Analele Universit ății Spiru Haret [629440]

Analele Universit ății Spiru Haret

Seria Educație Fizică , Sport
și Kinetoterapie
Anul III, nr. 3, 2006

EDITURA FUNDAȚ IEI ROMÂNIA DE MÂINE
BUCURE ȘTI

COLECTIVUL REDACȚ IONAL
Septimiu Florian TODEA – prof. univ. dr., Universitatea Spiru Haret, președinte

Elena SAB ĂU – conf. univ. dr., Universitatea Spiru Haret, redactor responsabil

MEMBRI
Lygia ALEXANDRESCU – lector univ. drd., Universitatea Spiru Haret
Mihaela GHEORGHE – asist. univ. msd., Universitatea Spiru Haret
Mihaela ALUPOAIE – asist. univ. drd., Universitatea Spiru Haret

COLECTIVUL DE REFERENȚ I ȘTIINȚIFICI
Iulian MINCU – membru titular al Academiei de Științe Medicale
Pop D. POPA – membru titular al Academiei de Științe Medicale
Ioan DRĂGAN – membru titular al Academiei de Științe Medicale
Maria Dolores FERREIRA MONTEIRO – prof. univ. dr., Universidas De Tras-os-
Montes e Alto Duoro, Portugalia
Amarjeet BASSI – prof. univ. dr., University of Western Ontario, Canada
Nicolae POSTOLACHE – prof. univ. dr., Universitatea Spiru Haret
Alexandru MURE ȘAN – prof. univ., Universitatea Spiru Haret
Ioan Ion LADOR – inspector general, Ministerul Educa ției și Cercetării
Arthur HOFFMAN – director general, Agen ția Națională pentru Sport
Răzvan BUȘNEAG – director, Institutul Na țional de Medicină Sportivă
Silviu DIDILESCU – președinte, Autoritatea Na țională pentru Persoane cu Handicap
Nicolae MILEA – inspector de specialitate, Inspectoratul Școlar al Municipiului
Bucure ști
Elena SIDENCO – prof. univ. dr., Universitatea Spiru Haret,
Grațiela VÂJIAL Ă – prof.univ. dr., pre ședinte – Agenț ia Națională Antidoping
Georgeta NICULESCU – conf. univ. dr., Universitatea Spiru Haret

© Editura Funda ției România de Mâine
ISSN: 1583-0799

3

CUPRINS

Cuvânt-înainte ………………………………………………………………….. 5

STUDII GENERALE

Lygia Alexandrescu, Efectele supliment ării calciului asupra mineraliz ării oaselor
la copii și juniori ………………………………………………………….………… ……
7
Valeria B ălan, Înotul la jocurile paralimpice ……………………………..………………… 11
Marilena Ioni ță, Adin Cojocaru, Studiu asupra evolu ției caracteristicilor
sportivilor voleibali ști, cu vârste cuprinse între 15-18 ani ………………………..
17
Corina Ivan, Alcoolul în activit ățile sportive ………………………………………..……… 23
Olimpia Moldoveanu, Aurica Vâlceanu, Alina Stahie, Corn elia Predescu,
Eficiența tehnicilor complementare de masaj în recuperarea sechelelor
posttraumatice ……………………………………………………………………………….

27
Olimpia Moldoveanu, Marilena Șerban, Doini ța Trifan, Eficien ța reflexoterapiei
în tratamentul tulbur ărilor digestive func ționale ……………………………
31
Georgeta Nenciu, Motor function investigation by using neuromuscular
excitability……………………………………………………………………
37
Georgeta Nenciu, Psyhological research used to appreciate high sports
performance ………………………………………………………………….
41
Toma Petrescu, Leontina Petrescu, Exerciții pentru corectarea afecț iunilor
articulațiilor mâinii ……………………………………………………………..…………..
45
Toma Petrescu, Leontina Petrescu, Terapia func țională a reumatismelor
inflamatorii cronice în articula ția cotului ………………………………….
53
Elena Sab ău, Georgeta Niculescu, Școala incluziv ă, o deschidere a
învățământului modern ………………………………………………..………………..
57
Ștefan Săndulache, Instabilitatea articulaț iei umărului în activitatea
sportivă………………………………………………………………………………………………
61
Elena-Lumini ța Sidenco, Evaluare general ă și funcțională în kinetoterapie și
recuperarea medical ă…………………………………………………………………………..
67
Elena-Lumini ța Sidenco, Stimularea electric ă funcțională, metodă valoroas ă în
kinetoterapie și recuperare medical ă…………………………… …………………
73
Alina Stoica, Mihaela Ganciu, Exercițiul fizic – factor important în ameliorarea
durerilor de spate …………………………………………………….……………………
77
Claudiu Cristian Teu șdea, Studiu privind influen țele nefavorabile ale efortului
specific jocului de tenis asupra organismului ……………………………………
83

4CERCET ĂRI Ș TIINȚIFICE

Lygia Alexandrescu, Elena Buhociu, Tratamentul igieno-dietetic și kinetic al
obezității …………………………………………………………………………….………….
89
Elena Buhociu, O evaluare inedit ă a capacit ății de efort ………………………… 95
Carmen Bu șneag, Aprecierea eficien ței mijloacelor kinetice complexe
specifice trimestrului III de sarcin ă și influen ța acestora asupra actului
nașterii ………………………………………………………………………………………….

101
Carmen Bu șneag, Metode de tratament în nevralgia esen țială (clasică) de
trigemen …………………………………………………………………….
111
Rodica Cotoman, Eficiența programului fun fitness la sportivii special
olympics ………………………………………………………………………………………….
125
Mirela Creang ă, Elena Buhociu, Kinetoterapia în bronhopneumopatia cronic ă
obstructiv ă………………………………………………………………..………………….
133
Florentina Popescu, Studiu asupra posibilit ăților de dezvoltare a coeziunii
grupului școlar la elevii cu dizabilit ăți ……………………………………..………
139
Florentina Popescu, Cristina – Maria Porfireanu, Contribuții privind educarea și
reeducarea atitudinii corecte a corpului la școlari în cadrul orelor de
educație fizică ……………………………………………………………..………………
147
Cristina-Maria Porfireanu, Studiu asupra model ării personalităț ii elevilor cu
dizabilități prin utilizarea jocurilor dinamice ……………………………….………
153
Elena Sab ău, Viorela Elena Popescu, Particularit ățile conținutului refacerii prin
odihna pasiv ă la studen ții în vârst ă de 18-20 de ani ……………………………
159
Nicolae Postolache, Rolul suprasolicitat al hidroterapiei în Roma Antic ă ……….. 169
Grigore Sichitiu, Managementul în fotbal ………………………………………… 175

VIA ȚA ȘTIINȚIFICĂ

1. Manifestări științifice la care au participat și au comunicat cadre didactice din
Facultatea de Educa ție Fizică și Sport în anul 200 6 …………………………
183
2. Articole publicate de c ătre cadre didactice din Facultatea de Educa ție Fizică și
Sport în anul 2006 ……………………………………………………………
185
3. Programul provizoriu al sesiunilor de comunic ări științifice – România, 2007 185

RECENZII ȘI NOTE

Cătălin Boeriu, Paula Ivan, Aplicații ale exerci țiilor atletice în kinetoterapie ……….. 187
Elena Buhociu, Kinetoterapia în afec țiunile endocrino-metabolice ………………… 188
Cristian Budic ă, Kinetoterapia în afec țiunile ortopedico-traumatice ……………………. 189
Carmen Bu șneag, Recuperarea în afec țiunile cardiovasculare …………………….. 189
Sorin Mirel Ciolc ă, Tehnica și tactica jocului de fotbal. Curs de bază ………………. 190
Sorin Mirel Ciolc ă, Fotbal – curs de aprofundare. Preg ătire antrenori ………….. 191
Adin Cojocaru, Marilena Ioni ță, Voleiul – joc adaptat în kinetoterapie ……………… 191
Rodica Cotoman, Kinetoterapie – metodica desf ășurării activităț ii practice …………… 192
Cristina Jeleascov, Curs de dans sportiv ………………………………………….. 192
Elena Mure șan, Cristina Jeleascov, Doina Mure șan, Corectarea deficien țelor fizice,
mijloace utilizate în ap ă și pe uscat ……………………………………………
193
Georgeta Nenciu, Biomecanica în educa ție fizică și sport …………………………… 193
Georgeta Niculescu, Gimnastica în kinetoterapie ……………………………………. 194
Toma Petrescu, Daniel Gheorghe, Elena Sab ău, Atletism, curs de baz ă ……………….. 195
Mariana Popa, Mihaela Gheorghe, Informatică aplicată în educație fizică, sportivă și kinetoterapie 196
Elena Sab ău, Refacere-recuperare, kinetoterapie în activitatea sportiv ă …………………. 197
Septimiu Florian Todea, Metodica educa ției fizice și sportive …………………… 197
Septimiu Florian Todea, Teoria sportului …………………………………………… 198

5

CUVÂNT-ÎNAINTE

Acest volum de Anale constituie rodul muncii colectivului de cadre didactice
de la Catedra de kinetoterapie și motricitate special ă, care dore ște prin acest num ăr să
marcheze debutul publicistic și să concretizeze o parte din studiile și activitatea de
cercetare pe care o desf ășoară în procesul didactic, în vederea eficientiz ării și creșterii
performan țelor profesionale.
Lucr ările cuprinse în Anale abordeaz ă o tematic ă largă, axată pe
problematica specific ă domeniului kinetoterapiei și motricit ății speciale, prin
prezentarea unor metode moderne de tratament care se aplică în cazul recuper ării
diverselor afec țiuni, prin mijloace kinetice.
Pentru a crea o imagine coerent ă și logică pentru cei care se vor apleca atent
asupra articolelor din revist ă, colectivul redac țional a împă rțit materialul pe sec țiuni.
În prima sec țiune sunt prezentate articole teoretice orientative privind
evaluarea general ă și funcțională în kinetoterapie ș i recuperare medicală , eficiența
utilizării reflexoterapiei, stimul ării electrice func ționale și a tehnicilor complementare
de masaj în recuperarea sechelor posttraumatice, exerci ții fizice pentru corectarea
atitudinilor deficiente ale corpului etc.
A doua sec țiune conține rezultatele cercetă rilor privind eficienț a programului
fun fitness la sportivii special olympics , studii privind tratamentul igienico-dietetic și
kinetic al obezit ății, particularit ățile conținutului refacerii prin odihna pasiv ă la
studenții de 18-20 de ani, kinetoter apia în bronhopneumopatia cronic ă obstructiv ă etc.
În a treia secț iune sunt prezentate manifest ări științifice la care au participat ș i
au comunicat cadre didactice din facultate, unele articole realizate și prezentate de
cadrele didactice la diverse sesiuni de comunic ări științifice naționale și interna-
ționale, cât și în reviste de specialitate. În această secțiune sunt anunț ate, de asemenea,
manifestările științifice ale facult ăților din țară, programate a se desf ășura în anul 2007.
A patra sec țiune cuprinde note editoriale referitoare la c ărțile, manualele,
cursurile și caietele metodice realizate, prin intermediul Editurii Fundaț iei România de
Mâine, de către cadrele didactice din Facultatea de Educaț iei Fizică și Sport, în anul
2006.
Dorim ca aceste Anale, acumulând experien ță și valorificând teme de
cercetare interesante, cu ecou în activitatea practic ă, să se înscrie în peisajul
publicistic de specialitate, ca o revist ă deschisă celor implica ți în acest domeniu.

Colegiul redac țional

6

7 Studii generale

EFECTELE SUPLIMENTĂ RII CALCIULUI
ASUPRA MINERALIZ ĂRII OASELOR LA COPII ȘI JUNIORI

Lygia ALEXANDRESCU*

REZUMAT
Suplimentarea calciului s-a dovedit a fa voriza procesul de mineralizare a
oaselor la sportivii de vârst ă mică și medie. Cu toate acestea, continuarea acestui proces
de mineralizare pe perioada pubert ății s-a constatat a avea loc în aproximativ acela și
ritm și în absen ța administr ării suplimentelor de calciu, dac ă se consum ă în mod
constant doza zilnic ă de calciu recomandat ă. În consecin ță, evaluarea individual ă a
riscului inciden ței anumitor afec țiuni se va genera în func ție de genetic ă, tipul de efort
sau modul de via ță și astfel se va determina și cantitatea optim ă de calciu care trebuie
consumată din copilărie.
Cuvinte-cheie : absorbția de calciu, necesar dietetic, masa osoas ă, nutriție
sportivă.

INTRODUCERE
În ultimii 20 de ani, un num ăr mare de studii a demonstrat influen ța
crucială pe care o are momentul cre șterii pubertare asupra sistemului osos la
maturitate, pentru copiii care practic ă o anumit ă ramură sportivă. Se consideră că
25% din masa osoas ă a adultului este rezultatul cre șterii naturale a scheletului pe
perioada a doi ani pubertari. Astfel, la fete, între 12 și 16 ani, sistemul osos
acumuleaz ă 850g de minerale, adic ă 37% din masa total ă osoasă a adultului.
Această mineralizare rapid ă este consecin ța directă a creșterii remarcabile a
absorbției fracționale a calciului provenit din alimenta ție.
Ca urmare, suplimentarea calciului alimentar și fortificarea alimentelor cu
calciu pe perioada pubert ății la sportivi este recomandat ă de speciali ști. În literatura
de specialitate au fost demonstrate și alte beneficii pe care le vor avea la maturitate,
ca urmare a supliment ării calciului, sportivii pubertari: presiune arterial ă normală ,
normo-ponderabilitate sau inciden ță scăzută la dezvoltarea neoplasmelor. S-a
determinat o strâns ă legătură între tipul de efort, respectiv ramura sportiv ă și
aportul/consumul de calciu al sportivului.
Există o serie de factori de risc datorit ă cărora sportivii prezint ă deficiențe
de absorb ție a cal
ciului: greutate corporal ă prea mic ă (gimnastic ă, hipism, balet,
dans), pierdere ponderal ă prea bruscă (sporturi de lupt ă), indice de mas ă grasă

* Facultatea de Educa ție Fizică și Sport, Universitatea Spiru Haret

8redus ( bodybuilding ), alimenta ție vegetarian ă sau antrenament în climat umed
(sporturi de rezistență ).
Modalitatea prin care se mă soară practic con ținutul local sau general de
minerale în oase sau densitatea mineralelor osoase este absor țiometria cu raze X,
metodă care prezint ă totuși o serie de limit ări.

SCOP
Prezenta lucrare urm ărește evidențierea faptului c ă aportul optim de calciu
nu este realizat natural de copiii și adolescen ții sportivi. Rezultatele clinice ale
cercetărilor au demonstrat c ă pentru a maximiza reten ția de calciu și mineralizarea
osoasă la sportivii de vârst ă medie și mijlocie este necesar un aport de 1200-
1500mg/zi, necesarul de calciu la b ăieți fiind mai mare decât la fetele de aceea și
vârstă .

CONȚINUT
Atingerea necesarului real de calciu la juniori ar putea fi dat ă de creșterea
aportului zilnic al acestui mineral prin intermediul suplimentelor și al alimentelor
fortificate cu calciu. Este bine știut faptul c ă, lipsa de calciu se manifest ă prin
hipocalcemie, care duce la decalcefierea sistemului osos și la tulbur ări ale
sistemului neuromuscular. În acest sens, pe lâng ă medicația trofotropă se va
im
pune și un regim alimentar care s ă fie bogat în alimente care aduc calciu
utilizabil, dar care con țin și ceilalți factori de nutri ție cu rol în osteogenez ă: fosfor,
vitamina D, proteine. Calciul se g ăsește în cantitate mare în brânzeturi, lapte
dulce/bătut, iaurt, legume uscate, nuci, varz ă, conopidă, portocale, pă trunjel etc.
Astfel, a fost evaluat efectul supliment ării cu calciu pe o perioad ă cuprinsă
între 1 ș i 4 ani asupra mineraliz ării osoase a sportivilor de vârst ă mică și mijlocie,
și s-a constatat influen ța pozitivă a acestei administr ări asupra con ținutului (CMO)
și a densităț ii (DMO) de minerale la nive lul sistemului osos la to ți subiecții. Aceste
îmbunătățiri ale CMO și DMO au fost comparate cu rezultatele obț inute de
subiecții cu administrare placebo.
După 12 luni de la stoparea supliment ării cu calciu, subiec ții au fost
reevaluați și s-a constatat, în mod surprinz ător, că beneficiul obț inut prin
administrarea unui aport suplimentar de calciu nu a persistat. Una dintre
explicațiile acestui feno men a fost cea legat ă de cantitatea de calciu suplimentat ă
zilnic. Este pu țin probabil totu și că prin mărirea cantit ății zilnice de calciu peste
valoarea recomandat ă, retenția de calciu și mineralizarea osaturii ob ținute anterior,
să se mențină și după stoparea administră rii suplimentelor. În aceste condiț ii este
foarte dificil s ă se justifice necesitatea supliment ării cu calciu.
Astfel, se pune problema strategiei care se va adopta în ceea ce prive ște
cantitatea de calciu necesar ă și specifică sportivilor de vârstă mică și medie, și care
primesc prin alimenta ția zilnică între 700 și 1.200 mg/zi.
Un prim pas important este ca pediatrul și medicul sportiv s ă evalueze ș i să
analizeze aportul de calciu al fiec ărui sportiv în parte și, în cazul în care acesta este
prea scă zut (500–600mg/zi) sau subiectul are probleme de s ănătate care afecteaz ă

9metabolismul la nivelul osaturii sau exist ă o cazuistic ă genetică de osteoporoz ă, să
recomande folosirea suplimentelor și a altor interven ții medicale.
Anumite polimorfisme genetice, cum ar fi cele care apari ției implic ă
receptorul vitaminei D, pot influen ța absorbția calciului, masa osoas ă și riscul
osteoporozei.
Prin înțelegerea factorilor genetici care afecteaz ă o serie de aspecte ale
sistemului osos se vor putea genera profile de risc pentru fiecare sportiv și implicit
programe individualizate de monitorizare înc ă din perioada pre-pubertar ă.

CONCLUZIE
Pentru sportivii s ănătoși, un aport de calciu nesuplimentat, dar aflat
cantitativ în intervalul dozei z ilnice adecvate, este recomandat s ă fie consumat
constant din perioada pre-pubertar ă și până la maturitate, pentru a se asigura o
dezvoltare ș i o mineralizare osoas ă optimă.

BIBLIOGRAFIE
BAKER, S. S., COCHRAN, W. J., FLORES, C. A., Et al. Ameri ċan Academy of
Pediatrics. Committee on Nutrition. Calcium Requirements of Infants, Children, and Adolescents. În Pediatrics., 1999; 104 (5 part 1):1152-1157.
STROESCU, V., Farmacologie clinic ă, Editura Medical ă, 2001.
WHITING, S. J., VATANPARAST, H., BAXTER-JONES, A., FAULKNER,
R. A., MIRWALD, R., BAILEY, D. A., Factors that Affect Bone Mineral
Accrual in the Adolescent Growth Spurt, J Nutr., 2004, 211: (822-826).

ABSTRACT

Calcium supplementation has been s hown to increase bone mineralization
in children and adolescents athletes. How ever, catch-up mineralization later in
puberty appears likely if intake is consistent with usual average intakes. Ultimately, individualized risk assessment will be developed based on genetic, type
of effort and lifestyle factors that can be used to guide optimal calcium intake
during childhood.
Key words: calcium absorption, dietary requirements, bone mass, sports
nutrition.

10

11

ÎNOTUL LA JOCURILE PARALIMPICE
Valeria BĂ LAN*

REZUMAT

Înotul, sport al tuturor vârstelor, est e considerat azi unul dintre cele mai
populare sporturi. De și de-a lungul istoriei a avut și perioade în care a fost interzis, azi
înotul reprezint ă unul din „greii Jocurilor Olimpice”, datorit ă numărului mare de
medalii atribuite, precum și a numărului mare de spectatori pe care îi atrage. Prezent
încă de la prima edi ție a Jocurilor Olimpice Moderne (1896) pentru b ărbați și din 1912
pentru femei, el nu putea lipsi din prog ramul Jocurilor Paralimpice, fiind adaptat
posibilităților celor c ărora li se adreseaz ă.
Cuvinte-cheie : înot, sportivi cu disabilit ăți, competiții.

INTRODUCERE
Sportul adaptat este „o ramură a sportului care utilizeaz ă structuri
motrice, reguli specifice, condi ții materiale și organizatorice modificate și adecvate
cerințelor proprii diferitelor tipuri de deficien țe” (Teodorescu, S., Bota,
A., Stănescu, M., 2003).
În anul 1948, Sir Ludwin Guttmann a organizat primele competi ții
sportive în care a implicat veteranii din cel de al II-lea R ăzboi Mondial cu
traumatisme medulare, la Stoke Mandeville, Anglia.
Baza mișcării interna ționale adresat ă sportivilor cu disabilit ăți a fost pus ă
în 1952, când sportivii olandezi s-au al ăturat englezilor ș i au concurat împreun ă
pentru a demonstra c ă între ei și ceilalți nu există limite.

JOCURILE PARALIMPICE
Prima edi ție a Jocurilor Paralimpice a fost organizat ă la Roma, în 1960 .
La startul competi ției s-au prezentat 400 de sportivi din 23 de țări. Programul
primei edi ții a cuprins un num ăr de 8 probe, la șase dintre acestea organizându-se și
azi întreceri: tir cu arcul, înot, scrimă, baschet, tenis de mas ă și atletism . De
atunci, o dat ă la patru ani, se organizeaz ă, după Jocurile Olimpice de var ă, Jocurile
Paralimpice.

* Academia Na țională de Educa ție Fizică și Sport

12În anul 1976, în Suedia, pe lâng ă sportivii cu traumatisme medulare, alte
disabilități au fost ad ăugate și ideea de a concura împreun ă a că pătat noi
dimensiuni. În acela și an, a avut loc prima edi ție a Jocurilor Paralimpice de
iarnă.

Tabel 1. Jocurile Paralimpice

ANUL ORAȘUL GAZ DĂ NUMĂ R DE ȚĂRI
PARTICIPANTE
1960 ROMA 23
1964 TOKYO 22
1968 TEL AVIV 29
1972 HEIDEIBERG 44
1976 TORONTO 42
1980 ARNHEM 42
1984 STOKE MANDEVILLE NEW YORK 42
1988 SEUL 61
1992 BARCELONA 82
1996 ATLANTA 103
2000 SYDNEY 123
2004 ATENA 136

Anul 1988 reprezint ă un an de referin ță în istoria Jocurilor. Dac ă până
atunci Jocurilor Paralimpice nu se desf ășurau în ora șele care g ăzduiau Jocurile
Olimpice de var ă (1968 – Tel Aviv; 1972 – Heidelberg; 1976 – Toronto), din anul
1988 ele sunt g ăzduite de acelea și oraș ca ș i Jocurilor Olimpice de var ă,
competitorii folosind acelea și baze, demonstrându-se prin aceasta c ă nu mai exist ă
bariere.
Treptat, aten ția acordat ă acestui eveniment a crescut, fiind considerat azi
un eveniment major din lumea sportulu i. Acest fapt este scos în eviden ță și de
amploarea pe care au luat-o azi Jocurile. Ele includ 28 de sporturi și 37 de
discipline, din care unele sunt strâns lega te de istoria acestora (probele de alerg ări
din cadrul concursului de atletism), altele fiind introduse recent în programul
Jocurilor (proba de sabie femei în concursul de scrim ă).
După cum am afirmat anterior, înotul a fost prezent înc ă de la prima edi ție
a Jocurilor Paralimpice, (Tabel 1) fiind considerat parte integrant ă a acestora. Forul
care coordonează activitatea este Comitetul Interna țional Paralimpic, prin
Comitetul Executiv.

13

REGULAMENTUL FINA
Regulamentul de organizare a competi țiilor de înot paralimpic are la baz ă
regulamentul FINA, existând unele modific ări, printre care:

Figura 1. Start de pe platformă

▪ utilizarea unor platforme pentru start (Figura 1) sau posibilitatea de a
pleca din ap ă;
▪ utilizarea unor be țe prevăzute cu un obiect moale la un cap ăt care îi
avertizeaz ă pe sportivii cu deficien țe vizuale de apropierea peretelui pentru
întoarcere sau pentru finalul cursei;
▪ utilizarea unor ochelari speciali pentru toț i participan ții la probele
sportivilor cu deficien țe vizuale (Figura 2).

Figura 2. Sportiv paralimpic utilizând ochelari speciali

La început, înotul a fost utilizat pentru recuperare și ca modalitate de
petrecere a timpului liber. Treptat s-a dezvoltat într-una din cele mai populare și
competitive discipline pentru sportivii cu disabilit ăți.
În competi țiile de înot particip ă atât bărbați, cât și femei cu disabilit ăți
fizice și cu probleme vizuale. Ca și la Jocurile Olimpice de var ă, participan ții se
întrec în toate procedeele de înot s portiv: craul, spate, bras, fluture ș i mixt, fiind
împărțiți, pe baza unor criterii riguros stabilite, în mai multe clase.
Cursele se desfășoar ă în bazin cu dimensiuni olimpice (având o lungime de
50 m). Sportivii sunt repartiza ți pe culoare în func ție de timpii realiza ți în serii sau pe
baza timpilor cu care ei au fost înscri și în concurs. Sportivii cu cele mai bune performan țe
sunt repartiza ți pe culoarele centrale (4 și 5), restul performan țelor alternativ dreapta-
stânga de aceste culoare, în ordinea 3 – 6 – 2 – 7 – 1 – 8.

14 Sportivii cu probleme vizuale , în funcț ie de gradul de pierdere a vederii, sunt
împărțiți în 3 clase:
− S11 – SB11 – SM11
− S12 – SB12 – SM12
− S13 – SB13 – SM13
Clasele care încep cu S sunt pentru procedeele craul, spate și fluture, cele
cu SB pentru bras, iar cele cu SM pentru mixt. Probele la care ace ști sportivi
participă la marile competi ții sunt:
− 50 m, 100 m și 400 m liber;
− 100 m spate;
− 100 m bras;
− 100 m fluture;
− 200 m mixt;
− ștafetă 4 x 100m liber și mixt.
Pentru sportivii cu disabilit ăți fizice stabilirea grupei din care fac parte
este mai complex ă. Ea depinde de tipul disabilit ății.
În primul rând se examineaz ă abilitatea func țională (se evalueaz ă forța
musculare, lungimea membrelor, gradul de coordonare a mi șcărilor). La aceast ă
examinare sportivii, pentru a fi eligibili ca sportivi paralimpici, trebuie s ă adune
15 puncte. Urmeaz ă aprecierea (în ap ă) nivelului de însu șire a tehnicii înotului.
Sportivii vor putea participa doar în probe le în care disabilitatea pe care o au îi
împiedică să înoate ca sportivii nedeficien ți. După evaluare, sportivii sunt
repartizați în grupe, pe procedee.
Există următoarele clase:
− S1 – S10 pentru procedeele craul, spate și fluture;
− SB2 – SB9 pentru procedeul bras;
− SM3 – SM10 pentru mixt.
Sportivii cu potenț ialul motric cel mai sc ăzut sunt în prima clas ă, iar cei cu
disabilitatea cea mai mic ă sunt repartiza ți în ultimele clase ( S10 sportivi care
prezintă membre mai scurte). Este posibil ca un sportiv s ă fie într-o clas ă pentru un
procedeu ( S4) și într-o alta în altul ( SM7 ).

EFECTELE PRACTIC ĂRII ÎNOTULUI LA PARALIMPICI
Practicarea înotului de c ătre persoanele cu disabilit ăți are numeroase
beneficii în plan fiziologic, psihologic, motric și social.
Dintre acestea menț ionăm:
− accentuarea performan țelor sportivilor;
− posibilitatea de a cunoa ște succesul în competiț ii cu indivizi ce au
aceleași probleme;
− îmbunătățirea imaginii de sine;
− posibilitatea de-a petrece, în mod pl ăcut, timpul liber, cu o gam ă largă de
activități adaptate propriilor posibilit ăți (de la plesnirea apei și împroșcarea ei, la
deplasarea într-un mediu nespecific omului);

15− posibilitatea de a se mi șca mult mai liber în ap ă, mai ales pentru cei care
nu au prea multe șanse de deplasare pe uscat. În mediul acvatic oamenii cu
disabilități pot face multe mi șcări care minimizeaz ă diferenț ele dintre ei și ceilalți.

BIBLIOGRAFIE

COLWIN, C.
M., Swimming into the 21th Century , Ed. Human Kinetics Publishers,
Champaign, Ilinois, 1992.
INTERNATIONAL PARALYMPIC COMITTEE, site oficial: www.ipcswimming.org
SWIMMING & DIVING , American Red Cross, 1992.
TEODORESCU, S., BOTA, A., ST ĂNESCU, M., Educa ție fizică și sport adaptat
pentru persoanele cu deficien țe senzoriale, mintale și defavorizate social ,
Editura Semne, Bucure ști, 2003, p. 10.

ABSTRACT
Swimming, the physical exercise accessible to any age, is considered one
of the most popular sports nowadays. Although in the past it had periods of time when it was even forbidden, today sw imming represents one of the "Olympic
Games heavyweights", because of the high number of medals awarded, as well as
the high number of fans attracted. Pres ent since the first Olympic Games (1896)
for men and since 1912 for women, swimming is also part of the Paralimpic
Games, adapted to the possibilities of people with disabilities.
Key words: swimming, athletes with disabilities, competitions.

16

17
STUDIU ASUPRA EVOLU ȚIEI CARACTERTISTICILOR
SPORTIVILOR VOLEIBALI ȘTI
CU VÂRSTE CUPRINSE ÎNTRE 15-18 ANI

Marilena IONIȚ A*
Adin COJOCARU*

REZUMAT
Studierea comparativ ă a datelor dezvolt ării fizice a tinerilor voleibaliș ti și
adulților arată că la 16-17 ani unii indici morfologici ai dezvolt ării fizice ca: în ălțimea,
greutatea și perimetrul cutiei toracice se apropie de valorile adul ților, iar la 18-19 ani
ating nivelul acestuia din urm ă.
Cuvinte-cheie : evoluție, indici morfologici, func țional.

INTRODUCERE
În sfera vieț ii tânărului sportiv la vârsta de 15-18 ani, pe plan morfologic,
funcțional, somatic, psihic, biomotric, apar importante transform ări și modificări de
care depinde în mare m ăsură viitorul acestuia. Ca atare, aceast ă vârstă trebuie
tratată cu toată răspunderea, cu r ăbdare, în țelegere și în cunoș tință de cauz ă,
deoarece cele mai u șoare, aparent neînsemnate, tulbur ări în aceast ă perioadă pot
avea consecin țe grave dac ă nu sunt descoperite la timp.
Dezvoltarea devine haotic ă și nearm
onizată . Copilul se lunge ște, este subț ire și
înalt, slab ș i puțin musculos, are un tors scurt ș i picioare lungi. Dezechilibrul astfel
creat poate deveni caricatural: mâini mari, neîndemânatice la cap ătul unor bra țe de
copil, labe colosale la capă tul unor gambe scheletice, trunchi îngust, plat, a șezat pe
membrele inferioare cu aspect de catalige, iar deasupra tuturor un cap voluminos, în
disproporție flagrant ă cu trunchiul. Totul se petrece ca și cum organismul n-ar putea
face față tuturor transform ărilor ce se anun ță, fără a-și cruța forțele și fără a încetini
toate eforturile care nu sunt legate de declan șarea pubert ății.

SCOP
Lucrarea de fa ță urmărește evoluția indicilor morfofunc ționali, în func ție de
caracteristicile vârstelor, datorit ă faptului c ă în aceast ă perioadă situată la sfârș itul
pubertății și începutul adolescen ței, apare specializarea pe postur i în jocul de volei, deci
începe desă vârșirea ca sportiv, din punct de vedere tehnico-tactic și intelectual.

CONȚINUT
Asimetria corporal ă, astfel creat ă, pe lângă faptul că este inestetic ă, dând
naștere la știrbirea personalit ății tânărului, este de cele mai multe ori agravat ă de o

* Facultatea de Educa ție Fizică și Sport, Universitatea Spiru Haret

18hiperlaxitate a tuturor articula țiilor și o insuficient ă depunere de calciu în oase care
favorizeaz ă deformările scheletului.
Creșterea capului se face în mai multe etape ș i poate ajunge la
circumferin ța de 52-54 cm la vârsta ce ne intereseaz ă. Creșterea în lungime a
gâtului este mai rapid ă în aceast ă perioadă când ajunge în medie la 33-34 cm.
Grosimea gâtului variaz ă după volumul mu șchilor și al grăsimii depuse cu
predominan ță în regiunea cefei. Varia țiile în lungime ș i grosime ale gâtului mai
sunt determinate ș i de factorii constitu ționali ș i de starea de nutri ție a organismului.
Trunchiul are o cre ștere relativ lent ă, devenind din ce în ce mai intens ă
după vârsta de 16 ani. L ățimea umerilor are, de asemenea, o cre ștere mai lent ă, ca
de altfel și diametrul biacromial. L ărgimea umerilor reprezint ă o pă trime din
înălțimea corpului. Spatele este dezvoltat în raport cu cre șterea în lungime și
înălțime a trunchiului. La persoanele înalte, perimetrul toracic este relativ mai mic,
este mai lung și cilindric. Indicele Eriss man (perimetrul toracic minus jum ătatea
taliei) indic ă faptul c ă, la vârsta ce ne intereseaz ă, capătă valori negative de
aproximativ – 4,01.
Este important de cunoscut acest fapt, deoarece are o semnifica ție în ceea
ce priveș te capacitatea func țională a aparatului respirator. Ritmul cu care cre ște
perimetrul toracic în aceast ă perioadă este mai lent decât ritmul cre șterii în lungime
a corpului întreg. În aceast ă perioadă se înregistreaz ă cele mai mici valori ale
indicelui Erissman. Acest fapt confirm ă discordan ța între creș terea în lungime și
cea în grosime a corpului, pe de o parte, și dintre cre șterea somatic ă și cea
organică, pe de alt ă parte.
Membrele superioare le vom urm ări pe segmentele ce le compun: bra țe,
antebrațe și mâini. Dimensiunile lor pot fi raportate la cele ale membrelor
inferioare, ale trunchiului sau ale corpului întreg. În urma unor studii fă cute a
reieșit că la o talie (în ălțime) de:
¾ 160 cm, lungimea braț elor ar trebui s ă fie de 66-76 cm;
¾ 170 cm, lungimea braț elor ar trebui s ă fie de 69-83 cm;
¾ 180 cm , lungimea braț elor ar trebui s ă fie de 74-85 cm;
¾ 192 cm, lungimea braț elor ar trebui s ă fie de 84-85 cm.
Brațul crește în lungime în raport cu cre șterea global ă a membrului
superior respectiv și a taliei. Bra țul drept este mai lung și mai gros la dreptaci, și
invers, pentru stângaci. Cre șterea în lungime a bra țului se produce mai mult la
nivelul extremit ății proximale, iar a antebra țului la extremitatea distal ă, adică la
extremităț ile depă rtate de cot.
Antebrațul crește în lungime mai târziu decât bra țul, dar în aceast ă
perioadă ele pot fi mai lungi și atârnă oarecum pe lângă corp. Indicele bra ț-antebraț
(humero-radial) arat ă o diferen ță de circa 20-25% a antebra țului față de braț.
Mâna cre ște încet în lungime ș i la aceast ă vârstă , până la 18 ani, p ăstrând
raportul de 1/4 din lungimea întregului membru superior și de 1/10 (10,4%) din
înălțimea corpului. Lățimea mâinii depinde de structura constituț ională, dar în mare
parte, este influen țată și de activitatea profesional ă, respectiv practicarea jocului de
volei.

19Degetele prezint ă caractere diferite dup ă vârstă , dar pe noi ne intereseaz ă
acei copii care au un format al mâinii lungi și subțiri și cu o mare mobilitate de
lucru a degetelor.
Anvergura (alonja) însumează lățimea și lungimea spatelui, și lungimea
membrelor superioare întinse la teral la nivelul umerilor. Dup ă Mayet citat de
Șerban, M. și De Hillerin, P. (1984), anvergura reprezint ă la 16 ani 103% din talie,
dar aceasta este influen țată de constitu ția corpului, de l ățimea umerilor și, de
asemenea, de activitatea profesional ă.
Membrele inferioare cresc evident mai mult decât cele superioare. La
15-18 ani se observ ă o uș oară disociere în sensul cre șterii lungimii membrelor
inferioare. Cre șterea membrelor inferioare depinde de alungirea segmentelor sale și
în special a coapselor și a gambelor. Coapsa cre ște continuu, dar în ritm diferit,
depășind întotdeauna lungimea gambei. În raport cu talia, coapsele reprezint ă la
aceasta vârst ă aproximativ 28%, iar în raport cu trunchiul reprezint ă în medie 85%.
Creșterea în lungime a femurului se face la extremitatea distal ă, iar a oaselor
gambei (tibia și peroneul) la extremitatea proximal ă (la extremităț ile apropiate de
genunchi). Piciorul (segmentul terminal al membrului inferior) cre ște în raport cu
vârsta, fiind relativ mai mare la oamenii înal ți.
În scopul realiz ării unor perform
anțe la o vârstă fragedă, mulți antrenori
cad în gre șeala supradoz ării efortului. Alț ii, dimpotriv ă, neavând preg ătirea
necesară și cunoștințele metodico- științifice care s ă le permit ă explorarea indicilor
fiziologici ai capacit ății de efort a copiilor, recomandă din pruden ță depunerea unor
eforturi sub nivelul posibilităț ilor morfofunc ționale ale acestora, frânând
dezvoltarea lor ulterioară . Utilizând aceast ă metodă se poate pierde momentul cel
mai favorabil al creierii bazei marilor performan țe ulterioare.
Pentru a doza efortul în mod corect, după posibilităț ile și capacitatea
funcțională a fiecă rui copil, este necesar ă nu numai cunoa șterea particularit ăților
morfofunc ționale generale ale vârstei de cre ștere, ci și nivelul actual de dezvoltare
morfofunc țională a fiecă rui copil, vârsta fiziologic ă individual ă. Aceast ă
cunoaștere presupune la
rândul ei investiga ții anatomofiziologice complexe, în
vederea cunoa șterii indicilor obiectivi ai capacit ății de efort a copiilor în fiecare
moment. Numai astfel munca antrenorilor va fi încununat ă de succes, iar copiii
îndrumați și pregătiți vor putea ob ține performan țele scontate.
În cercetările efectuate, intensitatea schimburilor metabolice și capacitatea
funcțională a aparatelor cardio-vasculare și respiratorii se corelează cu nivelul de
dezvoltare a musculaturii scheletice. Reparti ția masei musculare pe regiuni și
segmente corporale difer ă după vârstă . La 15-18 ani masa muscular ă reprezint ă
32,6%.
Modificările de ordin cantitativ ale mu șchilor sunt înso țite și de compoziț ia
lor chimic ă. Propriet ățile fiziologice ale mu șchilor, ca excitabilitatea,
conductibilitatea, contractibilitatea și tonusul cresc progresiv cu vârsta și cu gradul
de antrenament. Elasticitatea lor scade îns ă de la 1,27 kg cât este la copilul de 1 an,
la 0,857 kg la adolescență . Fibrele musculare sunt în general mai lungi, iar
porțiunile tendinoase sunt mai scurte. Mu șchii flexori sunt mai bine dezvolta ți
decât extensorii și de aceea exist ă tendinț a de a sta într-o pozi ție încovoiat ă (cu

20spatele rotunjit), fiind dispus s ă îndeplineasc ă întotdeauna cu mai mult ă plăcere
acele activit ăți care implic ă angrenarea flexorilor.
Musculatura membrelor superioare – 27% din masa muscular ă totală – este
relativ mai bine reprezentată decât cea a membrelor inferioare care este de
aproximativ 38% din masa muscular ă totală.
Deci, în aceast ă perioadă, musculatura este slab dezvoltat ă, mușchii flexori
sunt mai bine dezvolta ți decât muș chii extensori, ceea ce ne obligă să acordăm o
atenție sporită dezvoltării acestei musculaturi. Tonusul muscular mai sc ăzut,
permite efectuarea mai ampl ă a mișcărilor, dar este defavorabil ă celor fine, precise.
Forța muscular ă este redus ă, iar men ținerea constant ă a echilibrului cere un efort
suplimentar.
Aparatul respirator este destul de bine dezvoltat la aceast ă vârstă ca să ne
permită efectuarea unei preg ătiri fizice corespunz ătoare. Plămânii se dezvolt ă
intens, atât în ceea ce prive ște greutatea, cât și volumul lor. Greutatea
parenchimului pulmonar prezint ă un rit m rapid de cre ștere (între 500g și 800g),
ritmul cel mai accelerat, fiind considerat în jurul vârstei de 14-15 ani.
Capacitatea anatomic ă sau volumul parenchimului pulmonar cre ște
impetuos, în mare înregistrând un salt de peste 50%, capacitatea vital ă la 16 ani
fiind de 32-40 cm. Elasticitatea se manifest ă, de asemenea, pozitiv.
Respirația externă sau ventila ția pulmonar ă este strâns legat ă de nivelul
dezvoltării anatomice a aparatului respirator. Ritmul accelerat de cre ștere și
dezvoltare a c ăilor respiratorii, reprezint ă suportul material al cre șterii capacit ății
funcționale a aparatului respirator, mai ales a ventila ției pulmonare.
În primul rând, cre ște amplitudinea mi șcărilor respiratorii, fiind de 350 ml
la 15 ani. Paralel, scade și frecvența respiratorie la 18/minut la 15 ani. Minut-
volumul respirator va cre ște în medie cu 6,3 litri/minut la 15-18 ani. Important este
de reținut că factorii dimensionali și capacit ățile funcționale ale organelor
aparatului respirator pot fi mult influen țate prin antrenament, în aceast ă perioadă.
Toți factorii dimensionali și capacitățile funcționale, fiind în deplin ă
dezvoltare și creștere, contribuie la îmbun ătățir ea capacităț ii aerobe maxime.
Parametrii cei mai semnificativi ai acestei capacit ăți de efort aerob sunt consumul
de O 2/min (în ml/min sau ml/min/kg), precum ș i, oxigen-puls maxim, valori ce
devin maxime abia dup ă pubertate.
Dezvoltarea aparatului cardiovascular este lent ă, dar continu ă în aceast ă
perioadă. Ritmurile de dezvoltare morfologic ă și funcțională nu sunt totdeauna
paralele, cre șterea în volum a inimii și a vaselor sanguine fiind urmat ă, mai târziu,
de îmbună tățirea stării funcționale a acestora. Volumul la b ăieți de 15 ani este de
180 cm, viteza de cre ștere a volumului este aproape maxim ă la aceast ă vârstă, iar
greutatea este în medie de 220 g.
Cresc, de asemeni, dimensiunile cordului, diametrul transversal și diametrul
anteroposterior. Circumferin ța cordului cre ște mult în jurul vârstei de 15 ani. Din punct
de vedere fiziologic, întregul aparat cardiovascular se caracterizează printr-o labilitate
excesivă și rezerve func ționale reduse. Frecven ța cardiacă este destul de ridicat ă.
Astfel, la 15 ani este de 88-84 b ătăi/min, iar la 16 ani este de 85-86 b ătăi/min.

21S-a constatat faptul c ă, la copiii care practic ă în mod regulat antrenamente
de volei, frecven ța cardiacă de referin ță este mult sc ăzută, valorile înscriindu-se
între 72-78 b ătăi/min. În urma analizei frecven ței cardiace înainte de efort, dup ă
efort și în momentul de revenire, s-a constatat că la această vârstă, restabilirea după
efort a presupus un timp mai mare.
Autorii unor experimente emit ipoteza c ă restabilirea întârziat ă poate fi
pusă pe seama suprafe ței corporale mai mari. Aceste rezultate ne atrag aten ția
asupra necesit ății stabilirii mai judicioase a pauzelor dintre exerciț iile de for ță
intense, în vederea evit ării acumul ării unei st ări de oboseală accentuat ă.
Debitul cardiac sau minut-volumul inimii cre ște, ajungând la 15-16 ani la
aproape 42 l/min. În timpul efortu lui fizic debitul cardiac poate cre ște până la
15-20 l/min, având în vedere atât m ărirea frecven ței cardiace, cât ș i a volumului
sistolic. Ei suport ă bine eforturile bazate pe vitez ă sau cele mai pu țin intense, dar de
durată lungă, care nu reclam ă o creștere important ă a debitului cardiac pe o perioada
lungă sau se desf ășoară în regim constant real, la un debit circulator relativ redus.
Tensiunea arterial ă creș te progresiv cu vârsta și ajunge la 15-16 ani la o
valoare de 117/73 mm. De re ținut este faptul c ă la aceast ă vârstă intereseaz ă în
general copiii longilini. Examenul medi cal este obligatoriu deoarece ne putem
confrunta cu anumite diagnostice cardiace, și anume: Inima lui Lian întâlnit ă la
copiii longilini și foarte emotivi, la care se adaug ă surmenaj din punct de vedere
fizic și psihic sau intelectual, la cei supu și unui antrenament sportiv prea intens, cu
participarea prea timpurie la concursuri ș i competi ții sportive epuizante.
Reumatismul poliarticular Sokolski-Bouillaod, este, de asemenea, o afec țiune mai
gravă și mai periculoas ă la vârsta de cre ștere, deoarece ea este u șor confundat ă cu
durerile de cre ștere specifice acestei perioade. Nu trebuie neglijate tulbur ările
circulatorii, tranzitorii și anemia.
Evoluț ia creierului și a funcțiilor psihice a fost motivul unei cercet ări
atente și minuțioase încă din Antichitate. S-au f ăcut cercetă ri, constat ări și s-au tras
concluzii din care noi desprindem tr ăsături ce ne int eresează la subiec ții urmăriți;
este etapa începutului maturiz ării psihice a copilului.
În strâns ă legătură cu importantele modific ări morfofunc ționale apar
importante transform ări și în viața psihică. Percepțiile devin mai depline, capă tă un
pronunț at caracter de selectivitate, orientarea spa țială și temporal ă se perfec-
ționează considerabil, suferind influen ța proceselor gândirii. În activităț ile
cognitive se manifest ă net predominarea celui de-al doilea sistem de semnalizare.
Jucătorul, în cazul nostru, este capabil s ă opereze cu no țiuni cu un grad tot
mai mare de abstractizare, manifestând interes și curiozitate pentru teorie.
Se amelioreaz ă capacitatea de concentrare a aten ției, deși în unele faze este
destul de instabil ă și fluctuant ă. Apar importante modific ări pe plan afectiv. Ele
sunt determinate nu numai de transform ările biologice, dar și de implica țiile ce
decurg din integrarea social ă.
Din cauza disconfortului biologic, tân ărul se caracterizeaz ă printr-o
conduită irascibilă, relativ conflictuală , prin labi
lități afective, st ări de excesiv ă
timiditate sau exuberan ță, precum ș i prin stări capricioase ce se dezvoltă pe un fond
de independen ță fluctuant. Cre ște interesul pentru propria persoan ă, pentru lumea sa

22interioară și apar, relativ frecvent, st ări de neîncredere în propriile posibilităț i. Se dezvolt ă
calitățile voinței, manifestă dorința de afirmare, de impunere a propriilor hotă râri.
Apar forme de autoeducare în scopul cultiv ării capacit ăților considerate ideale.
Ștacheta aspirațiilor este ridicat ă tot mai sus, de și motivele sunt înc ă foarte instabile. Se
dezvoltă intens sim țul responsabilit ății.
Dorința se caracterizeaz ă prin exuberan ță, prin participarea la numeroase și
variate activităț i. Se men ține nevoia de mi șcare, de joc, de și acestea cap ătă alte
semnificații. Regulile jocului sunt respectate, dar scopul îl constituie atragerea aten ției
celor din jur, dorin ța de a obține aprecierea ș i afirmarea propriei persoane. Posibilit ățile
crescute ale Gândirii, ca și bogăția și varietatea cuno ștințelor determin ă restructur ări în
metodica înv ățării.

CONCLUZII
Întrucât performan ța se apropie de limitele cunoscute ale posibilit ăților
umane, în scopul îmbun ătățirii acesteia, știința, implicat ă multidisciplinar
(antrenor, biolog, matematician), va trebui s ă-și extindă aportul nu doar în planul
pregătirii, ci și în cel al selec ției.
Sistemul de selec ție presupune o activitate de diagnoz ă și prognoz ă
continuă care înso țește pe toate treptele dinamica evolu ției sportivului operând
printr-un complex de criterii, indici și norme de selec ție cu caracter general și
specific, obiectivizate și validate practic.
Selecția trebuie s ă porneasc ă de la cunoa șterea a doua realit ăți: individul ș i
particularit ățile jocului, ordonate dup ă greutatea lor specific ă în cadrul obț inerii
performan ței, realități ce vor trebui s ă prefigureze cerin țe de ordin morfologic,
funcțional, motric, psihologic ș i pedagogic al viitorului voleibalist.

BIBLIOGRAFIE

BOMPA, T., Totul despre preg ătirea tinerilor campioni, Editura Ex Ponto,
Constanța, 2003.
DRAGNEA, A., BOTA, A., Teoria activit ății motrice, Editura Didactic ă și
Pedagogic ă, București, 1999.
ȘCHIOPU, U., VERZA, E., Psihologia vârstelor – Ciclurile vie ții, Editura
Didactică și Pedagogic ă, București, 1999.
ȘERBAN, M., DE HILLERIN, P., Volei – Strategie și tactică, Editura Sport-
Turism, Bucure ști, 1984.
TUDOR, V., Capacitățile condiționale, coordinative și intermediare – componente
ale capacit ății motrice, Editura Coresi, Bucure ști, 1999.

ABSTRACT

The comparative study of the physical development data of the young and adults
volleyball players shows that for 16 to 17 year olds, some of the morphological indexes
of physical development such as height, weight and thoracic size, are close to the values
specific for adults, whereas at 18-19 they reach this level.
Key words: evolution, morphological indexes, functionally.

23ALCOOLUL ÎN ACTIVIT ĂȚILE SPORTIVE

Corina IVAN*

REZUMAT
Alcoolul este printre primele substan țe dopante folosite în ameliorarea
performan țelor fizice. Majoritatea studiilor științifice sugereaz ă câteva concluzii
generale valide: de și ingestia de alcool nu va influenț a substanțial funcțiile metabolice
sau fiziologice esen țiale performan ței fizice, ea are un efect d ăunător asupra unei largi
palete de abilit ăți psihomotrice.
Cuvinte-cheie : alcool, efecte, performanță psihomotric ă.
SCURT ISTORIC
Competitorii, practican ți ai activit ăților fizice diverse au utilizat alcoolul
pentru ameliorarea performan țelor, încă din Antichitate. În epoca noastr ă, se pare
că Suzanne Lenglen câ știgă în 1919, primul Wimbledon gra ție unui coniac b ăut
înainte de al 3-lea set. În 1988, Yanich Noah declara c ă bea uneori pu țin alcool
înainte de a intra pe teren. În 1976, ciclistul Maertens, câ știgă titlul de campion al
Belgiei, cu treizeci de kilometri înainte de sosire, bând o jum ătate de sticlă de
șampanie și un amestec de cafein ă și fructoză. Exemple mai sunt.
Legendele alcoolului sunt înc ă vii în activit ățile motrice: el dă forță,
încălzește, potolește setea etc .

Efecte scontate ale alcoolului Efecte ob ținute
Sportivii caut ă dezinhibarea,
efectul antistres), euforia. Marele tenisman Andreï Chesnokov declara cu
câțiva ani în urm ă, după un debut de sezon urât:
…mă săturasem de tenis și am băut mult alcool
timp de dou ă luni… La reluarea antrenamentelor
eram complet ie șit din form ă.
Unii atle ți capătă un plus de
încredere după o doză de alcool. Este dușmanul mu șchiului (acid lactic, perturbarea
metabolismului aerob).
Efectul antitremur este adesea
căutat printre adep ții sportului de
precizie ca tirul sau golful. Înlătură senzația de oboseal ă, dar nu și oboseala.

Pentru al ții, alcoolul cre ște forța,
stimuleaz ă circulația sanguin ă și
omoară bacteriile. Produce transpira ție și riscul unei deshidrat ări mai
rapide.

Numeroase sporturi sunt atinse de alcool, în particular sporturile de precizie (tirul,
biatlonul, pentatlonul modern). Putem aminti , de asemenea, automobilismul, alpinismul,
motociclismul, s ăriturile în ap ă, scrima, boxul, ciclismul, footbalul, bobul, sania etc.

* Academia Na țională de Educa ție Fizică și Sport

24Într-un experiment recent, i s-a cerut unui grup de atle ți australieni avansa ți
(specialiș ti ai probelor de 100m, 200m, 400m, 800m și 1500m) s ă efectueze o
testare pe distan ța preferat ă, după ce:
– au ingerat suc de portocale înainte de efort;
– au ingerat suc de portocale cu vodc ă.
Rezultatele acestui experiment sunt semnificative: dac ă la 100m timpul
obținut nu a fost afectat de alcool, to ți ceilalți timpi au fost altera ți după ingerarea
dozei prealabile de vodc ă; în plus, cu cât cantitatea administrat ă era mai
important ă, cu atât rezultatele erau mai sc ăzute. Teste de anduranță aplicate
alergătorilor rutina ți, care consumaser ă alcool (alcoolemie cuprins ă între 0,4 ș i
1,1 grame/litru), au ar ătat după o noapte de odihnă , o scădere a performan ței cu
10% față de rezultatele obi șnuite.
Alcool = substan ță dopantă
Etanolul este un produs dopant de categoria 3, o substan ță supusă acelorași
restricții ca și corticoizii, betablocantele, anest ezicele locale. Depistarea dopajului
cu alcool, este hot ărâtă de fiecare federa ție înaintea probelor. Pentru aceasta se
utilizează alcoolem
ia sau etilotestul.

FUNDAMENTE ȘTIINȚIFICE
În cea mai mare parte a studiilor științifice se precizeaz ă că, o mică doză de
45-60 ml de alcool, este echivalentul unui nivel de alcool sanguin (NAS ) de 0,4-0,5
la un bărbat de dimensiuni medii. O doz ă medie este echivalent ă cu 90-120 ml sau
un NAS de 0,10. Puț ine studii au folosit o doz ă mare, cu un NAS de 0,15.
Interpretarea rezultatelor, trebuie s ă se facă cu precau ție, luând în considera ție mai
multe aspecte:
– există o diversitate de reac ții, nu numai printre indivizi, ci chiar pentru
același individ în func ție de circumstan țe;
– este imposibil de efectuat o cercetare placebo dublu-oarb ă cu alcool,
pentru că subiecții au discern ământ când consum ă alcool. Cu toate acestea,
rezultatele citate sugereaz ă câteva concluzii generale valide: atle ții pot consuma
alcool pentru a ameliora func ția psihologic ă, dar în dauna performan ței
psihomotrice. În sporturile care implic ă reacții rapide la stimuli variabili,
performan ța va fi afectat ă defavorabil. Cercet ările au demonstrat cum cantit ăți
moderate de alcool diminueaz ă timpul de reac ție, coordo narea oculo-manual ă,
precizia, echilibrul și coordonarea complex ă sau abilit ățile motrice globale. De și
unii autori sugereaz ă că alcoolul poate ameliora încrederea în sine, studiile
disponibile subliniaz ă deteriorarea performan ței psihomotrice;
– studii despre efectele ingestiei de alcool asupra func țiilor metabolice și
fiziologice importante pentru performan ța fizică, au relevant c ă aceasta (ingestia)
nu exercit ă nicio influen ță benefică asupra surselor de energie. Glicogenul
muscular în repaus era semnificativ mai sc ăzut după alcool, în compara ție cu grupa
martor. Totodat ă, s-a arătat că, dacă alcoolul nu diminueaz ă lipoliza sau utilizarea
acizilor gra și liberi (AGL) în timpul exerci țiului, el poate:
– diminueaz ă producerea de glucoz ă splenică;
– diminueaz ă contribuția potențială a gluconeogenezei hepatice;

25– produce o mai mare diminuare a nivelului de glucoz ă sanguin ă,
conducând la hipoglicemie;
– diminueaz ă captarea de glucoz ă de către mușchii gambelor în timpul
ultimelor momente ale unei curse de 3 ore.
Alte studii sprijin ă teoria referitoare la efectul hipoglicemic al alcoolului în
timpul exerci țiilor extenuante prelungite în frig. Ele au notat o pierdere
semnificativ ă de căldură corporal ă care sugereaz ă că alcoolul poate altera
termoreglarea. Aceste modific ări pot diminua capacitatea de anduran ță.
Studii mai vechi, demonstreaz ă că alcoolul cre ște semnificativ consumul
de oxigen în timpul antrenamentului submaximal și îi diminueaz ă simultan
eficacitatea, dar această observație nu a fost confirmat ă de altele. Câ țiva cercet ători
au observat c ă alcoolul cre ște frecven ța cardiacă și debitul cardiac în momentul
exercițiului submaximal, dar aceste rezultate nu au fost confirmate de alte studii.
La nivelul exerciț iilor submaximale, alcoolul nu are niciun efect asupra
volumului sistolic, ventila ției pulmonare sau fluxului sanguin din mu șchi, dar
diminueaz ă rezistența vascular ă periferică.
În momentul exerci țiilor maximale, ingestia de alcool nu are un efect
semnificativ asupra frecven ței cardiace, volumului sistolic și debitului cardiac,
tensiunii arteriale
medii și rezistenței vasculare periferice sau lactatului maxim, dar
reduce semnificativ volumul obi șnuit, cauzând o diminuare a ventila ției pulmonare.
Rezumând, alcoolul pare a avea prea pu țin (sau deloc) efect benefic asupra
răspunsurilor metabolice și fiziologice ale exerci țiului. Dimpotriv ă, alte studii
raportează efecte semnificative, nefaste pentru performan ță. Efectele alcoolului
asupra evalu ării componentelor condi ției fizice sunt variabile. S-a observat c ă
ingestia alcoolului poate diminua for ța muscular ă dinamică, forța de prehensiune
izometric ă, forța dinamometric ă, puterea ș i lucrul muscular ergografic. Mici doze
de alcool nu au avut niciun efect asupra obiectivelor exerci țiului la un ergociclu,
simulând sprintul de 100 m sau cursa de 1.500 m, dar doze mai mari le-au
influențat negativ. Pentru c ă nu s-a demonstrat c ă alcoolul ajut ă la ameliorarea
capacităț ii de performanță fizică, dar poate conduce la diminuarea abilit ăților în
diferite probe, este important pentru to ți factorii asocia ți cu direc ția sportului s ă
educe atle ții împotriva utiliz ării acestuia în competi ții. În acest timp, celelalte
pericole inerente abuzului de alcool, ne oblig ă să ne învăță m tinerii s ă fa că lucruri
inteligente în ceea ce prive ște consumul acestuia. Regula sau limita poate fi
utilizată ca linie directoare rezonabil ă pentru un consum moderat, sigur pentru
adulți. Nu trebuie consuma ți mai mult de 15ml de alcool pur pentru 23 kg de
greutate corporală , într-o zi. Aceasta reprezint ă echivalentul a trei beri 4,5%, trei
pahare de 120 ml de vin 14% sau 90m l de whisky 50% pentru o persoan ă de 68 kg.

