptabil. Fiecare negociator va avea o rezervă de unde să cedeze, trebuind însă să se oprească înaintea atingerii "punctului critic" dincolo de care toate negocierile se prăbușesc.

Tehnica ascultării – potrivit acestei tehnici importantă este observarea și ascultarea atentă a interlocutorului. Se urmărește modul de formulare a frazelor, sensul cuvintelor, gesturile, tonul, pentru evaluarea corectă a intențiilor partenerului, dar și pentru a-i face plăcere, determinându-l astfel să fie mai conciliabil.

În practica relațiilor publice, atât managerul instituției, cât și agentul de relații publice, este util să culeagă informații despre problematica avută în vedere de la diferite persoane. În acest sens, de o mare importanță sunt interviurile.

Atunci când pune întrebări, agentul de relații publice trebuie să știe:ce urmărește;ce strategie să adopte pentru a ajunge la informația care-l interesează; care este gradul de detaliere cu care se poate declara mulțumit.

Este necesar să se concentreze pe "conținutul întrebării, formularea ei și momentul punerii întrebării". Pentru a îndeplini aceste obiective el trebuie să se documenteze în legătură cu persoana intervievată. Această documentare minimă îl ajută să definitiveze o strategie de intrare în legătură cu persoana respectivă. De asemenea, este necesară și supravegherea emoțională a interlocutorului.

În categoria tehnicilor audio-vizuale intră conferința de presă, simpozioanele de orice natură, mesele rotunde, prezentările, comunicatele înregistrate pe suport video, fotografiile, filmul de prezentare sau documentar și altele.

I.2 Relatiile publice instrument specific strategiei promotionale organizatiei

Ani de zile, relații publice au avut o funcție limitată, și anume de a transmite informații mass-media. Edwund T. Pratt jr., președinte al Pfizer Inc. spunea că principalul scop era de a ne face cunoscut numele și de a face reclamă noului nostru produs, dar și de a consolida relația corporației. Relațiile cu mass-media și publicitatea produsului încă domină, în mare măsură, activitatea multor departamente corporatiste de relații publice. Dar complexitatea vieții moderne dă relațiilor publice un nou rol, mult mai extins și mai influent.

Cei mai mulți specialiști consideră că procesul de relații publice are următoarele caracteristici:este intenționat, având la bază o manifestare de voință a unei persoane sau instituții în scopul câștigării încrederii;urmărește o reacție de tip impact, vizând un anumit tip de reacție din partea altor persoane;se desfășoară pe baza unei strategii;are la bază realizările individului sau ale organizației;scopul realizării procesului de relații publice este dublu, având de câștigat din urmă lui și instituția și publicul larg;permite menținerea unor căi de comunicare între întreprindere și oamenii cu care intră în contact.

Ca domeniu distinct de activitate ale agenților economici, relațiile publice se înscriu între instrumentele cele mai moderne ale politicii de comunicație în societatea contemporană, întrunind totodată și veritabile atribute promoționale.

Specialiștii în relații publice fac în general diferența între scopuri, care sunt generale și globale, și obiective care au caracter specific. Totuși, unii specialiști implicați în disciplinele de afaceri fie inversează înțelesul acestor termeni, fie îi folosesc cu același înțeles. În literatura de specialitate se pornește de la premiza că scopurile sunt liniile directoare sau un cadru pentru departamentul de relații publice iar obiectivele reprezintă rezultatele specifice așteptate din derularea programelor.

Scopurile relațiilor publice rezultă din tot ceea ce reprezintă misiunea organizației, scopurile și obiectivele acesteia. Astfel, prin evaluarea relațiilor publice, specialiștii pot demonstra, fie direct, fie indirect, rolul relațiilor publice în îndeplinirea scopului organizației.

Unul din principalele scopuri ale relațiilor publice este acela de a informa. De cele mai multe ori relațiile publice încep cu informarea după care trec la persuasiune, chiar dacă uneori comunicarea în relațiile publice poate începe direct cu persuasiunea, așa cum se întâmplă în publicitate.

Un alt scop al relațiilor publice este acela de a crea un suport pentru organizație, convingând publicul să accepte organizația, cu ajutorul unor atitudini și acțiuni pozitive.

Chiar dacă se observă că relațiile publice au crescut în importanță ca instrument managerial, există încă multe consilii de conducere care nu pun accentul pe aceste activități, preferând specialiști în domeniul finanțelor, al legilor sau al contabilității. Marile companii, de cele mai multe ori, folosesc relațiile publice ca un instrument de edificare a imaginii lor doar în perioadele de criză, uitându-se că cel mai bine se poate trata o criză economică înainte ca ea să apară.

