Analiza a Spatiului Public din Sibiu

Cuprins:

Argumentarea alegerii temei:

Capitolul 1 – Aspecte teoretice:

Bla bla

bla bla

bla bla

Capitolul II – Aspecte metodologice:

Capitolul III – Colectarea și analiza datelor:

Capitolul IV – Concluzii:

Bibliografie:

Anexe:

Anexa 1: Poze

Anexa 2: Grila de interviu

Anexa 3: Interviurile importante

Public Space is the playground of society;
The public realm is the playground in which society reinvents itself.
(Bunschoten apud Shaftoe, 2008)

Argumentarea alegerii temei

În cadrul acestei lucrări îmi propun să fac o analiză a spațiului public din Sibiu, voi încerca să observ schimbările ce au avut în ultimii zece ani, voi explica importanța spațiului public în cadrul orașelor, voi analiza procesele ce au loc într-un spațiu public, ca să pot focaliza cercetarea într-un cadru mai îngust, îmi voi limita cercetarea la unul sau două spații publice din Sibiu, m-am gândit la (parcul ASTRA și Piața Mică), dorința mea de a analiza spațiile publice vine dintr-o curiozitate din copilărie, mereu am fost fascinat de modul în care oamenii interacționează într-un spațiu dat, iar mai târziu să aflu și să simt cum interacțiunea oamenilor poate fi manipulată prin tot felul de abordări a spațiilor publice de către organele competente în a crea modificări.

Un alt motiv ce m-a motivat să scriu anume despre această temă este faptul că în încercarea de a găsi lucrări de sociologie scrise pe spațiul public în România am găsit foarte puține, plus la aceasta nu am avut cursul sociologiei urbane, care mi se pare o ramură a sociologiei foarte interesantă și importantă. Multe din lucrările pe care le-am găsit sunt despre Spațiul Public și Comunicare, această temă este doar o mică parte din oceanul ce ar putea fi explorat.
La Chelcea vedem clar o distincție a sociologice urbane, ea fiind făcută între ”geografia socială (felul în care oamenii folosesc spațiul)” și ”urbanismul (felul în care orașele sunt proiectate)” (Chelcea 2010)

Un factor important ce mi-a adus interesul pentru spațiile urbane, este un documentar, despre primarul din Bogota, Enrique Penelosa, ce a schimbat radical orașul, iar unul din criteriile importante despre care vorbește este spațiul public, crearea spațiului public și gestionarea lui cât mai eficientă a dus la un alt tip de oraș, în care oamenii își doreau să iasă din casă, își doreau să se întrunească în oraș. Oamenii au devenit mai fericiți. Astfel am înțeles că orașul este creat pentru oameni, iar ei trebuie să fie prioritatea. Am auzit des prietenii din Sibiu vorbind despre o transformare a acestui oraș, în încercarea mea de a înțelege în ce au constat acele transformări, am observat că multe din ele au avut loc în cadrul spațiilor publice.

Pentru a îngusta cadrul de cercetare a acestei lucrări mi-am propus să urmăresc modul în care oamenii interacționează și cum este utilizat spațiul public urban din Sibiu, în special parcul ASTRA. Într-un final voi încerca să demonstrez că spațiile publice proiectate eficient pot duce la o societate cu un grad de fericire mai înalt.

Capitolul I – Aspecte teoretice

1.1 – Definirea spațiului public urban.

O reflecție generală asupra spațiilor publice urbane

În prima parte a conceptualizării spațiilor publice voi încerca să definesc acest concept, deși pare ceva ușor de definit, procesul este unul greu, deoarece există foarte multe perspective din care este privit spațiul public. Voi încerca să încep cu perspectivele științelor reale și să finalizez cu perspectivele cercetătorilor științelor sociale, în special din domeniul sociologiei. Apoi cea din urmă va fi analizată din mai multe perspective.

”Din perspectiva planificării urbane, spațiul public deseori a fost descris ca un „spațiu deschis”, aceasta însemnând străzile, parcurile și ariile recreaționale, mall-urile și alte spații deschise deținute și gestionate de către public, ceea ce e opus domeniului privat al locuinței și job-ului„ (Tonnelat 2010)

Această perspectivă o putem considera întrecută, deoarece în ultima perioadă putem vedea tot mai des spații publice deținute de către public și privat, sau chiar numai de către privat (aici pot fi menționate exemplele cafenelelor, deși sunt spații private ele sunt considerate publice). În urma acestei viziuni Tonnelat spune că „Nu ar mai trebui să vedem spațiile publice ca locuri deținute de cineva anume, ci ca pe niște locuri care sunt accesibile publicului.” (Tonnelat 2010)

Dacă e să lăsăm perspectiva legală a definirii spațiului public, putem vedea cum perspectiva științelor sociale este cea care acordă o mare atenției acestui fenomen, astfel am putea spune că e chiar mai bine înțeles de către științele sociale. Din perspectiva științelor politice conceptul de public apare în Grecia și Roma antică, atunci când locuitorii liberi ai orașului se adunau în Agora (piața publică din centrul orașului) și discutau problemele principale ce le are orașul, în timp acest fenomen se pierde, până în sec XVIII când în lucrările lui Immanuel Kant se vede apariția așa ziselor saloane ale burgheziei în care se discuta importanța acțiunilor monarhilor. (Tonnelat 2010)

Despre spații publice precum cafenele și casele de ceai vorbește și sociologul german, Jurgen Habermas, care de fapt a pus bazele ideii de sferă publică, astfel el descrie cafenelele ca fiind locurile unde burghezia își dă întâlnire, citesc ziarele, vorbesc teme de discuții în comun. (Habermas apud Pachenkov 2010)

Totuși, aceste tipuri ale spațiilor publice pot fi considerate forma primitivă a lor, deoarece sunt menționate și înțelese ca spații unde oamenii se adunau, discutau și își petreceau timpul, nu neapărat ceea ce avem astăzi, spații ale mobilității și mișcării. (Pachenkov 2010)

Spre deosebire de științele politice, sociologia a încercat să observe acest fenomen din perspectiva spațiilor fizice ale orașului și interacțiunea dintre cetățeni. De ce am ales astăzi să citim în parcul „A.S.T.R.A” și nu în parcul „Subarini”? De ce oamenii tind să se așeze pe băncile parcurilor sau scaunele cafenelelor care au în spatele lor un spațiu închis? De ce aș prefera mai mult partea unde se joacă șah a parcului A.S.T.R.A și nu partea în care se întâlnesc romii? De ce polițiștii care patrulează strada Bălcescu mă fac să mă simt mai sigur? De ce spațiile în care sunt mulți oameni par mai sigure ca cele cu puțini oameni? De ce spațiile arhisaturate cu oameni devin mai nesigure? Acestea sunt câteva din multitudinea de întrebări la care încearcă să răspundă sociologii urbani.

Un fapt curios este că nu am găsit nici o definiție a spațiului public în toate dicționarele de sociologie ce le-am consultat. Astfel îl voi cita pe Joseph Isaac, un sociolog francez, ce spune că „Spațiul public este măsurat în baza accesibilității, atât fiziologică cât și psihologică.” (Joseph apud Tonnelat, 1998)

Această noțiune ne permite să lărgim spectrul spațiilor considerate publice, aici simțim o trecere de la accesul în spațiile publice în calitate de membru al unui grup la accesul în spațiile publice a tuturor indivizilor.

Adică nu mai sunt considerate spații publice doar saloanele burgheziei sau Agora, ci un întreg lanț de locuri ale orașului, cum ar fi străzile, parcurile, stațiile de autobus/metro/tramvai, aeroporturile, cafenelele, mall-urile e.t.c. Toate acestea pot fi analizate dintr-o perspectivă sociologică.

„Accesibilitatea este cea ce garantează o liberă circulație a persoanelor și bunurilor. Ea este și cea ce permite apariția reprezentării colective de unde apare și imaginea orașelor.” (Tonnelat 2010)

Cercetătorii din științele sociale în acest moment au două mari provocări în ceea ce ține de spațiul public, prima este sfera publică și a doua este accesibilitatea spațiilor publice urbane. Din prima provocare putem evidenția ideea de conversație și dezbatere, ideea unei democrații participative, pe când cea de-a doua pune accentul pe libertatea individuală a cetățenilor, un fel de „dreptul la oraș”, necesitatea vitală a mobilității (despre mobilitate am rezervat un capitol aparte). „Ambele provocări vor răspunde la întrebarea ce ține de forma orașului și reprezentanții acestuia, atât pentru locuitori cât și pentru vizitatori, în termenii calității vieții cât și în termenii antreprenoriatului și managementului orașului, toate acestea sub presiunea competiției urbane.” (Tonnelat, 2010). Un lucru la care vom atrage atenția este diferențierea între spațiul public urban și sfera publică a lui Habermas, care o definește astfel „societatea angajată într-o dezbatere public critică” (Habermas, 1962).

Lefebvre vine cu o observație foarte bună vis-a-vis de spațiile publice urbane, el spune că nu există vreo cale să vizualizezi și să cercetezi spațiul public din afara lui, din moment ce ne aflăm în interiorul spațiului public urban vom fi cumva nevoiți să-i analizăm pe cei ce fac parte din producerea acestui spațiu (Lefebvre apud Lehtovouri 2003). Această observație este una semnificativă pentru metodologia ce urmează să o desfășor, ea ne aduce aminte că e imposibil să analizăm și să cercetăm spațiul public urban obiectiv, ca pe un întreg.

Punctele de vedere pe care le are cercetătorul, experiența sa și trăirile vor lăsa mereu un semn în lucrarea pe care urmează să o publice. (Miessner, 2012)

„Vorbind pe scurt, opinia generală este că spațiile publice sunt un ingredient esențial pentru durabilitatea orașelor pentru motive economice, sociale, politice, sănătate publică și biodiversitate.” (Banerjee apud Tonnelat, 2001)

1.2 – Orașul este destinat oamenilor

„Public spaces don’t need to be elaborate to be effective at bringing people together. Activating a space can be as simple as planting a patch of grass or setting a few chairs out. The idea is to make it clear that the space is there for everyone to enjoy and then step back and let it happen.”
(Cat Johnsons, 2013)

Atunci când oamenii sunt întrebați la ce se gândesc când aud cuvântul oraș, ei ne vor vorbi despre clădiri, străzi, taxi-uri. Un detaliu important pe care-l pierdem suntem noi, oamenii. Oamenii sunt cel mai important detaliu al unui oraș, iar locurile unde oamenii interacționează și se întâlnesc sunt inima a ceea ce face un oraș să funcționeze. „Eu consider că spațiile publice vii și pline de mișcare sunt cheia planificării unui oraș fascinant. Ele sunt cele ce îl fac să prindă viață.” (Burden 2014)

Spațiile publice nu sunt create din coincidență, ele necesită o mare atenție în formarea lor, și în special o atenție la detalii. În continuare vom vizualiza detaliile la care mă refer.

Un detaliu sunt oamenii, acolo unde sunt oameni noi ne simțim în siguranță, amintiți-vă sentimentul când sunteți într-o gară la ora 17.00, și acel sentiment când sunteți într-o gară la ora 5.00. Oamenii ce umplu spațiile publice crează un sentiment de bine și siguranță. Un alt exemplu ar fi cel al cafenelei, una plină cu oameni și alta goală, pe care o vom alege fiind vis-a-vis una de alta.

Alt detaliu în crearea spațiilor publice de succes ar fi natura/verdele. Omul mereu a tins să se întoarcă de acolo de unde vine, deși vedem marele metropole ale lumii cât de betonate par, mereu vom găsi parcuri sau alte tipuri de zone vegetale ale orașului. Importanța lor este una însemnată, amintiți-vă când ultima dată v-ați dorit să evadați din oraș? Poate că noi, cei ce locuim în Sibiu, nu avem acest impuls atât de conturat deoarece dispunem de multă vegetație, parcuri, iar la fiecare ieșire din Sibiu în loc de uzine și fabrici vom întâlni lanuri/munți/râuri. Dar cel ce locuiește în Paris, Moscova sau Shanghai și are de făcut cca 100 de km până la ultima centură? Din acest considerent voi admite importanța enormă pe care o au spațiile verzi ale orașelor.

Detaliile fizice și de design în crearea spațiilor fac o mare diferență, recent am fost și am vizitat Monaco, un loc drăguț ce l-am descoperit era un fel de faleză ce se înălța cu cca 30 de metri deasupra nivelului mării, totul arăta superb, până în momentul în care am luat loc pe ban spațiile verzi ale orașelor.

Detaliile fizice și de design în crearea spațiilor fac o mare diferență, recent am fost și am vizitat Monaco, un loc drăguț ce l-am descoperit era un fel de faleză ce se înălța cu cca 30 de metri deasupra nivelului mării, totul arăta superb, până în momentul în care am luat loc pe bancă, priveliștea mea nu mai era aceeași deoarece blocul de beton pentru siguranță ce era în fața mea pur și simplu o bloca, astfel dispărea impresia că sunt lângă mare (acest exemplu este inspirat din ideea despre detalii a Amandei Burden, planificatorul principal al orașului New York).
Pornind de la această idee putem concide că, designul nu este ceea ce arată frumos, dar ceea cum se simte corpul tău într-un spațiu dat, trăirile pe care le crează. Un design de succes depinde de experiența individuală pe care o are fiecare în acel spațiu (Burden 2014).

Ca să conturez o idee prin care s-ar înțelege importanța spațiilor publice, aș vrea să ne imaginăm cum ar arăta Sibiul din anul 2015 fără pietonala Bălcescu? În locul oamenilor ce mișună-n fiecare zi, să avem mașini, iar sub case să fie un mic trotuar pentru trecerea pietonilor. Cum ar arăta Piața Mică împânzită de alte case și fără nici o terasă pe timp de vară?