CONCLUZII
– ingestia de alcool poate avea un efect d ăunător asupra unei largi palete de
abilități psihomotrice, precum: timpul de reac ție, coordonarea oculo-manual ă,
precizia, echilibrul și coordonarea complex ă;
– ingestia de alcool nu va influen ța substan țial funcțiile metabolice sau
fiziologice esen țiale performan ței fizice, ca: metabolismul energetic, consumul

26maxim de oxigen (VO2 max), frecven ța cardiacă , volumul sistolic, debitul cardiac,
debitul sanguin în muș chi, diferen ța arteriovenoas ă de oxigen sau dinamica
respiratorie. Consumul de alcool poate modifica reglarea temperaturii corporale în
timpul exerci țiilor prelungite în condi ții de frig;
– ingestia de alcool nu va amelio ra, ba chiar (poate) va diminua for ța,
puterea, anduran ța muscular ă locală , viteza și anduran ța cardio-vascular;
– alcoolul este drogul al c ărui consum prelungit și în exces poate provoca
modificări patologice la nivelul ficatului, inimii, creierului și mușchilor;
– trebuie depuse continuu eforturi serioase pentru a educa atle ții, antre-
norii, preparatorii fizici, medicii, kinetoterapeu ții, mijloacele sportive media și pu-
blicul în general, în ceea ce prive ște efectele ingestiei de alcool asupra perfor-
manței fizice.

BIBLIOGRAFIE
BLACK, D., LANSON, I., Excessive Alcohol Use by Non Elite Sportsmen , Drug
and Alcohol Rewiev, 1999.
DAULOUEDE, C., Le mystère de la courbe en U , în: Revue Sport et Vie, 2001.
DE WITTE, P., Sport et alcool: Une nouvelle piste pour aider les
alcoolodépendants, în: Lettre d'Information de NREB, nr 14, Paris, 1998.
FRANCOIS, E., Sport et prevention , în: Revue Alcool ou Santé, 1998.
LEJOYEUX, M., L'alcoolisme au feminine , în: Revue Panorama du médecin,
2001.
RICHE, D., Boire de l'alcool avant l'effort , în: L'alimentation du sportif en 80
questions, Ed. Vigot, Paris, 1999.
RICHE, D., L'alcool et le sport, les dégâts de l'eau-de-vie , în: Revue Sport et Vie,
2001.
WILLIAMS, M.H., Alcohol Intake and Sport Performance , în: Strength and
Conditionning, 1998.

ABSTRACT

Alcohol is one of the first substances doping utilizes in optimizing physical
performances. Most scientific studies sug est some general valid conclusions:
although ingesting alcohol won’t substan tially influence metabolic or physiological
functions esential to performance, it does have a harmful effect upon a variety of
psychomotor abilities.
Key words: alcohol, effects, psychomotor performance.

27
EFICIENȚA TEHNICILOR COMPLEMENTARE DE MASAJ
ÎN RECUPERAREA SECHELELOR POSTTRAUMATICE

Olimpia MOLDOVEANU*
Aurica VÂLCEANU**
Alina STAHIE*
Cornelia PREDESCU*

REZUMAT
Tehnicile complementare de masaj sunt indispensabile în tratamentul sechelelor
posttraumatice. Hiperemia local ă obținută asigură eliminarea substan țelor algogene de
la nivelul zonei afectate, explicând astfel diminuarea pân ă la dispari ție a durerii, pe când
efectul de înl ăturare a aderen țelor contribuie la restaurarea func ționalităț ii segmentului
afectat. Aceste efecte sunt argumentate de îmbinarea acestor tehnici cu electroterapia și
kinetoterapia progresiv ă. Se poate îns ă observa cu u șurință că utilizarea exclusiv ă a
fizio-kinetoterapiei prelunge ște perioada de recuperare, iar restituț ia funcționalităț ii nu
este integral ă, aspecte de loc de neglijat mai ales atunci când se impune o reintegrare
cât mai rapid ă și în siguranță a pacientului în activitate.
Cuvinte-cheie : traumatism, sechele, tratament, complex, masaj, tehnici
complementare.
INTRODUCERE
Tehnicile complementare ale masajului prezint ă adresabilitate exclusiv
terapeutic ă. Unele dintre cele mai importante indica ții, la care dorim s ă facem
referire sunt sechelele posttraumatice ale aparatelor musculo-tendinos și capsulo-
ligamentar, în tratamentul c ărora intervin câteva din cele mai reprezentative tehnici
complementare de masaj:
o masajul transversal profund;
o masajul conjunctiv;
o criomasajul;
o masajul reflex de tipul reflexoterapiei.
Sechelele posttraumatice care beneficiaz ă de pe urma aplic ării tehnicilor de
masaj amintite sunt reprezentate în special de cele de tip aderen țial, după cum
urmează:
¾ Aparat capsulo-ligamentar :
− sechele dup ă entorse;
− sechele dup ă capsulite în stadiul cronic („rece”).
¾ Aparat musculo -tendinos :
− sechele dup ă tendinite posttraumatice;

* Facultatea de Educa ție Fizică și Sport, Universitatea Spiru Haret
** Institutul Na țional de Cercetare pentru Sport

28− sechele dup ă tenosinovite;
− sechele post–leziuni musculare.

OBIECTIV
Prezentarea importan ței tehnicilor complementare de masaj în programul de
recuperare a sechelelor posttraumatice ale aparatelor musculo-tendinos și capsulo-
ligamentar reprezint ă obiectivul lucr ării de față.

METODA
S-a analizat eficien ța programelor de recuperare care cuprind diferite
tehnici complementare de masaj cu indica ții precise în sechelele aderen țiale, în
comparație cu programele clasice (kinetoterapie, masaj somatic, electroterapie).

REZULTATE ȘI DISCUȚII
Tehnicile complementare de masaj au apă rut ca o necesitate de a recupera
anumite structuri cât mai repede și cât mai integru, pornind de la tehnica de baz ă a
masajului medical clasic. Efectele unor manevre în anumite condi ții de aplicare au
reprezentat punctul de pornire al observa țiilor, de asemenea, evolu ția în timp a
pacienților cu diverse afecț iuni, dintre care o mare parte reprezentate de sechelele
posttraumatice.
Pentru aplicarea tehnicilor complementare de masaj este necesar ă atât o
foarte bună stăpânire a tehnicii, cât ș i cunoașterea amănunțită a anatomiei segmen-
tului afectat, din punct de vedere al orient ării fibrelor musculare, tendinoase sau
ligamentare, deoarece aplicarea manevrelor se face într-un sens strict, bine definit.
Fiecare orientare a manevrelor de lucru determin ă o anumit ă acțiune pe
structurile vizate:
1. În masajul transversal profund aplicarea manevrelor se face strict
transversal pe fibrele musculare, tendinoase sau ligamentare, iar o orientare chiar
oblică ar putea limita ac țiunea pe str ucturile vizate, implicând în schimb alte
structuri pe care nu dorim a le lucra. Efectele tehnicii sunt reprezentate în primul
rând de hiperemia local ă, asigurând eliminarea substan țelor algogene. Datorit ă
faptului c ă manevra principal ă utilizată de masajul transversal profund este
fricțiunea, un alt efect determinat în mod direct de aceast ă manevră este cel
sedativ-relaxant al structurilor prelucrate, respectiv tendoane, ligamente și mușchi.
Efectul major, însă, este reprezentat de înl ăturarea aderen țelor din sechelele
posttraumatice, care nu se vor reface dac ă masajul transversal profund va fi urmat
de mobiliz ări active, contribuind astfel la restaurarea func ționalității segmentului
afectat. Chiar Cyriax, J. H., citat de Sidenco, E. L. (2003), care a codificat aceast ă
tehnică de masaj, afirma: „fric țiunea transversal ă profundă poate fi rezumat ă la
capacitatea de a cre ște mobilitatea a șa cum nici întinderea pasiv ă, nici chiar
exercițiile active nu pot s ă determine”.
2. În masajul conjunctiv aplicarea manevrelor se face în lungul
structurilor mai sus men ționate, iar manevrele utilizate difer ă de cele aplicate în
cazul masajului transversal profund. Manevra de baz ă este aici netezirea cu

29presiune crescut ă și aplicată doar cu pulpa policelui sau a indexului și mediusului,
deci o suprafa ță de contact foarte redus ă. Zonele de aplicare a manevrelor sunt cele
ce prezint ă modificări reflexe la nivel de ț esut conjunctiv de tipul retracturilor,
traduse sub form ă de benzi late sau sfere aliniate ca „m ărgele pe sfoar ă”, reliefate
la nivelul pielii. Efectul major este cel hiperemiant local, care nu doar „spal ă” zona
de substan țele proinflamatorii ș i algogene, ci și favorizeaz ă reorganizarea fibrelor
conjunctive. Un alt efect important este cel reflex, care ac ționează nu numai local,
ci și la distan ță, modificarea în sine fiind determinat ă de solicitarea diferit ă a
anumitor structuri în scopul protej ării zonei afectate de traumatism.
3. Masajul reflex de tipul reflexoterapiei prezint ă sensuri de lucru bine
codificate, ce depind de zona de proiec ție reflexă abordată. Manevrele de baz ă sunt
presiunile digitale asociate, în func ție de caz, cu fric țiunea, alunecarea sau vibra ția.
Efectele vizate prin reflexoterapie, în cazul sechelelor posttraumatice, sunt cele
referitoare la înl ăturarea durerii prin stimularea elimină rii de substan țe algogene în
mod reflex.
Aplicarea tehnicilor complementare de masaj în tratamentul sechelelor
posttraumatice impune cunoa șterea modalit ății de pozi ționare a pacientului, în a șa
fel încât s ă se etaleze structurile vizate, uneori chiar a le pune în tensiune
(tendoanele) sau a le relaxa (musculatura).
S-a observat că utilizarea exclusiv ă a fizio-kinet oterapiei prelunge ște
perioada de recuperare în cazul seche lelor posttraumatice, mai ales a celor
aderențiale, iar resti țutia func ționalității nu este integral ă, comparativ cu
programele care includ m ăcar una din tehnicile complementare de masaj pe lâng ă
kinetoterapie. Acest lucru se datoreaz ă faptului c ă nici întinderea pasivă , nici
contracția muscular ă nu pot îndepă rta aderen țele ce împiedic ă libera alunecare a
fibrelor între ele, fie ele musculare, tendinoase sau ligamentare.
Ca urmare, primul pas în „lichidarea” sechelelor posttraumatice ar fi
reprezentat de masajul complex prin tehnici complementare, care pot fi îmbinate astfel încât s ă reducă fenomenul dureros (criomasaj, reflexoterapie) și să crească
circulația locală, care ar accentua eliminarea de substan ță activă (pain substance),
responsabilă de cronicizarea durerii locale (masajul transversal profund, masajul
conjunctiv).
Efectele sunt augumentate de îmbinarea acestor tehnici cu electroterapia
complementar ă reprezentat ă de ultrasunete și radiații electromagnetice. Trebuie s ă
ținem cont c ă în cazul sechelelor posttraumatice exist ă o alterare a informa ției
proprioceptive și că în timpul unei activit ăți globale subiectul evit ă solicitările
structurilor afectate, producând sche
me motorii modificate care tind s ă se perma-
nentizeze.
Astfel, înl ăturarea sechelei dureroase va preg ăti revenirea la un comporta-
ment kinetic normal, acesta fiind de fapt scopul primordial al kinetoterapiei progresive din cadrul programului de recuperare a sechelelor posttraumatice. Mijloacele care compun acest program pot realiza numai împreun ă, prin
însumarea efectelor fiec ăruia, rearmonizarea func țională, prin îndepă rtarea
aferențelor nociceptive, ini țial perturbatoare prin mesaje nociceptive.

30 Prin modul lor de aplicare și modificările de tablou clinic ap ărute în cursul
aplicării, tehnicile complementare de masaj pot semnala prezen ța unei leziuni mai
grave mascate, ce poate beneficia de tratament corect dup ă o nouă evaluare
medicală. Spre exemplu, o durere care nu înceteaz ă să crească pe parcursul ședinței
de masaj reprezint ă un semnal de oprire pân ă la o nouă evaluare medical ă.

CONCLUZII
Se poate afirma faptul c ă tehnicile complementare de masaj sunt indispen-
sabile în tratamentul sechelelor posttraumatice pentru restaurarea func ționalității
segmentului afectat, mai ales în cazul acelor pacien ți ale căror profesiuni reclam ă o
recuperare cât mai complet ă și în timp cât mai scurt, pentru a nu afecta activitatea
acestora.

BIBLIOGRAFIE

CYRIAX, J.H., Clinical Applications of Massage , în Basmajian JV (ed):
Manipulation, traction and massage, 3rd ed., Baltimore, Williams &
Wilkins, 1985, 85-86.
DRAGAN, I., Masaj-automasaj , Editura Editis, Bucure ști, 1994.
IONESCU, A., Masajul, procedee tehnice, metode, efecte, aplicaț ii în sport,
Editura ALL, Bucure ști, 1994.
IVAN, S., Masajul pentru to ți, Editura Coresi, Bucure ști, 2001.
MÂRZA, D., Reflexologia în kinetoterapie , Editura Symbol, Bac ău, 2002.
RĂDULESCU, A., Fizioterapi. Masaj terapeutic , Editura Medical ă, București,
2002.
SIDENCO, E.L., Masajul în kinetoterapie , Editura Funda ției România de Mâine ,
București, 2003, p. 177.
SIDENCO, E.L., Medicina fizic ă în recuperarea medical ă, Editura Universitar ă
Carol Davila, Bucure ști, 2005.

ABSTRACT

The complementary massage techniques are extremely important in the
treatment of the posttraumatic sequela. The local hyperemia obtained assures the
elimination of the algogene substances from the affected area and explains in this
way the diminishing until the disappearing of the pain, while the effect of the
adherences contributes to the functionality rest oring of the affected segment. These
effects are augmented by combining these techniques with electrotherapy and progressive physical therapy. It can be eas ily seen that exclusive use of physical
therapy increases the recuperation period and the return of the functionality is not total, aspects which can not be neglect ed especially when a fast and safe
reintegration of the patient is required.
Key words: trauma, sequela, complex, treatment, massage, complementary
techniques.

31
EFICIENȚA REFLEXOTERAPIEI ÎN TRATAMENTUL TULBURĂ RILOR
DIGESTIVE FUNCȚIONALE

Olimpia MOLDOVEANU*
Marinela ȘERBAN*
D o i n i ța TRIFAN*

REZUMAT
Reflexoterapia reprezint ă o tehnică complementar ă ce nu exclude, ci completeaz ă
tratamentul medical. Ea se realizeaz ă în scopul înl ăturării tensiunii nervoase și a efectelor
acesteia pe termen lung și al reechilibr ării organismului, pornindu-se de la ideea c ă starea
de sănătate a organismului este o star e de echilibru între aparatele și sistemele acestuia.
Această tehnică are o mare valoare terapeutic ă în tulburările digestive func ționale, valoare
care deși demonstrat ă, este încă privită cu rezervă. Concluziile desprinse din practic ă vin
în întâmpinarea ideii în care rela ția parte-întreg începe a fi reconsiderat ă după criteriul
holistic. Astfel, consideră m că reflexoterapia este atât o alternativ ă, cât și un mijloc
adjuvant util nu numai în între ținerea stării de sănătate a organismului, ci și în tratarea
unor afecțiuni.
Cuvinte-cheie : tulburări digestive, reechilibrare, tratament complex, masaj reflex.

INTRODUCERE
Reflexoterapia este o tehnic ă specială de mas aj digital care se bazeaz ă pe
relația dintre anumite zone cutanate și activitatea organelor, aparatelor și sistemelor
organismului uman. Ea în sine reprezint ă o tehnică complementar ă ce nu exclude,
ci completeaz ă tratamentul medical, iar în unele cazuri, mai pu țin severe, când se
pune problema unor disfunc ții, poate trata f ără a se mai ajunge la tratamentul
medicamentos care, dup ă cum știm cu toții, are multe avantaje, dar întotdeauna are
și reacții adverse.
Numărul mare de pacien ți determin ă tot mai mul ți medici s ă priveasc ă
foarte sistemic pacientul, doar ca pe un caz, s ă prescrie tratamentul, f ără a mai
dispune îns ă de timpul necesar pentru a participa efectiv la tratament și a urmări
rezultatele în dinamic ă.
Reflexoterapia vine în ajutorul pacientului, ea având ca scop, înainte de
toate să relaxeze neuromuscular pacientul și să-i confere o stare de bine. Astfel
început, tratamentul va avea cu siguranță mai mult succes decât în cazul unui
pacient tensionat, anxios, iritat, neîncrez ător.
În general, reflexoterapia se realizeaz ă în scopul înl ăturării tensiunii
nervoase și a efectelor acesteia pe termen lung, reechilibr ării organismului,
al activării circula ției sanguine și limfatice, și a creșterii capacit ății imune,

* Facultatea de Educa ție Fizică și Sport, Universitatea Spiru Haret

32pornindu-se de la ideea c ă starea de s ănătate a organismului este o stare de
echilibru între aparatele și sistemele acestuia.
Poziționarea organelor, glandelor ș i a diverselor structuri (grupate în aparate și
sisteme) la nivelul corpului se reflect ă pe zonele reflexe în aceea și ordine, iar
acțiunea terapeutului asupra lor trebuie s ă corespundă funcționalității acestora,
respectiv sensului de evacuare în cazul organelor cavitare (goale).

OBIECTIV
Obiectivul acestei lucr ări este reprezentat de demonstrarea utilit ății și
eficienței reflexoterapiei în cadrul tratamentului complex al tulbur ărilor digestive
funcționale. Ca urmare, în contin uare vom trecem în revist ă aspectele anatomo-
funcționale relevante din punct de vedere al terapiei reflexe la acest nivel.
Aparatul digestiv poate fi reprezentat ca fiind calea prin care pă trund
principiile nutritive în corpul omenesc. Din punct de vedere al func ționalității,
prezintă o reală importan ță în reflexoterapie faptul c ă aparatul digestiv dispune de
mai multe sectoare cu func ții diferite: de pasaj, de depozit, de secre ție, de
prelucrare și extracție, de eliminare. Ală turi de acesta, două mari organe
abdominale, ficatul și pancreasul, au un rol deosebit în digestie datorit ă produș ilor
de excreție ale acestora, elimina ți la nivelul duodenului.
Aparatul digestiv, în întregime, est e extrem de reactiv la impulsurile
nervoase primite, de aceea numeroase st ări cauzatoare de stres, nervozitate, emoț ii
puternice de orice fel, anxietate, îngrijorare î și fac simțită prezența prin acțiunea
asupra unuia sau mai multor segmente ale tubului digestiv.
Apar astfel suferin țe de tipul gastrit ă și chiar ulcer, produse pe un fond de
stres accentuat sau nervozitate, stomacul și duodenul reac ționând la acestea printr-o
secreți e crescută de produș i acizi, în special acid clorhidric (produs în mod normal
în cantități mici pentru a conserva alimentele în timpul pasajului lor la acest nivel),
care ajunge s ă erodeze peretele stomacului, provocând simptome de tipul: dureri
epigastrice, pirozis, hemoragii digestive superioare, melen ă.
Un alt exemplu de disfunc ție este reprezentat de diskineziile veziculei
biliare, incluzând atât hipo cât și hiperkineziile cauzate de st ările de nervozitate,
iritabilitate, anxietate, oboseal ă accentuat ă, combinate de regul ă sau exclusiv
determinate de alimenta ția necorespunz ătoare, provocând a șa numita criză biliară
cu stare de r ău generalizat, dureri de cap, grea ță și vomă, eliminând un lichid
verzui, foarte amar, bila.
Pe de altă parte, diskineziile biliare trebuie privite și din punct de vedere al
reactivității la stimulul endocrin, știut fiind faptul c ă hormonii estrogeni au
influență asupra motilităț ii veziculei biliare. Se explic ă astfel frecven ța mare a
diskineziilor biliare în rândul femeilor, precum și accentuarea simptomatologiei în
perioadele de vârf estrogenic, mai exact premenstrual. Colonul iritabil, numit în
trecut diareea de stres , sau emo țională, demonstreaz ă reactivitatea intestinului gros
la stimuli psihici, manifestându-se prin emisia a numeroase scaune cu materii
fecale puține, dar cu senza ția puternic ă și foarte frecvent ă de necesitate de defecare,
accentuat ă în special atunci când și em oțiile sunt mai puternice.

33Tot aici poate fi amintit ă și constipa ția, cu aproape toate formele ei, și care
alternează uneori cu diareea, confirmând astfel natura acesteia.
Toate aceste tipuri de afecț iuni beneficiaz ă din plin de reflexoterapie,
îmbunătățind atât starea tubului digestiv la nivelul respectiv, cât și starea general ă a
subiectului și în principal, starea emo țională a acestuia.

MATERIAL ȘI METODĂ
Studiul nostru a evaluat eficien ța programelor terapeutice care au inclus
reflexoterapia, comparativ cu aplicar ea schemelor clasice de tratament,
desfășurându-se în perioada 1 septembrie 2005 – 1 februarie 2006.
Materialul a fost reprezentat de un num ăr de 12 pacien ți cu tulbur ări
digestive func ționale din grupul celor descrise mai sus, dintre care 6 au urmat strict
tratament medicamentos, iar 6 au urmat cel pu țin o serie de 12 ședințe de masaj
reflex de tipul reflexoterapiei aplicate exclusiv la nivelul piciorului.

REZULTATE ȘI DISCUȚII
Din cei 6 pacien ți tratați exclusiv medicamentos, 2 erau diagnostica ți cu
ulcer duodenal, 2 cu diskinezie biliar ă, 1 cu constipa ție funcțională și 1 cu
colopatie iritativ ă.
Pacienții tratați atât medicamentos, cât și prin tehnici de masaj reflex au
prezentat ulcer duodenal 1 caz, diskinezie biliar ă 2 cazuri, constipa ție funcțională
1 caz, colon iritabil 2 cazuri.
Tratamentul medicamentos s-a efectuat cu acelea și clase medicamentoase
pentru acela și tip de disfunc ție și nu îl vom detalia deoarece acesta nu face obiectul
efectiv al studiului nostru.
Terapia reflexă aplicată s-a desfășurat cu o frecven ță de o ședință la două
zile în toate cazurile, însumând un num ăr de 12 ședințe, iar într-un num ăr de
2 cazuri aceast ă serie de ședințe a fost repetată după o pauză de 3 săptămâni.

În aplicarea reflexoterapiei s-a ținut cont de urm ătoarele aspecte:
♦ sensul de p ătrundere și procesare a alimentelor în cadrul aparatului
digestiv, iar apoi de evacuare a resturilor va deveni sensul de lucru al reflexo-
terapeutului pe zonele de proiec ție reflexă ale acestor segmente ale tubului digestiv.
Astfel, masarea zonelor reflexe ale ap aratului digestiv a început cu gura,
dinții și faringele, zone descrise ca fiind situate proximal pe haluce, pe vârfurile
degetelor, respectiv sub zona gurii la baza halucelui. S-a continuat cu esofagul care
coboară de la nivelul faringelui, va fi proiectat mai jos de acesta, pe spa țiul dintre
metatarsienele 1 și 2 pe fa ța plantară (pe fața dorsală este reprezentat ă traheea,
paralelă cu esofagul). Orificiul cardia, care face leg ătura între esofag și stomac se
regăsește pe linia diafragmului, imediat la terminarea esofagului, deci între
metatarsianul 1 și 2. Acesta a fost masat în cazu l durerilor epigastrice cu sau fă ră
pirozis, utilizând presiuni cu fric țiuni lente circulare.
Stomacul se află sub cardia ș i esofag, pe fa ța internă a tălpii, sub linia
diafragmului, predominent pe partea stâng ă și a fost masat în mod special în cazul
pacienților cu ulcer gastric, aplicând doar presiune un timp mai îndelungat.

34Urmează apoi zona reflex ă a pilorului la nivelul bazei metatarsianului 2, care se
continuă cu zona duodenului care se întinde pân ă la baza metatarsianului 4.
Intestinul sub țire se proiecteaz ă în spațiul format de cadrul colonului, iar
colonul începe pe talpa dreapt ă, urcă până la baza metatarsianului 5 drept, trece
transversal la baza metatarsienelor t ălpii drepte și se continu ă pe talpa stâng ă până
la metatarsianul 5 stâng, coboar ă spre calcaneu apoi ia o direc ție ușor oblică spre
marginea intern ă a călcâiului, unde reprezint ă sigmoidul și rectul și urcă ușor pe
fața internă a piciorului, terminându-se cu anusul.
Rectul și anusul se proiecteaz ă simetric și pe piciorul drept, ele situându-se în
organism în pozi ție de mijloc. Acest traiect a fost masat cu prec ădere în cazul
pacienților cu colon iritabil și mai ales constipa ție prin aplicarea presiunilor înso țite
de fricțiuni circulare.
Ficatul și vezica biliar ă se regăsesc doar pe talpa dreapt ă, pe corpul
metatarsienelor 2-5, vezica biliar ă avâ nd o arie mai restrânsă , doar la nivelul
metatarsienelor 4 ș i 5, central, fiind masat ă în cazul pacien ților cu diskinezii
biliare, dar și a celor cu constipa ție.

Figura 1. Zonele reflexogene ale aparatului digestiv la nivelul fe ței plantare

♦ Acționând pe zonele reflexe ale aparatul ui digestiv, zone destul de întinse
de altfel (Figura 1), ac ționăm și asupra organelor din imediata vecin ătate, de aceea
chiar și când trată m aceste organe vecine este bine să amplific ăm efectul prin
masarea ariilor digestive corespunz ătoare.
♦ În diferitele disfunc ții digestive urm ărim abordarea organului în
suferință, însă nu trebuie s ă uităm că acesta face parte dintr-un sistem, ceea ce
impune stimularea acestuia în întregime.

35♦ Deși disfuncțiile la care facem referire sunt din sfera digestiv ă, s-a impus
stimularea și a altor aparate și sisteme, în func ție de cauzalitatea disfunc ției. Au
mai fost stimulate astfel, sistemul endocri n, sistemul nervos, circulator, limfatic,
excretor.
♦ S-a urm ărit ca presiunea de lucru pe zonele reflexe vizate s ă fie una
medie și în niciun caz s ă nu depășească pragul dureros al pacientului. Durerile care
au fost provocate de manevre cu intensitate prea mare nu numai c ă nu au adus
niciun beneficiu, dar chiar au dera njat, iritat, încordat pacientul și au limitat
răspunsul organismului, putând s ă constituie ele însele motiv de tratament pe viitor.
Unii terapeu ți consider ă că o intensitate mai mare, chiar dac ă produce o
durere vie, ar fi mai eficient ă, însă trebuie s ă ținem cont de legile organismului, o
intensitate prea mare pe un organ pr ea dezechilibrat poate induce un dezechilibru și
mai mare în locul redres ării, fapt demonstrat de altfel chiar în studiul nostru.
Nu am uitat faptul c ă pacientul care se adreseaz ă reflexoterapeutului este o
persoană care încearc ă să-și redreseze unele probleme de s ănătate: acuz ă dureri sau
tulburări care nu au putut fi rezolvate în alt mod, sau nu pot urma tratamentele
medicale clasice, sau vor s ă augumenteze și să grăbească efectel e terapiei
medicamentoase. Acesta este motivul pentru care am considerat unul dintre
punctele forte – comunicarea!
Pacienților li s-a comunicat modalitatea de apariț ie a efectelor, timpul
orientativ și posibilele modific ări sau reac ții ale organismului pe durata
tratamentului, astfel încât s ă nu se creeze st ări emoționale negative inutile.
Astfel, pacien ții au învățat că în urma reflexoterapiei pot s ă apară modificări
aparent fără legătură cu afecțiunea de baz ă, modificări de tipul: transpira ție mai
abundentă, micțiuni mai frecvente, „balonare”, cre șteri ale secre țiilor mucoase și uneori
subfebrilit ăți (37-380C), modific ări ale pulsului ș i tensiunii arteriale.
În urma unei serii de 12 ședințe de reflexoterapie aplicată la nivelul
piciorului, s-a constatat o îmbun ătățire a stări generale a pacien ților alături de
ameliorarea disfunc ției digestive ș i diminuarea pân ă la dispari ție, în unele cazuri, a
simptomatologiei acuzate la începutul tratamentului.
S-a constatat faptul c ă durerea pe care o produce orice tulburare digestiv ă
poate fi cauzatoare nu numai de stare de r ău fizic, ci și de o proast ă dispoziție,
mergând până la depresii în cazul în care aceasta persist ă un timp mai îndelungat.
Înlăturarea durerii are efect direct asupra psihicului, redând buna dispozi ție și
încrederea în sine.
În același timp, îns ă, în cazul tulbur ărilor digestive func ționale, vorbim și
despre cauza psihic ă simptomatologiei, despre accentuarea sau diminuarea acesteia
în funcție de starea psihic ă de moment sau dominant ă a pacientului. Acesta este și
motivul pentru care este indicat ă asocierea în cadrul tratamentului a zonelor reflexe
ale sistemului nervos central, astfel încât s ă fie cupate fluctua țiile și discordan țele
emoționale care ar putea influen ța negativ și întreține disfunc ția u n timp suficient
de îndelungat pentru a determina o afec țiune cronic ă.
Ceea ce îmbună tățește net calitatea tratamentului medicamentos, completat
de cel prin masaj reflex, este prelungirea intervalului pân ă la o nou ă apariț ie a
simptomatologiei, precum și acuze mult diminuate la reapari ție.

36În cazul pacien ților care au repetat seria de ședințe de reflexoterapie, dup ă
o pauză de 3 săptămâni (2 cazuri), disfunc ția nu a reap ărut până la momentul
finalizării studiului nostru, ceea ce ne îndeamn ă să continuă m acest studiu și să
urmărim efectele acestui tratament pe un num ăr sporit de pacien ți, chiar în
contextul limit ării cât mai
stricte a terapiei medicamentoase la medicamentele indispensabile din punct de
vedere a siguran ței vitale a pacientului.
CONCLUZII
Putem afirma c ă reflexoterapia are o mare valoare terapeutic ă, valoare care
deși demonstrat ă, este înc ă privită cu rezerv ă. Concluziile desprinse din practic ă
vin în întâmpinarea ideii în care rela ția parte-întreg începe a fi reconsiderat ă după
criteriul holistic.
Astfel, consider ăm că reflexoterapia este atât o alternativ ă, cât și un mijloc
adjuvant util nu numai în între ținerea stării de sănătate a organismului, ci și în
tratarea unor afec țiuni.

BIBLIOGRAFIE

BOSSY, J., Bases neurobiologiques des réflexothérapies , Masson, 2eme ed. Paris, 1978.
DRĂGAN, I., Masaj-automasaj , Editura Editis, Bucure ști, 1994.
FAN, YA-LI, Masajul chinezesc pentru nou-n ăscuți și copii , Editura Știință și Tehnică,
București, 1996.
IONESCU, A., Masajul, procedee tehnice, metode, efecte, aplica ții în sport , Editura
ALL, Bucure ști, 1994.
IVAN, S., Presopunctura , Editura Coresi, Bucure ști, 1997.
IVAN, S., Masajul pentru to ți, Editura Coresi, Bucure ști, 2001.
LEIGH, M., D., Pacea sufletului, frumuse țea trupului , Editura Nirvana, Bucure ști, 1992.
MÂRZA, D., Reflexologia în kinetoterapie , Editura Symbol, Bac ău, 2002.
RĂDULESCU, A., Fizioterapie . Masaj terapeutic, Editura Medical ă, București, 2002.
SIDENCO, E. L., Masajul în kinetoterapie, Editura Funda ției România de Mâine ,
București, 2002.
SIDENCO, E.L., Medicina fizic ă în recuperarea medicală , Editura Universit ății Carol
Davila, Bucure ști, 2005.

ABSTRACT

Reflexology represents a complementary technique which doesn't exclude,
but completes the medical treatment. It is made in order to eliminate the nervous
tensions and its effects on a long t erm. This technique has and important
therapeutic value in diges tive diseases, which though it has been proved is still
seen with reserve. The conclusion taken out from practice predicts that part whole
relationship starts to be reconsider accord ing to the holistic criteria. There for, we
consider that reflexology is both an alt ernative and an additional means useful not
only for health care of the body but also in the treatment of certain disease.
Key words: digestive diseases, rebalance, comp lex treatment, reflex massage.

37
MOTOR FUNCTION INVESTIGATION
BY USING NEUROMUSCULAR EXCITABILITY
Georgeta NENCIU*

REZUMAT

În general, nu se poate prezice foarte exact amplitudinea schimb ărilor ce au
loc în organismul sportivului, ca urmare a proceselor de antrenament. Mai precis, se
poate stabili direc ția general ă a modific ărilor rezultate în urma efortului. Fiecare
antrenament duce la alterarea intern ă a echilibrului func țional. Repetarea efortului
(esența programului de antrenament) duce (într-un mod optim) la economisirea
activității funcționale a unui organ sau chiar a organismului. Cu cât un individ
participă la mai multe antrenamente, cu atât mai multe schimb ări majore apar in
homeostazie, ap ărând un nou echilibru funcț ional prin procesul de adaptare.
Modificările induse de efort sau de mediul extern vor reveni la nivelul ini țial după un
anumit interval de ti mp. Apare deci o curbă de normalizare, ale c ărei oscila ții se
instalează, în general dup ă atingerea unui nivel apropiat de cel ini țial.
Cuvinte-cheie : antrenament, adaptare, echilibru func țional.
GENERAL CONSIDERATIONS
In general, one is not
able to precisely predict the amplitude of all the
changes happening inside the sportsma n’s body, caused by the challenges he
undertakes during the training process. More accurately, one can establish the
general trend of the changes that appear as a result of the efforts made.
Each challenge results in internal alte rations of the functional equilibrium.
The repetition of the effort (the essence of the training program) leads to (in an
optimum manner) the saving of the functional activity of an organ or of the organism’s systems. The more one particip ates in sustaining the effort, the greater
changes appear in homeost asis and also, a new functional equilibrium through the
adaptation process takes place. The modifications obtained through the effort’s action or that of the external environment will come back to the initial level within
a certain period of time. Hence a normaliza tion curve is obtained, with oscillations
which generally appear after reaching a level close to the initial one.
The oscillations which contribute to obtaining a new level are called
PERIOD OF COMPENSATION and PERIOD OF OVERCOMPENSATION. These are the token of an enhanced biolog ical potential. The solicitation of the

* Facultatea de Educa ție Fizică și Sport, Universitatea Spiru Haret

38organism, during the overcompensation period will lead to smaller alterations of
the parameters, to a better recovery a nd will enhance the sportive performance.

PURPOSE OF THE WORK
The present work appeared out of the n ecessity of correct information that
can influence the tempo of the sportsman’ s physical evolution and the general and
specific effort capacity, or that can cont ribute to planning the future annual
program.
METHOD USED FOR TESTING
The determ
ination of neuromuscular ex citability at the motor end of the
muscles, following dr. Al Partheniu’s method. The interpretation of the data is to
be carried out according to the re ference values validated in CCPS.
RESULTS AND DISCUSSIONS Starting from the principle
according to which the essence of training is the
body’s adaptation to effort, the training will have reached its goal only when its
execution is adequate. Activating the adjustment processes is proportional to
homeostatic alteration. During the prepar ation period of performance sportsmen,
trainings lead, in most of the cases, to various types of fatigue which temporarily diminish the body’s functional capacity. This is the starting point for the recovery, adaptation and overcompensation processes. Th e effort determines certain changes
of some physiological parameters. In retu rn, these represent the stimuli, which will
generate the development of recovery mechanisms that nonetheless have an
oscillating trend.
Analyzing the physiology of the effort, we have paid great attention to the
time during which the recovery and rehabilita tion occur, with a view to preparing
the organism for a new training (a new structure).
The recovery periods for the physiological parameters vary, from a few
minutes to a few days. We have taken into consideration the ENM values, given that their recovery takes more time, from a day at least up to 2-3 days (depending
on the effort made and the types of soli cited muscular fibres). The ENM values do
no always lead to full recovery, compared to the initial stage. The oscillations can
be horizontal, ascendant and descendant. Therefore the delimitation of certain
values for the recovery period and the answer to the question „up to where can the preparing period (the momentary values area) be reached, so that overcompensation (the belated values ar ea) could be obtained?” are necessary.
A lot of testing stages have been examined (during an annual preparing
cycle) and the importance of keeping track of the daily, weekly and during
preparing stages recovery process was revealed, considering at all times the
overcompensation process.
The ENM values mark an ondulatory pattern with qualitative jumps at the
objective moments. This pattern is similar to those presented by many authors in similar speciality papers. In our case, we can offer a few practical examples using

39the evolution of reactivity over consecutive annual cycles for an Olympic
sportsman from the tested group.
The functional effort is a process of biological sub-layer excitation that
leads to catabolic processes. These are follo wed by the functional alterations of the
recovery process. The modifications are phased in three stages:
– Early recovery, when the initial values are totally regained in 1-2 hours,
up to 1-2 days. They are ascertained by the daily harvesting of ENM values on
basic conditions and depending on the various types of effort. During this period
interventions for an ascendant weekly dynamics of the training can be made.
– Late recovery, values represented by weekly averages of the preparing or
competitive periods. The preparing period represents the time for enhancing (or not) the training intensity or volume with the purpose of obtaining ascendant and efficient values for the next phase: overcompensation .
– If the first stages of the recovery follow an ascendant pattern it
comes out that there is a structural a nd functional perfecting, the third stage,
overcompensation. Only by overseeing the first st ages of the values’ dynamics a
new equilibrium (overcompensation) can be accomplished, when one can successfully intervene in a contest.
Although the sportsman won two gold medals and a bronze one in the
stated competition, during the next training period until the World Championships,
the two types of fibres were over-solicite d and at the moment of the contest, a
sportive shape decline was noticed, the sportsman only obtaining the 6
th place.
CONCLUSIONS
Upper limits have been shaped and va lidated in a way beyond which the
effort is no longer followed by overcompen sation and also lower limits, when the
solicitation is low and it does not lead to a qualitative jump.
It is necessary to carefully choose the moment of a new stimulus, when we
are certain that the overcompensation took place. (If the stimulus is introduced at
the compensation stage, it could end in over-t raining values, and if its application is
delayed the initial level is reached without a qualitative jump).
The NME values were categorized in:
a) normal values for the sportive branch;
b) values that exceed the recovery limits and show phases of tiredness; c) “difficult” values are the ones slight ly deviated from normal, when it is
necessary to extend the aria of muscular investigation.
The monitoring of the NME value dyna mics is important for the obtaining
of sportive performances for the main objective moments.

40
BIBLIOGRAPHY

HAHN, E., Antrenamentul la copii , SCJ, Bucure ști, 1996.
MANNO, R., Bazele antrenamentului sportiv, SDP, Bucure ști, 1996.
NENCIU, G., Fiziologia sistemului neuro-muscular cu aplica ții în sport, Editura
Fundației România de Mâine , București, 2002.
PARTHENIU, Al., Studiu privind caracteristicile excitabilit ății la un complex
neuro-muscular fazic și tonic la sportivi , Timișoara, 1965.

ABSTRACT

Generally, one is not able to precisely predict the amplitude of all the changes
happening inside the sportsman’s body, caused by the challenges he udertakes during the training process. More accurately, one can establish the general trend of the changes
that appear as a result of the efforts mase. Each challenge results in internal alterations of the functional equilibrium. The repetition of the saving of the functional activity of an organ or of the organism’s systems. The more one participates in sustaining the effort,
the greater changes appear in homeostasis and also, a new functional equilibrium trough
the adaptation process takes place. The modifications obtained trough the effort’s action
or that of the external environment will com back to the initial level within a certain period of time. Hence a normalization cu rve is obtained, with oscillations which
generally appear after reaching a level close to the initial one.
Key words: training, adaptation, functional equilibrium.

41
PHYSIOLOGICAL RESEARCH USED TO APPRECIATE
HIGH SPORTS PERFORMANCE
Georgeta NENCIU*

REZUMAT
Investigațiile complexe vizează funcțiile nervoas ă și motrică, considerate
principalele func ții implicate în efortul fizic sportiv. Scopul lucr ării constă în obț inerea
de informa ții obiective asupra reactivit ății biologice a sportivilor, în general, și a
scrimerilor de performan ță, în special. Ipoteza lucr ării se refer ă la nivelul func țional al
indicatorilor studia ți și menținerea lui în acelaș i ecart în două perioade competiț ionale.
Studiul a fost realizat pe sportivele lotului na țional și olimpic de floret ă fete, iar metoda
folosită a fost cea integro-corelativă elaborată de Partheniu, Al. și colaboratorii.
Autoarea a luat în discu ție nivelul de activare cortical ă, echilibrul și mobilitatea
proceselor excito-inhibitorii ale reac ției motrice nespecifice, frecven ța critică de fuziune
la stimulare luminoas ă intermitent ă și reglajul nervos cardia c, date pe care le
consideră m suficiente pentru a aprecia starea factorului biologic al sportivelor.
Din prelucrarea datelor au reie șit următoarele concluzii: valorile medii ob ținute
la indicatorii
studiați sunt similare în cele 2 perioade, ceea ce înseamnă că pregătirea
din antrenament a fost asem ănătoare. În sprijinul factorilor de conducere a procesului
de pregătire sportiv ă credem c ă este benefic pentru sportivi ca pregă tirea lor să fie
continuată în aceeași parametri metodologici.
Cuvinte-cheie : metoda corelativ-integrat ă, echilibrul func țional, procesele
excito-inhibitorii, reglajul nervos cardiac.

INTRODUCTION
In physiological research made in sport, a very important part is played by the
methods for determining various neuromotor parameters such as rheobase and chronaxy.
By using motor-point stimulation tests, applied on three types of muscular fibers
(intermediary, slow, and fast), excitability and degree of training can be determined.
One of the methods used is the determination of the minimum neuromuscular
excitability when electrically stimulated in neuromotor points, is the method established by Al. Partheniu.
This method consists of applying an electrical impulse, with intensity varying
from one stimulus to another. The duration of the impulse is standardized, its shape is rectangular. The motor point is found after subsequent requests and its minimum level

* Facultatea de Educa ție Fizică și Sport, Universitatea Spiru Haret

42of excitability is established. The impulse is applied at the motor point, where the
stimuli need for contraction is visually recorded.
The values of the electrical stimulus are saved and comparatively analyzed:
comparison between the three muscle fiber types and a comparison between the
muscles themselves. The benefit of this method is that the physiological characteristics
can be studied „in vivo” and „in situ”, its disadvantage being that the contraction is
recorded visually.
This method requires a skilled person and good lightning in order to be
applied. In spite of the skills needed by th e person conducting the experiment, a lot of
scientific data which could be supplied by this method are not perceived and are
dependent on the individual qualities of the human operator.
Thus, in order to improve this method, to make it more objective, we recorded
the muscular contraction by us ing a pressure sensor (to characterize the amplitude of
the contraction) to signal its apparition. In order to obtain similar results from repeated
tests, the stimulation of the motor point and the recording of the signal from the
contraction must be made at the same spot, by positioning the sensor just above the
stimulation electrode. This method can be applied by stimulating the motor point and
by recording the muscular contraction (m echanical latency and muscular relaxation
period are obtained).
We consider that the graphical result co ntains suplementary data which can be
used for a more in-depth description of physical fitness (degree of training). We
consider that this method represents an application of the experiment method and that it
fulfills the need for objective information in scientific and mehodical-aided training.
MATERIAL AND METHOD The
improvement that we suggest consists in determining, recording and
measuring the muscular contraction phenomen on, with or without recording of the
nerve and neuromotor plate.
Due to the fact that the fibers of the ne uromotor plate come in contact with the
fiber at its middle, the conclusion is that the neuromotor points are somewhere around
the muscle’s middle. This is very importan t because it allows both stimulation and
recording of the muscular contraction, as well as repeatability of the experiment.
Repeatability is insured by the point of stimulation/recording, which is always
the same and by the constant pressure of the electrode toward the muscle.
The signals from the pressure sensor , from the stimulation apparatus
(programmable constant voltage generato r) and from the electrodes are collected,
amplified and introduced in a computer by using an electronic data input system.
The phenomenon we investigated can be measured in milliseconds. The
information collected by the system is analy zed and displayed by the computer using two
or three channels: on the first channel there’s the path of the muscular contraction, on the
second there’s the shape of the stimulus (rectangular) and on the third channel the „M” wave is displayed (if there’s a change in the polarization of the neuromuscular plate).
The two or three channels can be displayed independently or simultaneously,
their amplitude and duration can be measu red and their mechanical and electrical
latency can be determined. The difference be tween the start of the „M” wave and the

43start of the muscular contraction is represente d by the time needed by the stimulus to
initiate the contraction.
RESULTS
Aft
er the analysis, the data can be disp layed graphically (O x – the stimulating
current’s intensity, in 0.1 mA units. Oy – the amplitude of the muscular contraction or the
latency). The shape that develops from the graphical representation of the values is a „hysterezis” curve, which reve als information about the spor tsmen’s physiological state and
the participation of different fiber types in contraction as well as their relative strength. The participation of the different muscular fibers is revealed by the shrinking of the
nervous fibers when the intensity of the stimul us increases. If the durations of the stimulus
is equal to or above 30 seconds, the first fibers to be depolarized are the slower ones (less
myelinized). This fact is graphically represented by the higher value of the latency.
In the following, as the amplitude of the stimulus increases, the more distant
and more sensitive nervous fibers are depolarized. On one hand, a pattern of the contraction’s amplitude can be observed ( it increases with every contraction), on the
other hand the latency period decreases.
We’ve applied this investigation method on a group of 50 sportsmen from
different branches (wrestling, swimming, at hletics, gymnastics) and we obtained
interesting results.
Thus, for a highly trained sportsman, the path of his contraction’s amplitude
differs from the contraction path of another sportsman, who’s not as highly trained or tired. Differences in the shape of the curves can also be observed for sportsmen from different branches.
We present a few siginificant examples: Sportsmen 1 : A decrease of the contraction amplitude curve can be observed
after the stimulus falls under the initial level, which indicates a certain degree of fatigue.
Sportsmen 2 : The rising of the amplitude curve above the initial level
indicates a high degree of physical traini ng, resistance towards fatigue and an increase
in force while practicing physical exercise.
Sportsmen 3 : A quasi liniar increase of the stimuli values can be observed.
This increase reveals the fact that muscul ar fibers are grouped according to their
contraction speed. Furthermore, should the stimuli decrease using the same pattern, the amplitude of the contraction has the exac t same path, the two paths, increase and
decrease, are identical. This similar mu scular behavior is the expression of a
neuromotor simmetry. (This sportsmen won the first place in the competition during
which this experiment was being held).
Sportsmen 4 : When investigating symmetr ical muscles, a very high
asymmetry can be observed, this neuromotor asymmetry leading to difficulties in executing symmetrical moves.

CONCLUSIONS
We consider that this method of inv estigation can characterize the degree of
training by comparing symmetrical left/right muscular groups, revealing asymmetries,
if there are any.

44Comparison between different sportsmen can also be made, from the point of
view of their physical training and capabilities.
This method can also be use for screening at the beginning of the sportsmen’s
carrier as well as during training, providin g valuable information regarding to the
quality of training.
It can be applied in order to:
– test certain motor qualities; – test the maintaining of certain ca pabilities when exposed to variable
stimulus;
– appreciate the quality of training and its effects when performing individual
measurements;
– individualize training by objectivel y offering individual parameters;
– evaluate the advantages of introducing a new training method; – evaluate the difficulties when recovering from different accidents (fractures
etc.)
BIBLIOGRAPHY

EREMIA, D., Biofiziologie medicală , IMF, Bucure ști, 1990.
EXARHU, I. T., BADIU, G., Fiziologie, Editura Medical ă, București, 1993.
FLORESCU, C., Sportul de înaltă performan ță, Editura Sport-Turism, Bucure ști, 1985.
GAGEA, A., Metodologia cercet ării științifice în educa ție fizică și sport, Bucure ști, Editura
Fundației România de mâine, 1999.
GUYTON, A. C., Medical physiology , W.B. Saunders Company, 1991.
LEHNINGER, A. L., Biochimie, Editura Tehnic ă, București, 1992.
NENCIU, G., Fiziologia sistemului neuro-muscular cu aplica ții în sport , Editura Funda ției
România de Mâine, Bucure ști, 2002.

ABSTRACT

The complex investigation concern the n ervous and motor functions, considered
to be the main functions involved in the physical effort. The purpose of this paper consists
in obtaining objective information about th e biological activity of sportsmen, more
specifically about the activity of high perfor mance fencing experts. The hypothesis of the
paper is about the functional level of the studied parameters and it’s constance during two different competition periods. The study has been made on the female fencing experts
of the national fencing team, using th e integro-corelative method developed by
Partheniu, Al. and colaborators. The excito -inhibitor processes of the non-specific motor
reaction, critical fusion level on ligth-based stimulation and heart rate adjustment are
considered to be suficient data in order to ap reciate the status of the biological factor of
the sportsmen considered. After analysing the data, we came up with the following
conclusions: the mean values obtained on the studied indexes are similar throughout the
2 periods, which means that the training was also similar. As a piece of advice to the people supervising the sports training pro cess, we believe that it’s beneficial to the
sportsmen that training conti nues with the same paramaters.
Key words: integro-corelative method, excito-inhibitor processes, nervous
cardiac adaptation, biological reactivity.

45

EXERCIȚII PENTRU CORECTAREA AFEC ȚIUNILOR
ARTICULA ȚIILOR MÂINII

Toma PETRESCU *
Leontina PETRESCU**

REZUMAT
Articulația mâinii este printre articula țiile conduse de aparate ligamentare și de
aceea insuficienț a ligamentar ă sau deteriorarea ligam entelor duce la deforma ții.
Musculatura la nivelul mâinii are rol de pozi ționare. Tratamentele prin kinetoterapie
urmăresc eliminarea exerci țiilor greș ite care ar putea compromite miș cările în
articulații, deoarece modific ările sinoviale articulare ulterioare duc la insuficien ța
aparatului ligamentar, leziuni ale capsulei și ulterior la limit ări funcționale articulare.
Cuvinte-cheie : prehensiune, abduc ția radială, flexie palmar ă, poziție antalgic ă.

INTRODUCERE
Importanța integrității articulare a mâinii reprezint ă un deziderat foarte important
pentru orice individ. De aceea, articula ția mâinii care este printre articulaț iile conduse de
aparate ligamentare, și apariția unor insuficien țe ligamentare, sau deteriorarea ligamen-
telor duce la deforma ții. Musculatura la nivelul mâinii are rol de pozi ționare, fapt pentru
care aceasta trebuie men ținută permanent într-un tonus corespunz ător.
Problema este aceea c ă, adoptarea tratamentului pe stadii duce la menț inerea
gradului de func ționalitate a articula ției mâinii.
Tratamentele prin kinetoterapie urm ăresc eliminarea mi șcărilor greșite care ar
putea compromite mi șcările greșite în articula ții, deoarece modific ările sinoviale arti-
culare ulterioare duc la insuficien ța aparatului ligamentar, leziuni ale capsulei și ulterior la
limitări funcționale articulare.
Abordarea tratamentelor în func ție de gradul de afectare a ligamentelor sau a
articulației a fost clasificat ă pe stadii, de mul ți specialiști.
Stadiul 1 : Deformația poate fi corectat ă activ de c ătre pacient singur.
Stadiul 2 : Deformația poate fi corectat ă p asiv și apoi men ținută activ de c ătre
pacient.
Stadiul 3 : Deformația poate fi corectat ă pasiv, dar nu mai poate fi men ținută
activ de către pacient.
Stadiul 4 : Deforma ția nu mai poate fi corectat ă pasiv.
Scopul terapiei în stadiul 1 și 2: Exerciții pentru oprirea și corectarea
deformației, atele func ționale, în primul rând, pentru stabilizarea articula ției mâinii
și corectarea arcului transversal al mâinii.
Scopul terapiei în stadiul 3 și 4: Exerciții pentru restabilirea mobilit ății și
menținerea independen ței mâinii: de exersare a prehen siunii la cheie (priza de
precizie), de apucare de „cârlig” sau mâner (priza de for ță) și opoziția policelui.

* Facultatea de Educa ție Fizică și Sport, Universitatea Spiru Haret
** Școala Special ă nr. 2

46

47

48

49

50aceiași acțiune crescut ă o au și intrinsecii al c ăror ax de trac țiune este deplasat posterior.
Hiperextensia IFP produce o alunecare dorsal ă a tendoanelor extens oare laterale, care
converg spre linia median ă, se relaxeaz ă și pierd efectul de extensie asupra F 3, care este
supusă la acțiunea preponderent ă a flexorului profund; flexia IFP devine imposibil ă. Este
afectată astfel prehensiunea digito-palmar ă și policidigitală care nu mai este posibil ă
decât între police ș i fața laterală a indexului.
Indicații terapeutice: Reeducarea gestual ă urmează aceleași principii ca ș i la
deviația cubitală a degetelor, deoarece în acest tip de leziune cauza cea mai frecvent ă și
primitivă este afectarea MCF și subluxația falangei I la nivelul MCF (cele dou ă tipuri de
deformații asociindu-se frecvent).
Posturi: Repaus în atel ă amovibil ă sau din material termoplastic în pozi ție
funcțională, sau de repaus al mâinilor. Sunt vala bile programele de kineziterapie pentru
articulația MCF descrise la devia ția cubitală. În momentul instal ării hiperextensiei la
nivelul F2 încercă m restabilirea echilibrului muscular prin exerci ții terapeutice cu
precauții particulare acestui tip de deforma ție:
– mobilizarea IF numai cu pumnul în extensie pentru a limita extensia IFP;
– în timpul mobiliz ării pum nului degetele sunt men ținute în flexie;
– în timpul exers ării IF în flexie ș i a pumnului în extensie, MCF este men ținută
în discretă flexie.

Exerciții pentru deformaț ia în „gât de leb ădă” a degetelor
Tonifierea flexorului superficial al degetelor
▪ Exercițiul 1. Poziția inițială – Mâna pe mas ă cu fața palmară în sus. Execut ă
activ flexia falangei 2 și 1, separat pentru fiecare deget, și apoi concomitent cu toate
degetele. Rezistența se aplică numai pe fa ța palmară a falangei 2.

Tonifierea extensorului carpului ▪ Exercițiul 2. Pozi ția iniț ială – Așezat cu antebra țele pe mas ă, cu mâna
sprijinită cubital sau dorsal pe mas ă. Extensia pumnului contrarezisten ței oferite de
un burete. Degetele sunt în flexie. Tonifierea aparatului extensor al degetelor.
▪ Exercițiul 3. Poziția inițială – Antebra țul sprijinit pe mas ă, mâna cu
degetele în flexie sprijinite pe masă . Împingerea cu fiecare deget separat a unor bile
spre niște receptoare, celelalte degete fiind strânse în pumn.

Deformația în „butonieră ” a degetelor mâinii
Pato-mecanica. Se caracterizeaz ă prin hiperflexia la nivelul IFP și
hiperextensia la nivelul IFD, ap ărând în special la ultimele degete. Este cauzat ă de
distrucția bandeletei mediane a aparatului extensor la nivelul fe ței dorsale a IFP.
Afectarea inserț iei pe F 2 antreneaz ă flexia IFP cu pierderea extensiei active. Cele
două bandelete laterale ale aparatului extensor alunec ă în poziție palmară , pe fața
laterală a IFP, care, în acest fel, apare proeminent printre ele ca printr-o butonieră .
Bandeletele laterale, ne fiind frenate prin inser ția la F 2 și fiind distruse la nivelul
fețelor laterale ale IFP, antreneaz ă hiperextensia F 3. Flexia moderat ă a IFP este
tolerabilă neafectând prea mult prehensiunea; îns ă flexia mare afecteaz ă în mod
important prehensiunea digito-palmară și polici-digital ă (mai ales în condi țiile
asocierii cu deforma ția policelui).

51Indicații terapeutice. Reeducarea gestual ă este necesar ă pentru a preveni
hiperextensia IFD. Prehensiunea obiectelor care necesit ă priză bi-digital ă sau
tri-digital ă se va efectua termino-terminal

Exerciții pentru corectarea deforma ției în „butonier ă” a degetelor
▪ Exercițiul 1. Pozi ția inițială – Bolnavul cu regiunea IFP imobilizat ă de
kinetoterapeut. Se efectueaz ă flexii active la IFD .
▪ Exercițiul 2. Poziția inițială – Cu palmele sprijinite pe mas ă, ultima
falangă rămânând în afara mesei, kinetoterapeutul imobilizeaz ă IFP. Pacientul
execută flexia IFP la care kinetoterapeutul opune o rezisten ță gradată.
▪ Exercițiul 3. Pozi ția inițială – Marginea cubital ă a mâinii sprijinită pe
masă. Pacientul execut ă flexia MCF cu articula ția IF în rectitudine.
▪ Exercițiul 4. Pozi ția inițială – Zona MCF men ținută în flexie de
kinetoterapeut. Pacientul execut ă extensii la nivelul IFP prin tensiuni efectuate cu
ultimele dou ă falange, contrarezistenț ei oferită m anual de kinetoterapeut.
Reeducarea post-operatorie: Dup ă sinovectumia IFP mobilizarea începe în
prima zi, activ asistat, crescând în zilele urm ătoare amplitudinea mi șcărilor și intervenind
cu contrarezisten ță în ziua 2-5, apoi crescând progresiv aceast ă contrarezisten ță.
După refacerea inser ției bandeletelor laterale pe baza F 2 și tenotomia
extensorului, aproape de inser ția pe F 3, mâna se men ține pe o atel ă de repaus cu IFP în
rectitudine, timp de o s ăptămână. Din ziua a 3-4 se scoate atela în timpul exerci țiilor.
Se efectueaz ă flexii-extensii active asistate la nivelul IFP, MCF și flexii IFD.

Deformația policelui în „Z”
Pato-mecanica. Deformația se caracterizeaz ă p r i n f l e x i a M C F și
hiperextensie la nivelul IF. Asocierea leziunii carpo-metacarpiene și MCF la
nivelul policelui duce la pierderea amplitudinii rota ției interne a policelui. Opozi ția
normală devine imposibil ă și prehensiunea polici-digital ă se poate realiza numai
prin abduc ția policelui la index.
Instabilitatea NCF agraveaz ă deficitul de prehensiune polici-digital ă. Pierderea
posibilității de abduc ție agraveaz ă deficitul de prehensiune. Afectarea abduc ției este mai
rară, dar influen țează abilitatea de prehensiune prin reducerea l ărgimii palmei (apucarea
cârjei, bastonului, barei de sprijin). Afecta rea tendoanelor la nivelul policelui. Lungul
extensor se asociaz ă cu subluxa ția externă a bazei primului metacarpian. Afectarea
flexorului lung al policelui al ături de cea a flexorului pr ofund al indexului determin ă
hiperextensia IF cu implica ții mari pentru prehensiunea polici-digital ă.
Indicații terapeutice: Reeducarea gestual ă are în vedere faptul c ă este
afectată în principal opozi ția policelui, pensa polici-digital ă termino-terminală .
– Orice gest de prehensiune polici-digital ă și polici-digito-palmară să fi
precedat de abduc ția m
aximă a policelui pe care o poate face bolnavul.
– În prehensiunea polici-digital ă, în special police-index, se va folosi tipul
termino-terminal și nu cel latero-lateral care faciliteaz ă apariț ia și agravarea
leziunilor caracteristice.

