Analele Universit ății de Vest din Timi șoara U Seria Drept 119 [601946]

Analele Universit ății de Vest din Timi șoara U Seria Drept | 119
Considerații privind instituția logodnei în Codul civil român

Lect. univ. dr. Adina-Renate MOTICA*
Facultatea de Drept,
Universitatea de Vest din Timi șoara

Abstract

The Civil Code brings back into the scenery of Romanian law, the
institution of engagement. The present article proposes analyzing the evolution
of the engagement among the diverse regulations of our law, the legal nature of
the engagement, the ground conditions requested for its conclusion, as well as
the impediments at the conclusion of the engagement. Therewith, it also shows
what are the effects to breaking the engagement, both regarding the restitution
of the gifts, and regarding the responsib ility for abusively breaking the
engagement.

Keywords : engagement, the promise to marry, consent of the engagement,
breaking the engagement, restitution of gifts, responsibility

Rezumat

Codul civil readuce pe scena dreptului nostru institu ția logodnei, ca
promisiune reciproc ă pe care și-o fac bărbatul și femeia de a se c ăsători unul cu
celălalt. Prezentul articol î și propune s ă prezinte evolu ția acestei institu ții în
timp și să analizeze condi țiile de fond și impedimentele la încheierea logodnei,
precum și să arate care sunt efectele ruperii logodnei, în special în ceea ce
privește restituirea darurilor și răspunderea pentru ruperea abuziv ă a logodnei.

Cuvinte-cheie : logodnă, promisiune de c ăsătorie, ruperea logodnei,
restituirea darurilor, r ăspundere

Scurt istoric
Atunci când se preocup ă de relațiile de familie, legiuitorul poate s ă privească
logodna din dou ă puncte de vedere diametral opuse. Exist ă, astfel, sisteme de
drept care trateaz ă logodna ca fiind un simplu act al vie ții private care scap ă

* [anonimizat]

120 | I. Studii, articole, comentarii U Secțiunea de drept privat
reglement ărilor juridice, dreptul urmând s ă se o c u p e c u f or mar ea f amil i ei d o ar
din momentul încheierii c ăsătoriei, așa cum s-a întâmplat în dreptul nostru în
reglementarea Codului familiei de la 1954, sau s ă privească logodna ca fiind primul
pas pentru încheierea c ăsătoriei și, prin urmare, o institu ție a dreptului familiei, a șa
cum se întâmpl ă în actuala reglementare, dovad ă fiind faptul c ă instituției logodnei i-
a fost rezervat locul de debut al normelor ce reglementeaz ă dreptul familiei.
Logodna, cu semnifica ția trecerii de la starea de celibat la c ăsătorie se
regăsește încă din cele mai vechi timpuri, chiar în Vechiul Testament, fiind
desemnat ă prin termenul „aras”, însemnând în ebraic ă „legământ de c ăsătorie”
sau „angajament de c ăsătorie”1.
Nici în reglement ările din dreptul nostru, logodna nu prezint ă o noutate,
astfel în vechile legiuiri autohtone2, încă de la primele pravile scrise în limba
română, continuând cu Codurile Calimach, Caragea și Donici3, căsătoria era
întotdeauna precedat ă de logodn ă, cunoscut ă și sub denumirea de „f ăgăduință”
sau „învoial ă”.
Potrivit Codului Calimach, „logodna este f ăgăduința pentru urm ătoarea
însoțire și se face des ăvârșit sau nedes ăvârșit”. Logodna era des ăvârșită, când se
întocmeau acte oficiale, putându-se încheia doar cu consim țământul viitorilor
logodnici cu îndeplinirea unor cerin țe privind vârsta minim ă a acestora, respectiv
14 ani pentru b ărbați și 12 ani pentru femei și cu încuviin țarea părinților lor4.
Logodna era nedes ăvârșită atunci când era rezultatul unei tocmeli înso țite de
o dare de arvun ă, încheierea acesteia nefiind neap ărat urmat ă de încheierea
căsătoriei5.
Legiuirea Caragea reglementa logodna ca „mai întâi cuvântare de tocmeal ă a
nunții”, stabilind care erau cazurile în care logodna putea fi desf ăcută, precum și
ce se întâmpla cu darurile f ăcute între viitorii so ți cu prilejul încheierii logodnei,
ca stare juridic ă premergătoare căsătoriei.

1 A se vedea D. Lupa șcu, R. Gâlea, Unele considera ții privind reglementarea logodnei în noul Cod civil
român și în unele legisla ții străine, în Lex et Scientia International Journal, nr. XVII, vol. 1/2010, p. 177.
2 A se vedea Pravila lui Matei Basarab și Pravila lui Vasile Lupu în vigoare între anii 1652-1711.
3 În Codurile Calimach, Caragea și Donici, logodna era reglementat ă ca un contract prin care se n ăștea
obligația la încheierea c ăsătoriei, legiuitorul atribuind logodnei for ță obligatorie n ăscută din însăși stipulația
reciprocă a părților de a se c ăsători.
4 De asemenea, Codul Calimach prevedea și un termen de cel mult patru ani pentru încheierea
căsătoriei: „Dup ă logodnă trebuie s ă se săvârșească cununia în curgere de doi ani, dac ă se află amândou ă
fețele în țara aceasta […] înstr ăinată fiind, una din fe țele logodnei, poate s ă păsuiască logodna pân ă la trei
ani. Pentru binecuvântat ă pricină se poate p ăsui cununia și pân la al patrulea an, adic ă pentru boal ă a unei
părți, pentru moartea p ărinților sau pentru vinov ăția de criminal sau pentru cea din nevoe îndelungat ă
înstrăinare.”
5 A se vedea A. R ădulescu, Al. Costin, V. Grecu, V. Gaftoescu, C. Teg ăneanu, Gh. Vl ădescu-Răcosa,
E. Herovanu, Adunarea izvoarelor vechiului drept românesc scris – Codul Calimach , Ediție critică, vol. III,
Ed. Academiei RPR, Bucure ști, 1985, p. 90 și urm.

Analele Universit ății de Vest din Timi șoara U Seria Drept | 121
Codul civil de la 1864 nu a mai reglementat institu ția logodnei, aceasta
neregăsindu-se nici în reglementarea Codului familiei de la 1954.
Noul Cod civil reia o parte din dispozi țiile anterioare și reglementeaz ă logodna
în art. 266-270 cuprinse în Capitolul I, Titlul II „C ăsătoria” din Cartea a II-a „Despre
familie”, integrarea promisiunilor de c ăsătorie în cadrul dreptului familiei de
către legiuitorul român semnificând recunoa șterea dimensiunilor sociale și
juridice ale acestei institu ții6.
Prin urmare, nici caracterul informal al logodnelor, care pot fi încheiate într-o
intimitate absolut ă și nici obstacolele legate de mijloacele de prob ă nu au
constituit suficiente contraargumente în a nu integra institu ția logodnei în noua
reglementare a „vie ții familiale”7.
Aplecarea legiuitorului asupra logodnei are la baz ă considerentul c ă nu doar
căsătoria, ci tot ceea ce ține de via ța familial ă reprezint ă o component ă funda-
mentală a vieții omului, justificând astfel nevoia unei protec ții speciale. Logodna
se situeaz ă astfel, la jum ătatea drumului dintre c ăsătorie și concubinaj,
amestecând într-un mod propriu, aproape perfect, caracteristicile institu ționale
și contractuale, într-o mi șcare de osmoz ă ce se poate constata între uniunea
formală legalizată și uniunea informal ă, ignorată de drept.

Noțiunea și natura juridic ă a logodnei
În literatura de specialitate, logodna a fost definit ă ca fiind „învoiala
reciprocă între dou ă persoane de a se c ăsători”8, „promisiunea reciproc ă a două
persoane de a se c ăsători în viitor”9, „starea juridic ă facultativ ă, premerg ătoare
căsătoriei, izvorât ă din promisiunea reciproc ă intervenit ă, în condi țiile legii, între
un bărbat și o femeie, de a încheia c ăsătoria”10, „un angajament mutual
prenupțial, opțional, al viitorilor so ți, convenit tocmai în perspectiva încheierii
căsătoriei”11, sau „un acord sentimental și intelectual asupra unei c ăsătorii

6 Într-o opinie contrar ă s-a arătat că „includerea logodnei între institu țiile reglementate de Codul civil,
după ce Codul familiei nu f ăcea nicio referire la ea, reprezint ă o întoarcere în timp nejustificat ă, pentru c ă
fenomenul nu este atât de r ăspândit pentru a beneficia de un întreg capitol în C. civil, în timp ce
concubinajul este abia amintit.” – C.C. Hageanu, Dreptul familiei și actele de stare civil ă, Ed. Hamangiu,
București, 2012, p. 14.
7 Pentru am ănunte legate de sintagma „via ță familială” a se vedea V. Terzea, Noul Cod Civil,
vol. I, (art. 1-1.163), adnotat cu doctrin ă și jurispruden ță, Ed. Universul Juridic, Bucure ști, 2011, p. 107 și
urm.
8 A se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti-B ălănescu, Al. B ăicoianu, Tratat de drept civil român, vol. I, Ed. All,
București, 1996, p. 188.
9 A se vedea A.R. Iona șcu, Curs de drept civil român , Dreptul familiei, vol. II, Sibiu, 1941, p. 17.
10 A se vedea D. Lupa șcu, C.M. Cr ăciunescu, Dreptul familiei, Ed. Universul Juridic, Bucure ști, 2011, p. 39.
11 A se vedea M.A. Oprescu, Logodna în noul Cod civil, în Revista român ă de jurispruden ță nr. 4/2012,
p. 251.