Orașul este destinat oamenilor, acest concept a apărut pentru prima dată la arhitectul danez Jan Gehl care în pofida faptului că marile orașe-și numărau mașinile, el a început să numere fluxul de oameni pe care-l are orașul, pornind de la această acțiune el a dezvoltat până în prezent idei pentru dezvoltarea durabilă a orașelor destinate pietonilor și nu cum se credea până acum 50 de ani, mașinilor. Am să citez blogul unui prieten ce este pasionat de orașe și spațiile urbane. „În timp ce Berlinul, Chișinăul și Harkovul construiau raioane-tip și se înfrățeau arhitectural pînă la pierderea identității, în Copenhaga anilor 1960 tînărul arhitect Jan Gehl număra pietonii. Lui i-a părut straniu că toate marile orașe știu care e numărul de mașini care circulă pe străzi, dar habar nu au cîți pietoni circulă pe trotuare. Și a organizat o echipă care a stabilit fluxurile principale de pietoni în capitala daneză. În următorii 40 de ani (!) Gehl a transformat prin intervenții minore, atente și bine calculate orașul Copenhaga dintr-un oraș dominat de automobile, într-un oraș orientat pe pietoni. El a reușit asta în pofida unei opoziții permanente care opera cu clișee: «Danezii nu sunt italieni, ei nu vor să meargă pe jos», «În Danemarca e frig, oamenii nu vor merge cu bicicletele».” (Ion Grosu 2012)

Anul trecut în orașul Sibiu, a fost adusă o echipă din Italia pentru a monta luminițe la începutul străzii Bălcescu, anul acesta primăria a decis ca aceste luminițe să fie amplasate pe întreaga stradă pietonală, de ce au decis oare cei de la primărie să facă acest lucru? Uite aceasta înseamnă că amenajarea și gestionarea eficientă a spațiilor publice are o importanță mare pentru locuitorii unui oraș. Eu mă simt minunat când mă plimb cu prietenii sub acele luminițe, la fel se simte și Dl. Gheorghiță când se plimbă cu familia.

Apropo de orașe și gestionarea lor pentru oamenii ce locuiesc în ele, în ghidul de dezvoltare a orașului Sibiu pentru anii 2014-2024 avem o referire clară despre faptul că orașul trebuie ocupat de oameni și nu de mașini. „De remarcat este faptul că circulația nemonitorizată primește din ce în ce mai multă atenție, de la nivel global, european, până la nivel local, având drept beneficiu un aport la menținerea și ameliorarea sănătății cetățenilor, crearea unor spații publice mai agreabile pentru om, prin reconfigurarea lor în favoarea pietonului și a circulației nemonitorizate sau reducerea consumului de energie și a emisiilor de gaze cu efect de seră. Deasemenea, economia de spațiu primește o importanță din ce în ce mai mare la nivel urban, unde vechea paradigmă de a crea loc pentru mașini este înlocuită de valorificarea spațiilor pentru oameni” (Ghidul de dezvoltare a orașului Sibiu, 2014).

În încercarea de a crea spații publice prielnice locuitorilor unui oraș, organele competente deseori se focalizează pe design/structură/zonă, iar de puține ori se focalizează pe oameni.
Oamenii sunt cei ce crează spațiile publice, ei sunt motorul vital al acestor locuri.
Astfel în căutarea informației despre spațiile publice și oameni am găsit o cercetare făcută de Melisa Mean și Charlie Tims în 2005, în 3 orașe din Marea Britanie pe 700 de locuitori ale acestor orașe. În cercetarea lor ei definesc 10 tipuri de oameni ce utilizează spațiile publice, am considerat această caracterizare a oamenilor ca fiind una importantă pentru cercetarea mea deoarece atunci când știm cine utilizează acele spații, vom putea să le adaptăm anume acelor profile.

1.3 – Tipologiile celor ce utilizează spațiile publice

Oricât de sofisticate și inteligente design-uri ar putea oferi primăria unui oraș pentru spațiile publice, oamenii sunt diferiți, fiecare persoană va înțelege acel spațiu diferit și posibil să-l utilizeze diferit, sau chiar unele persoane nu îl vor utiliza deloc. Pentru aceasta va trebui să-nțelegem dorința și capacitatea diferitor persoane de a utiliza și de a participa în spațiile publice, numai cu o înțelegere sofisticată a diverselor valori, motivații și nevoi ale oamenilor, planificatorii urbani vor fi în stare să identifice baza utilizării spațiilor urbane, sau din contra, evitarea lor. (Mean și Tims, 2005)

Urmează să prezint cele 10 tipologii ale oamenilor ce utilizează spațiile publice, ele nu vor fi exhaustive și definitive, ele pot varia de la oraș la oraș, sau de la țară la țară, dar per general sunt niște tipologii care ne pot ajuta să înțelegem în baza a ce se formează spațiile publice.

Păsările sedentare

Acest tip de persoană intră rar în contact cu spațiile publice, ei își centrează viețile în jurul casei lor, a job-ului și a supermarket-ului. Tind să nu nu se prea mândrească cu orașul lor, sau chiar să-și fi pierdut această mândrie. Locurile importante pentru ei sunt cele ce nu au legătură cu orașul natal, ele se centrează pe resort-urile din afara orașului, sau în sânul familiei și a celor dragi. Uneori păsările sedentare crează o parte a unui cuplu astfel ele oferă toate rolurile publice cum ar fi cumpărăturile sau socializarea celeilalte părți. În aceste cazuri avem deaface cu bărbați în vârstă, iar cele ce au grijă de rolurile publice sunt soțiile lor. Alte păsări sedentare sunt forțate într-o oarecare măsură să-ți centreze viața în jurul casei lor. Spre exemplu minoritățile sexuale au foarte puține spații publice în care se simt confortabil. Minoritățile religioase la fel nu se simt confortabil în multe din spațiile publice. Spre exemplu o femeie de religie musulmană ar putea fi asaltată în Sibiu de privirile curioase a locuitorilor creștini din acest oraș. În exemplul dat de Mean și Tims avem bărbați de culoare ce evitau spațiile publice deoarece erau interogați foarte des de către polițiști, ar fi interesant de abordat acest subiect în cazul romilor din Sibiu, sunt ei oare interogați și asaltați de către polițiști mai des decât ceilalți locuitori? Și dacă da, aceasta îi face să utilizeze mai puțin spațiile publice?

Acești oameni sunt constrânși în a-și trăi viața în jurul caselor lor sau a prietenilor și a familiei.
Spații și locuri frecventate de această tipologie:
Propriile lor camere, bucătăria și grădina, și pe cele ale prietenilor sau a familiei.â

Pietonii mall-urilor

Această tipologie nu include mereu oamenii în vârstă, deși deseori ei sunt văzuți, de altfel aceștia nu sunt femeile, deși și ele sunt mereu în goana după cumpărături.
Acești pietoni ai mall-urilor includ alte grupuri, cum ar fi mamele tinere sau persoanele ce nu sunt angajate. Deseori ei călătoresc în grupuri mici sau câte doi. Ce îi aduce împreună pe aceștia este nevoia de a învinge plictiseala și stima de sine scăzută. Îi întâlnim des în mall-uri, outlet-uri, fast-food-uri și stațiile de autobus. Deseori ei combină o călătorie la supermarket cu o cafea cu prietenii. Se simt foarte confortabili în spațiile comerciale deoarece acestea le oferă siguranță față de alți oameni și facilități cum ar fi veceurile. Alte tipuri de spații cum ar fi bibliotecile sau parcurile sunt la fel libere, dar ele necesită un set mult mai complex de comportamente și permisiuni cu care acest persoane nu ar vrea să aibă deaface.

Spații și locuri frecventate de această tipologie:

Stațiile de autobus, magazinele de haine, cafenelele din mall-uri și supermarkete și mall-urile.

Vecinii

Vecinii de obicei stau în raza codului poștal și nu prea obișnuiesc să iasă de acolo. Totuși, spre deosebire de păsările sedentare ei adoră să folosească spațiile publice din vecinătatea casei, acestea ar include parcurile, magazinele și centrele religioase. Vecinii de obicei sunt pe un buget redus sau chiar fără buget, ei sunt de obicei mamele cu copiii mici, ei de obicei știu cine sunt vecinii, iar siguranța și familia sunt de o prioritate înaltă. Vecinii se pot mobiliza în jurul unor dotări particulare, cum ar fi poșta sau parcul local în cazul unor amenințări.

În anul doi de facultate am stat în cartierul Ștrand, îmi amintesc cu precizie această tipologie de oameni, un detaliu ce aș putea să-l adaug de cele spuse de Mean și Tims este că acest persoane nu se îmbracă extravagant sau șic, obișnuiesc să iasă în haine simple și comode. Din cele expuse mai sus, referință ar putea fi zona în care se află poșta, supermarket-urile Profi și Trans Agape, parcul în care oamenii își plimbă câinii, biserica, locul de joacă pentru copii.

Spații și locuri frecventate de această tipologie:

Parcurile locale, magazinele din apropierea casei, bisericile, cafenelele

Patrioții

Patrioții sunt născuți și crescuți în oraș. Ei vor să fie mândri de orașul lor și se simt implicați atunci când orașul este criticat. Se simt afiliați unor cartiere unde cunosc străzile, magazinele de la colțul străzii, centrele religioase și comunitare.
Patrioții se împart în două tipuri, cei nostalgici și cei optimistici. Să ne amintim de bătrâneii ce joacă șah în parcul ASTRA, ei sunt nostalgicii ce sunt împânziți de trecut, acest trecut le limitează tipul și numărul de persoane cu care interacționează. Teatrul Radu Stanca sau parcul ASTRA sunt unele din locurile care le oferă posibilitatea să creeze conexiuni cu alte persoane.

Patrioții optimiști tind să fie tineri și deseori din grupuri minoritare etnice. Au o loialitate puternică față de cartiere și față de oraș în întregime. De obicei Patrioții Nostalgici nu văd similaritățile între ei și Patrioții Optimiști (sau viceversa), deși modul de viață al celor din urmă îl influențează pe cel al Nostalgicilor.

Spații și locuri frecventate de Patrioții Nostalgici:

Cluburile ce încă mai mențin valorile din trecut, astfel să perpetuieze interesele între ei (clubul militarilor, clubul susținătorilor unui politician, clubul lucrătorilor CFR), loteria, casinourile, spitalele, terenurile de fotbal.

Spații și locuri frecventate de Patrioții Optimiști:

Loucurile din cartier (biserica, școala, magazinele), terenurile de fotbal, activitățile sportive.

Exhibiționiștii

Acest tip de oameni folosesc spațiile publice ca pe propriul teatru. Ei preferă mai degrabă să se afle-n oraș decât acasă. Acest grup este constituit dintr-o mulțime de tineri bărbați. Mai fac parte din el și jonglorii, skater-ii, evangheliștii, rollerii sau artiștii stradali. Totul la ei este făcut pentru a fi expresiv, de la haine la melodia de la telefon. De obicei ei țintesc sexul opus sau pentru a impresiona prietenii. Pot da viață spațiilor publice dar în același timp sunt asociați cu cei ce încalcă regulile, crime și vandalism. Ei pot face alți oameni să se simtă în pericol sau pot fi văzuți ca ființe teritoriale. Problema lor este că aproape nimeni nu le înțelege limba.

Dacă e să vorbim despre exhibiționiștii din Sibiu, amintiți-vă clovnul de pe Bălcescu care deseori stă în față la Billa, sau sunt câțiva băieți pe care-i putem întâlni foarte des în Oldies Pub, de obicei ei sunt cei ce atrag atenția prin dansul/vocea/hainele lor. Îmi amintesc și de bătrânul cu bicicleta și doi câini în spate. Uite aceștia sunt doar câțiva din exhibiționiștii Sibiului.

Spații și locuri frecventate de această tipologie:

Peste tot, în special locurile populate, străzi pietonale cu pub-uri, cartiere cu locuri pentru loasir, parcuri și skatepark-uri.

Dependenții de branduri

Ei de obicei sunt lucrători full-time și au o viață foarte bine structurată. Un rezultat al acestui fenomen este că locurile lor preferate de obicei sunt goale atunci când ei lucrează. Ei adoră să meargă la cinema, bowling, restaurant, mall și sala de sport. Sunt interesați de simbolurile succesului – locurile șic unde sunt văzuți și tipul respectiv de mașină cu care să vină în aceste locuri. Sunt foarte focalizați pe locuri și nu rețin numele străzilor. Spațiile ce există dintre destinațiile lor deseori sunt irelevante sau pot fi considerate chiar periculoase.

Deseori se deplasează cu mașina. O mulțime de produse și servicii sunt orientate spre acest grup de oameni. Locul unde ei de obicei întâlesc oameni noi sunt la serviciu, dar ei sunt fericiți să se-ntâlnească cu alți oameni și în locurile menționate mai sus. Unii din ei aspiră să fie dependenți de branduri și sunt atunci când își permit. Alții sunt numiți dependenții de branduri frustrați, dezamăgiți deoarece brandurile la care aspiră sunt saturate în alcool sau nu le oferă felul lor preferat de mâncare. Alții sunt dependenți de brănduri obligați, ca exemplu ar putea fi persoanele cu dezabilități locomotorii, deoarece singurele locuri accesibile sunt marile unități comerciale, astfel ei se pot deplasa fizic doar în acele locuri.

Spații și locuri frecventate de această tipologie:

Cluburile, barurile, centrele de loasir, mall-urile.

Nou-veniții

Cei care abia au ajuns în oraș, de obicei venind din comunitățile mici sau din sate. Ei de obicei sunt îndrăgostiți de luminile aprinse ale orașelor, de facilități, magazine și oportunitățile de job-uri sau activitățile culturale. Descoperă un mare avantaj în anonimatul orașului și se bucură de posibilitatea de a întâlni persoane ce gândesc la fel. Au tendința de a se înfiltra în ariile noi regenerate ale orașului. Călătoresc mai mult decât celelalte categorii de persoane astfel îi putem întâlni în gări sau stațiile de autobus. Au o viziune optimistă despre locul unde locuiesc pentru că în majoritatea cazurilor acel loc este mai bun decât cel de unde provin. Fiind atractivitatea orașului, acești noi veniți crează o imagine îmbogățită a spațiilor publice și a orașului.

Cel mai simplu și elocvent exemplu de această tipologie am putea fi noi, studenții veniți în Sibiu la studii, noi suntem cei ce ne regăsim minunându-ne pe străzile centrului vechi sau prin gări așteptând noi destinații din împrejurămi pentru a le descoperi.

Spații și locuri frecventate de această tipologie:

Baruri, cafenele, cluburi, cartierele regenerate, mall-urile, atracțiile turistice ale orașului și transportul public.

Pasionații

Aceși oameni își au rostul în activități în afara familiei și a job-ului. Ei se răspândesc de la amatorii care-și fac din timpul liber o pasiune până la cei ce crează standarte și criterii profesionale de petrecere a timpului liber. Îi întâlnim la toate vârstele, de la copii ce au aptidudini de DJ până la bătrâneii ce îngrijesc de plantele din oraș. Obișnuiesc să călătorească în grupuri și să o facă pentru motive sociale atât cât și din pasiune. Se simt bine atunci când împart pasiunile lor cu alți oameni. Totuși, standartele lor ridicate pe care le au pot intimida alte tipologii de persoane.

Spații și locuri frecventate de această tipologie:

Centrele de artă, centrele comunitare, parcurile, cluburile de tineri, oriunde unde există ceva spațiu în care se pot aduna ca să-și exprime pasiunile.