Potrivi lui Stancu Șerb "procesul de relații publice cuprinde relațiile cu presa, relațiile cu publicul, relațiile cu proprii angajați, relațiile cu autoritățile și, bineînțeles, relațiile cu diferite instituții și organizații".

Programul de relații publice trebuie să cuprindă trei elemente: agentul de relații publice, clientul sau beneficiarul și serviciile specifice. Agentul de relații publice "participă la cercetarea, planificarea, punerea în practică sau evaluarea unei activități de relații publice în numele unui client exterior organizației din care face parte, pe baza unui contract, fie în cadrul instituției la care este angajat". El poate fi:consilier managerial și de concepție sau tehnician care folosește unelte specifice comunicării (telefon, fax, calculator), cât și tehnici ce privesc realizarea de produse sau dobândirea de informații. La nivel managerial el trebuie să găsească publicul țintă, să-i anticipeze dorințele și să afle obstacolele ce stau în calea comunicării dintre client și public. Acum sunt necesare:"conceptualizarea unor soluții pentru o comunicare optimă, designul comunicării, stabilirea elementelor de implementare și a tehnicilor ce urmează a fi utilizate" La nivel tehnic el trebuie să scrie clar, să știe să utilizeze aparatura modernă, să poată executa implementarea unui program special sau să producă materiale care să poată fi adresate unui public cu diferite caracteristici profesionale, sociale, religioase, etnice.

Toți autorii din domeniu consideră că agentul de relații publice trebuie să aibă cunoștințe de jurnalistică, psihologie, sociologie, retorică, management informațional, tehnici de negociere. De asemenea, trebuie să posede și cunoștințe de prezentare în public, de organizare și conducere a întreprinderilor de stat și private, de legislație și nu în ultimul rând de informatică. Din punct de vedere deontologic, agentul de relații publice are câteva obligații: să nu-și modifice obiectivele fără acordul clientului; să fie de partea instituției care l-a angajat până la terminarea contractului; să nu se afle în prim-planul activităților pentru a-și putea menține deschise canalele de comunicare; să exploateze într-o manieră personală orice eveniment favorabil îndeplinirii mandatului său"

Clientul poate fi o organizație, societate, o persoană sau un grup de persoane care au nevoie de consultanță în domeniul relațiilor publice în vederea punerii în aplicare a unui program (său proiect) pentru o perioadă determinată și în termeni contractuali specificați.

Clientul stabilește obiectivele ce trebuiesc atinse. El poate sugera agentului de relații publice mijloacele care trebuie folosite, dar nu le poate impune.

Serviciile de relații publice urmăresc, în general, crearea unor canale de comunicare cu beneficiarii sau administrarea acestor canale. Tot din sfera serviciilor de relații publice fac parte și activitățile de promovare comercială și marketing, consultanță în domeniul politic, guvernamental, al afacerilor publice, financiar, relații de muncă, probleme de personal, de testare, selecție și recalificare profesională, câștigarea încrederii opiniei publice, promovarea unei imagini de marcă, acțiunile de caritate.

Modelul publicitate – Acest model este caracterizat de o comunicare unidirecțională, dinspre organizație către public, în care adevărul nu este calitatea esențială a informației transmise. Scopul comunicării este unul propagandistic, de promovare a credințelor organizațiilor, iar strategiile de comunicare folosite nu se încadrează într-o matrice fundamentată teoretic. Modelul apare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fiind specific acțiunilor de comunicare desfășurate în perioada 1850-1899 de P. T. Barnum, considerat, de altfel, promotor al modelului. Deși se afla de departe în opoziție cu oricare dintre definițiile relațiilor publice, Grunig și Hunt apreciază ca acest model este încă practicat de 15% dintre organizațiile de astăzi.

Modelul informării publice – Ideea centrală a acestui model, care a fost inițiat la începutul secolului XX de Ivy Lee, este aceea de a transmite publicului cât mai multe informații despre organizație. Comunicarea rămâne unidirecționala, nefundamentata teoretic, dar utilizează informație reală și cât se poate de completă. Deși acest model a apărut și s-a dezvoltat în primele două decenii ale secolului XX, se estimează că el este întâlnit și astăzi în aproximativ 50% dintre organizații.