Exerciții pentru corectarea policelui în „Z”
Exerciții care solicit ă prehensiunea termino-terminal ă polici-digit ălă
▪ Exercițiul 1 . Poziția inițială – Antebra țul sprijinit pe mas ă cu degetele
2 – 5 în semiflexie, cu sprijin pe vârful lor: abduc ții, abducții repetate cu policele în
rectitudine.

52▪ Exercițiul 2. Poziția inițială – Fixarea manual ă a articula ției MCF 1 de
către kinetoterapeut: flexii libere cu F 2.
▪ Exercițiul 3. Poziția iniț ială – Police în opozi ția indexului cu burete aflat
între ele: tensiuni repetate în burete cu degetele în rectitudine.
▪ Exercițiul 4. Apucarea și mutarea unor bile (cu diametrul 2 cm), cu
policele și celelalte degete pe rând, folosind vârful degetelor.
▪ Exercițiul 5. Flexii cu falanga a doua într-un resort.
▪ Exercițiul 6. Poziția inițială – Mâinile sprijinite cu palmele pe mas ă:
policele în abduc ție ținut contrarezisten ță cu policele mâinii opuse, tot în abduc ție.

CONCLUZII
Programul de exerci ții prezentat a confirmat și evidențiat principalele
mișcări menite s ă mențină gradul de func ționalitate a articula ției.

BIBLIOGRAFIE

BACIU, C., Kinetoterapia pre ș i post operatoris, Editura Sport -Turism, Bucure ști, 1981.
GRUBER, A., Terapia func țională a reumatismelor inflamatorii cronice cu scopul
protejării articula țiilor, Editată de F.R.A.R.R.M., 1998.
MINISTERUL S ĂNĂTĂȚII, Kinetoterapia în recuperarea afec țiunilor aparatului
locomotor , Editura Medical ă, București, 1981.
SCHAFFLER, A., BRAUN, J., RENZ, U., Ghid clinic de explor ări, Editura Medical ă,
București, 1995.
SIDENCO, E. L., Metodica recuper ării mâinii , Editura Funda ției România de
Mâine , București, 2005.

ABSTRACT

The hand joint is among the join ts where ligament insufficiency and
deterioration leads to deformations. Muscles of the hand have a positioning role.
The objective of kinesiology treatments is to eliminate the wrong exercises that
could compromise the wrong joint movem ents, because sinovial articular
modifications could lead to ligaments in sufficiency and eventually limitations in the
joint functioning.
Key words: prehension, radial abduction, palmar flexion, antalgic position.

53

TERAPIA FUNCȚIONAL Ă A REUMATISMELOR
INFLAMATORII CRONICE ÎN ARTICULA ȚIA COTULUI

Toma PETRESCU *
Leontina PETRESCU**

REZUMAT
Valoarea func țională a articula ției cotului se apreciaz ă printr-un aparat capsulo-
ligamentar intact. Tratamentele prin kinetoterapie urm ăresc eliminarea exerci țiilor greșite
care ar putea compromite mi șcările în articulaț ii, deoarece modific ările sinoviale
articulare ulterioare duc la insuficien ța aparatului ligamentar, leziuni ale capsulei ș i
ulterior la limit ări funcționale articulare. Pentru evit area acestor probleme, adoptarea
tratamentului pe stadii duce la menț inerea gradului de func ționalitate a articula ției cotului.
Cuvinte-cheie : supinația cotului, prona ția cotului, flexia și extensia cotului.

INTRODUCERE
Valoarea func țională a articulaț iei cotului se apreciaz ă printr-un aparat
capsulo-ligamentar intact.
Tratamentele prin kinetoterapie urm ăresc eliminarea exerci țiilor greșite
care ar putea compromite miș cările în articula ții, deoarece modific ările sinoviale
articulare ulterioare duc la insuficien ța aparatului ligamentar, leziuni ale capsulei și
ulterior la limit ări funcționale articulare.
În realizarea studiului s-a pl ecat de la ipoteza conform c ăreia adoptarea trata-
mentului pe stadii duce la men ținerea gradului de func ționalitate a articula ției cotului.
Stadiile func ționale stabilite și recunoscute de speciali știi domeniului:
–
Stadiul 1. Pacientul î și poate mobiliza articula ția în condiț ii fiziologice u șor,
contrarezisten ță.
– Stadiul 2. Pacientul poate s ă-și mobilizeze articula ția ușor contra greutăț ii
proprii a membrului superior.
– Stadiul 3. Pacientul poate s ă-și mobilizeze articula ția numai prin desc ărcare.
La mișcări cu contrarezistență intervine mobilizarea tipic ă de „roată dințată”.
– Stadiul 4. Chiar și prin desc ărcarea articula ției pacientul nu mai poate
mobiliza articula ția.

Scopul terapiei în stadiile 1 ș i 2. Exerciții de contrarezisten ță, exerciț ii
libere și cu descărcarea contrarezisten ței.
Scopul terapiei în stadiile 3 și 4. Exerciții cu desc ărcare și folosind
mișcări compensatorii.

* Facultatea de Educa ție Fizică și Sport, Universitatea Spiru Haret
** Școala Special ă Nr. 2

54
Biomecanica
Constituția anatomic ă a cotului arat ă că cea mai mic ă modificare patologic ă la
nivelul articula ției duce la limit ări funcționale mari ale articula ției. Este o articula ție
bidimensional ă, cu mișcări de flexie-extensie și de prona ție-supinație. Muș chiul biceps
execută flexia și supinația prin inser ția pe radius, iar mu șchiul braheo-radial execut ă
flexia la pozi ția intermediar ă a antebrațului prin inserț ia lui distală .

Indicații terapeutice
• Mobilizarea articula ției cotului cu exersarea izolat ă a supina ției cu
antebrațul sprijinit ș i nu în leg ătură cu flexia și exersarea flexiei și extensiei în
poziția intermediar ă a antebra țului.
• Exercițiile corespunz ătoare stadiilor articulare ș i adaptarea lor la
mișcările compensatorii.

Pato-mecanica Modificări tipice: Limitarea extensiei totale; Limitarea supina ției la diverse
grade.
Modificări sinovial-articulare la nivelul articula ției cotului duc pe de-o parte la
limitări funcționale, pe de alt ă parte, prin interpunerea fosei olecranului împiedic ă
extensia. Mecanic nu este posibilă extensia articula ției și nici nu trebuie s ă fie forțată. O
extensie total ă poate duce la o limitare și mai mare a mobilit ății articulare.
Limitarea mi șcării de supina ție duce la insuficien ța aparatului ligamentar ș i
leziuni ale capsulei foarte evid ente. În acest caz pacientul execut ă flexia prin
mușchiul braheo-radial inserat distal fa ță de mușchiul biceps brahial pentru a
menaja articula ția. Mai departe mu șchiul biceps brahial, contractându-se prin flexia
activă în supina ție, capul radial, duce la instabilita tea ligamentului inelar care duce
la rândul lui la luxa ție.
Această compensaț ie internă pe care o induce paci entul, cotul în poziț ie de
flexie medie a antebra țului, este în consens cu protejarea articula ției. Flexia activă
în supinație va dă una în plus articula ției.
EXERCIȚII PENTRU ARTICULA ȚIA COTULUI

Exerciții pentru mobilizarea articulaț iei cotului
▪ Exercițiul 1. Poziția inițială: așezat pe scaun cu picioarele fixate pe podea
și cu antebra țele sprijinite pe mas ă.

Figura 1 Figura 2

55

Brațele pe lâng ă corp, antebra țul în flexie la 900 și întins; fa ța internă a
palmei în sus (Figura 1) și în jos (Figura 2).
Corectare. Brațul și cotul men țin contactul cu trunchiul f ără să se
îndepărteze.
▪ Exercițiul 2. Pozi ție inițială: așezat pe scaun, bra țele libere pe lângă corp.

Figura 3

Cotul în flexie și apoi întins, antebra țul în poziție înaltă în direcția policelui –
poziție intermediar ă (Figura 3).
Corectare. Antebrațul ținut permanent în pozi ție intermediar ă, adică fețele
palmare stau „fa ță în față.”

Exerciții ale mișcărilor compensatorii pentru flexia și extensia cotului în
descă rcare la stadiile III ș i IV de modificare a capsulei articulare
▪ Exercițiul 3. Poziția inițială: așezat pe scaun.

Figura 4 Figura 5

Se duce bra țul înapoi ș i se face flexia cotului (Figura 4). Această flexie va
fi fixată prin contrac ția musculaturii; se face flexia bra țul, care este dus înainte ș i
apoi poate fi întins (Figura 5).

56
Exerciții ale mișcărilor compensatorii pentru supina ția cotului
▪ Exercițiul 4 . Poziția inițială: așezat pe scaun. Hiperrota ție laterală și
abducția brațului, brațul și cotul aduse intern fa ță de corp (Figura 6).

Figura 6 Figura 7

Exerciții de miș cări compensatorii pentru prona ția cotului
▪ Exercițiul 5. Poziția inițială: așezat pe scaun. Bra țul (umărul) rotat intern
și în abduc ție; cotul dus în afar ă (Figura 7).
CONCLUZII
Programul de exerci ții prezentat a confirmat și evidențiat principalele
mișcări menite s ă mențină gradul de func ționalitate al articula ției.

BIBLIOGRAFIE

BACU, C., Kinetoterapia pre și post operatoris, Editura Sport-Turism, Bucure ști, 1981.
BUDICĂ, C., Kinetoterapia în afec țiunile ortopedico-traumatice , Editura Funda ției
România de Mâine , București, 2006.
MINISTERUL S ĂNĂTĂȚII – Kinetoterapia în recuperarea afec țiunilor aparatului
locomotor, Editura Medicală , București, 1981.
SCHAFFLER, A., BRAUN, J., RENZ, U., Ghid clinic de explor ări, Editura Medical ă,
București, 1995.
SIDENCO, E. L., Evaluarea articular ă și muscular ă a membrului superior. Aplicaț ii în
kinetoterapie și în medicin ă sportivă, Editura Funda ției România de Mâine ,
București, 2003.
STOIA, I., STOICESCU, M., Recuperarea func țională a bolnavului reumatic la
domiciliu , Editura Medical ă, București, 1971.
STROESCU, I., Recuperarea func țională în practica reumatologic ă, Editura Medical ă,
București, 1979.

ABSTRACT

The functional value of the elbow joint can be referenced to an intact
ligament system. The purpose of kinesiology treatments is to eliminate the wrong
exercises that would compromise the joint movements, because later sinovial joint
modifications would produce insufficiency of the ligament system, lesions and eventually functional limitations. In ord er to avoid this problems, different
treatment based on the evolution stage is recommended in ord er to maintain the
functionality degree of the elbow joint.
Key words: elbow supination, elbow pronation, elbow flexion and extension .

57

ȘCOALA INCLUZIV Ă,
O DESCHIDERE A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI MODERN

Elena SAB ĂU*
Georgeta NICULESCU*

REZUMAT
Lucrarea reprezint ă un semnal care accentueaz ă necesitatea de a include
persoanele cu nevoi speciale în grupuri educative obi șnuite. În acela și timp, profesorii
trebuie să cunoască metodele educa ției integrate, înc ă din studen ție. Aceast ă lucrare
oferă cadrul general al „ș colii pentru to ți”, școală în care se respect ă dreptul copiilor la
învățătură.
Cuvinte-cheie : autonomie, cerin țe educative speciale, curricullum integrat,
școală incluzivă, terapie.

INTRODUCERE
Documentele oficiale subliniaz ă faptul că pe plan interna țional, în domeniul
dizabilității și a handicapului, ac ționează regula statistic ă a „treimii”, regul ă confir-
mată și de practicile Organiza ției Mondiale a Să nătății, ceea ce presupune că și din
populația țării noastre, o treime este afectată într-o măsură m
ai mare sau mai mic ă
de aceast ă problemă. În timp, discu țiile s-au dezvoltat, c ăutându-se termenul cel
mai potrivit, pornind de la s ubcapacitate, incapacitate, disfunc ționalitate, han-
dicap… până la infirmitate, pentru a exprima cât mai exact fenomenul și a evita
formarea unor percep ții generale nepl ăcute asupra celor cu aceste probleme.
Persoanelor cu afec țiuni de ordin biologic-motric, li se adaug ă defavoriza ții
social, economic, cultural, cei cu tulbur ări psiho-afective ș i de comportament, cât și
cei infesta ți cu virusul HIV, categoria devenind a persoanelor cu cerin țe, nevoi
speciale.
Provocarea speciali știlor constă tocmai în realizarea unei interven ții speciale
asupra acestor tineri, prin care ținta actului formativ s ă fie orientat ă spre cerin ța
educativă, nu spre defectul propriu-zis, în conceptul CES – cerințe educative
speciale.
Actuala politic ă de abordare a situa ției copiilor și a tinerilor cu
cerințe speciale este de integrare în institu țiile educa ționale publice. Am considerat
oportun un demers-semnal de in cludere în planurile de înv ățământ a
suportului managerial care s ă extindă competen țele studen ților și ale absolven ților
învățământului superior, spre domeniul practicilor educa ției integrate în sistemul de
învățământ. Pentru a ră spunde unor situa ții speciale existente în comunitate,

* Facultatea de Educa ție Fizică și Sport, Universitatea Spiru Haret

58profesorii trebuie s ă posede, pe lâng ă o solidă capacitate profesional ă și răspunsuri
și abilități consolidate, pentru diversele cerin țe și expectan țe ale societ ății, prin:
− pregătirea pentru acordarea de asisten ță tinerilor cu cerin țe speciale;
− aplicarea educa ției integrate în forme de înv ățământ public.

PREMISE
Cadrele didactice sunt solicitate, ca autorit ăți competente, în derularea unor
programe de integrare în școala public ă, a copiilor și a tinerilor cu cerin țe educative
speciale.
Personalul didactic, ca agent al educa ției integrate, trebuie s ă dovedească o
pregătire flexibilă , care să optimizeze integrarea școlară.
Școala este principala instituț ie public ă de socializare, ce trebuie s ă
respecte cerin țele educa ționale ale copiilor și tinerilor ș i să asigure egalizarea
șanselor și accesul efectiv la educa ție.
Strategiile educa ționale urm ăr esc maximizarea șanselor de adaptare la
cerințele vieții sociale și integrarea într-un context social normal.

SCOPUL DEMERSULUI
Ținta lucră rii se concentreaz ă într-un semnal de includere în planurile de
învățământ a suportului managerial care s ă formeze la studen ții și absolven ții
învățământului superior, competen țe în domeniul practicilor educa ției integrate în
sistemul de înv ățământ.

CONCEPTE OPERA ȚIONALE
► Cerințe speciale pentru: deficien țe senzoriale, fizice, intelectuale, de
limbaj; deficien ță mintală și dificultate de învăț are; defavoriza ți socio-economic-
cultural (copii ai str ăzii, exploata ți, maltrata ți, abuzați; marginaliza ți etnic ș i
religios); tulbur ări psiho-afective ș i de comportament; bolnavi cronici și infestări
cu virusul HIV.
► Clase incluzive – clase din institu țiile învățământul public de mas ă, în care
este integrat un num ăr limitat de tineri cu cerin țe educative speciale (de regul ă 2-4).
► Curriculum integrat – organizare, adaptare și includere a activit ății
celor cu cerin țe speciale în activitatea educativ ă a copiilor și tinerilor normali.
► Strategii incluzive – strategii didactice orientate spre folosirea
metodelor participative ș i active ale pedagogiei. Conform Vr ăsmaș, E. A., (2004)
acestea se caracterizeaz ă prin: flexibilitate, efectivitate, eficien ță, diversitate,
dinamică, cooperare, creativitate, globa litate, interdisciplinaritate.
► Școală integrată (școală pentru toți) – integrarea în structurile de masă
a tinerilor cu nevoi speciale în educa ție, în scopul dezvolt ării armonioase și
echilibrate a personalit ății acestora.

FACTORI IMPLICA ȚI ÎN EDUCAȚIA INTEGRAT Ă
► Profesorii – ca elemente determinante în sprijinirea elevilor, care cunosc
bine poten țialul copiilor CES și stabilesc strategiile edu cative incluse în programa
școlară.

59Acțiunile acestora se leag ă de elevul CES, de grupul educa țional, de
evoluția sa continu ă, de managementul clasei.
► Profesorul de sprijin (itinerant) este o persoan ă specializat ă în domeniul
psiho-pedagogiei speciale, integrat ă în echipa educa țională, cu rol de interven ție,
de un sprijin suplimentar; se afl ă în relație cu profesorii, dar și cu elevii, ac ționând
în clasă și în afara acesteia:
– intervine direct în activitatea elevului prin programe individualizate, în
grupuri mici de lucru;
– intervine indirect, ca persoană consultant ă (resursă) ce oferă profesorilor
consiliere în scopul adapt ării predării lor, la cerinț ele speciale ale elevilor în
dificultate.
► Colegii – care interac ționează cu tinerii cu cerinț e speciale, prin
acceptare, egalitate, încurajare și sprijin reciproc. Ace știa au atitudine pozitivă și
interacționează cu elevii CES.
► Familia, comunitatea – care accept ă forma de înv ățământ integrat și
colaboreaz ă cu echipa de speciali ști.

CURRICULUM INTEGRAT
Domenii
Aria de dezvoltare Obiective

Dezvoltare fizic ă Mișcarea corpului, motricitatea grosier ă,
imaginea corporal ă

Dezvoltare perceptiv ă Percepția motorie și conștientizarea
aferențelor senzoriale (vizuale, auditive,
proprioceptive)
Dezvoltare intelectual ă Formarea abilit ăților cognitive
Dezvoltare personal ă și socială Autonomia personal ă, autonomia social ă,
competen țe sociale

Cerințe
– identificarea și evidențierea problemelor specifice de înv ățare ale
tinerilor cu cerinț e educative speciale;
– flexibilitatea con ținuturilor ș i adaptarea mijloacelor de înv ățare;
– „selectarea unor con ținuturi adresate tinerilor normali, dar care pot fi
însușite și de cei cu deficien țe;
– simplificarea con ținutului pentru a fi însu șit și de tinerii cu cerin țe speciale;
– flexibilitatea con ținuturilor ș i adaptarea mijloacelor de înv ățare;
– participarea la activit ăți individuale compensatorii , terapeutice, recupe-
ratorii;” (M. Ainscow, citat de A. Ghergu ț, 2001).

60CONȚINUTUL PROGRAMELOR DE TERAPIE EDUCA ȚIONALĂ
PENTRU COPII CES

Tipul de terapie Mijloacele utilizate
Terapia cognitivă Cunoașterea senzorial ă, formarea abilit ăților vizual-perceptive,
învățarea conceptelor fundamen tale, antrenarea inteligen ței
senzorio-motorii, dezvoltarea proceselor psihice
Terapia ocupa țională Activităț ile cotidiene, activit ățile de joc și de muncă
Psihoterapia de expresie
(Meloterapia) Cântecele, jocurile muzicale, audi țiile muzicale
Ludoterapia Jocurile func ționale, simbolice, cu reguli, de construc ție, de
expresie, de mi șcare
Terapia psihomotricit ății Structurile perceptiv-motrice: schema corporal ă, lateralitate,
orientare, organizare și structurare spa țio-temporal ă, realizare
motrică

CONCLUZII
Curricula universitar ă trebuie s ă acorde mai mare aten ție formării, la
studenți și absolven ți, de abilit ății de operare cu practicile educa ției integrate.
Școala și familia, ca principali factori formativi, trebuie s ă asigure și să
respecte dreptul copiilor și al tinerilor la educa ție, la înv ățătură pe măsura
potențialului propriu.
Agenții educaționali elaboreaz ă strategii și programe de integrare și
formare a autonomiei personale și sociale a tinerilor cu cerinț e speciale.
Integrarea social ă a tinerilor cu cerin țe educative speciale este anticipată și
condiționată de integrarea școlară, de competen ța echipei de speciali ști din școală.

BIBLIOGRAFIE
CREȚU, C., Curriculum diferen țiat și personalizat, Editura Polirom, Ia și, 1999.
GHERGU Ț, A., Psihopedagogi a persoanelor cu cerin țe speciale, Editura Polirom,
Iași, 2001, p. 93.
POPOVICI, D. V., Elemente de psihopedagogia integr ării, Editura Pro
Humanitate, Bucure ști, 1999.
VRĂSMAȘ, E. A., Introducere în educa ția cerințelor speciale, Editura Credis,
București, 2004, p. 113-114.
TODEA, S. F., Exercițiul fizic în educa ție fizică, sport și kinetoterapie , Editura
Fundației România de Mâine , București, 2001.

ABSTRACT

The paper is a signal that stresses the necessity to include the people with
special needs into common educational groups. At this time, the teachers must hold
the means of integrate education in thei r work, since they are students. This paper
offers the general frame of „school for all” , in order to be respected the children
right for study.
Key words: autonomy, special educational needs, integrate curriculum,
inclusiv school, therapy.

61

INSTABILITATEA ARTICULA ȚIEI UM ĂRULUI
ÎN ACTIVITATEA SPORTIV Ă

Ștefan SĂNDULACHE*

REZUMAT

Articulația umărului este solicitată mai ales la for țele de întindere (se poart ă
greutăț i în mână), spre deosebire de articula ția șoldului și a genunchiului, care sufer ă
mai ales presiuni determinate de greutatea corpului. În boala um ărului sunt afectate
toate structurile, inclusiv cele moi, adic ă ligamentele, cartilajele, mu șchii. Instabilitatea
este o patologie întâlnit ă atât în rândul sportivilor de performan ță, dar și a persoanelor
cu activitate fizic ă ocazional ă, de recreere. În sprijinul recuper ării funcționale a acestei
articulații, kinetoterapia apeleaz ă în aceeași măsură la exerciții fizice standardizate, cât
și la exerciții terapeutice sportive.
Cuvinte-cheie : articulație, exercițiu terapeutic, tratament.

REPERE ANATOMO-FUNC ȚIONALE
Umărul se constituie într-o unitate cinematic ă complex ă, din punct de
vedere topografic, biomecanic și clinic.
Articulație sinovial ă sferoidală , articulația umărului, este cea mai mobil ă
articulație a organismului și are trei grade de libertate. Numit ă și articulația gleno-
humerală este format ă din capul humeral, ca o minge și glena, ca o alveolă înconjurat ă de
labrumul glenoidal, fiind la rândul ei acoperit ă de capsula articular ă și ransforsat ă de
ligamentele gleno-humerale, superior, mijlociu și inferior (Figura 1).
O instabilitate important ă este determinat ă de raportul dintre diametrul
glenei ș i al capului humeral, acesta fiind de 1 la 6.
Compensarea acestei incongruen țe este determinat ă de o structur ă
fibrocartilaginoas ă, labrumul glenoidal, care formeaz ă un inel în jurul marginii
glenei, crescând suprafa ța articular ă a acesteia. Lezarea labrumului glenoidal,
determină o instabilitate articular ă cu luxarea capului humeral.

* Facultatea de Educa ție Fizică și Sport, Universitatea SPiru Haret

62

Figura 1. Elemente structurale ale articula ției umărului

Influențarea stabilităț ii articula ției umărului este determinat ă și de un alt
factor, acesta fiind presiunea intraarticular ă negativă, -4 mmHg, care „absoarbe”
capul humeral în cavitatea glenoidal ă. Un lucru important de care trebuie ținut
seama, este distinc ția între laxitate și instabilitate articular ă.
Laxitatea umărului este caracterizată prin transla ția capului humeral din
glenă, în absen ța modific ărilor patologice ș i simptomelor clinice. Asta înseamn ă că
un umăr poate fi lax, fă ră a fi instabil. Asocierea laxit ății umărului cu simptomele
clinice și în acela și timp cu unele modific ări patologice, determin ă afirmația că
acea articula ție a umărului este instabil ă.

PATOLOGIE ȘI DIAGNOSTIC
Cel mai frecvent diagnostic care se întâlne ște în durerea localizat ă la umăr
este cel de periatrit ă scapulo-humerală , diagnostic adesea utilizat de c ătre
specialiș ti. Acesta este motivul pentru care înaintea aplic ării oricărui tratament
fizical-kinetic este necesară o examinare foarte atent ă a leziunii și stabilirea
diagnosticului pozitiv pe baza substratul ui etio-patogenetic exact determinat.
Periatria scapulo-humeral ă este clasificată în mod obi șnuit în trei forme
clinice: um ăr dureros simplu, um ăr mixt și umăr blocat. La aceast ă clasificare se
poate adăuga și umărul pseudo-paralitic, care face obiectul tratamentului, doar
după rezolvarea chirurgical ă a integrităț ii tendoanelor. În umărul dureros simplu,
durerea este cauzat ă de procesul inflamator localizat, de cele mai multe ori, în
tendoanele mu șchilor care contribuie la formarea aș a-numitului „coif al rota-
torilor”.
În general, se poate admite c ă la vârsta medie, indiferent de utilizarea
excesivă sau nu a bra țului, coiful rotatorilor este întotdeauna mai mult sau mai
puțin deteriorat. Aceast ă uzură normală este favorizat ă de unele activit ăți
profesionale, de o postur ă anormal ă în cifoza dorsal ă cu proiec ția anterioar ă a
umerilor, cât ș i de traumatisme locale sau microt raumatisme repetate. În lipsa
cauzelor enumerate, apari ția durerii poate fi declan șată de sedentarism, lips ă de
mișcare, pe fondul unei st ări psihice particulare caracteristic ă anxietății, depresiei
(forma de oboseal ă patologic ă cronică – supraantrenamentul întâlnit la sportivi).

63Organismul se opune modific ărilor morfologice cauzate de uzura funcț io-
nală prin mecanismele reparatorii obi șnuite (cicatrizare cu/f ără calcifiere). Atâta
timp cât calcifierea r ămâne localizat ă strict intratendinos, aceast ă cicatrice nu este
supusă unei tensiuni suplimentare și umărul este mobil și nedureros. Oricând un
traumatism minor sau o cre ștere a tensiunii tendonului poate declan șa durerea și
chiar impoten ța funcțională. Uneori, datorit ă condiț iilor anatomice, poate fi
cointeresat ă și bursa, ceea ce duce automat la agravarea tabloului clinic.
Diagnosticul este relativ simplu de st abilit. Prima manifestare ce apare este
durerea de intensitate variabil ă și este prezent „arcul dureros”. Durerea este
localizată inițial la nivelul trochiterului și acromionului. Urmeaz ă limitarea
antalgică a miș cării de abduc ție, dar pot fi limitate și antepulsia ș i rotațiile.
Leziunea Bankart, adic ă insuficien ța gleno-humeral ă antero-inferioar ă,
capsulo-ligamentar ă, este determinat ă de traumatisme multiple, de luxa ții de umăr
repetate și duc la o deta șare a labrumului de pe glen ă. Instabilitatea poate fi multi-
direcțională. Gradul instabilit ății poate varia de la subluxa ție la dislocare.
Eroziunea, numit ă leziunea Hill-Sachs, ap ărută în articula ția umărului, este deter-
minată de sprijinul capului humeral pe marginea glenei, ca urmare a luxa țiilor
multiple.
Această instabilitate se manifest ă de obicei prin durere în timpul și după
efort semnificativ (antrenament sau competi ție) și are un caracter profund, și este
localizată anterior. Senza ția de insensibilitate (luxare a um ărului) și limitare a
mișcării „dead arm”, slă biciune musculară , amorțeală a brațului respectiv este
provocată de mișcarea de rota ție externă în articula ția umărului, cu bra țul ridicat în
plan orizontal
. Luxațiile recurente la traumatisme din ce în ce mai mici, devin chiar
luxații voluntare cu reducere spontan ă efectuată de către subiect.

OBIECTIVIZAREA CLINIC Ă
Diagnosticul exact al instabilit ății articulare anterioare se poate determina prin
teste, precum: testul de relocare, testul aprehensiunii anterioare, testul sertarului
anterior. Instabilitatea inferioar ă se observ ă prin testul de eviden țiere a ș anțului care
apare deasupra um ărului prin coborârea capului humeral în raport cu glena.
Radiografia de um ăr în inciden ță antero-posterioar ă și/sau profil
evidențiază eventuala smulgere de fragment osos „bony Bankart lesion” sau a
leziunii de cap humeral „hill sachs”. Diagnosticul de instabilitate a um ărului este
confirmat prin investiga ții RMN cu substan ță de contrast, cu eviden țierea leziunii
de labrum glenoidal si a camerei de luxa ție sau de examinarea atroscopic ă.

TRATAMENTUL
♦ Repaosul articular, este suficient de multe ori, pentru ca întreaga
simptomatologie să dispară. În cazul tendinitelor recidivante, tendonul se
fragilizeaz ă și se poate rupe parț ial, astfel c ă tot conținutul intratendinos (o masa
păstoasă) se evacueaz ă în spațiul subdeltoidian sau chiar în bursa subacromio-
deltoidian ă. Din acest moment, durerea devine mai intens ă și își pierde caracterul
pur mecanic, devenind permanent ă cu exacerbare nocturn ă.

64Orice mișcare în articula ția scapulo-humeral ă devine imposibil ă din cauza
durerii și a contracturii musculare. Dac ă migrarea materialului inflamator
intratendinos se face înspre partea inferioară și exterioar ă a bursei, durerea va fi
resimțită mai jos, la nivelul „V”-ului deltoidia n. Tratamentul fizic-kinetic va urma
fazele evolutive ale procesului patologic. În perioada acut ă se imobilizeaz ă tot
umărul printr-o e șarfă, care men ține brațul lipit de trunchi.
♦ Crioterapia local ă este utilă pentru blocarea inflama ției și implicit a
durerii. Trebuie s ă se acorde o deosebit ă atenție duratei de imobilizare total ă a
umărului, deoarece aceasta între ține ischemia local ă, depozitele metabolice și
edemul țesuturilor, hipotrofia musculaturii regionale și, în final, retrac ția capsular ă.
♦ Aplicații calde umede (cataplasme) pot fi utilizate, pe m ăsură ce durerea
scade în intensitate; acestea reduc fenomenele inflamatorii cronice,
decongestionează în profunzime ș i diminueaz ă în continuare durerile.
♦ Electroterapia , pri n diatermie cu unde scurte, se poate institui în
tratament antalgic și excito-motor, utilizând curen ții interferenț iari. Ultra-
sonoterapia, sau mai bine ultrasonoforeza cu hidrocortizon, contribuie la eliminarea
restului de inflama ție.
Din acest moment, din punct de vedere clinic ne afl ăm la o răspântie, fie c ă
întreaga simptomatologie dispare și bolnavul reintr ă în viața socio-profesional ă
normală, fie persistă o jenă dureroas ă și un grad de redoare care ne plaseaz ă în
tabloul clinic al um ărului mixt ce trebuie tratat în continuare.
♦ Exercițiile terapeutice active ușoare încep înc ă din primele 6 zile de la
debutul bolii, în asocia ție cu proceduri antalgice și antiinflamatorii (crioterapie,
electroterapie antalgic ă). Trebuie men ționat faptul c ă, pentru a nu agrava situa ția
locală, aceste exerciț ii fizice trebuie s ă evite atât mi șcarea de abduc ție, cât și pe
aceea de antepulsie. În aceast ă etapă, cele mai indicate sunt exerci țiile Codman,
exerciții pendulare, ce mobilizeaz ă pasiv articula ția gleno-humeral ă printr-o
manevră simplă, posibil de efectuat și la dom iciliu.
Deoarece durerea resim țită de bolnav în timpul mi șcării de abduc ție a
brațului este atribuită compresiunii tendoanelor coiful ui rotatorilor, între humerus
și ligamentul acromio-coracoidian, orice mi șcare de abduc ție se va asocia cu o
rotație externă a brațului. Așadar, rota ția externă a braț ului este cheia care permite
performarea unei abduc ții complete și fără durere. Antepulsia diminueaz ă
probabilitatea compresiunii coifului rotatorilor, cu condiț ia să fie asociat ă unei
tracțiuni în jos a braț ului (astfel se coboar ă capul humeral).
Exercițiul 1 . Poziția inițială: decubit dorsal, coatele lipite de corp, flectate
la 90°. Se efectueaz ă o rotație externă activă și pasivă. Se poate aplica rezisten ță
ușoară, când amplitudinea mi șcării o perm ite. Variantă: stând cu spatele la perete,
același exerciț iu, cu asocierea unei abduc ții progresive.
Exercițiul 2 . Poziția inițială: stând, mâinile încruci șate la ceaf ă, extensia
coatele înspre înapoi, se poate aplica o rezisten ță moderată.
Exercițiul 3 . Poziția inițială: stând cu fa ța la perete în colț ul sălii, mâini
pe șolduri, capul înclinat înainte. Urc ă mâinile pe perete, p ăstrând aceea și distanță
între ele, pân ă când bra țele ajung perfect întinse. Aten ție la rectitudinea coloanei
vertebrale.

65 Exercițiul 4 . Poziția inițială: stând cu fa ța la bara fix ă, apucat la nivelul
feței, flectarea genunchilor. La înch eierea flexiei, bara trebuie s ă se afle deasupra și
ușor înapoia capului.
Exercițiul 5 . Poziția inițială: stând cu un baston apucat, mâinile deasupra
capului: ridicarea bastonul cu bra țele întinse pân ă înapoia capului.
Exercițiul 6 . Poziția inițială: stând cu bastonul de capete apucat la spate,
cu brațul suferind la cap ătul superior; bra țul sănătos ridică bastonul și astfel se
mobilizeaz ă pasiv și brațul afectat. Acest exerci țiu activeaz ă partea anterioar ă a
capsulei și rotatorii externi.
Exercițiul 7 . Poziția inițială: stând c u mâinile sprijinite pe mas ă, se
efectueaz ă genuflexiuni din ce în ce mai ample.

♦ Terapia ocupa țională
Activitățile ocupa ționale sunt cele care activeaz ă articulația umărului în
contextul întregului membru superior, dintre acestea recomand ăm: grafica pe plan
vertical (desenat la tabl ă, lustruirea unui perete, ștergerea geamurilor), c ălcatul
rufelor, întinderea rufelor la în ălțimi deasupra capului, culegerea fructelor din
pomi.
♦ Exerciții terapeutice sportive
Unele elemente tehnice sportive și jocurile bilaterale favorizeaz ă
consolidarea stabilităț ii umărului. Exerci țiile atletice de aruncare tip azvârlire,
lansare, arunc ările specifice jocurilor de baschet, handbal, pasele înalte din volei,
loviturile din tenis de mas ă și câmp, exersate regulat ș i conform regulilor metodice,
devin mijloace simple, atractive și distractive în acela și timp, pentru reducerea
instabilității articula ției umărului ș i consolidarea stabilităț ii acestuia.

ASPECTELE PEDAGOGICE
Abordarea instabilit ății articula ției umărului se refer ă la respectarea
regulilor metodice:
– viteza de execuț ie – prin m ărirea num ărului de repet ări pe unitatea de
timp;
– mobilitatea – prin amplitudine maxim ă a m ișcării;
– abilitatea și precizia – prin execu ția corectă a exerci țiului, pe liniile
anatomice de for ță;
– forța – prin folosirea rezisten ței externe (kinetoterapeut, autorezisten ță)
sau a unor îngreun ări;
– rezisten ță locală – prin m ărirea num ărului de repet ări cu înc ărcături
(rezistențe) ușoare.

CONCLUZII
Reabilitarea fizic ă și funcțională a articula ției umărului urmeaz ă căi
metodologice specifice, care respect ă principiile și obiectivele procesului de
recuperare, în conformitate cu cauzele care au determinat disfunc ționalitatea, vârsta
subiectului, experien ța motrică și, nu în ultimul rând, aspecte legate de alte
suferințe asociate.

66Readaptarea la efort este indicată după recuperarea satisf ăcătoare a funcț iei
articulare, începând cu deprinderi motrice cunoscute, activate în modalit ăți diferite.
Exercițiul fizic, terapeutic de gimnastică , terapeutic sportiv sau func țional
este mijlocul cel mai eficient de reabilitare fizic ă și funcțională a sistemului
locomotor, cât și modul de socializare cu cre șterea încrederii și respectului de sine,
pentru subiectul aflat în suferin ță.

BIBLIOGRAFIE

NENCIU, G., Biomecanica în educa ție fizică și sport, Editura Funda ției România
de Mâine, București, 2006 .
PLAS, F., HAGRON, E., Kinetoterapie activ ă. Exerciții terapeutice, Editura
Polirom, Ia și, 2001.
SABĂ U, E., Refacere, Recuperare, Kinetoterapie în activitatea sportiv, Editura
Fundației România de Mâine, Bucure ști, 2006.
SBENGHE, T., Recuperarea medical ă la domiciliul bolnavului, Editura Medical ă,
București, 1996.

ABSTRACT

Shoulder joint is mainly over used by stretching forces (when the person
carries a certain weight), which is diff erent from hip and knee joints, which are
under the pressure of the body's weight. In the case of shoulder disease all
structures are affected, included the soft ones, such as ligaments and muscles.
Instability is a frequent pathology, both for professional athletes, as well as for people with recreational physical activity. For the functional recovery of this joint,
kinesiology uses at the same tim e standardized physical exercises and
therapeutical sport exercises.
Key words: joint, therapeutical exercise, treatment .

67

EVALUAREA GENERAL Ă ȘI FUNCȚIONAL Ă
ÎN KINETOTERAPIE ȘI RECUPERAREA MEDICAL Ă

Elena-Lumini ța SIDENCO*

REZUMAT
Evaluarea general ă și funcțională joacă un rol decisiv în elaborarea
programelor de recuperare fizical-kinetic ă și ocupațională. Pornind de la ierarhizarea
mijloacelor de evaluare în recuperare, se prezint ă clasificarea activit ăților cotidiene și
scala de evaluare a abilit ății, prin prisma c ărora se vor desf ășura toate etapele evaluă rii
globale și funcționale. Se continu ă cu prezentarea nivelelor de evaluare în recuperare –
în funcție de situa ție și de obiective, precizându-se particularit ățile specifice fiec ărui
nivel. Urmeaz ă evaluarea func țională detaliată – pe principalele tipuri de activit ăți,
inclusiv o analiz ă detaliată a mersului, care surprinde atât nivelele cât și aspectele
specifice de afectare, și posibilităț ile reale de impact ale recuper ării în ameliorarea
acestuia. Evaluarea global ă în recuperare trebuie să valorifice algoritmul decizional în
asistarea auto-îngrijirii pacient ului cu handicap. În func ție de aplicarea acestui algoritm
reușim să orientăm progr
amul complex de recupera re în sensul corect dictat de
obiectivele prezentă rii, se prezintă comparativ câteva scheme de evaluare func țională a
pacienților cu handicap, detaliindu-se și posibilităț ile oferite de cei mai noi indici
funcționali, cu aplicabilitate practic ă imediată în asistenț a de recuperare.
Cuvinte-cheie : evaluare func țională, kinetoterapie, recuperare medical ă.

Evaluarea generală și funcțională reprezint ă primul pas și joacă rolul
decisiv în elaborarea obiectivelor și alegerea metodelor de tratament în cadrul
programelor de recuperare medical ă, valorizând pentru fiecare pacient în parte,
tipul de patologie, stadiul de evolu ție a bolii prin elementele clinice definitorii,
posibilitățile de influenț are a acestora prin terapie fizical-kinetic ă și perspectivele
reale de recuperare, precum și implica ția funcțională a eventualelor asocieri
morbide; se valorizează toate aceste date clinico-func ționale, ținându-se cont de
particularit ățile individuale și sociale ale pacientului.
Pornind de la modelul general de ie rarhizare a mijloacelor de evaluare în
recuperarea func țională, evaluatorul încearc ă încă de la început s ă jaloneze
posibilitățile și lim
itele terapiei fizical-kinetice, precum și perspectivele reale de

* Facultatea de Educa ție Fizică și Sport, Universitatea Spiru Haret

68recuperare ale pacientului. Schema prezentat ă încearcă ordonarea parametrilor
clinico-func ționali în trepte succesive, de la nivelul global – al calit ății vieții, până
la nivelul celular de integrare a informa ției: trecând prin aceste etape de evaluare se
realizează o imagine complex ă și completă asupra fiecă rui aspect clinico-func țional
analizat. De exemplu: dac ă dintre abilit ățile funcționale se alege pentru
aprofundarea analizei locomoția, se evalueaz ă la primul palier – tipul de locomo ție,
la cel de-al doilea – abilit ățile legate de această formă de locomoț ie (abilități
interioare, exterioare și funcțional-superioare), urmând la palierul urm ător –
evaluarea kinetic ă specifică, și eventual la un palier urm ător, pentru aprofundarea
maximă a informaț iei până la nivel celular – evaluarea chimico-molecular ă. În
acest mod, întregul program de recuperare fizical-kinetic ă și ocupațională trebuie
să se încadreze în limitele obiective conturate de evaluarea global ă, răspunzând
obiectivelor concrete de rivate din evaluare.
Ne propunem în continuare prezentarea detaliat ă a eva luării activităț ilor cotidiene
(ADL – activities of daily living ), exprimat ă în principalele domenii de activitate a
căror evaluare evoc ă posibilitățile de autoservire și autonomie imediată – locomo ție,
transport, transferuri, igienă personal ă, îmbrăcat-desbrăcat, alimenta ție, ca și a
activităților din analiza c ărora se exprim ă capacitatea de integrare familial ă, socială și
chiar, când este cazul, profesional ă a pacientului – controlul mediului, comunicarea,
recreerea, activit ățile menajere, activit ățile de munc ă.
Toate aceste activit ăți sunt apreciate prin prisma scalei de apreciere
cantitativă a abilităț ii, care poate exprima pentru fiecare activitate în parte, și din
punct de vedere func țional global, capacitatea sau incapacitatea pacientului de a
realiza activitatea/activit ățile cotidiene cu care se confrunt ă. Din cuantificarea
acestor date reiese calitatea de independent , asistat sau dependent a pacientului,
care va orienta obiectivele programului complex de recuperare fizical-kinetic ă și
ocupațională a pacientului, ca și metodologia de tratament a acestuia.
Evaluarea global ă și funcțională în m edicină fizică și recuperare se
desfășoară la diverse nivele socio-func ționale, în func ție de acestea variind
mijloacele practice de realizare a acestei evaluă ri. În func ție de fiecare cadru social
de evaluare se adapteaz ă și obiectivele evalu ării: principalele paliere sociale de
evaluare sunt spitalul – pentru pacientul in ternat sau extern –, clinica de profil –
care poate fi clinic ă de recuperare în general sau clinic ă de recuperare specializat ă
pe anumite tipuri de patologie –, ca și în cadrul serviciilor de zi sau a clinicilor de
expertiză, sau în comunitate – la domiciliu l pacientului, pentru cei care r ămân
dependen ți de familie.
Există și condiții sociale speciale în care se poate realiza evaluarea: în școală
sau în institu ții specializate – care asigur ă pentru un interval limitat de timp,
condiții favorizante pacienț ilor institu ționalizați.
Prin aceast ă metodologie complex ă de evaluare global ă putem contura
limitele generale ale programului de recuperare, precizând datele generale,
posibilitățile reale și limitele de desf ășurare a acestuia, ținând cont de
particularit ățile individuale socio-func ționale ale fiec ărui pacient.
O parte im
portantă a evaluării în domeniul medicinii fizice și a recuper ării
rămâne evaluarea func țională, care are capacitatea de a cuantifica principalele

69acțiuni concrete ale pacientului ș i prin acestea, de a „m ăsura” autonomia
funcțională a acestuia. Nu putem concepe un program complet de recuperare în
afara acestor evalu ări, cu atât mai mult cu cât acest program cuprinde și terapia
ocupațională.
Dintr-un început evaluarea func țională se bazeaz ă pe analiza corect ă și
completă a datelor clinice: deci, este nevoie ca investigatorul s ă culeagă, pe baza
chestionarului individualizat, toate elementele necesare unei interpret ări complete a
fiecărui simptom.
Evaluarea func țională cuprinde toate activit ățile cotidiene, încercând ca
pentru fiecare s ă surprindă aspectele specifice, și prin chestionarul individualizat,
să precizeze capacitatea sau incapacita tea pacientului de a realiza acț iunea,
parametri de realizare, prezen ța anumitor limite sau a unui handicap în derularea
corectă și completă a activității.
Astfel, comunicarea – evaluată la nivelul ascultatului, cititului, vorbitului și
scrisului – reprezint ă prima activitate evaluat ă. Diverși autori au încercat s ă
găsească acele întreb ări care să surprindă cel mai bine nivelul real de performare a
fiecărui aspect al comunic ării, pentru a putea ulterior preciza obiectivele concrete
ale recuper ării, în func ție de limitele relevate de chestionarul individualizat.
După același silogism, dar adaptând întreb ările chestionarului personalizat la
aspectele specifice fiec ărei activit ăți, se evaluează funcțional alimentarea,
activitățile de autoîngrijire, care reprezint ă un domeniu de maxim ă importan ță
pentru pacient, aducând un marcaj important pentru autonomia pacientului al ături
de capacitatea pacientului de a folosi baia (activitatea de sp ălat a corpului) cu
toate particularităț ile pe care aceasta le impune, ca și activitatea de folosire a
toaletei , evaluarea func țională continuă cu activit ățile de îmbrăcat-desbr ăcat,
chestionarul detaliind posibilit ățile reale și limitele pacientului în performarea
activității la diverse nivele și cu diverse piese de îmbr ăcăminte. Se analizeaz ă și
activitățile legate de pat , precum și cele legate de transferuri.
Desigur îns ă că evaluar ea func țională acordă o importan ță deosebită analizei
mobilității. Chestionarul trebuie s ă surprindă aspectele particulare, legate de fiecare
tip de ambula ție; astfel, se evalueaz ă fie mobilitatea pe scaun rulant , fie mersul
atunci când pacientul îl poate performa, chiar și asistat, fie chiar manevrarea unui
vehicul cu motor atunci când pacientul poate realiza aceste performan țe, chiar
într-o mașină asistată .
Bineînțeles că evaluarea func țională nu poate eluda, legat de mobilitate,
analiza mersului, care să evalueze echilibrul în ortostatism, mi șcările secven țiale
ale părților corpului – atât la nivelul capului și trunchiului, cât și la nivelul bra țului
și la nivelul pelvisului și șoldului, a genunchiului, piciorului și gleznei. Se
evaluează în continuare parametrii mersului – caden ța, lă rgimea pasului și
lungimea pasului, ca și analiza celor dou ă faze ale mersului – faza de sprijin ș i faza
de balans. Trecând prin toate aceste etape de analiz ă se reușește o evaluare
co
mpletă și cuantificabil ă a mersului, activitate fundamental ă în evaluarea
funcțională de ansamblu a fiecă rui pacient. Această evaluare surprinde atât nivelele
cât și aspectele specifice de perturbare, precum și posibilit ățile concrete de impact
ale programului de recuperare în ameliorarea diverselor faze ale mersului.

70Evaluarea globală și funcțională în recuperare trebuie s ă valorifice practic
algoritmul decizional în asistarea autoîngrijirii pacientului cu handicap. În func ție de
aplicarea acestui algoritm, reu șim să orientăm programul de recuperare fizical-kinetic ă și
ocupațională în sensul corect al obiectivelor concrete, specifice fiec ărui pacient, acordate
nivelului s ău de handicap și posibilităț ilor sale concrete de autonomie.
Am ales pentru exemplificare, parametrii Indexului Barthel și prezentarea
ponderii scorurilor acestui index. Acest index func țional, aplicat pacien ților
neurologici, și prin extensie și altor grupe de patologie, ia în calcul activit ățile de
alimentație, mișcare, igiena personal ă, folosirea toaletei, precum și mersul pe teren
plat, urcatul-coborâtul sc ărilor, îmbr ăcatul, controlul defeca ției și al micțiunii. Am
prezentat acest index deoarece este unul dintre cele mai folosite în întreaga lume, și
poate deveni util prin extensie adaptat ă și în alte patologii, la orice nivel de
asistență de recuperare din țara noastr ă.
În final, prezent ăm o comparaț ie a principalelor scale de evaluare a auto-
îngrijirii la pacienții cu handicap – scalele PULSE, indexul Katz de independen ță,
indexul Barthel și măsurarea independen ței funcționale (scalele originale
îmbunătățite) – în scopul urm ăririi modalit ății de cuantificare a sarcinilor/dome-
niilor luate în studiu, precum și a scorului clinic aplicat fiec ărui tip de scală . Prin
această compara ție practicienii pot opta pentru un anumit index func țional care
răspunde mai bine particularit ăților patologice ale unui anumit grup de studiou.
Supunem de asemenea aten ției, parametrii a două sisteme moderne de evaluare:
PECS (Patient Evaluation and Conference System) care cuantific ă severitatea afect ării,
autoîngrijirea, func ția motrică – evaluând cunoa șterea, inclusiv legat ă de clasicele
activități cotidiene, și funcția cognitiv ă, și analiza parametrilor motori și de activitate
conform Assessment of Motor and Process Skills (AMPS).
Desigur c ă această succintă prezentare nu a reu șit decât s ă vă aminteasc ă
anumite aspecte ale evaluă rii în medicina fizic ă și recuperarea func țională. Sperăm
ca evaluare
a funcțională și globală să suscite preocuparea cât mai multor
specialiș ti, inclusiv din țara noastr ă, în scopul elabor ării unor metode cât mai
sintetice și unitare de evaluare în cât mai multe domenii de patologie asupra c ărora
se îndreapt ă interesul specialit ății noastre.

BIBLIOGRAFIE

ABREU, B. C., The Effect of Environmental Regulations on Postural Control After
Stroke, University of Texas Medical Branch-Galveston, School of Allied Health
Sciences, Department of Occupational Therapy, USA.
ALDRICH, M. S., Diagnostic Aspects of Narcolepsy, Neurology, 2002 Feb; 50 (2 Suppl
1): S2-7, American Journal of Occupational Therapy , Special issue on clinical
reasoning, 45(11), 2002.
BARTHEL, H. R., MILLER, L. S., DEARDORFF, W. W., PORTENIER, R.,
Presentation and Response of Patients, with Uupper Extremity Repetitive Use
Syndrome to a Multidisciplinary Reha bilitation Program: a Retrospective
Review of 24 Cases , J-Hand-Ther. 2004 Jul-Sep; 11(3): 191-12.

71CASE, SMITH, J., Fine Motor Outcomes in Pre school Children Who Receive
Occupational Therapy Services, Am-J-Occup-Ther. 2005 Jan, 50(1): 52-61.
DEPARTMENT OF NEUROLOGY AND DEPARTMENT OF PHYSIOLOGY AND
BIOPHYSICS, MAYO CLINIC AND MAYO FOUNDATION, Clinical
Examinations in Neurology, 6th ed. Philadelphia: Mosby-Yearbook, 2001.
EVERT, M., Value in a Changing Environment, Am J Occup Ther 47:1063, 2003.
HARIZ, G. M., BERGENHEIM., A. T., HARIZ, M. I., LINDBERG, M., Assessment
of Ability/Disability in Patients Treated with Chronic Thalamic Stimulation for
Tremor , Mov-Disord. 2005 Jan; 13(1): 78-83.
HINOJOSA, J., KRAMER., P., Statement-fundamental Concepts of Occupational
Therapy: Occupation, Purposeful Activity, and Function , Am-J-Occup-Ther,
2004 Nov-Dec; 51(10): 864-6 .
HUMPHREY, R., JEWELL, K., Developmental Disabilities. I Mental Retardation , în
Hopkins HL, Smith HD, editors: Willard and Spackman’s Occupational
Therapy, ed 10, Philadelphia, 2004.

ABSTRCT

General and functional evaluation has an important part in the physical,
kinetic and occupational progr amme of reabilitation. Starting with the hierarchy of
evaluation measures relevant to rehabilitation, we present an ADL classification and an ordinal scale to quantify functional ability, used in all the moments of the
global and functional evaluation. We present the levels of rehabilitation evaluation – setting and purpose, the peculiarities of ea ch level. Next we present the detailed
functional evaluation – the most importa nt activities including a gait analysis –
surprising the levels and the clinical aspects of disorders, and also the real
possibilities of impact for the reabilitation. The global evaluation in rehabilitation
must use the decision-making algorithm for self-care intervention for each patient with handicap. Using this algorithm we direct the complex programme of
rehabilitation in the correct way established by the specific objectives, level of handicap and concrete possibilities of independence. In the final part we present a
self-care scale comparison, detailing th e practical applications of the new
functional index in the current rehabilitation.
Key words: functional evaluation, kinesiology, medical recuperation .

72

73

STIMULAREA ELECTRIC Ă FUNCȚIONAL Ă, METOD Ă VALOROASĂ
ÎN KINETOTERAPIE ȘI RECUPERARE MEDICAL Ă

Elena-Lumini ța SIDENCO*

REZUMAT
După trecerea în revist ă a datelor istorice privind stimularea electric ă
funcțională – începuturile folosirii ei ca metod ă terapeutic ă în recuperarea medicală , se
prezintă principalele domenii de aplica ție actuală ale metodei, precum și perspectivele
de dezvoltare a acestei tehnici în viitorul apropiat. Se analizeaz ă posibilitățile de
aplicare ale stimulă rii electrice func ționale asupra mu șchiului denervat, f ăcându-se
referire la impactul metodei asupra plasticit ății musculare; se prezint ă în continuare
modalităț ile de stimulare a mu șchiului „descentralizat”, detaliind principalele
modificări anatomo-patologice și biochimice induse de pierderea controlului nervos
central, precum și modul în care stimularea electric ă funcțională acționează în
ameliorarea acestor modific ări structurale ș i funcționale.
Cuvinte-cheie : stimulare electrică funcțională, kinetoterapie, recuperare
medicală .

GENERALIT ĂȚI
Stimularea electric ă funcțională (SEF)
oferă perspective noi de recuperare-
readaptare, integrate mai ales ajutoarelor tehnice (orteze). Câmpul de aplica ție, deja
foarte vast, nu este decât în parte descifrat. Încerc ăm în aceast ă prezentare s ă
jalonăm principalele date legate de acest domeniu, în permanent ă dezvoltare.
Conceptul de SEF este datorat lui Liberson (1961) și Moe (1962), fiind
acea tehnic ă care urm ărește ca scop să obț ină o mișcare, având o valoare
funcțională, intervenind într-un „moment cu semnifica ție funcțională ”. Mișcarea nu
este deci, provocat ă pentru ea însăși, ca în cursul electroterapiei conven ționale, în
care se făcea la hemiplegic, de exemplu, o stimulare selectiv ă pe grupuri musculare
antagoniste celor atinse de spasticitate (Levine & Kabat-1952).
Nu este întâmpl ător că Liberson a ales pentru aplicarea acestui concept
mișcarea de flexie dorsal ă a gleznei. Foarte adesea deficientă la spastici, aceast ă
mișcare este una dintre cheile de ameliorare a mersului. Flexia dorsală a gleznei,
necesară pe parcursul întregii faze de oscila ție a membrului anterior, poate fi
obținută datorită unei stimul ări funcționale declan șată și oprită printr-un contactor
plasat sub picior, în cursul ridic ării și atacului cu talonul.

* Facultatea de Educa ție Fizică și Sport, Universitatea Spiru Haret

74Miniaturizarea circuitelor electronice au f ăcut posibil ă construcția stimula-
toarelor portabile și a permis SEF dezvolt ări numeroase. Cercet ările pluri-
disciplinare întreprinse în anii ′60 de școala din Ljubljiana, de Gracanin, Vodovnik,
Dimitrijevic și colaboratorii, au permis progrese decisive, atât în plan
neurofiziologic și clinic, cât și tehnologic: aceste cercet ări s-au finalizat practic prin
apariția pe piață a stimulatorului FEPO 10, cel mai larg utilizat în lume în anii
′60-′70, cu toate c ă în ultimii ani ai decadei au fost propuse numeroase tipuri. Înc ă
din 1968, școala iugoslav ă a insistat pe consecin țele, în acela și timp periferice și
centrale, ale SEF. Stimularea electric ă a unui nerv mixt, cum ar fi sciaticul popliteu
extern (SPE), are schematic, trei efecte care se succed în timp:
− efectul motor direct – datorat excita ției fibrelor motorii (efectul eferent);
− efectul central – legat, pe de-o parte, de stimularea fibrelor senzitive (reflexe
mono și polisinaptice) și , pe de alt ă parte de modific ările de lungime și tensiune ale
elementelor mioarticulare, secundare miș cării declan șate, care modific ă starea de
excitabilitate a centrilor medulari și supramedulari (efecte aferente).
Stimularea aferent ă pură a fost realizat ă de Lee și Johnston (1974-1976) în
perspectiva ideilor lui Kabat: un tren de stimuli conven ționali dozat, aplicat câteva
zecimi de secund ă înaintea fazei de oscila ție a membrului inferior, pe zone cutanate
specifice (talpa piciorului, fa ța posterioar ă a genunchiului) în cursul mersului, se
dovedește capabil s ă amelioreze cinetica mi șcării membrului spre înainte. SEF
apare clar deci, a fi nu numai solu ția de înlocuire a unei mi șcări care lipse ște, ci și
un factor aferent decisiv, bazat pe înv ățare, care antreneaz ă și ușurează activitatea
pacientului.
Tehnica lui Lee și Johnston, dac ă nu aduce niciun avantaj suplimentar
celei de SEF aferent ă-eferentă are ca merit esen țial ideea folosirii diferitelor efecte
ale SEF: în acest sens, cit ăm sistemul anti-clonus al lui Dimitrijevic și Gracanin
(1968) ș i lucră rile lui Huffschmidt (1969) și Pateisky (1976).
Aplicarea SEF la membrul superior a intrat în studiu din anii ′70. Stimularea
pe două sau chiar trei canale (Rebersek – 1973) a permis unui membru hemiplegic s ă
facă mișcări de deschidere a mâinii, de extensie a cotului și de ridicare a um ărului, dar
aceste rezultate r ămân încă insuficiente din punct de vedere func țional.
O altă temă predilect ă, inițiată în anii ′70 și perfecționată continuu, este
ameliorarea stimulatorului implantabil (Moone y – 1968, Waters – 1975), stimulatori cu
mai multe canale, baza ți pe analiza automat ă a schemelor de mers prin microprocesor
(Stanic – 1977). Efectele SEF au f ăcut obiectul analizelor clinice electrofiziologice, tot
mai numeroase în epoc ă (Stefanicic – 1976, Teng – 1976 , Carnstam – 1977, Merletti –
1978). Din aceast ă etapă, introducerea SEF în centrele de recuperare a determinat
schimbări importante în programele de antrenament, SEF fiind comparat ă și a plicată
paralel cu tehnicile clasice ale reeduc ării neuromusculare.