Aventurierii urbani

Sunt cei ce ies în oraș și descoperă toate pub-urile, barurile și localurile posibile. Le place să combine utilul cu ceva glam și strălucitor, le place ideea de diversitate având o sumedenie de prieteni cu istorii de viață diferite și cu o cultură sau chiar etnie diferită. Dețin gusturi eclectice deși totuși tind să aibă câteva locuri preferate în care merg mai des și care nu sunt neapărat mai aproape de casa lor. Se mândresc cu faptul că știu fiecare arteră a orașului și în general le place să se-mpartă cu aceste cunoștințe. Sunt snobi când vine vorba de ”dependenții de branduri„. Autenticitatea le este gloria, iar locurile noi le sunt trofeele.

Spații și locuri frecventate de această tipologie:

Ei se pot regăsi aproape oriunde, dar în general preferă locurile unde pot mânca, bea și sta la taclale. Activitățile culturale sau locuri ce oferă o diferență etnică sunt la fel de populare.

Spiritele publice

Sunt cei ce stau și citesc cărți în spațiile publice, cei ce adună castane sau cei ce pot privi un monument minute-n șir. Ce-i leagă pe toți împreună este abilitatea lor de ”a fi ei„ și de a sta și a privi. Pe ei îi întâlnești mereu, fie ploaie, fie vânt sau fie soare. Sunt utilizatori profesioniști ai spațiilor publice tradiționale, cum ar fi parcurile, piețele și facilități precum librăriile și galeriile de artă, ei petrece cel mai mult timp în aceste spații decât orice altă tipologie. Sunt un fel de luptători pentru spațiile publice, probabilitatea ca să intervină în situații anti-sociale este foarte mare. Spre exemplu ei sunt cei ce fac observație atunci când văd pe cineva care aruncă o hârtie pe jos sau pe cineva ce rupe o floare dintr-un parc. Aceste spirite publice tind să provină din marginimea spectrului social, cum ar fi studenții sau persoanele fără adăpost ce aleg activitățile gratuite asociate cu spațiile publice, sau sunt persoane relativ influente și educate și sunt în căutarea a ceva mai profund ce ar putea oferi spațiile publice, ori dimpotrivă încearcă să evadeze de spațiile comerciale. Studenții sunt spirite publice importante pe durata zilei ajutând la repopularea spațiilor atunci când alții sunt la lucru.

Spații și locuri frecventate de această tipologie:

Parcuri, piețe, galerii, biblioteci și librării, centrele de artă, asociațiile prielnice lor (free hugs day).

(Mean și Tims 2005)

După cum am menționat și la început, aceste tipologii nu sunt neapărat prescrise pentru orice oraș, sunt doar niște profile în care s-au înscris un anumit tip de persoane în baza unui eșantion de 700 de oameni. Ce am observat este că unele persoane pot fi înscrise în mai multe tipologii, cu ajutorul studiilor sociologice spațiile publice ar trebui adaptate nevoilor acestor tipologii. Spațiile publice ar trebui să fie prielnice tuturor, sau dacă unele grupuri de oameni nu pot fi intercalate atunci ar trebui să li se ofere spații benevole separate.

Normele sociale sunt cele ce domină spațiile publice. Coduri sociale nescrise reglează spațiile unde oamenii interacționează, regulile subtile, simbolurile și semnele transmit mesaje în baza căror se înțelege cui îi aparține acel spațiu și ce comportament este permisiv. Normele sociale operează într-o multitudine de niveluri, de la arii extinse ale orașelor până la vecinătatea unor case dintr-un cartier. (Mean și Tims 2005)

1.4 – Mobilitatea în spațiile publice urbane

 “A fi în mișcare – a cǎuta, a cerceta, a nu gǎsi sau mai exact a nu gǎsi încǎ – nu este o stare de rǎu, ci promisiunea fericirii; poate chiar asta înseamnǎ fericirea. A cǎlǎtori reprezintǎ pentru viața consumatorului o plǎcere mai mare decît a ajunge la destinație. Sosirea are acel miros stǎtut de capǎt de drum, acel gust amar de monotonie și stagnare. Consumatorul este o persoanǎ condamnatǎ la mișcare pentru eternitate.”
(Zygmunt Bauman 1998)

Dat fiind faptul că temele generale pe care le abordează această lucrare sunt interacțiunea și utilizarea spațiilor publice ar trebui să acordăm spațiu desfășurării ideii de mobilitate în spațiile publice urbane. Creșterea importanței mobilității ar putea transforma spațiile publice urbane, începând de la „spațiile publice mobile” (Rebo Diaz 2011) unde deși nu ne imaginăm, dar are loc aceeași discriminare spre exemplu ca-n propriul cartier sau în parcuri. Interacțiunea este inevitabilă în momentul în care suntem nevoiți să folosim spațiile publice, dacă orașul dispune de o rețea vastă a transportului public iar locuitorii acestui oraș folosesc din plin acest serviciu înseamnă că interacțiunea este inevitabilă și este într-un număr mare. Referindu-ne la Sibiu, dat fiind faptul că e un oraș mic și înghesuit ca suprafață, există câteva linii de autobus care conectează diferite zone ale orașului și serviciul de taxi, acestea sunt spațiile publice mobile ale orașului Sibiu. Și acum serios, de câte ori ați evitat să aveți o scurtă discuție cu taximetristul? De câte ori nu ați tras cu urechea la ceea ce povestea cuplul din fața dvs. în autobus? După cum am menționat, această interacțiune este inevitabilă, toate astea fără să menționez eventualele conflicte ce ar putea apărea. Pornind de la mobilitatea în transportul public trecem la mobilitatea în spațiile publice urbane imobile. Îl vom cita pe Raicu, astfel putem spune că mobilitatea este „sistemul de mișcare, rezultat al unui comportament de deplasare (modelabil) pentru satisfacerea unor nevoi de deplasare, prin opțiuni în cadrul unei oferte fizico-spațiale și de transporturi, economice și socio-politice” (Raicu apud Ilie 2014)

În cazul nostru, mobilitatea în cadrul parcului ASTRA, din această perspectivă a mobilității oamenii utilizează acest parc ca pe un spațiu ce urmează să fie traversat. Deci primul lucru pe care-l observăm este că parcul ASTRA este utilizat ca un spațiu de mobilitate din punctul A în punctul B, datorită acestui fapt, nu voi intra în detalii despre traversarea parcului atunci când voi merge pe teren, deoarece acest fapt este unul natural care după părerea mea nu necesită atenție. Detaliile la care vom putea să ne oprim țin de modul în care este traversat parcul, fie de cineva pe role sau cu bicicleta, fie de o mamă cu căruciorul, dar despre toate aceste detalii vom vorbi în analiza lucrării la partea observației sociologice din parcul ASTRA. Prioritar vom cerceta mobilitatea în cadrul parcului ASTRA, în special interacțiunea dintre indivizi, despre aceasta vom povesti în detalii în capitolul ce urmează.

1.5 – Interacțiunea în spațiile publice

„Interacțiunea urbană este determinată de fluxurile de bunuri, de persoane și de informații.”

(Anamaria Eugenia ILIE 2014)

Spațiul public urban este locul potrivit unde oamenii se pot întâlni pe un teritoriu neutru, aceasta se poate întâmpla planificat sau neplanificat, aici oamenii interacționează cu ceilalți în cadrul zonei și comunității în care se află. Interacțiunea poate avea loc în cele mai variate moduri, de la o conversație între doi amici până la confruntarea dintre două grupuri stradale. Partea bună a interacțiunilor din cadrul spațiului public urban este că ele facilitează și generează coeziunea comunităților, de partea cealaltă avem partea negativă, ce duce la dezbinarea grupurilor și comunităților. Totuși aceste părți negative a interacțiunilor din spațiile publice urbane pot fi ameliorate sau chiar eliminate, aceasta se poate întâmpla cu ajutorul serviciilor publice bine puse la punct care asigură ordinea publică.
Spațiile publice pot fi inclusive dar la fel pot fi și disensionale, acest lucru ține de diferențele dintre diferite grupuri, care pot duce la auto-segregare sau din contra din cauza percepțiilor și comportamentelor diferite a indivizilor poate duce la dezbinare (Holland, Clark, Katz și Peace 2012). Interacțiunea socială din spațiile publice urbane poate varia în dependență de vârstă, etnie, sex sau spațiu.

De altfel ar trebui să distingem între interacțiunea între oameni și interacțiunea indivizilor cu spațiile în care se află. Anne Stenros vine cu o teorie a interacțiunii individului cu spațiul și mediul în care se află, deși teoria ei se axează mai mult pe perspectiva arhitecturală a spațiului public urban, ea ne spune că percepția este esențială aflării noastre într-o lume, prin percepții noi ne aflăm într-un spațiu. „Percepția este calea noastră de a înțelege realitatea și de a însuși informații despre ea ca ulterior să interacționăm cu mediul.” (Stenros 1993).

Imagine 1. – Eul spațial (Stenros 1993 )

Această reprezentare pe care o întâlnim la Stenros confirmă cumva ideea de la care am pornit în prima parte a lucrării, faptul că noi nu putem fi obiectivi în momentul când facem cercetarea, individul și spațiul în acest sens formează un întreg. „ […] împreună ei formează o interacțiune inseparabilă extrem de densă, complexă și reală.” (Stenros 1993 )

Nu ar fi corect să vorbim despre interacțiune fără a menționa partea de comunicare, cea care este inițiatoarea principală a interacțiunilor între indivizi. Însuși spațiile publice sunt locuri de întâlnire unde oamenii vin să comunice, astfel ele având funcția de facilitare a comunicării între indivizi. Comunicarea între indivizi a suferit schimbări de-a lungul timpului, aceste schimbări au avut loc o dată cu schimbări din întreg sistemul economic mondial. Începând cu trecerea de la sistemul agrar la cel industrial, urmat de schimbări la nivelul transportului, trenurile, mașinile și avioanele, toate acestea au alterat atitudinea psihologică și fizică față de timp și spațiu (Drucker și Gumpert 1991). Aceste schimbări au generat alterarea societății urbane. Ceea ce am menționat mai sus s-a întâmplat la nivel mondial, dacă ar fi să privim fiecare națiune-n parte, vom vedea de altfel cum fiecare societate, în baza propriei culturi are o atitudine aparte față de comunicare, acestea alterându-se la rândul lor de-a lungul timpului, un exemplu ar fi modul în care comunicau și interacționau în spațiile publice românii de până la 1989, în timpul unui regim dictatorial și comunicarea post acest regim. Este evident și normal că lucruri s-au schimbat, libertatea care a parvenit asupra întregii țări a generat schimbări în atitudinea de comunicare a oamenilor, aceasta însă nu exclude reminiscența unor model de comunicare anterioare.

În consecință vedem că interacțiunea în spațiile publice poate avea loc atât între indivizi cât și între indivizi și spațiul cu care interacționează. În cadrul acestei lucrări vom analiza ambele perspective de interacțiune din parcul ASTRA.

1.6 – Dezordinea în spațiile publice.

Ca să mai ofer și o altă perspectivă asupra spațiilor publice urbane, vreau să atrag atenția și asupra fenomenelor cu efecte negative ce se pot întâmpla, să nu privim spațiile urbane doar din perspectiva benefică. O bancă stricată în parcul Sub Arini, peretele de la teatrul Radu Stanca acoperit de mesaje necenzurate, geamurile gării sparte, mesele de șah din parcul „ASTRA” vandalizate. Toate aceste fenomene ne-ar putea crea o imagine generală despre Sibiul în care locuim, care dacă ar fi adevărată, nu ar fi o imagine impresionantă.

Există două tipuri de dezordine ce ar putea să apară-n spațiile urbane, cea socială și cea fizică. Dezordinea socială se referă la comportamentele amenințătoare ale străinilor, precum hărțuirea verbală în stradă, solicitări pentru prostituare sau grupurile violente și gălăgioase de bărbați (un exemplu concret de dezordine socială în Sibiu ar fi onaniștii din parcul Petőfi Sándor care îmi amintesc ce impact aveau asupra fetelor ce erau nevoite să traverseze acel parc). Dezordinea fizică se referă la deterioararea spațiile urbane, spre exemplu, graffiti pe zidurile orașului, geamurile sparte sau gunoaiele de pe străzi.

Străzile, parcurile și trotuarele nu aparțin nimănui, ceea ce înseamnă că ele aparțin tuturor. Fenomenele de dezordine din spațiile publice urbane pot crea diferite efecte. Spre exemplu companiile de asigurări ar crește prețurile pentru asigurări într-un loc unde au avut loc mai multe vandalizări în ultimul timp, un alt exemplu mai grav este că unii rezidenți din Sibiu ar dori să-și schimbe locuința deoarece interacționează des cu unele spații urbane ce crează nesiguranță și frică. Evidența dezordinii prezintă și cât de efectivi sunt cetățenii pentru menținerea unor spații publice și dezvoltarea lor, această evidență ar putea încuraja sau descuraja implicarea comunității în activism civic.

Dezordinea din spațiile publice ne duce spre latura de cercetare a criminalității. Cercetătorii au stabilit legături între dezordine și rata de criminalitate. Există și o teorie conform cărei, dezordinile minore într-un cartier vor fi cauza directă a unor crime serioase. Teoria Geamurilor Sparte despre care vorbesc James Q. Wilson și George L. Kelling într-un articol publicat în TheAtlantic în 1982, vine cu următoarea teorie, „dacă o clădire are doar câteva geamuri sparte, în scurt timp ea va avea mai multe geamuri sparte, ulterior aceasta va duce la vandalizarea și deteriorarea clădirii. Ideea cu geamurile sparte se aplică atât în cartierele marginalizate cât și în cele îngrijite. Aceasta nu implică faptul că într-un cartier există mai mulți spărgători-de-geamuri iar un alt cartier se mândrește cu iubitorii-de-geamuri, de fapt, un geam spart și nereparat la timp este un semn către vandali că nimănui nu-i pasă și spargerea mai multor geamuri nu ar costa nimic.” (Wilson și Kelling 1982)

Această teorie se confirmă prin simpla observație din bucătăria mea, e destul să las o farfurie nespălată lângă lavoar, că în scurt timp vor apărea și altele lângă ea. Evident că ideea mea cu farfuriile nu are impactul despre care vorbesc cei doi, ei se referă în primul rând la criminalitate. Ideea spre care merg este că, de fapt, micile dezordini din spațiile urbane ar putea duce la crime majore, o casă abandonată din cartierul Terezian ar putea duce într-un an, sau chiar câteva luni la grupuri de tineri ce ar împânzi cartierul și ar aduce frica printre oamenii din cartier.