Modelul relațiilor publice bidirecționale și asimetrice aduce a doua schimbare de conținut a relațiilor publice: se renunța la sistemul comunicării unidirecționale, pentru a fi înlocuit cu un sistem bidirecțional, în care feedback-ul joacă un rol important în procesul de autoreglare. Pasul însa este incomplet. Prin înregistrarea feed-back-ului, organizația este interesată numai de acele elemente care pot ajuta emițătorul în atingerea obiectivelor sale. Prin urmare, cele două fluxuri nu sunt simetrice, organizația fiind cea care controlează comunicarea. Modelul, al cărui promotor este Edward L. Bernays, apare în anii ′20 ai secolului trecut, perioada în care, în disciplinele comunicării, se intensifica studiile asupra persuasiunii și opiniei publice, respectiv începe să se conștientizeze importanta feed-back-ului. Astăzi, 20% dintre organizații practică acest tip de relații publice.

Modelul relațiilor publice bidirecționale și simetrice poate fi considerat ultima frontieră în evoluția relațiilor publice. Noutatea consta în faptul că feed-back-ul este nu numai un instrument prin care se studiază posibilitățile de a atinge obiectivele organizației, ci și o modalitate de a identifica acele nevoi ale publicului care pot fi acoperite prin politicile practicate de organizație. Interesul publicului contează în egală măsură pentru organizație ca și propriul interes, iar relațiile publice sunt performante numai dacă mediază între cele două interese, astfel încât ele să atingă punctul de echilibru. Comunicarea poate fi inițiată de organizație său public și nu se mai poate vorbi de un control strict al uneia din părți, ceea ce justifică bidirectionalitatea și simetria modelului. Între organizație și public se stabilește un parteneriat de lungă durată, în care fiecare își asuma anumite responsabilități. Autorii estimează că 15% dintre organizații, în special cele care conștientizează funcția socială pe care o au de îndeplinit, practică astăzi acest gen de relații publice. Modelul a fost inițiat de Edward L. Bernays și alți profesioniști ai relațiilor publice care, în anii ′60, au fost preocupați de redimensionarea domeniului prin așezarea lui pe fundamente etice și deontologice.

I.3 Elaborarea planurilor de relatii publice.

I.3.1 Tipuri de planuri

Există mai multe criterii de clasificare a campaniilor de relații publice. În funcție de durata lor, pot fi pe campanii de lungă durată și campanii de scurtă durată. În funcție de conținutul lor, există campanii pe teme de mare amploare sau limitate. În funcție de publicul căruia se adresează, vorbim de campanii care se adresează publicului intern sau unei largi categorii de public. În funcție de obiective, există campanii strategice sau tactice.

Specialistul în relații publice Patrick Jackson vorbește de șase tipuri de campanii de relații publice, ținând cont de obiectivele avute în vedere. Campaniile care vizează conștientizarea unei probleme urmăresc aducerea în prim plan a unor teme de dezbatere, cum ar fi protecția mediului, conducerea auto prudentă etc. Campaniile de informare urmăresc atât conștientizarea unei probleme, cât și aducerea de noi informații cu privire la aceasta. Campaniile de educare a publicului vizează pregătirea acestuia pentru a acționa conform informațiilor primite, conform obiectivelor urmărite de campanie, cum ar fi campaniile contra violenței împotriva femeilor. Campaniile pentru întărirea atitudinilor susținătorilor organizației vizează reactualizarea valorilor și comportamentelor acestora. Campaniile pentru schimbarea atitudinilor se axează pe publicurile care nu au aceleași valori ca și organizația și urmăresc schimbarea atitudinilor acestora. Campaniile pentru schimbarea comportamentului urmăresc inducerea de noi modele de acțiune.

I.3.2 Etape in implementarea unui astfel de plan

După semnarea contractului între client și agentul de relații publice, cei doi se vor întâlni pentru a stabili scopul activității de relații publice. Aceasta este dealtfel și prima etapă a procesului de relații publice.

A doua etapă o reprezintă cercetarea în teren. Cercetarea are ca scop, pe de o parte, găsirea problemelor care împiedică promovarea unei imagini dorite despre instituție și pe de altă parte, identificarea căilor și metodelor pentru a derula programul de relații publice.