122 | I. Studii, articole, comentarii U Secțiunea de drept privat
viitoare, o perioad ă de reflec ție în care logodnicii î și încearcă sentimentele și
învață să se cunoasc ă”12.
Sfântul Andrei Șaguna, define ște logodna, din punct de vedere al dreptului
canonic, ca fiind „actul prin care persoanele c ăsătorinde se declar ă înaintea
preotului miresei, a p ărinților sau a tutorilor și a rudeniilor lor, pentru a se lua în
căsătorie. Declara țiunea aceasta se poate face în scris, sau prin viu graiu”13.
Părintele Dumitru St ăniloae spune c ă logodna este „f ăgăduința ce și-o dau
viitorii soți de a se uni în c ăsătorie, făgăduință binecuvântat ă și ea de preot”14.
Întrucât defini ția logodnei este cea dat ă de legiuitor prin art. 266 alin. (1) C. civ.,
ca fiind „promisiunea reciproc ă de a încheia c ăsătoria”, căsătoria fiind, potrivit
art. 259 alin. (1) C. civ., „uniunea liber consim țită între un b ărbat și o femeie,
încheiată în condițiile legii”, credem c ă nu se mai impune încercarea de a da o
altă definiție celor dou ă instituții.
Termenul de logodn ă15 e s t e f o l o s i t d e c ătre legiuitorul român într-o tripl ă
accepțiune, respectiv de institu ție juridic ă, cuprinzând ansamblul normelor
juridice care reglementeaz ă logodna, ca act juridic civil pe care îl încheie b ărbatul
și femeia care î și promit reciproc încheierea c ăsătoriei, precum și ca statut juridic
al celor logodi ți.
Din defini ția legală a logodnei, care presupune un acord de voin țe, rezultă că
logodna poate fi calificat ă ca fiind un act juridic sui generis , în urma încheierii
căruia, persoanele logodite dobândesc un statut legal aparte, ceea ce o exclude
din categoria faptelor juridice16, chiar dac ă în doctrina de specialitate, opinia larg
răspândită este aceea potrivit c ăreia logodna este un simplu fapt juridic „care
poate să producă cel mult efecte extrinseci c ăsătoriei, în special în cazul ruperii
unilaterale și abuzive”17.
În doctrina de specialitate reg ăsim un demers argumentativ prin care se
justifică includerea logodnei în categoria actelor juridice, opinie la care ne raliem:

12 A se vedea Ph. Malaurie, L. Aynès, La famille, Ed. Defrénois, Paris, 2004, p. 50.
13 A se vedea Sf. A. Șaguna, Compendiu de dreptul canonic al unei Sântei Sobornice ști și Apostole ști
Biserici , ed. a III-a, Editura și tiparul arhidiecezane, Sibiu, 1913, p. 54-55.
14 A se vedea Pr. Prof. dr. D. Staniloae, Teologia dogmatic ă ortodoxă, vol. III, Ed. IBMBOR, Bucure ști,
1997, p. 24.
15 Etimologic, cuvântul provine din limba slavon ă din cuvântul lagoditi care înseamn ă a se înțelege, a
conveni ceva.
16 Pentru calificarea logodnei ca fapt juridic, a se vedea A.A. Banciu, Raporturile patrimoniale dintre so ți
potrivit noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucure ști, 2011, p. 73; A. Gherghe, M. Uliescu (coord.), Noul Cod civil –
Studii și comentarii, Vol. I, Cartea I și Cartea a II-a (art. 1-534), Ed. Universul Juridic, Bucure ști, 2012, p. 609.
Tot ca fapt juridic, este tratat ă logodna și în doctrina și jurispruden ța franceză, unde logodna nu se bucur ă
de o reglementare legal ă, argumentându-se prin lipsa for ței obligatorii a promisiunii maritale, corelat ă cu
interesul protej ării consim țământului liber exprimat la încheierea c ăsătoriei – J.J. Lemouland, Droit de la
famille, Coll. Cours magistral, Ellipses, 2012, p. 51 și 52.
17 A se vedea, printre al ții, M. Avram, C. Nicolescu, Regimuri matrimoniale, Ed. Hamangiu,
București, 2010, p. 75, cu trimitere la I. Albu, Căsătoria în dreptul român, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1988,
p. 28-32; A. Bènabend, Droit civil. La famille, Ed. Litec, Paris, 2003, p. 50.

Analele Universit ății de Vest din Timi șoara U Seria Drept | 123
„deși prin voin ța explicit ă a legiuitorului român, promisiunea marital ă poate fi
dovedită prin orice mijloc de prob ă (la fel ca faptul juridic) și nu este înzestrat ă cu
forță obligatorie, discu ția asupra naturii juridice a logodnei în noul Cod civil nu
este numai un exerci țiu de pedanterie teoretic ă, fără nicio utilitate practic ă.
Există un aspect al logodnei care se cuvine descifrat, anume inciden ța sancțiunii
nulității, specific ă numai categoriei actelor juridice și, dacă este cazul, identi-
ficarea efectelor sale. Se pune problema dac ă și în ce condi ții o cauză de nulitate
în sine, f ără „aportul” altor elemente de fapt survenite ulterior logodnei,
legitimeaz ă ruperea acesteia și dacă nulitatea este apt ă să îndepărteze perspec-
tiva răspunderii pentru ruperea abuziv ă sau culpabil ă a logodnei, ori dac ă
sancțiunea ridicat ă în apărare de cel ac ționat în judecat ă pentru ruperea abuziv ă
sau culpabil ă a logodnei poate înl ătura răspunderea, generând în schimb
obligația reciproc ă de restituire a cheltuielilor f ăcute în vederea c ăsătoriei”18,
cunoscută fiind distinc ția tradițională dintre căsătoria putativ ă și nonputativ ă, dat
fiind faptul c ă răspunderea logodnicului inocent ar putea fi rezolvat ă ținându-se
cont de acelea și reguli ca și în cazul încheierii c ăsătoriei cu nerespectarea unor
condiții de fond prev ăzute pentru încheierea valabil ă a acesteia, condi ții care nu
au fost respectate nici la momentul încheierii logodnei, atr ăgând și nulitatea
acesteia.
Totodată, faptul că legiuitorul face referire în cuprinsul art. 267 alin. (2) C. civ.
la clauza penal ă care, în cazul în care este stipulat ă pentru ruperea logodnei, este
considerat ă nescrisă, întărește ideea c ă suntem în prezen ța unui act juridic și nu
a unui fapt juridic civil, întrucât clauza penal ă este accesorie doar unui act juridic,
nicidecum unui fapt juridic.
Există și opinii care împ ărtășesc teza contractualist ă a logodnei19, pornindu-se
de la ideea c ă aspectul contractual al logodnei nu poate fi negat, o astfel de atitu-
dine fiind contrar ă realităților psihologice și sociale20.

Caracterele juridice ale logodnei
Instituția logodnei prezint ă următoarele caractere juridice:
1. Logodna este o uniune între dou ă persoane de sex opus – adică se poate
logodi doar un b ărbat cu o femeie, având ca singur scop comun încheierea în
viitor a unei c ăsătorii. În orice situa ție în care scopul ar fi altul decât încheierea
căsătoriei, logodna putând fi lovit ă de nulitate pentru fictivitate.

18 A se vedea E. Florian, Considera ții asupra logodnei reglementat ă de noul Cod civil român , în Curierul
Juridic nr. 11/2009, p. 633.
19 A se vedea Ph. Malaurie, apud P. Courbe, Droit de la famille, 4e éd., Ed. Armand Colin, Paris, 2005, p. 35
și urm.
20 A se v e d e a : G . C o r n u , Les régimes matrimoniaux, PUF, Paris, 1977, p. 265; M. Avram, Drept civil,
Familia , Ed. Hamangiu, Bucure ști, 2013, p. 31.

