Analiză a Programului de Guvernare

=== ca025e15dc039ec0f265901704a1b10976dfcc87_510143_1 ===

Analiză a programului de guvernare

Guvernul Adrian Năstase – Decembrie 2000 – Decembrie 2004

În luna decembrie a anului 2000, după ce Ion Iliescu a câștigat alegerile prezidențiale, Adrian Năstase s-a identificat cu funcția de premier al României. Între 28 decembrie 2000 și 28 decembrie 2004, acesta a condus un Cabinet format din miniștri PSD, minoritar în Parlament. Pe data de 28 decembrie 2000, noul guvern a primit votul de învestitură din partea Parlamentului cu 314 de voturi "pro"și cu 145 de voturi, "contra". Noii miniștri au depus, ulterior, jurământul în fața președintelui. Guvernul condus de Adrian Năstase a stat la conducerea statului român până la data de 21 decembrie 2004, până la 28 decembrie 2004 premier interimar fiind numit Eugen Bejenariu. 

Printre chestiunile prioritare ale guvernului Năstase s-au identificat:

continuarea intensificată a proceselor de integrare în Uniunea Europeană și de aderare la NATO

înlăturarea șomajului și a sărăciei

înlăturarea criminalității

relansarea progresului economic

refacerea autorității statale

diminuarea birocrației.

În cadrul programului său de guvernare, Adrian Năstase a avut o serie de realizări notabile. În acest context este de menționat faptul că România a reușit să fie inclusă în NATO, făcând pași importanți către aderarea la Uniunea Europeană, închizând reprezentative capitole de negociere.

Și din punct de vedere economic (mai exact al creșterii economice), cabinetul Năstase a înregistrat rezultate pozitive economia fiind descrisă ca fiind cea mai mare de la Revoluție până la data respectivă.

În ciuda acestor aspecte, Adrian Năstase a întâmpinat și unele probleme în mandatul său, aici intrând în discuție acuzațiile legate de corupția la nivel înalt, ce au atras pe de o parte disputele pe care conducătorul de Cabinet le-a avut cu președintele Ion Iliescu, pe de altă parte criticile Bruxelles-ului.

Totodată, Adrian Năstase a fost acuzat de aroganță în raportul său cu Uniunea Europeană și cu Parlamentul iar Executivul a fost criticat întrucât a guvernat prin ordonanțe de urgență, ignorând, în acest context, funcția de legiuitor al Parlamentului.

Din perspectivă neoficială, UDRM a oferit suport guvernului Adrian Năstase, fără insă a participa la actul de guvernare, dar având totuși reprezentanți teritoriali, aspect ce ar însemna că, prin cumularea celor patru ani, maghiarii ar depăși atât PNL cât și PSD, în ceea ce privește longevitatea la putere. UDMR doar a oferit suport guvernului PUR+PSD aflat sub egida premierului Adrian Năstase, fără să aibă vreun ministru în Executiv.

Anul 2000 a reprezentat un moment de cotitură pentru România. După ce, la finele anilor `90, autoritatea instituțiilor statale a fost serios clătinată, era imperioasă reconfigurarea activității guvernamentale care să direcționeze drumul european al României. Statul român era imperios să transmită un alt gen de mesaj partenerilor externi.

În primă instanță, Adrian Năstase a impus un sistem fundamentat pe spiritul de echipă și solidaritate între membrii Guvernului. Această nouă perspectivă de management a facilitat întreprinderea proiectelor incluse în programul de guvernare.

Reușitele echipei Năstase nu au întârziat să apară, atât pe plan extern intern, cât și pe plan intern una dintre acestea chiar dacă, poate, incomplete fiind reușita de a construi 52 de kilometri din autostrada Transilvania (ce ar fi trebuit să aibă 415 kilometri).