APARATELE DE STIMULARE
Pentru a fi utilizabile în reeducarea func țională, aparatele de stimulare
trebuie să fie autonome, portabile și miniaturizate. Ele se compun schematic,
dintr-un stimulator – constituit dintr-un convertizor de joas ă frecvență (până la
cca. 100V continuu) ș i din diverse circuite destinate întreruperii tensiunii, sub
forma unui tren de impulsuri scurte, electrozii de stimulare și cablul de legă tură,
precum ș i un dispozitiv de declan șare și temporizare a stimul ării.

75STIMULATORII
Una dintre cele mai utilizate aplica ții ale SEF a fost stimulatorul FEPO
10-Ljubljiana, respectiv „orteza peronier ă electrică funcțională FEPO 10”. Este
vorba de un aparat în miniatur ă, purtat la centur ă sau pe abdomen, destinat
stimulării nervului SPE, prin intermediul electrozilor men ținuți printr-o
genunchieră elastică. Declanșarea semnalelor vine dintr-un întrerup ător inclus în
talonetă. Parametrii de stimulare sunt urm ătorii: durata impulsurilor (fix ă) =
0,6 msec, amplitudine reglabil ă (prin poten țiometru manual), durata trenului de
impulsuri și frecvența = reglabile (0,3-1,8 sec și 25-50 cicli/sec). Începutul trenului
de impulsuri este produs de ridicarea talonului. Dou ă tipuri de temporizare permit
comutarea duratei trenului de impulsuri, fie de tip fix, fie de tip variabil (70% din
durata pasului precedent). Acest aparat este conceput special pentru folosirea
continuă , ca orteză activă a flexorilor dorsali ai gleznei la pacientul spastic.
Stimulatorul implantat NMA (Medtronic)(Waters ) era format dintr-o
parte implantat ă – receptorul, cuprinzând doi electrozi – și o parte exterioar ă –
emițătorul. Receptorul prime ște impulsuri de frecvență radio și dă impulsuri
dreptunghiulare de 0,2 msec și 33 cicli/sec. Emi țătorul fixat la centur ă este
prelungit printr-o antenă care trebuie plasat ă pe piele, la nivelul receptorului
implantat. Aparatul poate func ționa, fie în mod continuu, fie ciclic (antrenament),
sau prin declan șare extern ă (orteză de m
ers).
Stimulatorul de membru superior SRC 2 (Sorin Biomedica – Italia) a
reprezentat una dintre primele aplica ții performante ale SEF la membrul superior.
Această orteză de deschidere a mâinii este rezultatul cercet ărilor lui Merletti.
Aparatul era ata șat la centură sau plasat în buzunar, fiind legat printr-o pereche de
electrozi fixaț i la o curea elastic ă pe fața dorsală a antebra țului. Impulsurile
produse au durata de 0,1-0,7 msec, amplitudine 0-100V și frecvență variabilă 16-55
cicli/sec. Trenul de impulsuri urmează o pantă de creștere, a cărei durată este
reglabilă, 0,5-4sec. Sunt posibile trei tipuri de funcț ionare:
– continuu – trenul de impulsuri este stabil, amplitudinea putând fi modi-
ficată datorită unui poten țiometru de voltaj;
– ciclic – 3 sec de activitate pentru 10 sec repaus;
– comandat – o comand ă prin cablul integrat într-o bretea permite subiec-
tului declan șarea începutului și sfârș itului trenului de impulsuri.
Acest aparat polivalent avea multiple posibilit ăți de reglare.
♦Electrozii de stimulare
Electrozii trebuie s ă stimuleze nervul, impulsul traversând pielea, în mod
stabil, fără a provoca nici leziune, nici durere, nici chiar disconfort. Electrozii
destinați unei stimul ări nervoase trebuie s ă fie ușor convec și pentru a putea
deprima pielea și țesuturile subiacente. Suprafa ța activă a electrodului determin ă
direct densitatea curentului care o traverseaz ă: dacă suprafața este mic ă ea
concentreaz ă curentul, dac ă este mare îl disperseaz ă. Fluxul total de curent și nu
densitatea determin ă durerea Electrozii usca ți, de metal, nu sunt utiliza ți. Este util ă
folosirea unui gel de contact, pentru a evita senza ția de arsur ă.

♦Sistemul de declan șare
Toate stimulatoarele presupun un sistem de declan șare extern. Transmisia poate
fi pneumatic ă, radio, sau cel mai frecvent, electrică prin cablu. Captorii pot fi mecanici –
ca întrerup ătorul din talonet ă, electromiografici sau de tip traductor de presiune.

76BIBLIOGRAFIE

ARONS, J.A., SALOMON, J.C., ARONS, M.S., FROST, L., Repetitive Strain Injuries
and Cumulative Trauma Disorders [letter; comment], J-Hand-Surg-Am, 2003,
Jan; 22(1): 163-5; discussion 165-6.
ASHTON, MILLER, J.A., YEH, M.W., RICHARDSON, J.K., GALLOWAY, T., A Cane
Reduces Loss of Balance in Patients w ith Peripheral Neuropathy: Results From a
Challenging Unipedal Balance Test , Arch-Phys-Med-Rehabil., 2005, May; 77(5):
446-52.
AUFF, E., FERTL, E.; SCHNIDER, P., Parkinson Disease and Neurologic Rehabilitation,
Klinischen Abteilung fur Neurologische Rehabilitation , Universitatsklinik fur
Neurologie Wien, Wien-Med-Wochenschr, 2005; 145(13): 302-5.
BINKOFSKI, F., DOHLE, C., POSSE, S., S TEPHAN, K.M., HEFTER, H., SEITZ, R.J.,
FREUND, H.J., Human Anterior Intraparietal Area Subserves Prehension: A
Combined Lesion and Functional MRI Activation Study, Neurology, 2003, May;
50(5): 1253-9.
BLACK, K.J., ONGUR, D., PERLMUTTER, J.S., Putamen Volume in Idiopathic Focal
Dystonia , Neurology, 2004, Sep; 51(3): 819-24.
BOISSY, P., BOURBONNAIS, D., GRAVEL, D., ARSENAULT, A.B., LEBLANC, M.,
A Static Dynamometer Measuring Simulta neous Torques Exerted at the Upper
Limb , IEEE-Trans-Rehabil-Eng, 2005, Sep; 6(3): 309-15.
BOISSY, P., BOURBONNAIS, D., KAEGI, C., GRAVEL, D., ARSENAULT, B.A.,:
Characterization of Global Synkineses During Hand Grip in Hemiparetic
Patients, Arch-Phys-Med-Rehabil, 2003, Oct; 78(10): 1117-24.
BOTTE, M.J., KEENAN, M.A., GELBERMAN, R.H., Volkmann's Ischemic Contracture
of the Upper Extremity, Hand-Clin, 2004, Aug; 14(3): 483-97.
CHILDRE, F., WINZELER, A., Cumulative Trauma Disorder: A Primary Care
Provider's Guide to Upper Ex tremity Diagnosis and Treatment , Nurse-Pract-
Forum, 2005, Jun; 6(2): 106-19.
DALLMEIJER, A.J., VAN-DER-WOUDE, L.H., VEEGER, H.E., HOLLANDER, A.P.,
Effectiveness of Force Application in Ma nual Wheelchair Propulsion in Persons
with Spinal Cord Injuries, Am-J-Phys-Med-Rehabil, 2004, May-Jun; 77(3): 213-21.
DAMIANO, D.L., ABEL, M.F., Functional Outcomes of St rength Training in Spastic
Cerebral Palsy, Arch-Phys-Med-Rehabil, 2003, Feb; 79(2): 119-25.

ABSTRACT

After the historical data about functional (neuromuscular) electrical
stimulation (FES) – the beginning of th e therapeutic method in rehabilitation, we
present the most important fields of mod ern application and the future development
expectations. We analyze the possibilities of FES application on the denervated
muscle, using the impact on the muscular plasticity; we present the main types of rehabilitation program based on the FES. We present the modalities of FES on the
decentralized muscle, detailing the principal anatomo-pathological and biochemical disorders induced by the loss of central nervous control, and the
capabilities of FES in the improvement of the structural and functional disorders.
Key words: functional electrical stimulation, kinesiology, medical recovery.

77

EXERCIȚIUL FIZIC – FACTOR
IMPORTANT ÎN AMELIORAREA DURERILOR DE SPATE

Alina STOICA*
Mihaela GANCIU*

REZUMAT

Condiția fizică a tuturor persoanelor reprezintă unul dintre cele mai eficiente
moduri de prevenire a apari ției durerilor de spate sau de ameliorare a acestora, în cazul
în care acestea sunt deja instalate. Exerci țiul fizic, executat corect și regulat, contribuie
la întărirea musculaturii spatelui și la dezvoltarea flexibilit ății articulațiilor, prevenindu-se
astfel diferitele afec țiuni ale coloanei vertebrale, a durer ilor de spate, în general. Sunt
prezentate sporturile care sunt recomandate sau interzise în durerile de spate.
Cuvinte-cheie : exerciț iu fizic, condi ție fizică, dureri de spate, exerci ții kinetice.

INTRODUCERE Durerile de spate, în cele mai frecvente cazuri, apar din cauza unei ținute
incorecte în via ța cotidian ă, atât în pozi ția așezat, cât și în ortostatism, stresul
cauzat de pozi ție, conducând la contractarea musculaturii spatelui. Durerile pot fi
cauzate și de ridicarea și transportul unor greutăț i, care nu sunt schimbate regulat
de pe un um ăr pe celă lalt, pentru a egaliza tensiunea asupra coloanei.
De asemenea, înc ălțămintea poate produce durerile de spate, dac ă aceasta are
tocuri foarte mari, întrucât curbeaz ă partea inferioară a spatelui, schimbând pozi ția
întregului corp.
Durerile de spate pot fi declan șate și de o activitate fizică intensă, prin
suprasolicitarea unor structuri paravertebrale (mu șchi, tendoane, ligamente), f ără
interesarea discului intervertebral.
Intensitatea durerii
este variabil ă, iradiază intermitent la nivelul regiunii
fesiere și se accentueaz ă la mișcările de extensie și de răsucire, precum și după
menținerea prelungit ă a unor pozi ții.
În cazul persoanelor suferinde de dureri de spate, practicarea anumitor
exerciții fizice sau sporturi, contribuie la ameliorarea, pân ă la dispariț ia acestora,
altele sunt interzise, existând riscul accentu ării lor.

* Departamentul de Educa ție Fizică și Sport, Universitatea din Bucure ști

78 ACTIVIT ĂȚI FIZICE
Mersul pe jos
Mersul pe jos reprezintă probabil, cel mai bun exerci țiu multilateral pentru
persoanele care sufer ă de dureri de spate. Mersul energic timp de circa 30 minute, de 4-5
ori pe săptămână, pune în mi șcare întregul corp, îmbun ătățește tonusul muscular și
activitatea cardiovascular ă, fără riscul instală rii leziunilor articulare, ligamentare sau
musculare. Se recomand ă creșterea treptată a intensităț ii efortului ș i a distanței.
Joggingul
Deș i joggingul este un sport extrem de popular, orice persoan ă care sufer ă
de dureri de spate trebuie s ă îl abordeze cu grij ă. Joggingul realizeaz ă un stres
considerabil asupra genunchilor, ș oldurilor și coloanei vertebrale. În mod normal,
coloana vertebrală are abilitatea de a atenua ș ocurile și poate face fa ță presiunilor
mai eficient, în cazul persoanelor care nu sunt supraponderale. De asemenea,
pentru evitarea accident ărilor, se recomand ă o încălzire adecvat ă, echipament
corespunz ător și alergarea s ă se realizeze pe pist ă d e atletism. Joggingul nu este
recomandat persoanelor cu afec țiuni sau deficien țe la nivelul coloanei vertebrale
(ex.: discopatie lombară , hernie de disc).
Înotul
Pentru persoanele cu dureri de spate, înotul este un sport excelent. Este un
bun exerciț iu cardiovascular, f ără să plaseze o mare greutate asupra articula țiilor,
majoritatea greut ății corporale fiind suportată de apă. Stilurile craul și spate sunt
preferate brasului, dac ă durerile de spate sunt localizate în zona cervical ă sau
lombară. Experții recomand ă terapia în ap ă. Aceasta include gimnastic ă aerobică și
plimbări prin ap ă înainte și înapoi, nivelul optim al imersiei fiind cel pu țin în
dreptul zonei lombare. Mersul împotriva presiunii apei este un exerci țiu cu
rezultate deosebite, reducând presiunea exercitat ă asupra coloanei vertebrale. Forț a
ascensională a corpului este o mare valoare pentru suferinzii de dureri de spate,
făcând din exerci țiile în apă o terapie excelent ă.
Tenisul
Sporturile cu racheta, cum sunt tenisul, badmintonul, squash-ul, pot pune
probleme suferinzilor de dureri de spate, întrucât aceste sporturi implic ă alergări
scurte cu schimb ări de ritm, opriri bruș te, întoarceri, r ăsuciri, fand ări, extensii ale
trunchiului în momentul lovirii mingii, toate ac estea putând exercita o presiune
considerabil ă asupra coloanei vertebrale, articula țiilor, ligamentelor și a
musculaturii. Acest sport nu este recomandat persoanelor f ără o condiție fizică
bună . Pentru aceasta, se recomand ă ca înainte de a începe practicarea tenisului, s ă
se obțină o condiție fizică adecvată prin alte forme de mi șcare, mai uș oare, cum ar
fi: mersul energic, joggingul, înotul. De asemenea, folosirea echipamentului corespunz ător este esen țială.

Fotbalul
Fotbalul și sporturile cu mingea, în general nu sunt recomandate
persoanelor cu dureri de spate, decât dac ă au o condi ție fizică foarte bun ă și dacă
evită contactul fizic cu adversarul.

79 Ciclismul
Ciclismul este recomandat persoanelor cu dureri de spate, fiind un mod
excelent de a obț ine o bună condiție fizică, fără a exercita un stres prea mare asupra
articulațiilor, întrucât greutatea corporal ă este suportat ă de bicicletă . Activitatea
cardiovascular ă se îmbun ătățește substan țial, iar musculatura se tonific ă vizibil, în
special la nivelul membrelor inferioare, a spatelui și a centurii abdominale. Se
recomand ă folosirea unei biciclete potrivite și nu una pentru curse, care tinde să
curbeze spatele.
Gimnastica aerobic ă
Gimnastica aerobică nu este recomandat ă pentru suferinzii de dureri de spate,
din cauza impactului puternic cu solul în timpul s ăriturilor specifice, dar și a presiunii
create la nivelul coloanei vertebrale, în momentul execut ării mișcărilor de extensie,
răsucire, îndoire etc. Se are în vedere executarea mi șcărilor de tonifier e a musculaturii
spatelui și de ameliorare a posibilelor afec țiuni ale coloanei vertebrale, evitându-se
exercițiile executate brusc, cu amplitudine și intensitate crescute.
Kinetoterapia
Un mod util de a reduce durerea de spate și de a preveni revenirea acestora
îl constituie practicarea sistematică și independent ă a exercițiilor fizice, acas ă sau
în săli de kinetoterapie, sub îndrumarea atent ă a speciali știlor în domeniu.
Kinetoterapia poate realiza o schimbare de stil a mi șcărilor, o reeducare
neuromotorie și kinestezic ă și reprezint ă tratamentul esen țial în recuperare. În cazul
durerilor de spate, tratamentul const ă în efectuarea unor exerciț ii, care mobilizeaz ă
zonele dureroase și rigide, tonific ă musculatura pentru menț inerea segmentului
respectiv în postur ă corectă, decomprim ă discurile intervertebrale. Exerciț iile se
execută din pozițiile: stând, a șezat, pe genunchi, culcat dorsal, culcat facial, acestea
urmărind corectarea, recuperarea și readaptarea func țională. În scopul recuper ării
se folosesc exerci ții statice – pozi ții și contracții izometrice și exerciț ii dinamice –
mișcări pasive, active, libere și cu rezisten ță externă. Exemplific ăm prin structuri
de exerci ții, care contribuie la ameliorarea durerilor de spate, referindu-ne în
special la zona lombar ă.
A. Stând
• dem
i-plié cu încordarea musculaturii abdominale, bra țele pe lângă corp; se
menține poziția 6 secunde; revenire la P.I. – 10 repet ări;
• aplecarea u șoară a trunchiului, bra țele relaxate; se men ține poziția 15
secunde ș i se revine în P.I. – 5 repet ări.

B. Așezat
• pe marginea b ăncii, cu un picior întins pe banchet ă, iar celălalt sprijinit pe
sol: îndoirea trunchiului pe piciorul de pe banchet ă, mâinile pe gambă , vârful
piciorului în extensie sau în flexie; se menț ine poziția 15 secunde – 5 repet ări pe
fiecare picior;
• aceeași poziție, îndoirea u șoară a genunchiului piciorului de pe banchetă ,
apoi cu piciorul sprijinit pe sol – 5 repet ări cu fiecare picior.

80C. C ulcat dorsal
• genunchii îndoi ți, tălpile pe sol: ducerea unui genunchi la piept și menținut
cu mâinile, concomitent cu întinderea celuilalt pe sol; se men ține poziția
15-20 secunde – 5 repet ări cu fiecare picior;
• aceeași poziție, ridicarea bazinului, cu menț inerea pozi ției 6-10 secunde –
10 repetări;
• aceeași poziție, ridicarea capului de pe sol, concomitent cu ducerea
alternativ ă a genunchilor la piept; se men ține poziția 3 timpi, se relaxeaz ă 3 timpi –
10 repetări;
• aceeași poziție, se duc ambii genunchi lateral stânga, men ținându-se pozi ția
10 secunde, apoi aceea și mișcare spre dreapta – 5 repet ări pe fiecare parte.
D. Spijin pe genunchi și pe palme , coatele întinse:
• aplecarea capului cu cifozarea co loanei vertebrale pe inspira ție și revenire
la poziția inițială pe expira ție (revenire lent ă);
• așezarea pe c ălcâie, cu coborârea capului sub orizontal ă; se menține poziția
6-10 secunde – 10 repet ări.
E. Culcat facial
• cu o pern ă sub abdomen, se execut ă îndoirea genunchilor la aproximativ
900, menținând pozi ția 7-10 secunde – 10 repet ări;
• aceeași poziție, se încordeaz ă fesele, men ținând poziț ia 5-6 secunde – 10
repetă ri;
• cu 2-3 perne sub abdomen, se execut ă ridicarea alternativă a membrelor
inferioare, pân ă la nivelul pernelor – 10 repet ări cu fiecare picior.
F. Culcat costal
• capul sprijinit pe antebra ț, cotul îndoit la 900; se îndoaie genunchiul
piciorului de deasupra (gamba înapoi) și se prinde glezna cu mâna; se men ține
poziția 15 secunde – 5 repet ări cu fiecare picior;
• aceeași poziție, îndoirea genunchiului (piciorului de deasupra) la piept și
menținerea pozi ției 10-15 secunde – 5 repet ări cu fiecare picior.

INDICA ȚII METODICE
Programele de kinetoterapie sunt destinate amelior ării staticii vertebrale,
tonicității și creșterii forței musculare.
Pentru a fi eficiente, exerci țiile kinetice trebuie s ă respecte anumite condi ții:
• să fie executate lent;
• să fie executate progresiv: de la cele care necesită o forță muscular ă
redusă, se trece la exerci ții care cer amplitudine, for ță și coordonare
normală;
• pauza de relaxare între exerci ții trebuie s ă fie cu atât mai lungă , cu cât
contracția muscular ă a fost mai intens ă;
• respectarea unui anumit ritm al exerci țiilor;
• exercițiile se vor executa cu con știentizarea postural ă.

81CONCLUZII
Putem afirma c ă durerile de spate reprezint ă o autentic ă problem ă de
sănătate, deoarece împiedic ă individul s ă-și desfășoare activitatea socioprofesio-
nală în condi ții optime. Eforturile cotidiene intensific ă durerea, persoana fiind
nevoită să adopte pozi ții antalgice, care în timp genereaz ă tulburări de static ă, ce
întrețin la rândul lor durerea.
Pe lâng ă exercițiile de gimnastic ă, recomandate spre a fi exersate de c ătre
cei suferinzi de dureri de spate, important ă este și însușirea unor tehnici
comportamentale uzuale corecte, menite s ă prevină recidivarea și readaptarea
individului la activitatea sa socioprofesional ă.

BIBLIOGRAFIE

AMERICAN COLLEGE OF SPORTS MEDICINE, Guidelines for Exercise
Testing and Prescription, 4-th Edition, Philadelphia, 1991.
NIGEL, HOWARD, Răspunsuri alternative la durerile de spate, Editura Aquila ’93,
București, 2002.
PASZTAI, Z., PASZTAI, A., Kinetoterapie-Relaxare , Editura Logos, Oradea,
2001.
PLAS, F., HAGRON, E., Kinetoterapie activ ă. Exerciții terapeutice, Editura
Polirom, Ia și, 2001.

ABSTRACT

Good physical condition represents one of the most efficient ways to
prevent or improve back pain. Physical exercise, correctly and regularly performed, is able to improve back mu scles strength and to develop the joints'
flexibility, contributing to the prevention of back pains and various spine problems.
The paper presents the sports recommended or forbidden in case of back pain.
Key words: physical exercise, physical condition, back pain, kinetic exercises.

82

83

STUDIU PRIVIND INFLUEN ȚELE NEFAVORABILE ALE EFORTULUI
SPECIFIC JOCULUI DE TENIS ASUPRA ORGANISMULUI

Claudiu Cristian TEU ȘDEA*

REZUMAT
Față de trecut jocul modern de tenis se caracterizeaz ă prin volum, complexitate
mare, alternarea eforturilor maxima le cu cele submaximale, vitez ă mare de circula ție a
mingii, execu ții rapide în toate fazele disput ării punctului și pe tot parcursul jocului.
Toate aceste caracteristici au influen ță asupra urm ătoarelor sfere ale organismului:
somatică, vegetativ ă și psihică. Cunoașterea efectelor efortului specific, prevenirea și
orientarea acestora, preg ătirea și adaptarea organismului la acest efort impun o nou ă
orientare, o aten ție deosebit ă pentru toate problemele de detaliu ale jocului, o modelare
a pregătirii la particularit ățile individuale ale juc ătorilor.
Cuvinte-cheie : efort, somatic, vegetativ, psihic, prevenire, recuperare.

INTRODUCERE
Numeroase materiale de specialitate se ocup ă pe larg de modific ările
apărute în organism în timpul și după efortul specific. Noi ne propunem s ă
sintetizăm aceste date pentru a completa imaginea despre solicit ările la care este
supus organismul juc ătorilor de tenis. Efortul din tenis se r ăsfrânge asupra
următoarelor sfere ale organismului: somatic ă, vegetativă și psihică.
INFLUENȚA ASUPRA SFEREI SOMATICE
♦ Lumbago (durerile de spate)
Tenisul de câ
mp acționează agresiv asupra coloanei vertebrale, deoarece
este un sport asimetric și acționează insuficient musculatura abdominală . În cazul
acestei afec țiuni (distruc ție a unui disc intervertebral din zona lombar ă), ce poate fi
accentuat ă de curbura coloanei în timpul execut ării serviciului, se recomand ă
respectarea urm ătoarelor m ăsuri preventive :
– încălzire generală ;
– încălzire specific ă a spatelui;
– la executarea serviciului aruncarea mingii mai în fa ță, împingerea bazi-
nului înainte și lovirea mingii în extensie;
– repaus;

* Facultatea de Educa ție Fizică și Sport, Universitatea Spiru Haret

84– fizioterapie;
– purtarea unei centuri de protec ție lombară ;
– purtarea de înc ălțăminte cu talp ă amortizantă ;
– administrarea de medicamente antiinflamatorii;
– păstrarea greut ății optime în func ție de înă lțime și vârstă .
Coloana vertebrală , pentru a fi susț inută în zona lombară , are nevoie de o
musculatur ă puternic ă. Pentru înt ărirea musculaturii abdominale și dorsale
recomand ăm urmă toarele mijloace:
– din culcat pe spate: forfec ări de picioare; „briceagul”; „semibriceagul”,
aducerea genunchilor la piept;
– mișcări de suple țe;
– așezat pe scaun: aplecare înainte, apucând gleznele cu mâinile;
– genuflexiuni pe vârfurile picioarelor, spatele drept, bra țele la orizontal ă
sau sprijinite pe spatele unui scaun;
– fandare pe un genunchi, flex at pe vârful picioarelor;
– la fiecare mi șcare expira ție complet ă pentru contractarea musculaturii
abdominale;
– exerciții specifice pentru înc ălzirea spatelui: mi șcări de rota ție, ridicare,
coborâre, ante-retroduc ție a umerilor, înclinare înainte, lateral ă a bustului cu
picioarele depă rtate, genuflexiuni.

♦ Scolioza
Se cara
cterizează prin asimetrii ale umerilor, dezvoltarea mai mult a pă rții
drepte a corpului la dreptaci ș i a părții stângi la stângaci (bra ț, antebraț, hemitorace)
comparativ cu partea opus ă a corpului.
Ca măsuri de prevenire recomandă m:
– utilizarea de rachete mici și ușoare pentru copii;
– exerciții compensatorii pentru partea de corp mai pu țin folosită în joc
(exerciții cu haltera mic ă și de gimnastic ă specifică);
– practicarea de sporturi complementare: înot, baschet, fotbal, handbal și
patinaj.

♦ Lez iunea mu șchilor abdominali
Este o cauz ă frecventă a abandonului la tenis. Se disting dou ă grupe
distincte ca localizare ș i acțiune:
– la nivelul mu șchilor drep ți abdominali care permit aplecarea trunchiului
înainte (smeciul, serviciul);
– la nivelul mu șchilor laterali care intr ă în acțiune la rota ția și înclinarea
laterală a trunchiului.
Măsuri de prevenire :
– lucru cu mingii medicinale; – electrostimulare.
Principalul tratament în cazul acestor leziuni:
– repaus de la câteva zile pân ă la șase să ptămâni;
– pansamente locale;

85– medicație antiinflamatorie.
♦ Epicondilita (boala cotului)
Apare frecvent la bra țul care mânuie ște racheta.

Cauze Tratament
– suprasolicitarea antebra țului – ghea ță, aspirină sau ibuprofen
– musculatur ă slăbită – fortificarea musculaturii
– tehnică de lovire incorect ă – corectarea tehnicii de lovire
– rachetă necorespunz ătoare
– fragmente osoase – respectarea criteriilor de alegere a
rachetei.
– bandajarea bra țului cu man șete

Măsuri de prevenire prin înt ărirea musculaturii respectiv, practicarea
următoarelor exerci ții:
– ridicarea bra țelor prin lateral sus sau prin mi șcări circulare sus;
– tragerea bra țelor înainte, înapoi prin trac țiunea omopla ților înainte și
înapoi, cu menț inere timp de zece secunde, crescând num ărul de repet ări gradat
până la 30;
– ridicarea unei greut ăți cu ambele bra țe (6,5 kg), crescând num ărul de
repetă ri gradat pân ă la 30, prin extensie complet ă deasupra capului, cre șterea
gradată a încărcăturii până la 40 kg pentru b ăieți și 20 kg pentru fete;
– ridicarea unei greut ăți cu fiecare bra ț (4,5 kg) prin extensie la nivelul
pieptului, cu menț inere timp de 5 secunde, crescând num ărul de repet ări gradat
până la 30 și creșterea gradat ă a încărcăturii până la 20 kg pentru b ăieți și 10 kg
pentru fete;
– trunchiul aplecat înainte ramat vertical, orizontal cu fiecare bra ț, mărimea
încărcăturii 10 kg, crescând num ărul de repet ări gradat până la 30;
– extensia bra țelor la nivelul pieptului, întinderea degetelor și extensia
articulației mâinii cu men ținere 10 secunde, crescând num ărul de repet ări gradat,
până la 50;
– același exerciț iu cu mingea de tenis, strângerea mingii alternativ cu fiecare
braț, cu menținere 10 secunde, crescând num ărul de repet ări gradat pân ă la 50.

♦ Dureri în zona tibiei

Cauze Tratament
– suprafețe tari – bandaj sau talonete
– suprafețe de joc diferite – încălțăminte adecvat ă
– tehnică de alergare deficitar ă – corectarea tehnicii

♦ Crampe musculare (cârcei )
Cauze Tratament
– suprasolicitare – întinderea mu șchiului, masaj
– dezechilibru chimic în organism – consumarea de ap ă cu sare

86
♦ Entorse
Cauze Tratament
– încălzire incorect ă – încălzire adecvat ă
– mișcare brusc ă – gheață, comprese
♦ Luxații
Cauze Tratament
– forțarea articula țiilor cu mi șcări ce
depășesc limitele normale – odihnă
– gheață, comprese
♦ Pustule și vezicule
Cauze Tratament
– ținerea, schimbarea
necorespunz ătoare a prizei rachetei – corectarea ținerii și schimb ării
prizei rachetei
– iritarea mâinii din cauza mânerului – schimbarea mânerului
– iritarea piciorului din cauza șosetei,
încălțămintei – șosete și încălțăminte adecvate,
deschiderea zonei pentru drenaj, curățarea zonei și aplicarea de
bandaje

INFLUEN ȚA ASUPRA SFEREI VEGETATIVE
Primele modific ări la nivelul sferei vegetative apar înainte de meci când
jucătorul se află în starea de start, care se caracterizeaz ă prin:
– creșterea frecven ței cardiace cu 12-20 b ătăi pe minut fa ță de normal;
– creșterea tensiunii arteriale;
– creșterea excitabilit ății sistemului nervos orto-simpatic și eliberarea în
circulație a unei cantit ăți crescute de catecolamine (adrenalin ă și noradrenalină ).
Pentru ameliorarea st ării de start recomand ăm încălzirea eficient ă dinaintea
meciului, care conduce la cre șterea metabolismului energetic al mu șchilor care
oxidează și elimină aceste catecolamine, și realizeaz ă adaptarea la efort. Dac ă
încălzirea este insuficient ă, fenomenele descrise se vor rezolva, lucru nerecoman-
dabil în timpul întâlnirii.
În timpul efortului specific se produc urm ătoarele modific ări la nivelul
sferei vegetative:
– cheltuieli energetice mari, un juc ător putând consuma în timpul unui
meci tot atât cât cheltuie ște un om de 70 kg în repaus în timp de o zi;
– consumul de oxi gen pe minut cre ște de la 250 ml – 300 ml/min (valori de
repaus) pân ă la 2 l/min în timpul jocului;
– pierderile de ap ă sunt mari 1-3 kg, înso țite de eli mină ri de săruri
minerale;
– crește frecven ța și amplitudinea respira ției de la 6-8 l/min, în repaus, la
40-60 l/min ș i imediat după terminarea efortului;

87– crește frecven ța cardiacă de la 138 la 180 de pulsa ții pe minut;
– tensiunea arterială maximă 150 – 190 mmHg.
Tabloul modific ărilor de la nivelul sferei vegetative este mult mai amplu și
mai complex, am ănuntele putând fi g ăsite în manualele de fiziologie.

INFLUENȚA ASUPRA SFEREI PSIHICE
Din punct de vedere psihic tenisul de câmp solicit ă concentrarea aten ției,
analiza rapid ă a situației, combativitate, perseveren ță, dârzenie, tenacitate.
Efortul psihic în tenis este in tens, complex, realizat în condi ții de joc
speciale (joc împotriva juc ătorilor stângaci, juc ătorilor de for ță, regularitate,
împotriva unor adversari superiori-in feriori, jocul pe terenuri lente și rapide, în sal ă
și în aer liber etc).
Pentru formarea calităț ilor psihice specifice recomand ăm realizarea
pregătirii psihologice în trei trepte:
♦ Pregătirea psihologic ă de bază care se refer ă la educa ția morală,
estetică, intelectual ă, formarea atitudinilor și trăsăturilor de caracter.
♦ Pregătirea psihologic ă de antrenament cuprinde m ăsuri de dezvoltare a
calităților și î
nsușirilor solicitate de tenisul competi țional enumerate mai sus, și se
realizează pe termen îndelungat.
♦ Pregătirea psihologic ă de concurs constă din educarea atitu dinilor
corespunz ătoare față de competi ție, parteneri, adversari, arbitri, public, în vederea
asigurării celor mai bune condi ții de mobilizare a energiei fizice și psihice a
jucătorului.
Pregătirea psihologic ă trebuie să ocupe un loc important în cadrul planului
general ca unul din factorii fundamentali ai juc ătorului de tenis.
În stabilirea obiectivelor și mijloacelor de realizare a acestora se va avea în
vedere o strict ă individualizare.

CONCLUZII
Tenisul de câmp este un sport care dezvolt ă organismul asimetric. Pentru o
dezvoltare fizic ă armonioas ă, în special la copii și juniori trebuie să se pună accent pe:
♦ pregătirea multilateral ă;
♦ prevenirea afec țiunilor sferei somatice prin utilizarea :
– încălzirii corespunz ătoare;
– refacerii zilnice;
– părții de corp nefolosite în joc în diferite exerci ții, până la practicarea de
sporturi complementare;
– prizelor schim
bătoare;
– tehnicii corecte de execuț ie a loviturilor și formelor de deplasare în teren;
– reverului cu dou ă mâini pentru a compensa lipsa for ței în braț, încheie-
tură și problemele de schimbare a prizei;
– retragerii liniare a rachetei la lovitura de dreapta cu bra țul flexat din cot
la 90 de grade și lovirea prin aducerea bra țului pe lâng ă corp;
– serviciului în extensie;

88– încălțămintei adecvate suprafe ței de joc (pentru suprafe țe rapide înc ălțăminte
cu talpă netedă, pentru suprafe țe lente, înc ălțăminte cu talp ă striată );
– încălțămintei aleas ă astfel încât s ă permită purtarea a dou ă perechi de șosete,
în lipsa ș osetelor speciale;
– rachetelor corespunz ătoare ca dimensiuni ale mânerului, lungime, greutate,
vârstei.
♦ depistarea, tratarea diferitelor traume, deficienț e, leziuni sau afec țiuni;
♦ adaptarea fiziologic ă, psihică și motrică a organismului, pentru ob ținerea
performan ței sportive.

BIBLIOGRAFIE

BOTA, C., Fiziologia educa ției fizice și sportului, Universitatea Ecologic ă
București, 1994.
BUDICĂ, C., Kinetoterapia în afec țiunile ortopedico-traumatice , Editura
Fundației România de Mâine, Bucure ști, 2006.
CALB, M.,
GAVRILESCU, D., Anatomie func țională și biomecanic ă, Editura
Fundației România de Mâine , București, 2000.
DRĂGAN, I., Medicină sportivă, Editura Medical ă, București, 2002.
NENCIU, G., Fiziologia ontologic general ă a efortului fizic , Editura Funda ției
România de Mâine , București, 2002.
TEUȘDEA, C., Tenis. Specializare, Editura Funda ției România de Mâine,
București, 2002.
TEUȘDEA, C., Tenis. Specializare. Ediț ia a II-a rev ăzută și adăugită, Editura
Fundației România de Mâine, Bucure ști, 2004.

ABSTRACT

The modern tennis game is characteri zed by high volume and complexity,
alternation of maximal and sub-maximal efforts, high speed of ball circulation, fast
executions during all phases of the game. The knowledge of the effects of this specific effort, the prevention and treatmen t of these effects, the preparation and
adaptation of the body to this efforts, require a new type of approach, a special attention to all the detail problems of the game, a special preparation based on the individual particularities of the players.
Key words: effort, somatic, vegeta tive, prevention, recovery.

89Cercetări științifice

TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC ȘI KINETIC AL OBEZITĂȚ II

Lygia ALEXANDRESCU*
Elena BUHOCIU*

REZUMAT

Există numeroși factori care favorizeaz ă apariția obezităț ii: genetica, mediul
socioprofesional și comportamentul. Op țiunile curative pentru obezitate sunt diverse:
dieta restrictiv ă moderat ă, activitatea fizic ă, schimbarea modului de via ță,
farmacoterapia și chiar chirurgia. În acest studiu s-a investigat felul în care un program
nutrițional adecvat și un tratament kinetic special alc ătuit, au influen țat și îmbună tățit
starea de s ănătate a zece pacienț i de sex feminin, pe parcursul unui program de
12 săptămâni.
Cuvinte-cheie : obezitate, lipide, diet ă hipocaloric ă, kinetoterapie, IMC.
INTRODUCERE
Obezitatea este în cre ștere în România, apreciindu-se la 20-25% din
populația general ă. Incidența este mai mare la sexul feminin, mai ales după vârsta
de 40 de ani. Prin complica țiile sale, obezitatea determin ă scurtarea duratei de
viață, cu aproximativ nouă sau zece ani.
În țările dezvoltate din punct de vedere economic, inciden ța obezității este
mai mare decât în cele s ărace, boala fiind considerat ă un flagel na țional pe
continentul nord-american. În St atele U
nite ale Americii frecven ța în popula ție se
cifrează la circa 35% și este în cre ștere.
Lucrarea î și propune să evidențieze beneficiile tratamentului igieno-dietetic și
kinetic în tratamentul obezit ății de gradul trei, pe un grup de 10 pacien ți de sex feminin,
cu vârste cuprinse între 21 și 54 ani, urm ăriți pe parcursul a trei luni.
Etiologie
Sporirea masei totale de țesut adipos, se realizeaz ă prin hipertrofia ș i
hiperplazia adipocitelor, care se încarc ă treptat cu trigliceride. Principalul factor
etiologic este supraalimenta ția, ca factor exogen, dar conteaz ă și predispoziț ia
constituțională, ca factor endogen.

Supraalimenta ția reprezint ă abuzul sau excesul alimentar și este prezent ă
la 80%-90% dintre obezi. De obicei, este un exces global al tuturor principiilor alimentare, dar cea mai mare importan ță revine aportului glucidic excesiv, care

* Facultatea de Educa ție Fizică și Sport, Universitatea Spiru Haret

90influențează atât lipogeneza, care cre ște pe seama carbohidra ților în exces, cât și
lipoliza, care scade, deoarece nu este necesar ă eliberarea lipidelor din depozitele
constituite. O alt ă cauză este reprezentat ă de numărul meselor : masa unic ă, luată
seara, favorizeaz ă obezitatea. În comportamentul alimentar al obezilor s-au
observat iniț ial una sau dou ă prize abundente, pentru ca ulterior, odat ă cu instalarea
modificărilor anatomice și funcționale ale tubului digestiv și cu creșterea toleran ței
la glucoză, numărul meselor și cantitatea de alimente ingerate s ă crească.
Consumul de alcool este alt factor favorizant, prin:
– aportul propriu de calorii; alcoolul furnizeaz ă 7kcal/g;
– prin cre șterea apetitului, datorit ă iritației cronice pe care o produce la
nivelul mucoaselor digestive;
– agresiunea permanent ă (la alcoolicii cronici) asupra celulelor hepatice,
cu modificarea metabolismului lipidic; – tendinț a consumatorilor de alcool, la hipo sau disproteinemie.
Predispozi ția genetic ă: în cazul unui p ărinte obez, șansele copiilor de a
deveni obezi sunt de 50%. În cazul ambilor p ărinți obezi, șansele copiilor, de a
deveni obezi cresc la 80%. În aceste cazuri trebuie lua ți în di
scu ție, pe lâng ă
factorii ereditari și tradiția, și obiceiurile alimentare deviate ale p ărinților.
Frecvența obezității este mai mare la sexul feminin, mai ales în fazele impor-
tante ale vieț ii sexuale (pubertate, sarcin ă, menopauz ă), adică în situații în care se produc
modificări neuro-endocrine, psihice, sociale, care le condi ționează pe cele alimentare.
Sedentarismul este prezent la mare parte dintre obezi, putând fi cauz ă sau
efect: mobilitatea general ă se reduce treptat, din cauza adipozit ății și greutății
suplimentare, pe care masa muscular ă activă trebuie s-o mobilizeze, dar lipsa
efortului, în condi ții de aport alimentar crescut, va determina acumularea unor
depozite suplimentare, agravând obezitatea.
Stresul și traumele psihice au rol demonstrat în modificarea obiceiurilor
alimentare, fiind citat apetitul exagerat pentru dulciuri (ciocolat ă). Fenomenul se explic ă
prin stimularea eliberă rii de serotonin ă și endorfine, la nivel cer ebral. Aceste substan țe
induc o stare de bine (euforie), explicând dependen ța generală de dulce a obezilor.
Cauze endocrine : creșterea ponderal ă apare în multe afec țiuni ale
glandelor cu secre ți e internă, între acestea și obezitate existând rela ții multiple,
datorate tulbur ării metabolismelor intermediare. Cele mai frecvente afec țiuni
endocrine, care evolueaz ă cu creșterea greut ății corporale sunt:
• Sindromul Cushing (sindromul suprarenometabolic); • Hiperinsulinismul organic; • Sindromul adiposogenital (distrofia adiposogenitală sau sindrom Babinski –
Frolich) – asociaz ă hipogonatismul și obezitatea. Afecteaz ă ambele sexe în aceea și
măsură, apare mai frecvent la copii, datorit ă leziunilor hipotalamice sau tumorilor
hipofizare extraselare, cu interesarea centrilor metabolici. Pe parcursul evoluț iei, apar alte
tulburări glandulare, care sunt consecin ța ci nu cauza obezităț ii. Pentru aprecierea
eficienței tratamenului instituit pe o perioad ă de trei luni, am utilizat, atât valorile ini țiale
și finale ale greutăț ii corporale și circumferin ța abdominal ă, și a coapsei, înainte și după
tratament, cât și indicele, ini țial și final, de mas ă corporală.

91Indicele de mas ă corporală al lui Quetelet este:
IMC = G / T2
unde greutatea este exprimat ă în kilograme, iar talia în metri. În acest caz, valorile
normale, medii sunt: 27, pentru sexul masculin și 25, pentru sexul feminin .

EXPERIMENT
Lucrarea î și propune s ă evidențieze beneficiile tratamentului igieno-
dietetic și kinetic în tratamentul obezit ății de gradul trei, pe un grup de 10 pacien ți
de sex feminin, cu vârste cuprinse între 21 și 54 ani, urm ăriți pe parcursul primelor
trei luni ale anului 2005. Sc ăderea ponderal ă are ca prim scop lipoliza (degradarea
țesutului adipos), iar aceasta se poate realiza mai simplu ș i mai eficient prin metode
igieno-dietetice și kinetice comparativ cu cele chirurgicale sau farmacologice.

Tratamentul dietetic
Urmărește negativarea balan ței energetice, prin sc ăderea aportului caloric,
fără dezechilibrare nutri țională . Pentru aceasta se va stabili, de c ătre specialiș ti, o
rație zilnică hipoglucidic ă, hipolipidic ă și normo sau hiperproteic ă. Rația va fi
hipocaloric ă, ajungându-se pân ă la 1000-1300 kcal/zi. Nu sunt recomandate
regimurile de înfometare, cu ra ții sub 1000 kcal/zi, decât în cazuri grave, asociate
cu sedentarism, la indivizi echilibra ți din punct de vedere emo țional. Acestea vor fi
urmate, de preferință , în condi ții de spitalizare. Ra ția se calculeaz ă în funcție de
greutatea ideal ă, potrivit în ălțimii și osaturii. Ea trebuie s ă conțină toate principiile
alimentare, în propor ții echilibrate, fiind cunoscut con ținutul precis al tuturor
alimentelor recomandate. Ra ția va cuprinde, în medie:
• 1-1,5 g de proteine/kg corp/zi;
• 40-50 g/zi lipide, provenite din gr ăsimi vegetale polinesaturate (uleiuri
sărace în colesterol);
• 120-140 g glucide/zi, furnizate de legume și fructe;
• necesarul vitaminic este asigurat prin acest tip de alimenta ție;
• este necesar ă o ușoară reducere a aportului de sodiu, de aceea nu se
recomand ă adăugarea de NaCl în mâncare;
• aportul de substan țe minerale este asigurat; el poate fi suplimentat prin
aport extern de s ăruri de calciu, magneziu, zinc (în general oligominerale), în
funcție de necesit ăți;
• se va evita ingestia de alcool, datorit ă aportului suplimentar de calorii;
• se recomand ă evitarea sau reglarea consumului de cafea și/sau tutun.
Alimentele vor fi grupate în interzise ș i permise. Un obiectiv important al
dietei, odat ă instituite, este combaterea senza ției de foame, care este indus ă de
hipoglicemie. În acest scop este recomandat ă fragmentarea meselor la cinci pe zi,
luate la intervale de trei ore (la orele 7, 10, 13, 16, 19), ultima fiind cu 2-3 ore înaintea somnului de noapte. Se recomandă , în cazurile dificile, dieta de
1000 kcal/zi, format ă din: 75g proteine, 35g lipide și 100g glucide. Se poate coborî,
în cazuri sedentare la 650-700 kcal/zi. În cazul pacien ților care desf ășoară activitate
fizică intensă, se recomand ă o rație de men ținere de 1600-1800kcal/zi, după ce
subiectul a fost supus unei cure mai severe, în condiț ii de repaus. Dup ă o perioad ă
de restricție alimentar ă, intervine o reducere a arderilor celulare, ceea ce înseamn ă

92că scăderea ponderal ă nu este continu ă, ci are perioade de stagnare. Pacien ții vor fi
atenționați asupra acestui aspect, pentru a nu renun ța la cură. În caz de insuccese
repetate, se recomand ă susținerea curei în condi ții de spitalizare.

Kinetoterapia
Obiectivele kinetoterapiei trebuie grupate, în func ție de etapele de ac țiune ale
tratamentului. Ca și în cazul cre șterii greutății corporale, sc ăderea acesteia se realizeaz ă în
etape. Corespunz ător primei etape, cea de lipoliz ă, trebuie s ă urmărim în paralel și
reconstruc ția corporal ă, prin tonifierea musculaturii. În caz contrar, prin pierdere în timp
scurt a masei adipoase, tegumentele r ămân fără suport ș i formează riduri, cute sau falduri
inestetice. Corespunz ător celei de-a doua etape, de stare, în faza a doua a tratamentului
kinetic, se urm ărește consolidarea rezultatelor ob ținute în faza de sc ădere accelerat ă a
greutății corpului, chiar dac ă în aceast ă perioadă pierderele nu sunt atât de evidente.
Stagnarea poate fi fals ă, deoarece greutatea masei adipoase pierdute este mai mic ă decât
cea a masei musculare câ știgate. Programele vor fi introduse treptat, dup ă testarea
obligatorie a capacit ății de efort. Ele constau în:
• antrenament la efort dozat, realizat dup ă aceeași metodologie utilizat ă
în cazul pacien ților coronarieni; scopul lor este de a realiza un fitness
cardiovascular eficient, pentru a cre ște capacitatea de efort a pacien ților;
• programe de mers, de minim 1h/zi. Ulterior se va trece la cur ă de teren.
Kinetoterapia în sală va fi bazat ă pe:

• reeducare respiratorie;
• tonifierea musculaturii abdominale;
• exerci ții active libere;
• ulterior exerci ții active rezistive, cu îngreuierea realizat ă prin obiecte
portative de gimnastic ă (bastoane, m ăciuci, gantere cu greut ăți progresive, sisteme
de scripeți-greutăți), doar dac ă starea fizic ă a pacientului le permite;
• dac ă pacientul este în primel e faze evolutive ale bolii și nu este
decompensat respirator și/sau cardiovascular, sunt indicate exerci țiile de târâre, din
decubit dorsal, lateral sau ventral, care sunt preferate, datorit ă consumului
energetic mare, pe care îl realizeaz ă;
• pedalaj;
• hidrokinetoterapie;
• termoterapie cu dublu efect: prin vasodilata ția masivă, pe care o
produce, ajut ă la eliminarea apei prin transpira ție, dar antreneaz ă și o parte din
grăsimile din hipoderm, ajutând sco aterea lor din depozite, dac ă nu există patologie
asociată, care să o contraindice;
• electrostimulare muscular ă (gimnastic ă pasivă);
• masaj anticelulitic și drenaj limfatic.
Tratamentul a fost individualizat în func ție de toleranț a la efort individual ă
și de patologia asociată .

REZULTATE ȘI DISCUȚII
Din Tabelele 1 și 2 se observ ă o scădere ponderal ă la toate pacientele
supuse experimentului, mai accentuat ă la tinere ș i tot mai redus ă, pe măsura
înaintării în vârst ă.

93Pacientele care nu au urmat alte diete au înregistrat sc ăderi mai mari ale
greutății. Ritmul de sc ădere ponderală nu a depășit 0,5 kg pe s ăptămână, în condițiile în
care subiec ții au consumat 5 mese, moderate di n punct de vedere cantitativ, pe zi,
evitându-se astfel supraalimenta ția. S-au recomandat cantit ăți suficiente de fructe și
legume, proteine cu valoare biologic ă superioară și carbohidra ți complec și, pentru a fi
acoperite necesit ățile energetice și nutritive ale persoanelor aflate în studiu.

Tabel 1. Date privind vârsta, greutatea, înal țimea
și afectiunile asociate ale celor 10 paciente

Pacient Vârst ă
(ani)
Greutate
inițială
(kg) Greutate
finală
(kg) Înălțime
(cm) Afecț iuni
asociate
1. 21 95 84 167 Hipercolesterolemie
2. 27 102 93 174 Sindrom de colon iritabil
Constipație
3. 32 93 85 171 Constipa ție
4. 36 90 82 168 Hipotiroidism
5. 38 105 93 166 Hiperuricemie
6. 41 98 91 169 Astm bronșic
7. 42 114 105 164 Hipercolesterolemie
8. 46 89 83 161 Dislipidemie
9. 49 91 86 165 Diabet
Tulburări circulatorii
10. 54 102 95 158 Dislipidemie
Varice

Tabel 2. Date privind Indicele de Mas ă Corporal ă și dimensiunile abdominale
și ale coapselor pacientelor înainte și după tratament

IMC Circumferin ță
abdominal ă (cm) Circumferin ța
coapselor (cm)
Inițial Final Iniț ial Final Iniț ial Final
34 30 89 75 110 98
33,7 30,7 91 81 104 95
31,8 29 79 70 121 109
31,9 29 89 79 98 92
38 33,75 92 80 105 96
34,3 32 80 73 130 118
42,4 39 98 88 107 99
34,3 32 85 78 101 95
33,4 31,6 85 80 105 99
41 38 96 88 108 99

94Din urmărirea indicelui de mas ă corporală se observ ă, cu două excepții,
trecerea la o categorie inferioar ă de obezitate. Prezen ța patologiei asociate (cauz ă
sau complica ție a obezit ății) limiteaz ă drastic posibilit ățile de tratament, în special
kinetic și termoterapic. Se constat ă, de asemenea, un alt fapt: cu cât vechimea
obezității este mai mare, cu atât sc ăderea ponderal ă este mai redus ă.

CONCLUZII
Dietoterapia s-a dovedit a fi principalul instrument care ajut ă la scă derea
ponderală și la ameliorarea simptomelor dato rate patologiilor asociate obezit ății.
Kinetoterapia s-a dovedit a fi o metod ă eficientă prin intermediul că reia
persoanele care au luat parte la acest st udiu au dobândit un tonus muscular superior
celui pe care l-au avut în perioada anterioar ă tratamentului. Limit ările
kinetoterapiei sunt îns ă date de dificultatea expunerii acestor persoane la un efort
susținut sau la terapii care ar favoriza sc ăderea ponderală (termoterapia) tocmai
datorită patologiilor asociate obezit ății.
Subiecților care au trecut la o categorie inferioar ă de obezitate li se va
recomanda activitatea fizic ă regulată ca metod ă de continuare a scă derii ponderale.
Persoanele care mai au de pierdut un num ăr însemnat de kilograme pot fi
reorientate și spre proceduri chirurgicale de stapling stomacal sau de lipoaspira ție,
precum și spre folosirea mijloacelor farmacologice, mai exact prin recomandarea
de medicamente care s ă reducă absorbția de grăsime în organism sau care s ă le
inhibe apetitul.
Toate pacientele înregistreaz ă o îmbunătățire a tonusului neuro-psihic, cu
rezultate evidente în raporturile socioprofesionale și familiale.

BIBLIOGRAFIE

ASKER, J., Sport Nutrition, Human Kinetics Publishers, Chicago, 2002.
BUHOCIU, E., Kinetoterapia în afec țiunile endocrino-metabolice , Editura
Fundației România de Mâine , București, 2005.
DELISA, A. J ., Rehabilitation Medicine, Principles and Practice, Lippincott –
Raven Publishers, Philadelphia, 1998.
DRĂGAN, I., Cei „50 H” inamici ai s ănătății – Obezitatea, Editura Bogdana,
București, 2005.

ABSTRACT

There are many factors that contribute to causis obesity including genetics,
the environment and behavior. Treatmen t options for obesity are very divers:
moderate deficit diet, physical activity, lifestyle change, pharmacotherapy and even
surgery. In this study we investigated how a specific nutritional program and a
certain kinesiologic treatment influenced and improved the health state of 10 adult
women during a 12-week program. Key words : obesity, fat, low-calorie diet, kinesiology, BMI.

95

O EVALUARE INEDIT Ă A CAPACITĂȚ II DE EFORT

Elena BUHOCIU*

REZUMAT
Evaluarea cât mai rapid ă, dar în acela și timp corect ă, a capacit ății de efort, în
absența accesului la un laborator cu aparatur ă sofisticată, reprezint ă un obiectiv de cea
mai mare importan ță, atât în kinetoterapie, cât și în medicina sportiv ă, pentru aprecierea
câștigului func țional obținut în timpul fiec ărei etape de recuperare, respectiv evaluarea
nivelului de antrenament și a formei sportive. Experimentul efectuat urm ărește evaluarea
funcțională a unui grup de tineri, s ănătoși, neantrena ți, care realizeaz ă un efort standard
și scopul demonstr ării eficienței scalei Borg-Noble.
Cuvinte-cheie : intensitatea efortului, RPE (rata de percepere a efortului), VO
2
max, frecven ță cardiacă, index efort.

FUNDAMENTARE TEORETICĂ
Capacitatea de efort m ăsoară posibilitatea organismului de a r ăspunde unor
solicitări fizice, variate ca intensitate și tip de efort, prin adaptarea aparatelor și
sistemelor (în special cardiovascular și respirator). Pe durata test ării sunt urm ărite
frecvența cardiacă și respiratorie, care dau m ăsura adapt ării organismului la solicit ări.
Pe lângă metodele clasice utilizate pentru determinarea capacit ății de efort,
dintre care unele necesită aparatură complicat ă și condiții specifice laboratoarelor
moderne, înc ă din anii ’60, profesorul Gunnar Borg a propus o metod ă simplă de
apreciere a intensit ății efortului, bazându-se pe modul de percepere a tr avaliului, de
către fiecare subiect în parte.
Borg a efectuat urm ătorul experiment: în timp ce subiec ții exersau pe diferite
aparate, capabile s ă măsoare intensitatea efortului depus, le-a cerut să aleagă numere
sau cuvinte dintr-o list ă, pentru a descrie ceea ce simt. Dup ă un număr mare de astfel
de aplica ții cu chestionare, Borg a ajuns la concluzia c ă relația î
ntre senza țiile
subiective ale pacien ților și măsurarea intensit ății efortului, prin mijloace de
laborator, este foarte apropiată .

* Facultatea de Educa ție Fizică și Sport, Universitatea Spiru Haret

96Cercetătorul a descoperit echivalen ță, în ceea ce prive ște această relație, în
aproximativ 90% din cazuri. Rata mare de concordan ță între măsurătorile obiective și
perceperea subiectiv ă a intensit ății efortului, l-a încurajat în elaborarea „scalei Borg”.
Pe baza observa țiilor sale, Borg a introdus termenul de „rată de percepere a efortului”
– RPE. Aceasta înglobeaz ă variate informa ții, incluzând semnale de la grupele
musculare și elementele artro-kinetice periferice angrenate în efort, de la aparatele
cardiovascular și respirator și de la sistemul nervos central.
Toate aceste semnale, senza ții și percepții sunt integrate în configuraț ia
modului de percepere a efortului. Informa țiile primite de la subiec ți (sportivi sau
pacienți) au fost incluse într-o scal ă, care, de și implică o important ă component ă
psihologic ă, are și valoare fiziologic ă. Acest fapt a fost po sibil deoarece Borg a
observat o strâns ă corelație între modul în care subiec ții percepeau dificultatea
exercițiului ș i parametri cuantificabili ai efortului:
• frecvența cardiacă ;
• consumul de oxigen;
• cantitatea de acid lactic acumulat ă la nivel m uscular;
• ventilația pulmonar ă (volum curent și frecvență respiratorie).
Această scală este cunoscut ă și folosită p e p l a n i n t e r n a țional (în special pe
continentul nord-american) și a suferit, pe parcursul timpului, numeroase
îmbunătățiri; cea mai nou ă variantă este cunoscut ă sub numele de „Borg – Noble
Category Ratio Scale of Perceived Exertion” (Tabel 1).
Această scală corelează numere și expresii verbale, u șor accesibile în țelegerii
subiecților (sportivi sau bolnavi), cu procentaje ale consumului maxim de oxigen
(VO 2 max) și cu indicii fiziologici. În plus au fost introdu și coeficien ți specifici de
intensitate (I. coef.), necesari datorit ă modului exponenț ial de creștere a solicit ărilor
organismului, odat ă cu mărirea intensităț ii efortului.
Scala Borg mai furnizeaz ă informații asupra procentului din consumul maxim
de oxigen, care determin ă o modificare în r ăspunsul fiziologic al organismului. De
asemenea, permite compensarea de c ătre unii pacien ți, cu toleranță la efort mai
redusă, a intensit ății mai mici a exerci țiului, prin cre șterea duratei aces tuia, beneficiul
fiind obținerea, la sfâr șitul antrenamentului, a aceluia și tip de condi ționare.
Scala este util ă subiecților care lucreaz ă sau se antreneaz ă în regim ambulator,
dar și medicilor, kinetoterapeu ților și antrenorilor, când ace știa nu au la dispozi ție
laboratoare de diagnostic și testare foarte bine utilate.
Limitele acestei scale consta u în imposibil itatea utiliz ării sale în cazul
bolnavilor grav, cu afec țiuni cardiace care au poten țial de decompensare sau agravare
bruscă, care trebuie permanent monitorizaț i pe parcursul desfășur ării efortului.