124 | I. Studii, articole, comentarii U Secțiunea de drept privat
2. Logodna este monogam ă – caracter împrumutat de la institu ția căsătoriei,
pe care o precede, niciunul dintre cei logodi ți nefiind îndrept ățit să fie logodit în
același timp cu mai multe persoane, situa ție care ar putea atrage nulitatea
logodnei, pentru neîndeplinirea condi țiilor de fond la încheierea acesteia, care
sunt similare cu cele de la încheierea c ăsătoriei, conform art. 266 alin. (2) C. civ.
Dacă în cazul c ăsătoriei, înc ălcarea principiului monogamiei este calificat ă de
legea penal ă ca fiind infrac țiune și pedepsit ă ca atare, (art. 303 C. pen. – bigamia)
în situația logodnei simultane multiple, legea penal ă nu prevede nicio sanc țiune.
3. Logodna este liber consim țită – fiind aplicabile dispozi țiile privind condi țiile
de fond pentru încheierea c ăsătoriei, bărbatul și femeia care î și promit reciproc
încheierea c ăsătoriei dându- și consimțământul în acest sens, liber de orice
constrângere.
4. Logodna este consensual ă – ea se încheie prin simplul acord de voin ță al
părților care au libertatea de a- și alege modul concret în care î și vor exprima con-
simțământul, legiuitorul neimpunând nicio formalitate [art. 266 alin. (3) C. civ.].
5. Logodna se încheie pân ă la căsătorie – dacă în vechile reglement ări din
dreptul nostru logodna trebuia s ă fie urmat ă de căsătorie, actuala reglementare
nu stabile ște niciun termen în acest sens, ceea ce face ca o logodn ă să fie valabil
încheiată și în condițiile în care la momentul încheierii s-a stabilit o dat ă concretă
a încheierii c ăsătoriei, sau, dimpotriv ă, urmează ca aceast ă dată să se stabileasc ă
în viitor. Este de men ționat, îns ă, faptul c ă logodna nu poate supravie țui
momentului încheierii c ăsătoriei.
6. Logodna se întemeiaz ă pe egalitatea în drepturi și obligații a celor doi
logodnici – având la baz ă principiul egalit ății dintre b ărbat și femeie care se
regăsește în toate domeniile vie ții sociale, și care este garantat de Constitu ția
României în art. 16 alin. (1), care prevede c ă „cetățenii sunt egali în fa ța legii și a
autorităților publice, f ără privilegii și fără discrimin ări”.

Condițiile de fond pentru încheierea logodnei
Potrivit prevederilor art. 266 alin. (2) C. civ., „dispozi țiile privind condi țiile de
fond pentru încheierea c ăsătoriei sunt aplicabile în mod corespunz ător, cu excep ția
avizului medical și a autoriz ării instanței de tutel ă”. Prin urmare, se vor aplica prin
analogie prevederile art. 271-277 C. civ., logodna fiind considerat ă valabil încheiat ă
dacă sunt îndeplinite condi țiile de fond pentru c ăsătorie, cu excep ția avizului medical
și a autoriz ării instanței de tutel ă și să nu existe impedimente la c ăsătorie, acestea
fiind totodat ă piedici la încheierea valabil ă a logodnei.

1. Consim țământul la logodn ă reprezintă manifestarea de voin ță a
bărbatului și a femeii în vederea încheierii logodnei, realizându-se un acord de

Analele Universit ății de Vest din Timi șoara U Seria Drept | 125
voință cu o fizionomie juridic ă proprie, diferit atât de cererea în c ăsătorie, cât și
de acceptarea acestei cereri, datorit ă modului în care acesta poate fi exprimat,
precum și datorită faptului c ă legea nu cere îndeplinirea niciunei formalit ăți.
Pentru ca s ă fie valabil, consim țământul la logodn ă trebuie s ă îndeplineasc ă
următoarele condi ții:
– Să provină de la o persoan ă cu discern ământ, lipsa discern ământului
atrăgând dup ă sine nulitatea relativ ă a logodnei. În cazul în care lipsa discer-
nământului se datoreaz ă alienației sau debilit ății mintale, suntem în prezen ța
unui impediment dirimant la încheierea c ăsătoriei și, prin urmare, și la încheierea
logodnei, sanc țiunea fiind nulitatea absolut ă.
– Consim țământul trebuie s ă fie exprimat personal de c ătre bărbatul și
femeia care vor s ă se logodeasc ă, nefiind admis ă încheierea logodnei prin
reprezentare.
– Să fie liber, în sensul ca s ă nu existe nicio piedic ă în alegerea logodnicului,
cum ar fi limit ările de cast ă, rasiale, religioase, juridice etc.21, precum și să nu fie
afectat de vicii de consim țământ sau de modalit ăți.
– Să fie exprimat neîndoielnic.
– Să fie exteriorizat, exteriorizarea consim țământului la logodn ă putând avea
loc verbal, în scris, sau chiar tacit, prin gesturi ori fapte concludente, cum ar fi
purtarea verighetelor, oferirea și acceptarea inelului de logodn ă22, care nu las ă
nicio îndoial ă cu privire la inten ția de a promite încheierea c ăsătoriei23.

2. Vârsta necesar ă pentru logodn ă. Bărbatul și femeia se pot logodi dac ă au
împlinit vârsta de 18 ani, prin excep ție putând fi încuviin țată și logodna minorului
care a împlinit 16 ani cu încuviin țarea părinților sau a tutorelui, dup ă caz, însă
numai dac ă există „motive temeinice”, pe care legiuitorul nu le define ște.
Încuviințarea logodnei de c ătre ocrotitorii legali reprezint ă o component ă a
ocrotirii p ărintești, iar în caz de refuz sau de divergen ță între părinți, hotărăște
instanța de tutel ă, având în vedere interesul superior al minorului.
Întrucât legea nu prevede nicio form ă privind încuviin țarea logodnei de c ătre
părinți, consider ăm că aceasta se poate da nu numai în scris, ci și verbal.

21 A se vedea D. Lupa șcu, C.M. Cr ăciunescu, op. cit., p. 42.
22 Inelul de logodn ă, din timpuri str ăvechi și până astăzi, reprezint ă simbolul promisiunii de c ăsătorie.
Tradiția de a purta inelul de logodn ă pe inelarul mâinii stângi vine de la egipteni, care considerau c ă o venă
anume porne ște de la acest deget și ajunge direct la inim ă, credință care a fost preluat ă, mai târziu și de
greci și mai apoi, de romani, care au denumit-o vena amoris , și așa a rămas până astăzi.
23 Oferirea unui inel de logodn ă, în vechea reglementare era întotdeauna v ăzută și perceput ă de cei din
jur ca pecetluirea unui angajament de c ăsătorie; pentru am ănunte a se vedea C. Ghi țulescu, În șalvari și cu
ișlic. Biseric ă, sexualitate, c ăsătorie și divorț în Țara Româneasc ă în secolul al XVIII-lea , Ed. Humanitas,
București, 2004, p. 170 și urm.

126 | I. Studii, articole, comentarii U Secțiunea de drept privat
La fel ca și în cazul c ăsătoriei, nu exist ă vreo limit ă de vârstă maximă, fiind
valabilă și logodna in extremis vitae , și nicio condi ție privitoare la diferen ța de
vârstă dintre logodnici.

3. Diferen ța de sex. Ca și în cazul c ăsătoriei, logodna poate fi încheiat ă numai
între un b ărbat și o femeie24. Deși legiuitorul prevede în mod expres în art. 266
alin. (2) C. civ., c ă dispozițiile privind condi țiile de fond pentru încheierea
căsătoriei sunt aplicabile în mod corespunz ător și logodnei, probabil datorit ă
scăpării pe care a avut-o legiuitorul Codului familiei de la 1954, în care nu s-a
prevăzut în mod expres faptul c ă se poate încheia c ăsătoria doar între un b ărbat
și o femeie, în noul Cod civil s-a subliniat acest aspect în art. 266 alin. (5), care
prevede c ă „logodna se poate încheia doar între b ărbat și femeie”. Sexul fiec ărei
persoane este precizat în actul de na ștere și se regăsește și în certificatul de
naștere care se prezint ă ofițerului de stare civil ă în momentul depunerii
declarației de căsătorie. În cazul în care anumite persoane cu probleme medicale
doresc să se logodeasc ă, respectiv s ă se căsătorească, sexul acestora fiind incert,
ori prezentând modific ări în planul sexualiz ării, se poate promova o ac țiune în
stabilirea sexului sau pentru schimbarea sexului25.

Impedimente la logodn ă
La fel ca și în cazul condi țiilor de fond cerute pentru încheierea c ăsătoriei,
comune cu cele ce se cer a fi îndeplinite pentru valabilitatea logodnei, se cere și
lipsa impedimentelor la c ăsătorie, respectiv logodn ă, și anume:
1. Starea de persoan ă căsătorită sau logodit ă. Având în vedere c ă art. 273
C. civ. reglementeaz ă bigamia ca impediment la încheierea c ăsătoriei față de
prevederile art. 266 alin. (2) C. civ., fiind vorba de aplicarea prin asem ănare a
prevederilor privind condi țiile de fond ale încheierii c ăsătoriei putem interpreta
că nu se poate logodi atât persoana care este c ăsătorită, cât și persoana care are
calitatea de logodnic într-o logodn ă care nu a fost rupt ă sau nu a încetat prin
moartea celuilalt logodnic.