În anul 2000, România era poziționată în pragul inabilității de plată. În anul 2001, statul român consemna un progres economic de aproximativ patru procente, creștere susținută și în anii ce au urmat. În anul 2000, inflația în România depășea 40 de procente. La sfârșitul mandatului, Cabinetul Adrian Năstase a diminuat inflația de patru ori, scăzând-o la 9,2 procente. În acest context, Cabinetul Adrian Năstase a perfecționat esențial ratingul de țară, a fortificat rezervele monetare ale României și a dus la bun sfârșit, pentru prima dată, un acord cu Fondul Monetar Internațional.

La nivel extern, Cabinetul Adrian Năstase a reușit modificarea statutului internațional al României. În mandatul cuprins între anii 2000 și 2004, România a obținut ridicarea vizelor pentru cetățenii ce călătoresc în afara statului, devenind membru cu drepturi depline al NATO. Reprezentanții Guvernului României au practicat, în cadrul acestui interval, conducerea Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa și președinția Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite.

Anii mandatului au fost unii greu de gestionat, presărat totuși cu succese însă și cu obstacole, direcția generală pe care Adrian Năstase a imprimat-o Partidului Social Democrat între anii 2000 -2004 fiind una pozitivă. O dovadă rezidă în faptul că, pentru prima dată un partid post – decembrist aflat la guvernare, PSD, a reușit să obțină în cazul alegerilor generale din 2004 un număr mai ridicat de voturi comparativ cu anul 2000.

Guvernul Emil Boc (Decembrie 2008- Februarie 2012)

Guvernul Emil Boc reprezintă consiliul de miniștri ce a guvernat România de pe data de 22 decembrie 2008 până pe data de 23 decembrie 2009. Ulterior, Guvernul Emil Boc a deținut puterea executivă în România de pe data de 23 decembrie 2009 (dată la care a primit votul de învestitură din partea Parlamentului) până la data de 9 februarie 2012 (atunci când, ulterior depunerii de către primul ministru a mandatului guvernului, succesorul acestuia, Ungureanu, a obținut votul de investituire al Parlamentului).

De pe data de 13 octombrie 2009, atunci când a fost destituit prin moțiune de cenzură, Guvernul Boc a continuat să funcționeze interimar, fiind forțat să îndeplinească doar documentele necesare în scopul managerierii chestiunilor publice, până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern.

Acest guvern se identifică în succesorul Guvernului Popescu Tăriceanu, pe care l-a înlocuit la sfârșitul anului 2008. Totodată, este cel dintâi guvern român ce a căzut prin moțiune de cenzură ulterior revoluției și ulterior adoptării acestui document de către Parlament la data de 13 octombrie 2009.

La data de 16 decembrie 2008, ulterior retragerii premierului numit Theodor Stolojan, președintele (de atunci), Traian Băsescu, l-a desemnat pe Emil Boc drept președintele partidului, individ ce a deținut cele mai multe mandate în Parlament, să alcătuiască Guvernul.

La data de 19 decembrie 2008, numitul premier Emil Boc a anunțat alcătuirea noului cabinet, constituit din 18 miniștri, din primul ministru și dintr-un viceprim-ministru.

La data de 22 decembrie 2008, membrii guvernului aflat sub egida lui Emil Boc au depus jurământul de credință, totul desfășurându-se în prezența președintelui (de atunci) Traian Băsescu.

Alianța între Partidul Democrat Liberal și Partidul Social Democrat a sprijinit după alegeri guvernul condus de către Emil Boc. În acțiunile premergătoare alegerilor prezidențiale din anul 2009, Partidul Social Democrat s-a retras de la guvernare. Ulterior emiterii propunerii de intrare la guvernare alături de Partidul Democrat care a fost refuzat, președintele a mediat o alianță a Partidului Democratic Liber cu Uniunea Democratică Maghiară prin mulțimea parlamentarilor independenți și prin minoritățile naționale.

Liviu Negoiță și-a depus mandatul, Emil Boc fiind propus pentru un nou mandat de premier și, ulterior, fiind validat la data de 23 decembrie 2009.

Per total, conform informațiilor expuse de Monitorul Oficial, între 22 decembrie 2008 și 9 februarie 2012, cât a fost prim-ministru, Emil Boc a dat 381 de ordonanțe de urgență.

Propriu-zis, în anul 2008, Emil Boc a emis 10 ordonanțe de urgență, în anul 2009 a emis 111 ordonanțe de urgență, în anul 2010, 131 de ordonanțe de urgență, în anul 2011, 128 de ordonanțe de urgență iar în anul 2012 o singură ordonanță de urgență.

În ciuda faptului că în ceea ce privește emiterea ordonanțelor de urgență scorul a fost strâns între Emil Boc și Victor Ponta, cel dintâi a rămas fruntaș în asumarea răspunderilor în ceea ce privește diversele legi în fața Parlamentului.

Pe 24 martie 2009, Guvernul României a semnat un acord de împrumut cu Banca Europeană pentru Construcție și Dezvoltare, cu Fondul Monetar Internațional, cu Banca Mondială și cu Comisia Europeană, sub o valoare de 19,95 miliarde de euro. În acest context, între anii 2009 – 2010, România a primit 12,95 miliarde de euro de la Fondul Monetar Internațional, cinci miliarde de euro de la Comisia Europeană, un miliard de euro de la Banca Europeană pentru Construcție și Dezvoltare și aceeași sumă de la Banca Mondială. În primă instanță, suma care s-a aproximat să intre în România în anul 2009 a fost de 11,8 miliarde de euro, sumă care s-a redus reprezentativ ulterior amânării acordării de către Comisia Europeană și de către Fondul Monetar Internațional a celei de-a treia tranșe din cauza inconstanței politice din București.

Împrumutul a fost limitat printr-o multitudine de obiective economice, în principiu, fiind luată în calcul diminuarea lipsei bugetare.

Din totalul de aproximativ 12 miliarde euro primite de România de la Fondul Monetar Internațional, până în luna mai a anului 2010, 7,1 miliarde euro au fost direcționate către Banca Națională Română pentru fortificarea rezervei, iar 4,9 miliarde euro au fost direcționate către bugetul de stat, în scopul acoperirii lipsei bugetare.

În anul 2016, Banca Națională a achitat cea din urmă tranșă din împrumutul obținut de la Fondul Monetar Internațional, achiziționat în 2009, ulterior declanșării crizei economice.

Cele 13 miliarde de euro împrumutate au ferit statul român de un posibil eșec.

În toamna anului 2008, piețele bursiere mondiale erau în decădere, economiștii luând în calcul recesiunea globală. În capitală, oficialii și politicienii instituțiilor financiare încercau să calmeze societatea susținând faptul că respectiva criză nu va afecta România.

Ulterior căderii lui Lehman Brothers și a pieței imobiliare de peste Atlantic, premierul de atunci, Călin Popescu –Tăriceanu, observa o șansă pentru românii care doreau active imobiliare ieftine.

În luna mai a anului 2009, Fondul Monetar Internațional a aprobat un împrumut de circa 13 miliarde de euro, de altfel cel mai mare împrumut existent în istoria României.

Ulterior, Guvernul a mai cerut un împrumut de 5 miliarde de euro de la Comisia Europeană și un împrumut de 2 miliarde de euro de la Banca Mondială, aspecte ce au condus pachetul de finanțare externă la un cumul de 20 de miliarde de euro, cu alte cuvinte peste 16 procente din economia României în anul 2009.

În luna ianuarie a anului 2016, Banca Națională Romană a achitat cea din urmă tranșă de împrumut, sub o valoare de 122 de milioane de euro spre Fondul Monetar Internațional.

Guvernul și-a plătit partea din anul 2015. Produsul intern brut s-a diminuat cu 22 de miliarde de euro în anul 2009 în raport cu anul 2008, la 120 de miliarde de euro. Reducerea economiei cu 5,6 procente s-a comparat, din perspectiva intensității, cu recesiunile locale din anii 1990. Ulterior încă unui an de recesiune, economia a început să se ridice din anul 2011, dar doar în anul 2014 a revenit la nivelul său din anul 2008. În acest timp, datoria publică a crescut de la 13,2 procente din Produsul Intern Brut în anul 2008, la 40 de procente din Produsul Intern Brut în anul 2014. În schimbul banilor primiți de la Fondul Monetar Internațional, România ar fi trebuit să întreprindă reforme structurale și să diminueze lipsa la bugetul de stat. În condițiile în care deficitul a scăzut (implicit prin reducerea salariilor bugetarilor cu 25 de procente și prin creșterea inflației), ulterior creșterii Taxei pe Valoare Adăugată de la 19 procente la 24 de procente, reformele nu au apărut. Ulterior anului 2011, atunci când a expirat primul acord din care România a obținut bani, guvernele ce au urmat au mai încheiat două acorduri din care, însă, nu au obținut bani.

Ultimul acord, semnat în toamna anului 2013, nu s-a încheiat favorabil, expirând în luna septembrie a anului 2015. Reprezentanții Fondului Monetar Internațional au obiectat în ceea ce privește măsurile de destindere fiscală ale guvernului, guvern ce în 2015 a diminuat Taxa pe Valoare Adăugată la alimente, iar începând cu anul 2016 și cota generală, simultan cu creșterea cheltuielilor în ceea ce privește salariile bugetarilor.

Guvernul Dacian Julien Cioloș – Noiembrie 2015 – Ianuarie 2017

România a stat sub guvernarea cabinetului Dacian Cioloș de la data de 17 noiembrie 2015 până la data de 4 ianuarie 2017. Guvernul a fost unul apolitic, de tehnocrați, învestit și cu voturile opoziției și cu voturile majorității parlamentare.

Ulterior demisiei lui Victor Ponta ca urmare a protestelor din luna noiembrie a anului 2015, actualul președinte Klaus Iohannis l-a nominalizat pe 15 noiembrie 2015 pe Dacian Cioloș, comisar European și ex-ministru român al agriculturii, în scopul de a forma un nou guvern.

La data de 15 noiembrie 2015, Dacian Cioloș a expus lista miniștrilor propuși. Două dintre indivizii nominalizați în primă instanță, Cristina Guseth pentru Ministerul Justiției și Andrei Baciu pentru Ministerul Sănătății au fost retrase.

Guvernul a primit votul de învestitură în Parlament pe data de 17 noiembrie 2015.

Depunerea jurământului a avut loc în aceeași seară în sediul președinției României, la Palatul Cotroceni.

Potrivit raportului pregătit de fostul premier la sfârșitul mandatului, plățile în avans au înregistrat un record. În acest context, au fost transferate 870 de milioane de euro în conturile a circa 750.480 de agricultori. Avansul le-a fost achitat fermierilor din subvențiile agricole specifice campaniei 2016, plata acestui avans începând cu data de 16 octombrie 2016 sfârșindu-se la data de 30 noiembrie 2016.

Dacian Ciolos și-a încheiat mandatul cu un progres în atragerea fondurilor europene, un progres economic peste preconizări cu un număr reprezentativ de noi locuri de muncă create și cu o imagine avantajoasă la nivel extern, ce a incitat investitorii să aducă bani în România.

Astfel, în anul 2016 în România au intrat circa 7,30 de miliarde de euro din partea Comisiei Europene, din care circa 2,5 miliarde euro specifice actualei perioade de programare. În acest context, rata de absorbție a fondurilor europene în ceea ce privește perioada de programare 2007-2013 a progresat de la circa 59 de procente în luna noiembrie 2015 la circa 82 de procente în luna decembrie 2016.

În timpul mandatului lui Ciolos, investițiile străine directe au atins circa patru miliarde de euro, cea mai ridicată valoare din cei din urmă cinci ani. Cu un avans de circa cinci procente în anul 2016, România a reușit să obțină cel mai ridicat progres economic din Uniunea Europeană. Mai mult decât atât, numărul de salariați a crescut în anul 2016 cu 155.000 de indivizi, cu aproximativ patru procente mai mult în raport cu perioada specifică a anului 2015, numărul de șomeri scăzând cu 90.000 de indivizi și rata șomajului ajungând la circa 4,7 procente în raport cu 4,9 procente în luna decembrie a anului 2015. Tot în anul 2016, câștigul salarial mediu brut a fost de circa 2.840 de lei, cu aproximativ 13 procente mai ridicat comparative cu cel înregistrat în perioada specifică a anului 2015, în același timp în care salariul minim pe economie a crescut de la 1.050 de lei la 1.250 de lei, începând cu luna mai a anului 2016. Prin raportare la investiții, a fost deblocată activitatea de lucrări pe 160 de kilometri de autostradă. În același context, a fost deblocată și construcția spitalelor regionale în Craiova, din Iași și din Cluj și s-a încurajat mobilitatea geografica și socială a lucrătorilor, în așa fel încât indivizii să iasă din șomaj și din sărăcie. Șomerii ce hotărăsc să își modifice domiciliul la o distanță mai crescută de 50 kilometri, în scopul de a lucra, sunt avantajați de o primă de instalare de 12.500 de lei.

Guvernul tehnocrat Dacian Ciolos a apărut într-o conjunctură politică și socială excepțională, ulterior manifestațiilor stradale, ulterior demisiei guvernului anterior, moment când s-a convenit la stadiu politic instalarea unui guvern tehnocrat. Guvernul a beneficiat de o susținere politică relativ volatilizabilă în Parlament, aspect ce a îngreunat luarea unor hotărâri.

Intervenția în demararea reformei a fost însoțită de o serie de presiuni, în condițiile în care unele partide se așteptau ca acest guvern să se ocupe în primă instanță de administrarea chestiunilor problematice actuale ale statului. De la incipitul guvernării, au fost scoase la iveală o multitudine de probleme ascunse timp de mai mult de 20 de ani, ce au ieșit la iveală în respectiva perioadă, în așa fel încât guvernului Dacian Ciolos i-a fost imposibil să nu abordeze frontal aceste chestiuni.

BIBLIOGRAFIE

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6755902-guvernul-boc-fost-investit-parlament.htm, www.hotnews.ro, 2009, accesat la 18 aprilie 2017

http://www.wall-street.ro/articol/Economie/89815/BERD-si-a-inrautatit-estimarile-Contractie-de-3-pentru-economia-Romaniei.html, www.wall-street.ro, 2010, accesat la 18 aprilie 2017

http://www.zf.ro/eveniment/consiliul-tarii-amana-deciziile-de-restructurare-datoria-externa-creste-cu-1-mld-euro-pe-luna-6128748, www.zf.ro, 2010, accesat la 18 aprilie 2017

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Național_accounts_and_GDP/ro, Conturinationale și PIB, 2015, accesat la data de 18 aprilie 2017

http://www.ziare.com/politica/premier/adrian-nastase-cel-mai-bun-prim-ministru-al-romaniei-din-ultimii-10-ani-sondaj-ziare-com-1065242, accesat la data de 31 mai 2017

http://www.digi24.ro/stiri/economie/autostrazile-eterna-promisiune-din-campanie-cati-kilometri-de-drumuri-a-realizat-de-fapt-fiecare-guvern-398703, accesat la data de 31 mai 2017

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-20594221-andrei-baciu-nu-mai-propunerea-lui-ciolos-pentru-sanatate-vehiculeaza-deja-numele-inlocuitorilor-surse.htm, accesat la data de 31 mai 2017

http://romanialibera.ro/politica/instituții/primele-declaratii-ale-lui-ciolos-dupa-investirea-noului-guvern-399780, accesat la data de 31 mai 2017

http://www.gandul.info/politica/prima-promisiune-a-lui-klaus-iohannis-pentru-guvernul-ciolos-14889042, accesat la dată de 31 mai 2017

http://www.agroinfo.ro/vegetal/subventii-platite-fermierilor-de-guvernul-ciolos, accesat la dată de 31 mai 2017