97
Tabel 1 . Scala Borg -Noble modificat ă
(Brown, R., 1998)

RPE EFORT RESPIRA ȚIE VORBIRE % VO 2
MAX I. COEF
1 F. ușor Lini ștită Normal ă 35 0,08
1,5 40 0.16
2 Ușor Lini ștită Normal ă 45 0,26
2,5 50 0,37
3 Moderat Confortabil ă U șoară 55 0,51
3,5 60 0,66
4 Cam greu Observabil ă Modificat ă 65 0,82
4,5 70 1
5 Greu Ampl ă Dificil ă 75 1,20
5,5 80 1,40
6 Între greu
și f. greu Adâncă și cam
rapidă Între dificil ă și f.
dificilă 85 1,62
6,5 87,5 1,86
7 F. greu Adânc ă și rapidă F. dificil ă 90 2,10
7,5 92,5 2,36
8 F. f. greu F. adânc ă,
f. rapidă Extrem de
dificilă 95 2,63
8,5 96,1 3,91
9 97,5 3,21
9,5 98,8 3,51
10 Maximum
de efort Fără respirație Imposibil ă 100 3,83

EXPERIMENT
Cercetarea a fost efectuat ă pe un lot de studenț i stabilit aleator, format din 16
subiecți de sex masculin și 10 de sex feminin, în marea majoritate cu antecedente
sportive, dar care au încetat antrenamentele de minimum doi ani.
Ei au efectuat un efort standard, de alergare pe banda rulant ă, pe o distan ță de 2
km, viteza (deci puterea sau wattajul) fiind stabilit ă în funcție de masa corporal ă a
fiecă ruia:
– 1,5-2 watt / kg corp, pentru subiec ții de sex feminin;
– 1,75-2,5 watt / kg corp, pentru subiec ții de sex masculin.
Am recoltat frecven ța cardiacă de repaus și pe parcursul efortului, dup ă fiecare
500 m parcur și, apoi am calculat frecvenț a cardiacă medie de efort.
Datele ob ținute au fost introduse în formule, diferite în func ție de sex, prin care
am obținut un index de efort, exprimat procentual, care permite aprecierea toleran ței
la efort, fa ță de valorile medii (situate în jurul valorii de 100 %):
– pentru bă rbați: I ef .= 420 + V x 0,2 – [T x 0,19338 + Fc x 0,56 + (G: H2 x 2,6)];
– pentru femei: I ef. = 304 + V x 0,4 – [ T x 0,1417 + Fc x 0,32 + (G: H2 x 1,1)],
unde:

98– V reprezint ă vârsta în ani;
– T reprezint ă durata testului, exprimat ă în secunde;
– Fc reprezint ă frecvența cardiacă medie de efort;
– G reprezint ă greutatea corporal ă, exprimat ă în kilograme;
– H reprezint ă înălțimea subiectului, exprimat ă în metri.
În paralel am prezentat subiec ților chestionarul și scala Borg – Noble,
solicitându-le s ă bifeze rata de percepere a efortului.

PREZENTAREA REZULTATELOR
Tabel 2. Grupul subiec ților de sex masculin

Nume V
ani G
kg H
cm Putere
Wați T
sec Fc
r Fc
e Cheltuieli
energetice
kj I. ef RPE
A. E. 29 67 185 168 w 596 84 176 536 161,2 3
B. C. 28 75 182 182 w 578 54 156 534 167,8 2
B. C. 24 68 175 190 w 546 82 172 533 166 5
C. G. 25 84 185 168 w 606 68 185 537 129,2 4,5
H. C. 23 63 175 158 w 654 78 185 462 141 3,5
J. N. 25 80 170 200 w 568 80 187,5 533 210 5
K. A. 25 80 180 160 w 637 93 186 526 174 2,5
K. N. 22 76 175 190 w 537 56 193 531 148,3 3
P. B. 23 60 172 150 w 661 72 189 537 138 5
P. M. 22 65 179 150 w 615 89 188 536 159,5 3,5
P. M. 21 65 170 190 w 541 100 182 528 155,2 3
S. L. 21 68 186 180 w 555 68 182 534 163,6 5
S. L. 23 78 183 195 w 528 88 191 530 131,3 5
S. Șt. 23 57 176 167 w 550 76 188 449 129 3
S. V. 23 63 170 160 w 627 83 192 537 138,3 4,5
Ț. M. 23 84 183 250 w 540 68 172 563 218 4,5

Tabel 3. Grupul subiec ților de sex feminin

Nume V
ani G
kg H
cm Putere
Wați T
sec Fc
r Fc
e Cheltuieli
energetice
kj I. ef RPE
B. I. 24 46 158 120 w 1030 85 174 623 92,23 6
C. C. 25 46 160 110 w 888 80 176 562 112 4
I. G. 24 56 169 112 w 857 88 177 550 114,9 3,5
M. A. 22 56 164 120 w 832 79 174 540 116,2 2.5
M. A. 22 59 173 120 w 807 84 190 549 110 3
P. M. 26 58 170 120 w 804 91 155 549 132 2
P. R. 22 45 162 120 w 1052 100 177 662 87,8 6
R. C. 24 48 164 120 w 990 66 158 556 122,6 2.5
S. R. 22 49 161 100 w 981 80 187 556 93 5,5
Ș. M. 27 54 170 125 w 786 96 175 549 122,6 4

99DISCUȚII ȘI CONCLUZII
Testul de efort efectuat permite o compara ție corectă a subiec ților de sexe
diferite, atât prin studierea indexului de efort, cât și prin scorul RPE.
Vârsta subiec ților este cuprins ă între 21 și 29 ani pentru b ărbați, respectiv 22 și
27 ani pentru femei, îns ă diferența de vârst ă nu implic ă modificări ale toleran ței la
efort, cele mai sc ăzute valori fiind înregistrate, pent ru sexul masculin la 23 ani, iar
pentru cel feminin la 22 ani.
Din studiul datelor centralizate în Tabelul 2 și Tabelul 3 se observ ă, la subiec ții
de sex masculin, un consum energetic mai mic, de și intensitatea efortului este mai
mare; acest fapt se datoreaz ă perioadei mai mici de timp necesare de parcurgere a
celor 2 km, dar și masei musculare mai mari, mai bine antrenate ș i extracției mai
eficiente a oxigenului la nivel tisular.
În cazul subiec ților de sex masculin varia țiile RPE se datoreaz ă tipului de
efort specific pentru care s-au antrenat subiecț ii, chiar dac ă activitatea sportiv ă
competiț ională a fost întrerupt ă cu cel pu țin doi ani înaintea test ării.
Încărcarea, sensibil mai ma re, la care lucreaz ă subiecții de sex masculin, se
datorează greutăți i corporale mai mari. De și, în general frecven ța cardiacă medie este
mai mare decât la sexul feminin, explica ția constând în intensitatea efortului și nu în
decondiționare cardiac ă.
Pe de alt ă parte, explica ția pentru frecven ța cardiac ă relativ sc ăzută la
subiecții de sex feminin, const ă în intrarea în etapa aerob ă a efortului, deoarece, f ără
excepție, aceștia au parcurs distan ța de 2 km, în intervale de peste zece minute.
În func ție de aria de in teres, se pot urm ări și alți parametri, care s ă permită
calcularea VO 2 maxim, ceea ce orienteaz ă, atât în sfera medical ă, cât și în cea
sportivă, prescrierea antrenamentelor specifice.
În ceea ce priveș te principalul obiectiv al lucr ării, acela de a demonstra
eficiența scalei Borg – Noble, consider c ă acuratețea cu care subiec ții și-au
determinat valoarea RPE pledeaz ă pentru utilizarea sa în evaluare, mai ales în
serviciile ambulatorii de kinetoterapie, cu rezerva men ționată.
În cazul utiliză rii testului pentru evaluarea pacien ților cardiovasculari și
respiratori, se recomand ă efortul de mers, cât mai rapid posibil, parametrul urm ărit
fiind frecven ța cardiacă. Aceasta nu trebuie s ă depăș ească valoarea maxim ă relativă,
obținută prin formula: Fc relativ ă = Fc maxim ă – V (ani), adic ă 220 – V.

BIBLIOGRAFIE

BOTA, C., Fiziologie generală , aplicații la efortul fizic , Editura Medical ă, București,
2002.
BROWN, R., The LEAP – Lifetime Exercise Adherence Plan , HarperCollins
Publishers, New York, 1998, p.28.
DRĂGAN, I., Medicină sportivă, Editura Medicală , București, 2002.
NE
NCIU, G., Fiziologia generală și a efortului fizic , Editura Funda ției România de
Mâine, București, 2002.
PRYOR, J. A., PRASAD , S. A., Physiotherapy for Respiratory and Cardiac
Problems , Churchill-Livingstone, London, 2005.

100

ABSTRACT

The quickest evaluation, correct at the same time, of the effort capacity,
without access to a sophisticatedly-equipped laboratory, represents a highly important aim in physiotherapy, as well as in sports medicine, for the assessment
of the functional gain obtained during each phase of the recovery, and also for the evaluation of the training level and spor tive shape. The conducted experiment aims
the functional evaluation of a group of young, healthy, untrained persons who
make a standard effort, and the correlation with the subjective assessment, but as
correctly as possible, of the fulfilling difficu lty, in order to prove the efficiency of
the Borg-Noble scale.
Key words : exercise intensity, RPE (rating of perceived exertion), maximum
oxygen volume (VO
2 max), heart rate, effort index.

101

APRECIEREA EFICIEN ȚEI MIJLOACELOR KINETICE COMPLEXE
SPECIFICE TRIMESTULUI III DE SARCIN Ă
ȘI INFLUEN ȚA ACESTORA ASUPRA ACTULUI NA ȘTERII

Carmen BU ȘNEAG*

REZUMAT

Mult timp gravidelor li s-a recomandat reducerea activit ății fizice, abia în
ultimul timp fiind reevaluat ă importan ța acesteia și beneficiile kinetoterapiei asupra
mamei și copilului. Prezenta lucrare demonstreaz ă experimental, apelând la tehnicile
proprii cercet ării științifice, că selectarea unui program kinetic bine adaptat și aplicarea
lui cu seriozitate în trimestrul III de sarcin ă duce la ameliorarea statusului general al
gravidei, la o na ștere mai facilă , un travaliu cu durata mai redus ă, expulzia mai rapid ă
și îmbună tățirea evident ă a scorului Apgar al noului n ăscut. În acela și timp,
comportamentul parturientei în travaliu este mai echilibrat și mai cooperant la
propuneri practice pentru efectuarea exerciț iului fizic în sarcină .
Cuvinte-cheie : sarcină, trimestrul III, program kinetic.

INTRODUCERE
Mult timp gravidelor li s-a recomandat reducerea activit ății fizice, abia în
ultimul timp fiind reevaluat ă importan ța acesteia și beneficiile kinetoterapiei asupra
mamei, dar și asupra copilului. Scopul lucr ării este de a demonstra științific că
aplicarea unui program kinetic bine adaptat în trimestrul al III-lea de sarcin ă aduce
beneficii gravidei, dar și nou-născutului.
OBIECTIVELE PROGRAMULUI KINETIC Între a șasea și a noua lun ă de sarcin ă, fătul are o cre ștere semnificativă ,
fapt ce impune o solicitare mai mare cardio-r espiratorie a organismului gravidei, ce
trebuie să facă față necesarului de oxigen pentru țesuturile fetale. Multe gravide se
simt foarte obosite, respira ția este îngreunat ă. Apare edemul mâinilor, al
picioarelor ș i al gleznelor datorit ă lichidului acumulat în exces, iar pentru reducerea
lui se folosesc exerci ții care reduc reten ția de lichid la nivelul lor. Aparatul digestiv
nu prea mai are loc s ă funcționeze și își încetine ște activitatea, aparând constipa ții
sau dispepsii de tip hiperacid. Atitudinea gravidei se schimb ă, abdomenul
proiectându-se înainte, partea de sus a trunchiului se înclin ă înapoi și coloana
vertebrală lombară se încurbeaz ă și mai mult. Gravida va suporta mai greu efortul
fizic, iar greutatea crescut ă și laxitatea articulară o pot predispune la accidente.

* Facultatea de Educa ție Fizică și Sport, Universitatea Spiru Haret

102Obiectivele programului kinetic în această perioadă a sarcinii sunt urm ătoarele:
• Continuarea exerci țiilor de asuplizare musculo–articular ă.
• Menținerea tonusului postural și prevenirea aplatiz ării bolții plantare.
• Aplicarea m ăsurilor de îndep ărtare a tulbură rilor circulatorii.
• Instruirea gravidei asupra posturii core cte în practicarea gesturilor uzuale
și profesionale.
• Învățarea reflexelor de distensie ș i expulzie îmbinate cu actul respirator,
și a pozițiilor facilitatorii de coborâre a f ătului (copilul și mama având
nevoie de puterea gravita ției).
• Prezentarea metodelor de na ștere natural ă și pregătirea gravidei și a
familiei pentru actul na șterii. Acest obiectiv este realizat de echipa de
specialiș ti: medic ginecolog, medic de familie, psiholog, kinetoterapeut.

METODOLOGIA CERCETĂ RII
Am selectat dou ă loturi de câte 21 parturiente; primul lot (lotul 1) a cuprins
paciente care au n ăscut spontan, beneficiind în timpul travaliului de analgezie peridurală
și efectuând în trimestrul al III-lea de sarcin ă programul kinetic specific; al doilea lot
(lotul 2) a fost format din parturiente care, de asemenea, au n ăscut spontan, dar f ără
analgezie peridural ă și care nu au urmat în timpul sarcinii niciun fel de ședințe d e
kinetoterapie. Sala de kinetoterapie în care s-a lucrat cu pacientele lotului 1 a fost dotat ă
cu spaliere, saltele, mingi, oglinzi, steper, bastoane, biciclete ergometrice.

PROGRAMUL KINETIC APLICAT
Pentru pacientele lotului 1, programul kinetic aplicat este detaliat în
continuare. A existat o individualizare atent ă a programului kinetic. Exerci țiile
fizice au fost executate cu mult ă grijă și prudență, iar între ele au fost intercalate
multe pauze. Pentru executarea mi șcărilor de gimnastic ă au fost preferate pozi țiile
cu bază largă de sprijin, decubit dorsal, ș ezând, patrupedie. S-a pus accent pe
exercițiile de respira ție. S-a aplicat masaj regional sau local, mai mult preventiv,
împotriva tulbur ărilor circulatorii și contracturilor mu șchilor membrelor inferioare.
Mijloacele folosite:
A. Exerciții libere.
B. Exerciții de tip stretching care constau în contrac ția, relaxarea și
întinderea unui mu șchi sau a unui grup muscular. Contrac ția trebuie s ă dureze 10-
30 secunde; relaxarea 2-3 secunde, iar întinderea 10-30 secunde. Pozi ția inițială
trebuie să fie comod ă și relaxant ă, respirația liniștită, capul se men ține permanent
în axul coloanei vertebrale.
Acest
e tipuri de exerci ții sunt foarte utile deoarece dezvolt ă elasticitatea
musculară și cresc mobilitatea articular ă.
C. Exerciții cu obiecte (mingi, bastoane etc.).
D. Exerciții la aparate (pedalier, placa pentru tonifierea musculaturii
plantare; placa cu bile pentru masaj plantar reflexogen etc.).
E. Plimbări în aer liber.
F. Masaj și automasaj pentru îndep ărtarea tulbur ărilor circulatorii. S-a

103aplicat un masaj regional al membrelor inferioare în scopul activ ării circula ției de
întoarcere și al prevenirii edemelor și varicelor, masaj care s-a executat în sens
centripet, cu blânde țe, favorizând drenajul venolimfatic și care a fost urmat de
posturi antideclive sau de gimnastica B űrger, iar în final de aplicarea și purtarea de
ciorapi elastici. Masajul reflexogen care a fost aplicat în cazul edemelor, s-a
executat sub form ă liniară pe fața dorsală a labei piciorului începând cu degetul II
sau V pân ă deasupra gleznei, deasupra maleolei interne. Durata masajului a fost de
3-5 minute, recomandat de 3 ori pe zi. La finalul fiec ărei ședințe s-au masat prin
mișcări circulare zonele aflate de o parte și de alta a tendonului Achilian la locul de
inserție pe calcaneu. Masajul a fost asociat cu mobiliz ări pasive sau manipul ări,
care s-au adresat degetelor și articulațiilor piciorului ș i gleznelor.
G. Masaj relaxant practicat în perioada de travaliu între contrac ții pe
regiunea lombosacrat ă, dorsal superioar ă, a gâtului și a frunții.
H. Posturarea care favorizeaz ă circulația venolimfatic ă la nivelul
membrelor inferioare. Pentru aceasta s-a folosit decubitul dorsal cu membrele
inferioare la 30° fa ță de planul patului. De asemenea, posturarea a redus
contractura musculară paravertebral ă lombară , secundar ă hiperlordozei func ționale.
Pentru aceasta s-a utilizat decubitul lateral cu capul a șezat pe o pernă mi că având
membrul inferior de deasupra în triplă flexie așezat pe o pernă , celă lalt membru
inferior strâns, bra țele ușor flectate.
I. Înotul cu intensitate adaptat ă capacităț ii de efort a gravidei. Stilurile de
înot se alternează . Repausul ș i mersul în ap ă până la talie reduc riscul apari ției
edemelor de staz ă la nivelul membrelor inferioare. Temperatura apei trebuie s ă fie
sub 30°C, intensitatea va fi la un nivel moderat, se recomand ă pluta, deoarece are
un efect relaxant; s-a recomandat stilul spate (util pentru respira ție și pentru faptul
că delordozează coloana); s-a evitat stilul fluture, deoarece suprasolicit ă
musculatura spatelui și articulațiile pelvine.
Programul de înot a constat din:
1. înot u șor – 5 minute (înc ălzire);
2. stretching al musculaturii spatelui, bra țelor și membrelor inferioare.
Mișcările cresc pân ă la moderat, durata fiind de 15 minute;
3. înot u șor – 5 minute;
4. plimb ări în bazin sau cu pluta.
J. Exerciții de mers – recomandate pe toat ă perioada sarcinii timp de 25-30
minute, dac ă gravida a avut capacitate normal ă de efort.
Variante de mers 1. Mers obi șnuit cu extensia bra țelor pe vertical ă și orizontal ă (15 pași).
2. Mers pe vârfuri cu m
âinile prinse deasupra capului (10 pa și).
3. Mers pe marginea extern ă a plantei, halucele pe podea, mâinile prinse la
spate (10 pa și).
4. Mers cu rulare vârf-calcâi, mâinile prinse la spate (20 pa și).
În timpul exerciț iilor de mers, gravida a fost sf ătuită să respecte urm ătoarele:
– să mențină o postură corporală corectă ;
– să evite mersul pe suprafe țe neregulate, pe nisip sau în pant ă pentru că

104există risc de apari ție sau agravare a lombalgiilor sau a pelvialgiilor.
Avantajele acestor exerci ții:
– pot fi practicate oricând;
– intensitatea efortului poate fi modificat ă în funcție de evolu ția sarcinii,
toleranța la efort;
– reprezint ă un mod pl ăcut de petrecere a timpului liber.
K. Exerciții de gimnastic ă respiratorie – obligatorii pe toat ă perioada
sarcinii. În mod normal excursiile toracelui sunt mai ample la baz ă decât la vârf; la
gravidă, pe măsura creș terii fătului, excursiile diafragmului se reduc. De aceea, se
învață respirația diafragmatic ă, dar diafragmul nu poate fi controlat voluntar și de
aceea tehnica respiraț iei diafragmatice va consta în antrenarea respira ției
abdominale. Relaxarea și bombarea peretelui abdominal scade presiunea
intraabdominal ă, diafragmul va coborî dând condi ții pentru inspira ție. Contrac ția
musculaturii peretelui abdominal determin ă creșterea presiunii intraabdominale
ceea ce va duce la ascensionarea diafragmului dând condi ții pentru expira ție.
Contraindica țiile exercițiilor fizice au fost: hipertensiunea arterial ă;
insuficien ța cardiacă ; întârzierea în cre șterea intrauterin ă; hemoragiile genitale;
insuficien ța cervico-istmic ă; iminența d e naștere prematur ă sau nașteri premature
în antecedente; ruptura spontan ă prematur ă de membrane; placenta jos inserat ă;
sarcina multipl ă; abdomenul cicatricial.
Programul de exerci ții a fost oprit dac ă au apărut următoarele semne sau
simptome: cefalee, dispnee, contrac ții uterine, tumefac ția bruscă a mâinilor, fe ței,
picioarelor, tumefac ția bruscă a unui singur membru inferior, durere toracic ă,
aritmii cardiace, vertij, durere brusc ă la nivel lombar, abdominal sau la simfiza
pubiană.

PROGRAMUL DE EXERCI ȚII
Ședinta de kinetoterapie a fost adaptat ă special pentru trimestrul III de
sarcină și s-a efectuat o dozare mai atent ă a efortului deoarece la gravid ă, în aceast ă
perioadă capacitatea de efort scade treptat, aplicându-se principiul progresivit ății.
Au fost scă zute treptat amplitudinea, intensitatea și numărul de repetă ri ale
exercițiilor odată cu evolu ția sarcinii. Perioadele de odihn ă și de relaxare au fost
prelungite. Programul de exerci ții s-a efectuat în grupuri de câte trei gravide, toate
aflate la aceea și vârstă gestațională.
Durata unui
program a fost de 45 de minute executat de trei ori pe
săptămână.
Gravidelor le-au fost explicate exerci țiile pe care urma s ă le execute, iar
comenzile au fost clare, nelasând loc interpret ărilor.
Alte tipuri de exerci ții pe care din lips ă de spațiu nu le putem prezenta în
extenso au fost: exerci ții pentru trenul superior al corpului, exerci ții pentru trenul
inferior al corpului, exerci ții de streching pentru memb rele superioare, trunchi și
membrele inferioare, exerci ții pentru coloana lombar ă, pentru perineu, exerciț ii de
combatere a tulbură rilor de circula ție venoas ă de combatere a edemelor, precum și
exerciții de respira ție.

105PREZENTAREA REZULTATELOR STUDIULUI
Pentru a putea ob ține rezultate cât mai clare și pentru a putea realiza
comparații s-au folosit în studiu un lot experimental (lotul 1) și un lot de control
(lotul 2) care au fost urm ărite în timpul travaliului. Ambele loturi au fost formate
din parturiente aflate în trimestrul III de sarcin ă, între săptămânile 28 și 38, ș i toate
au născut normal la termen.
Pentru fiecare subiect din cele dou ă loturi a fost întocmit ă o fișă în care au
fost notate: date personale ale parturie ntei, diagnosticul, posibila patologie asociat ă
sarcinii, prezenta ția fătului, starea membranelor și a placentei, examenul de bilan ț
care a cuprins: afecț iuni induse de sarcin ă, greutatea înainte de sarcin ă și actuală,
circumferin ța abdominal ă; au mai fost notate date legate de travaliu care au cuprins
următorii parametrii: durata total ă a travaliului, b ătăile cordului fetal, num ărul de
contracții uterine eficiente, durata expulziei, durata expulziei placentei, scorul
Apgar și comportamentul parturientei în actul na șterii.
Lotul experimental a beneficiat de program kinetic în timpul trimestrului
III de sarcin ă și la naștere de anestezie peridurală , iar lotul de control nu a folosit
nicio metod ă prezentat ă mai sus.
Pentru lotul experimental subliniez c ă toate gravidele au avut indica ție
directă de la m
edicul obstetrician pent ru efectuarea programului kinetic.
La lotul experimental s-a observat clar că toți parametrii descri și mai sus
au avut valori considerabil mai mici decât la lotul de control. În privin ța scorului
Apgar s-a remarcat că valoarea acestuia a fost maxim ă la toți nou-născuții mamelor
din lotul 1, în timp ce nou-nă scuții mamelor din lotul 2 au avut scoruri mai mici,
doar patru înregistrând valoarea maxim ă (10).

DISCUTAREA REZULTATELOR
Timpul mediu (reprezentat procentual) al duratei totale a travaliului la
parturientele cu gimnastica gravidei de trimestrul III este de 4 ore și 15 minute și
de 7 ore ș i 30 minute la cele fă ră această pregătire. Diferen ța între cele dou ă loturi
este: = 3 ore ș i 15 minute . Aceast rezultat (deloc de neglijat), arat ă cum
pregătirea de kinetoterapie reduce durata total ă a travaliului mamei și implicit
reduce substan țial suferin ța fetală. În ceea ce prive ște numărul de contrac ții
eficiente (contrac țiile care realizeaz ă coborârea mobilului fetal) avute de
parturiente, din studiul efectuat au rezultat urm ătoarele:
• datorită anesteziei peridurale, pacientele care au efectuat gimnastica
gravidei de trimestrul III, au avut posibilitatea exercit ării unui control mai eficient
asupra contrac țiilor.
• parturientele din lotul experimental (lotul 1) au avut num ăr mai mic de
contracții, mai puternice și cu efect pozitiv asupra fe ților, prin scurtarea suferin ței
fetale (Grafic 1).

106
56456764674
86679878478
1234567891011
Ser i e1
Ser i e2LLOTUL
EXPERI M ENTAL OTUL LOTUL DE
CONTROL

Graficul 1. Numărul de contrac ții uterine eficiente la cele dou ă loturi

Parturientele din lotul de control (lotul 2) au avut contrac ții mai
numeroase, dureroase și puțin controlabile, cu repercursiuni în desf ășurarea
expulziei.
Un alt parametru luat în studiu a fost durata expulziei .
Graficul 2 reflect ă diferența de timp dintre duratele expulziei înregistrate
de parturientele din cele dou ă loturi.

Grafic 2. Durata expulziei la parturientele din cele 2 loturi

Lotul experimental a realizat urm ătoarele valori ale duratei de expulzie (în
minute): 15, 20, 18, 20, 15, 20, 15, 10, 15, 10, 15.
Comparativ, parturientele lotului de control au realizat durate de expulzie
mai lungi (în minute): 30, 25, 20, 25, 30, 20, 25, 20,10, 30, 20.
După cum se observ ă și în grafic, diferenț ele înregistrate între cele dou ă
loturi sunt majore. Aceast ă reducere, observat ă la parturientele care au f ăcut
kinetoterapie în trimestrul III este foarte important ă, deoarece determin ă o
diminuare marcant ă a suferinței mamei și fătului.
Referitor la durata expulziei placentei (Graficul 3), prin urm ărirea
pacientelor în sala de na șteri am înregistrat urm ătoarele date:
051015202530
LOTUL
EXPERIMENTAL minute

107• parturientele cu gimnastic ă de trimestrul III au expulzat placenta, în
totalitatea lor, mai rapid și mai ușor decât cele f ără gimnastic ă de acest gen;
• cel mai mic timp de expulzie, și anume 4 minute, apar ține unei
parturiente cu gimnastic ă de trimestrul III, iar cel mai mic timp apar ținând unei
parturiente fă ră gimnastic ă de 6 minute;
• comparând datele dintre cele dou ă loturi, se observ ă că numai dou ă
parturiente cu gimnastic ă de trimestrul III au un maxim de 10 minute pentru expulzia
placentei, în timp ce patru parturiente f ără gimnastic ă, au un maxim de 15 minute.

15
10
81015
681015
8 7
5 10 8 10 6105 8549
Ser i e1 Ser i e2
LOTUL
EXPERI MENTAL
LOTUL DE CONTROL

Graficul 3. Durata expulziei placentei la cele dou ă loturi

Cel mai important indicator este Scorul Apgar , care reprezint ă starea de
sănătate a nou-n ăscutului imediat dup ă naștere. Obținerea unui scor Apgar superior
(10) este rezultatul efortului conjugat al mamei, medicului obstetrician și al
specialistului kinetoterapeut.
După cum, de altfel, se vede în Graficul 4, în absolut toate situa țiile în care
mama a beneficiat de gimnastica de trimestrul III, scorul Apgar este maxim. Din
lotul mamelor care nu au efectuat program kinetic pentru trimestrul III, scorul Apgar maxim a fost ob ținut la mai pu țin de jum ătate (4 din 11 nou-n ăscuți au avut
S.A. =10), în acest lot înregistrându-se chiar și un S.A. =8.

0246810
LOTUL DE CONTROL LOTUL
EXPERI MENTALS. A.

Grafic 4. Scorul Apgar al nou – nă scuților mamelor din cele dou ă loturi

108
CONCLUZII
În țara noastr ă, recenta introducere a kinetoterapiei în programul de
pregătire a parturientelor este unul din cele mai moderne procedee pentru o na ștere
mai puțin solicitant ă, cu rezultate benefice, notabile pentru mam ă și făt.
În special, preg ătirea parturientelor cu gimnastica de trimestrul III
contribuie substan țial la ob ținerea unei bune condi ții psihice și fizice, m ărind
încrederea femeii în posibilit ățile sale de a controla actul na șterii și de a avea un
nou-născut sănătos.
Prin programul de exerci ții aplicate, specialistul kinetoterapeut, sub
îndrumarea medicului obstetrician, ajut ă gravidele de trimestrul III s ă obțină o stare
de sănătate echilibrat ă în contextul deregl ărilor inerente acestei perioade de sarcin ă.
Prin tehnicile specifice kinetoterapiei, parturienta aflat ă în trimestrul III,
realizează o pregătire temeinic ă în vederea însu șirii unui control riguros al
respirației, pentru o bun ă oxigenare a sa și a fă tului, și pentru con știentizarea și
îm
bunătățirea conduitei sale în timpul travaliului și expulziei.
Din studiul efectuat, se desprinde cu u șurintă concluzia c ă nou-născuții
mamelor care au parcurs un program kinetic nu prezint ă semne de suferin ță fetală
și au la naștere scorul Apgar maxim .
Refacerea mamelor care au efectuat gimnastica de trimestrul III este
rapidă, ceea ce duce la sc ăderea costurilor medicale, perioada de ș edere în spital
fiind mult redus ă.
Cu toate aceste beneficii pe care progr amul de kinetoterapie le poate aduce
pe plan medical și social, acest program nu este implementat la nivel na țional,
puține spitale având un Cabinet de Kinetoterapie specializat.
În concluzie, ar trebui ca printr-u n program multidisciplinar (o strâns ă
legatură între medicul de familie, obstetrician și kinetoterapeut) în viitor, toate
gravidele din România s ă aibă acces la o sal ă de kinetoterapie.

BIBLIOGRAFIE

ALDEA, M. J., BR ĂNISTEANU, I., NICULESCU, R., TOPA, E., Obstetrica
fiziologică – elemente de kinetoterapie, Institutul European, Ia și, 1999.
AMERICAN COLLEGE OF OBSTETRICIANS AND GYNECOLOGISTS,
Exercises During Pregnancy and the Postpartum Period, ACOG.
Technical Bulletin, vol 189, 1994.
CIOBANU, F., Aspecte ale kinetoterapiei în Obstetrică -Ginecologie , Editura
Universităț ii Oradea, Oradea, 2002.
CLAPP, J. F., Morphometric and Neurodevelopmental Outcome at Age Five Years
of the Offspring of Women Who C ontinued to Exercise Regulary through
Pregnancy, The Journal of Pediatrics, 129(6), 1996, 856-863.
CORDUN, M, Mijloacele kinetoterapiei în afec țiuni ab domino-ginecologice ,
A.N.E.F.S., Bucure ști, 1995.
CORDUN, M., Kinetologie medicală , Editura Axa, Bucure ști, 1999.
DOBROVICI, V., Elemente de practic ă obstetrical ă, IMF Iași, 1981.

109GROSSE, D., SENGLER, J., JURASCHEAK, F., Incontinence urinaire et
kinésitherapie post-partu, Kinésitherapie Scientifique , Paris, 2002.
IONESCU, A., Gimnastica medical ă, Editura All, Bucure ști, 1994.
LEPAGE, F., LANGEVON-DROGUET, G., À propos de la préparation physique
et psychique des femmes pour l´accouchemen, Presse Médicale, Mason,
Paris, 1993.
MARIN, F., VINTI, D., Recuperarea femeilor cu afec țiuni genitale, București,
1991.
NITESCU, V., Obstetrică și ginecologie , Editura Didactic ă și Pedagogic ă,
București, 2002.
PAPILIAN, V., Anatomia omului, vol. II, Organele genitale feminine , Editura
Didactică și Pedagogic ă, București, 1979.
PESCHERS, U., SCHAER, G., ANTHUBER, C., DELANCEY, J., SCHUESSLER, B.,
Changes in Vesical Neck Mobility Following Vaginal Delivery , Obstet and
Gynenecol, 88 (6), 1001-1006, 1996.
RAISIN, L., Stretching pentru to ți, Editura Teora, Bucure ști, 2002.
RIEGER, N., SCHLOITE, A., SACCONE, G., WATTCHOW, D., The Effect of
Normal Vaginal Delivery on Anal Function, Acta Obstet Gynecol Scand ,
76 (8), 769-772, 2001.
SELBY, A., Gimnastica Pilates pentru gravide , Editura All, Bucuresti, 2003.
STOENESCU, G., Maternitatea și cultura fizic ă, Editura Sport-Turism, Bucure ști,
1979.
TETZCHNER, T., SORENSEN, M., JONSSON, L., LOSE, G.,
CHRIASTIANSEN, J., Delivery and Pudendal Nerve Function , Acta
Obstet Gynecol Scand , 76 (4), 324-331, 2004.
WILSON, P. D., HERBINSON, R. M., HERBINSON, G. P., Obstetric Practice
and the Prevalence of Urinary Incontinence Three Month After Delivery,
Br. J. Obstet Gynecol, 103 (2), 154-161, 2004.

ABSTRACT

For a long time it has been recomm ended to pregnant women to reduce
physical activities, and only for the past years was reevaluated the importance and
the beneficies of kinetotherapy on the mo ther and child. The present paper proves
at an experimental level, using its own scientific research tehniques, that by
selecting a well adapted kinetical program and its serious application in the third
quarter of pregnancy, leads to a better general status of the pregnant woman, an
easier and shorter delivery, a shorter labor, more efficient utherine contractions, a
faster placenta delivery and Apgar number improvement. At the same time, the
behavior of the parturient during labor is balanced and cooperant at the patinents who followed a well chosen kinetical pr ogram. At the end we introduce some
practical suggestions for physical exercises during pregnancy.
Key words: pregnancy, third qarter, kinetical program.

110

111

METODE DE TRATAMENT
ÎN NEVRALGIA ESENȚIAL Ă (CLASIC Ă) DE TRIGEMEN
Carmen BU ȘNEAG*

REZUMAT
Scopul aceste
i lucrări este de a studia eficien ța comparativ ă a diferitelor
metode de tratament ce se pot aplica la pacien ții cu nevralgie esen țială de trigemen (o
afecțiune invalidant ă, caracterizat ă de durere atroce, dificil de tratat). Studiul a fost
realizat pe parcursul a cinci ani, pe trei loturi de pacien ți la care s-a exclus, pe baza
diagnosticelor neurologice complexe, nevralgia secundar ă de trigemen. Primul lot a
fost tratat clasic, alopat, cu medica ție specific ă antiepileptic ă, al doilea lot a fost tratat
stimuloterapic prin acupunctur ă, prin electrostimulare TENS (transcutaneous
electrical nerve stimulation) cu un aparat Enraf – Nonius 911) și prin laserterapie cu
lasere de joas ă putere de tip LLLT (low level laser therapy), iar al treilea lot a cuprins
două subloturi supuse interven țiilor neurochirurgicale percutane (rizotomia
trigeminal ă percutan ă prin termocoagulare cu radiofrecven ță și microcompresiunea
cu balonaș a ganglionului Gasser și a ramurilor trigeminale). Rezultatele ob ținute la
cele trei loturi de pacien ți au fost apreciate dup ă regulile medicinei bazate pe dovezi,
după o schemă care cuprinde 10 linii de investiga ție ale scorului durerii și o scală de
apreciere 0-4 pentru fiecare linie. Mecanismele de ac țiune ale metodelor de tratament
au fost discutate, de asemenea, în acest studiu.
Cuvinte-cheie : nevralgie de trigemen, medica ție antiepileptic ă, acupunctur ă,
electrostimulare, laserterapie, tehnici neorochirurgicale, scorul durerii.

OBIECTIVUL GENERAL AL LUCR ĂRII
Studierea și
compararea rezultatelor a trei tipuri de terapie aplicate
pacienților cu nevralgie esen țială clasică de trigemen din trei loturi aflate în studiu
pentru o perioadă de 5 ani, în scopul realiz ării unui algoritm complex de diagnostic
și tratament. Nevralgia de trigemen este o afecț iune neurologic ă invalidantă ,
caracterizat ă de o durere facială atroce (mai puternic ă chiar decât cea care ar putea
fi produsă de către un schingiuitor de oameni!) dificil de tratat.
Loturile de pacien ți au fost urm ătoarele:
▪ lotul A – 102 pacien ți care au primit tratament medicamentos antiepileptic;
▪ lotul B – 99 pacien ți care au fost trata ți prin metode stimuloterapice, astfel:

* Facultatea de Educa ție Fizică și Sport, Universitatea Spiru Haret

112– sublotul B1– tratament prin electrostimulare TENS;
– sublotul B2 – tratament prin acupunctur ă;
– sublotul B3 – tratament cu lasere de joas ă putere.
▪ lotul C – 20 pacien ți care au beneficiat de interven ții neurochirurgicale
percutane:
– sublotul C1 – 10 pacienț i la care s-a intervenit pr in rizotomie trigeminal ă
percutană prin inducere cu radiofrecven ță;
– sublotul C2 – 10 pacien ți la care s-a intervenit prin microcompresiunea
cu balona ș a ganglionului Gasser ș i a ramurilor trigeminale.

OBIECTIVE SPECIFICE
1) Descrierea loturilor de studiu din punct de vedere al caracteristicilor
socio-demografice ale subiec ților.
2) Descrierea loturilor de studiu din punct de vedere al caracteristicilor și
consecințelor bolii.
3) Descrierea, analiza în evolu ție și compararea rezultatelor ob ținute la
pacienții în studiu, prin aplicarea celor trei ti puri de terapie a nevralgiei de trigemen
(medicamentoas ă, stimuloterapie, neurochirurgical ă).
4) Elaborarea/propunerea unui algoritm de diagnostic și tratament în
nevralgia de trigemen.

METODOLOGIA STUDIULUI
Criterii de includere în studiu – dup ă International Headache Society 2005 :
A. Atacurile paroxistice de durere au fost situate facial sau frontal, au avut
durata de la frac țiuni de secund ă până la 2 minute și au corespuns criteriilor B și C.
B. Durerea a avut cel pu țin una dintre urm ătoarele caracteristici:
ƒ distribuț ie pe una sau mai multe ramuri (divizii) ale nervului trigemen;
ƒ calitatea durerii: brusc ă, intensă, ascuțită, junghietoare, arz ătoare;
ƒ intensitate foarte mare, precipitat ă din ariile trigger sau de c ătre
activitățile zilnice (mâncat, sp ălat fața sau dinții, bărbierit);
ƒ fără niciun simptom între paroxisme.
C. Atacurile au fost ster eotipe la fiecare pacient.
D. Nu a existat deficit neurologic evident clinic.
E. Alte cauze de durere au fost excl use de istoricul bolii, examinarea
clinică și investiga țiile speciale.

Metodologia studiului a cuprins:
▪ Metodologia de evaluare clinic ă a pacienților.
▪ Metodologia de aplicare a tratamentului.
Metodologia de evaluare clinic ă a pacienților
Parametrii de evaluare în nevralgia esenț ială clasică de trigemen au
cuprins:
™ parametrii de evaluare calitativ-cantitativă a durerii – cu 3 linii de
investigație:
ƒ aprecierea intensit ății dureroase – VAS;

113ƒ manifestări de înso țire ale durerii, manifest ări motorii ș i
automate ; modific ări ale fe ței: tulbur ări ale vocii, modific ări
motorii, modific ări autonome;
ƒ algometria punctelor maxim dureroase (durere obiectiv ă,
cuantificat ă).
™ parametrii de evaluare psiho-comportamental ă – cu 7 linii de investiga ție.
• scala comportamental ă Jansen;
• evaluarea unit ății musculo-articulare, din punct de vedere calitativ-canti-
tativ (poziț ia/postura, evaluarea global ă a activităț ii zilnice de alimen-
tație, igienă , locomoție, îmbrăcare, comunicare etc.);
• tulburări de somn date de durere;
• modific ări psihice (percep ția dureroas ă);
• medica ția folosită pentru sedarea durerii;
• evoluția durerii în timp;
• integrarea social ă, profesional ă și familială.
™ Indicele de calitate a vie ții;
™ Evaluarea anxieta ții și a depresiei – autoevaluare Zung;
™ Eficiența terapeutic ă a tratamentelor aplicate a fost apreciat ă în final cu
ajutorul a 3 categorii de indici:
™ Scorul durerii;
™ Indicele de calitate a vie ții;
™ Indicele de satisfac ție a pacientului la tratam
ent.

Cuantificarea rezultatelor tratamentelor în func ție de acești parametri a fost
următoarea:
În func ție de scorul durerii :
o Rezultat foarte bun – reducere cu 100%.
o Rezultat bun– reducere cu peste 50%.
o Rezultat nesemnificativ – reducere sub 50%.
o Rezultat nemodificat.
În func ție de calitatea vie ții pacientului :
o Rezultat foarte bun = calitatea vie ții nem odificată .
o Rezultat bun = activitate social ă parțial m odificată.
o Rezultat nesemnificativ = activitate numai în cas ă.
o Rezultat nemodificat = activitate minimal ă în casă (sau/și stă numai
în pat).
În func ție de satisfac ția pacientului la tratament (autopercep ția pacientului) :
o Rezultat foarte bun = beneficiu excellent.
o Rezultat bun = beneficiu important și mediu al tratamentului.
o Rezultat nesemnificativ = beneficiu redus.
o Rezultat nemodificat = nu exist ă beneficiu terapeutic al tratamentului.

114Metodologia de aplicare a tratamentului
Lotul A – s-a administrat carbamazepin ă în doză de 10mg/kgc/zi B 600–
1200 mg/zi
Lotul B
¾ Sublotul B1 – TENS (transcutaneous electrical nerve stimulation):
ƒ tensMed 911 a oferit forme de und ă asimetrice bifazice – curent
alternativ, caracterizat prin durata variabil ă a fazei ș i frecven ța
variată a pulsului;
ƒ stimularea s-a putut face cu frecven țe mixte, joase ș i înalte;
ƒ s-a aplicat: segmentar (homo și contralateral) sau heterosegmentar;
ƒ nu s-au stimulat punctele foarte dureroase, nu s-au plasat electrozii
în zona sinusului carotidian și în locuri cu suprafe țe lezate sau cu
infecții cutanate;
ƒ au existat criterii de excludere.
¾ Sublotul B2 – acupunctur ă:
ƒ puncte locale ș i la distan ță, mai ales de partea opus ă hemifeței
afectate;
ƒ punctele de acupunctur ă cel mai frecvent stimulate și cel mai utile
pentru efectul terapeutic cunoscu te din diagramele acupuncturii –
reprezintă de fapt punctele de ie șire ale nervilor oftalmic, maxilar
și mandibular a șa cum sunt redate în tratatele de neurologie;
ƒ au existat criterii de excludere.
¾ Sublotul B3:
ƒ aparate de laser de joas ă putere (LLLT) de tip BTL 2000 și
BTL10;
ƒ durata tratamentului: 5-7 minute maxim 10 minute;
ƒ ședință la 2 zile, cure de 10 ședințe; după scăderea durerii sau
amendarea senzaț iei nociceptive, ședințele s-au spa țiat.
Lotul C neurochirurgical
Sublotul C1 – Ganglioliza trigeminal ă prin inducere cu radiofrecven ță:
ƒ tehnica neurochirurgical ă ce permite interceptarea fibrelor trigeminale
puțin mielizate care mediaz ă durerea A Δ și C (prezervând fibrele A α și Aβ) și
lezarea lor prin termocoagulare, folosind un generator de radiofrecven ță;
ƒ scopul acestei tehnici este ob ținerea unei hipoalgezii intense sau
analgezii în teritoriul trigeminal afectat, cu p ăstrarea sensibilităț ii profunde;
ƒ avantajele metodei: tehnic ă simplă percutan ă, fără mortalitate intra și
perioperatorie, confer ă analgezie fă ră anestezie pe teritoriul pentru care se
efectueaz ă; permite evitarea apari ției anesthesiei dolorosa; se poate repeta.
Sublotul C2 – microcompresiunea cu balona ș introdus percutan
ƒ tehnica foloseș te o
canulă de inserț ie ce ajunge pân ă în foramen ovale, pe
care se introduce un cateter cu balona ș ce realizeaz ă o compresiune asupra fibrelor
trigeminale retrogaseriene;
ƒ tehnică simplă, de elecție pentru afectarea V1 (oftalmic); se poate repeta.

115
Rezultatele studiului
Urmăresc îndeaproape obiectivul general ș i obiectivele specifice:
ƒ Rezultatele celor 3 tipuri de terapi aplicat e au fost evaluate la diferite momente
de timp: 3 luni, 6 luni, 1 an, 3 ani, 5 ani pentru toate cele 3 loturi.
ƒ În plus, pentru lotul stimuloterapic evaluare dup ă 20 de ședințe, iar pentru
sublotul B1 (TENS) și la minutul 0, și 30 după ședință.
ƒ Pentru loturile neurochirurgicale – imediat postoperator.
ƒ S-au realizat compara ții ale rezultatelor obț inute la diferite momente de timp și
s-a testat semnifica ția statistic ă a diferen țelor înregistrate.
ƒ S-a urmărit modificarea în timp a eficacit ății terapeutice, testându-se
semnificaț ia statistic ă a acesteia.
ƒ S-a urmărit prezen ța unor corela ții între diferite variabile și s-au calculat
coeficienții de corela ție pentru eviden țierea intensităț ii acestor corela ții.
Obiectiv specific 1 Caracteristici sociodemografice ale pacien ților inclu și în studiu :
ƒ 54% din 221 pacien ți sunt femei:
• predomină femeile în loturile A și C.
ƒ 48% din to ți pacienții sunt persoane vârstnice, peste 60 de ani:
• c
ei mai mul ți vârstnici se reg ăsesc în loturile A și C.
ƒ 92% din pacienț i provin din mediul urban;
ƒ 95% au cel pu țin studii medii;
ƒ diversitatea profesiilor reprezentate în lot.

Obiectiv specific 2
Caracteristicile bolii la pacien ții în studiu :
♦ 64% din totalul pacien ților au avut o afec țiune mai veche de 3 ani:
• cea mai ridicată medie a vechimii bolii – lotul C 13,6 ani;
• cea mai mic ă medie a vechimii bolii – lotul B 4,95 ani, aproape de A 5,9 ani.
♦ predomină afectarea ramurii trigeminale:
• mandibulară în loturile A (48%) și B (58%);
• oftalmică în lotul C (30%)
• afectarea concomitent ă sau bilateral ă fiind destul de rar ă – între 5-17%
• predomină în toate loturile afectarea hemife ței drepte – 55-65%
♦ evaluarea intensităț ii durerii (Graficul 1):
• obiectivat ă cu ajutorul algometrului: scor mediu 28,6 în lotul C, 17,25 în A
și 15,94 în lot B;
• autoperceput ă de pacient, m ăsurată pe VAS: 9,05 în C, 6,3 în A ș i 5,66
în B;
• corelație intensă, directă a scorului mediu al durerii în special cu vechimea
bolii, dar și cu vârsta pacientului, și influențează calitatea vie ții (analiza
dispersională ANOVA).

116Evaluarea intensit ății durerii
S-a dovedit existen ța unei corela ții directe, puternice (coeficientul de
corelație Spearman al rangurilor calculat – 0,937), semnificativ ă statistic între cele
două tipuri ale intensităț ii dureroase cuantificate prin scoruri .

17,25
6,315,94
5,6628,6
9,05
051015202530valoarea scorului
mediu
Lot A Lot B Lot CDistribuția cazurilor în loturile A, B, C, în func ție de scorul mediu al
durerii
Scorul mediu al durerii ob ținut prin evaluare obiectiv ă cu ajutorul algometrului
Scorul mediu al durerii ob ținut prin evaluare subiectiv ă cu ajutorul scalei VAS

Graficul 1. Distribuț ia cazurilor din cele trei loturi – în func ție de scorul durerii
Obiectiv specific 3
În funcție de:
ƒ Evaluarea intensit ății durerii
ƒ Evaluarea calit ății vieții pacientului
ƒ Evaluarea satisfac ției la tratament a pacientului
Evoluț ia în timp a rezultatelor pozitive în cele 3 loturi studiate (Graficul 2)
a fost urm ătoarea:

Graficul 2. Evoluția rezultatelor pozitive din cele trei loturi – raportat ă la timp 90,285,3
77,565,7
62,7
41,4 51,593,6
71,775,879,88095 95
8095
80
0%20%40%60%80%100%120%
Evaluare
inițială3 luni 6 luni 1 an 3 ani 5 aniperioada de studiu
Lot A (medicamentos) Lot B (stimuloterapic)
Lot C (neurochirurgical)

117Testarea statistic ă a diferen țelor observate – testul chi p ătrat multinominal,
pentru o probabilitate 95%, sau un risc α= 0,05 și df = 2 grade de libertate:
χ2 =28,54> χ2 = 5,99.

Evoluția în timp a rezultatelor pozitive (Graficul 3) în lotul A, B3 (laser) și C.

85,3
77,565,7
62,790,290,9
69,775,890,9 90,9
84,88095 9595
8080
0%20%40%60%80%100%120%
Evaluare
inițială3 luni 6 luni 1 an 3 ani 5 ani
perioada de studiu
Lot A (medicamentos) Lot B3 (laser) Lot C (neurochirurgical)

Graficul 3. Evoluția rezultatelor pozitive în lotul A, B3 și C

Testarea statistic ă a diferen țelor observate – testul chi p ătrat multinominal,
pentru o probabilitate 95%, sau un risc α= 0,05 și df = 2 grade de libertate:
χ2 =9,94 > χ2 = 5,99.

Evaluarea calit ății vieții pacientului
În funcție de:
ƒ Indicele de calitate a vie ții
ƒ Autoevaluarea depresiei – conform scalei de autoevaluare Zung
ƒ Autoevaluarea anxiet ății – conform scalei de autoevaluare Zung
Există o corelație directă, medie spre puternic ă (coeficientul de corela ție al
rangurilor Spearman calculat >0,6 în cele 3 loturile, semnificativ ă statistic pvalue –
0,01, între scorul/intensitatea durerii și calitatea vie ții pacientului.
Evoluția în timp a scorului mediu al depresiei în cele trei loturi A, B, C
S-a demonstrat existen ța unei corela ții directe, pozitive, de intensitate
medie spre puternic ă (coeficient de corela ție Spearman >0,6 în toate loturile),

118semnificativă statistic, p=0,01 între variabila „scorul mediu al depresiei” și
„calitatea vie ții”.

Evoluția în timp a scorului mediu al anxiet ății în loturile A și B
S-a demonstrat o corela ție directă , de intensitate medie (coeficientul de
corelație al rangurilor Spearman calculat a fo st de 0,563, p=0,01) semnificativ ă
statistic între variabilele „scorul mediu al anxiet ății” și „calitatea vie ții”.
Evoluț ia în timp a satisfac ției pacien ților (Graficul 4) fa ță de rezultatele
tratamentului, este urm ătoarea:

Graficul 4. Evoluția satisfac ției pacien ților față de rezultatele tratamentelor

Există o corela ție inversă, puternic ă (coeficient de corela ție Spearman
peste 0,8 în toate cele 3 loturi, apropiin du-se puternic de valoarea –1 în lotul A –
0,986), semnificativ ă statistic între variabila „satisfac ția pacientului la tratament” și
variabila „scorul durerii”.
Obiectiv specific 4 – Elaborarea unui algoritm de diagnostic și tratament
în nevralgia esen țială clasică de trigemen (NECT).

55,9%
66,7%76,5%
52,9% 65,7%59,6%
46,5%
33,3% 25,3%90%
65%
75%80%
80%
102030405060708090100
Imediat/Postoperator
După 20 ședințe
6 luni 1 an 3 ani5 ani
Perioada de studiu50%
pacienți foarte/mulț umiți
Lot A
Lot B
Lot C

119

Figura 1. Algoritm de diagnostic și tratament în nevralgia de trigemen

120Acest algoritm (Figura 1) original de diagnostic ș i tratament reprezint ă
practic o sintez ă a prezentei lucr ări. El propune o abordare „în trepte” a fiec ărui caz
în parte, ț inând însă seama de particularit ățile fiecărui pacient – vârsta pacientului,
tarele asociate, gravitatea și vechimea bolii, complian ța la tratament, costul
acestuia vor decide alegerea tehnicii terapeutice pentru fiecare caz.

Perspective viitoare :
Pentru viitor – cercetarea urm ătoarelor direc ții:
ƒ alte terapii medicamentoase – Lamotrigina (Lamictal), Gabapentina
(Neurontin); Topamirat (Topamax), Pregabalinum (Lyrica);
ƒ studierea rezultatelor tehnicii neurochirurgicale de decompresiune
microvascular ă;
ƒ studierea rezultatelor unor tehnici neurochirurgicale mai pu țin folosite și
cuantificate pân ă acum pe plan mondial, cum sunt: opera ția DREZtomia – nucleus
caudalis, GammaKnife, metode stereotactice talamice;
ƒ studierea rezultatelor în dinamic ă ale unor tehnici de stimuloterapie noi
(spre exemplu stimularea magnetic ă transcraniană – SMT).

CONCLUZII
• NECT – afec țiune invalidant ă, poate răspunde într-o oarecare m ăsură
atât la terapii medicamentoase, cât și la tehnici stimuloterapice sau neurochirur-
gicale.
• Ierarhia rezultatelor pozitive la 5 ani – lotul C (80%), lotul A (63%),
lotul B (41%).
• În cadrul lotului B ierarhia rezultatelor pozitive – B3 laser (70%), B2
acupunctur ă (42,5%), B1 TENS (6,1%).
• A existat pentru toate loturile un trend descresc ător al eficacit ății
terapeutice.
• În cazul recurenț ei dur erii în lotul C neurochirurgical s-a putut
reinterveni.
• Pentru prevenirea recuren ței durerii în lotul stimuloterapic s-au efectuat
cure de ședințe „profilactice”.
• Factorii care infuen țează nefast ob ținerea rezultatelor pozitive sunt:
ƒ Vechimea mare a bolii.
ƒ Vârsta înaintată a pacientului.
ƒ Forma grav ă de boală.
ƒ Localizarea simultan ă sau concomitent ă a bolii.
ƒ Profilul psihologic al pacientului, cu tendin ță la negativism și depresie.
ƒ Apariția efectelor secundare ale trat amentului, cele mai frecvente și
neplăcute fiind cele la farmacoterapie.
ƒ Apariția recăderilor, cu prec ădere în loturile neurochirurgicale, care au
necesitat reinterven ția chirurgical ă.

121• Se constată efectele benefice asupra calit ății vieții pacientului, asupra
anxietății și depresiei ale oric ăreia din cele 3 tipuri de terapie, în special a celei
chirurgicale și mai puț in farmacoterapiei și stimuloterapiei.
• Indicatorul „satisfac ția pacientului la tratament” este foarte util și fidel,
urmărește poate cel mai bine rezultatele te rapiei – reprezentând scopul final al
intervenției terapeutice.
™ Complian ța la tratament a pacien ților a fost:
ƒ foarte bună la LLLT și TENS;
ƒ destul de bună la acupunctur ă;
ƒ destul de sc ăzută în cazul carbamazepinei datorit ă apariț iei
frecvente a efectelor indezirabile;
ƒ redusă în lotul neurochirurgical: sentimente de team ă și anxietate
față de gestul chirurgical primar sau secundar.
¾ Costul metodelor de tratament este:
ƒ rezonabil în cazul terapiei medicamentoase;
ƒ acceptabil la acupunctura și TENS;
ƒ relativ mare în cazul laserterapiei;
ƒ foarte mare în cazul tehnicilor neurochirurgicale

Avantajele/dezavantajele metodelor terapice folosite în studiu :

CARBAMAZ
EPINA:
¾ Avantaje:
o Reprezint ă primul gest terapeutic fiind totodat ă și o treapt ă către un
diagnostic corect; este o terapie facil ă, ușor de administrat, rapid
eficientă în cele mai multe dintre cazuri; complianță la tratament bună
până în momentul apari ției efectelor adverse: cost sc ăzut.
¾ Dezavantaje:
o Efecte secundare frecvente, nepl ăcute; necesitatea monitoriz ării perio-
dice paraclinice a pacientului.
TENS:
¾ Avantaje:
o Metodă simplă, la îndemâna pacientului care î și poate realiza singur
stimularea electric ă la nevoie; costul relativ sc ăzut; posibilitatea relu ării
tratamentului.
¾ Dezavantaje:
o Accentuarea durerii (rezultat negativ) imediat dup ă ședința terapeutic ă la
57,5% din pacien ții sublotului B1; rezultate nesatisf ăcătoare în timp.

ACUPUNCTURA:
¾ Avantaje:
o Metodă simplă, ușor de aplicat; f ără efecte secundare importante; cost
scăzut; posibilitatea relu ării tratamentului;utilitatea ședințelor profilactice
în perioada „painfree” pentru împiedicarea recidivelor.

122¾ Dezavantaje:
o Scăderea eficacit ății terapeutice odat ă cu trecerea timpului; complian ță
mai scăzută din partea pacientului.

LASERTERAPIA CU LLLT: ¾ Avantaje:
o Complianță la tratament ridicat ă; fără efecte secundare imediate și tardive;
cele mai bune rezultate din lotul stimuloterapic, mai ales dac ă se iradiaz ă
punctele de acupunctur ă; posibilitatea relu ării tratamentului; utilitatea
ședințelor profilactice, în perioada „painfree” pentru împiedicarea recidivelor
¾ Dezavantaje:
o Costul ridicat al aparaturii.
TERAPIA NEUROCHIRURGICAL Ă (rizotomia trigeminal ă prin termocoagulare cu
radiofrecven ță și microcompresia ganglionului Gasser și a ramurilor trigeminale
cu balonaș):
¾ Avantaje:
o Tehnici simple percutane; eficacitate ridicat ă; rezultate pozitive
persistente în timp, permit alegerea metodei în func ție de cazul clinic; se
pot repeta oricând în timp.
¾ Dezavantaje:
o Costul foarte ridicat; recuren ța bolii care necesit ă reinterven ție;
complianță foarte scă zută a pacien ților care accept ă metodele neuro-
chirurgicale numai ca ultim ă alternativ ă.

RECOMAND ĂRI
ƒ Necesitatea susț inerii specializ ării personalului m
edical în terapia durerii.
ƒ Suport pentru înfiin țarea și susținerea unor structuri medicale specializate
în terapia durerii.
ƒ Mediatizarea mai ampl ă a diverselor metode tera peutice, pentru o mai bun ă
informare a pacien ților.

BIBLIOGRAFIE

BATJER, H. H., LOFTUS, C. M. , Pain Syndromes and Chronic Pain, Textbook of
Neurological Surgery, Lippincott, Williams&Wilkins, 2003, vol. IV, Ch. XI: Follett, K. A. –2935-3085.
BEPPU, S., SATO, Y., AMEMIYA, Y., TODE, I., Practical Application of
Meridian Acupuncture Treatment for Trigeminal Neuralgia, Anesthesia and Pain Control in Dentistry, 1992, 1(2), 103-10.
BISCHKO, J., Laser Acupuncture, Acupuncture in Medecine-1986, vol III, nr 1,
18-19.
BONICA, J. J., Anatomic and Physiologic Basis of Nociception and Pain , In:
Bonica, J. J., ed. The Management of Pain, Philadelphia, Sea&Fegier, 1990: 28-36.