1.7 – Parcul ASTRA (Stadpark)

În încercarea de a îngusta cadrul cercetării cât mai mult, dar în același timp de a obține un univers al populației cât mai vast am ajuns să aleg parcul ASTRA ca model pentru cercetare. Parcul se află-n inima orașului Sibiu, fiind înconjurat de diferite clădiri care desfășoară activități diverse, cum ar fi Spitalul de copii Luther, biblioteca ASTRA sau biserica sf. Ioan. În parc vom întâlni un mix de etnii, de vârste, o varietate de acțiuni ale oamenilor, după cum am menționat mai devreme, parcul fiind înconjurat de clădiri diverse, am putea analiza utilizarea acestui parc de către părinții copiilor ce sunt în spital, de către cei ce participă la slujbele bisericii sau, ieșind din contextul clădirilor, comportamentul persoanelor ce joacă șah. Toți acești factori sunt motivul pentru care ne vom desfășura cercetarea în parcul ASTRA.

Istoria acestui parc începe cu numele Soldisch, care era denumirea teritoriului de la bastionul Soldisch (contruit în 1622-1926) până la actualul bulevard Corneliu Coposu, inițial pe teritoriul actual al parcului ASTRA se afla o moară de praf de pușcă care a explodat în 1688, mai târziu acest teritoriu a fost vândut postăvarului Fredel, care-și întindea la uscat lâna pe care o confecționa, meseriașii au renunțat la acest teren, el devenind un loc de depozitare a gunoaielor prin care mișunau animalele de casă, Soldisch-ul căpăta un aspect neplăcut. De aceea, magistralul acelei perioade decide ca pe acel loc pustiu și murdar să se amenajeze un parc. Inaugurarea parcului a avut loc în 1879, fiind responsabilă de acest parc tânăra Asociație pentru înfrumusețarea orașului Sibiu, ei au fost cei ce au amenajat aleile, au plantat copaci și au semănat iarba. Cheltuielile pentru amenajarea parcului ASTRA au fost suportate de către Banca generală de economii din Sibiu. Priveliștea către munții carpați care o avea parcul, aranjamentele frumoase, arborii ornamentali, toate acestea au motivat Asociația pentru înfrumusețarea orașului Sibiu să-și continue activitatea de îngrijire a acestui parc. Primul bust care a fost amplasat în parcul ASTRA a fost al lui Friederich Schiller, care ulterior a fost transferat în piața Schiller. Un lucru curios este faptul că-n acest parc exista un mic pârâiaș, lângă acest pârâiaș ulterior a fost amplasat bustul lui George Barițiu, 1924. Au mai existat câteva lucrări de amenajare și întreținere a parcului până în 1973, printre care amenajarea unor bănci, înlocuirea copacilor bătrâni și modernizarea aleilor. După 1973 sunt aduse-n parc și parcul devine înfrumusețat cu o galerie de busturi ale unor personalități istorice și culturale române. Cele mai evidente înnoiri au loc la începutul acestui secol, se face asfaltarea aleilor, se aduc noi tipuri de plante (jugastru, frasin, mălin, platani, salcâmi, cedru, ginkco, pin, tuia, spirea, merișor etc.), rețeau de iluminare este modernizată, se amenajează mesele și scaunele pentru șah. Una din cele mai estetice modernizări ale acestui parc a fost fântâna arteziană din 2006 care noapte-și schimbă culorile, ea devenind un important punct de atracție pentru turiști și sibieni. (Klemens și Vlăduț 2008)

Parcul ASTRA este delimitat de străzile Mitropoliei, George Barițiu, Ioan Lupaș și Piața Unirii. Începând cu 1971, Comitetul județean de cultură, a așezat aici busturile lui Andrei Mureșanu, Andrei Șaguna, Gheorghe Lazăr, Badea Cârțan, Ocatvian Goga și Ioan Slavici, apoi în 1991 – Timotei Cipariu, acțiune ce va continua de bună seamă în viitor, transformând parcul într-un adevărat panteon al personalităților sibiene. (Avram și Crișan, 1998)

Capitolul II – Aspecte metodologice

1.1 – Problema și tema cercetării: Tema cercetării se focalizează pe utilizarea spațiilor publice urbane, în special parcul ASTRA din Sibiu. Studiul își propune să cerceteze cum oamenii utilizează parcul ASTRA și să analizeze cum interacțiunile sociale variază în funcție de diferite caracteristici sociodemografice (sex, vârstă, etnie, gen e.t.c.).

1.2 – Obiectivele și întrebările de cercetare
În scopul de a îngusta aria extinsă a idelor despre spațiul public urban și de a realiza cercetarea în anumite direcții exacte studiul dat va încerca să răspundă la anumite întrebări de cercetare cum ar fi:

Care sunt principalele tipuri de activități desfășurate de oamenii ce staționează în parcul ASTRA?

Cu cine interacționează indivizii/grupurile atunci când se află în acea zonă a orașului?

Care este motivul pentru care au ales desfășurarea unor anumite activități în acest parc?

Cât de accesibil este parcul ASTRA pentru locuitorii orașului?

Care sunt factorii ce influențează decizia de a utiliza acest spațiu public urban?

Pentru a avea o abordare cât mai sistemică și riguroasă a temei propuse, vom urmări obiectivele următoare

Să identificăm activitățile desfășurate de locuitorii orașului în parcul ASTRA.

Să surprindem gradul de accesibilitate a parcului ASTRA.

Să examinăm cum diferite categorii/grupuri sociale interacționează în spațiul urban propus.

Să identificăm motivele pentru care indivizii aleg să utilizeze parcul ASTRA.

Să influențăm inițiativele locale și comunitatea să dezvolte activități și proiecte în parcul ASTRA care vor genera incluziunea socială.

1.3 – Universul populației va fi format din persoanele ce utilizează parcul ASTRA, în special cele ce opresc și își desfășoară activități specifice aici. Nu mă voi focaliza pe persoanele ce folosesc acest spațiu urban ca un mijloc de trecere, este irelevant pentru studiul dat deoarece e ca și cum aș studia indivizii ce merg în fiecare zi la lucru pe un traseu bine stabilit, în așa caz este clar că parcul ASTRA pentru ei este o zonă de tranziție spre locul destinat.

1.4 – Eșantionarea va fi una de intenționalitate în baza variabilelor de tip: vârstă, gen, etnie sau zile ale săptămânii. Astfel voi putea obține o viziune extinsă asupra persoanelor ce interacționează și utilizează spațiul dat.

În cadrul acestei cercetări voi folosi două metode de cercetare socială, interviul și observația sociologică, ambele fiind de ordinul cercetării calitative. Am ales aceste două metode deoarece consider că ele împreună se potrivesc perfect în cazul cercetării pe care o voi face. Prin observația științifică voi putea analiza grupurile și indivizii ce vor utiliza parcul ASTRA, iar ulterior prin metoda interviului, localizând indivizii ce folosesc în mod constant spațiul dat, voi putea „săpa mai adânc” spre motivele utilizării acestui spațiu sau percepția asupra interacțiunii cu alți indivizi sau grupuri.

1.5 – Observația sociologică

Există o multitudine de tipuri de observație. Dat fiind faptul că observația pe care o voi face este una de teren, și nu de laborator, ea va fi una de tip participativ. Observarea participativă înseamnă „a lua parte – pe cât permite situația – conștient și sistematic la viața activă, ca și la interesele și sentimentele grupului studiat (în cazul nostru oamenii ce vor desfășura activități în parcul ASTRA)” (Kluchohn apud Chelcea 2004)

După Raymond L. Gold, eu voi avea rolul unui observator total, astfel voi ascunde rolul de observator și mă voi integra în spațiul utilizat de către indivizi pe cât de mult posibil.

Deoarece este pentru prima dată când voi efectua o observare de teren, ea va fi una semi-structurată pentru a-mi înlesni observarea, observarea nestructurată este specifică specialiștilor și profesioniștilor care pot prin observarea pe care o fac să nu se abată de la cele ce se urmărește în cercetare. Specificul unei observări structurate sau semi-structurate este că „se recurge la un „sistem de categorii” în raport cu care se face observația.” (Chelcea, 2004). Acest sistem de categorii va fi elaborat în baza obiectivelor pe care ni le-am propus la începutul cercetării și ar putea fi vizualizat în fișa de observație.

Observația în științele sociale înseamnă observarea omului de către om, astfel prezența observatorului ar putea crea diferite perturbații ale celor observați, din acest motiv voi încerca să fiu cât mai detașat posibil, voi îmbrăca haine simple pentru a nu atrage atenția și a nu mi se atribui un rol sau un status (observația camuflată). Pentru o observare eficientă mă voi limita doar la parcul ASTRA, astfel voi avea diferite puncte unde mă voi poziționa în diferite ore ale zilei, respectiv în diferite zile ale săptămânii. Planific observarea aceasta pe o durată de 1 – 2 luni, în dependență de timpul disponibil pe care-l voi avea. În principiu voi împărți parcul ASTRA în 3 zone (vezi Imaginea nr. 2), astfel vor exista zonele Nord, Centru și Sud, în fiecare din aceste zone mă voi poziționa în locuri diferite de fiecare dată (bănci diferite), estimez timpul de observare de la 30 la 80 de minute pentru fiecare sesiune.

Tabelul de mai jos va fi un model (calendar) pe care-l voi urma pentru stabilirea timpului și locației exacte pentru desfășurarea observației. Am încercat ca timpul și spațiul să fie împărțit cât mai egal pentru a putea observa utilizarea spațiului și interacțiunea în diferite contexte, ca un exmplu, este important să observ ce grupuri de oameni pot găsi în zona de Sud versus zona de Nord, sau de ce un anumit tipaj de oameni există noaptea, iar altul în timpul prânzului.

Tabelul nr. 1

Fișa de observație

Date sociodemografice

Etnie

Sex

Status social

Numărul de persoane

Numărul de grupuri

Subculturi

Vârstă (copii, tineri, adulți, bătrâni)

Modul în care se prezintă indivizii

Îmbrăcăminte

Limbaj

Comportament

Stare de spirit (trist, abătut, zâmbește, furios e.t.c.)

Proximitatea indivizilor între ei

Cu cine se asociază (persoanele cu care e în contact)

Interacțiunea dintre grupuri sau indivizi

Activitățile desfășurate

Spațiu

Servicii

Elemente artistice ce pot influența comportamentul indivizilor

Elemente naturale ce pot influența comportamentul indivizilor

Elemente artificiale ce pot influența comportamentul indivizilor (băncile, gărdulețele, felinarele e.t.c.)

Diversitatea grupurilor în funcție de spațiu

Intervenția instituțiilor statului (poliția, paznici, măturătorii)

Implicarea comunității sau a ONG-urilor în activități de întreținere a parcului ASTRA

Timp

Diversitatea grupurilor în funcție de timp

Partea zilei în care parcul este aglomerat și invers, pustiit.

Activități desfășurate în funcție de timpul zilei

1.6 – Interviul

Interviul după cum am spus anterior va fi aplicat după etapa observărilor (sau în timpul observării) și îl vom aplica persoanelor care staționează și utilizează parcul ASTRA pentru alt scop decât cel de a-l traversa. Îmi propun să aplic minim 10 interviuri din care voi extrage informații despre accesibilitate, motivație, securitate, interacțiune, utilizare e.t.c.
Interviul dat va fi unul semistructurat iar în urma sa nu vom putea obține date ce vor fi generalizate la întreaga populație a Sibiului.

Mai există posibilitatea aplicării interviurilor persoanelor interesate (stakeholders) în acest spațiu public, mă refer la insittuțiile publice, ONG-urile sau reprezentanți ai comunității, aceste interviuri vor fi mai mult despre percepția beneficiarilor asupra parcului ASTRA, pentru noi este importantă această etapă deoarece astfel vom avea două viziuni concrete asupra acestui spațiu, viziunea celor ce utilizează spațiul și percepția beneficiarilor, care poate fi una diferită și chiar eronată, astfel, la sfârșitul cercetării vom putea construi un pod ce va lega societatea civilă de noi, oamenii ce ne bucurăm de spațiile publice ale orașului.

Întrebări de interviu:

Motivația care îi atrage în acest spațiu public urban?

Frecvența utilizării parcului ASTRA?

Aspectele pozitive și negative vis-à-vis de aces spațiu?

Siguranța pe care o are intervievatul în parcul ASTRA?

Activitățile desfășurate în acest spațiu public urban?

Modul în care interacționează cu alți utilizatori ai acestui spațiu?

De ce această zonă este considerată una accesibilă sau din contra, inaccesibilă?

Schimbările care au avut loc în parc și dacă există sugestii de îmbunătățire a spațiului dat?

De ce utilizează anume această zonă (Nord, Centru, Sud)?

Opinia subiectul vis-à-vis de celelalte persoane ce utilizează parcul ASTRA?

Starea de spirit pe care o are atunci când se află în parc și dacă acesta îi provoacă amintiri?

Imaginea nr. 2

Capitolul III – Culegerea și analiza datelor

În cadrul analizei datelor voi încerca să le structurez separat, adică inițial voi face o analiză a observațiilor pe care le-am făcut iar ulterior analiza interviurilor. În cea de-a treia parte a analizei voi încerca să fac o corelare între ceea ce am observat și ceea ce au povestit oamenii care vizitează constant acest spațiul public urban. Nu este exclusă completarea unor observații cu replicile persoanelor intervievate, astfel unele observații vor avea o mai mare credibilitate.

Partea 1. – Analiza observației sociologice

Culegerea datelor s-a desfășurat în perioada 1 Aprilie – 1 Mai. În prima jumătate a lunii am făcut sesiunile de observare, care au durat între 45 – 80 de minute, perioada observației o calculam în dependență de cât de utile mi se păreau acțiunile oamenilor din parc. Am fost nevoit să amân multe dintre sesiuni deoarece era vremea specifică lunii aprilie, multe ploi și vânturi reci, am încercat chiar să merg de două ori pe așa vreme însă din păcate (sau din fericire pentru locuitorii orașului) nu se afla nimeni în parc, doar câteva persoane prin trecere. Pornind de la acest detaliu tind să menționez sugestia unui intervievat care consideră că dacă ar exista un acoperiș improvizat deasupra zonei unde se joacă șah, oamenii nu ar mai fi nevoiți să aștepte vremea cu soare.

„[…] că au pus câteva mese nu e atât de amenajat, cum ar fi Cișmigiu, au altă amenajare din punct de vedere arhitectural, dacă vine o ploaie acum fuge lumea-n toate părțile, se putea face astfel că dacă vine ploaia să se stea liniștit.” (B/64)
Pentru a susține această afirmație voi aduce ca exemplu și cazul meu, în ziua în care făceam una dintre observații asupra persoanelor ce joacă șah s-a stârnit o furtună, o dată cu primele picături au plecat brusc cam 2/3 din toți cei ce se aflau acolo.