Responsabilul de relații publice trebuie să se concentreze pe următoarele elemente:obținerea de informații despre modul în care este văzută instituția (organizația) și personalul ei;determinarea domeniilor din care trebuie culese, cu prioritate, informațiile; modul în care ar putea fi transmise către public date și informații despre instituție (organizație) în sectoarele (segmentele) de interes;identificarea mijloacelor de comunicare adecvate, respectiv organizarea de contacte personale, editarea de pliante, broșuri, emisiuni TV, filme, articole în presa de specialitate, cotidiene etc.".

Informații prețioase despre renumele instituției, despre reflectarea modului de desfășurare a acțiunilor de relații publice efectuate de concurență și rezultatele obținute de aceasta pot fi obținute printr-o monitorizare atentă a presei.

După părerea lui Stancu Șerb cercetarea trebuie să asigure următoarele funcții: Determinarea domeniilor de unde trebuie culeasă informația. Trebuie recoltate informații din următoarele domenii: social: organizarea socială a localității sau zonei unde se efectuează cercetarea, numărul locuitorilor, profesii dominante, particularități lingvistice, obiceiuri cu caracter local, grad de ocupare a forței de muncă; politic: număr de formațiuni politice, ponderea acestora în rândul electoratului, orientarea pe eșichierul politic, tradiția în domeniu; economic: numărul de întreprinderi din zona aleasă, cifra de afaceri, obiectul activității desfășurate.

Obținerea unor date despre instituția respectivă. Trebuie formată o imagine clară despre numărul de personal, cifra de afaceri, calitatea produselor, politica salarială, relațiile cu parteneri străini: identificarea problemelor esențiale care fac ca imaginea instituției să nu fie cea dorită; agentul de relații publice trebuie să studieze mediul în care urmează a se implementa procesul de relații publice; urmează stabilirea unei strategii de abordare a activităților de relații publice; identificarea acelor tehnici de comunicare care pot da randamentul cel mai bun în mediul vizat.

Următoarea etapă parcursă în procesul de relații publice este elaborarea strategiei de relații publice. Acum se pune la punct derularea unor activități într-o concepție unitară, folosind tehnici și metode specifice relațiilor publice. Specialiștii americani susțin că planificarea are o importanță deosebită în eficacitatea generală a programului de relații publice.

Planificarea este definită ca "imaginarea unei scheme pentru a face, a confecționa sau a aranja ceva" sau "a avea în minte un proiect sau un scop".

Planul de relații publice trebuie să includă obiective clar formulate pentru atingerea scopurilor organizației, strategii pentru realizarea scopurilor, tactici pentru aplicarea strategiilor și măsurători pentru a determina dacă tacticile au succes. Pentru ca activitățile de relații publice să reușească se cer stabilite clar scopurile, obiectivele și țintele pentru tacticile aplicate. Acțiunile de relații publice sunt lipsite de sens dacă nu sunt proiectate pentru îndeplinirea unor scopuri ce pot fi măsurate cu certitudine.

După Stancu Șerb strategia de relații publice trebuie să aibă următoarele repere: identificarea publicului țintă; găsirea canalelor de transmisie cele mai perfomante și adaptate acelui public; conținutul și calitatea mesajului de transmis să fie de natură să formeze reprezentări fără echivoc la publicul țintă, eșalonarea activităților trebuie să fie cea stabilită și să urmărească același scop;să folosească eficient resursele materiale și umane implicate în procesul de relații publice; periodic, să evalueze și să adapteze strategia de relații publice folosită".

A patra etapă a procesului de relații publice este reprezentată de implementarea activităților de relații publice în mediul vizat. Acum trebuie identificate canalele de transmisie cele mai performanțe în mediul respectiv și urmărirea realizării după calendarul stabilit a activităților planificate. Tot acum trebuie repartizați oamenii pentru îndeplinirea activităților specifice și de asemenea, sunt stabilite termenele de îndeplinire.

Evaluarea programului este ultima fază. Dintre metodele de testare fac parte: pre – testarea și post-testarea atitudinilor audienței, analizele cantitative ale publicului participant la eveniment, analiza de conținut a succesului în mass-media, treceri în revistă (rezumate), cifrele de vânzări, rapoartele personalului, scrisori către administrație și feed-back-ul de la alții. Doar printr-un program de relații publice bine pus la punct organizația poate câștiga o imagine favorabilă. Dacă o singură etapă este sărită sau tratată cu superficialitate, atunci rezultatul final va fi compromis.

I.3.3 Importanta si instrumente de masurare ale planului.