123CASEY, K., BUSHNELL, C., Pain Imaging – Progress in Pain Research and
Management , vol. 18, Hardbound, 2000.
JINSHENG, H., Acupuncture Treatment of Trigeminal Neuralgia, Journal of
Traditional Chinese Medicine, 1997, 17(2), 156.
MACPHERSON, H., WHITE, A., CUMMINGS, M., JOBST, K., KEN R.,
NIEMTZOW, R., Standards for Reporting Interventions in Controlled
Trials of Acupuncture: the STRICTA Recommendations, Acupuncture in
Medecine March 2002, vol. 20(1); 22 -5 Journal of the British Medical
Acupuncture Society.
MELZACK, R., WALL. P., Acupuncture and Transcutaneous Electrical Nerve
Stimulation, The Journal of The British Medical Acupuncture Society,
1986, Vol III, nr 1, 8-10.
MELZACK, R., The Challenge of Pain . Penguin Books, London, 1996.
MUNGIU, O., (sub redac ția) Algeziologie special ă, Colecția „Bios” Științe
Medicale, Editura Polirom, Ia și, 2000.
TURP, J. C., GOBETTI, J. P., Trigeminal Neuralgia Versus Atypical Facial Pain.
A Review of the Literature and Case Re port. Oral Surgery, Oral Medicine,
Oral Pathology, Oral Radology&Endodonctics , 1996, 81(4): 424-432.
VOGT, B., A., DERBYSHIRE, S., JONES, A., Pain Processing in Four Regions
of the Human Cingulated Cortex Lo calised with Coregistrated PET and
MR Imaging, Eur. J. Neurosci. 1996, 8, 1461-1473.
WALKER, J., B., AKHANJEE, L., COONEY, M., GOLDSTEIN,
J.; TAMAYOSHI, S., SEGAL G., Laser Therapy for Pain Trigeminal Neuralgia , Clinical Journal of Pain, 1987, vol. 3, No. 4, p. 183-187.
www.iasp–pain. org//subjind.htmlhttp://facial -neuralgia.org/treatments/laser.html.
www.iasp.org/terms – p.html (last updated 2005).

ABSTRACT

The purpose of this paper is to study th e comparative efficiency of different ways
of treatment that can be applied to the patients with essential trigeminal neuralgia (an invalidant neurological disease, characterized by atroces pain, difficu lt to treat). The study
has been made for five years, on three lots of patients on witch it has been excluded, based
on complex neurological diagnosis, secondary tr igeminal neuralgia. The first lot was
treated by the classic alopatic method with specific antiepileptic medication; the
second
lot was trated by stimulotherapic method usi ng acupuncture, electrostimulation TENS
(with an Enraf Norius 911 device) and laserther apy with low level laser therapy; the third
lot suffered a neurosurgical techniques (p ercutaneous trigeminal rizotomy with
thermocoagulation by radiofre quency or microcompression with balloon on the Gasser
ganglion and the trigeminal branches). The results obtained on the three lots of patients were evaluated by the rules of proved based medi cine, on a scheme that is made of 10 lines
of investigations of pain score and a scale of appreciation from 0 to 4 on each line. The
action mechanisms of the used treatment met hods were discussed in this study also.
Key words: trigeminal neuralgia, antiepileptic treatment, acupuncture,
electrostimulation TENS, lasertherapy, neurosurgical techniques, pain score.

124

125

EFICIENȚA PROGRAMULUI FUN FITNESS
LA SPORTIVII SPECIAL OLYMPICS

Rodica COTOMAN*

REZUMAT

Fun Fitness este un program de test are adresat sportivilor cu disabilit ăți
intelectuale, care ofer ă acestora o oportunitate s ă învețe despre educa ție fizică.
Lucrarea de fa ță își propune s ă împărtășească tehnicile de evaluare folosite în
cadrul acestui program ș i, totodată, să sublinieze necesitatea instruirii sportivilor
cu disabilit ăți intelectuale.
Cuvinte-cheie : disabilitate intelectual ă, testare, educa ție sportiv ă.

REPERE GENERALE
Special Olympics reprezint ă cel mai important program de antrenamente și
competiții sportive destinat copiilor și adulților cu dizabilit ăți intelectuale, dar și o
provocare în înfruntarea limitelor pentru mai mult de un milion de sportivi din 160 de țări. Prin Special Olympics întreaga lume a con știentizat ce înseamn ă redarea
curajului, demnit ății, forței și valorii acelor oameni d espre care cândva se spunea
că nu pot contribui cu nimic în societate.
Regula de baz ă pentru a participa, în calitate de sportiv, la Special Olympic
este aceea de a fi eligibil Special Olympics, adic ă coeficientul de inteligen ță al
sportivului s ă fie < 70. Sportivul trebuie s ă fie în vârst ă de minim 8 ani și să
îndeplineasc ă următoarele criterii: s ă f
ie identificat de câtre speciali ști ca având
disabilitate intelectual ă și să aibă o întârziere cognitiv ă indicată de teste standard
acceptate sau de c ătre alte evaluă ri.
Disabilitatea intelectuală reprezint ă o deficien ță cu manifestare
predominant ă în sfera activităț ii intelectuale, ce rezult ă dintr-un nivel mental sub
limitele normalităț ii, cu consecin țe asupra capacit ății generale de adaptare și cu
debut precoce, în perioada vârstelor de cre ștere (apari ția simptomatologiei specifice
după această vârstă impune diagnosticul de demen ță).
Principalul criteriu de dia gnostic pentru disabilitatea intelectual ă se referă la
activitatea intelectual ă. Evaluarea caracteristicilor activit ății intelectuale se face cu
ajutorul unor teste de inteligen ță și scale de evaluare. Mă surarea inteligen ței prin

* Facultatea de Educa ție Fizică și Sport, Universitatea Spiru Haret

126teste se obiectiveaz ă într-un rezultat global numit coeficient de inteligen ță (QI). O
valoare a QI < 70 corespunde disabilit ății intelectuale.
Obiectivele programului FUN FITNESS :
▪ Evaluarea și îmbunătățirea elasticit ății, rezisten ței și a echilibrului.
▪ Educarea participan ților și familiilor acestora în privin ța importan ței
elasticității, rezisten ței și echilibrului.
▪ Oferirea participan ților o oportunitate la îndemân ă să învețe despre edu-
cație fizică.

FUN FITNESS
Această componentă a proiectului Special Olympics – „Sportivi s ănătoși”,
reprezintă un program de testare în care se evalueaz ă:
▪ Flexibilitatea mușchilor ischiogambieri, mu șchilor gambei, flexorilor
șoldului, rotatorii um ărului.
▪ Rezistența funcțională: testul de a șezare cronometrat ă, testul de a șez are-
ridicare parț ială.
▪ Echilibrul : menținerea unipodal ă, întinderea func țională din ortostatism.
▪ Condiția aerobică: testul mersului 6 minute sau testul pedalajului pe
bicicletă 5 minute.
După ce sportivul a trecut prin toate testele, va fi înso țit la stația de
instruire, sta ție coordonat ă de un kinetoterapeut, unde va primi seturi de exerci ții în
funcție de deficitul care s-a constatat în urma evalu ărilor. De asemenea, atât
sportivii cât și antrenorii sau p ărinții participan ți la teste sunt instrui ți asupra
modului de execu ție a exerciț ilor.

ORGANIZAREA ȘI REZULTATELE PROGRAMULUI FUN
FITNESS 2004-2005
În calitate de voluntar Special Olympics, am organizat și coordonat mai
multe programe Fun Fitness, iar în studiu de fa ță am folosit datele de la
3 competi ții în care a avut loc programul de testare Fun Fitness:
▪ Jocurile Na ționale Special Olympics din 2004: au fost testa ți 81 de
sportivi din care 42 de b ăieți și 39 de fete.
▪ Competiț ia Special Olympics de Fotbal din 2005: au fost testa ți 66 de
băieți.
▪ Jocurile Prieteniei Special Olympics din 2005: au fost testa ți 100 de
sportivi din care 69 de b ăieți și 31 de fete.
În cadrul competi țiilor men ționate au fost testa ți 247 de sportivi
(Graficul 1) dintre care 177 bă ieți și 70 fete.

127băiețif e t e71,60%
28,30%

Graficul 1. Procentajul subiec ților testați prin programul Fun Fitness (2004-2005)

CHESTIONAR FUN FITNESS

ITEM 1. Câte zile pe s ăptămână se antreneaz ă (sportivii)
SPORTIVI
SO 3 sau
mai multe zile Mai puțin
de 3 zile Fără program regulat
FETE 28 26 10
BĂIEȚI 85 73 18

Graficul 2. Reprezentarea procentual ă a răspunsurilor
acordate de sportivii SO la ITEM 1

Comentariu : Aproape jum ătate (Graficul 2) din fetele și băieții prezenți la
evenimentul FUN FITNESS urmeaz ă programe s ăptămânale de antrenament.
45,7%
40%
11,3%
3 sau mai mult de 3
zile pe săpt.mai puțin de 3 pe
săpt.fără program regulatPROGRAMUL DE EXERCIȚ II

128ITEM 2. De câte ori pe zi fac stretching (sportivii)

SPORTIVI
SO Mai mult de
odată pe zi
O dată pe zi
Ocazional Nu își întind
frecvent mu șchii
FETE 4 31 22 9
BĂIEȚI 30 79 48 18

13,7%44,5%
28,3%
10,9%
mai mult de
odată pe ziodată pe zi ocazional nu fac strechingEXERCI ȚII DE STRECHING

Graficul 3. Reprezentarea procentual ă a răspunsurilor
acordate de sportivii SO la ITEM 2

Comentariu : Este de remarcat faptul c ă un număr foarte mare de sportivi
(Graficul 3) practic ă stretching-ul, ceea ce denot ă că accident ările din timpul
antrenamentelor pot fi mai pu ține deoarece mu șchii, ligamentele și articulațiile sunt
mai pregătite pentru sport.

ITEM 3. Câ ți dintre sportivi fac înc ălzire înainte de antrenament

SPORTIVI
SO De fiecare dat ă Ocazional Nu fac înc ălzire
FETE 53 11 4
BĂIEȚI 127 42 6
72,8%
21,4%
4%
de fiecare dat ă ocazional nu face înc ălzireÎNCĂLZIREA ORGANISMULUI

Graficul 4. Reprezentarea procentual ă a răspunsurilor
acordate de sportivii SO la ITEM 3

12957%
43%
33%31%
mușchii
ischiogambierimușchii gambei mu șchii coapsei rotatorii um ăruluiELASTICITATEAComentariu : Încălzirea organismului înainte de efort reprezint ă o verigă
extrem de important ă în cadrul unui antrenament. În urma studiului am constatat c ă
aproape to ți sportivii Special Olympics, (Graficul 4) indiferent de vârst ă sau
naționalitate, practic ă exerciții de încălzire a organismului înainte de a trece la
antrenamentul propriu-zis.

TESTARE
Testarea elasticit ății
GRUPELE
MUSCULARE FETE BĂ IEȚI
Ischiogambierii 37 104
Mușchii gleznei 31 76
Mușchii coapsei 9 73
Rotatorii um ărului 20 59

Graficul 5. Reprezentarea procentual ă
a elasticit ății musculare a sportivilor SO

Comentariu : Acest parametru are o importan ță deosebită, ținând cont de
faptul că sportivii au nevoie de o elasticitate cât mai bun ă a mușchilor și a
articulațiilor. În urma test ării sportivilor un num ăr semnificativ dintre ace știa au
nevoie de instruire, deoarece articula țiile testate nu au gradul de amplitudine în
limite func ționale ( Graficul 5).

130
Testarea rezisten ței funcționale

SPORTIVI
SO Ra/Testul de a șezare
cronometrată Rf/Flexia par țială a
trunchiului
FETE 11 21
BĂIEȚI 14 25

10%18%
așezare cronometrat ă așezare-ridicare par țialăREZISTEN ȚA FUNCȚIONALĂ

Graficul 6. Reprezentarea procentual ă
a rezisten ței funcționale a sportivilor SO

Comentariu : În urma test ării acestui parametru a rezultat faptul c ă un
număr mic de sportivi au nevoie de educa ție în ceea ce prive ște viteza de execu ție a
unui exerci țiu, deoarece doar 10% dintre sportivi (Ra) au dep ășit 20 de secunde
pentru a se ridica și așeza (pe un scaun) de 10 ori. În ceea ce prive ște flexia par țială
(Rf) a trunchiului, s-au înregistrat 18% de sportivi care nu au reu șit să depășească
25 de repet ări într-un minut.

Testarea echilibrului
SPORTIVI
SO Postura unipodal ă Întinderea func țională
din picioare
FETE 38 44
BĂIEȚI 52 50

13136,4%38%
sprijin pe un picior întindere func țională din picioareECHILIBRU

Graficul 7. Reprezentarea procentual ă
a capacității de echilibrare a sportivilor SO

CONCLUZII
Educarea persoanelor cu disabilit ăți intelectuale este necesar ă nu numai
pentru corectarea unor deficien țe fizice (asociate) sau a edific ării comportamentului
motor adecvat, ci și ca bază pentru achizi țiile la nivelul altor tipuri de comportamente:
verbal, cognitiv etc.
Programul Fun Fitness s-a dovedit a fi foarte eficient, constatându-se faptul c ă
sportivii Special Olympics sunt interesa ți să facă sport și să urmează programe regulate
de antrenament.
În ceea ce prive ște efectuarea exerci țiile de întindere, rezultatele au fost
îmbucurătoare deoarece am constatat c ă aproape jum ătate din sportivii testa ți își întind
mușchii ș i ligamentele o dat ă pe zi.
În urma celor dou ă teste de echilibru, aplicate la sportivi, s-a constatat c ă un
număr semnificativ dintre participanț ii prezenți la testare are nevoie de educa ție,
tulburările de echilibru fiind prezente la persoanele cu disabilit ăți intelectuale.
Sportivii au fost instrui ți în funcție de deficitul constatat la evalu ări și au
executat încânta ți seturile de exerci ții.

132
BIBLIOGRAFIE

HORGHIDAN, V., MITRACHE, G., TÜD ŐS, Ș., Psihologie normal ă și
patologic ă, Editura Globus, 2001.
FUN FITNESS SPORTIVI S ĂNĂTOȘI, Fundația Special Olympics România, 2005.
TODEA, S. F., Exercițiu fizic în educa ție fizică și sport, Editura Funda ției România
de mâine, București, 2004.

ABSTRACT

Fun Fitness is a testing program designed for athletes with intellectual
disabilities, which offers them an opportunity to learn about physical education. This
paper presents the evaluation t echniques used in this program, while at the same time
trying to emphasize the necessity to educate athletes with intellectual disabilities.
Key words: intellectual disability, testing, physical education .

133

KINETOTERAPIA ÎN BRONHOPNEUMOPATIA
CRONIC Ă OBSTRUCTIV Ă
Mirela CREANG Ă*
Elena BUHOCIU*

REZUMAT
Bronhopneumopatia cronic ă obstructiv ă (BPOC) este termenul general ce
definește toate afec țiunile pulmonare înso țite de dificultate în respiraț ie, respectiv
de disfunc ție ventilatorie obstructiv ă. În stadiul de fa ță am demonstrat importan ța
tratamentului kinetic în realizarea profilaxiei secundare și terțiare a bolii. F ără un
tratament adecvat, evoluț ia bolii este trenant ă. Tratamentul kinetic este foarte
important atât în men ținerea, cât și în îmbună tățirea capacit ății de efort, el
transformându-se în „modul de via ță” al pacientului.
Cuvinte-cheie : BPOC, cronic, sindrom obstructiv, spirometriei, VEMS
(volum expirator maxim pe secund ă).

GENERALIT ĂȚI
BPOC este o boal ă respiratorie cronică ce afecteaz ă atât bronhiile (bron șita
cronică) cât și plămânii (emfizemul pulmonar) și se manifest ă prin îngustarea
progresiv ă și ireversibil ă a bronhiilor, ceea ce se înso țește de o sc ădere progresiv ă a
capacităț ii respiratorii. Prim
ele descrieri ale bolii dateaz ă din secolul al XVII-lea.
În general, boala apare dup ă vârsta de 45 ani, putând fi întâlnit ă și la vârste
mai tinere. Aproape 7% din popula ția României cu vârsta de peste 20 ani sufer ă de
bronș ită cronică, dar numai 150.000 dintre bolnavi sunt cunoscu ți, afecțiunea fiind
subdiagnosticat ă chiar și atunci când prezint ă o formă severă .
Fumatul activ reprezint ă principala cauz ă de îmboln ăvire și doar, într-o
mai mică măsură, boala poate fi cauzat ă și de poluarea atmosferic ă, cea de la locul
de muncă sau de cea de acas ă.
Organizația Mondial ă a Sănătății estimeaz ă că BPOC-ul omoar ă anual
peste 2,75 milioane de persoane. În toat ă lumea se plasează ca a patra cauză de
deces, alături de HIV /SIDA. În Europa, la fiecare două minute, un om moare din
cauza BPOC.

OBIECTIVE
Această cercetare are ca scop verificarea eficien ței programului kinetic, în
BPOC, respectând principiile și obiectivele recuper ării. O dată constituit ă, această boală

* Facultatea de Educa ție Fizică și Sport, Universitatea Spiru Haret

134
este ireversibil ă; tratamentul nu poate face decât s ă stopeze declinul parametrilor
spirometrici (VEMS) și să amelioreze dispneea de efort resim țită de pacient.
Deși aparent neînsemnate, aceste realiz ări sunt majore pentru un bolnav
imobilizat în cas ă, care în urma tratamentului reu șește să iasă în lume ș i să se ajute singur.
Obiectivele tratamentului includ:
• prevenirea progresiei bolii;
• reducerea simptomelor;
• ameliorarea toleran ței la efort;
• ameliorarea statusului de s ănătate;
• prevenirea apariț iei complica țiilor;
• prevenirea și tratamentul exacerbă rilor;
• prevenirea sau limitarea efectelor adverse ale tratamentului;
• oprirea fumatului.

DIAGNOSTICUL BPOC
BPOC poate fi de obicei diagnosticată prin anamnez ă (discuția cu
pacientul care relev ă informa ții despre simptome, dar și despre suferin țele
anterioare) și prin testele func ționale pulmonare, radiografie pulmonară (pentru a
releva și alte suferin țe sau boli coexistente, care la rândul lor pot agrava ș i face
dificil tratamentul BPOC), hemoleucograma (relev ă informații despre saturarea în
oxigen a sângelui, cât și despre o posibil ă infecție).
Spirometria este cel mai important test func țional ș i evalueaz ă:
• capacitatea vitală forțată (FVC);
• volumul expirator maxim pe secund ă (VEMS sau FEV1);
• FEV1/FVC.
Rezultatele sunt exprimate în procente din valoarea prezis ă.
Toți factorii de risc ac ționează asupra pere ților laterali ai faringelui cu
îngroșarea lor ș i diminuarea calibrului c ăilor aeriene superioare. Se produce o
creștere a rezisten ței la nivelul faringelui manifestat ă prin sfor ăit și hipoventila ție
pulmonar ă. Hipoventila ția stimuleaz ă centrul nervos respirator, ce deter mină
creșteri ale efortului inspirator. Astfel, ap are apneea. Studiile imagistice (Figura 1)
au arătat că la pacientul normal axul major al c ăilor respiratorii este orizontal, iar la
apneic devine vertical .

Figura 1. Axul major al c ăilor respiratorii

135SIMPTOMATOLOGIE

Tuse cronic ă: prezență intermitent ă sau în fiecare zi, adesea
prezentă toată ziua, rareori doar nocturnă
Producție cronică de spută: orice patern poate indica BPOC
Bronșita acută: episoade repetate
Dispneea dac ă este progresiv ă, persistent ă, se agravează în timpul
efortului și al infecț iilor respiratorii
Istoric de expunere la factori de risc: Fumatul de țigarete, inclusiv preparatele locale
populare, noxe de mediu: prafuri și chimice,
fumul rezultat din g ătit și încălzit

CLASIFICAREA ÎN FUNCȚ IE DE SEVERITATEA BPOC

Stadiul O
La risc Tuse cronic ă și producție de sput ă; funcție pulmonar ă
normală încă.

Stadiul I
BPOC ușor Limitarea u șoară a fluxului de aer și de obicei, dar nu
întotdeauna, tuse și produc ție de sput ă cronice
FEV1/FVC < 70%
FEV1 ≥ 80% din prezis.

Stadiul II
BPOC moderat Accentuarea limită rii fluxului de aer și de obicei progresia
simptomelor cu dispnee de efort
50% ≤ FEV1 < 80% din prezis.

Stadiul III
BPOC sever Accentuare progresiv ă a limitării fluxului de aer, cre șterea
dispneei și exacerb ări repetate cu impact asupra calit ății vieții
pacientului. (FEV1 < 50% din prezis)
30% ≤ FEV1 < 50% din prezis.

Stadiul IV
BPOC foarte sever Limitare severă a fluxului de aer
FEV1 < 30% din prezis sau
FEV 1 < 50% din prezis plus insuficien ță respiratorie cronic ă
Exacerbările pot fi amenin țătoare de via ță.

TRATAMENT
1. GENERAL (Tabel 1)
¾ întreruperea factorilor favorizan ți sau agravan ți (fumatul, mediul profesional cu
noxe, expunerea la praf, pulberi, alergeni, protejarea împotriva infec țiilor–
vaccinare);
¾ simpaticomimetice → induc bronhodilata ție:
– efedrina → acț iune indirect ă bronhodilatatoare (utilizat ă în siropuri sau
tablete);
– aerosoli (asmopent, berotec, ventolin); – teofilina; – anticolinergicele.
¾ scăderea cantităț ii de mucus și a densităț ii sale prin:
– hidratare; – iodină de potasiu;
– enzime proteolitice;

136 – substan țe reductoare;
– bromhexin ă.
¾ combaterea/tratarea infec țiilor:
– antibiotice:
– sulfamide;
– tetracicline; – cloramfenicol; – peniciline; – cefalosporine; – aminoglicozide.
¾ combaterea edemului ș i hipertrofiei mucoasei:
– antiinflamatorii cortizonice.
Tabel 1. Tratamentul recomandat pentru fiecare treapt ă de severitate BPOC
CLASIFICARE 0
LA RISC I
UȘOR II MODERAT III
SEVER IV FOARTE
SEVER
Simptome
cronice.
Expunere
la factori
de risc.
Spirometrie
normală. FEV1/FVC<70%
FEV1≥ 80%
cu sau fără
simptome. FEV1/FVC<70%
50%≤
FEV1<80%
cu sau fără
simptome. FEV1/FVC<70%
30%≤
FEV1<50%
cu sau fără
simptome. FEV1/FVC<70%
FEV1<30% sau
FEV1<50% din
prezis + IRC.
Evitarea factorilor de risc; vaccinare antigripal ă.
Adaugă bronhodilatatoare cu scurt ă acțiune la nevoie.
Adaugă tratament regulat cu unul sau mai multe
bronhodilatatoare cu lungă ac țiune. Adaug ă reabilitarea.
Adaugă glucocorticoizi inhalatori
dacă sunt exacerb ări repetate.

Caracteristici

Adaug ă
oxigenoterapie
de lungă durată
dacă e IRC.
Consideră
tratamentul
chirurgical.

2. KINETIC
– posturi relaxante și de facilitare respiratorie, din pozi ția:
• decubit (dorsal, ventral, lateral);
• așezat (așezat la marginea patului, a șezat pe podea sau pat, a șezat în pat cu
sprijin posterior, a șezat în pat cu sprijin anterior, a șezat pe un scaun cu
sprijin posterior, a șezat pe scaun cu sprijin anterior, pozi ția mahomedan ă,
poziția vizitiului);
• ortostatism (sprijinit de un perete, cu fa ța la un perete, cu fa ța către un
pupitru înalt de 1,50m, ortostatism cu sprijin lateral).

137– metode de relaxare:
• relaxarea Jacobson;
• autoantrenamentul Schultz.
– reeducarea respiratorie la nivelul:
• căilor superioare;
• reeducarea respira ției costale;
• reeducarea vârfurilor;
• reeducarea respira ției diafragmatice.
– reeducarea tusei:
• pozițiile adoptate în timpul accesului de tuse;
• controlul respira ției în accesul de tuse.
– drenaj bron șic asistat și posturi de drenaj bron șic la domiciliu;
– controlul și coordonarea respira ției;
– educarea vorbitului;
– călirea cu ajutorul aerului și a apei;
– tonifierea musculaturii respiratorii;
– antrenament la efort dozat.

MATERIAL ȘI METODĂ
Cercetarea s-a desf ășurat pe un grup de 10 pacien ți cu funcție respiratorie
alterată . La 5 dintre ace știa am aplicat tratamentul kinetic (grupul experimental),
iar ceilalți 5 au constituit grupul de control.
Prima înregistrare a valorilor s-a efectuat în vederea evalu ării pacien ților și
stabilirii schemelor de tratament. Pe parcursul perioadei de terapie pacien ții au fost
retestați, la fiecare 3 s ăptămâni, timp de 3 luni.
S-au urm ărit diferen țele reale între parametrii probelor respiratorii
funcționale pentru grupul a c ărui evoluție este naturală , fără intervenție controlat ă
și grupul asupra c ăruia s-a intervenit cu m
odalități specifice de terapie.
S-au urm ărit, de asemenea, pe acela și grup, modific ările spirografice care
denotă refacerea și readaptarea organismului în func ție de sex.

REZULTATE ȘI CONCLUZII
Comparativ, rezultatele ob ținute au ar ătat o îmbun ătățire a stării grupului
experimental, grup asupra c ăruia s-a intervenit cu modalit ăți specifice de
kinetoterapie. S-au modificat semnificat iv: volumul curent (CV), debitul pulmonar
(VEMS prin scă derea rezisten ței pe căile aeriene), permeabilitatea bron șică
(VEMS/CV%).
Sexul feminin conș tientizeaz ă mai mult decât b ărbații necesitatea refacerii
și readaptării organismului, coopereaz ă mai bine la desf ășurarea programelor și
utilizează eficient modalit ățile de relaxare. Rezultatele se concretizeaz ă prin
creșterea volumului pulmonar – capacitatea vital ă.
Diagnosticarea precoce a BP OC este foarte important ă. Cu cât se intervine
mai rapid, cu atât este mai lent ă distrugerea c ăilor respiratorii și a plă m ânilor.

138Persoanele mai tinere reac ționează, pentru moment, mai bine decât cei mai
în vârstă, dar au tendinț a de a abandona în momentul în care se simt mai bine.
Boala afecteaz ă și activitatea profesional ă. Reinser ția profesional ă face
parte din profilaxia terț iară a BPOC.
Rezultatele au ar ătat o îmbun ătățire considerabilă a stării de sănătate prin
tratament kinetic, redând speran ța de viață acestor bolnavi, în condi țiile în care
boala prezint ă un caracter evolutiv și invalidant.

BIBLIOGRAFIE

CORDUN, M., Kinetologie medicală , Editura Axa, Bucure ști, 1999.
LOZINCĂ, I., Recuperarea kinetoterapeutic ă a pacienț ilor de pe secț ia de
chirurgie pulmonar ă, Editura Universit ății din Oradea, 2005.
MIHĂȚAN, F., Bronhopneumopatia cronic ă obstructiv ă, Editura Orizonturi,
București, 1999.
NENCIU, G., Fiziologia sistemului neuro-muscular cu aplica ții în sport, Editura
Fundației România de Mâine , București, 2002.
PĂUN, R., Tratat de medicin ă internă – aparat
ul respirator , Editura Medical ă,
București 1983.
SBENGHE, T., Recuperarea medical ă a bolnavilor respiratori , Editura Medical ă,
București, 1983.

ABSTRACT

Chronic obstructive lung disease is the general term that defines all
pulmonary diseases accompanied with di scomfort in breathing, as well as
obstructive airways ventilation. In this st udy we tried to prove the importance of
the physiotherapy in achieving the secondary and tertiary prophylaxis of the disease. Without an appropriate treatmen t, the disease develops and does not cure
itself. Kinesiology treatment is extremely important for maintaining and increasing
the effort capacity, becoming the patient's „way of life”.
Key words: COLD (chronic obstructive lung disease), chronic, obstructive
syndrome, VEMS (expiratory volume in one second).

139

STUDIU ASUPRA POSIBILIT ĂȚILOR DE DEZVOLTARE A
COEZIUNII GRUPULUI ȘCOLAR LA ELEVII CU DIZABILIT ĂȚI

Florentina POPESCU*
.

REZUMAT

Grupul școlar este un mijloc de socializare, formare, dezvoltare și educare
a personalit ății umane, individuale și colective. Colectivitatea favorizeaz ă
formarea și consolidarea rela țiilor dintre membrii grupului. Pentru copii și tinerii,
activitățile sportive sunt mijloace idele pentru comunicare, socializare ș i integrare
atât pentru elevii obi șnuiți, cât și pentru cei cu diferite disabilit ăți.
Cuvinte-cheie: grup școlar, coeziune, metode, sociogram ă.

SCOPUL STUDIULUI
Cercetarea î și propune s ă găsească metode și mijloace pentru dezvoltarea
coeziunii grupului școlar la învăță mântul special.

IPOTEZA LUCRĂ RII
Studiul experimental și-a propus să urmărească dacă jocul de baschet, prin
mijloacele sale specifice, dezvolt ă coeziunea grupului școlar la copiii cu dizabilit ăți, cu
retard mintal.

SARCINILE CERCET ĂRII
Pentru realizarea cercetă rii s-au impus respectarea urm ătoarelor sarcini:
– Cooptarea și cointeresarea profesorului din școala special ă pentru
demersul cercet ării.
– Cunoașterea colectivului de elevi și participarea efectiv ă la lecțiile
claselor cuprinse în cercetare.
– Folosirea mijloacelor specifice jocului de baschet în realizarea temelor ș i
sarcinilor lec țiilor de educa ție fizică.
– Alegerea metodelor cele mai eficiente de comunicare cu elevii cu
probleme de retard mintal.
– Cunoașterea factorilor coeziunii școlare pentru cre șterea randamentului
școlar.
– Alcătuirea unui test sociometric cu întreb ări accesibile elevilor cuprin și
în cercetare.
– Realizarea sociogramei.

* Facultatea de Educa ție Fizică și Sport, Universitatea Spiru Haret

140METODE DE CERCETARE : documentarea științifică, prin studiul
literaturii de specialitate, observa ția, ancheta sociometric ă prin testul sociometric.

CONȚINUTUL EXPERIMENTULUI
Experimentul s-a desf ășurat cu colectivul clasei a V-a A cu un efectiv de
12 elevi (4 fete și 8 băieți), clasa martor, iar clasa experimental ă a V-a B a avut un
efectiv de 17 elevi (7 fete și 10 băieți). În cercetarea acestor două grupuri ș colare
am avut ca obiective principale cunoa șterea pozi ției fiecărui elev în cadrul
colectivului, a rela țiilor care se stabilesc în interiorul fiec ărui grup, coeziunea
grupurilor respective și influența pe care o are educa ția fizică în formarea ș i
educarea acestor grupuri, a dezvolt ării coeziunii lor.
La clasa experimentală s-a lucrat mai mult cu mijloace din jocul de baschet
iar la clasa martor au fost folosite mijloace ale gimnasticii și atletismului.
Grupul social nu poate fi redus la suma membrilor s ăi, deci simpla
cunoaștere separată a fiecărui membru component nu este suficient ă și relevant ă
pentru a cunoa ște grupul în întregul s ău; dimpotrivă , este necesar ă investigarea ș i
cunoașterea direct ă a însăși acestei totalit ăți și unități distincte care este grupul.
În cadrul grupurilor sociale exist ă și funcționează o multitudine și o
varietate de rela ții interumane, ce pot fi clasificate din nenum ărate puncte de
vedere, cel mai semnificativ fiind cel al con ținutului lor psihologic.
Clasa școlară este „o mică societate” în care se întâlnesc importante
aspecte de psihologie colectiv ă. „Societatea clas ă” are o mare valoare educativ ă
pentru că realizeaz ă asocierea membrilor și acționează ca factor moralizator.
Organizarea activit ății clasei implic ă organizarea procesului instructiv-educativ ca
grup în care este angajat elevul.
Observația este una dintre metodele cel mai des utilizat ă în cercet ările de
tip psihosocial, dat fiind faptul c ă este relativ u șor de organizat și aplicat, poate fi
rapid adaptat ă și folosită în cele mai diverse situa ții din evoluț ia grupurilor, permite
folosirea unor forme variate și suple, în dependen ță nu numai de obiectivul
investigației, dar ș i de natura grupului , dispune de nenum ărate valen țe pozitive și
avantaje. Ea presupune urm ărirea și consemnarea manifest ărilor de comportament
(individual sau psihosocial, interac țional) în diferite situa ții sociale, ca și analiza
particularit ăților psihologice ale individului sau ale grupului.
În cercetar
ea efectuat ă am fost preocupat ă de surprinderea unor aspecte și
fenomene ce caracterizează grupurile sociale ale claselor în diferite momente de
activitate: lecț ia de educa ție fizică, activități sportive, activit ăți de gospodă rire a
clasei, jocul în pauze etc. Am urm ărit manifest ări și reacții ale grupului care rezult ă
din interac țiunea membrilor s ăi și influențele exercitate de diferiț i elevi asupra
colectivului. Observa ția combinat ă cu discuții diverse cu aceste grupuri de elevi m-
a ajutat s ă obțin informa ții cu privire la rela țiile afective existente în clas ă,
comunicarea între elevi, luarea deciziilor în grup, solu ționarea diferitelor probleme
care privesc grupul, raportul dintre liderii formali și informali și grupul clasei.
În învățământul special, clasele de elevii î și organizeaz ă întregul proces
instructiv-educativ pe subgrupe de activit ăți. Organizarea activităț ii clasei nu este
un model stabil. O bun ă organizare este aceea care prezint ă flexibilit ăți și oferă

141elevilor posibilitatea s ă acționeze succesiv în mai multe grupe. Pentru evitarea
rigidității se pot alc ătui grupe temporare pentru organizarea unor ac țiuni.
Relațiile afective pe care le-am observat la cele dou ă colective de elevi converg
spre ideea c ă elevii „buni la înv ățătură” care sunt aleș i ca lideri formali, au o influen ță
mare asupra celorlal ți membri. În jurul lor au loc comunică rile, în jurul lor se propun
inițierea diferitelor activit ăți, ei sunt cel mai mult solicita ți în luarea unor decizii corecte.
Numărul elevilor din prima clas ă fiind mic, 12, rela țiile dintre ei sunt totuș i
variate. Ei se influen țează reciproc, ac ționează unul asupra celuilalt, cooperează sau se
ajută. Dar nu în totalitate și nu totdeauna. Sunt elevi care datorit ă comportamentului în
grup sunt marginaliza ți, izolați, răutăcioși cu colegii la începutul testului, care spre final
au fost accepta ți și solicitați chiar la luarea unor decizii. Acestor elevii le-am dat în cadrul
jocurilor sarcini de conducerea jocului, responsabilităț i ce i-au reabilitat în fa ța colegilor.
Conducerea activităț ii clasei nu are un caracter individual, ci unul colectiv în
luarea deciziilor.
Am urmărit manifest ări și reacții ale grupului care rezult ă din interac țiunea
membrilor s ăi și influențele exercitate de diferi ți elevi asupra colectivului.
Relațiile afective observate la cele două grupuri de elevi converg spre ideea c ă
elevii care demonstrau capacit ăți de învățare „mai rapid ă” a mijloacelor specifice jocului
de baschet sunt ale și ca lideri, sunt solicita ți mai mult în luarea deciziilor.
Cunoașterea diferitelor aspecte ale procesului de interac țiune din cadrul
grupurilor cercetate a fost înt ărită de testul sociometric aplicat celor dou ă clase de elevi.
Scopul acestui test a fost de a stabili locul pe care-l ocup ă fiecare elev în cadrul
grupului, rela țiile interpersonale care s-au stab ilit în interiorul grupului, coeziunea
acestuia. Testul sociometric a constat din trei întreb ări prin intermediul c ărora elevii au
fost solicita ți să-și exprime simpatiile și antipatiile fa ță de ceilalț i colegi. La fiecare
întrebare elevii trebuiau s ă indice numele a trei colegi în ordinea preferin țelor.
Întrebările testului sociometric au fost:
a. Dacă ți s-ar cere s ă înveți cu alți colegi din clas ă, pe cine ai prefera?
b. Cu cine din clas ă nu ai vrea s ă înveți?
c. Când te joci în timpul recrea ției, pe care dintre colegi îi preferi?
d.
Cu care dintre colegi, nu ai vrea s ă te joci?
e. Care sunt cei mai buni prieteni ai t ăi din clasă?
f. Care sunt acei colegi, cu care nu dore ști să fii prieten?
Întrebările testului au fost alc ătuite pe trei criterii dup ă cum urmeaz ă:
– primul criteriu – a și b;
– al doilea criteriu c și d;
– al treilea criteriu e și f.
Testul îi oblig ă pe elevi s ă se exteriorizeze ș i să-și destăinuie anumite st ări
afective pe care le simt fa ță de cei cu care se afl ă în interac țiune. Înainte de
administrarea testului le-am explicat care este scopul, importan ța și necesitatea
sincerității în răspunsurile date și le-am garantat secretul r ăspunsurilor.
Datele testului le-am incl us în matricea sociometric ă care reflectă atitudinea
elevului fa ță de colectiv. Pe baza datelor înregistrate în matrice am calculat indici
sociometrici privind expansiunea social ă și incluziunea social ă a fiecărui elev.

142Elevii sunt înscriș i în matrice atât pe orizontal ă, cât și pe vertical ă iar în func ție
de preferin țele înscrise în test am trecut r ăspunsurile fiec ărui elev privind alegerile și
respingerile (Tabel 1 și Tabel 2).
Am notat: – cu 3 prima alegere sau respingere;
– cu 2 a doua alegere sau respingere;
– cu 1 a treia alegere sau respingere.

Tabel 1. Matricea sociometric ă – respingeri – al doilea grup

(Rp – Respingeri primite; Vr – Valoarea respingerilor)

BM CI CM CM FC FM FN GR GG HM ID PM RD SC SE SG SN
BM 2 3
2
3
1
3
2
CI 1 3 2
3
2
3
1
CM 2 1
1 2
3 3
2 3 1
CM 2
1 1
3 3
2 3
2
FC 1 1 1 3
1 2
3
2 2
3
FM
3 3 2 1 3 1 2
2
FN 1 3
3 2 3
GR 1 2
3
3 3 1
2
1 2
GG
1
3 1 2
2 3 2
3 1
HM 1
3 1 2 2 3
1 3
2
ID 1
3 2
3 2 3 1
PM
2 1 1 3 3 3 2
2 1
RD 1 3
3
1 2 1
2 2
3
SC 3
3 3 2
2 1
1
2 1
SE 1 3
2 2 3 1
1 3 2
SG 1
2 3
1 2 3 3
SN 1 1
3 2 3
3
Rp 4 4 2 3 3 2 5 2 1 2 2 5 0 0 0 2 1 6 5 3 3 8 3 1 3 2 4 2 0 0 5 7 6 0 1 0 0 2 0 2 4 5 3 5 2 2 3 2 4 3 3
Vr 5 7 4 4 5 2 13
4 2 5 6
14 0 0 0 3 2
14 11
4 5 18
9 3 3 4 8 6 0 0 9
14 13 0 2 0 0 5 0 6
11
9 7
10
4 5 6 4 6 6 7

143
Tabel 2. Matricea sociometric ă – alegeri al doilea grup

(Ap – Alegeri primite; Va – Valoarea alegerilor)

BM CI CM CM FC FM FN GR GG HM ID PM RD SC SE SG SN
BM 2 3
3 1
2
3 2
CI
1 3
3 3
2
1 2 1 2
CM 1
1
1 2
3 3 3 2 2
CM 1 3
3 3
1 2
2 2
1
FC 2
1
1
3 1
3 3
2 2
FM
2 3
3 3 2
1 1 2
FN 2
2 1 1
1 2 3
3 3
GR 2 3
2 3 1 3
1 1 2
GG 1 2
2

1 2
3 3
1
3
HM

2

1 3
1 3
2
3 1 2
ID 3

3
3 1 2
1 2 1
2
PM 1
2 2 2 1 3
3 3
RD 3
3 3 1
1 1 2
2 2
SC 1
2
3 2
1 3
3
2

1
SE 1
3 1

3 3 2 2 1 1
SG 2
2 2
1
3 3 1 1 3
SN 2
2 1 3
3 3 1
1 2

Ap 2 4 2 2 3 5 0 1 2 1 3 4 12
7
11 0 6 0 0 3 1 0 3 1 2 1 1 7 5
10 0 0 2 11
4 3 12
4 5 1 2 2 1 1 0 0 1 0 0 1 0

Va 2 8 3 2 6
11 0 2 3 2 4 5 31 18 29 0 9 0 0 9 1 0 7 1 5 1 3 10
7
15 0 0 6 20 10
7 25
7
11 3 6 4 2 1 0 0 2 0 0 3 0

144
CONCLUZII
Cunoașterea psihologic ă și psihosocial ă a grupului este subordonat ă
utilizării ei în vederea ob ținerii evolu ției și progresului grupurilor sociale, a
armoniei dintre membrii acestora, a cre șterii eficienț ei lor. Cunoa șterea concretă ,
corectă și adecvată a grupului trebuie s ă ne conduc ă spre acț iune, spre interven ția
în grup pentru ameliorarea activit ății lui, pentru antrenarea membrilor în rezolvarea
propriilor lor probleme.
Cunoașterea, activarea ș i interven ția în grupurile școlare apar ca o
necesitate obiectivă în ș irul acțiunilor instructiv-educative ș colare în vederea
optimizării funcționalității lor concrete.
Ele conduc spre realizarea unei triple finalit ăți: praxiologic ă – prin
contribuția adusă la sporirea eficien ței, a randamentului grupului școlar;
organizatoric ă – din perspectiva teoriei organiz ării și conducerii, facilitând procesul
dirijării, amelior ării și optim iz ării fenomenelor psihologice; diagnostic ă și
prognostic ă – înscriindu-se, pe de-o parte, pe linia u șurării înțelegerii, explic ării și
interpretării stărilor actuale ale grupului școlar, iar pe de alt ă parte, pe cea a
anticipării dinamicii lui viitoare.
Tehnica observa ției sistematice a grupurilor pe baza categoriilor
comunica țional-interac ționale este deosebit de productiv ă din perspectiva
necesităț ilor de cunoa ștere a grupurilor. Ea este cu atât mai semnificativ ă, cu cât
furnizează date nu doar despre profilul grupului întreg, ci și despre fiecare membru
al său, nu doar date de ordin cantitativ, ci și de ordin calitativ.
Prin mijloacele educa ției fizice și mai ales prin jocul de baschet se ob țin
rezultate educative cu efect major asupra grupurilor școlare. Jocul de baschet prin
regulament și posibilit ăți de adaptare la copiii cu dizabilit ăți combate atitudinile
negative manifestate în rândul grupurilor școlare.
Educația fizică prin mijloacele specifice mai ales jocurilor colective
influențează favorabil rela țiile interpersonale, oferind posibilitatea apari ției unor
trăiri afective pozitive.
Prin îmbinarea activit ății individuale cu cea colectiv ă și pe grupe, prin
îmbinarea activit ăților care presupun inteligen ță practică cu cele care solicită forță
și îndemânare, a competi ției cu cooperarea, educa ția fizică contribuie la educarea
trăsăturilor moral-volitive, a spiritului de fairplay, a sentimentului apartenen ței la
grup.
Grupul mic se caracterizeaz ă prin faptul c ă este alcătuit dintr-un num ăr
restrâns de indivizi care au un scop comun în vederea c ăruia se organizeaz ă, între
care exist ă relații interpersonale directe de comunicare, de colaborare, de apreciere
etc. și care acceptă un sistem de legi informale și/sau formal-codificate în vederea
cooperării eficiente.
Abordat din punct de vedere al teorie i sistemelor, are toate caracteristicile
unui sistem cibernetic. Are func ții de: învățare social ă, de securizare, de integrare
socială, de autoreglare la nivelul fiec ărui individ, de reglementare a rela țiilor din
interior, de generare a unor structuri sociale mai complexe.

145BIBLIOGRAFIE

ALLPORT, G.W., Structura și dezvoltarea personalit ății, Editura Didactic ă și
Pedagogic ă, București,1981.
BOTEZ, M.I., Neuropsihologie clinic ă și neurologia comportamentului, Editura
Medicală, București, 1996.
DRAGNEA, A., BOTA, A., Teoria activit ăților motrice , Editura Didactic ă și
Pedagogic ă, București, 1997.
EPURAN, M., HORGHIDAN, V., Psihologia educa ției fizice , Editura
Universitatea Ecologic ă, București, 1994.
GAGEA, A., Metodologia cercet ării științifice în educa ție fizică și sport, Editura
Fundației România de Mâine , București,1999.
GOLU, P., Fenomene și procese psihosociale , Editura Științifică și Enciclopedic ă,
București, 1989.
HOLDEVICI, I., Psihoterapie , Editura Ceres, Bucure ști, 1993.
HORGHIDAN, V., Metode de psihodiagnostic , Editura Didactic ă și Pedagogic ă,
București, 1997.
HORGHIDAN, V., MI
TRACHE, G., TÜD ŐS, Ș., Psihologie normal ă și
patologic ă, Editura Globus, Bucure ști, 2001.
POPESCU, F., Baschetul în școală, Editura Funda ției România de Mâine ,
București, 2003.
TODEA, S. F., Exercițiul fizic în educa ție fizică, sport și kinetoterapie , Editura
Fundației România de Mâine , București, 2003.
ȘCHIOPU, U., Dicționar de psihologie , Editura Babel, Bucure ști, 1997.
ZLATE, M., Introducere în psihologie , Editura Șansa, Bucure ști, 1996.

ABSTRACT

School is a mean of socialization, formation, development and education
of human personality, individual and collective. Collectivity favors the formation
and consolidation of relationships amon g group members. For children and young
people, sport activities are the ideal means of communication, socialization and
integration, both for normal students, as we ll as for those with various disabilities.
Key words: school group, cohesion, methods, social analysis.

146

147

CONTRIBUȚII PRIVIND EDUCAREA ȘI REEDUCAREA ATITUDINII
CORECTE A CORPULUI LA ȘCOLARI ÎN CADRUL ORELOR
DE EDUCA ȚIE FIZIC Ă

Florentina POPESCU*
Maria-Cristiana PORFIREANU**

REZUMAT

Atitudinea este o func ție educabil ă ce se realizează sub influen ța educativ ă
a familiei și a școlii în special prin mijloacele educaț iei fizice școlare. Depistate la
timp, pân ă la apari ția modific ărilor în structura țesuturilor, deficien țele fizice
ușoare se corecteaz ă, în cele mai multe cazuri, în condi țiile activit ății școlare
obișnuite.
Cuvinte-cheie : educație fizică, educare, corectare, atitudine corectă a
corpului.
INTRODUCERE
Atitudinea este considerat ă o funcție a corpului omenesc bazat ă pe acțiunea
sinergică și coordonat ă a elementelor aparatului locomotor și a sistemului nervos
cu ajutorul c ărora se men țin stabilitatea și rapoartele constante, pe de-o parte, între
corpul întreg și segmentele sale, iar pe de alt ă parte, între corpul întreg ș i mediul
înconjurător.
Atitudinea corpului este rezultatul interac țiunii mai multor factori dintre
care men ționăm: predispozi țiile ereditare ce se manifest ă prin interm
ediul
biotipului constituț ional, tipul de activitate nervoas ă superioar ă, gradul de tonicitate
al musculaturii, caracterul deprinderilor abituale sau profesionale, preocup ările
individuale pentru formarea și educarea sa.
Micile abateri de la normal în forma și funcțiile corpului, adic ă deficiențele
surprinse în stadiul incipient sunt considerate atitudini deficiente, care pot interesa
corpul în întregime sau numai anumite segmente ale corpului și care, prin executarea
mișcării corective – proba func țională – se corecteaz ă și hipercorecteaz ă.
Depistate la timp, pân ă la apariția modific ărilor în structura țesuturilor,
deficiențele fizice u șoare se corecteaz ă, în cele mai multe cazuri, în condi țiile
activității școlare obi șnuite.
Necorectate la timp atitudinile deficiente evolueaz ă în sens negativ,
cuprinzând în mecanismul lor de producere pe lâng ă perturbarea reflexului

* Facultatea de Educa ție Fizică și Sport, Universitatea Spiru Haret
** Departamentul de Educa ție Fizică și Sport, Academia de Științe Economice

148complex neuro-psihic de atitudine și modific ări de structur ă, realizându-se
adevărate deficien țe fizice.
Alteori atitudinile deficiente constituie factori mecanici ce favorizeaz ă
declanșarea unor boli distrofice ale oaselor ș i în special ale corpurilor vertebrale.
Defectele de atitudine sunt numeroase mai ales în perioada școlară, de
aceea calea cea mai avantajoas ă pentru prevenirea ș i corectarea lor este activitatea
de educație fizică și sport.
Ne-am propus să stabilim frecven ța atitudinilor deficiente globale la elevii
Școlii 129 „Elena Farago” pe vârste și sexe, standardizarea unor grupe de exerci ții
care să contribuie la educarea atitudinii corecte a corpului și la reeducarea celor
deficiente, încadrarea exerci țiilor corective în cadrul mijloacelor educa ției fizice
folosite pentru dezvoltarea fizic ă a elevilor.

IPOTEZA CERCET ĂRII
Dacă exercițiile fizice sunt corect alese pentru atitudinile deficitare ale
elevilor pot contribui la reeducarea atitudinii corecte a corpului.

METODE DE CERCETARE : documentarea științifică prin studiul
literaturii de specialitate, observa ția, analiza statistico-matematic ă.

METODA DE LUCRU
Pentru a pune în eviden ță frecvența atitudinilor deficiente ș i felul lor, am
examinat somatoscopic 1.332 elevi, 668 b ăieți și 664 fete cuprin și în clasele I-VIII.
Pentru a verifica eficien ța exercițiilor folosite pentru educarea ș i
reeducarea atitudinii corpului susceptibile de a fi standardizate pentru acest scop,
am efectuat un experiment care a consta t din executarea unui complex de exerci ții
de către elevii a trei clase (I-A; I-B; IV-A). Elevii a dou ă clase au servit drept
martori. Complexul a fost supraad ăugat conținutului lec țiilor curente de educa ție
fizică pe parcursul anului școlar 2002-2003.
Alegerea pentru experiment a claselor men ționate este motivat ă de faptul
că deprinderile profesionale nu și-au pus amprenta pe atitudinea corpului la clasele
mici, iar la clasele mari aceste deprinderi au avut timpul s ă influențeze atitudinea
corpului.
De asemenea, am avut acceptul conducerii școlii să desfășurăm lecț iile de
educație fizică și la clasele din ciclul primar.
Exercițiile fizice folosite au fost structurate dup ă următoarele principii:
► principiul educ ării atitudinii corecte (formarea reflexului neuropsihic de
postură corectă si dezvoltarea în mod specific a musculaturii care men ține
segmentele în atitudine corectă );
►specificul deprinderilor profesionale (solicitarea intens ă a planului
posterior de sprijin al corpului și predominen ța mișcărilor de flexie ale capului și
gâtului, trunchiului, membrelor superioare și inferioare);
► frecvența atitudinilor deficiente, respectiv predominen ța atitudinilor
cifotice și asimetrice.

149Complexul de exerci ții folosit în experiment este :
Demonstrarea atitudinii corecte a corpului de c ătre profesor și explicarea
detaliilor privind atitudinea unor segmente, și în special a capului și gâtului,
coloanei vertebrale, bazinului și picioarelor.

Exercițiul 1. Poziția inițială: stând cu spatele lipit de un plan vertical:
− ducerea bra țelor de jos în sus prin lateral p ăstrând contactul palmelor în
planul vertical;
− brațele sus: inspira ție profundă liberă cu „sugerea” abdomenului,
revenire cu expira ție; se reia exerci țiul ducând câte un genunchi la orizontal ă la
momentul ixpira ției și coborându-l la expira ție;
− brațele sus: încordarea musculaturii în tregului corp în mod voluntar,
urmată de relaxarea ei profund ă fără deplasarea niciunui segment;
− pas înainte cu un picior urmat ă de apropierea piciorului din spate
(marcarea noii pozi ții), revenire în acela și mod, suprapunând în acela și timp toate
punctele pă rții posterioare ale corpului pe planul vertical.
Exercițiul 2 . Poziția inițială: pe genunchi cu sprijin pe palme, coloana
vertebrală su b orizontal ă: extensia ampl ă a capului, gâtului și trunchiului executat ă
îndeosebi din segmentul toracal al coloanei vertebrale; târâre înainte prin ridicarea
alternativă a umerilor și prin impulsul alternativ al picioarelor; culcat dorsal de-a
lungul bă ncii de gimnastic ă, cu brațele sus și cu genunchii îndoi ți la piept, târâre
înainte prin trac țiunea simultan ă sau alternativ ă a brațelor.
Exercițiul 3 . Stând: mers cu bra țele duse în diferite pozi ții: lateral oblic sus
și jos, definirea acestor pozi ții de către elevi.
Exercițiul 4 . Stând: mers cu autocontrolul atitudinii corpului; mers cu
musculatura corpului foarte încordată , urmată de mers cu musculatura foarte
relaxată, urmată în continuare de mers cu musculatura în stare de tonicitate
normală; mers cu un obiect pe cre ștet menținut din lateral cu ambele mâini; mers
cu ducerea câte unui genunchi la orizontal ă simultan, cu ducerea bra țelor prin
înainte sus cu inspiraț ie și coborârea lor cu expira ție.
La clasele a I-a s-a pus accentul pe ed ucarea atitudinii corecte, folosindu-se
exerciții care să exercite componenta neuro-psihic ă din cadrul metodei generale de
educare a atitudinii, iar la clasele a IV-a am folosit exerci ții care să se adreseze în
mare măsură substratului m usculo-articular.

REZULTATE OB ȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR
Prelucrarea statistic ă a datelor ob ținute prin examenul somatoscopic ini țial
pune în eviden ță unele date pe care le prezentă m în tabelul nr. 1 și din care rezult ă
următoarele:
1. Atitudinea cifotic ă este cea mai frecventă , fiind constatat ă într-un
procent de 14,8 %, urmeaz ă în continuare atitudinea asimetric ă care are un procent
de 8,2 %, după care urmeaz ă atitudinea lordotic ă cu un procent de 4,5 % și
atitudinea plan-rigid ă cu procentul cel mai sc ăzut 4,5 %.
2. Frecven ța atitudinii cifotice ca și a celei asimetrice se explic ă prin faptul
că deprinderile profesionale școlare sunt dominate de pozi ția de flexie a trunchiului

150și solicitarea asimetric ă a centurii scapulare. O alt ă explicație a acestei atitudini poate fi
aceea că majoritatea copiilor iau atitudinea cifotic ă pentru a se odihni, știindu-se c ă în
această poziție elementele senzitive aflate în partea anterioar ă a ligamentelor coloanei
vertebrale sunt mai pu țin impresionate de presiunea mecanic ă.
3. Datele examenului somatoscopic efectuat asupra copiilor lua ți în
experiment ne arat ă următoarele: din cei 23 de copii cu atitudini deficiente cuprin și în
cele trei clase, și-au corectat viciul de atitudine 18 dintre ei (78,26 %), iar 5 (21,74 %)
au rămas în continuare cu atitudini deficiente. Acestea sunt de natur ă cifotică.
4. La elevii claselor martori, unde au fost ini țial 13 copii cu atitudini
deficiente, în final s-a constatat apari ția a încă 9 copii cu atitudini deficiente dintre
care 7 cu atitudini cifotice și 2 cu atitudini asimetrice.
5. Dintre atitudinile defi ciente segmentare care înso țesc atitudinile deficiente
globale au corectat: capul și gâtul înclinat înainte și lateral, umerii adu și asimetrici,
genunchii în flexie și în hiperextensie, atitudinea scoliotic ă și lordotică a coloanei
vertebrale și în măsură mai mică abdomenul proeminent. Nu au corectat în acest timp
înfundarea bazelor toracelui, înfundarea sternului ș i omoplații desprinși.

CONCLUZII
1. Ponderea atitudinilor
deficiente existente: atitudinea cifotic ă 16,3 %
băieți și 13, 4 % fete; cea asimetric ă cuprinde ambele sexe, pe b ăieți într-un procent
de 8,7 % iar pe fete într-unul de 7,8 %; atitudinea plan – rigid ă este aproape egal ă
la ambele sexe, aflându-se într-un procent de 4,4 %, iar cea lordotic ă cuprinde pe
băieți într-un procent de foarte mic 1,7 % în timp ce la fete are o valoare
superioară, respectiv 7 %.
2. Atitudinea corpului se poate educa iar atitudinile deficiente se pot
corecta sau reeduca prin exerci ții fizice special alese și aplicate în lec țiile curente
de educație fizică școlară. O atenție deosebit ă trebuie acordat ă atitudinii cifotice
care este mai rezistent ă la efectul corectiv al exerci țiilor fizice, ca ș i toracelui
înfundat la baz ă și omoplaților desprin și care înso țesc atitudinea cifotic ă.
3. Exercițiile pe care le-am standardizat pot fi adaptate ș i aplicate la orice
fel de înzestrare material ă a școlilor, întrucât cele folosite de noi au fost executate
sub formă activ-liber ă și îngreuiate doar cu ajutorul gravita ției.
4. Exerci țiile de respira ție și cele pentru mem brele superioare sub forma
mișcării de rota ție externă trebuie s ă ocupe o pondere mai mare în complexele de
exerciții folosite în scop corectiv.
5. Educarea atitudinii corecte a corpului trebuie s ă devină o sarcină reală a
procesului de educa ție fizică școlară și să înceapă din clasa a I-a. Preocupă rile
pentru aceasta trebuie s ă continue pe toat ă durata școlarizării, ce corespunde
perioadei de cre ștere, pentru a se împiedica la timp transformarea lor în deforma ții.
6. Curricula de educa ție fizică trebuie s ă cuprindă în mod obligatoriu și
mijloace pentru educarea și reeducarea atitudinii corpului la copiii de vârst ă
școlară.
Frecvența atitudinilor deficiente globale la elevi pe clase la b ăieți
(Tabelul 1) și la fete (Tabelul 2) în cifre absolute ș i procente sunt prezentate în
tabelele de mai jos.