Țin să menționez din nou că parcul ASTRA a fost împărțit pentru această cercetare în 3 zone imaginare, zona Nord, Centru și Sud. Pentru început am să-ncerc să creez o imagine generală asupra celor trei zone ale parcului și cele mai importante activități ale oamenilor pe care le-am observat aici. Începând cu zona Nord, zona vis-à-vis de biblioteca ASTRA, în cadrul acestei zone există un spațiu special amenajat pentru persoanele ce-și petrec timpul jucând șah, table sau cărți. Lângă această zonă se află o fântână (care din câte am observat acum este defectă) din care se poate bea apă. Mai sunt câteva bănci atât în partea bibliotecii cât și în partea cealaltă (unde sunt casele de locuit). Aceste bănci sunt deseori populate de liceenii de la Colegiul Național „Octavian Goga” care mai opresc la o țigară sau la un flirt cu colegii. În această zonă duminica am observat persoane care veneau după slujba de la biserica evanghelică pentru a mai povesti cu ceilalți membri ai comunității. Niciodată nu am observat indivizi așezați pe băncile unde se aflau persoanele ce joacă șah (chiar în zona cu scaune mobile pentru cei ce joacă șah se află și alte câteva bănci), aceasta foarte probabil din cauza faptului că persoanele ce joacă șah uneori devin agresive, înjură și se ceartă-ntre ei. În plus, aici este vorba despre dezordinea socială despre care am menționat în partea teoretică, poate că cei ce joacă șah nu o fac intenționat, dar comportamentul lor este unul amenințător pentru străinii ce traversează acea zonă. Vin și cu un exemplu din observările mele:

„ Două fete pe bicicletă tocmai s-au pornit să traverseze printre ei, s-au răzgândit și s-au întors, evită să treacă printre bătrâni.” Zona Nord / 25.04 / ora 16.42

Zona centrală a parcului este cea mai puțin populată, deși acolo există instalată relativ recent (2006) fântâna iluminată. În jurul acestei fântâne vom observa des mame cu copiii lor jucându-se cu apa, sau pur și simplu în jurul fântânii, pe gazon. În partea de lângă casele de locuit am observat deseori aceleași persoane, după cum am aflat mai târziu prin intervievare, sunt locatarii acelor case de locuit. Ei în mare parte sunt cei care stăteau pe o bancă și observau ce se-ntâmplă-n jur. În partea unde se află centrul pentru copii cu dezabilități opreau persoanele ce erau în trecere, după cum am observat și din interviuri în mare parte erau persoane care veneau foarte rar în parc (1 dată pe lună) și oprea pentru a se liniști. Revenind la fântână, am observat că turiștii foarte des primul lucru la care se opreau în parc era fântâna, făceau câteva poze apoi plecau mai departe, fapt ce confirmă mențiunea din cadrul teoriei și istoriei parcului ASTRA, în care se spune că fântâna arteziană a fost creată ca atracție turistică.
Ultima zonă este cea de Sud, care după părerea mea este și cea mai activă. În ea vom întâlni persoanele ce se află în trecere prin centrul Sibiului, deseori aceste persoane opresc pentru a da un telefon, a bea o cafea, a fuma o țigară sau a mânca un sandwich. Vom mai întâlni aici și persoanele de etnie romă, cel mai des ele vor fi în grupuri de 5-20 de indivizi, ele vor fi atât din categoria celor în haine specifice comunității lor cât și a romilor îmbrăcați simplu. Niciodată nu am văzut să se afle ambele categorii de romi în parc în același timp. În partea din fața spitalului pentru copii vom observa deseori părinți triști ce au venit în vizită la copiii lor. Aici se mai află și Super-Mama, iar în partea opusă se află veceurile publice, aceste spații nu le-am analizat deoarece nu mi se par cumva relevante cercetării mele, oamenii merg la baie pentru că e ceva fiziologic la fel cum merg la un restaurant de tip fast-food pentru a mânca, singurul lucru legat de super-mama care ar putea fi analizat în detalii ar fi copiii de etnie romă ce intrau în acest fast-food pentru a cere mâncare iar ulterior se opreau pe băncile din parc pentru a mânca.

În cadrul observațiilor au fost câteva aspecte importante la care am încercat să atrag atenția, după cum am menționat și în metodologie aceste aspecte au fost: 1. Datele sociodemografice; 2. Modul în care se prezintă indivizii; 3. Detalii ce țin de spațiu și 4. Detalii ce țin de timp.

Pornind de la datele sociodemografice pot să spun că zona Sud și Centru este predominată de persoane de sexul feminin iar cea de Nord fiind predominată de persoane de sex masculin (aceasta deoarece e zona unde sunt persoanele ce joacă șah). În mare parte parcul ASTRA este vizitat de persoane trecute de vârsta a 3-a, foarte puține ori am observat persoane îmbrăcate somptuos și bogat, aș putea să catalaoghez majoritatea persoanelor ce utilizează parcul fiind din clasa socială de jos spre cea medie. Dacă e să excludem zona persoanelor ce joacă șah, atunci zona de Sud (care este aproape de strada pietonală Bălcescu) este cea mai împânzită de indivizi, că tot am ajuns la această zonă nu vom ezita să menționăm că este zona preferată și vizitată de persoanele de etnie romă, din observațiile mele atunci când persoanele de etnie romă apar aici, alte persoane încearcă să-i evite, pleacă în altă parte a parcului sau pur și simplu atunci când intră-n parc se așează la cel puțin 2 bănci distanță de ei.

„ O mamă și-a transmis fiicile de vreo 10 ani în direcția țiganilor, apoi când și-a dat seama că sunt țigani le-a sugerat să-I înconjoare, deși ei se află chiar în centrul parcului. ” Zona Sud / 23.04 / 17.40

Este de menționat faptul că după ce plecau în urma lor rămânea multă mizerie (deși sunt coșuri la cca 3 metri de locul unde se aflau). Un alt aspect al prezenței persoanelor de etnie romă era gălăgia pe care o făceau, erau foarte zgomotoși, mereu râdeau tare și strigau între ei, am asistat și la câteva certuri, poate acest aspect este ceva absolut normal pentru cultura romilor, din păcate nu este văzut ca ceva normal de către persoanele ce provin din cultura română, astfel romii sunt catalogați și evitați în parcul ASTRA.

Observând lucrurile din perspectiva modului în care se manifestă indivizii, la capitolul proximitate, oamenii din parc tind să nu se așeze foarte aproape unul de celălalt, deseori evitând să ia loc pe o bancă unde mai stă cineva, acest fapt confirmă teoria distanțelor sociale ale lui Hall. În București spre exemplu oamenii s-ar simți comozi să stea mai aproape unul de celălalt. Totuși, a existat și o excepție la un moment dat, era o zi cu soare după multe zile cu ploi și vânturi, în acea zi parcul era plin de oameni, în partea de Sud, fiind cea mai aglomerată, oamenii luau loc unul lângă celălalt (chiar și eu am fost nevoit să mă strecor între alte persoane). Acest detaliu nu se aplică și celor două mari grupuri ale parcului, mă refer la persoanele ce joacă șah și persoanele de etnie romă, la persoanele ce joacă șah proximitatea redusă apare din cauza faptului că majoritatea se cunosc între ei, pe când la persoanele de etnie romă acest fenomen este ceva specific comunităților în care locuiesc.

Când este vorba despre interacțiunea dintre indivizi, unul dintre cele mai importante aspecte studiate în cadrul cercetării mele, oamenii din parc nu interacționează cu persoane necunoscute, pur și simplu nu vezi să intre-n discuții cu ceilalți utilizatori ai parcului. A fost un caz pe care l-am observat în momentul când făceam interviurile, o doamnă de peste 60 de ani a intrat în vorbă cu o mamă tânără, discutau despre lucruri generale, acesta este singurul exemplu în care am văzut să se creeze o legătură între necunoscuți. Probabil acest aspect este unul ce ne caracterizează ca națiune, avem și un studiu făcut de către Daniel David „Psihologia Poporului Roman. Profilul Psihologic al Romanilor” care vorbește despre neîncredere ca fiind cea mai importantă trăsătură ce caracterizează poporul român.

„[…] o trasatura cardinala a romanilor, si anume neincrederea in oameni;aceasta se generalizeaza de la straini la cunoscuti/prieteni, exceptie facand familia unde, dimpotriva, compensam cu o incredere foarte mare.” (David 2015)

„O cultura colectivista este caracterizata de neincrederea in straini, neincredere care la romani, amplificata de un nivel scazut de autodeterminare si spirit civic, asa cum spuneam, s-a generalizat intr-o neincredere cronica, inclusiv asupra cunoscutilor. ” (David 2015)

Dacă ar fi să compar cu interacțiunile dintre oameni în spațiile publice pe care le-am avut în alte orașe, fie Kiev sau Bilbao, în Sibiu după cum am mai spus, oamenii nu interacționează unul cu celălalt. Și dacă acest lucru se-ntâmplă la nivel de societate, atunci vreau să atrag atenția despre cât de greu ne este să interacționăm cu persoanele de altă etnie, cum ar fi persoanele de etnie romă, din toate observările pe care le-am făcut niciodată nu am observat ca cineva să intre-n contact cu grupul de romi. Deși, în etapa interviurilor am avut de câteva ori replici în care românii au spus că au interacționat cu ei, nu neapărat în sensul pozitiv al interacțiunilor.

„Am socializat o dată cu un rom, mi-a cerut o țigară și am avut o discuție de vreo 20 de minute.” (Student / 23 / Moldova)

Dar despre interacțiunea dintre persoanele de etnie romă și ceilalți vizitatori ai parcului voi vorbi mai detaliat în analiza interviurilor ce va urma.
Un alt semnal foarte important al delimitărilor etnice l-am notat atunci când o femei de cca 30 de ani de etnie romă și-a pălmuit copilul de 3 ori în același timp strigând la el, oamenii ce treceau prin zonă sau care erau așezați pur și simplu au privit această scenă fără a face ceva în această privință, paradoxal, în altă zi a observărilor mele, altă femeie de cca 40 de ani a făcut exact același lucru, strigând și înjosind copilul, apoi pălmuindul.

Referindu-ne în continuare la interacțiunea dintre oamenii ce utilizează parcul, dacă e să traversăm vizual la zona de Nord a parcului, unde avem persoanele vârstnice ce joacă șah și alte jocuri, acest grup care în medie e constituit de 15-20 de persoane interacționează foarte activ între ei, deși am observat unele certuri sau înjurături (ceva specific jocurilor de noroc), care la fel este un tip de interacțiune, nu neapărat una pozitivă. Similar grupului de romi, grupul șahiștilor nu intră-n contact cu alte persoane mărginașe, sau mai bine zis, alte persoane tind să nu intre-n contact cu ei, și aceasta se-ntâmplă din motive similare, șahiștii sunt agresivi, fac gălăgie și înjură-ntre ei, după cum am spus mai devreme, se-ntâmplă ceva mai radical, oamenii evită să traverseze prin zona unde se află ei, nemaivorbind de socializarea cu acest grup. Din spusele unui intervievat ce făcea parte din grupul persoanelor ce joacă șah, se iscă și bătaie între membrii acestui grup:

„Sunt retrograzi, 98% sunt retrograzi, prin faptul că sunt așa nu se adaptează, joacă de distracție, sunt înapoiați, datorită acestui fapt ajung la ceartă și la bătaie.” (Pensionar / 64 / Sibiu)

Din fericire nu am ajuns să asist la un asemenea eveniment. După cum am spus mai devreme, aceste fapte specifice acestor grupuri duc și mai mult la distanțarea dintre vizitatorii obișnuiți ai parcului și persoanele de etnie romă sau grupul jucătorilor de șah și jocuri de noroc.

În una din zile am observat și un copil ce făcea parte din grupul persoanelor ce joacă șah, avea cam 12 ani, era nepotul unuia dintre bătrâni. Copilul ce se află la vârsta în care se dezvoltă foarte rapid, iar cea mai importantă sursă de informație e mediul înconjurător, se afla chiar în mijlocul unui mediu nociv, ne referim la partea de dezordine socială, el prelua aspecte de comportament agresiv, înjurături și alți factori negativi din cadrul grupului de persoane ce joacă șah.

Am mai observat în cadrul acestui grup că se consumă alcool, și paradoxal, se fumează foarte puțin, doar câțiva indivizi i-am văzut să fumeze. Alcoolul se consumă din sacoșe, pe furiș, cel mai probabil că poliția ce patrulează zona interzice astfel de manifestații în spațiile publice, atunci indivizii tind să ascundă acest gest.

Făcând mai des observații în grupul de bărbați ce joacă șah am observat și o femeie, avea în jur de 40 de ani, juca și ea jocuri de noroc împreună cu ceilalți bărbați, folosea un limbaj vulgar, aceasta se întâmpla din cauza socializării în mediul în care se afla. În cadrul grupului de șahiști am observat diferențierea de clasă și discriminarea tot de acest gen, în una din observații erau doi bătrânei, foarte prost îngrijiți, se aflau în colțul teritoriului destinat șahului, ei jucau singuri, deși mulți din cei ce se uitau la ceilalți cum joacă se aflau în parc, totuși nimeni nu s-a apropiat de cei doi bătrânei, mai puțin îngrijiți, pentru a-i observa, sau de ce nu, pentru a juca cu ei. Aici s-a văzut clar diferențierea de clasă și discriminarea lor în baza acestui detaliu, nu neg că ar fi fost existat un conflict anterior între bătrânei și celălalt grup, dar din ceea ce am observat eu, erau pur și simplu evitați de membrii acestui grup. Deși vorbim despre discriminarea în baza clasei sociale din care faci parte, pe cealaltă parte a monezei avem parte de ceva excepțional, la un moment dat, într-o altă observație, a venit un individ cam de 60 de ani într-un scaun cu rotile, fiind cu unul dintre picioare amputat, în momentul în care a sosit a început să fie aclamat și aplaudat de ceilalți membri ai grupului, deci cel ce avea un handicap a fost acceptat mai ușor în acest grup, versus cei dintr-o clasă socială mai joasă, care au fost evitați. În concluzie am putea spune că indivizii acestui grup sunt mai toleranți cu o persoană cu handicap decât spre o persoană din clasa socială inferioară.