24 S-a spus c ă familia a cunoscut evolu ții istorice, dar niciodat ă „genomul” s ău, cel de a fi format ă dintr-un
bărbat și o femeie și de copiii lor, nu trebuie pierdut – Pre ședintele Consiliului pontifical pentru familie,
Vicenzo Paglia, ca reac ție la legalizarea c ăsătoriilor între homosexuali în Fran ța.
25 În România, persoanele pot fi de sex feminin sau de sex masculin. Se poate observa îns ă că, pe plan
european, apare o nou ă viziune a legiuitorului în ceea ce prive ște persoanele cu sex incert, de exemplu,
începând cu 1 noiembrie 2013, Germania a legalizat un al treilea sex, respectiv sexul neprecizat. Legea recunoaște că există anumiți oameni care nu sunt nici b ărbați și nici femei și care nu se încadreaz ă în
categoriile legale tradi ționale. Sexul neprecizat, redat prin lit. X va ap ărea nu numai pe pa șapoarte, ci și pe
alte documente oficiale. În prezent, în Germania, datorit ă intrării în vigoare a acestei legi, se lucreaz ă la
modificarea reglement ărilor privind logodna și căsătoria, care prev ăd că acestea se pot încheia numai între
un bărbat și o femeie.

Analele Universit ății de Vest din Timi șoara U Seria Drept | 127
2. Rudenia fireasc ă și rudenia civil ă. În ceea ce prive ște rudenia fireasc ă este
oprit a se logodi b ărbatul și femeia care sunt lega ți între ei printr-o rudenie
firească sau adoptiv ă în linie dreapt ă ascendent ă sau descendent ă indiferent de
grad, precum și în linie colateral ă până la gradul al IV-lea inclusiv. Men ționăm că,
în conformitate cu prevederile art. 274 C. civ., b ărbatul și femeia care sunt rude
colaterale de gradul al IV-lea se pot logodi, cu autorizarea instan ței de tutel ă a
căsătoriilor, dac ă există motive temeinice și în baza unui aviz medical eliberat
special în acest sens.
În ceea ce prive ște rudenia civil ă c a r e s e n a ște prin adop ție, logodna este
oprită între adoptat și rudele sale din adop ție în acelea și condiții ca și între
rudele fire ști, întrucât potrivit art. 451 C. civ.: „adop ția este opera țiunea juridic ă
prin care se creeaz ă legătura de filia ție între adoptator și adoptat, precum și
legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului”.
3. Tutela. Potrivit art. 275 C. civ., este oprit ă căsătoria între tutore și
persoana minor ă care se afl ă sub tutela sa, ceea ce înseamn ă că în lumina acestei
prevederi este oprit ă și încheierea logodnei între persoane aflate în rela ția de
tutore – minor.
4. Alienația sau debilitatea mintal ă. Potrivit art. 276 C. civ., „este interzis s ă
se căsătorească alienatul mintal și debilul mintal”, prin urmare persoanele care
suferă de aliena ție sau debilitate mintal ă nu se pot logodi, indiferent dac ă sunt
puse sau nu sub interdic ție judecătorească.

Condiții de form ă pentru încheierea logodnei
Potrivit art. 266 C. civ., încheierea logodnei nu este supus ă niciunei
formalități și poate fi dovedit ă prin orice mijloc de prob ă.
Conform doctrinei și jurispruden ței majoritare, logodna se consider ă
încheiată fără niciun fel de formalitate fiind suficient acordul de voin ță al
bărbatului și femeii dat într-o manier ă concludent ă. Datorită acestui aspect
deseori se poate confunda logodna cu concubinajul, ceea ce ar putea fi periculos
în cazul ruperii rela ției. Motivul cel mai r ăspândit pentru a tr ăi în uniune liber ă
este cel de a testa soliditatea și armonia leg ăturilor de cuplu, adev ărate „căsătorii
de probă”. Consider ăm că existența logodnei nu este cu certitudine dedus ă din
simplul fapt c ă două persoane tr ăiesc în concubinaj chiar dac ă există o
similitudine a raporturilor între logodnici și concubini, ambele fiind uniuni de o
anumită durată, care pot fi rupte prin voin ța unuia. Este de remarcat faptul c ă un
proiect de c ăsătorie care nu se mai finalizeaz ă cu încheierea efectiv ă a căsătoriei
se poate transforma prin consim țământul logodnicilor într-o rela ție de

128 | I. Studii, articole, comentarii U Secțiunea de drept privat
concubinaj, pe când concubinajul, în lipsa unei promisiuni de c ăsătorie, nu se va
putea transforma în logodn ă. Astfel, dizolvarea concubinajului nu îndrept ățește
nici la restituirea darurilor și nici la răspunderea pentru ruperea abuziv ă, acțiune
care prezint ă o particularitate doar în cazul logodnei. Logodna nu presupune în
mod necesar ca logodnicii s ă împartă același acoperiș, cel puțin într-o abordare
tradițională a instituției, logodnicii putând s ă conviețuiască în fapt.
Chiar dac ă nu se cere nicio formalitate la încheierea logodnei, nimic nu
oprește părțile să încheie logodna într-un cadru solemn, cum ar fi prin încheierea
unui act autentificat de un notar public, consemnându-se astfel în scris
promisiunea de c ăsătorie, situa ție în care notarul public va verifica dac ă sunt
îndeplinite condi țiile de fond pentru încheierea logodnei cu excep ția avizului
medical și a autoriz ării instanței de tutel ă26.
Considerăm alături de alți autori27, că în cazul în care logodna îmbrac ă forma
scrisă, actul poate cuprinde clauze cum ar fi: data și locul încheierii c ăsătoriei,
cuantumul contribu ției materiale a logodnicilor la cheltuielile ocazionate cu
sărbătorirea evenimentului, clauze cu privire la ruperea logodnei, mai pu țin
clauza penal ă etc.

Dovada logodnei
Dovada logodnei se poate face cu orice mijloc de prob ă admis de lege.
Trebuie îns ă precizat c ă în practic ă nu este deloc simplu, în lipsa unui înscris, s ă
se probeze ce anume și-au promis b ărbatul și femeia, deoarece de cele mai
multe ori rela țiile dintre cei doi sunt destul de greu de calificat de c ătre terți.

Efectele logodnei
În reglementarea Codului civil, legiuitorul nu s-a preocupat de a ar ăta care
sunt efectele pe care le produce încheierea logodnei, ci s-a limitat la
reglementarea efectelor pe care le produce ruperea logodnei, în special a efectelor patrimoniale. Odat ă logodiți un bărbat și o femeie, ace știa dobândesc
un statut juridic special, statut care d ă naștere unor consecin țe, pe de o parte
morale și pe de alt ă parte, juridice. Efectele morale ale logodnei se grefeaz ă pe
principiile cre știne, logodna fiind una dintre componentele Tainei C ăsătoriei din
religia ortodox ă. În fapt, exist ă două „logodne”, una civil ă, reglementat ă de
Codul civil și alta religioas ă, reglementat ă prin prevederile canonice. Dac ă
logodna civil ă nu este obligatorie pentru încheierea c ăsătoriei, conform art. 266

26 A s e v e d e a D . R o t a r u ( c o o r d . ) , Codul civil al României. Îndrumar notarial , Uniunea Na țională a
Notarilor Publici din România, vol. I, Ed. „Monitorul Oficial”, Bucure ști 2011, p. 93.
27 A se vedea C. Ro șu, A. Fanu-Moca, Reglementarea logodnei în noul Cod Civil , în Dreptul nr. 1/2012,
p. 80.