Activitatea în sine este de resortul agentului de relații publice și are drept scop identificarea canalelor de transmisie cele mai performante în mediul respectiv și urmărirea realizării, după calendarul stabilit, a activităților hotărâte.

Mai precis, agentul de relații publice derulează activitățile după calendar și ia toate măsurile ca să recepteze ecoul pe care acesta, eventual, l-ar produce, pentru a putea face o evaluare corectă a programului.

Aceasta fază este cea mai dinamică, deoarece toate forțele și mijloacele procesului de relații publice sunt puse în mișcare. Agentul de relații publice este ca un dispecer : el trimite spre destinații diferite – foarte bine precizate – mesaje (comunicări), interceptează reacțiile, iar la sfarșit evaluează programul.

Deși în anumite momente activitățile de relații publice nu par deosebit de importante, suma lor este cea care ne dă succesul.

Asemănând activitatea de relații publice cu o acțiune militară, faza despre care aminteam este cea a luptei propriu-zise, când se vede daca modul de concepere și realizare a strategiei este cel mai bun.

Capitolul II

Prezentare Weatherford România

II.1 Descrierea activității societății

Weatherford International este un grup american de societăți comerciale specializate în domeniul serviciilor petroliere, ce oferă un portofoliu larg de servicii și produse, precum foraj, evaluare, echiparea sondelor, producție, intervenții, abordare. Grupul operează în aproape 100 de țări, mai mult de jumătate din cifra de afaceri fiind obținută din activitățile derulate în afara Americii de Nord.

În februarie 2008, grupul american a achiziționat de la Petrom firma BOSS Câmpina (Baza de Operațiuni Speciale la Sonde Câmpina), pentru 10 milioane euro. În noiembrie 2008, grupul a plătit circa 20 milioane de euro pentru 81,63% din acțiunile firmei de foraj Foserco Târgu Ocna, aparținând grupului Upetrom. Tot în anul 2008, Weatherford Holdings a preluat de la Upetrom o serie de active pentru foraj grupate in jurul companiei Aquafor, precum și 86,01% din acțiunile Atlas Gip, companie cu activități în domeniul prospecțiunilor geologice, de la grupul Tender, pentru care a plătit 16,8 milioane euro.

Weatherford sprijină dezvoltarea și producerea de resurse de petrol și gaze durabile, ori de câte ori acestea există, pentru a asigura necesarul de energie actuale și viitoare ale lumii pot fi îndeplinite în condiții de siguranță, în mod eficient și economic.

Specializată în formarea inovatoare de evaluare a tehnicilor, produselor și serviciilor care asigură integritatea bine și fiabilitatea de foraj, de finalizare rezervor noi și tehnologie de stimulare care optimizează de recuperare, și lider de portofoliu de produse de ridicare artificiale și a capacităților de optimizare de producție a industriei, Weatherford se dezvoltă și aplică tehnologia sa specifică, înțelegerea și expertiza pentru a ajuta clienții să dezvolte eficient noi resurse și de a maximiza recuperarea din rezervoare producătoare.

Weatherford se concentrează în special pe reducerea costurilor și a riscurilor clienților cu personal competent, produse fiabile și performanțe consistente, în condiții de siguranță la locul de bine toate care stau la baza credibilității ca și companie de servicii din domeniul petrolier.

Activitățile companiei includ:

Drilling și tehnici de a obține, analiza și integra parametrii petrofizici cheie cu modele de tip rezervor lider în industrie.

Linie completă de produse și servicii, plus tehnologii specializate, pentru stimularea și completarea puțurilor în mod eficient în toate tipurile de rezervoare.

Gama completa de servicii de construcții care sporesc siguranța procesului și integritatea pe toată durata de viață a sondei.

Producție, optimizarea producției și a sistemelor de monitorizare a rezervoarelor pentru a prelungi durata de viață economică a zăcămintelor de petrol și gaze naturale.

Sediul Weatherford România se află în jud. Prahova, în Ploiești Str. Clopoței 2AB. Societatea este înregistrată sub numele Weatherford International Eastern Europe SRL, CUI 21931230, număr de înregistrare la Registrul Comerțului J29/1329/2008. A fost înființată în anul 2008, tipul de societate fiind societate comerciala cu raspundere limitata, cod CAEN: 910 – Activități de servicii anexe extracției petrolului brut și gazelor naturale. Deține locul 1 în Top Afaceri România, județul Prahova, domeniul 09, activități de servicii anexe extracției.