Întorcându-ne la grupul de persoane de etnie romă, voi încerca să ofer mai multe detalii despre comportamentul lor, modul în care utilizează parcul și modul în care interacționează cu ceilalți vizitatori ai parcului. În primul rând am observat că zona preferată de ei este cea de Sud, am încercat să aflu prin interviurile ce le-am făcut de ce ar prefera anume acea zonă, din păcate nu am putut afla. Totuși, tind să cred că e o cauză generală, și anume că e aproape de centru, iar cum am spus mai devreme, cea mai aglomerată zonă e cea de Sud, de aici observăm că romii nu sunt o excepție. Un alt aspect al vizitelor lor este mizeria, în urma lor mereu vom observa tot felul de hârtiuțe, sticle și sacoșe lăsate pe jos sau printre scândurile băncilor. Dacă e să ne adaptăm acest caz la „Teoria Geamului Spart” atunci putem spune că e în contextul perfect, aș vrea să reamintesc despre această teorie prin ceea ce spune James Q. Wilson și George L. Kelling, „dacă o clădire are doar câteva geamuri sparte, în scurt timp ea va avea mai multe geamuri sparte, ulterior aceasta va duce la vandalizarea și deteriorarea clădirii. Ideea cu geamurile sparte se aplică atât în cartierele marginalizate cât și în cele îngrijite. Aceasta nu implică faptul că într-un cartier există mai mulți spărgători-de-geamuri iar un alt cartier se mândrește cu iubitorii-de-geamuri, de fapt, un geam spart și nereparat la timp este un semn către vandali că nimănui nu-i pasă și spargerea mai multor geamuri nu ar costa nimic.” (Wilson și Kelling, 1982)

Atenție, nu contează dacă acest lucru se-ntâmplă-ntrun cartier rău famat sau din contra, într-o zonă îngrijită, cum ar fi parcul ASTRA. Foarte probabil că dacă acea mizerie nu ar fi adunată de către îngrijitorii parcului, ea ar putea genera mai multă mizerie, iar ulterior o creștere a criminalității în această zonă. Este de menționat că cei ce se ocupă de îngrijirea parcului ASTRA să-și fi făcut bine temele, astfel știind că o dată ce vor curăța spațiul ori de câte ori se va face mizerie, vor evita generarea unor alte probleme mai majore. Totuși, în unul din interviuri avem o idee ce contrazice într-o oarecare măsură acest comportament al autorităților, e vorba despre un individ ce le făcea observație persoanelor de etnie romă iar ulterior s-a plâns și la poliție, din experiența sa, poliția nu a reacționat adecvat, doar a preîntâmpinat romii să nu mai facă mizerie, neacordându-le nici o amendă.

Partea II – Analiza interviurilor

Vom încerca să trecem de la analiza observației sociologice la analiza interviurilor ce au fost efectuate în parcul ASTRA, în urma culegerii datelor am obținut 13 interviuri de la persoane cu vârstele cuprinse între 20 și 75 de ani. Am avut ocazia să intervievăm atât persoane ce locuiesc de o viață în Sibiu, cât și persoane ce abia s-au mutat, ambele atitudini față de parcul ASTRA fiind importante pentru cercetarea noastră. Deși am fi vrut să intervievăm mai multe persoane de etnie romă nu am reușit decât pe o singură persoană, care de altfel se considera boschetară. Nu am reușit cu persoanele de etnie romă deoarece refuzau să acorde un interviu, nu cred că aș putea explica de ce refuzau să facă aceasta. Am avut ocazia să intervievăm persoane din diferite domenii, începând de la studenți până la antreprenori pensionari. Această gamă variată a persoanelor intervievate ne și confirmă ideea conform căreia zonele publice urbane sunt ale tuturor oamenilor, vom urmări în continuare dacă, deși locurile publice sunt alte oamenilor, există discriminare întrei ei care ar putea duce la evitarea intenționată a unor zone. Vreau să menționez că datele culese în urma interviurilor nu pot fi generalizate la întreaga populație a orașului Sibiu deoarece ele nu au fost culese în baza unei anchete exhaustive.

Vom începe să analizăm interviurile cu părerea generală pe care o au subiecții despre spațiile publice urbane din Sibiu, care-n mare parte este una împărțită între cei ce le compară cu Bucureștiul și Timișoara, unde găsesc mai multe facilități și avantaje ale spațiilor publice (aceste păreri vin de la persoanele care au locuit pentru o perioadă în alte orașe).

„Spațiile publice în Sibiu are ceva, dar sunt slab amenajate, sau prost amenajate, de exemplu în alte orașe în parcuri sunt jocuri de copii, pe lângă jocuri mai sunt aparate din alea cu care fac oamenii sport, sunt 10-20 de aparate, aici nu am văzut nicăeri dintr-alea […]” (Pensionar / 64 / Sibiu / Nord)

„ […] dute-n bucurești să vezi ce parcuri. Primarul o făcut treabă bună, a stat 8 ani de zile și a făcut ordine.” (Boschetară / 33 / Cisnădie / Centru), consider perspectiva acestei boschetare una foarte valoroasă, dat fiind faptul că ea este omul străzii, în lucrarea noastră am putea s-o numim omul spațiilor publice urbane, ea știe și simte cel mai bine cum e să utilizezi un spațiu oarecare. Din moment ce a locuit și în București, probabil că unele aspecte ce țin de design-ul spațiilor publice a făcut-o să considere parcurile din București superioare celor din Sibiu.

„ […] e bunicel în comparație cu alte zone dinspre Sud, sau mai slab în comparație cu Timișoara.” (Antreprenor pensionar/ 62 / Sibiu / Sud), am întâlnit comparația aceasta cu zonele din Sud a României și la altcineva, „ […] per general e un oraș civilizat, occidental, nu poți să zici că e slobozia sau Caracal sau mai te miri ce, din Sud.” (Pensionară / 75 / Mediaș / Centru), deci, după cum era și de așteptat, Sibiul, în viziunea subiecților, este plasat la nivelul celor mai mari orașe din România, superior celor din Oltenia care nu sunt la fel de bine amenajate.

Această categorie a subiecților face parte din prima tabără, care consideră că Sibiul ar putea să investească mai mult în amenajarea spațiilor publice, de cealaltă parte, avem categoria oamenilor ce consideră că spațiile publice sunt foarte bine amenajate și nu necesită alte îmbunătățiri, din cadrul acestei categorii avem răspunsul a doi studenți, unul venit din Chișinău și altul din Alba Iulia și a unei pensionare proaspăt mutate în Sibiu din Mediaș. Subiecții venind din zone în care spațiile publice par a fi mai prost amenajate, au o părere foarte bună despre cele din Sibiu.

„Am o părere bună, cred că sunt foarte bine amenajate, sau cel puțin sunt amenajate mai bine decât majoritatea orașelor din România.” (Student / 23 / Moldova / Centru)

„Eu sunt din Alba și-mi plac foarte mult clădirile, aspectul lor, sunt diferite, vechi, îmi place că se păstrează spiritul acesta. ” (Studentă / 20 / Alba / Sud)

„ Arată foarte bine, foarte bine întreținute, uite, nu-i un pet, nu-i o hârtie […]” (Pensionară / 75 / Mediaș / Centru)

Urmatătoarele păreri despre spațiile publice din Sibiu par a fi împărțite între subiecți în dependență de mai mulți factori, îmi amintesc că atunci când luam interviurile mi-am notat despre faptul că-n Sibiu sunt puține parcuri, acest lucru are și el o explicație, Sibiul fiind un oraș cetate care s-a constituit de-a lungul anilor, oamenii de pe acea vreme nu vedeau necesitatea unei zone verzi special amenajate, orașul fiind mic și înconjurat de păduri și munți. Această nouă tendință de a crea parcuri și zone verzi în cadrul orașelor este una recentă, o dată cu industrializarea orașelor și urbanizarea populației încep să se creeze orașe cu spații special amenajate pentru parcuri. Datorită acestui fapt, și în Sibiu tendința de creare a parcurilor începe abia acum 130 de ani. Doi dintre subiecți menționează despre numărul scăzut al parcurilor din Sibiu „Sunt destul de bine organizate și aranjate dar cred că nu sunt suficient, spații verzi în general, nu neapărat parcuri.” (Mamă / 30 / Sibiu / Centru), „Per ansamblu sunt ok, ar lipsi câteva parcuri, bine am văzut că s-au făcut multe modernizări în ultimul timp […]” (Contabilă / 32 / Sibiu / Centru).

Putem spune că cei ce au locuit perioade mai lungi în afara Sibiului au văzut lucruri ce ar putea fi îmbunătățite, spre deosebire de cei ce locuiesc în Sibiu din toate timpurile, care sunt mulțumiți de starea lucrurilor și schimbarea care a avut loc în ultimii 10 ani. Ne rămâne categoria celor care sunt născuți în alte părți ale României, venind aici sunt foarte entuziasmați și consideră că spațiile publice sunt bine întreținute și amenajate.

Vom continua analiza interviurilor cu activitățile pe care am observat că le desfășoară indivizii în parcul ASTRA, la fel, activitățile vor fi împărțite pe zone. Înainte de a delimita activitățile pe fiecare zonă-n parte tind să menționez că în mare parte, activitățile desfășurate de către cei ce utilizează parcul ASTRA sunt cele de loisir, începând de la jocul în table până la plimbatul pe bicicletă și cititul unei cărți. Mai există și cealaltă parte a activităților care am menționat în partea observației sociologice că nu o voi analiza, este vorba despre activitatea de deplasare, parcul fiind un punct de tranziție între alte două puncte, evident că parcul este o facilitator prielnic al acestor activități, iluminarea stradală, oamenii ce se află-n parc, toate acestea fac traversarea parcului una sigură.

” Eu traversez parcul ca să ajung în multe locuri, la catedrală, la bibliotecă, uneori când am pauze la școală vin pe o bancă.” (Studentă / 20 / Sibiu / Sud)

Pentru început voi prezenta zona NORD, unde avem activitatea banală a celor care joacă șah, dat fiind faptul că am intervievat persoane ce joacă șah, după cum mă așteptam, activitatea lor de bază este, supriză, jocul în șah, table și cărți.

”Mai vin în treacăt, mai joc câteodată, dar nu prea, că sunt ăștia scandalagii, vorbesc de pe margini și apoi iese la scandal.” (Pensionar / 64 / Sibiu / Nord)

În această zonă se ma află și cei ce ies de la biblioteca ASTRA, care e foarte posibil să se oprească să citească o carte. În apropierea locului cu băncile pentru șah se află un mic foaier în care deși în timpul săptămânii nu am observat oameni, duminica, după ce ieșeau de la biserică mai multe grupuri de tineri veneau și se așezau în interiorul ei. În acest caz, putem spune că unele din activitățile de loisir în cadrul comunității respective se desfășurau în parcul ASTRA. Biserica contribuie la menținerea unei stări de siguranță și echilibru psihologic pentru persoanele din acest spațiu public urban. Zon de NORD a parcului poate fi considerată și cea preferată de liceenii de la liceul Octavian Goga, dat fiind faptul că liceul se află chiar vis-a-vis de parc, am observat mulți liceeni oprind în parc pentru a-și consuma sandwichurile sau pentru a fuma o țigară.

Trecând treptat de la zona de Nord spre cea de Centru, vedem că în primul rând se schimbă și tipul persoanelor care frecventează zona respectivă, mă refer în special la mamele cu copii mici sau cu cărucioare, în mare parte activitatea lor limitându-se la grija pentru copii și plimbatul acestora.

„Vin cu copilul la plimbare, altceva nu.” (Mamă / 30 / Sibiu / Centru)

„Bicicletă, merg pe bicicletă prin parc. Cu copiii în principiu.” (Șofer / 46 / Sibiu / Centru)

Într-adevăr, în această zonă vom observa foarte mulți părinți cu copiii acestora, această zonă devine atractivă pentru ei în special pentru că e fântâna, pentru copii fiind ceva fascinant. Mai există în această zonă și așa zișii „Vecini” cum îi numesc Mean și Tims, cei care nu părăsesc zona din jurul casei lor, acolo simțindu-se în siguranță, ei adoră spațiile publice și se află mai mereu pe un buget redus, sau chiar fără buget. Una din activitățile interesante pe care le-am observant la acest tipaj este observarea, ei stau și observă tot ce se-ntâmplă în jurul casei lor. Confirmarea o avem chiar de la un „vecin” care după cum ne povestește, el știe și cine sunt toți ceilalți „vecini” ai zonei Centru.

„ Dacă o să veniți mai des aici o să vedeți că sunt multe persoane care sunt unii și aceeași care vin la aceeași oră, au un program, au și un program special, spre exemplu, e ora 2.40 e familia cu doi copii, sau mai știu eu. Sunt unii și aceeași care vin și în afară de obișnuiții parcului […]” (Șofer / 46 / Sibiu / Centru)

Urmată de zona Centru e zona Sud, locul unde după cum am mai spus la observația sociologică se adună grupuri de persoane de etnie romă, în mare parte activitățile desfășurate de aceștia sunt comunicarea între ei și consumul de diferite băuturi și snack-uri. Totuși, când în momentul intervievării au fost dezvăluite diferite activităție negative ale acestui grup:

„ […] de obicei nu sunt oameni culți și înjură, vorbesc urât, se iau de oameni, mănâncă semințe, fac mizerie, tind să-i evit.” (Mamă / 30 / Sibiu / Sud)

„ […]de obicei fac multă gălăgie și își lasă copiii nesupravegheați.” (Studentă / 22 / Sibiu / Sud)

Putem observa din cele ce povestesc oamenii că activitățile lor sunt deranjante pentru ceilalți, acestea la rândul lor fiind generatoare de conflicte. O altă categorie care vizitează zona Sud sunt trecătorii, care opresc pentru activități variate cum ar fi: mâncatul unui sandwich, apeluri de serviciu sau cititul unei cărți / reviste. Tot în acest perimetru se află și cei care vin să observe, stau pe bancă și observă ceilalți vizitatori ai parcului. O categorie interesantă ce vizitează zona Sud sunt părinții copiilor din spital, ei sunt cei ce așteaptă răspunsul medicului, în mare parte au bagaje cu produse pentru copii și sunt triști. Am reușit la un moment dat să discut cu o doamnă ce-și aștepta copilul, din păcate nu a dorit să-mi acorde un interviu deși mi-a dat multe detalii despre situația în care se afla.

Din câte putem observa, activitățile sunt din cele mai diverse, în special observăm activități în baza facilităților de care dispun, cum ar fi mesele pentru șah și table, astfel unii dintre intervievatori au propus să existe și un loc de joacă pentru copii, dar cei mai mulți au propus să se creeze gazon special pentru picnic, se dorește desfășurarea activităților la iarbă verde.

„ […] poate că mi-ar plăcea ca să poată fi folosite și spațiile verzi gen picnic. Sunt zile însorite când aici lângă arteziană chiar ar fi fain să ne-ntindem pe o pătură […]” (Contabilă / 32 / Sibiu / Centru)

„Poate spații verzi pe care poți să stai, pe care ai voie să stai, nu cred că putem sta pentru că sunt și flori.” (Studentă / 20 / Sibiu / Sud)

În următoarea etapă a evaluării interviurilor vom vedea ce motive invocă subiecții pentru a-și desfășura activitățile în parcul ASTRA. Unul care a fost menționat de mai multe ori și despre care vorbește Amanda Burden (responsabilă de spațiile publice din New York) într-unul din TED speech-urile sale, sunt spațiile verzi și liniștea conferită de acestea, deci, oamenii orașului care se simt împânziți de blocuri de beton simt nevoia unei evadări în această mică oază care se află chiar în inima orașului, avem câteva afirmații ale subiecților care sună așa

„ Îmi place un loc mai liniștit.” (Antreprenor pensionar/ 62 / Sibiu / Sud),

„[…] poți să stai să te recreezi, să respiri aer curat[…]”(Șofer / 46 / Sibiu / Centru),

„ Pentru că e liniștit și pentru că sunt copaci.” (Studentă / 22 / Sibiu / Sud).