Analele Universit ății de Vest din Timi șoara U Seria Drept | 129
alin. (4) C. civ., din punct de vedere duhovnicesc, logodna religioas ă este o
condiție esențială în primirea Tainei Cununiei.
Până la intrarea în vigoare a Codului civil, logodna putea fi oficiat ă de Biserica
Ortodoxă și separat de Taina Cununiei și doar dac ă nu era oficiat ă separat, se
oficia ca prim ă parte în cadrul ceremoniei Tainei Cununiei. Prin hot ărârea nr.
9027 a Sfântului Sinod din data de 25 octombrie 2011 se precizeaz ă28, însă, că:
„întrucât noul Cod civil din România cuprinde prevederi care pot influen ța în mod
negativ sfin țenia, unitatea și stabilitatea familiei cre știne, prin reglement ările
privitoare la crearea institu ției logodnei civile (art. 258 ș.a.) […] Sfântul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Române a hot ărât ca logodna religioas ă să fie oficiat ă numai
împreună cu Sfânta Tain ă a Cununiei pe care o pot primi doar credincio șii creștini
ortodocși și care fac dovada încheierii c ăsătoriei civile”.
Am putea spune deci c ă în cazul logodnei religioase s ăvârșite separat de
Sfânta Tain ă a Cununiei, aceasta îmbrac ă forma unui act juridic, atât ca negotium
iuris , cât și ca instrumentum probationem . Cum îns ă după Hotărârea nr.
9027/2011 a Sfântului Sinod, logodna religioas ă nu se mai poate oficia separat, ci
numai în cadrul Sfintei Taine a C ăsătoriei, datorit ă succesiunii în timp a celor
două acte religioase, care au loc dup ă oficierea c ăsătoriei, din punct de vedere
juridic, logodna nu mai produce niciun efect.
Se impune precizarea c ă ducerea la îndeplinire a proiectului de c ăsătorie prin
încheierea c ăsătoriei este, pân ă la urmă, o obliga ție morală a celor doi logodnici,
care nu este dublat ă și de una legal ă, întrucât, potrivit art. 267 alin. (1),
„logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrâns s ă încheie c ăsătoria”, pe
principiul c ăsătoriei liber consim țite garantat constitu țional.
Pe lângă aspectele morale pe care le ridic ă încheierea logodnei, nu se poate
ignora nici faptul c ă, fiind o institu ție atât de apropiat ă de cea a c ăsătoriei,
respectiv una care precede c ăsătoria, exist ă anumite drepturi și obligații care se
nasc între logodnici în virtutea acestei apropieri, mai ales c ă ambele au sau ar
trebui să aibă, la bază sentimente de prietenie și de afecțiune, care dau na ștere
unor obliga ții reciproce, cum ar fi cea de respect, de fidelitate, de sprijin moral
etc.
Așa cum spuneam, din punct de vedere juridic, logodna produce efecte doar
la disoluția ei. Logodna poate s ă ia sfârșit din 4 motive: prin c ăsătorie, prin
moartea unuia dintre logodnici, prin consim țământul logodnicilor sau prin
ruperea unilateral ă a logodnei.
Scopul încheierii logodnei este acela de a încheia în viitor o c ăsătorie, scop
care este atins doar în momentul celebr ării căsătoriei, cu respectarea condi țiilor
de fond și în lipsa impedimentelor la c ăsătorie și cu solemnit ățile cerute de lege,

28 Într-un comunicat al Patriarhiei Române.

130 | I. Studii, articole, comentarii U Secțiunea de drept privat
moment în care se va verifica și consimțământul viitorilor so ți, respectiv acordul
lor de a se c ăsători unul cu cel ălalt. Chiar dac ă logodnicii sunt v ăzuți ca „viitori
soți”, promisiunea de c ăsătorie nu este una de rezultat și nu confer ă logodnicilor
niciun drept la ac țiune în realizare, nici în timpul și nici în cazul ruperii logodnei.
Mai mult decât atât, pentru garantarea unui consim țământ liber la încheierea
căsătoriei, legiuitorul prevede în mod expres în art. 267 alin. (2) C. civ. c ă o clauză
penală stipulată pentru ruperea logodnei este considerat ă nescrisă.
Dacă, în ceea ce prive ște situația încetării logodnei prin c ăsătorie, când
logodna nu mai are niciun efect, întrucât nu poate supravie țui acestui moment și
s-a realizat scopul s ău, ori în situa ția morții unuia dintre logodnici, lucrurile sunt
simple, situa ția devine mai delicat ă în cazul ruperii ei, fie printr-un act bilateral,
respectiv prin acordul logodnicilor, sau printr-un act unilateral.
Ruperea logodnei, în orice moment ar interveni, ține de caracterul logodnei
și de faptul c ă logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrâns s ă încheie
căsătoria, el putând hot ărî liber dac ă, cu cine și când se va c ăsători, altfel logodna
s-ar transforma într-o uniune irevocabil ă de facto29.
Respectând dreptul și libertatea fundamental ă a persoanei de a se c ăsători,
legiuitorul recunoa ște posibilitatea logodnicilor de a- și retracta oricând ad
nutuum înțelegerea cu cel ălalt. Atunci când p ărțile convin pe baz ă de acord de
voință, să rupă logodna, singura problem ă care se pune este aceea a restituirii
darurilor, în conformitate cu art. 268 C. civ., potrivit c ăruia: „În cazul ruperii
logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în
considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea c ăsătoriei, cu excep ția
darurilor obi șnuite.
Darurile se restituie în natur ă, sau, dac ă aceasta nu mai este cu putin ță, în
măsura îmbog ățirii.”
Prin urmare, indiferent dac ă logodna a încetat prin acord sau unilateral, se va
proceda la restituirea darurilor, cu excep ția situației în care logodna înceteaz ă
prin decesul fizic constatat sau declarat judec ătorește al unuia dintre logodnici,
caz în care obliga ția de restituire nu exist ă30. Obligația de restituire are ca obiect,
potrivit art. 268 alin. (1) C. civ., „darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea c ăsătoriei”. Pentru c ă
legea nu distinge, putem interpreta c ă legiuitorul a avut în vedere atât darurile
pe care și le-au făcut logodnicii unul altuia, cât și darurile primite de unul sau de
către ambii logodnici de la ter ți la momentul încheierii logodnei sau în
considerarea c ăsătoriei proiectate.

29 A se vedea P. Vasilescu, Regimuri matrimoniale. Parte general ă, Ed. Rosetti, Bucure ști, 2003, p. 189.
30 Cu ocaz ia su s ținerii în Parlament a proiectului Codului civil Carol al II-lea, Victor Iamandi, ministrul
justiției la vremea aceea, referindu-se la aspectul restituirii darurilor în cazul decesului unuia dintre
logodnici, spunea: „Interesul material al mo ștenitorilor de a primi înapoi darurile, trebuie s ă cedeze în fa ța
datoriei morale de a feri de orice jignire memoria celui disp ărut”.

Analele Universit ății de Vest din Timi șoara U Seria Drept | 131
Pentru a putea vedea cum opereaz ă obligația de restituire, ar trebui ca mai
întâi să stabilim ce se în țelege prin daruri .
În primul rând, trebuie s ă fie vorba despre daruri care au fost f ăcute în
timpul logodnei. Cele anterioare încheierii logodnei nu se restituie. Nu are nicio
relevanță în ceea ce prive ște restituirea darurilor, din ce cauz ă a încetat logodna.
Are dreptul de a cere restituirea darurilor și logodnicul care a rupt logodna, chiar
și în mod abuziv. Prin urmare, restituirea darurilor nu are caracterul unei
sancțiuni pentru ruperea logodnei, ci are ca temei îmbog ățirea fără justă cauză.
Așa cum aminteam, art. 268 alin. (1) C. civ. stabile ște că se restituie doar
darurile f ăcute în considerarea logodnei, deci din momentul încheierii logodnei,
sau mai apoi, în vederea încheierii c ăsătoriei. Astfel, nu se restituie darurile
făcute anterior încheierii logodnei, indiferent de valoarea lor.
Considerăm că este foarte important, atunci când vorbim despre obliga ția de
restituire a darurilor, s ă se stabileasc ă exact momentul încheierii logodnei,
pentru a putea știi, în func ție de acesta, care sunt darurile supuse restituirii.
Prin urmare, care este momentul din care dou ă persoane pot fi considerate
logodite?
Întrebarea poate p ărea nesemnificativ ă, mai ales în contextul în care ast ăzi
cei mai mul ți consider ă logodna ca o manifestare romantic ă fără implicații
juridice.
Din punct de vedere juridic lucrurile nu stau a șa, deoarece fiecare pereche,
care dore ște să se căsătorească, este considerat ă logodită începând cu un anumit
moment, chiar dac ă legea prevede faptul c ă „încheierea c ăsătoriei nu este
condiționată de încheierea logodnei”31.
Chiar dac ă în viața de zi cu zi, de cele mai multe ori, logodna se încheie
printr-o promisiune verbal ă a căsătoriei, înso țită simbolic de un schimb de inele,
practic, din punct de vedere juridic, în caz de litigiu este destul de greu de dovedit ce anume și-au promis cei doi. Au discutat doar despre posibilitatea de a
se căsători cândva în viitor, sau și-au promis efectiv c ă se vor căsători unul cu
celălalt la un moment dat, chiar f ără să stabileasc ă o dată anume? Pentru c ă în
acest din urm ă caz suntem în prezen ța unei logodne, care va putea produce
efecte juridice.
Cu toate acestea, exist ă un moment în care încheierea logodnei este sigur ă și
anume, cel mai târziu în ziua în care cei doi se prezint ă în fața ofițerului de stare
civilă și depun declara ția de căsătorie
32. Prin urmare, în perioada de la depunerea
declarației de căsătorie și până la încheierea c ăsătoriei, cei doi sunt considera ți

31 A se vedea art. 266 alin. (4) C. civ.
32 Potrivit art. 283 alin. (3) C. civ., „c ăsătoria se încheie dup ă 1 0 z i l e d e l a a f i șarea declara ției de
căsătorie”.