Weatherford oferă un mediu de lucru în cazul în care angajații săi pot acționa pentru a face o diferență în performanța companiei pentru clienții și acționarii săi, înțelege intim nevoile clienților, va continua să consolideze și să se dezvolte, prin combinarea produselor, serviciilor și capacității în moduri care vor permite companiilor de petrol și gaze din lume să livreze rezervele lor, indiferent de provocările rezervorului sau locație.

Se ghidează prin programele sale QHSE și excelența și performanța sistemului său operațional (OEPS). Siguranța angajaților, clienții și părțile interesate este de cea mai mare importanță pentru companie, este valoarea de bază a acesteia. Acesta este motivul pentru care continuă să evolueze, colaborarea cu colegii și clienții pentru a face o diferență în industrie și să urmărească cele mai înalte standarde de excelență în toate practicile de afaceri.

Compania dispune de programe de siguranță de primă clasă, cum ar fi Opt GEMS și HSE Excelență. An peste an, aceste programe ajută compania să facă progrese în performanța de siguranță și de a crea un impact important pentru organizație și industrie.

Weatherford este angajată să realizeze cea mai înaltă performanță în Excelența Operațională. Acest lucru va fi realizat printr-un leadership dovedit, un comportament etic și prin aderarea la standardele Weatherford. Weatherford va depune eforturi să desfășoare toate operațiunile într-un mod care va proteja mediul, comunitățile și integritatea resurselor umane, fizice și financiare ale companiei. În concordanță cu această politică, Weatherford va situa securitatea, sănătatea, siguranța în funcționare și protecția mediului ca și valori de bază, în timp ce angajații, procesele noastre, clienții sau comunitățile în care își desfășoară activitatea nu vor fi supuși niciodată în mod intenționat riscului de a avea pierderi, va căuta îmbunătățirea continuă a performanțelor siguranței în funcționare, a calității, sănătății, securității și mediului, luând în considerare grija responsabilă, vulnerabilitățile proceselor, publicul, cerințele clienților și angajaților, cunoștințele științifice și tehnologia, precum și cele mai bune practici din domeniu pentru a depăși așteptările clienților; va demonstra angajamentul personal pentru a preveni rănirea și îmbolnăvirea angajaților și Timpul Ne-Productiv (TNP) în timp ce managerii și angajații rămân responsabili pentru performanța din zona lor de responsabilitate; va comunica și se va consulta cu angajații, părțile interesate și clienții cu privire la securitate, sănătate, siguranță în funcționare, calitate și protecția mediului; va căuta în mod activ modalități de a elimina și/sau reduce la minim riscurile identificate legate de produse și servicii, pericolele de la locurile de muncă, ineficiența proceselor, diversitatea proceselor precum și de prevenire a poluărilor asociate produselor și serviciilor sale; va respecta regulile de bază precum și toată legislația aplicabilă, reglementările, standardele și alte cerințe la care organizația subscrie. În cazul în care nu există cerințe legale adecvate, va aplica standarde care reflectă angajamentul pentru securitate, sănătate, siguranță în funcționare, calitate, protecția mediului și satisfacerea clientului; va stabili, analiza și acționa în vederea realizării Indicatorilor Cheie de Performanță, a obiectivelor și țintelor. Politica trebuie să fie pusă la dispoziția angajaților, clienților, furnizorilor și altor părți interesate, precum și comunicată tuturor persoanelor care lucrează în numele companiei cu scopul ca acestea să fie conștiente de obligațiile lor individuale.

Codul de conduită în afaceri este principiul de bază al standardelor etice și conduce modul în care compania face afaceri în întreaga lume. Ca atare, aderă la valorile și comportamentele descrise în codul său în tot ceea ce face și se așteaptă la fel de la cei care lucrează pentru ea. Pentru a atinge succesul durabil, va acționa în interesul pe termen lung ale acționarilor, partenerilor și societății. Fundamental pentru atingerea acestui obiectiv este obiectivul privind respectarea și integritatea etică, de protecție a mediului, de inovare și comunitare în relațiile cu privire la locul de muncă.

Weatherford a fost recunoscută pentru performanțe înalte de mediu, sociale, și de guvernare și a numit un constituent în 2015 MSCI Global Sustainability Index Series, conceput pentru a oferi expunerea companiilor cu profile puternice de durabilitate și de a ajuta investitorii construiască și să gestioneze portofolii mai bune.