„ În parc e frumos domnu, ne recreem și noi, stăm liniștiți, ne place-n parc, mai cerem țigări la oameni […]„ (Boschetară / 33 / Cisnădie / Centru).

Al doilea cel mai răspândit invocat motiv a fost despre facilitățile din jurul acestui parc, cum ar fi biblioteca ASTRA, biserica sf. Ioan, Spitalul de copii Luther. Putem vedea cum diferite facilități din jurul parcului ASTRA se încadrează ca spațiu și relație cu el.

„ Pentru că sunt multe locuri pe lângă parcul ASTRA care mie-mi sunt o necesitate, de exemplu biblioteca ASTRA, fiecare trece prin parc dacă vrea să meargă la bibliotecă, sau spre exemplu eu am fost la liceu (subiectul se referă la liceul Octavian Goga).” (Studentă / 20 / Sibiu / Sud)

„ Am ales să vin în parcul ASTRA din cauza că locația spectacolului la care am vrut să ajung se află-n parcul ASTRA” (Student / 23 / Moldova / Centru)

La unul dintre subiecți am întâlnit și motivul atașamentului față de acest loc, subiectul copilărind pe străzile Sibiului, unul din locurile preferate era parcul ASTRA, astfel subiectul vine în continuare în acest parc. „ Îmi place foarte mult aici, aici am copilărit când am fost pe stradă, alt loc nu am avut, doar aici și în piața cibin.” (Boschetară / 33 / Cisnădie / Centru).

Totuși, pe lângă aceste motive invocate am avut parte și de răspunsuri banale de tipul „ Eram în zonă, am avut treabă pe centru și am venit aici.” (Mamă / 30 / Sibiu / Centru) sau „ Ne-am oprit că ne durea picioarele.” (Mamă / 39 / Sibiu / Sud).

În concluzie putem spune că, deși un număr mare de subiecți a menționat motivele din cauza căror ajung să viziteze parcul ASTRA, acest fapt nu neapărat se aplică la întreaga populație, unii oprind în parc doar din simplă dorință, fără invocarea unor motive întemeiate.

Următorul aspect pe care am încercat să-l aflu a fost frecvența utilizării parcului ASTRA, acest aspect se schimbă în dependență de persoanele intervievate, mamele cu copii și așa zișii „vecini” au fost cei care utilizează parcului în fiecare zi. Aceasta se-ntâmplă deoarece acest tip de persoane sunt cei ce adoră să iasă-n spațiile publice, pot să confirm că în urma observațiilor effectuate existau aceeași oameni care-i vedeam în fiecare zi, și cel mai interesant e că se aflau în aceleași locuri.

„Zilnic, cu fetița, că am o fetiță, acum am lăsat-o să se plimbe și ea săraca.” (Boschetară / 33 / Cisnădie / Centru).

Dacă s-ar părea ceva dubios că această mamă-și lasă copilul prin tot parcul să se plimbe, tot ea este cea ce ne menționează că de fapt, se simte mai sigură aici în parc decât prin alte părți, dar despre aceasta voi scrie mai în detalii la partea despre siguranța acestui parc.
O altă persoană ce frecventează parcul zilnic ne spune că există de fapt două locuri în care-și petrece timpul, fapt ce confirmă tipologia „vecinului” care nu-și părăsește casa foarte departe.

„Zilnic, și-n cetății mergem, chiar acum am venit deacolo.” (Șofer / 46 / Sibiu / Centru)

Ultima categorie a celor ce utilizează des parcul sunt pensionarii, aici sunt incluse și persoanele ce joacă șah, care-n mare parte sunt pensionari. Până și ei, pensionarii, consideră ca fiind o nevoie utilizarea acestui parc, „Da, vin des, îmi place, că-s pensionar.” (Antreprenor pensionar/ 62 / Sibiu / Sud).

După cum am observat, studenții și-n general persoanele mai tinere nu vin în parc la fel de des, așa cum majoritatea au menționat, ei vin o dată-n săptămână. Mi s-a părut interesant cazul unui subiect ce vine doar atunci când se dau cărțile la bibliotecă, o dată cu luarea unei noi cărți găsește prilejul de a mai zăbovi în parc. „O dată la 2 săptămâni că așa dau cărțile […]” (Pensionară / 75 / Mediaș / Centru).

În concluzie putem spune că pensionarii, persoanele ce nu au un număr mare de activități, frecventează mai des parcul ASTRA decât celelalte categorii sociale.

În următoarea etapă am încercat să aflu dacă există vreo zonă pe care o preferă indivizii, după cum am menționat la observația sociologică, cea mai concentrată zonă din tot parcul era cea de Sud. Totuși, lucrurile stau altfel când am aplicat interviul, în primul tând tind să menționez că jumătate din cei intervievați au spus că nu au o zonă anume pe care o preferă, dintre aceștia fac parte mamele cu copii și studenții. Totuși, chiar dacă nu le pasă unde stau, unii au argumentat „ […] de preferabil nu chiar lângă supermama, pentru că miroase a mâncare.” (Studentă / 20 / Sibiu / Sud). Această studentă relevă un detaliu foarte important, locul unui fast-food nu este într-un parc, el va crea disconfort, cum ar fi mirosul de mâncare, ocuparea spațiului destinat oamenilor șamd. Urmat de acest argument, vine următoarea categorie care preferă zona centrală a parcului, aceasta din cauza fântânei recent instalată. Au fost patru persoane care au optat pentru acest spațiu, fiecare cu argumentul său.

„ Lângă fântână, din cauza sunetului.” (Student / 23 / Moldova / Centru)

„ Fântâna, este frumoasă și în același timp când este cald te răcorești în apropierea ei.” (Șofer / 46 / Sibiu / Centru)

„ Îmi place zona cu apa, e liniștit așa, e stresul chiar dacă sunt la pensie, sunt probleme dificile, nu dificile în sensul, da-n sensul că lumea e dificilă.” (Antreprenor pensionar / 62 / Sibiu / Sud)

„ Îmi place cum susură apa, mă liniștește foarte mult.” (Pensionară / 75 / Mediaș / Centru).

A mai fost un subiect care a optat pentru o zonă anume, se referea la partea unde se află biserica sf. Ioan pe motiv că „[…] e mai liniștit decât aici, de obicei aici sunt romii.” (Studentă / 22 / Sibiu / Sud)

Dacă e să analizăm afirmațiile subiecților, ne putem da seama că pentru o bună parte, spațiul în care urmează să-și desfășoare activitățile nu are o importanță majoră, în special această categorie fiind studenții și mamele cu copii, o altă idee pe care o putem semnaliza este că construcția fântânei arteziene în parcul ASTRA a fost o inițiativă foarte bine gândită, oamenii o îndrăgesc, ea fiind un motiv al alienării indivizilor ce vizitează parcul.

În următoarea etapă a cercetării am încercat să aflu cât de accesibil este parcul, astfel focalizându-mă pe siguranța pe care o oferă parcul ASTRA. Una din întrebările cheie pentru a afla părerea subiecților asupra acestui subiect a fost despre experiențele negative, sau, din contra, pozitive pe care le-au avut în parc, asumându-mi faptul că cei ce au avut experiențe negative în parc, vor considera parcul ca fiind unul cu un grad scăzut de securitate. Chiar de la primul interviu pe care l-am luat, subiectul mi-a povestit despre o experiență urâtă pe care a avut-o din cauza unor alți oameni ce joacă șah, este de menționat și faptul că în urma acelei experiențe frecventează parcul mai rar.

„Am avut o experiență negativă, e un tip ce se numește Dobre, și e președintele sindicatului la tursib, în legătură cu ăștia de la primărie, mi-a rupt umbrela, mi-a luat-o deaici și mi-a rupto. Vine și joacă aici, el e țigan de la Slatina.” (Pensionar / 64 / Sibiu / Nord)

Alți doi subiecți când a venit vorba de aspectele negative au menționat persoanele de etnie romă ce se adună la intrarea-n parc, considerând că ei ar crea disconfort.

„Ceea ce nu-mi place, la intrare-n parc de obicei sunt mulți țigani, le spun țigani pentru că sunt un pic rasistă, e adevărat dar nu-mi place.” (Mamă / 30 / Sibiu / Centru)

„Aici în partea asta, tot vin colorații, dacă le zici ceva „Nu mai dați domnilor pe jos că se vede” n-ai cu cine vorbi, le-am făcut observație, le zic că mă duc și chem poliția, apoi și ăia vin, și nu le dau amendă, doar se fac că le dau.” (Antreprenor Pensionar / 62 / Sibiu / Sud)

Un alt subiect, când a fost întrebată de aspectele negative, și-a amintit brusc de o experiență care s-a întâmplat câțiva ani în urmă, ea fiind copil, o persoană cu dizabilități a strigat la ea în timp ce se juca, ea s-a speriat și a plecat din parc. Acest detaliu ne relevă o idee importantă, faptul că sunt detalii în decursul vieții ce ne influențează psihologic, astfel acest copil, fiind speriat la un moment dat, e foarte posibil să evite acea zonă în următorii ani. Un alt detaliu ține de construcția întregului sistem din societate, în încercarea de a fi toleranți cu persoanele cu dizabilități, uneori uităm că ele ar putea crea disconfort pentru cei normali, dar aici se crează o întreagă dezbatere, unde e limita și când poate fi întrecută?

„ Cum liceul meu este-n partea ceallată, într-o zi mergeam acasă și țopăiam și strigam „am luat vacanță”, iar în fața mea era un domn cu dezabilități care s-a întors la mine și a zbierat „Taci” foarte tare și m-am speriat, am ocolit și am mers mai departe.” (Studentă / 22 / Sibiu / Sud)

Totuși, deși câteva persoane au povestit despre experiențele negative pe care le-au avut, la următoarea întrebare, ce se referea direct la siguranța pe care o au subiecții în parc majoritatea au spus că se simt în siguranță, excepție făcând domnul care a și fost atacat la un moment dat, „Păi atunci, din cauza ăluia […]” (Pensionar / 64 / Sibiu / Nord), restul subiecților referindu-se la comparații cu alte spații ale orașului „Nu, aici nu. În subarini puțin, dar am auzit tot felul de incidente dar mie personal nu mi s-a întâmplat nimic.” (Mamă / 30 / Sibiu / Centru), sau comparații cu trecutul, „Aici nu, în alte vremuri poate, când eram mai tânăr.” (Antreprenor Pensionar / 62 / Sibiu / Sud). A mai existat un aspect, comparația siguranței parcului în timpul zilei cu cea din timpul nopții, doi dintre subiecți considerând că s-ar putea să nu se simtă în siguranță în timpul nopții. „Nuu, eu vin ziua, noaptea nu știu cum m-aș simțit, dar ziua nu mă simt în pericol.” (Pensionară / 75 / Mediaș / Centru); „Poate noaptea când veneam singură și spre exemplu erau grupuri de băieți, dar asta se putea întâmpla oriunde.” (Studentă / 20 / Sibiu / Sud).
Unul dintre subiecți ne-a vorbit despre faptul că se simte mai în siguranță aici decât în alte părți ale orașului deoarece numărul romilor este mai mic „Aici e bine că nu se adună prea mulți țigani. Nu se adună să vină pe tine călare, să-i auzis cum te-njură, cum te batjocorește.” (Boschetară / 33 / Cisnădie / Centru).

În concluzie putem spune că parcul ASTRA este un loc sigur, cu mici excepții, ambele gravitând în jurul celor două grupuri din parc care urmează să le analizez, este vorba de grupul persoanelor de etnie romă și cel al persoanelor ce joacă șah. Ambele grupuri fiind menționate la un moment dat ca fiind sursa unui disconfort și a nesiguranței. În cele ce urmează voi încerca să surprind modul în care aceste grupuri sunt văzute de către utilizatorii parcului, pentru început vreau să spun că 3 subiecți din cei 12 intervievați au recunoscut grupul persoanelor de etnie romă ca fiind unul care revine constant în parc, spre deosebire de cel al persoanelor ce joacă șah, despre care a menționat doar un subiect. Aș vrea să menționez că grupul celor ce joacă șah se bucură de o mai bună reputație decât a persoanelor de etnie romă, astfel voi începe cu o scurtă descriere a lor, care de altfel, a fost povestită de către un „vecin” ce-și iubește parcul. „Acolo sunt abonații, sunt unii și aceeași, de ani și ani de zile, înainte erau chiar aici, aici le era zona (se referă la o zonă chiar din fața caselor din partea de Centru a parcului), chiar unde începe zona aceea. Aici a fost zona pentru ei și până la urmă i-au mutat pentru că erau prea aproape de case și când stăteau până noaptea târziu deranjau, prin zgomotul tablelor. Primăria a venit și i-a mutat, zona era cu pietriș făcută, au curățat-o și au plantat iarba,pe ei i-au mutat să nu deranjeze, ora 12 – 1 ei stăteau și jucau tabla. Se mai contraziceau, voiai să dormi, nu mai puteai să dormi, dar acolo de când i-a mutat acolo nu-i mai deranjează pe nimeni, dar nici nu mai stau până târziu. Nu-i evit, fiecare cu treaba lui.” (Șofer / 46 / Sibiu / Centru).

Istorioara dată ne oferă o viziune asupra capacității primăriei de a răspunde eficient la nevoile oamenilor, competența de care a dat dovadă prin acest gest relevă eficiența primăriei de a lua decizii logice care vor fi în folosul locuitorilor orașului.

Următoarele atitudini surpinse despre grupul persoanelor ce joacă șah sunt diferite, fiind văzuți negativ de către unele persoane „[…] spre deosebire de grupul ăla de-acolo (referire la grupul celor ce joacă șah), nu se poate domnule așa, ca-n pădure, vorbeau tare, vorbim, da vorbim între noi așa pe dincolo, da ce vorbeau! Erau mulți și gălăgioși.” (Pensionară / 75 / Mediaș / Centru). „Sunt retrograzi, 98% sunt retrograzi, prin faptul că sunt așa nu se adaptează, joacă de distracție, sunt înapoiați, datorită acestui fapt ajung la ceartă la bătaie.” (Pensionar / 64 / Sibiu / Nord). Subiectul ce se considera boschetară, îi asociază cu stilul ei de viață, considerându-i și pe ei boschetari. „Ce părere să am despre ei? Sunt boschetari ca și mine, toată ziua boschetari, cum sunt eu boschetară, așa și ei sunt.” (Boschetară / 33 / Cisnădie / Centru).

Deși există câteva păreri negative despre acest grup, majoritatea subiecților intervievați îi văd ca pe ceva drăguț, șod, bucurându-se de faptul că au activități la bătrânețe care-i fac să se simtă utili.

„Mi se pare chiar ok, e frumos, sunt oameni în vârstă, ce să facă și ei, foarte bine că ies în parc și au o activitate.” (Mamă / 30 / Sibiu / Centru);

„Pozitivă despre bătrânei că au o activitate care le aduce plăcere și totuși e fain să-I vezi pe ei la 70 de ani cu prietenii lor drăgălași care încă împart ceva și se mai văd între ei după mulți ani de cunoștință și încă mai împart ceva în comun. Nu i-am evitat niciodată, chiar le-am făcut și niște poze într-o zi.” (Student / 23 / Moldova / Centru);

„Mie-mi plac, sunt șozi, mai au și o activitate.” (Studentă / 22 / Sibiu / Sud).

Astea sunt doar câteva din atitudinile pozitive pe care le-am surprins despre persoanele ce joacă șah, totuși, tind să menționez un detaliu pe care l-am observat, majoritatea consideră că cei ce joacă șah sunt pensionari și bătrâni, în momentul în care am făcut cercetarea de teren mi-am dat seama că nu e chiar așa, e adevărat faptul că predomină cei trecuți de 60, dar sunt și un număr mare de bărbați tineri (30-40 de ani), deci, această ocupație nu este doar a pensionarilor ci și a altor categorii de vârste. Deși sunt văzuți de unii subiecți ca persoane ce fac gălăgie, majoritatea îi văd ca pe ceva indispensabil parcului, fiind admirați pentru activitatea cu care se ocupă. Acest detaliu, zgomotul, care crează disconfort pentru unii ar putea fi ameliorat prin crearea unor plăcuțe de tipul „Vă rugăm, păstrați liniștea” și amplasarea lor în jurul acelui perimetru destinat celor ce joacă șah.

În următorea etapă a analizei cercetării voi încerca să surpind atitudinea utilizatorilor parcului asupra persoanelor de etnie romă, în special a grupului care revine constant în zona de Sud a parcului. Cred că a fost cea mai controversată temă abordată în cadrul interviului, oamenii devenind pe alocuri emotivi în momentul în care-și exprimau atitudinea. Din cele 12 interviuri pe care le-am selectat, în patru din ele am întâlnit o atitudine negativă asupra grupului de romi, invocându-se motive cum ar fi gălăgia, mizeria pe care o lasă-n urmă, cuvintele obscene pe care le folosesc, faptul că-și lasă copiii nesupravegheați șamd. „O părere proastă bineînțeles, de obicei nu sunt oameni culți și înjură, vorbesc urât, se iau de oameni, mănâncă semințe, fac mizerie, tind să-I evit.” (Mamă / 30 / Sibiu / Centru); „Eu ce părere să am, dumnezeule, că el a lăsat tot felul de vietăți, n-am treabă să-I urăsc ca ființe, îi urăsc ca ce fac, cum se manifestă, dar n-ai ce le face.” (Antreprenor pensionar / 62 / Sibiu / Sud).

Următorele comentarii asupra grupului de romi au fost neutre, nefiind apreciați la fel cum s-a întâmplat în cazul grupului celor care joacă șah. „Tind să mă abțin pentru că nu sunt rasist, dacă aș face un comentariu aberant ar însemna că sunt rasist. Acolo s-au obișnuit ei, le place să stea mai retrași, nu se amestescă cu ceilalți, le respectăm intimitatea, nu deranjează, nu-I deranjăm unii pe ceilalți, dar nu, nu sunt rasist, am locuit și-n afara țării.” (Șofer / 46 / Sibiu / Centru); „Dumnezeu cu ei, atât timp cât nu am să fiu deranjat de vreo unul nu am nimic cu ei.” (Student / 23 / Moldova / Centru).

Mi s-a părut interesantă părerea unui subiect care consideră că e dreptul fiecărui de a se afla în parc, astfel ajungând la ideea de unde am început această cercetare, faptul că spațiile publice urbane ale orașelor sunt ale tuturor, persoanele de etnie romă nefiind o excepție. „E dreptul fiecăruia să stea în parc, presupun că și lor le place la fel de mult să stea într-un parc sau să socializez, ca și nouă de altfel.” (Contabilă / 32 / Sibiu / Centru).

În concluzie aș putea spune că discriminarea etnică are loc și în România, în cazul nostru, în cadrul unui spațiu public urban, într-adevăr aceasta se-ntâmplă într-un cadru foarte specific care totuși relevă acest lucru. Discrimarea romilor în cazul dat are loc din cauza obiceiurilor pe care le au reprezentanții acestui grup, obiceiuri proaste care deranjează indivizii cu care interacționează.

În ultima pare a interviurilor am încercat să aflu care ar fi detaliile și aspectele acestui parc care îi lipsesc, ce și-ar dori oamenii să existe și i-ar face pe ei să se simtă mai bine în parc. Cu ocazia acestei întrebări am descoperit că parcul are o problemă care este identificată de majoritatea oamenilor, și anume ciorile care fac mizerie pe jos și nu numai, în urma lor rămâne mizerie și un miros neplăcut. Unii subiecți au propus să fie „desființate” ciorile, alții au propus să se facă curat mai des. „Curățenia, nu se prea face curățenie, aici sunt păsări sălbatice și se găinățează, nu le curăță tot timpul, le curăță rar. Aici acum e curățat, dar înainte era foarte murdar.” (Pensionar / 64 / Sibiu / Nord); „[…]am văzut că zilele astea când am trecut pe aici spălau băncile, aia e o treabă excelentă. Eu aș desființa ciorile, și nu mă refer la țigani, să nu mai aibă ce căuta în parc, mă refer la zburători, ălea-s cele mai… fac murdărie în cap și pe scaun.” (Antreprenor Pensionar / 62 / Sibiu / Sibiu).

În pofida acestor păreri, nu am observat nici un miros neplăcut pe durata cercetării, ceea ce confirmă din nou faptul că primăria și-a asumat responsabilitatea asupra unei probleme, curățind parcul și revopsind băncile. Problema va persista atât timp cât vor exista ciorile-n oraș iar soluția ține deja de alte domenii decât cele de cercetare a societății. Alte aspecte pe care le-au semnalizat subiecții au fost terenurile de joacă pentru copii, care după unii ar trebui instalate în parcul ASTRA. Probabil cei care au propus crearea unui teren de joacă nu s-au gândit și la spațiul pe care-l oferă parcul, fiind unul foarte limitat. Alte două persoane au zis că s-ar simți mai bine dacă ar putea veni în parc să stea pe pături pe gazon, „E ok, poate că mi-ar plăcea ca să poată fi folosite și spațiile verzi gen picnic. Sunt zile însorite când aici lângă arteziană chiar ar fi fain să ne-ntindem pe o pătură.” (Contabilă / 32 / Sibiu / Centru), ambele persoane au primit și întrebarea ce ține de accesibilitatea gazonului, iar după cum era și de așteptat ambele nu știau dacă e posibil sau nu, spre surpriza mea, în una din zilele recente când am mers să fac câteva poze pentru prezentare am observat un grup de cca 10 persoane ce stăteau lejer pe iarba din parc, nici o amendă nu a fost aplicată, respectiv, această activitate nu este una interzisă.

De partea cealaltă a răspunsurilor cu privire la modificările eventuale din parc au fost subiecții ce consideră că nu trebuiesc făcute schimbări, că parcul e perfect așa cum e la moment. „Nu, chiar nimic, nici dincolo unde mă duc. Are farmecul lui.” (Pensionară / 75 / Mediaș / Centru); „Nu, e destul de frumos […]” (Mașinistă / 39 / Sibiu / Sud).

În cele ce urmează voi încerca să cataloghez utilizatorii parcului ASTRA în baza celor 10 categorii pe care le-au sugerat Mean și Tims, foarte probabil că voi omite multe din acele categorii, dat fiind faptul că e nevoie de spații speciale pentru ele, cum ar fi Mall-urile sau cafenelele, eu analizând un parc. Un alt motiv din care aș putea omite categoriile menționate este deoarece avem doar 13 interviuri, acest număr fiind unul nesemnificativ în comparație cu studiul făcut de Mean și Tims.

Prima categorie despre care ne vorbesc autorii sunt „păsările sedentare”, această categorie poate fi văzută foarte rar în spațiile publice deoarece ei își petrec majoritatea timpului în jurul casei, de aici și concluzia că nu am întâlnit această categorie în parcul ASTRA. A doua categorie sunt „prietenii mall-urilor”, care, după cum îmi dau seama, nu le-ar plăcea să-și petreacă timpul liber în parc. A treia categorie sunt cea despre care am menționat de câteva ori în analiza cercetării, este vorba despre „vecini”, cei ce-și petrec timpul liber în jurul casei lor, dat fiind faptul că una din părțile parcului este înconjurată de case de locuit, am avut ocazia să luăm interviuri de la mai multe persoane din această zonă. Din categoria „patrioților” ar putea face parte pensionarii ce vin să observe lucrurile din parc, la fel în această categorie vom inclue și persoanele ce joacă șah, specific patrioților este mândria și implicarea pentru orașul în care locuiesc. Aceste catacteristici se atribuie patrioților nostalgici, totuși, avem și o altă categorie a patrioților, cei optimiști, aici putem încadra persoanele tinere care au început să locuiască recent în acest oraș, și aș putea să mă refer strict la studenții din Alba și Chișinău, s-a văzut clar delimitarea la întrebarea despre atitudinea pe care o au față de spațiile publice din Sibiu, fiind foarte recunoscători și mândri față de acest oraș.

În continuare Mean și Tims ne prezintă categoria celor „exhibiționiști”, persoanele ce adoră se se prezinte-n public, având tot felul de chestii specifice lor, din păcate am întâlnit o singură persoană de acest tip, care nu a vrut să-mi acorde un interviu, era un boschetar pe care-l vedeam zi de zi, încercând să intre-n vorbă cu toată lumea, nu neapărat să ceară bani. „Dependenții de brand-uri” sunt următoarea categorie, după cum ne sugerează și numele categoriei, ei nu-și vor petrece timpul în cadrul parcurilor, ei vor vizita mall-urile, cafenelele, pub-urile sau orice alt spațiu public în care-și pot etala prestigiul. „Nou-veniții”, categoria ce adoră să descopere tot felul de locuri ale orașului, fiind prezenți peste tot, sau creând atașamente începătoare față de anumite locuri, în cadrul cercetării am avut ocazia să intervievez un nou-venit, subiectul fiind o doamnă de 75 de ani care s-a mutat de o lună în Sibiu. O perspectivă sociologică despre care aș putea menționa aici este faptul că „noi-veniții se bucură enorm de anonimatul pe care i-l oferă orașul, în mare parte ei fiind veniți din satele din împrejurimi sau orașele mai mici” (Mean și Tims 2005).

O altă categorie pe care nu am întâlnit-o sunt cei „pasionați”, aici ar putea fi bătrâneii ce au grijă de florile din parc, cei ce fac curat în cadrul comunității lor sau niște tineri ce jonglează și cântă la chitară într-un parc. Deși tind să cred că există această categorie, din păcate, nu am interacționat cu nimeni care ar avea vreo pasiune ce ar aduce o valoare adăugată comunității din care face parte. Următoarea categorie sunt „aventurierii urbani”, aceștia sunt oamenii care se aventurează în cele mai noi pub-uri, localuri și cluburi, deci, nu au treabă ei cu parcul ASTRA. Ultima categorie pe care au prezentat-o Mean și Tims sunt „spiritele publice”, adică cei ce stau și citesc în spațiile publice, cei ce adună castane sau cei ce vin la o expoziție. Autorii îi consideră „utilizatorii profesioniști ai spațiilor publice”, fiind niște luptători pentru valorile societății din care provin, astfel probabilitatea de a interveni în situațiile de conflict iscate în locurile publice este foarte mare. Ca să fiu mai explicit, „spiritele publice” sunt acei oameni care vor face observație celor care aruncă o hârtie pe jos. Studenții sunt probabil cele mai valoroase „spirite publice” pe durata zilei, ei fiind rebelii ce vor interveni în diferite situații, astfel menținând echilibrul spațiilor publice. Această categorie am întâlnit-o de mai multe ori în interviurile mele, unii subiecți anunțând poliția în privința unor neregularități, alții fiind ei ce încearcă să amelioreze conflictele ce se iscau. „ […] dacă le zici ceva „Nu mai dați domnilor pe jos că se vede” n-ai cu cine vorbi, le-am făcut observație, le zic că mă duc și chem poliția, apoi și ăia vin, și nu le dau amendă, doar se fac că le dau.” (Antreprenor pensionar / 62 / Sibiu / Sud)

În concluzie aș putea să spun că 5 din 10 categorii enumerate de Mean și Tims le putem întâlni în parcul ASTRA, poate nu toate în același timp, dar aceste categorii sunt cele care într-o oarecare măsură creează echilibrul acestui spațiu public. Fie că sunt patrioții, fie că sunt vecinii, interacționând, ei utilizează parcul în continuare în modul cel mai natural posibil. Totuși, nu ar trebui să excludem posibilitatea altor categorii de a se arăta și de a utiliza parcul ASTRA.

Concluzie

Faptul că unii tolerează acțiunile persoanelor de etnie romă pe când alții le condamnă spune câteva lucruri, interacțiunea dintre oameni în spațiile publice este ghidată de către modul în care ei le utilizează, atunci când cineva analizează detaliile în spațiul în care se află el va lua decizii în baza acestor detalii. Dacă e mizerie sau dacă e gălăgie foarte probabil ca individul să evite zona, dacă acolo e fântâna din care susură apa atunci probabilitea să se oprească să asculte e mult mai mare, mă întorc la detaliile despre care am vorbit în teoria lucrării, ele sunt cele ce pot schimba radical modul în care un spațiu public urban este utilizat. O soluție pentru a genera o interacțiune pozitivă între acest grup etnic minoritar și ceilalți utilizatori ai parcului ar fi educarea eficientă a utilizării parcului, la fel cum am zis mai devreme, prin tot felul de mesaje încurajatoare, prin amenzi date la timp și încurajarea oamenilor din parc să interacționeze cu acest grup minoritar, să nu-l marginalizeze și să-l excludă.

Aceasta este doar o mică bucată din concluzie, intenționez să scriu 3 pagini, aștept inspirația.