132 | I. Studii, articole, comentarii U Secțiunea de drept privat
„logodiți”, întrucât prin îndeplinirea formalit ăților premerg ătoare încheierii
căsătoriei ei și-au promis încheierea c ăsătoriei.
Am putea spune c ă declarația de căsătorie constituie o „logodn ă legală”,
deoarece cu aceast ă ocazie în mod cert are loc o promisiune reciproc ă de a
încheia căsătoria și nu numai atât, aceast ă „declara ție de căsătorie reprezint ă
atât negotium iuris , cât și instrumentum probationem al actului juridic al
logodnei.
Totodată, potrivit legii33, viitorii so ți își pot reglementa raporturile patri-
moniale izvorâte din c ăsătorie prin desemnarea regimului matrimonial care
urmează să li se aplice odat ă cu încheierea c ăsătoriei, prin autentificarea unei
convenții matrimoniale înainte de încheierea c ăsătoriei. Și în aceast ă situație,
chiar dac ă suntem în prezen ța a dou ă acte juridice distincte, conven ția
matrimonial ă și logodna implicit, care nu se confund ă unul cu cel ălalt, simpla
autentificare a unei conven ții matrimoniale are valoarea unei promisiuni de
căsătorie, întrucât din încheierea conven ției matrimoniale rezult ă implicit
intenția celor doi de a se c ăsători unul cu cel ălalt.
Având în vedere faptul c ă legiuitorul prevede c ă darurile care se restituie
sunt doar cele care se situeaz ă între momentul încheierii logodnei și momentul
ruperii logodnei, la care se adaug ă darurile f ăcute în considerarea logodnei, toate
celelalte daruri care s-au f ăcut anterior nu se vor restitui, întrucât cel gratificat nu
avea la momentul respectiv calitatea de logodnic34.
Se restituie doar darurile care au o valoare mai mare decât darurile
obișnuite35. Care sunt darurile care sunt vizate de legiuitor nu se poate îns ă
spune în general, ci depinde de la un cuplu de logodnici la altul.
Intenția legiuitorului este aceea ca niciunul dintre logodnici s ă nu beneficieze
de pe urma ruperii logodnei de o cre ștere a patrimoniului nejustificat ă, care ar
duce la o îmbog ățire fără justă cauză.

33 A se vedea art. 330 alin. (2) și art. 336 C. civ.
34 De exemplu, în ipoteza în care la data de 14 februarie 2012 domnul X se logode ște cu d-șoara Y, iar
domnul X îi d ăruiește domnișoarei Y cu aceast ă ocazie un ceas din aur în valoare de 5.000 de EUR. Înainte de
încheierea logodnei în luna ianuarie, d- șoara Y îi d ăruiește domnului X o ma șină în valoare de 10.000 de
EUR. În luna iunie, d- șoara Y rupe logodna considerând c ă există diferende prea mari între logodnici și că în
aceste condi ții nu sunt șanse pentru o c ăsătorie fericit ă. În aceste condi ții domnul X va putea cere
înapoierea ceasului, dar nu va fi ținut să înapoieze ma șina pentru c ă i-a fost d ăruită înainte de încheierea
logodnei. Faptul c ă domnul X nu trebuie s ă înapoieze ma șina nu are nicio leg ătură cu faptul c ă d-șoara Y a
rupt logodna, ci cu faptul c ă momentul d ăruirii autoturismului este în afara logodnei, deci în afara perioadei
de timp stabilit ă de legiuitor în art. 268 alin. (1) C. civ.
35 Legiuitorul s-a referit în exclusivitate la daruri, f ără să pună în discuție și situația altor bunuri care s-au
transmis de la un logodnic la altul, cum ar fi, de exemplu, situa ția scrisorilor, care nu sunt daruri, îns ă care
pot să aibă fie o valoare sentimental ă mare, fie se dore ște restituirea lor pentru ca s ă se exclud ă
posibilitatea folosirii lor într-un mod prin care s-ar putea aduce atingere dreptului la imagine sau onoarei logodnicului de la care provin.

Analele Universit ății de Vest din Timi șoara U Seria Drept | 133
S-a arătat36 că în Codul civil, no țiunea de daruri obi șnuite se reg ăsește în mai
multe domenii, ca de ex.: art. 144 alin. (1), potrivit c ăruia, tutorele nu poate face
donații în numele minorului, cu excep ția darurilor obi șnuite, potrivite cu starea
materială a minorului; art. 146 alin. (3), care prevede c ă minorul nu poate face
donații, cu excep ția darurilor obi șnuite, potrivite cu starea sa material ă; art. 346
alin. (3), care dispune c ă darurile obi șnuite fac excep ție de la regula „bunurile
comune ale so ților pot fi înstr ăinate numai cu acordul ambilor so ți”; art. 1.091
alin. (3), potrivit c ăruia, rezerva succesoral ă se stabile ște fără a ține seam ă de
darurile obi șnuite; conform art. 1.150 alin. (1) lit. c), darurile obi șnuite nu sunt
supuse obliga ției de raport a dona țiilor.
În cazul în care darurile sunt daruri obi șnuite, simple cadouri de uzaj37,
întoarcerea lor nu mai poate avea loc, întrucât aceste daruri sunt exceptate de la
restituire în mod expres de c ătre legiuitor. Este, îns ă, important de stabilit ce se
va întâmpla cu darurile care reprezint ă o donație propriu-zis ă, întrucât conteaz ă
atât momentul în care s-a f ăcut donația, înainte sau dup ă încheierea logodnei,
precum și clauzele prev ăzute în contractul de dona ție. Deși se presupune c ă într-un
astfel de context, dona ția este una propter nuptias, adică făcută în scopul
încheierii unei c ăsătorii în viitor, putând fi considerat ă ca fiind făcută sub condi ție
suspensiv ă, respectiv cea a perfect ării căsătoriei, atâta vreme cât nu se
precizeaz ă în contract în mod expres acest aspect, în cazul în care dona ția se
încheie înaintea încheierii logodnei și fără să se poată stabili că s-a făcut în
considerarea acesteia, ea nu va deveni caduc ă, ci își va produce efectele în
conformitate cu art. 268 alin. (1) C. civ., dar și întrucât, neexistând un text în
materie, nici nu putem considera c ă se vor putea aplica prin analogie prevederile
art. 1.030-1.033 C. civ., potrivit c ărora dona țiile încheiate între so ți sunt
revocabile numai în timpul c ăsătoriei.
Pentru ca s ă opereze restituirea darurilor, în cazul în care fo știi logodnici nu
se înțeleg și se ajunge la un litigiu, instan ța va trebui s ă stabileasc ă următoarele
aspecte:
1. dacă cei doi parteneri, respectiv b ărbatul și femeia au fost logodi ți, în caz
contrar neexistând niciun drept la restituire;
2. dacă cei doi parteneri au fost logodi ți, întrebarea care se pune este dac ă
darul s-a f ăcut în timpul logodnei sau în considerarea încheierii acesteia, în caz
contrar neexistând niciun drept la restituire;
3. dacă a încetat logodna prin consim țământul fo știlor logodnici sau prin
ruperea ei de c ătre unul dintre ei, situa ție în care exist ă dreptul la restituirea

36 A s e v e d e a D . L u p a șcu, C. M. Cr ăciunescu, Dreptul familiei, Ed. Universul Juridic, Bucure ști,
2011, p. 49 și 50.
37 A se vedea P. Vasilescu, op. cit., p. 190.

134 | I. Studii, articole, comentarii U Secțiunea de drept privat
darurilor, întrucât, dac ă a încetat prin decesul unuia dintre logodnici, nu exist ă
dreptul la restituire, logodnicul r ămas în via ță având dreptul s ă păstreze darurile
primite de la logodnicul decedat, indiferent de valoarea lor, iar darurile pe care acesta le-a f ăcut logodnicului care a decedat, vor fi incluse în masa succesoral ă,
revenind, în urma dezbaterii succesiunii, mo ștenitorilor acestuia;
4. dacă este vorba despre un dar cu o valoare mai mare, respectiv un dar
care excede no țiunii de dar obi șnuit, întrucât în caz contrar nu exist ă niciun drept
la restituire;
5. dacă bunul a c ărui restituire se cere se afl ă în posesia celui care l-a primit,
situație în care bunul va fi restituit în natur ă. În situa ția în care, la momentul
ruperii logodnei, bunul nu mai exist ă, pentru c ă cel care l-a primit, l-a pierdut,
vândut, schimbat, d ăruit altcuiva sau poate c ă într-un moment de sup ărare l-a
distrus sau aruncat, se va restitui valoarea lui, dac ă există îmbogățire. În cazul
bunurilor imobile, restituirea va avea loc în cazul în care a operat transferul dreptului de proprietate prin restituirea bunului, transferul dreptului de proprietate și întabularea în Cartea funciar ă. Menționăm faptul c ă în cazul în
care, conven ția matrimonial ă încheiată înainte de celebrarea c ăsătoriei cuprinde
și donații pe care și le fac logodnicii între ei sau pe care le fac acestora ter țe
persoane, în țelegând s ă îi gratifice în vederea încheierii c
ăsătoriei, si nuptiae
sequantur , aceste dona ții devin caduce în cazul în care c ăsătoria proiectat ă nu se
încheie. Sigur c ă, dacă sunt îndeplinite condi țiile și părțile convin, poate opera
compensa ția. Restituirea bunului sau a contravalorii sale se va face indiferent de
buna-credin ță38 a celui gratificat39;
6. să nu fi trecut un an de la momentul ruperii logodnei, pentru c ă, în caz
contrar, potrivit art. 270 C. civ., dreptul la ac țiunea în restituire este prescris.