Premii: ADIPEC Excellence in Energy Awards | Best Oilfield Services Company, Canada’s Safest Employers | Employer in Oil and Gas Industry – Gold, Canada’s Safest Employers | Best Safety Culture – Silver, MSCI | Global Sustainability Index, Russell | Broad-market Russell 3000® Index, Euronext Vigeo | US 50 Indices South Texas Energy & Economic Roundtable | Eagle Ford Excellence Awards – Environmental Stewardship, Silver Stevie® Awards | Best 2014 Annual Report – Online / Electronic Society of Petroleum Engineers | Gulf Coast Regional Production and Operations Award – Bill Lane, World Oil Awards | Best Well Integrity Technology Deepwater MPD System including MicroFlux® Control System, World Oil Awards | Best Health, Safety, Environment Sustainable Development Onshore, Envirolift, OTC | Spotlight on Technology, , OTC | Spotlight on Technology, TVM 2+ with Angular-Rate Gyroscope, Hart's E&P Meritorious Awards,

Hart's E&P Meritorious Awards, Rig-Free® Light-Duty Pulling and Jacking Unit, Security Magazine | No. 2 Security Program in Energy Sector, The Legal 500 Series GC Powerlist | Top 100 US In-house Legal Departments, Shell | 4 Years LTI Free Operations, Society of Petroleum Engineers | Regional Service Award – Kurt Jorgensen, Society of Petrophysicists and Well Log Analysts | 2015-2016 Distinguished Speaker, Petronas | Outstanding Vendor, Best Performance 2015 – Drilling Category, CAM | Positive Impact on Regional Environmental Performance, Shell | Zero Incidents and Spills, Chevron | Best Basic Behavior Safety (BBS) – Cabinda/Angola, TOTAL E&P | Outstanding Participation in HSE – Bolivia, ENI | HSE Excellence Award, MOL Group Pakistan| Best Operating Rig for Service Quality and HSE Performance, FANR-IAEA UAE | Best Performance in UAE Radiation License, APPEA Safety Excellence Awards | People's Choice, Petronas | Best Strategic Global Contractor, SPWLA | 2015-2016 Distinguished Speaker, SAVIA PERÚ | Contractors Performance Evaluation, Hubble Insightsoftware.com | 10 Year Award,

Compania activează în întreaga lume, în: Statele Unite, Abu Dhabi, Oman, Arabia Saudită, Algeria, Iordania, Turcia, Venezuela, Turkmenistan, Singapore, Irak, Bahrain, Azerbaidjan, Thailanda, China, Indonezia, Australia, Brunei, Argentina, Egipt, Canada, Bangladesh, Qatar, Dubai, Scoția, Vietnam, Rusia, Pakistan, Polonia, Malaezia, Ucraina, Germania, Columbia, Peru, Spania, Philipine, Yemen, India, Noua Zeelandă, Mauritania, Franța, România, Trinidad-Tobago, Ecuador, Maroc, Brazilia, Kuwait, Bolivia, Chile, Tunisia, Norvegia, Africa de Sud, Elveția, Libia.

II.2 Organizare și structură

Structura functionala reprezinta ansamblul cadrelor de conducere si compartimentelor tehnice,economice,comerciale si administrative,modul de constituire si de grupare a acestora precum si relatiile dintre ele,necesare desfasurarii corespunzatoare a procesului managerial si a procesului de productie.

Managerul general are in subordine 7 compartimente: compartimentul tehnic; compartimentul economic; compartimentul comercial; compartimentul de resurse umane; oficiul juridic; birourile inspectorilor calitatii; birourile asiguratorilor de calitate.

Directorul comercial are ca sarcina cunoasterea cerintelor,dorintelor,preferintelor,gusturilor si posibilitatilor viitoare iar produsele sa se adapteze consumatorilor.

Directorul comercial are in subordine 3 servicii: serviciul de aprovizionare:totalitatea operatiunilor referitoare la aprovizionarea intreprinderii cu materii prime; serviciul de desfacere:se desfasoara activitati cu privire la prosperarea pietei,incheierea de contracte comerciale; serviciul administrativ.

Directorul economic are in subordinea sa 2 servicii: serviciul financiar:constituie repartizarea,utilizarea si pastrarea mijlocului banesc si fondurile existente la dispozitia intreprinderii; serviciul contabil:tine evidenta intregii activitati economice si miscarii mijloacelor de baza a intreprinderii(materii prime,materiale ,utilaje,resurse financiare).

Directorul tehnic are in subordinea sa: sectia de productie; atelierul de proiectare si dezvolatare; atelierul mecanic.