151Tabelul 1. Frecven ța atitudinilor deficiente globale la elevii studia ți
Atitudine
Deficient ă Atitudine
cifotică Atitudine
lordotică Atitudine
plan -rigid ă Atitudine
asimetric ă Atitudine
asimetric ă
Clasa Atitudine
normală
Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
I 75 58 77,7 17 23,3 9 12 – – 2 2,6 6 8
II 53 38 71,6 15 28,4 10 18,8 2 3,7 1 1,8 2 3,7
III 80 54 67,5 26 32,5 17 21,2 1 1,2 2 2,5 6 7,5
IV 68 49 72,0 19 28,0 15 22,0 1 1,4 – – 3 4,4
V 83 58 70,0 25 30,0 10 12,0 1 1,1 9 10,8 5 6,0
VI 81 47 58,0 34 42,0 15 18,5 3 3,7 9 11,1 7 8,6
VII 97 66 68,0 31 32,0 16 16,5 – – 4 4,1 11 11,5
VIII 106 69 65,0 37 35,0 14 13,2 5 4,7 2 1,9 16 15,0
IX 25 19 76,0 6 24,0 3 12,0 – – 1 4,0 2 8,0
Total 668 458 69,5 210 30,4 109 16,3 13 1,9 30 4,4 58 8,7

Tabelul 2. Frecven ța atitudinilor deficiente globale la elevele studiate

Situația dezvolt ării fizice din punct de vedere al atitudinii corpului a
elevilor din clasele luate pentru experiment și al claselor martori înainte și după
efectuarea experimentului este prezentat ă în Tabelul 3.

Tabelul 3. Evaluarea atitudinii corporale
înainte și după aplicarea sistemelor de ac ționare

ÎNAINTE DE EXPERIMENT DUPĂ EXPERIMENT
Clasa Ef. Norm. Atit
Def. Cif. Lord. Asim. Pl.
Rig. Ef. Norm. At.
Def. Cif. Lord. Asim. Pl.
Rig.
I A
Exp. 38 30 8 3 1 3 1 38 36 2 2 – – –
I B
Exp. 38 29 9 4 – 4 1 38 37 1 1 – – –
IV A
Exp. 29 24 5 5 – – – 29 27 2 2 – – –
I D
Mar. 31 25 6 4 – 1 1 31 21 10 8 – 1 1
IV B
Mar. 27 20 7 6 1 – – 27 15 12 8 1 3 –

Atitudine
deficientă Atitudine
cifotică Atitudine
lordotică Atitudine
plan rigid ă Atitudine
asimetric ă Atitudine
asimetric ă
Clasa Atitudine
normală
Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
I 65 49 75,3 16 24,7 7 10,7 3 4,6 2 3,0 4 6,1
II 63 38 58,3 25 41,7 15 23,8 4 6,3 2 3,1 4 6,3
III 72 56 77,7 16 22,3 9 12,5 2 2,7 1 1,3 4 5,5
IV 65 48 73,8 17 26,2 10 15,3 2 3,0 1 1,5 4 6,1
V 81 56 69,1 25 30,9 10 12,0 6 7,4 4 4,9 5 6,1
VI 74 44 59,5 30 40,5 9 12,1 10 13,5 6 8,1 5 6,7
VII 111 79 71,1 32 28,9 10 9,0 8 7,2 6 5,3 8 7,2
VIII 96 51 53,6 45 46,4 15 15,6 10 10,4 6 6,2 14 14,5
IX 37 23 70,0 11 30,0 4 10,8 2 5,4 1 2,6 4 10,8
Total 664 447 67,6 217 32,4 89 13,4 47 7,0 29 4,4 52 7,8

152

BIBLIOGRAFIE

CORDUN, M., Kinetologie medicală , Editura Axa, Bucure ști, 1999.
FOZZA, C. A., Îndrumar pentru corectarea deficien țelor fizice , Editura Fundaț iei
România de Mâine, București, 2002.
SABĂ U, E., Refacere, Recuperare, Kinetoterapie în activitatea sportiv ă, Editura
Fundației România de Mâine, Bucure ști, 2006.
VÂJIALĂ, G. E., Igienă și evaluare biologic ă, Editura Funda ției România de
Mâine, București, 2004.

ABSTRACT

Attitude is a function which can be educated under the influence of family
and school, mainly through the means of scholar physical education. Discovered
early, before modifications in the tissue structure appear, physical deficiencies can
be corrected, in most situations, through the regular activities in school.
Key words: physical education, correction, right attitude of the body.

153

STUDIU ASUPRA MODEL ĂRII
PERSONALIT ĂȚII ELEVILOR CU DIZABILIT ĂȚI
PRIN UTILIZAREA JOCURILOR DINAMICE

Maria-Cristiana PORFIREANU*
Academia de Studii Economice, Bucure ști

REZUMAT

Jocurile dinamice au multiple valen țe formative și instructive. Prin form ă,
conținut și efecte ofer ă avantaje în înv ățarea, consolidarea și perfecționarea
deprinderilor motrice, dar și în dezvoltarea proceselor psihice și a personalit ății
copiilor cu disabilit ăți de ordin intelectual.
Cuvinte-cheie : personalitate, jocuri dinamice, modelare, copii cu disabilit ăți.
SCOPUL CERCET ĂRII este formarea și perfecționarea tr ăsăturilor
pozitive ale personalit ății copiilor din ș colile speciale prin folosirea jocurilor
dinamice în lec țiile de educa ție fizică. Modelarea personalităț ii copiilor cu
disabilități este obiectiv al educa ției fizice școlare în vederea integr ării acestor
copii cu nevoi speciale în societate.

IPOTEZA LUCRĂ RII
Dacă în organizarea și desfășurarea lec țiilor de educa ție fizică în școlile
speciale jocurile dinamice sunt folosite ca mijloace permanente pentru realizarea obiectivelor, se intervine mai u șor în modelarea tr ăsăturilor de personalitate ale
elevilor cu disabilit ăți.

SARCINILE CERCET ĂRII
• Studierea metodelor de
cunoaștere a elevilor cu disabilit ăți, a
particularit ăților de lucru cu ace ști copii, a form ării trăsăturilor de personalitate prin
activitatea de educa ție fizică, și în special, prin contribu ția jocurilor dinamice ca
mijloace ale educa ției fizice școlare.
• Cunoașterea elevilor cuprin și în cercetare.
• Alcătuirea fișelor de caracterizare psihologic ă cu ajutorul psihologilor din
școală.
• Testarea ini țială și finală a elevilor.
• Prelucrarea statistico-matematic ă a datelor.
• Formularea concluziilor și propunerilor.

* Departamentul de Educa ție Fizică și Sport, Academia de Științe Economice

154METODE DE CERCETARE : documentarea științifică, observația pedagogic ă,
metoda experimentală , metoda testelor, metoda analizei statistico-matematic ă.

CONȚINUTUL EXPERIMENTULUI
Experimentul s-a organizat în anul școlar 2004-2005 în perioada
01.09.2004 – 15.06.2005 la Ș coala Special ă nr. 4 din Bucure ști, pe un e șantion de
12 elevi ai clasei experimentale a V-a A și un grup de 12 elevi ai clasei a V-a C,
grupa martor.
Conceptul de personalitate a fost larg discutat în literatura de specialitate
pentru că desemneaz ă o realitate extrem de complex ă, dar ș i datorită importan ței
deosebite ce-o prezint ă pentru cunoa șterea individului.
În accepțiunea sa cea mai larg ă, conceptul de personalitate denume ște
ființa umană considerat ă în existen ța ei social ă și înzestrarea ei cultural ă. Concret,
„personalitatea este un sistem bio-psiho-sociocultural” ce se construie ște în
condițiile activit ății și integrării încă din primele etape ale dezvolt ării individului în
societate (Golu, M., 1993). În cadrul acestui sistem se desprind relevant blocurile
unitare: psihosoma tic, psihosocial și psihocultural.
Personalitatea este întotdeauna unic ă și originală.
Didactic personalitatea se compune din aptitudini, temperament și caracter,
unii autori ad ăugând și atitudinile (Epuran, M., Horghidan, V., 1994).
Atitudinile reprezint ă capacitatea subiectului de a rezolva cu mare eficien ță
sarcini într-un domeniu. Cercetă rile r ecente accentueaz ă importan ța pregătirii
generale, multilaterale și pericolul specializ ării timpurii.
Temperamentul este latura dinamico-energetic ă a personalit ății. Purtând
amprenta puternic ă a factorului ereditar, temperamentul se exprim ă în mod specific
în activitatea reflex ă de mobilizare și susținere energetic ă a activității.
Caracterul exprim ă sistemul schemelor comportamentale relativ stabile
care asigur ă „direcționarea” adaptă rii prin satisfacerea simultan ă a nevoilor
individuale și sociale (Tudo ș, Ș, 2001). Caracterul este nucleul personalit ății,
întrucât exprim ă atât partea profund individual ă, cât și valoarea ei moral ă. El s-a
format ca urmare a adapt ării la solicit ările mediului social și acționează ca un filtru
selectiv, în raport cu influen țele mediului social.
Cunoașterea elevilor este o cerin ță de bază a conducerii procesului
instuctiv-educativ, a c ărei însemn ătate crește pe măsură ce se dezvolt ă participarea
conștientă a acestora la munca ș colară și se accentueaz ă necesitățile unei corecte
orientări școlare ș i profesionale.
Prin specificul muncii sale, profesorul este și psiholog în direc ția
cunoașterii și a conducerii pedagogice a colectivului clasei.
Cunoașterea elevilor apare astfel ca o necesitate de maxim ă însemnătate
pentru asigurarea eficien ței procesului instructiv-educativ, ea r ăspunzând unor
necesităț i concrete, multiple, dintre care men ționăm:
– cunoașterea specificului particularit ăților de vârst ă, sex;
– stabilirea scopului și alegerea mijloacelor de instruire;
– formarea personalit ății elevilor în conformitate cu „modelul” omului de
tip nou;

155– dezvoltarea dorin ței și posibilit ăților elevilor de autocunoa ștere și a nevoii
de autoeducare ș i autoinstruire;
– integrarea socială și profesional ă, prin cunoa șterea aptitudinilor,
intereselor ș i motivației în armonie cu nevoia socială .
Profesorul de educa ție fizică trebuie s ă urmărească îndeplinirea unor
obiective privind dezvoltarea personalit ății elevilor și în funcție de aceste obiective
alege mijloacele necesare instruirii.
Psihicul uman exist ă prin activitate. După Horghidan, V., (2000) formele
de activitate pot fi grupate dup ă următoarele criterii:
– activitate de joc;
– activitate de înv ățare.
Jocul este dat de un ansamblu de condui te autotelice, definind o dimensiune
fundamental ă a personalit ății, însoțind întreaga evolu ție a omului având func ție
generativă la vârstele de cre ștere și regenerativă la adulți și senescen ți (Golu, M., 1993).
Printre beneficiile practic ării acestui tip de activitate enumer ăm: asimilarea
de cunoș tințe, formarea de tr ăsături, exersarea diferitelor m ișcări (jocurile de
mișcare, preg ătitoare, sportive), echilibrarea și tonifierea psihic ă, precum și
descă rcarea diferitelor tensiuni care ar putea perturba activitatea psihic ă.
Învățarea este condi ția sine-qua-non a existenț ei oricărui sistem viu.
Formarea structurilor se realizează prin învățare, ca urmare a soluț ionării diverselor
situații problematice.
Jocurile dinamice incluse în lec ția de educa ție fizică asigură realizarea unei
densităț i motrice crescute, atât motrice cât și funcționale. Ca mijloace ale educa ției
fizice prezint ă numeroase avantaje (Todea, S. F., 2003):
– contribuie la dezvoltarea armonioas ă a organismului, la men ținerea unei
stări optime de s ănătate;
– creează stări emoționale pozitive;
– contribuie eficient la formarea deprinderilor și priceperilor motrice de
bază, utilitar– aplicative și specifice unor ramuri și probe sportive;
– stimuleaz ă colaborarea cu partenerii de joc, armonizarea intereselor, a
motivelor, ac țiunilor și eforturilor personale cu cele ale colectivului;
– faciliteaz ă integrarea
în colectiv, acceptarea și recunoa șterea
conducătorului, a liderului, precum și asumarea unor responsabilit ăți personale;
– contribuie la educarea calit ăților morale și de voință;
– contribuie la educarea aten ției, a percep ției și reacției motrice;
– contribuie la dezvoltarea gândirii, a creativit ății, inițiativei.
La clasa a V-a B, clasa la care s-a efec tuat experimentul, mijlocul principal
al realizării sarcinilor ș i temelor lec țiilor au fost jocurile dinamice, iar la clasa
martor s-au folosit mijloace specifice educa ției fizice din atletism și gimnastic ă.
Pentru realizarea cercet ării s-au alc ătuit cu ajutorul psihologilor din școală
fișe de caracterizare psihologic ă pentru fiecare elev. La componentele personalităț ii
elevii au primit note la începutul studiului și la sfârșitul acestuia.

156Fișa psihologic ă a cuprins urm ătoarele componente:
1. Capacitatea de percepere a stimulului: vizual, auditiv, al spa țiului și
spiritul de observa ție.
2. Concentrarea aten ției: rapiditatea însu șirii informa ției, capacitatea de
selecționare a celei mai bune informa ții.
3. Aptitudinle : calități naturale, perseveren ță, aptitudini motrice.
4. Deprinderile : coordonarea mi șcării, ușurința formării deprinderii,
stabilitatea deprinderii.
5. Afectivitatea: dispozi ția dominant ă – pozitivă , negativă.
6. Voința: curaj, perseverență , capacitate de lupt ă.
7. Temperamentul : influența activităț ii – de succese, de insuccese.
8. Caracterul: atitudinea fa ță de activitatea sportiv ă, stilul de munc ă, locul
ocupat în colectiv, atitudinea fa ță de coechipieri.
Din cifrele cuprinse în Tabe lul 1, se poate constata c ă media valoric ă a
capacităț ii de percepere a stimulului, a aptitudinilor, a deprinderilor, a voin ței, a
trăsăturilor tem
peramentale și a celor de caracter la clasa experimental ă este peste
valorile ob ținute de clasa martor care are totu și o valoare mai mare a mediei la
afectivitate, iar la concentrarea aten ției valorile sunt egale.
Putem afirma c ă folosirea jocurilor dinamice în lec ția de educa ție fizică are
o influență mare asupra dezvolt ării personalit ății elevilor prin valen țele acestora, ca
mijloace ale educa ției fizice școlare.
Prezentă m rezultatele centralizate ale celor dou ă înregistrări:

Tabelul 1. Valorile medii ale componentelor personalit ății în cele dou ă testări
VALOAREA MEDIE Nr.
crt. COMPONENTELE
PERSONALIT ĂȚII CLASA
Valoarea
inițială Valoarea
finală PROGRESUL
REALIZAT
Experiment 7,68 7,86 0,18 1 Capacitatea de percepere
a stimulului Martor 7,54 7,59 0,04
Experiment 7,58 7,67 0,09 2 Concentrarea atenției Martor 7,08 7,17 0,09
Experiment 7,64 7,83 0,19 3 Aptitudini
Martor 7,41 7,53 0,12
Experiment 7,64 7,75 0,11 4 Deprinderi
Martor 7,31 7,39 0,08
Experiment 7,92 8,25 0,33 5 Afectivitate
Martor 7,50 7,92 0,42
Experiment 7,72 7,86 0,14 6 Voința
Martor 7,44 7,55 0,11
Experiment 7,62 8,00 0,38 7 Temperamentul
Martor 7,42 7,58 0,16
Experiment 7,80 7,97 0,17 8 Caracterul
Martor 7,56 7,59 0,03

157

CONCLUZII
Jocul este dat de un ansamblu de conduite autotelice, definind o
dimensiune fundamental ă a personalit ății, însoțind întreaga evolu ție a omului. Este
o activitate natural ă, spontană, liberă ce angajeaz ă întreaga fiin ță umană și aduce
beneficii prin ea îns ăși, este recreativă și compensatorie.
Jocurile dinamice au multiple valen țe formative și educative. Prin con ținut,
formă și efecte, ele prezint ă mari avantaje fa ță de alte mijloace ș i sisteme de
acționare folosite în lec țiile de educa ție fizică pentru înv ățarea, consolidarea și
perfecționarea deprinderilor motrice de bază , utilitar-aplicative și a celor specifice
unor probe și ramuri sportive ca și pentru dezvoltarea calit ăților motrice, a
proceselor psihice și a trăsăturilor de personalitate.
Jocurile dinamice, preg ătitoare sunt mai eficiente în înv ățarea unui joc
sportiv la acest nivel.
În desfășurarea jocurilor dinamice elevul particip ă activ, observă , gândește,
reactulizeaz ă creator sarcinile, caut ă soluții și le aplică, acționează în interrela ție cu
colegii – parteneri sau adver sari de joc, are responsabilităț i în desfășurarea jocului
ceea ce conduce la o mai bun ă educare motric ă și psihologic ă.
Jocul reprezint ă o forță puternică, o formă de pregătire pentru via ța matură
și fixează multe achizi ții pe care le creeaz ă. El este folosit ca factor educativ.
La copiii cu dizabilit ăți analiza desf ășurării jocului dinamic cu reu șita
participării fiecărui elev în func ție de sarcinile primite contribuie la dezvoltarea
trăsăturilor personalităț ii acestor copii cu nevoi speciale.
Comunicate cu tact și selective, constat ările dau posibilitatea elevilor s ă fie
mai obiectivi în autocunoa șterea posibilităț ilor proprii și valorificarea lor în
activitatea școlară (lecții, recreații) și extrașcolară.
Prin conținutul form
a și efectele lor, jocurile dinamice ofer ă condiții
favorabile de dezvoltare simultană a proceselor psihice și a tră săturilor de
personalitate ale elevilor. Prin practicarea acestor jocuri se ob ține un beneficiu
emoțional prin satisfac ții de ordin senzorial (auditiv, vizual, kinestezic etc.), de
aceea jocul are și importante func ții informativ-formative, educative ș i terapeutice.

BIBLIOGRAFIE

CÂRSTEA, GH., Teoria și metodica educa ției fizice și sportului, Editura AN-DA,
București, 2000.
CERGHIT, I., Metode de înv ățământ , Editura Didactică și Pedagogic ă, București,
1997.
DRAGNEA, A., BOTA, A., Teoria activit ăților motrice , Editura Didactic ă și
Pedagogic ă RA, Bucure ști, 1997.
EPURAN, M., Pedagogie și psihologie. Lec ția I – Înv ățarea școlară, IEFS,
București, 1985.
EPURAN, M., HORGHIDAN, V., Psihologia educaț iei fizice , Universitatea
Ecologică, București, 1994.

158GOLU, M., Dinamica personalit ății, Editura Geneze, Bucure ști, 1993.
HORGHIDAN, V., Metode de psihodiagnostic , Editura Didactic ă și Pedagogic ă,
București, 1997.
HORGHIDAN, V., Problematica psihomotricit ății, Editura Globus, Bucure ști,
2000.
POPESCU, F., Jocuri preg ătitoare pentru înv ățarea baschetului , ANEFS,
București, 1996.
TODEA, S. F., Jocuri de mi șcare, Editura Funda ției România de Mâine , București,
2002.
TODEA, S. F., Exercițiul fizic în educa ție fizică, sport și kinetoterapie , Editura
Fundației România de Mâine , București, 2003.

ABSTRACT

Dynamic games have multiple habit-forming and instructive valence.
Through content, shape and effects, they presents advantages for teaching,
consolidating and improvement of mo tive skills and know-how, but also for
developing of psychic processes and personality with special effects in teaching
chlidren with intelectual disabilities.
Key words: personality, dynamic games, modeling, children with
handicap.

159

PARTICULARIT ĂȚILE CONȚINUTULUI REFACERII
PRIN ODIHNA PASIV Ă LA STUDEN ȚII ÎN VÂRST Ă DE 18-20 DE ANI

Elena SABĂ U*
Viorela Elena POPESCU**

REZUMAT

Lucrarea rep
rezintă un studiu efectuat asupra unor tineri studen ți, de la o
unitate de înv ățământ superior, prin care încercă m să surprindem unele aspecte
legate de nivelul de con știentizare și utilizare a unor deprinderi igienice de baz ă,
care sunt dependente de con ținutul și dozarea activit ăților cotidiene, cât și de
capacitatea de practicare independent ă sau asistat ă a exercițiilor fizice. Concret,
intenția noastră este de a identifica m ăsura în care tinerii studen ți se odihnesc la
parametrii cantitativi și calitativi corespunz ători, dat fiind natura activit ăților
curente și nivelul condi ției lor fizice în aceste circumstan țe.
Cuvinte-cheie : oboseală, refacere, somn, frecven ță cardiacă.

ORIENTARE GENERAL Ă
Efortul prestat cotidian de popula ția activă creează o mare uzur ă în
organismul. Indiferent de natura profesiilor sau a activit ăților efectuate continuu și
riguros, organismul tân ăr sau adult, se resimte într-o anumit ă măsură la sfârșitul
zilei, fiind cuprins de starea de oboseal ă.
În scopul revenirii la o stare optim ă de func ționare, organismul trece
printr-un proces de regenerare, de refacere a potenț ialului biologic și psihologic, în
care cel mai natural și eficient mijloc este odihna pasivă , respectiv somnul. A șadar,
refacerea presupune combaterea st ării de oboseal ă și restructurarea, reechilibrarea
biologică a organismului ca urmare a prest ării unor eforturi specifice sau
profesionale semnificative. În scopul atingerii obiectivelor performanț iale curente
sau tardive, atât persoana obi șnuită, cât și sportivul, are nevoie o refacere rapidă a
organismului. Somnul este cel mai eficient, sigur și ieftin mijloc de refacere
completă a potențialului uman, care se afl ă în relație strânsă cu nivelul condi ției
fizice și care poate identifica starea de s ănătate a individului.

SCOP, IPOTEZ Ă
Demersul urm ărește să verifice gradul de informare al studen ților din anul
I și II, curs zi, din cadrul Academiei de Studii Economice Bucure ști, asupra unor

* Facultatea de Educa ție Fizică și Sport, Universitatea Spiru Haret
** Departamentul de Educa ție Fizică și Sport, Academia de Științe Economice

160deprinderi igienice corecte de consolidare a st ării optime de s ănătate și ameliorarea
condiției fizice.
Studiul practic porne ște de la ipoteza de baz ă, conform c ăreia tinerii
studenți prin somnul de noapte, nu se odihnesc suficient din punct de vedere
calitativ și cantitativ.

METODE DE CERCETARE
– Studiul literaturii de specialitate.
– Metoda anchetei prin chestionar, prin care am investigat calitatea și
cantitatea odihnei prin somn, cât și capacitatea subiec ților de a con știentiza
importanța somnului în activitatea diurn ă. Am utilizat un chestionar cu 24 itemi.
Subiecții au primit întreb ările și variantele de r ăspunsuri, prin care am considerat
că putem să obținem informa țiile prin care s ă atingem scopul studiului propus.
– Investigarea gradului de func ționare a cordului , prin m ăsurarea și
înregistrarea frecven ței cardiace. Subiec ții au fost instrui ți și verificați în tehnica de
măsurare a F.C. prin num ărarea pulsului la nivelul arterei radiale timp de
15 secunde, urmând s ă efectueze acas ă această investiga ție, timp de 7 zile, la
momentul de șteptării, în pozi ție clinostatic ă și ortostatic ă.
– Metoda analizei statistico-matematic ă a rezultatelor obț inute, utilizând
parametrii ce oferă gradul de generalizare-centrare a evenimentelor investigate.
– Reprezentarea grafic ă a rezultatelor obț inute.

EȘANTIONUL INVESTIGAT Ș I ORGANIZAREA STUDIULUI
Subiecții supuși studiului practic au fost 25 de studen ți, ai Facult ăților de
Comerț , Relații Economice Interna ționale și Finanțe, Asigur ări, Bănci și Burse de
Valori din cadrul Academiei de Studii Economice Bucure ști. Studen ții, 15 fete și
10 bă ieți, au vârste cuprinse între 18 și 20 de ani și sunt aparent s ănătoși.
Programul zilnic de studii în form ă frontală (în facultate) este în medie de
6 ore, cu participare la lec țiile de educa ție fizică la un program de
60 minute/s ăptămână.
Studiul practic, prin anchetă -chestionar și prin protocol autocontrol
(Tabelul 1) s-a efectuat în perioada 11-17 decembrie 2006. Înregistr ările studen ților
au fost centralizate în perioada18-22 decembrie 2006.

Tabelul 1. Protocol de autocontrol al frecvenț ei cardiace
(clino și ortostatism) la de șteptare și orele de somn

NUMELE ȘI
PRENUMELE ANUL DE STUDIU FACULTATEA

ODIHNA PASIV Ă FRECVENȚ A CARDIAC Ă
Nr. bătăi/minut
ZILELE
SĂPTĂMÂNII
Clino Orto Diferen ța Ora de
culcare Ora de
deșteptare
Total
somn

161
ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR
Analiza și interpretarea chestionarului
În urma analizei r ăspunsurilor oferite de subiec ți la cei 24 itemi, am realizat o
situație statistic ă din care prezent ăm comentariul și reprezentarea grafic ă a celor
mai reprezentativi dintre ace știa.
Ö Item 2 – 21 de subiec ți reușesc să doarmă 4-5 ore la un ciclu zi-noapte,
iar 4 dintre cei chestiona ți între 6 și 8 ore. Din r ăspunsurile primite de la tinerii
chestiona ți constatăm că doar un procentaj de 24 % aloc ă un număr de peste 6 ore
somnului, în vederea asigură rii odihnei după o zi de activitate profesional ă, stres
etc., restul de 76 % sunt cei ce reu șesc să doarmă între 4 ș i 5 ore (Graficul 1).

DURATA SOMNULUI
76%24%
4 – 5 ore
6 – 8 ore

Graficul 1. Durata somnului la subiec ții chestiona ți

Ö Item 3 – 5 subiec ți au ca or ă de culcare ora 23.00, 10 dintre cei
chestiona ți se culcă la ora 24.00, 10 subiec ți după miezul nop ții. Orele pu ține de
somn se explic ă prin faptul c ă 20 % au ca or ă de culcare ora 23.00, 40 % dintre cei
chestiona ți se culcă la miezul nop ții, iar 40 % la ore mai mici. Acest lucru este
prezentat în Graficul 2.

ORA DE CULCARE
20%
40%40% 23 h
24 h
01 h

Graficul 2. Ora de culcare la subiec ții chestiona ți

162Ö Item 6 – din cei 6 subiec ți care apeleaz ă la mijloace speciale înainte
de culcare, 4 sunt cei ce folosesc du șul cald, iar 2 dintre aceș tia se uită la televizor.
Dintre cei chestiona ți, 76 % nu apeleaz ă la mijloace speciale de relaxare, de
provocare a somnului, iar din cei 24 % care apelează la aceste mijloace, 16 % sunt
cei ce fac un du ș cald înainte de culcare, iar un procentaj de 8 % stau în fa ța
televizorului, dup ă cum se poate vedea din Graficul 3.

MIJLOACE SPECIALE
24%
76%DA
NU

Graficul 3. Gradul de apelare la mijloacele de inducere a somnului

Ö Item 7 – din cei 6 subiec ți care apeleaz ă la mijloace speciale înainte de
culcare, 4 sunt cei ce folosesc du șul cald, iar 2 dintre ace știa se uită la televizor.
Dintre cei chestiona ți, 76 % nu apeleaz ă la mijloace speciale de relaxare, de
provocare a somnului, iar din cei 24 % care apelează la aceste mijloace, 16 % sunt
cei ce fac un du ș cald înainte de culcare, iar un procentaj de 8 % stau în fa ța
televizorului, dup ă cum se poate vedea din Graficul 4.

MIJLOACE SPECIALE
16%
8%
76%DUȘ CA LD
TV
NIMIC

Graficul 4. Mijloacele de inducere a somnului

Ö Item 8 – 2 subiec ți mărturisesc c ă se trezesc în timpul somnului,
pentru 12 dintre ace știa acest lucru se întâmpl ă uneori, iar 11 dintre subiec ți declară
că nu se trezesc în timpul somnului. 8 % dintre subiec ții chestiona ți se trezesc
frecvent în timpul somnului, 48 % se trezesc uneori, iar 44 % nu se trezesc în
timpul somnului. Aceast ă situație este prezentat ă în Graficul 5.

163 SOMN ÎNTRERUPT
8%
48%44%FRECVENT
UNEORI
NU

Graficul 5. Somnul întrerupt la studen ții chestiona ți

Ö Itemi 9 și 10 – pentru 8 subiec ți problemele personale sunt cele care le
provoacă insomniile, iar pentru 6 insomniile, când apar, sunt provocate de problemele
școlare. Un procent de 56 % dintre tinerii chestiona ți au insomnii, 32 % provocate de
problemele personale, altele provocate de problemele școlare în procentaj de 24 %, iar
44 % au declarat c ă nu au insomnii. (Graficul 6 și Graficul 7).

INSOMNIA
56%44%RA R
NU

Graficul 6. Prezența insomniei

MOTIVUL INSOMNIEI
32%
24%44%PROB PERS.
PROB ȘC.
NICI UN MOTIV

Graficul 7. Cauzele insomniei

164Ö Item 17 – 10 dintre subiec ți recupereaz ă în timpul zilei orele de somn
pierdute noaptea, pe când 15 dintre subiec ți nu recupereaz ă somnul pierdut. Un alt
motiv al acumul ării oboselii este faptul c ă 60 % dintre tinerii chestiona ți nu
recupereaz ă în timpul zilei orele de somn pierdute, pe când 40 % recupereaz ă
somnul pierdut noaptea (Graficul 8).

SOMNUL RECUPERAT ZIUA
40%
60%DA
NU

Graficul 8. Somnul recuperat ziua

Ö Itemi 23 și 24 – din cei 10: 2 studen ți au ca obi șnuință dansul, 4 sunt
practicanți ai jocurilor sportive, 2 subiec ți joacă tenis și 2 subiec ți practică înotul.
Un procentaj destul de mare pentru e șantionul de vârstă chestionat, adic ă 60 % nu
practică exercițiile fizice în mod frecvent, constant, iar 40 % au declarat c ă
apelează la această formă de odihn ă activă, de relaxare și petrecere a timpului liber.
Această situație este prezentat ă în Graficul 9 și Graficul 10.

PRACTICAREA EXERCI ȚIILOR FIZICE
40%
60%DA
NU

Graficul 9. Practicarea exerci țiilor fizice

165

FORME DE PRACTICARE A
EXERCI ȚIILOR FIZICE
8%
16%
8%
8%60%DA NS
JOCURI SP.
TENIS
ÎNOT
NIMIC

Graficul 10. Forme de practicare a exerci țiilor fizice

Ö Item 24 – 2 subiec ți apelează la duș scoțian ca mijloc de relaxare, 1
student merge la saun ă, 5 studenț i obișnuiesc să meargă la masaj pentru relaxare, 6
folosesc meloterapia, 1 student practic ă yoga pentru a se relaxa, iar 1 student
reflexoterapia în acela și scop (Graficul 11).

MIJLOACE DE RELAXARE
8% 4%
20%
24% 4%4%36%DUȘ SCOȚIA
SAUNĂ
MA SA J
MUZICĂ
YOGA
REFLEXO
NU

Graficul 11. Mijloace de relaxare

Analiza și interpretarea protocolului de autocontrol
În urma analizei protocoalelor culese de la subiec ții incluș i în studiu,
semnalăm urmă toarele aspecte:
– frecven ța cardiacă în clinostatism și ortostatism prezint ă o diferență
extrem de variat ă la subiec ții investiga ți, amplitudinea valorilor medii fiind de la
4,00 la 32,57 b ătăi-minut, fapt pe care ni-l explic ăm în principal prin nest ăpânirea
corectă a tehnicii de înregistrare a pulsului; faptul denot ă o lipsă semnificativă de
informare și însușire a unor deprinderi minimale de control a st ării de sănătate, la o
populație tânără și intelectuală . Declarăm faptul c ă deși valoarea medie a diferen ței

166dintre f.c. clino și f.c. orto este de 12,51 b ătăi-minut, nu putem s ă afirmăm că
aceasta este reprezentativ ă pentru grup, dat fiind extr em de marea amplitudine a
valorilor individuale, valori care nu se reg ăsesc în datele literaturii de specialitate,
pentru persoane s ănătoase, tinere și sedentare.
– în ceea ce prive ște analiza componentei de odihn ă pasivă, de-a lungul
săptămânii stabilite, constat ăm faptul c ă întregul grup înregistreaz ă în protocolul de
autocontrol, o durat ă medie de somn optim ă, cu o plaj ă a valorilor medii cuprins ă
între 6,57 și 8, 85 ore; durata medie de somn a întregului grup, pe o să ptămână este
de 7,99 ore, ceea ce corespunde din punct de vedere cantitativ cu recomand ările
literaturii de specialitate. Aspectul negativ reie șit din analiz ă se referă la faptul c ă
orele de somn, încep dup ă miezul nop ții, ceea ce reprezint ă o deprindere cu efecte
negative în ceea ce prive ște calitatea somnului.

CONCLUZII
Ipoteza de lucru de la care am pornit în demersul practic, se confirm ă
parțial, prin urm ătoarele argumente:
▪ Majoritatea subiecț ilor chestiona ți recunosc necesitatea obiectiv ă a
odihnei prin
somn, dar aproape aceea și majoritate declar ă (în chestionar) c ă nu
reușește să doarmă decât 4-5 ore pe noapte.
▪ Cei mai mul ți tineri chestiona ți au un somn bun, lini știt, odihnitor, cu
vise fără să apeleze la mijloace stimulatoare.
▪ Majoritatea studen ților au declarat ora de culcare la/dup ă miezul nop ții și
faptul că iau cina cu 2-3 ore înainte de a adormi.
▪ Insomniile care apar la mai mult de jum ătate dintre subiec ții chestiona ți
sunt cauzate, în ordine, de probleme personale sau profesionale ( școlare).
▪ După eventualele întreruperi somnul este reluat, de majoritatea celor
chestiona ți, prin simpla schimbare de pozi ție.
▪ Pentru to ți cei care și-au sacrificat somnul de noapte, pentru distrac ție,
lipsa odihnei este resim țită a doua zi, dar majoritatea nu recupereaz ă odihna
pierdută.
▪ Mijloacele de relaxare, utilizate ocazional, de o mic ă parte dintre
studenți, sunt în ordinea opț iunilor: muzica, masajul, sauna, masajul reflexogen.
▪ Pentru mai mult de jum ătate dintre tinerii care au fost cuprin și în studiu,
practicarea independent ă a exerci țiilor fizice nu face parte din obi șnui nțele
cotidiene.
▪ Valorile indicate de frecven ța cardiac ă în clinostatism și ortostatism
conduc spre aprecierea calit ății de neantrenat, a grupului de studenț i studiat.
Surprinzător este c ă, din protocolul centralizat de autocontrol a reie șit că studenții
dorm 8 ore, iar în chestionar marea majoritate a studen ților au declarat c ă dorm
4-5 ore. În cazul în care cele 8 ore sunt reale, se pune problema intervalului de timp
în care ele sunt efectuate, deoarece subiec ții au ora de culcare la/dup ă miezul
nopții.
▪ Deș i cu condiț ie fizică modestă, studenții cuprinși în studiu, conform
declarațiilor din chestionar, se odihnesc bine din punct de vedere calitativ, fapt pe
care ni-l explic ăm, prin vârsta și tinerețea acestora. Men ționăm, de asemenea, c ă

167suntem sub rezerva sincerit ății răspunsurilor oferite de subiec ții prin chestionar și
al înregistr ării corecte a datelor din protocolul de autocontrol.

BIBLIOGRAFIE

DRĂGAN, I., Medicina sportiv ă, Editura Medical ă, București, 2002.
NENCIU, G., Fiziologia general ă a efortului fizic , vol. I , Editura Funda ției
România de Mâine , București, 2005.
SABĂ U, E., Refacere, Recuperare, Kinetoterapie în activitatea sportiv ă, Editura
Fundației România de Mâine , București, 2006.
SIDENCO, E. L., Masajul în kinetoterapie , Editura Funda ției România de Mâine ,
București, 2003.
TIOSHI, W., Masajul terapeutic , Editura ANTET, Bucure ști, 2003.
TODEA, S. F., Exercițiul fizic în educa ție fizică, sport și kinetoterapie , Editura
Fundației România de Mâine , București, 2003.

ABSTRACT

This paper presents a study conducted on a group of young university
students, with the purpose to emphasize some aspects related to the use of some
basic hygienic customs, which are depende nt on the content of the daily physical
activities, as well as on the capacity to practice physical exercises independently or
assisted. Our intension was to identify wh ether young university students get rest at
the right quantitative and qualitative parameters, given the nature of the current activities and the level of their physi cal condition under these circumstances.
Key words: fatigue, recovery, sleep, heart rhythm.

168

169

ROLUL SUPRASOLICITAT AL HIDROTERAPIEI ÎN ROMA ANTIC Ă

Nicolae POSTOLACHE*

REZUMAT

Cum rezult ă și din titlu, studiul evidenț iază faptul c ă dintre toate
mijloacele kinetoterapeutice pe care Antichitatea le-a avut la dispozi ție,
hidroterapia a fost uzitat ă în mod excesiv de c ătre lumea roman ă. Roma antic ă
este creatoarea unui model arhitectonic special, numit thermae, gen de edificii care s-au r ăspândit apoi în întreg Imperiul, cel mai mare imperiu din Antichitate.
Astfel de edificii s-au descoperit și pe teritoriul României, în partea care s-a aflat
sub cucerirea și influența romană .
Cuvinte-cheie : termă , masaj, kinetoterapie.

Italia antic ă a dat un alt în țeles exerci țiilor fizice iradiate din Vechea Elad ă
și Orientul mediteranean. În timpurile mai vechi, romanii nu obi șnuiau să facă băi
calde, ci numai reci, sc ăldându-se în apele Tibrului, îndeosebi după exercițiile
efectuate pe Câmpul lui Marte. Ei credeau pe atunci, c ă băile calde mole șesc și
chiar slăbesc organismul.
Către secolul al II-lea î. Hr. aceast ă concepție avea să se schimbe radical și ca
dovadă stau num ărul m
are de băi publice de care dispuneau romanii, b ăi care
funcționau sub supravegherea permanent ă a edililor. Ele au ap ărut inițial în Campania,
iar începând din vremea consulatului lui L. Cornelius Sulla (88-78 î. Hr.) le află m și la
Pompei.
Treptat-treptat, aceste edificii ce derivau din palestra greac ă deveneau un
model de crea ție în care se afirma spiritul civic și practic al romanilor. În timpul
Imperiului, b ăile au devenit foarte luxoase și au luat numele grecesc thermae .
În anul 33 î. Hr. se spune c ă existau la Roma 170 de b ăi particulare care, în
pofida concuren ței instalațiilor imperiale, au r ămas gratuit utilizate (Grimal, P., 1973).
În celebrele terme, construite de împ ărații din familia Flavilor (Caracalla,
Dioclețian etc.), unde confortul varia, ca și clientela (nobilimea, dar și plebea), baia
era gimnaziu, club și for. Romanii au lansat deviza in balneis salus (în băi este
sănătatea), deci nu în exerci țiile fizice din palestrele grece ști, cu toate c ă numele de
thermae (terme) este tot de origine greceasc ă.

* Facultatea de Educa ție Fizică și Sport, Universitatea Spiru Haret

170Kinetoterapia de factur ă romană poartă pecetea urbaniz ării masive. Din
această cauză, destinul istoric al civiliza ției romane a fost s ă scrie capitolul cel mai
consistent al hidroterapiei universale. Bazinele de ap ă, care în palestre serveau la
spălarea atleților, la înl ăturarea nisipului ș i uleiului ce le acopereau corpul în timpul
lucrului de pe pistele și arenele de exerci ții, au căpătat în Italia antic ă alte
dimensiuni și semnifica ții terapeutice. B ăile au devenit elementul principal al
termelor romane – institu ții amplasate în spa ții care să permită plimbarea și odihna,
nu numai baia, de la deschiderea lor (în jurul orei 10) și până la apusul soarelui. O
realizare arhitectonic ă originală, din ce în ce mai fastuoas ă, sunt aceste stabilimente
romane, ale c ăror încăperi și instalații pentru aducerea apei, înc ălzirea ei și a
spațiilor anexe, evacuarea apei reziduale etc. au împânzit întreg Imperiul Roman.
Urmele lor mai pot fi v ăzute azi și în castrele construite în Dacia, dup ă
transformarea unei p ărți a ei în provincie roman ă. Instalațiile și co nfortul variau în
funcție de clientel ă, însă în ceea ce prive ște succesiunea procedeelor, tehnicilor
terapeutice, ea era cam aceea și, atât pentru cei înst ăriți, cât și pentru „plebei”:
− Apodyterium (vestiarul termei).
− Frigidarium (o sală rece prev ăzută cu duș pentru a stimula suda ția –
cella frigidaria ).
− Tepidarium (sală călduță).
− Sudatorium (etuva pentru activarea transpira ției; aici se r ămânea mai
mult, apoi urma ungerea).
− Caldarium (baie de aburi, supraînc ălzită, pentru a provoca o transpira ție
abundentă).
Aproape fiecare sal ă era prev ăzută cu bazine sau c ăzi în care se putea
scălda sau înota. Unii autori mai enumer ă și laconicum sau baia de caldur ă uscată,
de sudoare ( assa sudatio ), numită astfel deoarece se credea c ă se utiliza de spartani.
Era o sală de form ă circulară în care lumina venea din cupola și unde se concentra
o mare c ăldură. Despre aceste b ăi, romanii credeau c ă ajută la digestie. După
masaj, urmau apoi plimbarea, conversa țiile, eventual lectura în s ălile bibliotecii sau
în aer liber etc.
Masajului i se acorda o aten ție deosebit ă de către ambele sexe. Existau
încăperi speciale, în care un corp de masori profesioni ști, profila ți fie numai pe
ungerea corpului ( alyptes ) cu diferite uleiuri, creme și balsamuri rare, aduse din
întreg Imperiul, fie doar pentru masaj (frictores), f ăceau din aceast ă terapie o art ă
ce se dorea înc ă un omagiu adus de romani igienei corporale, pe lâng ă baia
propriu-zis ă. De fapt, valoarea igienic ă a băilor, practicate cu exagerarea ș i
rafinamentul introduse de romani, era îndoielnic ă și o descriere documentat ă a
acestui aspect ne oferă Palestrica, din care cit ăm: „ele au transformat îngrijirile
trupului într-un pretext pentru o via ță de plăceri și trândăvie” (Kiri țescu, C., 1964).
Totuși, nu s-ar putea nega b ăilor și un rol pozitiv: au r ăspândit o oarecare
obișnuință pe
ntru curățenia corporal ă, pentru exerciț ii fizice și pentru desf ătările
cititului și ale artelor.
Cele mai importante dintre bă ile clădite de împ ărații romani în Roma au
fost termele lui Caracalla , una din minunile arhitectonice ale lumii vechi, care

171acopereau o suprafa ță de 11 hectare, și termele lui Dioclețian, pe o suprafa ță de
13 hectare. Erau stabilimente nu numai uria șe ca dimensiuni, dar ș i foarte
complicate ca instala ții. Termele lui Caracalla erau astfel amenajate, încât 2.300
persoane puteau face baie în acela și timp, iar în cele ale lui Diocle țian se puteau
îmbăia 3.000 de persoane. Aveau piscine de ap ă rece, călduță și caldă: frigidarium,
tepidarium și caldarium . Una din ele, de form ă circulară , avea 30 m diametru, alta
avea form ă de dreptunghi, de 56/24 m. Mai erau s ăli de suda ție uscată și de aburi,
băi de cadă, dușuri etc. Cupolele, sus ținute de stâlpi de granit, se ridicau la 14 m
înălțime. Ca anexe ale b ăilor erau gr ădini și promenade r ăcoritoare cu fântâni, xyste
și saloane de odihn ă, săli de gimnastic ă, de jocuri și de masaj, exedre, biblioteci,
muzee. În p ărțile exterioare, sub porticuri, se aliniau numeroase pr ăvălii. În aceast ă
î
mperechere a preocup ărilor de mediu fizic și intelectual, într-o atmosfer ă de viață
publică și de satisfac ție artistic ă, sta originalitatea concep ției romane. Sub aceast ă
formă specifică, romanii au acceptat importarea educa ției fizice grece ști, rămânând
însă ferm ostili atletismului de form ă pur elen ă, căruia îi imputau imoralitatea
exhibițiilor nudiste, dep ărtarea de la meseria r ăzboiului și preocup ările estetice.
Nuditatea nu era admis ă decât în interiorul stabilimentelor de b ăi și, acolo unde nu
existau stabilimente sepa rate pentru cele dou ă sexe, separa ția se fă cea prin orarul de
frecventare diferit. De și în captivitate sau atra și de glorie și bogății, numero și medici,
gimnaști și kinetoterapeu ți greci se stabilesc la Roma, aducând cu ei obiceiul de a
practica gimnastica și masajul. Dac ă gimnastica nu a putut concura cu exerci țiile
războinice ale romanilor, în schimb masajul executat de sclavi a devenit în scurt timp
o practică nelipsită în regimul de via ță al romanilor boga ți. Se practica un mesaj
igienic de diminea ță pentru înviorare și un altul de sear ă pentru refacere, relaxare și
odihnă . Cel mai r ăspândit era masajul aplicat în terme sau b ăi publice.
Baia patricianului roman era lung ă și complicat ă. De obicei începea cu o
ședință de atletism sau de joc cu mingea. Apoi, romanul f ăcea baie uscat ă într-o
sudatoria unde, într-o atmosfer ă de etuvă, își activa transpira ția. După aceasta trecea
în caldarium ; aici, temperatura era tot ridicat ă, dar putea s ă facă duș cald și să-și
curețe pielea, ră zând-o cu strigilul. Dup ă ce se usca, trecea spre piscina cu ap ă
călduță, tepidarium , pentru transpira ție, și la sfârșit de tot f ăcea o baie rece în
frigidarium . După baie se întindea pe b ănci ori pe paturi, pentru odihn ă, și era luat în
primire de masori, apoi de alyptes , care-i ungeau corpul și-l parfumau. În b ăile
populare masajele se executau prin fric țiuni reciproce. Urmau, dup ă preferințe,
plimbările igienice pe sub porticurile de marmură ale xystelor, care erau pavate cu
mozaicuri artistice ș i împodobite cu capodopere ale artei statuare ca: Hercule
Farnese, Flora, Taurul Farnese, Laocoon ; în timpul plimb ărilor aveau loc discu ții.
În chipul acesta, romanul bogat î și petrecea o mare parte a timpului s ău în
baie.
Aceasta făcea parte integrant ă din viața publică .
Cele descrise pân ă acum se refer ă în principal la Roma din perioada
imperială, când romanii ajung în contact cu acel popor care avea menirea s ă devină
după ei poporul universal-istoric.

172Multe dintre aceste practici, mai pu țin „kinetoterapeutice”, cum ar fi luxul
și desfrâul, au fost aduse la Roma din Asia, iar bog ățiile aduse ca prad ă de război
din tot imperiul.
Nicăieri nu se poate vedea mai bine modul cum au degenerat exerci țiile
fizice, gimnastica și atletismul ca la Roma. Opozi ția romanilor fa ță de aceste
activități, față de motricitate și kinetoterapie avea s ă coste însăși existen ța imperiului.
Populația acestuia, mole șită în sănătatea și dezvoltarea ei, datorită
numărului mare de ore pe zi petrecute în b ăile publice și în tribune, la spectacolele
din circuri, amfiteatre și hipodromuri, a devenit atât de vulnerabil ă încât imperiul
avea să fie cucerit de neamurile migratoare.
Romanii socoteau c ă exercițiile fizice sunt bune doar pentru sclavi, pentru
pregătirea militarilor (majoritatea lor mercenari) și a gladiatorilor. Doar medicii lor
au înțeles și mediatizat valoarea adev ărată a kinetoterapiei.
Ei au promovat-o și în afara situaț iilor cauzate de cele întâmplate în arene,
hipodromuri sau în antrenamentele pentru spectacolele din aceste locuri, locuri
despre care celebrul arhitect Vitruvius (sec. I î. Hr.) scria: „Îmi pare nimerit s ă
vorbesc acum și despre cl ădiril e palestrelor, cu toate c ă azi nu mai sunt în obiceiurile
italice; voi explica pe acelea care ne-au r ămas și cum se fac ele la greci”.
În palestre se fac cur ți cu peristiluri pă trate sau dreptunghiulare, a șa fel ca
perimetrul lor s ă măsoare o lungime de dou ă stadii, ceea ce grecii numesc diaulos .
Porticurile din jurul cur ților trebuie s ă fie pe trei dintre laturi simple, iar pe a patra,
cea orientat ă spre miaz ăzi, duble, pentru ca, atunci când se isc ă furtuni înso țite de
vânt, ploaia s ă nu pă trundă până în părțile lor din fund. În cele trei porticuri simple
se vor construi exedre înc ăpătoare cu scaune, pentru ca filosofii, retorii și ceilalți
care se complac în studii s ă poată discuta șezând.
În porticul cel dublu se vor a șeza următoarele anexe: la mijloc, sala
efebilor, care e o exedr ă foarte înc ăpătoare cu scaune, având l ățimea egal ă cu 2/3
din lungime. La dreapta acesteia se va g ăsi coriceul ; alături, conisteriul , iar după
conisteriu, în dreptul aripii cu portic, baia rece denumit ă de greci lutrón. La stânga
sălii efebilor se va a șe za așa-numitul elaeothesium , iar ală turi de elaeothesium baia
călduță, din care se merge spre sala focurilor, într-o aripă a porticului. Al ături de
baia rece și sala focurilor, se va instala baia de suda ție, de două ori mai lungă decât
lată, care va avea într-o parte baia de aburi, propor ționat cum s-a scris mai sus, iar
în partea opus ă băii de aburi, baia cald ă.
Băile de soare, b ăile în bazinele termelor sau piscinelor particulare, la care
s-a referit și Phylostratos, r ămân într-adevă r un specific al kinetoterapiei Romei
antice, cu toate c ă nici grecii nu le-au ignorat. Înc ă Pausanias (perieget grec din
sec. II d. Hr.), în c ălătoria sa prin Grecia nota, de pild ă, că în multe puncte ale
cetății Corint exist ă băi, unele construite din bani i tezaurului public, iar altele
construite cu cheltuiala împ ăratului Hadrianus. Cele mai vestite sunt b ăile din
preajma templului lui Poseidon; ele au fost zidite de b ărbatul spartan Eurycles și
împodobite cu marmur ă de diferite feluri.
Prin urmare, nu mai mir ă pe nimeni faptul c ă Roma dispunea că tre sfârșitul
secolului IV d. Hr. de un num ăr de 854 de terme. A șa după cu m nu constituie o

173curiozitate c ă mari „jocuri”, procesiuni și competiț ii de care poporul era foarte
dornic, încep s ă fie inserate în calendaru l religios (Istoria Universal ă, 2006).
Rolul Romei în kinetoterapia antic ă universal ă este în primul rând acela de
a fi intermediat realiz ările civiliza ției grecești pe acest tă râm pentru a fi cunoscute
și de apusul modern, respectiv de popula țiile Franței, Marii Britanii, Germaniei etc.
După împărțirea Imperiului Roman și căderea Imperiului Roman de Apus
(476), tradi ția îngrijirii și tratării corpului prin intermediul masajului, exerci țiilor
fizice, hidroterapiei a fost continuat ă o vreme de Imperiul Roman de R ăsărit
(Bizanț), dar fără a mai atinge succesul de pân ă atunci cunoscut la Roma.

BIBLIOGRAFIE

GRIMAL, P., Civilizația romană, Editura Minerva, Bucure ști, 1973, 347.
Istoria Universal ă, Editura Științifică și Enciclopedic ă, București, 2006, 410.
KIRIȚESCU, C., Palestrica , Editura UCFS, Bucure ști, 1964, 131.

ABSTRACT

The civilization created by the Roman Empire gave hydrotherapy such an
important role, never known before by this component of health improvement. This
Roman world launched the slogan in balneis salus (health comes from the
bathrooms), reflected in the thousands of therme built in all the cities of the
Empire. The only downside involved refers to the fact that inside these institutions,
where hydrotherapy was so praised, the development of any other possible therapy was blocked.
Key words: therma, massage, kinetotherapy.

174

175

MANAGEMENTUL ÎN FOTBAL

Grigore SICHITIU*

REZUMAT

Lucrarea prezintă în concep ție modern ă demersul managerial în fotbal.
Ca disciplin ă sportivă, devenită puternic fenomen social, fotbalul se supune
tendințelor actuale de dirijare, îndrumare și coordonare a întregii activit ăți,
desfășurate în scopul atingerii performan ței sportive maxime.
Cuvinte-cheie : management, fotbal, juc ători, antrenori, strategie.

DEFINIREA MANAGEMENTULUI
Este un concept modern sau o știință după alții, care ne ajut ă să fim
eficienți în tot ce facem. A fost definit ca o artă de a-i convinge pe al ții să facă.
Nu putem vorbi de management în fotbal în afara unei structuri organizatorice – Organigrama unui club de fotbal din România, care reprezint ă cadrul de baz ă al
aplicării conceptelor manageriale cu eficien ță în fotbal.
Stiluri manageriale de conducere cu influen ță asupra eficientiz ării
muncii într-un club de fotbal:
1. Managerul dominator, orientat spre procesul decizional :
− are nevoie s ă-și domine subordona ții;
− tipul care preia problemele.
2. Managerul impulsiv, energic fizic :
− cunoscut pentru decizii impulsive;
− rezolvă sarcini cu mult ă muncă și agitație.
3. Managerul orientat c ătre sarcin ă și îndeplinirea ei :
− are o m
are satisfac ție când îndepline ște personal o sarcin ă;
− nu deleag ă autoritatea.
4. Managerul pitoresc, pl ăcut:
− preocupat de comunicarea de la om la om;
− îi place să fie apropiat emo țional de cei din jur.

* Fotbal Club Rapid Bucure ști

1765. Managerul structurat pe teorie și detalii :
− face modele rigide de organizare;
− îi place să se ocupe de detalii.
6. Managerul orientat spre schimbare:
− iubește schimbarea;
− găsește rutina ap ăsătoare și plictisitoare.
7. Managerul orientat spre parteneriat :
− are nevoie de laude ș i încurajări de la superiori;
− îi place labirintul birocratic.

STILURI MANAGERIALE GENERAL ACCEPTATE

INTELIGENT CONCILIATOR
Bazat pe analiza și interpretarea unui mare
volum de informa ții, finalizat în abord ări și
soluții inedite, fundamentate frecvent pe
combinații de variabile și modele relativ
sofisticate. Se caracterizeaz ă prin consultarea larg ă
de către decident a celorlal ți manageri și
specialiști implicaț i și preocuparea
majoră de a găsi „compromisuri” între
opțiunile diferite ale acestora.
CREATIV
Implică primatul proceselor creativ e în elaborarea deciziei, str ăduinț a intensă de a
contura solu ții decizionale noi, pornind de la aserț iunea că acestea prezint ă o
probabilitate maxim ă de a fi superioare.
DOGMATIC EFICACE
Constă în fundamentarea deciziei pe un
volum restrâns de informa ții, de regul ă de
către manageri, cu un sistem de valori rigid,
închistat, decizie, care, apoi este aplicat ă
inflexibil, refuzând luarea în considera ție a
informaț iilor relevante, sesizate sau
manifestate ulterior. Se caracterizeaz ă printr-o varietate și
flexibilitate în toate fazele procesului
decizional, subordonate valorifică rii la
maximum a poten țialului și
posibilităților existente în vederea
obținerii de performan țe deosebite.

PROFILUL MANAGERULUI ADMINISTRATIV

1. Să aibă viziune asupra dezvoltă rii fenomenului.
2. Experien ță în fotbal; de preferin ță să provină dintr-un fost juc ător.
3. Calități de lider înnă scute.
4. Calități manageriale de organizator și negociator.
5. Foarte bun cunosc ător al regulamentelor fotbalului și al mecanismelor
economico-financiare actuale.
6. Aptitudini în stabilirea unor rela ții interumane la toate nivelele.
7. Cunosc ător de limbi str ăine și capacitate de comunicare rapid ă.
8. Cunosc ător al fotbalului modern.
9. Absolvent de studii superioare și master în management fotbalistic.
10. Participant la cursuri și schimburi de experien ță la marile cluburi.

17711. Situație materială bună , care să-i ofere siguran ță, stabilitate și liniște
financiară.
12. Salariu și compensa ții financiare stimulatorii.
13. Personalitate și caracter de marc ă în domeniu.
14. Capabil și abil în a da r ăspunsuri ra ționale în orice situa ție.
15. Să evite conflictele și implicarea clubului în ac țiuni care afecteaz ă
imaginea clubului.
16. Cultur ă și cunoș tințe în domeniu.
17. Agreat și acceptat de majoritatea patronatului și acționarilor.
18. Creativ, rasat, capabil s ă ia decizii eficiente.
19. Capacit ăți de comunicare la toate nivelele.
20. Atribuirea succeselor întregului club și nu sie însu și.

Dacă ar fi să reprezent ăm în procente calit ățile managerului, acestea ar fi:
− puterea personalităț ii: 33%;
− competen ța: 26%;
− comunicarea cu oamenii: 22%;
− flexibilitate: 10%;
− convingeri morale: 9%.
PROFILUL MANAGERULUI TEHNIC-ANTRENORUL
1. Experien ță de fost juc ător.
2.
Studii de specialitate.
3. Personalitate și recunoaștere interna țională.
4. Performan țe ca jucă tor și antrenor.
5. Calități de lider și fin psiholog în rela țiile cu juc ătorii.
6. Capacitate de adaptare și rezolvare rapid ă a situațiilor neprev ăzute.
7. Dorin ță de perfec ționare profesional ă și cunoș tințe de specialitate de ultimă
oră.
8. Capabil s ă conducă personalit ăți puternice ș i să evite conflictele inutile.
9. Rațional ș i abil în rela țiile cu mass-media.
10. Profund și decis în luarea deciziilor corecte ș i rapide.
11. Conciliant și înțelegător cu nereu șitele care pot ap ărea în fotbal.
12. Participant curent la marile evenimente fotbalistice ale lumii.
13. Cunosc ător al sistemelor moderne de analiz ă și obiectivizare a jocului.
14. Capacitate de a- și asuma responsabilitatea în situa ții dificile și de risc.
15.
Circulație și experien ță internațională.
16. Cunosc ător de limbi str ăine.
17. Capacitate de a influen ța politica clubului în rela ția cu liderii.
18. Să știe să-și aleagă colaboratorii și să-i responsabilizeze.

17819. Să-și completeze stafful tehnic cu oameni cu preg ătire și calități care-i
lipsesc (abilit ăți în gestionarea tehnologiei moderne, doctori, fiziologi,
analiș ti ciberneticieni etc.).
20. Preocupare și concentrare pentru conducerea procesului tehnic și
neimplicare în alte probleme care-i limiteaz ă realizarea performan țelor
propuse.
21. Abil și pregătit pentru compromisuri în vederea atingerii obiectivelor
propuse.
22. Să aibă capacitatea să -și impună principiile proprii și să fie echidistant fa ță
de toți jucătorii.
23. Să aibă continuitate în contracte, acceptând temporar și cluburi sau echipe
care sunt în situa ții mai puț in favorabile.
24. Să apeleze cât mai puț in la fotbalul trecutului și să aibă curajul s ă
folosească metodele fotbalului actual.
25. Să aibă o mare încredere în sine și să o transmit ă și celorlalți.
26. Să impună cerinț e și standarde cât m ai înalte.
27. Să știe să recompenseze și să pedepseasc ă când trebuie.
28. Să știe să delege autorit ăți și răspunderi subalternilor și colaboratorilor.
29. Să aibă capacitate de schimbare și adaptare la noile metode și tehnologii de
lucru, care cer perfec ționări și studii permanente.
30. Să educe gândirea moral ă și fair-play-ului în antrenamente și jocuri.