Răspunderea pentru ruperea logodnei
Potrivit art. 269 C. civ., „partea care rupe logodna în mod abuziv poate fi
obligată la despăgubiri pentru cheltuielile f ăcute sau contractate în vederea
căsătoriei, în m ăsura în care au fost potrivite cu împrejur ările, precum și pentru
orice alte prejudicii cauzate.

38 Pentru am ănunte privind buna-credin ță, a se vedea O. Motica, Buna-credin ță cu ocazia încheierii și
executării contractelor , în Pandectele române , Ed. Wolters Kluwer, Bucure ști, 2007, p. 170-180, (Conferin ța
bienală 2006).
39 În dreptul elve țian (art. 90-93 C. civ. elv.), atunci când vine vorba de restituirea darurilor primite,
este avut ă în vedere buna-credin ță a celui care a primit darul, mai ales în situa ția în care bunul a c ărui
restituire se cere a fost pierdut, d ăruit altcuiva, aruncat sau vândut sub pre ț. Astfel, nu va exista obliga ția de
restituire în aceste situa ții, în cazul în care gratificatul a fost de bun ă-credință. Buna-credin ță îi este
recunoscut ă doar atâta vreme cât nu exist ă nicio bănuială că logodna ar putea s ă fie ruptă în viitorul
apropiat. Îndat ă, însă, ce cel care a primit darul știe sau trebuia s ă știe că logodna urmeaz ă să fie ruptă,
pierde prezum ția bunei-credin țe și din acest moment, dac ă dăruiește bunul altcuiva, îl arunc ă sau îl vinde
sub preț, are obliga ția să restituie valoarea integral ă a bunului primit.

Analele Universit ății de Vest din Timi șoara U Seria Drept | 135
Partea care, în mod culpabil, l-a determinat pe cel ălalt să rupă logodna poate
fi obligată la despăgubiri.”
Din dispozi țiile de mai sus se poate observa faptul c ă legiuitorul
reglementeaz ă răspunderea pentru ruperea abuziv ă a logodnei pe ideea de
culpă. Dacă, în ceea ce prive ște restituirea darurilor pe care și le-au făcut
logodnicii în timpul logodnei, aceasta se poate face, fie prin bun ă învoială, fie
printr-o ac țiune în justi ție, despăgubirile datorate în cazul ruperii logodnei în
mod abuziv vor putea fi ob ținute doar pe cale judec ătorească.
Este de men ționat aspectul c ă, din punct de vedere al r ăspunderii, nu
intereseaz ă faptul că s-a produs ruperea logodnei, ci circumstan țele în care a
avut loc aceast ă ruptură, astfel încât nu conteaz ă care dintre logodnici nu a mai
dorit încheierea c ăsătoriei, ci care dintre ei este în culp ă. Pentru a putea stabili
când este abuziv ă ruperea logodnei, ar trebui, mai întâi s ă stabilim dac ă
legiuitorul a avut în vedere abuzul de drept, care atrage r ăspunderea civil ă,
transformând-o într-un delict civil, sau este vorba despre o r ăspundere
contractual ă.
În ceea ce prive ște răspunderea civil ă delictuală, este știut faptul c ă obligația
încălcată este legal ă, cu caracter general, care incumb ă tuturor, pe când, în cazul
răspunderii contractuale, obliga ția încălcată este concret ă, convenit ă de părți
prin încheierea contractului.
Considerăm alături de al ți autori40 că ruperea abuziv ă a logodnei atrage
răspunderea civil ă delictual ă în condițiile prevăzute de lege, fiind o r ăspundere
instituită special pentru cazul exercit ării abuzive a dreptului de a denun ța
unilateral logodna și nu o răspundere instituit ă pentru înc ălcarea unei obliga ții
născute din însu și actul logodnei.
Pe de alt ă parte, „transformarea faptului denun țării logodnei într-un delict
civil în sine nu este de natur ă să încurajeze nici c ăsătoria, nici s ă apere voin ța
logodnicilor de felurite temeri reveren țioase”41.
Nu este vorba, la drept vorbind, nici de un abuz de drept42, căci problema
decurge, mai degrab ă din exercitarea unei libert ăți, aceea potrivit c ăreia
logodnicul alege dac ă se căsătorește sau nu, fiind de esen ța logodnei faptul c ă
promisiunea de c ăsătorie nu poate fi adus ă la îndeplinire prin for ța coercitiv ă a
statului. Întrebarea care se pune este când se va considera c ă ruperea logodnei
este abuziv ă? Când a avut loc imediat dup ă încheierea logodnei și se poate spune
că prea devreme, sau cu pu țin înainte de data stabilit ă pentru încheierea

40 A se vedea M. Avram, op. cit., p. 37.
41 A se vedea P. Vasilescu, op. cit., p. 189.
42 A s e v e d e a O . M o t i c a , Abuzul de drept , prezentat în cadrul Conferin ței interna ționale „Statul și
Dreptul – Muta ții instituționale contemporane” , Sibiu, 2-3 iunie 2006, publicat ă în volumul conferin ței, vol.
II, p. 632-638.

136 | I. Studii, articole, comentarii U Secțiunea de drept privat
căsătoriei, adic ă prea târziu? Consider ăm că, sub acest aspect, nu se justific ă
analizarea ruperii logodnei sub termenii de intempestiv sau nejustificat, care sunt preluați din materia obliga țiilor civile, fiind de esen ța logodnei faptul c ă aceasta
poate fi rupt ă oricând, chiar discre ționar. Rămâne la latitudinea instan ței să
stabileasc ă.
Considerăm că atunci când vorbim despre ruperea abuziv ă a logodnei, ar
trebui să avem în vedere faptul c ă aici abuzul prive ște doar maniera, modul în
care a avut loc ruperea logodnei, f ără a interesa temeiul deciziei. Astfel,
circumstan țele ce înconjoar ă exercițiul dreptului sunt vizate mai mult decât
exercițiul dreptului însu și
43.
Credem c ă este vorba doar de a condamna un comportament lipsit de
delicatețe, chiar ofensator, adoptat de titularul dreptului în limita exerci țiului
său.
Chiar dac ă oricare dintre logodnici are dreptul de a denun ța logodna, de a o
rupe, acest lucru nu îl autorizeaz ă prin nimic în a-l umili, în a-l pune într-o situa ție
ofensatoare pe cel ălalt. În materie, act abuziv înseamn ă adoptarea unui
comportament culpabil, cu ocazia exercit ării unui drept.
Am putea chiar considera c ă dreptul de a rupe logodna, de a nu mai
contracta încheierea c ăsătoriei este un drept discre ționar44, adică un drept care
nu este susceptibil de abuz.
Jurispruden ța contemporan ă franceză face să reculeze rolul drepturilor
discreționare în contract, referindu-se la no țiuni ca reaua-credin ță a unui
contractant, procedeele sale ofensatoare sau promisiunile sale am ăgitoare, fiind
tot atâtea „abuzuri prin neloialitate”45.
Astfel, atunci când abuzul desemneaz ă pur și simplu un comportament
culpabil, adoptat în limita exerci țiului unui drept, sanc țiunea sa ar trebui,
teoretic, s ă lase intact dreptul exercitat.
Răul de îndreptat nu se afl ă, într-adev ăr, atât în exerci țiul dreptului, cât în
comportamentul adoptat cu aceast ă ocazie. Totu și, această distincție justific ă
faptul că în cazul ruperii logodnei în circumstan țe ofensatoare, logodnicul
prejudiciat nu ar putea ob ține obligarea logodnicului denun țător la încheierea
logodnei, dar ar putea ob ține repararea prejudiciului moral, a atingerii aduse
reputației, cauzat ă de comportamentul ofensator.
Prin urmare, indiferent c ă v o r b i m d e s ăvârșirea unui abuz, atunci când
suntem în prezen ța unei ruperi intempestive a logodnei, ori de conduita
culpabilă prin care este determinat cel ălalt logodnic s ă rupă logodna, vor opera

43 A se vedea Ph. Malaurie, L. Aynès, Ph. Stoffel-Munch, Droit civile: Les obligations, 3e éd., Defrénois,
Paris, 2007, p. 62.
44 A se vedea A. Rouast, Droits discretionnaires et droits contrôlès , în RTD civ., 1944, p. 59.
45 A se vedea Ph. Malaurie, L. Aynès, Ph. Stoffel-Munch, Droit civile: Les obligations, 3e éd., Defrénois,
Paris, 2007, p. 62.

Analele Universit ății de Vest din Timi șoara U Seria Drept | 137
prevederile art. 269 C. civ., dând na ștere dreptului la desp ăgubiri. Desp ăgubirile
se referă în exclusivitate la cheltuielile f ăcute sau contractate în vederea
căsătoriei, în m ăs u r a î n c a r e a u f o s t p o t r i v i t e c u î m p r e j u r ările, precum și orice
alte prejudicii cauzate, inclusiv prejudiciul nepatrimonial.
Putem considera c ă legiuitorul a avut în vedere, pe de o parte, acele
cheltuieli care au fost f ăcute, fie în vederea celebr ării căsătoriei, cum ar fi
rezervarea loca ției în care se va desf ășura petrecerea, cump ărarea rochiei de
mireasă, achiziționarea unui pachet de servicii turistice pentru petrecerea „lunii
de miere”, fie pentru punerea bazelor vie ții comune imediat dup ă încheierea
căsătoriei, cum ar fi plata unui avans pentru cump ărarea unui apartament,
mobilarea unui imobil destinat locuin ței familiei, ori renun țarea la un loc de
muncă al unuia dintre viitorii so ți, având în vedere mutarea în localitatea de
domiciliu a celuilalt. Trebuie, îns ă, avut în vedere întotdeauna c ă toate aceste
cheltuieli se impun a fi f ăcute cu bun ă-credință și trebuie s ă fie potrivite în raport
cu veniturile logodnicilor, urmând ca instan ța de judecat ă să aibă în vedere și în
ce măsură antrenarea unor astfel de cheltuieli a fost sau nu consim țită de către
celălalt logodnic.
Considerăm că îndreptățiți la despăgubiri sunt atât logodnicul, cât și părinții
săi, ori chiar ter ți care au ac ționat în numele lor, de exemplu atunci când p ărinții
au dorit s ă suporte ei cheltuielile ocazionate de s ărbătorirea nun ții și au avansat
sume de bani în acest sens, sau când, de exemplu, unchiul logodnicei orfane a
suportat toate cheltuielile legate de achizi ționarea trusoului de mireas ă.
Pot fi solicitate atât cheltuielile f ăcute efectiv, cât și cheltuielile care au fost
angajate, chiar dac ă nu au fost achitate înc ă, dar care trebuie efectuate în viitor
în urma obliga ției contractuale asumate.
Daunele materiale, de cele mai multe ori, nu reprezint ă singurul sau cel mai
important efect al ruperii logodnei. Prin ruperea logodnei, de cele mai multe ori, se produce o daun ă morală, supărare, speran țe spulberate, planuri date peste
cap, bârfe, chiar probleme de s ănătate, de onoare etc.
46
Judecătorul poate acorda daune dac ă:
a) există un prejudiciu moral;
b) logodnicul care a rupt logodna a f ăcut-o în mod abuziv;
c) logodnicul p ărăsit nu a avut nicio culp ă în ruperea logodnei.
Problema repar ării prejudiciului moral credem c ă se poate pune chiar și
atunci când ar exista motive temeinice pentru ruperea logodnei, prevalând, îns ă,
modul în care are loc ruperea logodnei, care este unul ce aduce grave atingeri

46 A se vedea și O. Motica, Abuzul de drept , prezentat în cadrul Conferin ței interna ționale „Statul și
Dreptul – Muta ții instituționale contemporane” , Sibiu, 2-3 iunie 2006, publicat ă în volumul conferin ței, vol.
II, p. 632-638.

138 | I. Studii, articole, comentarii U Secțiunea de drept privat
celuilalt. De exemplu, chiar la oficierea c ăsătoriei, într-un mod brutal, se
reproșează anumite aspecte din trecutul logodnicului de fa ță cu toți invitații,
astfel încât acesta este pus într-o situa ție delicat ă, chiar penibil ă, prin folosirea
de cuvinte și expresii jignitoare. Ruperea logodnei nu este abuziv ă atâta vreme
cât există motive întemeiate, cum ar fi ascunderea unei boli, descoperirea unor
aspecte din trecutul logodnicului, sau a unor tr ăsături de caracter importante
care îl determin ă pe celălalt să nu își mai doreasc ă încheierea c ăsătoriei, la care
se adaug ă infidelitatea, purtarea abuziv ă etc., acestea fiind situa ții în care
ruperea logodnei este îndrept ățită, în cazul în care modul în care are loc ruperea
logodnei este unul prin care nu se aduce atingere onoarei celuilalt. În toate aceste situa ții, în afară de înapoierea darurilor, cel care rupe logodna nu poate fi
obligat și la daune. Dac ă, însă, aceste aspecte erau cunoscute de cel care rupe
logodna înainte de încheierea acesteia, atunci ruperea logodnei poate fi consi-
derată abuzivă.
Legat de r ăspunderea pentru ruperea abuziv ă a logodnei se impune
precizarea c ă art. 267 alin. (2) C. civ. prevede c ă: „clauza penal ă stipulată pentru
ruperea logodnei este considerat ă nescrisă”. Prin urmare, o atare clauz ă
nu va
putea produce efecte juridice întrucât p ărțile nu pot conveni anticipat asupra
eventualelor desp ăgubiri pentru ruperea logodnei, legiuitorul încercând s ă
înlăture posibilitatea ca prin includerea unei astfel de clauze s ă se diminueze
libertatea consim țământului la c ăsătorie. Consim țământul părților trebuie s ă fie
eliberat de orice constrângere, fiind respectat dreptul la r ăzgândire pân ă în
momentul apari ției în fața ofițerului de stare civil ă. Dreptul de a nu da curs
promisiunii de c ăsătorie trebuie în concluzie s ă fie întotdeauna plasat deasupra
oricărei constrângeri la care ar putea s ă fie supu și logodnicii. S-a spus c ă: „în
cadrul logodnelor, chiar și cea mai nesemnificativ ă constrângere poate
reprezenta un pericol pentru libertate și, în consecin ță, să fie o surs ă de grave
inconveniente pentru institu ția căsătoriei”47.
Potrivit art. 270 C. civ., dreptul la ac țiune în repararea prejudiciului cauzat
prin ruperea logodnei se prescrie în termen de un an de la ruperea acesteia.
Caracterul aparte al logodnei, care se formeaz ă pe un raport intim de încredere,
precum și apartenen ța acestei institu ții la dreptul familiei, justific ă limitarea în
timp a dreptului la ac țiune.

Concluzii
Prin reglementarea institu ției logodnei legiuitorul a dorit sa îi fac ă atenți pe
cei care își promit c ăsătoria asupra drepturilor și obligațiilor la care se supun, prin
faptul că formeaz ă o comunitate apropiat ă de cea a c ăsătoriei, aceste dou ă

47 A se vedea R. Montanari, Logodna și ruperea logodnei , Ed. Stämpfli, Berna, 1974, p. 72.

Analele Universit ății de Vest din Timi șoara U Seria Drept | 139
instituții fiind intim legate una de cealalt ă. Totodată, legiuitorul a avut în vedere,
pe de o parte, faptul c ă instituția logodnei nu și-a pierdut actualitatea, în sensul
că în fiecare zi, un num ăr important de cupluri încheie un asemenea angajament,
și, pe de alt ă parte, faptul c ă logodna se aseam ănă și uneori chiar se suprapune
peste rela ția de concubinaj.
Astfel, Codul civil se preocup ă de a arăta cine și în ce condi ții se poate logodi,
definind logodna, f ără să îi stabileasc ă, însă natura juridic ă, arătând modurile în
care se poate pune cap ăt logodnei și care sunt consecin țele pe care le produce
încetarea, dar mai ales ruperea logodnei.
Alături de alți autori suntem de p ărere ca ar fi de dorit ca de lege ferenda să
se procedeze la separarea efectelor ruperii logodnei de ideea de culp ă sau abuz,
așa cum se întâmpl ă și în alte sisteme de drept, unde „evolu ția jurispruden ței și a
reglement ării a fost în sensul elimin ării unei aprecieri subiective asupra unor
elemente atât de sensibile cum sunt rela țiile interumane și în sensul prob ării mai
stricte, nu cu orice mijloc de prob ă, a unei promisiuni de c ăsătorie, atunci când
de aceasta depind efecte precum angajarea r ăspunderii juridice”48.

48 A se vedea D. Lupa șcu, R. Gâlea, Unele considera ții privind reglementarea logodnei în noul Cod civil
român și în unele legisla ții străine, în Lex et Scientia International Journal, nr. XVII, vol. 1/2010, p. 195.