Regulamentul intern este instrumentul ce asigura aplicarea regulilor organizarii si disciplinei numai in cadrul unitatii.

Regulamentul prevede: durata timpului de munca de 8 ore pe zi,respectiv 40 ore pe saptamana; programul de lucru de luni pana vineri de la orele 08:00-17:00 cu pauza de masa de la 12:00-13:00,sambata si duminica liber; concediul de odihna de 20 zile lucratoare; salariul se plateste in bani la datele de 15 si 30 ale lunii si este in limita stabilita de lege; retinerile din salariu sunt operate in conditiile prevazute de lege; salariatii au dreptul la 2 zile libere platite,care nu se includ in durata concediului de odihna in cazul unor evenimente ca: decesul unui membru din familie; nasterea sau adoptia unui copil; casatoria unui copil al salariatului sau a acestuia

Angajatorul are urmatoarele drepturi: sa stabileasca functionarea si organizarea unitatii; sa stabileasca atributiile corespunzatoare pentru fiecare salariat; sa dea dispozitii cu caracter obligatoriu pentru salariat; sa exercite controlul asupra modului de indeplinire a sarcinilor de serviciu; sa constate desavarsirea abaterilor disciplinare si sa aplice sanctiunile corespunzatoare.

Angajatorul are urmatoarele obligatii in domeniu securitatii si sanatatii in munca: sa adopte la elaborarea tehnologiilor de fabricatie si exploatare conform normelor de protectie a muncii prin a caror aplicare sa fie eliminate riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala a angajatilor; sa solicite autorizarea functionarii unitatii din punct de vedere al protectiei muncii; sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg prin lege din contractul colectiv de munca; sa comunice periodic angajatilor situatia economica si financiara a societatii; sa plateasca toate contributiile si impozitele aflate in sarcina sa; sa infiinteze registrul general de evidenta al salariatilor si sa opereze inregistrarile prevazute de lege.

Drepturile salariatului: dreptul de salarizare pentru munca depusa; dreptul la repaus zilnic si saptamanala; dreptul la concediul de odihna; dreprul de securitate si sanatate in munca; dreptul de a participa la actiuni colective.

ORGANIGRAMA

II.3 Analiza economico-financiară

Cifra de afaceri.

2014

Cifra de afaceri: 471.747.399 LEI

Profitul brut: 9.926.697 LEI

Numarul de angajati: 390

2013

Cifra de afaceri: 414.662.093 LEI

Profitul brut: 46.462.158 LEI

Numarul de angajati: 340

2012

Cifra de afaceri: 325.214.668 LEI

Profitul brut: 24.139.393 LEI

Numarul de angajati: 288

Raport disciplina platilor

Planurile financiare pentru protectie au fost cel mai important motor de crestere in segmentul asigurarilor de viata, compania raportand un avans de 2,4% al primelor brute subscrise in 2015 fata de anul anterior.

Conform datelor publicate de ANAF pentru perioada de raportare 2015-12-31, firma avand CUI 21931230 NU inregistreaza obligatii restante la Bugetul de Stat, Bugetul Asigurarilor de Stat, Bugetul Asigurarilor pentru Somaj sau Bugetul Asigurarilor de Sanatate.

Analiza SWOT

Capitolul III

III.1 Analiza a strategiei de comunicare a organizatiei SAU analiza a strategiei de marketing cu accent pe activitatea de relatii publice

Weatherford International este o companie puternica, iar susținerea brandului se face printr-o comunicare consistentă de-a lungul timpului și prin toate proiectele de CSR în care s-a implicat compania.

În acest context propunem o campanie de imagine pentru compania Weatherford Romania, programată a se derula în 2016.

Poziționarea mărcii

Weatherford se poziționează intre primii zece in domeniul extractiei de țiței și gaze din sud-estul Europei, ocupând poziția de jucător cheie în piața energetică din regiune și diferențiindu-se prin raportul avantajos calitate-preț în cadrul celor mai bine plasate stații de distribuție. Poziționarea Weatherford se află la granița dintre poziționarea obiectivă și cea psihologică. Compania pune accentul pe valoarea și utilitatea produsului său, însă comunică și sugestiv, mizând pe funcțiile imaginare ale produsului – consumatorii se simt puternici, responsabili, atitudini insuflate de

Poziționarea brandului este în concordanță cu misiunea, viziunea și valorile declarate ale companiei.