MANAGEMENTUL CUMP ĂRĂRII ȘI VÂNZĂRII DE JUCĂ TORI
În fotbalul românesc, mottoul este: „ Toată lumea vrea s ă cumpere ieftin
și să vândă scump! ”
Acest proces î și găsește sursele în managementul comercial. Cineva chiar
spunea că „fotbalul este o afacere cu oameni”. Pentru a nu se crea confuzii
precizăm că se cu
mp ără și se vând drepturile federative ale juc ătorilor, aportul la
realizarea performan țelor și dreptul de imagine, dar nimeni nu î și poate propune s ă
cumpere oameni.
În managementul cumpă rării și vânzării de juc ători se reg ăsesc cei mai
complecși factori de natur ă managerial ă, economico-financiar ă și de imagine,
necesitând o cunoa ștere foarte profund ă a jucătorului, a legisla ției sportive interne
și internaționale, care implic ă responsabilit ăți foarte mari pentru cei care ini țiază și
semnează o asemenea tranzac ție. Managementul cump ărării și vânzării de jucători
este cel mai mediatizat moment dup ă câștigarea marilor competiț ii (campionate,
cupe). Nu există nicăieri un sistem de evaluare între pre țul de cump ărare și
serviciile pe care vânză torul ți le asigu ră. Există însă criterii generale care țin de
performan țele sportive și de imagine, care trebuie luate în considerare atunci când
cumperi un juc ător:
− nivelul competi țional și performan țele realizate de juc ător (câștigător de
cupe, campionate, alte trofee care se acord ă jucătorilor etc.);

179− valoarea individuală și postul juc ătorului (totdeauna un marcator este mai
scump decât un ap ărător);
− anticiparea aportului pe care îl va aduce juc ătorul la realizarea viitoarelor
performan țe ale clubului;
− cumpărarea jucătorului pentru atingerea performanț ei, dar și cu gândul la o
nouă vânzare mult mai bună ulterior;
− imaginea, carisma și valoarea de marketing, care contribuie mult la
recuperarea fondurilor (Beckham, Ronaldinho);
− personalitatea și look -ul jucătorului;
− relația jucătorului cu mass-media;
− multe alte aspecte care pot contribui la m ărirea sau sc ăderea prețului.

Din punct de vedere financiar, fiecare club are un buget prev ăzut pentru
cumpărări și unul pentru vânz ări de juc ători, care, în fotbalul românesc, este
întotdeauna în favoarea vânz ării și mai puț in a cump ărării. Puține sunt cluburile
care-și pot permite s ă cumpere mai mult decât vând, pentru c ă vânzarea juc ătorilor
este una din principalele surse de supravie țuire a cluburilor noastre.
Din punctul
meu de vedere, dac ă am încerca, pentru fotbalul românesc o
succesiune a acț iunilor în cazul unei tranzac ții de vânzare-cump ărare, am putea
enumera:
1. Stabilirea unei strategii tehnice de vânzare-cumpă rare
Cel mai important aspect îl reprezint ă alegerea momentului vânz ării sau
cumpărării.
Strategia, în mod normal, trebuie s ă fie elaborat ă de antrenor în colaborare
cu patronatul și managerul tehnic și administrativ. Aceasta trebuie aprobat ă de
Consiliul de Administra ție. Că, în realitate, de multe ori lucrurile stau invers,
patronul stabile ște și pe cine ș i cât, este un fapt pe care îl întâlnim tot mai des în
fotbalul nostru, cu consecin țele de rigoare.
2. Managerul administrativ/tehnic este persoana care ar trebui s ă pună în
practică strategia stabilit ă de antrenor și aprobată de Consiliul de Administra ție.
Din experien ța marilor cluburi din fotbalul interna țional (Anglia),
observăm că întreaga responsabilitate privind procesul de vânzare-cump ărare de
jucători, îi revine managerului tehnic (F erguson, Mourinho). El are un buget
aprobat de Consiliul de Administra ție și este ră spunzător de evaluarea ș i tranzacția
jucătorilor. În general, marii patroni ai fotbalului (Abramovici, Berlusconi) fac
declarații de imagine în presă , anunț ând prețuri exorbitante, dar niciodat ă nu
intervin public pentru a-l pune în situa ții delicate pe manager sau a-i repro șa
managerului în cazul unei tranzac ții nereușite. Exist ă destule cazuri de juc ători
cumpărați scump și vânduți ieftin (Ronaldo, Figo).
3. Observarea și documentarea privind juc ătorul pe care vreau s ă-l
transfer, cuprinde:
− observarea la jocuri oficiale (la minim 4 jocuri acas ă/deplasare) privind
evoluția și calitățile jucătorului;

180− aprecierea șanselor de integrare în sistemul de joc ș i în concep ția elaborat ă
de antrenorul echipei;
− cunoașterea caracterului, preocupă rilor și comportamentului extrasportiv al
jucătorului.
4. Startul negocierilor și relația cu agen ții de jucători
Fiecare parte îș i urmărește o strategie care trebuie foarte bine pus ă la
punct, ținută în secret și realizată cât mai rapid, pentru c ă orice apari ție în pres ă
duce la apari ția altor cump ărători, care participă la licitație numai din dorin ța de a
mări prețul jucătorilor. Primii care au interes în a da publicit ății transferul sunt
agenții de juc ători, care anun ță prețuri exorbitante pentru a-i face imagine
jucătorului ș i pentru a ob ține un comision cât mai mare.
5. Semnarea contractului de transfer este actul juridic cel mai complex,
la care, obligatoriu trebuie s ă participe avocatul sau juristul clubului, dar nu trebuie
să uităm că responsabilitatea îi revine în totalitate celui care semneaz ă. Orice
contract de transfer interna țional trebuie s ă corespund ă regulamentului de transfer
internațional al juc ătorilor. Toate contractele sunt bine f ăcute până se ajunge la
litigii și judecată . Atunci se constată cu adevărat dacă s-au luat toate m ăsurile și au
fost prevăzute toate situa țiile care ar putea fi în defavoarea celui care a negociat și
semnat. Este o „lupt ă” în patru: club – club – agentul juc ătorului – juc ătorul, la care
se folosesc toate strategiile pentru ca fiecare s ă-și atingă scopul.

MANAGEMENTUL SELEC ȚIEI, FORM ĂRII ȘI PROMOVĂ RII
JUCĂTORILOR PROPRII

Este latura s ăracă și ignorată din majoritatea cluburilor din România, iar
marea vin ă o poartă, clar, managerii cluburilor și nu antrenorii. Managementul
selecției, formării și promovă rii jucătorilor proprii este un concept care î și a re
inspirația în managementul resurselor umane; avem de-a face aici cu arta
transform ării indivizilor . Fotbalul fiind o activitate bazat ă pe aptitudini speciale,
conceptul se refer ă la transformarea oamenilor cu potenț ial biomotric ridicat.
Activitatea de selec ție este larg descris ă în nenum ărate cărți din fotbalul românesc,
unde avem sisteme, probe și norme de control pe fiecare grup ă de vârstă , la care nu
doresc să mă refer.
1. Aspectul nou managerial constă în faptul c ă managerii specializa ți pe
această activitate trebuie s ă elaboreze programe manageriale în care să se
stabileasc ă obiective individuale pe termen scurt și lung, în care prioritar este
progresul individului și nu al echipei.
− să controleze și să evalueze periodic modul în care se dezvolt ă și
progreseaz ă grupele de vârst ă;
− să desfășoare procese de selec ție constante și tradiționale, bine mediatizate,
pentru ca toat ă lumea să cunoască datele și locul ac țiunilor, pentru a oferi
șansa unei largi particip ări la toate cluburile din țară și străinătate;

181− să aibă curajul renun țării la elementele care nu progresează pentru a evita o
muncă inutilă, ani de zile și costuri nerecuperabile;
− să stabilească premii și recompense pentru cei care formeaz ă și promoveaz ă
jucători sau pentru juc ătorii noi care vin la grupele de vârst ă;
− să urmărească modul în care se realizeaz ă programele de preg ătire, să tragă
la răspundere pe antrenorii sau cei implica ți în nerealizarea lor.
2. Rolul deosebit al implic ării medicului în urm ărirea și dirijarea
programelor de preg ătire pentru a se lucra permanent la nivelul posibilităț ilor
maxime biologice, și nu de vârst ă.
3. Asigurarea condițiilor tehnico-materiale optime , cel puț in pentru cei
mai dota ți tineri, care trebuie s ă participe la programe speciale de preg ătire
intensivă pentru a putea fi promova ți cu curaj la echipele superioare.
4. Angajarea de antrenori specializați pe acest domeniu, care s ă fie bine
rem
unerați și motivați pentru a face performan ță, și nu serviciu.
5. Participarea antrenorului principal sau a unor juc ători de la prima
echipă la anumite jocuri și antrenamente pentru a-i stimula și încuraja pe tinerii din
cadrul clubului sau chiar a face jocuri cu echipa I și participarea la unele
antrenamente ale echipei mari.
Pentru orice manager este mult mai atractiv s ă cumpere un juc ător format
decât să urmărească ani de zile programe de formare a juc ătorilor proprii.
Federațiile naț ionale oblig ă cluburile s ă aibă un număr de echipe de copii ș i
juniori, condi ții îndeplinite de manageri, dar ar trebui s ă oblige cluburile s ă aibă
terenuri și facilități minime pentru nivelul de competi ție la care participă . Atunci,
fotbalul românesc și-ar revigora r ădăcinile .

BIBLIOGRAFIE

TODEA, S. F., Managementul educa ției fizice și sportului , Editura Funda ției
România de Mâine, Bucure ști, 2003.
TODEA, S. F., Teoria ed
ucației fizice și sportului, Editura Funda ției România de
Mâine, București, 1999.
HOFFMAN A., Resursele umane în activitatea de educa ție fizică și sport, Editura
Fundației România de Mâine , București, 2004.
COLIBABA, D. E., BOTA, I., Teoria jocurilor sportive , Editura Aldin, Bucure ști,
1998.

ABSTRACT

The paper deals with a modern managerial conception approach in
football game. As a discipline, football became a strong social phenomenon, which embraces the current trends of directn ess, guidance, coordination of the whole
activity, in order to achieve superior performance in sports.
Key words: management, football, players, coaches, strategy.

182

183

VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ

1. Manifest ări științifice la care au participat și au comunicat cadre didactice
din Facultatea de Educa ție Fizică și Sport, Universitatea Spiru Haret, în anul 2006

– Sesiunea Internaț ională de Comunic ări Științifice, Facultatea de
Educație Fizică și Sport, Braș ov – martie, 2006
− Paula Ivan, C ătălin Boeriu – Particularit ăți ale dezvolt ării rezisten ței la
vârsta antepubertar ă.
− Georgeta Niculescu, Elena Sabă u – Personalitatea profesorului de educa ție
fizică și competen ța sa.
− Elena Sab ău, Georgeta Niculescu – Copilul între joc și mediu .
− Sorin Mirel Ciolc ă – Repere func ționale ale capacit ății de performanță în
fotbal .
– Sesiunea Interna țională de Comunic ări Științifice, Academia Na țională
de Educa ție Fizică și Sport, Bucure ști – mai, 2006
− Lygia Alexandrescu, Olga Djamo – Insulina și zona de performan ță;
Actualități privind crampele musculare la sportivi
− Ad
in Cojocaru, Marilena Ioni ță – Studiu asupra eficien ței acțiunilor și
structurilor de joc ale echipei Deltacons Tulcea, participant ă la Campionatul Na țional
de Volei , divizia A – masculin.
– Conferinț a Științifică Interna țională, Facultatea de Kinetoterapie,
Oradea – mai, 2006
− Lygia Alexandrescu, Olga Djamo – Actualități privind alimenta ția
sportivilor de performan ță.
− Marilena Ioniță , Adin Cojocaru – Studiu privind eficien ța acțiunilor de joc,
la nivel de cadete (15–16 ani) – în vederea determin ării modelelor specifice voleiului
contemporan.
− Georgeta Niculescu, Elena Sab ău – Conținutul exerci țiilor de junioare
raportat la cerin țele specifice programului tehnic 2005-2008 în gimnastica ritmic ă.
− Elena Sab ău, Georgeta Niculescu – Oboseala și refacerea în activit ățile
sportive .

184– Conferința Științifică Internațională , Facultatea de Educa ție Fizică și
Sport, Timi șoara – mai, 2006
− -Olga Djamo, Lygia Alexandrescu – Sindromul anemic la sportivi.
− Lygia Alexandrescu, Olga Djamo – Actualități privind alimenta ția
sportivilor de performan ță.
– Congres Mondial de Medicin ă Sportivă, Beijing – iunie, 2006
− Bușneag Carmen – Acupuncture in the Treatment of Pain .
– The 3rd World Congress of Physical Activity and Sport Sciennces,
Faculty of Physical Education and Sports, Cluj-Napoca – october, 2006
– Lygia Alexandrescu, Olga Djamo – Nutritional Strategies for Optimizing the
Treatment of the Neurodegenerati ve Disorders in Non-Athletets.
– Georgeta Niculescu, Elena Sab ău – Research on the Functional Probings
Level of Junior Athletes in Rhythmical Gymnastics; Presents Re garding the Somatical
Profil of the Junior Athletes in Rhythmical Gymnastics .
– Conferin ța Științifică Internațională – ediția a XV-a, Consiliul Științei
Sportului din România, Bucure ști – octombrie, 2006
− Elena Sab ău, Georgeta Niculescu – Experiment pilot pentru studiul
dezvoltă rii motrice la copii de 5-6 ani .
– Conferin ța Științifică I nternațională , Facultatea de Educaț ie Fizică și
Sport, Pite ști, – noiembrie, 2006
− Marilena Ioni ță, Adin Cojocaru – Studiu asupra eficien ței acțiunilor și
structurilor de joc ale echipei na ționale de volei senioare participante la CE 2003 .
− Olga Djamo – Tratamentul cu antiinflamatoarele nesteroidiene în
traumatismele din sport.
– Al 29-lea Congres Na țional de Recuperare Medical ă, Poiana Bra șov,
2006
− Sidenco Lumini ța Elena – Efectul vitezei asupra ritmicit ății mersului în
boala Parchinson.
− Sidenco Lumini ța Elena – Evoluț ia densității minerale osoase la pacien ții
cu artrită reumatoid ă sub tratament cu agenț i inhibitori TNFa.
− Sidenco Lumini ța Elena – Studiu prospectiv asupra artrozelor de
suprasolicitare ale genunchiului la foste atlete cu dezechilibre musculare și anomalii
structurale.
– Congresul Na țional de Neurochirurgie, Braș ov, 2006
− Sidenco Lumini ța Elena – Cortical Reorganization and Functional
Recovery in Stroke Patients by Movement Therapy.
– Conferin ța națională de Stroke, Bucure ști, 2006
–
Sidenco Lumini ța Elena – The Value of the Functional Stimulation in the
Gait Rehabilitation at the Spastic Patient.

185
2. Articole publicate de c ătre cadre didactice din Facultatea de Educa ție
Fizică și Sport a Universit ății Spiru Haret în anul 2006
Autor: Nicolae POSTOLACHE
− Un istoric de renume al educa ției fizice universale , C. Kirițescu. În:
,,Discobolul”, nr. 3/2006.
− 140 de ani de la moartea lui Evanghelie Zappa . În: „Noema”,
vol. VI/2006.
− Modelul Burebista, un model de în ălțare a unui popor . În: ,,Dacia”,
nr. 33/2006.

3. Programul provizoriu al sesiunilor de comunic ări științifice – Rom ânia, 2007

Luna UNIVESITATEA ORGANIZATOARE
martie Universitatea Transilvania, Facultatea de Educa ție Fizică și Sport – Bra șov
aprilie Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Educa ție Fizică și Sport – Bucure ști
mai Universitatea din Oradea, Facultatea de Educa ție Fizică și Sport
Universitatea Ecologic ă, Facultatea de Educa ție Fizică și Sport – Bucure ști
Universitatea Ovidius, FEFS – Constan ța
Universitatea Politehnica, Departamentul de Educa ție Fizică și Sport,
București
Universitatea Dună rea de Jos, Facultatea de Educa ție Fizică și Sport – Gala ți
Universitatea Tibiscus, Facultatea de Educa ție Fizică și Sport – Timi șoara
iunie Academia Na ți onală de Educa ție Fizică și Sport, Bucure ști
septembrie Universitatea din Suceava, Facultatea de Educa ție Fizică și Sport
Consiliul Științei Sportului România, INCS, Bucure ști octombrie
Universitatea Babe ș B olyai, Facultatea de Educa ție Fizică și Sport,
Cluj Napoca
Universitatea din Bac ău, Facultatea de Științe ale Mișcării, Sportului și
Sănătății
Universitatea din Craiova, Facultatea de Educa ție Fizică și Sport noiembrie
Universitatea din Pite ști, Facu ltatea de Educa ție Fizică și Sport
decembrie Universitatea Bucure ști, Dep artamentul de Educa ție Fizică și Sport

186

187

RECENZII ȘI NOTE

În anul 2006 cadrele didact ice din Facultatea de Educa ție Fizică și Sport a
Universității Spiru Haret au publicat în Editura Funda ției România de Mâine , un
volum important de c ărți, manuale și cursuri, utile pentru studen ții de la formele de zi,
frecvență redusă și învățământ la distan ță, de la liniile de studii licen țiale și master.
Dintre acestea prezent ăm câteva.

APLICAȚII ALE EXERCI ȚILOR ATLETICE ÎN KINETOTERAPIE
Autori: asist. univ. drd. C ătălin BOERIU ,
asist. univ. drd. Paula IVAN , 67 pagini

Pe tot parcursul derul ării evoluției sale umane, omul s-a îndep ărtat din ce în ce
mai mult de natura care l-a creat, ajungând s ă trăiască azi într-o lume a sedenta-
rismului, stresului, și a supraalimenta ției. Bineînțeles, urmările nu s-au l ăsat așteptate și
asistăm la scăderea dramatic ă a vârstei de inciden ță pentru afec țiunile vârstei înaintate.
Din paleta larg ă a acestor afec țiuni, fac parte „cu succes” și cele de ordin fizic,
moștenite genetic, pe linie ascendent ă sau dobândite ulterior. Ș i într-un caz și în altul,
soluția este unic ă, și anume reîntoarcerea la natur ă, la mișcare, la armonizarea
vibrațiilor interne cu cele ale pu lsului mediului înconjur ător. Suntem de p ărere că un
mijloc important pentru îndeplinirea acestui deziderat poate fi mi șcarea, exerciț iul fizic,
sportul în general și atletismul, cu exerci țiile sale specifice, în special,
Volumul se adreseaz ă studenților, viitori kinetoterapeu ți, profesorilor de
educație fizică și, în general, tuturor celor c ărora, prin activit ățile lor, nu le sunt
indiferente toate aceste probleme, și care au rolul de a preveni și corecta deficienț ele
fizice apărute.
Exerciț iile atletice cuprinse în volum au fo st selectate dintre cele mai simple
și accesibile, cu un nivel minim de tehnicitate, care nu reclam ă folosirea unor materiale
și instalații sofisticate. S-a f ăcut distinc ție între exerci țiile atletice și probele atletice,
considerând c ă pentru activitatea de preven ție și corectare a deficien țelor, reținem doar
exercițiile atletice, probele atle tice fiind proprii performeri lor. Pentru fiecare deficien ță
în parte a fost creat și un cadru teoretic minim, din care nu au lipsit nici indica țiile
metodice aferente. Autorii doresc pe aceast ă cale să trezească interesul tuturor celor
implicați în acest fenomen, pentru utilizarea cât mai multor c ăi și mijloace kinetice în
vederea, mai ales, a prevenirii dar și a corectă rii principalelor deficienț e fizice.

188
KINETOTERAPIA ÎN AFEC ȚIUNILE ENDOCRINO-METABOLICE
Autor: lector univ. drd. Elena BUHOCIU , 152 pagini

Prezenta lucrare a ap ărut din necesitatea de a oferi studen ților de la
specializarea kinetoterapie, un suport de curs orientativ pentru disciplina cu acela și
nume, dar și pentru a diversifica studiul individual, în vederea elabor ării lucrărilor de
licență. În aceea și măsură, lucrarea se adreseaz ă masteranzilor în domeniul
kinetoterapiei, sau al celor conexe, c ărora le furnizeaz ă un instrument compact, util
pentru elaborarea lucr ărilor de diserta ție, deoarece bibliografia în acest perimetru este
destul de modest ă. Se poate vorbi deci de un manual, care con ține noțiunile de baz ă,
necesare în țelegerii mecanismelor de declan șare a bolilor, a evolu ției acestora și a
complicațiilor precoce și tardive, care pot surveni în caz de tratament incorect aplicat.
Cursul este structurat în dou ă părți.
În prima parte sunt prezentate cele mai frecvente sau mai grave afec țiuni
endocrine (insuficien ța și respectiv hiperfunc ția glandelor hipofiz ă, tiroidă,
corticosuprarenale, care sunt expuse ținând seama de disfunc țiile produse pe fiecare
linie secretorie), urmate, în fiecare caz în pa rte, de tratamentul complex, chirurgical,
medical, radioterapic (doar schi țate, deoarece cunoa șterea lor este doar orientativă
pentru kinetoterapeu ți) și kinetic. Kinetoterapia este abordat ă în funcție de
manifestările clinice specifice, de evoluț ia prognosticat ă a fiecărei afecțiuni, de
complicații și de particularit ățile individuale ale pacien ților. Specialiș tii domeniului vor
observa c ă terapia prin mi șcare nu ac ționează asupra verigilor et io-patogenice ale
acestor boli (unele înc ă necunoscute), îns ă are rol determinant în realizarea profilaxiei
lor secundare (profilaxia agrav ării) și terțiare (profilaxia complica țiilor și sechelelor, în
multe dintre cazuri redutabile). De și în clinic ă tratamentul kinetic este considerat un
instrument paliativ, credem c ă am reușit să reliefăm rolul s ău pe lângă tratamentul
complex, medico-chirurgical, de care beneficiaz ă acest grup de afec țiuni.
Partea a doua cuprinde, în m od similar, cele mai frecvente și mai cunoscute
afecțiuni metabolice, specifice timpurilor pr ezente, unele dintre ele având inciden ță în
creștere și devenind o adev ărată „epidemie” a noului mileniu. Este vorba de
osteoporoz ă și obezitate. În afara acestor afec ți uni mai sunt abordate diabetul zaharat,
hiperuricemiile și alcoolismul, afec țiune metabolic ă de aport (ca și obezitatea, de altfel)
cu tot mai multe victime în lumea modern ă. În fiecare capitol sunt prezentate:
descrierea afec țiunii, evolu ția și prognosticul, tabloul clinic, complica țiile și mijloacele
terapeutice complexe, o aten ție aparte acordându-se kinetoterapiei și, după caz,
mijloacelor asociate acesteia.
Această grupare a afec țiunilor are doar ra țiuni didactice, deoarece diabetul
zaharat poate fi prezentat în egal ă măsură în ambele p ărți ale lucrării. Aceasta pentru c ă
la baza producerii bolii stau mecanisme endocrine, îns ă este tratat frecvent ca afec țiune
metabolic ă, datorită multiplelor tulbur ări, care intereseaz ă toate liniile metabolismului
intermediar, care apar pe parcursul evolu ției sale.
Lucrarea se constituie într-un demers științific și didactic, util celor care
activează în domeniul educa ției fizice și sportului, cât și științelor medicale.

189
KINETOTERAPIA ÎN AFEC ȚIUNILE ORTOPEDICO-TRAUMATICE
Autor: lector univ. drd. Cristian BUDICĂ, 176 pagini

Cartea se adreseaz ă în mod special studen ților de la specializarea kinetoterapie
și motricitate special ă și kinetoterapeu ților. Informa țiile și metodologia de abordare a
unor traumatisme tratate în volum sunt utile, în aceeaș i măsură, și celor care activeaz ă
în domeniul practicii exerci țiului fizic, în scop de performan ță, agrement, loisir, timp
liber. Cu un accident, cu un traumatis m, ne putem întâlni oricând, fie c ă suntem direct
implicați, fie că asistă m la un astfel de episod nepl ăcut.
În volumul primit cu mare interes, autorul ofer ă metodologia special ă a
kinetoterapiei de recuperare, ca principal mijloc de recuperare func țională . Având la
bază argumente didactice, cartea este structurat ă în capitole, aferente principalelor
afecțiuni ale coloanei vertebrale și membrelor.
Capitolul în care este abordat ă coloana vertebral ă se ordonează în kineto-
terapia algiilor (cervicale, dorsale, lombare), a leziunilor posttraumatice, a tulbur ărilor
de statică vertebrală și a spondilodiscitelor.
Capitolul care trateaz ă afecțiunile membrului superior, prezint ă cele mai frec-
vente traumatisme ale um ărului, cotului și mâinii, cât ș i schema de recuperare func țio-
nală, cu accent pe terapia de recuperare prin exerci ții fizice.
Capitolul care trateaz ă afe
cțiunile membrului inferior, abordeaz ă metodic
fiecare traumatism al șoldului, bazinului, genunchiului și piciorului, pe baza examin ării
complexe, indicând traseul metodologic de recuperare func țională, prin exerciț ii fizice.
Capitolul final trateaz ă o problematică deosebit de actual ă, respectiv
osteoporoza. Autorul specific ă premisele instal ării afecțiunii, mecanismele și modi-
ficările apărute la nivel osos, efectele în plan motric, cât și kinetoterapia de prevenire și
combatere a osteoporozei.
Lucrarea este un ghid teoretic și practic, valoros și util, care nu trebuie s ă
lipsească din biblioteca speciali știlor din domeniul nostru.

RECUPERAREA ÎN AFEC ȚIUNILE CARDIOVASCULARE
Autor: lector univ. dr. Carmen BUȘNEAG , 208 pagini

Până în urmă cu 10-15 ani, a discuta d espre recuperarea bolnavilor
cardiovasculari p ărea nu numai lipsit de sens, dar și o gravă eroare medicală . Astăzi,
recuperarea în general și kinetoterapia în special, sunt considerate nu numai utile și
corecte în algoritmul de tratament al bo lnavilor cardiovasculari, dar s-au dovedit
capabile a ameliora mult calitatea vie ții acestor bolnavi. Desigur, nu pled ăm pentru
înlocuirea tratamentelor moderne, care aplic ă o medica ție potentă și bine studiat ă
științific, ci pentru ut ilizarea progresiv ă și standardizat ă a antrenamentului fizic, care
poate conduce la ob ținerea unei capacităț i de efort maxim în raport cu deficitul
funcțional cardiac.
Informațiile furnizate sunt utile în primul rând studen ților de la facult ățile de
kinetoterapie care vor lucra practic cu ace ști bolnavi pentru a înl ătura decondi ționarea

190fizică și pentru a-i recupera, dar și studenților medicini ști, medicilor de familie,
medicilor de alte specialit ăți, interesa ți în a combina metodele de tratament clasice cu
metodele de tratament nemedicamentoase, din sfera kinetoterapiei și a fizioterapiei.
Primul capitol al c ărții prezintă câteva date necesare despre structura și funcția
aparatului cardiovascular , trecând apoi în revist ă principalele entit ăți din patologia
cardiovascular ă: ateroscleroza, cardiopatia ischemic ă, infarctul de miocard, precum și
metodologia general ă de recuperare în aceste afec țiuni.
Infarctul acut de miocard (IMA) beneficiaz ă de un capitol bine reprezentat,
dată fiind morbiditatea sa enorm ă în condițiile vieții moderne, insistând pe elementele
foarte practice ale recuper ării post IMA, elemente care sunt foarte bine standardizate:
pe ore ș i zile. Nu lipsesc capitolele de recuperare în hipertensiunea arterial ă (HTA), în
valvulopatii, arte riopatii periferice și afecțiuni venoase, dar și în bolile în care, pân ă
acum, efortul fizic era consid erat total interzis: tulbur ările de ritm cardiac și
insuficien ța cardiacă .
Nu puteau fi trecute cu vederea tehnicile moderne de revascularizare
miocardic ă: by-passul aort o-coronarian și angioplastia transluminal ă percutant ă, tehnici
care au revolu țion at concep ția de tratament în boala cardiac ă ischemic ă, „mutând”
terapia de la tableta de nitroglicerin ă, la chirurgia pe cord. În cadrul acestor interven ții,
precum și în cazul transplantului cardiac, sunt prezentate detailat programele de
recuperare pre și postoperatorii.
În final sunt prezentate câteva anexe ce pot fi foarte utile în sala de
kinetoterapie: un model de fi șă de urm ărire a recuper ării bolnavului cardiovascular,
testarea la efort, precum ș i o anexă cu recomand ări pentru bolnavii care au suferit un
IMA, cu sfaturi generale privind activitatea fizic ă, obiceiurile alimentare, stresul,
conducerea automobilului, activitatea sexual ă sau reluarea activit ății profesionale.
Lucrarea de fa ță se dorește a fi deschis ă completă rilor ulterioare, aprofundarea unora
dintre temele puse în discu ție impunându-se ca o cerin ță esențială pentru practicienii
din domeniul recuper ării medicale a diverselor afec țiuni cardiovasculare, boli cu cea
mai mare morbiditate și mortalitate la ora actual ă pe plan mondial.

TEHNICA ȘI TACTICA JOCULUI DE FOTBAL. CURS DE BAZ Ă
Autor: lector univ. dr. Sorin Mirel CIOLCĂ, 148 pagini

Autorul își propune s ă scoată în eviden ță aspectele importante referitoare la
conținutul tehnicii și tacticii fotbalului.
Având o bogat ă sursă bibliografic ă, lucrarea sintetizeaz ă problemele generale
și specifice ale tehnicii și tacticii jocului de fotbal, prezentate într-un material didactic
util studen ților de la cursurile de zi, frecven ță redusă și învățământ la distan ță din
facultățile de educa ție fizică și sport.
Primul capitol se refer ă la aspectele generale ale jocului de fotbal (obiectul
teoriei și metodicii jocului de fotbal, istoricul jocului și al regulamentului de joc etc.),
iar în capitolele al II-lea și al III-lea sunt prezentate defini țiile, caracteristicile,
sistematizarea și descrierea elementelor tehnice și acțiunilor tactice specifice fotbalului.
Capitolul al IV-lea completeaz ă problematica abordat ă prin prezentarea celor 17 legi

191ale jocului (regulamentul de joc), care sunt necesare studen ților în scopul practic ării
jocului ș i organizării competi țiilor de fotbal.
De asemenea, lucrarea poate fi util ă și studenților de la cursul de specializare,
precum și tehnicienilor care activeaz ă în fotbal, indiferent de vârsta juc ătorilor pe care
îi pregătesc.

FOTBAL – CURS DE APROFUNDARE. PREG ĂTIRE ANTRENORI
Autor: lector univ. dr. Sorin Mirel CIOLCĂ, 164 pagini

Fotbalul actual prezint ă o serie de particularit ăți care necesit ă o abordare
științifică din partea tuturor speciali știlor implica ți în aceast ă activitate. Problematica
obținerii performan țelor în fotbalul actual reprezint ă obiectivul principal al antrenorilor
și jucătorilor, conduc ătorilor de cluburi, managerilor, metodi știlor etc. care î și unesc
eforturilor în scopul realiz ării acestui deziderat.
Cursul este structurat pe 14 capitole și surprinde aspectele importante și
noutățile desprinse din jocul oficial și necesare procesului de antrenament. Astfel, sunt
prezentate metodele și mijloacele folosite în pregă tirea fotbali știlor, componentele
antrenamentului în fotbal și mijloacele fizice, tehnice și tactice pentru consolidare și
perfecționare, efortul și accidentele în jocul de fotbal, periodizarea, planificarea și
evidența pregătirii fotbali știlor, lecția de antrenament, concep ția de joc și de pregătire,
forma sportiv ă, selecția în fotbal ș.a., problematic ă de actualitate și de mare importan ță
în activitățile de antrenament și joc din fotbal.
Conținutul acestei lucră ri corespunde tematicii program
elor de studiu și se adre-
sează în primul rând studen ților de la Facult ățile de Educa ție Fizică și Sport care apro-
fundează fotbalul ca disciplin ă de specialitate, viitori antrenori în acest domeniu de
activitate.
Problematica abordat ă poate fi util ă, după părerea mea, ș i antrenorilor care
sunt deja în activitate, indiferent de vârsta și nivelul de preg ătire al jucătorilor.

VOLEIUL – JOC ADAPTAT ÎN KINETOTERAPIE
Autori: lector univ. drd. Adin COJOCARU ,
lector univ. dr. Marilena IONIȚĂ, 100 pagini

Lucrarea este utilă studenților de la specializarea kinetoterapie și motricitate
specială și dorește să vină în ajutorul celor, care vor deveni viitori speciali ști în
recuperarea persoanelor cu nevoi speciale, dar nu oricum, ci cu ajutorul mijloacelor
specifice înv ățării jocului de volei.
Ceea ce își propun autorii, este s ă arate utilitatea mijloacelor specifice înv ățării
jocului de volei, în recuperarea deficien țelor fizice, și de ce nu, prin dezvoltarea
simțului întrecerii și al competi ției.
Lucrarea este structurat ă pe șase capitole, pornind de la un scurt istoric al
jocului de volei și al jocului la persoanele cu nevoi speciale, reguli de joc ale voleiului
modern, cât și al voleiului la persoanele cu nevoi speciale și continuând cu descrierea
procedeelor tehnice și metodica înv ățării lor. Capitolul important al acestei c ărți este

192acela, în care sunt tratate mijlocele specifi ce jocului de volei, cu aplicabilitate în
corectarea deficien țelor fizice.
În încheiere sunt prezentate jocurile adaptate voleiului, prin care se poate
dezvolta sim țul întrecerii, al competi ției.

KINETOTERAPIE – METODICA DESF ĂȘURĂRII ACTIVIT ĂȚII
PRACTICE
Autor: prep. univ. Rodica COTOMAN , 112 pagini

Lucrarea este destinat ă activității studenților (viitori kinetoterapeu ți), în bazele
de tratament din sta țiunile balneare, unde ace știa, conform planului de înv ățământ,
efectuează stagiul practic cu pacien ții.
În numeroase st ări patologice, programele de kinetoterapie au devenit o
prezență obligatorie, kinetoterapia fiind cea mai reprezentativ ă și mai complexă
specialitate care abordeaz ă mișcarea în scop terapeutic.
Este tratat ă patologia cea mai frecvent întâlnit ă în secțiile de recuperare ale
bazelor de tratament din sta țiunile balneare și cuprinde descrierea metodic ă a
programelor desf ășurate în sala de kinetoterapie.
Autoarea introduce cititorul în activitatea de kinetoterapie, printr-un capitol în
care specific ă obiectivele și metodele pe care le utilizeaz ă acest gen de terapie,
amenajările necesare în sala de lucru, structura programului kinetic și bazele rela ției
dintre kinetoterapeut și pacient. O abordare necesar ă și utilă este realizată prin
echivalarea terminologiei preponderent specifice kinetoterapiei ș i educației fizice.
Programele kinetice descrise în volum, se adreseaz ă în capitole distincte, afec țiunilor
neurologice, reumatice, ortopedico-traumatice și corectării deficien țelor fizice. Pentru
fiecare afec țiune es te alc ătuit un protocol de prezentare, în care se specific ă definiția,
obiectivele și mijloacele opera ționale de interven ție.
Cursul se constituie într-un îndrumar practic concis, util și deschis la îndemâna
fiecărui student, viitor kinetoterapeut, la început de drum în meserie.

CURS DE DANS SPORTIV
Autor: lector univ. drd. Cristina JELEASCOV , 120 pagini

Grupul țintă căruia i se adreseaz ă cartea este format de studen ții de la
specializarea educa ție fizică și sportivă, care parcurg aceast ă disciplin ă modernă,
conform planului de înv ățământ. Volumul poate fi consultat de c ătre toți cei ce sunt
interesați de aceast ă disciplină sportivă, deosebit de pl ăcută și atractivă, pentru sportivi
și public în general.
Sunt prezentate câteva aspecte importante legate de caracteristicile generale
ale dansului sportiv, precum și momente importante ale isto riei acestei ramuri sportive
atât pe plan intern, cât și pe plan interna țional.
În aceeași măsură prezintă câteva informa ții generale despre sala de dans,
semnele conven ționale în descrierea coregrafilor de dans, precum și aspecte legate de
costumația obligatorie a dansatorilor.

193Conținutul lucr ării prezint ă atât tehnicile de baz ă pentru învăț area dansurilor
standard: vals lent, rango și vals vienez, cât și tehnicile de baz ă pentru înv ățarea
dansurilor latino: samba, cha-cha ș i jive.
Un capitol important aduce în prim plan preg ătirea și antrenamentul în dansul
competiț ional, precum ș i modalitățile de atragere, depistare și selecție al viitorilor
dansatori.
Nu în ultimul rând, sunt prezentate aspecte ale sistemului competi țional de
dans, stipulate în Regulamentul Federa ției Interna ționale de Dans Sportiv (I.D.S.F.),
precum și câteva finalit ăți și valențe formativ-educative ce influen țează sfera
personalităț ii și ajută la integrarea sociocultural ă a individului.

CORECTAREA DEFICIEN ȚELOR FIZICE, MIJLOACE UTILIZATE
ÎN APĂ ȘI PE USCAT
Autori: conf. univ. Elena MUREȘAN, lector univ. drd. Cristina JELEASCOV ,
lector univ. drd. medic Doina MUREȘAN, 128 pagini

Lucrarea se adreseaz ă studenților cu specializarea kinetoterapie, precum și celor
interesați de acest domeniu. Într-o înl ănțuire logică sunt prezentate exerciț ii fizice în
mediu acvatic și pe uscat, utilizate în scop terapeutic, cu un con ținut specializat de
reeducare funcț ională și corectare a deficien țelor fizice. Caracterul analitic al exerci țiilor
prezentate în lucrare oferă posibilități multiple și eficiente de ac ționare selectivă asupra
unor segmente sau regiuni ale corpului, în func ție de obiectivele urm ărite.
Pentru corectarea principalelor deficien țe fizice cunoscute (torticolis, cifoz ă
dorsală, cifoză lombară – joasă, cifoză totală, lordoză lombară, cifo-lordoz ă, scolioză în
„C”, scolioz ă în „S”, spate rotund, spate plan, torace plat ș i înfundat, umeri c ăzuți și
aduși, omoplați depărtați și desprinși, abdomen aton, genunchi în varum, genunchi în
valgum, picior plat) se recomand ă in dicații metodice de ac ționare, înso țite de un
mănunchi selectat de exerci ții colective utilizate, în scop terapeutic, în ap ă și pe uscat.
Complexele de exerci ții sunt simple, accesibile pentru orice vârst ă.
Execuția corectă a mișcării este ilustrat ă și în imagini, ceea ce face ca în
condițiile practic ării raționale și științific controlate, s ă ducă la corectarea deficien țelor
și ameliorarea tulbur ărilor funcționale asociate.

BIOMECANICA ÎN EDUCA ȚIE FIZIC Ă ȘI SPORT
Autor: conf. univ. dr. Georgeta NENCIU , 132 pagini

Lucrarea de fa ță este utilă studenților în educa ție fizică și sport, antre-norilor,
precum ș i specialiștilor din domeniul reabilit ării deficien țelor aparatului loco-motor.
În formarea și perfecționarea celor care lucreaz ă în aceste domenii, un rol
important îl are și biomecanica, aceast ă știință biologică, ce poate explica atât cauzele
și mecanismele mi șcărilor, cât ș i efectele acestora asupra corpului în întregime și
parțial, asupra segmentelor sale.
Cum biomecanica este în strâns ă legătură cu alte discipline biologice, pe tot
parcursul lucr ării, cunoștințele de biomecanic ă sunt legate de cele de anatomie

194funcțională, deoarece se știe că, nu poți fi un bun specialist în acest domeniu: antrenor,
profesor de educa ție fizică sau kinetoterapeut f ără să cunoști diversitatea formelor de
mișcare ale corpului omenesc și mecanismele lor. Nu po ți cunoaște mecanismele
mișcărilor dacă nu ai noțiuni de biomecanic ă. Nu poți înțelege biomecanica dac ă nu ai
noțiuni de anatomie func țională.
Pe de altă parte, anatomia func țională și biomecanica fac posibil ă înțelegerea
și a altor discipline indispen sabile, cum sunt: fiziologia și biochimia efortului, precum
și kinetologia, cu aspectele ei practice, terapeutice, mijlocul cel mai valoros în
reabilitarea deficienț elor aparatului locomotor.
Cunoașterea corect ă a aspectelor biomecanice ale mi șcărilor, de c ătre spe-
cialiș ti, poate contribui la ameliorar ea randamentului pr ocesului de cre ștere a capa-
cității de efort; la valorificarea la maximum în competi ții a capacității de efort, prin
adaptarea tehnicilor la caracteristicile somatice ș i funcționale ale sportivului; la
îmbunătățirea criteriilor de selec ție primară pentru o anume ramur ă sportivă, prin
compensarea caracteristicilor individuale în anumite limite. Mai poate contribui la
creșterea performan ței sportive prin folosirea unor aptitudini predominant genetice,
cum ar fi mobilitatea articular ă, elasticitatea muscular ă și anumite raporturi de lungime
ale segmentelor corpului.
Tot în acest context, cunoa șterea și studierea din punct de vedere biomecanic a
modului de producere a diferitelor accidente, leziuni, rupturi musculare, fracturi, joac ă
un rol în prevenirea acestora, dup ă cum ș i recuperarea și terapia în astfel de cazuri sunt
mult ameliorate dac ă se cunosc nu numai cauzele biomecanice ale accidentelor, dar și
efectele unor solu ții recuperatorii care limiteaz ă pentru moment mi șcările (proteze,
gipsuri, dispozitive de fixare sau întindere).
De aceea, consideră m că introducerea în Planul de înv ățământ al studen ților
Facultății de Educa ție Fizică și Sport din cadrul Universit ății Spiru Haret a disciplinei
Biomecanica în Educa ție Fizică și Sport reprezint ă un lucru benefic pentru studen ți,
viitori speciali ști în aceste dom
enii.

GIMNASTICA ÎN KINETOTERAPIE
Autor: conf. univ. dr. Georgeta NICULESCU , 175 pagini

Lucrarea r ăspunde nevoii de formare a unei concep ții științifice, unitare a
specialiștilor și, îndeosebi, a celor afla ți în amfiteatrele universitare, cu privire la
gimnastica în ansamblul ei, cât mai ales a ramurii sale necompetitive denumit ă generic
„gimnastica de baz ă” care asigură atât baza preg ătirii pentru celelalte ramuri ale
gimnasticii, pentru alte sporturi, cât ș i mijloacele necesare corect ării atitudinilor
deficiente ale corpului.
Este structurat ă pe opt capitole care prezint ă informații ample cu privire la
gimnastica de baz ă, oferind posibilitatea aprofund ării aspectelor teoretice în conexiune
cu cele practice. În capito lul întâi este prezentat un scu rt istoric privind apari ția
gimnasticii pe plan mondial și național, originea și evoluția sa fiind indisolubil legat ă
de dezvoltarea societăț ii omeneș ti din cele mai îndep ărtate vremuri și până în prezent.

195În capitolul al doilea sunt prezentate obiectivele, caracteristicile, mijloacele, precum și
ramurile gimnasticii, iar capitolul trei prezint ă aspecte de terminologie.
În capitolul patru sunt descrise no țiunile de baz ă în gimnastic ă și kineto-
terapie, și anume: no țiuni despre mi șcare, forțele interne și externe care ac ționează
asupra corpului omenesc, planurile și axele de mi șcare ale corpului, tehnica pozi țiilor.
Sunt prezentate, de asemenea, pozi țiile fundamentale și derivate în gimnastic ă și
kinetoterapie, pozi țiile și mișcările segmentelor corpului, precum și structura
exercițiului terapeutic. În capitolele urm ătoare sunt prezentate în detaliu mijloacele
gimnasticii de baz ă structurate în gimnastica organizatoric ă, exerciții de dezvoltare
fizică generală și exerciț ii aplicative.
S-a acordat o mare aten ție exercițiilor de dezvoltare fizic ă generală pentru că
ele contribuie la dezvoltarea fizic ă armonioas ă a corpului, la formarea bazelor generale
ale mișcărilor, la formarea și mențin erea atitudinii corect e a corpului, prevenind
apariția deficien țelor fizice la nivelul coloanei vertebrale. Sunt descrise câteva modele
operaționale utilizate de kinetoterapeu ți în corectarea atitudin ii cifotice, a atitudinii
lordotice și a atitudinii scoliotice a coloanei vertebrale și a spatelui.
De remarcat este faptul c ă, fiecare capitol se încheie cu o list ă de întrebări care
pune cititorul în situa ția plăcută de a se testa imediat dup ă parcurgerea materialului.
Prin conținutul ei, lucrarea vine s ă completeze în mod fericit literatura de
specialitate existentă și se adreseaz ă atât studen ților de la specializarea educa ție fizică,
cât și celor de la kinetoterapie și motricitate special ă, fiind util ă și profesorilor de
educație fizică și kinetoterapeuț ilor interesa ți în aprofundarea gimnasticii de baz ă.

ATLETISM CURS DE BAZ Ă
Autori: conf. univ. dr. Toma PETRESCU , conf. univ. dr. Daniel GHEORGHE ,
conf. univ. dr. Elena SABĂU, 179 pagini

Lucrarea este destinat ă în primul rând studen ților de la facult ățile de profil,
specialiștilor din domeniu, dar și oricărei persoane interesate de efort fizic și mișcare, în
general, și atletism, în special.
Volumul acoper ă problemele de atletism impuse în curriculum specific
educației fizice și sportive, pentru înv ățământul gimnazial și liceal. Studen ților li se
oferă informații de specialitate și li se formează abilități necesare în aplica țiile efectuate
în activitatea de practic ă pedagogic ă, prin prisma viitoarei lor deveniri, de profesori de
educație fizică și sportivă.
Cartea este structurat ă în două părți distincte, respectiv:
– partea I abordeaz ă aspecte generale legate de evolu ția atletismului pe plan
mondial, cât și aspectele descriptive care explic ă modalitatea tehnic ă de execu ție a
exercițiilor, probelor de atletism, completate de preciz ări ale regulamentului de concurs;
– partea a II-a abordeaz ă aspecte metodice legate de predarea exerci țiilor de
atletism, conform unei succesiuni logice și legice, în scopul însu șirii rapide a unei
execuți i corecte și eficiente; tot în aceast ă parte a lucr ării este realizat ă o prezentare a
metodelor și mijloacelor specifice atletismulu i, utilizate în scopul îmbună tățirii
calităților motrice, calit ăți necesare exprim ării motrice superioare.

196 Autorii au avut inten ția de a realiza o lucrare concis ă, care să trateze aspectele
teoretice și metodice cele mai importante ale disciplinei și să completeze activitatea
prestată de student la lec țiile practice.

INFORMATIC Ă APLICAT Ă ÎN EDUCA ȚIE FIZICĂ , SPORTIV Ă ȘI
KINETOTERAPIE
Autori: lector univ. dr. Mariana POPA ,
asist. univ. md. Mihaela GHEORGHE , 135 pagini

Lucrarea este structurat ă pe 8 capitole și se adreseaz ă tuturor studen ților care
debutează în activitate cu pachetul de programe OFFICE. Volumul cuprinde
principalele no țiuni de WORD, EXCEL și ACCESS, necesare în editarea unui text,
prelucrarea avansată a acestuia, editarea și lucrul cu tabele, utilizarea elementelor de
desenare din WORD, calc ulul unor formule și reprezentarea grafică a datelor în
EXCEL, crearea unei baze de date în ACCESS etc.
În capitolul 1 sunt prezentate no țiuni introductive despre structura calculatoa-
relor și sistemul de operare Windows.
Capitolele 2 și 3 cuprind generalit ăți despre programul Microsoft Word,
operații de baz ă asupra textului, tehnoredactar e la nivel de caracter, că utarea și
înlocuirea automat ă în text a elementelor necesare tehnoredact ării la nivel de paragraf.
Capitolul 4, în prima parte, cuprinde lucrul cu tabele: modalit ăți de
introducere a datelor, formatate, formule de calcul, sort ări ce se pot efectua cu
elementele din tabel. În partea a doua se studiaz ă câteva no țiuni de grafic ă: desenarea
cu WORD ART, desenarea utilizând bara DRAWING, inserarea de imagini.
În cadrul capitolului 5 sunt prezentate no țiuni introductive despre EXCEL:
tehnici de baz ă, mape de lucru, foi de calcul, coloane, linii, celule.
Capitolul 6 prezint ă referințe și calcule în EXCEL.
Capitolul 7, în prima parte, cuprinde grafice în EXCEL. În a doua parte se
studiază funcțiile și modul lor de utilizare.
Capitolul 8 familiarizeaz ă cititorul cu lucrul în ACCESS. Aici se înva ță cum
se creează tabelele într-o baz ă de date și cum se fac prelucr ări simple cu datele din
bază, cum ar fi: sort ări, filtrări, filtrări/sortă ri avansate.
Autoarele au conceput cartea pe ntru a veni în ajutorul studen ților ce pornesc
să descifreze tainele calcu latorului. Volumul est e util tuturor studen ților, de la toate
formele de învăță mânt, fiind un ghid practic de utilizare a celui mai modern mijloc de
informare, înv ățare, evaluare și comunicare, respectiv calculatorul.

REFACERE-RECUPERARE, KINETOTERAPIE ÎN ACTIVITATEA
SPORTIVĂ
Autor: conf. univ. dr. Elena SAB ĂU, 200 pagini

Publicația se adreseaz ă în aceea și măsură studenților de la specializarea
educație fizică și sportivă, dar și celor de la specializarea kinetoterapie și motricitate
specială, și are ca scop însu șirea de către aceștia a principalelor mijloace și tehnici,

197utilizate pentru refacerea și recuperarea s ănătății și capacității de performan ță a
practicanților activit ăților sportive.
În contextul cre șterii potenț ialului bio-psiho-motric al sportivilor, al maxi-
mizării capacit ății de performan ță, a creșterii numărului de competi ții și antrenamente,
o interven ție prin care se poate eficientiza și valorifica preg ătirea, o constituie procesul
de refacere a capacităț ii de efort.
Alături de alte componente ale antr enamentului sportiv, respectiv preg ătirea
fizică, tehnică , tactică , teoretică , psihologic ă, biologică de concurs, refacerea capacit ății
de efort întrege ște pregătirea sportiv ă modernă.
Efortul de antrenament, cât și cel de competi ție, înseamnă extensie maxim ă a
solicitării fizice, psihice și emoționale, fapt indus de aspectul de întrecere, de concurs,
al prestației sportive.
Emulația, s uccesul, performan ța superioar ă sunt aspecte pozitive ale activit ății
sportive, dar din cauze de suprasolicitare, de uzur ă sau cauze banale, sportivii pot avea
și experien țe neplăcute, respectiv se pot accidenta, fapt ce le impune întreruperea
pregătirii. Traumatismele, leziunile care se instaleaz ă, trebuie abordate cu m ăsuri
precoce și intensive, pentru recuperarea, reabilitarea sportivului, a st ării optime de
sănătate și funcționalitate la potenț ial maxim.
Sunt prezentate mijloacele naturale și dirijate (artificiale) utilizate în regenera-
rea biologic ă, cât și schemele (modelele) recomandate de speciali știi domeniului.
Pentru a avea la îndemân ă un feedback, al procesului de regenerare, în volum sunt
recomandate mijloacele și parametri controlului și autocontrolului refacerii.
Volumul poate fi consultat în aceea și măsură și în scopul realiz ării unui manage-
ment eficient al s ănătății și efortului psiho-fizic, depus cotidian, de c ătre orice persoan ă.

METODICA EDUCA ȚIEI FIZICE ȘI SPORTIVE
Autor: prof. univ. dr. Septimiu Florian TODEA , 268 pagini

Metodica educa ției fizice și sportive abordeaz ă problematica de baz ă teoretică,
metodică a procesului de instruire, de înv ățare și organizare a activit ăților specifice
domeniului acesta al Educa ției fizice ș i sportive la vârsta școlară. Cursul se adreseaz ă,
în primul rând, studen ților Facult ății de Educa ție Fizică și Sport (forma de învăță mânt:
Zi, Frecven ță Redusă și Învățământ la Distan ță), tuturor acelora care urmeaz ă diferitele
specializări din cadrul facult ății, pregătindu-se pentru a deveni profesori de educa ție
fizică sau antrenori într-o ramur ă sportivă. Astfel, se ofer ă viitorilor speciali ști
posibilitatea cunoa șterii principalelor no țiuni teoretice, dar și aspectele principale
practice, metodice specifice domeniului educa ției fizice și sportive la vârsta elevilor.
Prima parte a cursului abordeaz ă teme ca: obiectul de studiu al Teoriei și
metodicii educa ției fizice și sportului; no țiunile de baz ă ale d omeniului; proiectul de
studiu al didacticii generale a educa ției fizice și sportive, ca proces instructiv-educativ,
precum și aspectele ce vizeaz ă abordarea sistemic ă a currriculum-ului; finalit ățile și
obiectivele activit ății de educa ție fizică și sport.
În partea a II-a a lucr ării sunt prezentate: problematica înv ățării școlare și cea a
adulților; componentele procesului instructiv-educativ de educa ție fizică și sport;

198principiile didactice și metodele de instruire, de înv ățământ în activitatea de educa ție
fizică și sportivă în diferitele perioade ale vârstei școlare.
Ultima parte a cursului cuprinde într-un spa țiu extins: tehnologia procesului
didactic; strategiile didactice și sunt abordate: metodologia asimil ării (însușirii)
cunoș tințelor teoretice specifice domeniului, realizarea unor indici superiori, armonio și,
de dezvoltare fizic ă și motrică; învățarea, consolidarea, perfec ționarea deprinderilor și
priceperilor motrice de baz ă, utilitar-aplicative și specifice practic ării probelor ș i
ramurilor sportive și, de asemenea, sunt prezentate: principalele aspecte ce vizeaz ă
calitățile motrice, precum și procedeele metodice de dezvoltare ale acestora; sistemul
formelor de organizare a activit ății elevilor în acest domeniu, în regimul zilei de școală și
a celor organizate în timpul liber al elevilor; problematica proiectă rii activității de
educație fizică și sportivă în unitățile de învăță mânt școlar, precum și evaluarea acestora.
Cunoștințele transmise studen țil or contribuie la formarea și perfecționarea
viitorilor specialiș ti ai domeniului, complectând cuno ștințele transmise prin celelalte
cursuri, cum sunt cele de: teorie, pedagogie, psihologie, sociologie, management și
altele, ca și cele asimilate în urma particip ării la activit ățile practico-metodice din
cadrul lec țiilor practice, a stagiilor de practic ă pedagogic ă și a celei de preg ătire a
antrenorilor pentru o ramur ă sportivă.

TEORIA SPORTULUI
Autor: prof. univ. dr. Septimiu Florian TODEA , 284 pagini

Domeniul sportului și, în special, procesul de antrenament și concurs sportiv
s-a perfecț ionat continuu, iar teoria sportului a beneficiat mereu de date, idei, noi
principii, teze de baz ă, ca și de mijloace didactice și organizatorice moderne, specifice
sportului – procesului de antrenament și concurs.
Sportul zilelor noastre este un adev ărat fenomen social și reprezint ă una dintre
cele mai atractive activit ăți, fapt ce a dus rapid la dezvoltarea ș i extinderea sa, ca și la
creșterea continu ă a nivelului performan țelor sportive.
Teoria sportului urm ărește abordarea fenomenului sportului în întreaga sa
complexitate, cu multiplele sale valen țe și implicații, urmărind cunoa șterea princi-
palelor aspecte ce privesc sportul, antrenamentul și concursul sportiv, ce sunt corelate
într-un sistem complex de no țiuni specifice și prezentate printr-o teorie proprie, ce
caută a stabili principalele reguli, principii dup ă care se prev ăd, se valorific ă și se
confirmă efectele biologice și spirituale în practica vie ții sociale. Sportul este și un
benefic mijloc de petrecere a timpului liber într-un mod pl ăcut și distractiv, num ărul
practicanților activit ăților sportului pentru to ți sau a simplilor spectat ori la concursurile
sportive fiind în continu ă creștere.
Curs
ul Teoria sportului își propune s ă prezinte: principalele etape istorice ale
evoluției și dezvoltării sportului, ca ș i unele m ărturii și date despre apari ția și
dezvoltarea sportului în România; sistemul na țional de educa ție fizică și sport ce are la
origine o serie de activit ăți cu caracter de întrece re, participarea organizat ă sau
independent ă, colectiv ă sau/ș i individual ă, la diverse activit ăți fizice (motrice sau
corporale); struct ura sportului din țara noastr ă; definițiile și caracteristicile de baz ă ale

199sportului, antrenamentului ș i concursului, competi ției sportive; caracteristicile și
noțiunile principale ale domeniului sportu lui; clasificarea sporturilor, categoriile și
structura piramidală a sportului contemporan și participan ții la activitatea sportiv ă;
funcțiile sportului; procesu l didactic sau de învăță mânt în activitatea sportiv ă și
prezentând conceptele noi din teoria sportului care sunt benefice în evolu ția procesului
de antrenament sportiv modern, ca și unele tendin țe și orientări metodologice moderne
în instruirea (antrenamentul) sportivă .
De asemenea, un loc important în Teoria sportului îl ocupă: prezentarea
principiilor antrenamentu lui sportiv modern; bazele teoretice ale mijloacelor și
metodelor de antrenament sportiv; componentele (factorii) antrenamentului sportiv;
principalele forme de solicitare motric ă; calitățile motrice (capacitatea motric ă); bazele
teoretice ale efortului în activitatea sportiv ă și componentele (parametrii) acestuia în
antrenamentul sportiv; bazele teoretice ale selec ției pentru sportul de performanță ;
bazele teoretice ale proiect ării (planific ării) pregătirii sportive; caracteristicile sportului
feminin; teoria competi ției sportive; refacerea organismului sportivilor dup ă efort și, în
final, principalele aspect e ce privesc managerul activit ății sportive și problematica
specifică privind baza sportivă .

200

Redactor: Mihaela N. ȘTEFAN
Tehnoredactor: Marcela OLARU
Coperta: Marilena B ĂLAN

Coli tipar: 12,5
Format: 16/70 ×100

Editura Funda ției România de Mâine
Bulevardul Timi șoara nr. 58, Bucure ști, Sector 6
Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro
e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro