ANALELE SOCIET ØÚ II ROMÂNE PENTRU PROMOVAREA ÖTIIN ÚEI , EDUCA ÚIEI ÖI CULTURII – VOL . I NR. 12010 12 [600643]

ANALELE SOCIET ØÚ II ROMÂNE PENTRU PROMOVAREA ÖTIIN ÚEI , EDUCA ÚIEI ÖI CULTURII – VOL . I – NR. 1/2010 12

ACTORII SISTEMULUI INTERNA ÚIONAL ÖI PUTEREA
LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XXI-LEA

Dr. Ion David

Abstract
The beginning of the twenty-first century is marked by th e profound and, some of
them, contradictory changes of the international secur ity of the environment. On the one
hand, there is the tendency of a positive evolution of t he international security, which is due
to a more and more active and adapted organizationa l framework, that can underline the
value of the institutionalized dialogue, and it is also able to diminish the role of the older
and newer international organizations.
On the other hand, we attend to an important growth of the complexity of the taking
decisions process as regarding the security. This i s the result of the continuous
multiplication of the number of entities that act on the European scene, and not only on it,
through a greater and greater influence of the regi onal technical poles, of the guilds, of the
banks and the non-government organizations, as non-go vernment actors.
Keywords : government and non-government actors, national pow er, military power,
political power, power of the information technology

1. Actorii sistemului interna Ûional
Pentru a identifica modul în care se comport Ù actorii statali ×i non-statali ai sistemului
interna Ûional, trebuie s Ù Ûinem cont de un anumit criteriu. Cel mai reprezentativ este
puterea de care dispune statul respectiv în rela Ûiile interna Ûionale, concept care va fi
discutat în cele ce urmeaz Ù.
Deci, competi Ûia pentru putere, de orice fel ar fi ea, reprezint Ù în viziunea
teoreticienilor, principalul fundament al politicii interna Ûionale care duce inevitabil la
tensiuni, crize ×i conflicte între actorii acestei scene dinamice. În lumea de azi se manifest Ù,
poate mai pregnant ca niciodat Ù, dou Ù tendin Ûe. Pe de-o parte, tendin Ûa unor mari actori ai
scenei interna Ûionale de a- ×i exercita puterea în plan zonal, regional sau mond ial, iar pe de
alt Ù parte, jocurile de putere marcate de eforturile unor state d e a ie ×i din sfera de influen ÛÙ
a unor puteri ×i de a se repozi Ûiona în alte formule. În cadrul acestora din urm Ù, apreciind
cÙ pot s Ù-×i apere ×i s Ù-×i promoveze mai direct ×i mai eficient propriile interese 1.
1.1. Actorii statali
Statele au tipuri specifice de comportament pe arena interna Ûional Ù. Teoreticienii
descriu statul ca pe un vehicul pentru securitate ×i ca pe un instrument al bun Ùst Ùrii. Locul
×i comportamentele statelor în sistemul interna Ûional se stabilesc, în general, în raport cu
puterea lor dar ×i cu func Ûiile îndeplinite în sistem. Referitor la conceptul de p utere,
literatura de specialitate ne ofer Ù o multitudine de accep Ûiuni ale acestuia. În contextul
rela Ûiilor interna Ûionale ×i al diploma Ûiei, conceptul de putere semnific Ù abilitatea unui stat

1 B Ùhn Ùreanu, C.; op.cit ., p.37;

DR. ION DAVID 13
de a influen Ûa sau a controla alte state. Statele care au o astfel de abilitate sunt numite
puteri, puteri de mijloc, puteri regionale, mari pu teri, superputeri sau hiperputeri. Henry
Kissinger define ×te puterea ca fiind „capacitatea unei entit ÙÛ i de a- ×i impune voin Ûa asupra
alteia sau de a rezista presiunii exercitate de alt Ù entitate” 2.
Se poate afirma c Ù puterea este o rela Ûie asimetric Ù între indivizi, grupuri, organiza Ûii,
state etc., iar exercitarea ei este strâns legat Ù de inten Ûiile, nevoile, valorile sau interesele
acestora, precum ×i de distribu Ûia inegal Ù a resurselor. Astfel, pentru a putea determina ×i
compara puterea statelor, anali ×tii politici utilizeaz Ù frecvent ierarhizarea în func Ûie de
poten Ûialul de putere, care deriv Ù din mai multe surse: geografic Ù, demografic Ù, economic Ù,
militar Ù, cultural-religioas Ù, etc. .
Mai nou, cercet Ùtorii americani au revenit la folosirea conceptului de putere na Ûional Ù
(economic Ù, militar Ù, tehnologic Ù, cultural Ù, institu Ûional Ù etc.). Totodat Ù, se utilizeaz Ù ×i
conceptele de putere soft (soft power) ×i putere hard (hard power). Categoria „soft” vizeaz Ù
surse culturale sau imagologice ×i se manifest Ù prin persuasiunea sau atragerea celui mai
slab c Ùtre un anumit model. Categoria „hard” are în centru mijloacele militare ×i economice
care contribuie la impunerea voin Ûei unui actor asupra altui actor.
Adeseori, cele dou Ù forme ale puterii se combin Ù.
O preocupare constant Ù a teoreticienilor ×i anali ×tilor de securitate se refer Ù la puterea
militar Ù, baz Ù a puterilor regionale ×i globale. În principiu, puterea militar Ù este capacitatea
de ac Ûiune armat Ù a unui stat, asigurat Ù de poten Ûialul s Ùu miliar (buget, personal,
infrastructur Ù, armament, logistic Ù, industria de ap Ùrare ×i institu Ûiile de cercetare-
dezvoltare de profil).
Între indicatorii puterii militare pot fi aminti Ûi: nivelul de instruire a personalului;
timpul de reac Ûie la solicit Ùri; capacitatea de proiec Ûie ×i sus Ûinere a for Ûelor în diferite teatre
de opera Ûii, inclusiv în afara frontierelor na Ûionale; nivelul de descurajare pe care-l produce;
rezultatul analizei comparate între mijloacele de lupt Ù din înzestrarea proprie ×i cele mai
importante la nivel mondial 3.
Sintetizând, putem sus Ûine c Ù puterea înseamn Ù resurse, strategii ×i rezultate. De pild Ù,
puterea politic Ù se m Ùsoar Ù ×i prin influen Ûa interna Ûional Ù pe care o exercit Ù un stat.
Puterea economic Ù echivaleaz Ù cu furnizarea de bun Ùstare. Puterea comercial Ù deriv Ù din
cea economic Ù ×i const Ù în rata de participare la comer Ûul mondial. Puterea societal Ù se
refer Ù la capacitatea societ ÙÛ ii de a elabora modele de gândire ×i modele de organizare
social Ù, adaptate la constrângerile interne ×i interna Ûionale.
Trebuie remarcat c Ù presiunea interna Ûional Ù ca ×i puterea nu se distribuie uniform.
„Cu cât o Ûar Ù este mai mare, mai important Ù sau cu cât de Ûine o pozi Ûie strategic Ù mai
relevant Ù, cu atât constrângerile interna Ûionale sunt mai puternice. Marile puteri ×i statele
localizate strategic sunt „condamnate” s Ù proiecteze mai mult Ù putere în sistemul
interna Ûional decât celelalte ×i s Ù produc Ù astfel mai mult Ù securitate decât consum Ù. Statele
pivot (Turcia, Israel, Polonia, România, Coreea de Su d, Gibraltar-Marea Britanie, Taiwan,
Pakistan, Panama, printre altele) joac Ù un rol important în securitatea interna Ûional Ù, gra Ûie
localiz Ùrii lor strategice” 4 .

2 Kissinger, H., Problems of National Strategy. A Book of Readings , ed.V, 1971, p.3;
3 Orzea ÛÙ , M., Securitatea ×i continua transformare în secolul XXI. Eseuri , Bucure ×ti, Editura Militar Ù, 2004, p.38;
4 Sava, N.I., op.cit, p.166;

ANALELE SOCIET ØÚ II ROMÂNE PENTRU PROMOVAREA ÖTIIN ÚEI , EDUCA ÚIEI ÖI CULTURII – VOL . I – NR. 1/2010 14
Revenind la conceptul de putere, subliniem necesitatea a bord Ùrii multilaterale a
acestuia, pe toate dimensiunile sale de manifestare: uman Ù, politic Ù, economic Ù, cultural Ù,
tehnologico-informa Ûional Ù ×i militar Ù.
De remarcat faptul c Ù în prezent, nici un stat nu de Ûine suprema Ûia deplin Ù sau m Ùcar
la majoritatea acestor indicatori, cu toate c Ù SUA se afl Ù în „pole-position”.
A×adar, dup Ù sfâr ×itul perioadei de confruntare bipolar Ù, avem de-a face cu: o singur Ù
superputere – SUA, o putere în relativ Ù revenire – Federa Ûia Rus Ù ×i puteri în cre ×tere –
China ×i India. Toate dispun de arma nuclear Ù ×i dezvolt Ù programe spa Ûiale. Pe de alt Ù
parte, liderii vest-europeni consider Ù UE drept „cea mai mare putere civil Ù a lumii”. Trebuie
sÙ subliniem, îns Ù, c Ù puterile statelor se intercondi Ûioneaz Ù ×i se completeaz Ù reciproc, iar
efectele lor în via Ûa interna Ûional Ù sunt cumulative.
De pild Ù, SUA ×i UE formeaz Ù, în cadrul NATO, un „bloc atlantic” situat la o dist an ÛÙ
enorm Ù pe scara de putere a lumii fa ÛÙ de alte grup Ùri ×i state.
1.2. Actorii non-statali
Actorii non-statali principali ai sistemului interna Ûional (ONU, NATO, UE, OSCE) nu
s-au schimbat de-a lungul timpului, ci au înregistr at sui ×uri ×i coborâ ×uri, în func Ûie de
interesele actorilor statali ce le compun. În ultim a perioad Ù, ele au intrat într-o perioad Ù tot
mai fierbinte de reformulare ×i adaptare la noile exigen Ûe ale epocii post R Ùzboi Rece.

Organiza Ûia Na Ûiunilor Unite (ONU)
Principala menire a Organiza Ûiei Na Ûiunilor Unite, înfiin Ûat Ù la 26 iunie 1945 (efectiv Ù
la 24 octombrie 1945) este, de peste 60 de ani, men Ûinerea p Ùcii ×i securit ÙÛ ii interna Ûionale,
precum ×i promovarea cooper Ùrii economice, sociale, culturale ×i umanitare. De la bun
început, ONU a devenit unicul moderator la nivel gl obal al disputelor ce s-ar fi putut
transforma în conflicte ×i singurul actor interna Ûional cu cel mai important cuvânt în
restabilirea p Ùcii în zonele de conflict. Organiza Ûia se ghideaz Ù dup Ù principiul pacea ×i
securitatea interna Ûionale durabile sunt posibile numai dac Ù este asigurat Ù bun Ùstarea
economic Ù ×i social Ù a oamenilor din toat Ù lumea, ceea ce face ca una dintre cele mai
importante coordonate ale activit ÙÛ ii sale s Ù fie sus Ûinerea dezvolt Ùrii economice ×i sociale a
statelor lumii.
În anii R Ùzboiului Rece, organiza Ûia a avut contribu Ûii remarcabile la împiedicarea
unei confrunt Ùri distrug Ùtoare între blocuri ×i a asigurat un cadru institu Ûional de
negociere. Dup Ù 1990, ONU s-a v Ùzut confruntat Ù cu noile provoc Ùri ale epocii: terorismul
interna Ûional, conflictele interetnice ×i inter-religioase, accentuarea decalajelor economi ce,
proliferarea armelor de distrugere în mas Ù ×i a crimei organizate. În acest context,
organiza Ûia a fost relativ dep Ù× it Ù de conflictele din fosta Iugoslavie, spa Ûiul ex-sovietic sau
din zona Golfului Persic. În ultima perioad Ù, organiza Ûia s-a angajat în realizarea unor
profunde transform Ùri de structur Ù, de la remodelarea Consiliului de Securitate, pân Ù la
rediscutarea raporturilor dintre acesta ×i Adunarea General Ù5.

Organiza Ûia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)
Prin Tratatul Atlanticului de Nord a fost creat Ù la 4 aprilie 1949 o asociere de state
suverane, o alian ÛÙ de ap Ùrare colectiv Ù. NATO, construit Ù pe baza acestui Tratat, este o

5 B Ùhn Ùreanu, C., op.cit ., p.55;

DR. ION DAVID 15
organiza Ûie interguvernamental Ù ai c Ùrei membrii î ×i p Ùstreaz Ù integral suveranitatea ×i
independen Ûa ×i care ofer Ù un forum de consultare asupra problemelor politice ×i militare,
dar ×i non-militare ce pot afecta securitatea statelor mem bre. NATO este o alian ÛÙ politic Ù ×i
de ap Ùrare, astfel încât capacitatea sa de ap Ùrare are drept scop descurajarea agresiunii sau
oric Ùrei alte forme de presiune, iar dispozitivul s Ùu militar se bazeaz Ù pe principiul c Ù ÛÙ rile
membre trebuie s Ù men Ûin Ù colectiv o ap Ùrare adecvat Ù pentru descurajarea agresiunii ×i
pentru a- ×i p Ùstra integritatea teritorial Ù ×i a restabili pacea. Prin realizarea politicii de
securitate ×i de p Ùstrare a ordinii la nivel interna Ûional, au fost stabilite urm Ùtoarele
mijloace principale: men Ûinerea unui poten Ûial militar suficient pentru a preveni r Ùzboiul ×i
pentru a asigura o ap Ùrare eficient Ù; o capacitate global Ù de a gestiona crizele care pun în
pericol securitatea membrilor Alian Ûei; promovarea activ Ù a dialogului cu alte ÛÙ ri; o
în Ûelegere a securit ÙÛ ii europene în termenii cooper Ùrii, mai ales în domeniul controlului
armamentelor ×i al dezarm Ùrii.
Valen Ûele globale de securitate ale NATO sunt date, în pr incipal, de: locul ×i rolul
esen Ûial în noua structur Ù global Ù de securitate; amploarea spa Ûial Ù ×i demografic Ù;
conceptul strategic ×i misiunile adoptate la Bucure ×ti; remodelarea sa ca o institu Ûie de
securitate prin cooperare; capacitatea real Ù de ob Ûinere ×i de men Ûinere a echilibrului
mondial; extinderea competen Ûelor ×i mecanismelor de securitate comunitare; sporirea
capacit ÙÛ ii de proiec Ûie planetar Ù a for Ûelor, a celei opera Ûionale, logistice ×i de sus Ûinere în
teatru; lupta sa cu terorismul interna Ûional ×i proliferarea armelor de distrugere în mas Ù;
redefinirea rela Ûiilor cu Federa Ûia Rus Ù; întâietatea tehnic Ù ×i tehnologic Ù militar Ù;
adaptarea perfect Ù la evolu Ûiile mediului de securitate; adecvarea deplin Ù a r Ùspunsurilor
sale la noile amenin ÛÙ ri; atragerea partenerilor la ac Ûiuni în sprijinul p Ùcii 6.
„NATO a devenit mai mult decât o simpl Ù alian ÛÙ politic Ù ×i militar Ù, extinzându- ×i
rolul ×i afirmându-se ×i ca o organiza Ûie de securitate regional Ù, încercând s Ù asigure
securitatea ×i în zona statelor care nu sunt membre ale Alian Ûei, prin opera Ûiuni de
men Ûinere a p Ùcii ×i r Ùspuns la crize, cât ×i prin sprijinirea acord Ùrii de ajutor umanitar” 7.

Uniunea European Ù (UE)
Uniunea European Ù este o uniune de state caracterizate prin grade di ferite de
integrare. Obiectivul s Ùu îl constituie realizarea unei uniuni din ce în ce mai strânse între
membrii s Ùi, prin dezvoltarea cooper Ùrii func Ûionale între state în domenii variate,
începând cu realizarea, în 1951, a Comunit ÙÛ ii Europene a C Ùrbunelui ×i O Ûelului pân Ù la
semnarea, la sfâr ×itul anului 2007, a Tratatului de Reform Ù de la Lisabona.
Una dintre cele mai controversate teme din domeniul rel a Ûiilor interna Ûionale const Ù
în definirea ×i clarificarea naturii ×i rolului UE pe scena interna Ûional Ù8.
Tratatul de la Lisabona pune la dispozi Ûia Uniunii cadrul legal ×i instrumentele
juridice necesare pentru a face fa ÛÙ provoc Ùrilor viitoare. Reformele propuse de acest tratat
pot fi sintetizate, astfel:

6 Dolghin, N., Dinu, M., Popa, V., NATO între certitudini ×i a ×tept Ùri , Bucure ×ti,Editura Universit ÙÛ ii Na Ûionale
de Ap Ùrare „Carol I” , 2004, p.8;
7 V ÙtÙman, D., Organiza Ûii europene ×i euroatlantice , Bucure ×ti, Editura Lumina Lex, 2008, p.137;
8 B Ùhn Ùreanu, C., op.cit ., p.57

ANALELE SOCIET ØÚ II ROMÂNE PENTRU PROMOVAREA ÖTIIN ÚEI , EDUCA ÚIEI ÖI CULTURII – VOL . I – NR. 1/2010 16
– acordarea statutului juridic obligatoriu Cartei Dr epturilor Fundamentale prin
introducerea acesteia în Dreptul Primar European;
– extinderea domeniilor în care deciziile se adopt Ù de c Ùtre Consiliul cu majoritate
calificat Ù (în loc de unanimitate, fie prin aplicarea majorit ÙÛ ii calificate în domenii care în
prezent sunt supuse votului unanim (azilul, migra Ûia, EUROPOL, EUROJUST, controlul la
frontiere, ini Ûiativele înaltului Reprezentant pentru PESC);
– men Ûinerea inova Ûiilor în materie de politic Ù extern Ù ×i de securitate comun Ù din
Tratatul Constitu Ûional, precum ×i în cea de ap Ùrare, prin preluarea majorit ÙÛ ii prevederilor
în acest domeniu;
– includerea unei clauze de solidaritate între state le membre pentru o serie
de amenin ÛÙ ri, precum terorism, catastrofe de origine uman Ù sau natural Ù, ori
dificult ÙÛ i în domeniul energetic;
– Tratatul confer Ù un cadru legal stabilirii de rela Ûii privilegiate între Uniune ×i statele
din vecin Ùtate;
– acordarea personalit ÙÛ ii juridice interna Ûionale unice Uniunii Europene, aspect care
va permite o coeren ÛÙ ×i vizibilitate crescute a acesteia pe scena interna Ûional Ù, prin
capacitatea de reprezentare sau de a deveni membru al unei organiza Ûii interna Ûionale 9.
Personalitatea juridic Ù interna Ûional Ù va înt Ùri puterea de negociere a Uniunii,
determinând-o s Ù fie mai eficient Ù pe plan mondial ×i un partener mai vizibil pentru ÛÙ rile
ter Ûe ×i organiza Ûiile interna Ûionale.
Uniunea î ×i propune, conform Strategiei de Securitate Europea n Ù, s Ù ac Ûioneze la
scar Ù global Ù ×i militeaz Ù pentru formarea unei „ordini multilaterale eficien te”, f ÙrÙ a
exclude ac Ûiunile preventive. UE trebuie s Ù fie mai activ Ù, s Ù-×i dezvolte for Ûe rapide ×i
flexibile, iar resursele strategice trebuie combinate ×i puse în comun. Se face referire ×i la
un spectru mai larg de misiuni, inclusiv la opera Ûii de dezarmare, asisten ÛÙ în combaterea
terorismului ×i reform Ù a sistemului de securitate. Rela Ûia transatlantic Ù este considerat Ù un
element fundamental ×i de neînlocuit, iar NATO, drept o expresie important Ù a acesteia.
Proiectul ap ÙrÙrii europene nu a evoluat spre o alternativ Ù credibil Ù la securitatea furnizat Ù
de NATO, ci î ×i demonstreaz Ù mai mult caracterul complementar 10 .

Organiza Ûia pentru Securitate ×i Cooperare în Europa (OSCE)
Procesul multilateral declan ×at de Conferin Ûa de la Helsinki, a condus, în cele din
urm Ù, la constituirea OSCE, conceput Ù ca o organiza Ûie regional Ù interguvernamental Ù.
OSCE este cea mai cuprinz Ùtoare organiza Ûie de securitate de tip regional ×i singura
organiza Ûie din Europa considerat Ù un acord regional în sensul enun Ûat de Carta ONU
(capitolul VIII, Acorduri Regionale, art.52-54). În prezent, OSCE cuprinde 56 de state
membre apar Ûinând spa Ûiului euroatlantic care se întinde de la Vancouver (Canada) pân Ù la
Vladivostok (Rusia), incluzând toate statele europen e, SUA, Canada ×i toate republicile din
fosta Uniune Sovietic Ù, formând astfel cea mai mare organiza Ûie regional Ù din lume.
OSCE este un instrument primar pentru alerta timpur ie, prevenirea conflictelor,
managementul crizelor ×i reabilitarea post-conflict în aria sa de activitat e. Activitatea OSCE

9 V ÙtÙman, D., David, I., România ×i Uniunea European Ù. Istorie ×i actualitate , Bucure ×ti, Editura Pro
Universitaria, 2008, p.56;
10 B Ùhn Ùreanu, C., op.cit ., p.59;

DR. ION DAVID 17
presupune trei dimensiuni ale securit ÙÛ ii: dimensiunea politico-militar Ù; dimensiunea
economic Ù ×i de mediu; dimensiunea uman Ù.
Priorit ÙÛ ile pe care OSCE ×i le-a stabilit vizeaz Ù: consolidarea valorilor comune a
statelor membre ×i sprijinirea acestora în edificarea unor societ ÙÛ i democratice, civile,
bazate pe statul de drept; prevenirea conflictelor locale , restaurarea stabilit ÙÛ ii ×i p Ùcii în
zone de tensiune; eliminarea deficitului de securitate ×i evitarea cre Ùrii unor noi sciziuni
politice, economice sau sociale prin promovarea unui sistem de securitate prin cooperare.
Misiunile OSCE au fost create în acest sens ca meca nisme de diploma Ûie preventiv Ù
necesare implic Ùrii directe ×i operative, pe teren, a institu Ûiei pan-europene.
Al Ûi actori non-statali semnificativi ai sistemului interna Ûional sunt:
Comunitatea Statelor Independente, Organiza Ûia de Cooperare de la Shanghai, Liga Arab Ù,
Organiza Ûia Conferin Ûei Islamice, Cooperarea Economic Ù Asia-Pacific, Uniunea African Ù,
Organiza Ûia Statelor Americane, marile corpora Ûii interna Ûionale, alian Ûele unor ONG-uri
cu acoperire mondial Ù, structurile interna Ûionale ale unor religii etc.

2. Sistemul rela Ûiilor interna Ûionale ×i puterea
Analizarea rela Ûiilor interna Ûionale, în form Ù sistemic Ù, se realizeaz Ù mai eficient luând
în calcul principiile, func Ûiile ×i distribu Ûia puterii în sistem. Principiul de structurare al
sistemelor face deosebirea dintre acestea. Un siste m ierarhic atribuie roluri p ÙrÛilor prin
for ÛÙ sau convingere, în timp ce sistemul anarhic nu prezint Ù astfel de roluri. Aici, puterea
se împarte în func Ûie de interac Ûiunile dintre actori, iar ace ×tia sunt obliga Ûi s Ù-×i maximizeze
puterea ×i s Ù-×i dezvolte poten Ûialul militar pentru supravie Ûuire.
Obiectivul statelor nu este, îns Ù, cre ×terea puterii ci ob Ûinerea securit ÙÛ ii. Se consider Ù
cÙ se manifest Ù legi constante, indiferent de spa Ûiu, timp sau cultur Ù. Astfel, în lumea post-
RÙzboi Rece, lipsa unei autorit ÙÛ i centrale ×i acceptarea ideii c Ù unit ÙÛ ile principale ale
sistemului interna Ûional, statele î ×i propun s Ù supravie Ûuiasc Ù, implic Ù materializarea unui
sistem bazat pe autoajutorare, rivalit ÙÛ i, balan Ûe recurente de putere, alian Ûe, curse ale
înarm Ùrilor ×i, în cele din urm Ù, conflicte armate. To Ûi actorii trebuie s Ù-×i conserve
identitatea ×i s Ù-×i apere interesele prin for Ûe proprii, iar diferen Ûierea func Ûional Ù dintre ei
nu este relevant Ù pentru discutarea problemelor p Ùcii ×i r Ùzboiului.
La nivelul distribu Ûiei puterii, un sistem compus din trei mari puteri (multipolar) s-ar
transforma automat într-unul bipolar, prin eliminare a uneia dintre ele. Totu ×i, existen Ûa
mai multor poli de putere imprim Ù anumite tendin Ûe rela Ûiilor interna Ûionale. Alian Ûele au
caracter de flexibilitate ×i o durat Ù scurt Ù. Coali Ûiile exprim Ù modalit ÙÛ i esen Ûiale pentru
asigurarea securit ÙÛ ii. Din aceste cauze, sistemul interna Ûional r Ùmâne marcat de o
profund Ù incertitudine ×i exist Ù un risc mare de calculare eronat Ù a ×anselor de victorie în
caz de conflict. Din cauza rarit ÙÛ ii sale în istorie, unipolaritatea pare s Ù fie cel mai complicat
sistem interna Ûional. Apari Ûia unui hegemon tinde s Ù fie contracarat Ù de ceilal Ûi actori, dar
unipolaritatea nu este imposibil Ù. O teorie structural Ù poate indica numai tendin Ûe, nu ×i
rezultate concrete, care depind de interac Ûiunile actorilor. Sistemul respectiv este greu de
definit. Trebuie comparat poten Ûialul hegemon cu fiecare actor în parte sau cu to Ûi ceilal Ûi
la un loc. Luând ca reper acelea ×i cifre, în prima situa Ûie ar reie ×i existen Ûa unipolarit ÙÛ ii, în
cea de-a doua am avea de-a face cu un sistem multip olar. „Sistemul unipolar este unul în

ANALELE SOCIET ØÚ II ROMÂNE PENTRU PROMOVAREA ÖTIIN ÚEI , EDUCA ÚIEI ÖI CULTURII – VOL . I – NR. 1/2010 18
care nici un stat nu este suficient de puternic pen tru a contrabalansa o superputere pe cont
propriu” 11 .
Nici un stat nu poate s Ù reziste, cu ×anse rezonabile, în fa Ûa hegemonului. Consider Ùm
cÙ defini Ûia trebuie extins Ù prin introducerea drept criterii ale competi Ûiei de securitate în
sens general, pe lâng Ù conflictele armate, înarmarea ×i rivalit ÙÛ ile politico-ideologice. În
consecin ÛÙ , unipolaritatea poate fi definit Ù ca sistemul interna Ûional în care o mare putere
de Ûine resurse atât de mari de putere, prin compara Ûie cu oricare poten Ûial concurent, încât
nu exist Ù nici un stat capabil s Ù se angajeze, cu ×anse de reu ×it Ù, într-o competi Ûie de
anvergur Ù cu acesta.
Este greu de spus dac Ù unipolaritatea este mai stabil Ù, în compara Ûie cu bipolaritatea ×i
multipolaritatea. Öi în cazul s Ùu, conflictele pot escalada, mai ales dac Ù este anticipat Ù o
implicare a superputerii. Pe termen lung, balansarea intern Ù ar schimba ordinea
interna Ûional Ù, îns Ù puterea dominant Ù poate decide s Ù-×i izoleze ×i s Ù-×i sl Ùbeasc Ù preventiv
poten Ûialii rivali. Dac Ù nu se va bucura de succes, puterea dominant Ù ar putea constitui
coali Ûii de contrabalansare.
Competi Ûia pentru putere (hegemonie) în sistem se studiaz Ù în conexiune cu
monopolul statului asupra violen Ûei organizate, raporturile de for ÛÙ , scopurile ×i obiectivele
actorilor interna Ûionali. În leg Ùtur Ù direct Ù cu temele puterii în sistemul interna Ûional s-au
analizat problemele distribuirii puterii ×i dilemele securit ÙÛ ii ×i ap ÙrÙrii: cât de mult î ×i pot
dezvolta statele puterea pentru a supravie Ûui, f ÙrÙ a se amenin Ûa reciproc? Strategiilor de
for ÛÙ li s-au opus în mod frecvent, strategiile de contr a-for ÛÙ . Eduard A. Kolodziej apreciaz Ù
cÙ în epoca post-R Ùzboi Rece „dilema securit ÙÛ ii” s-a globalizat 12 . În condi Ûiile anarhiei
globale de ast Ùzi, se recurge tot mai intens la a ×a-numita „teorie a balans Ùrii”, în care statele
nu se aliniaz Ù celui mai puternic stat din sistemul interna Ûional. În func Ûie de circumstan Ûe,
cooper Ùrile cu rivalii ×i alia Ûii pot fi temporare ×i contingente. Neoreali ×tii sus Ûin c Ù, în
pofida globaliz Ùrii economice ×i culturale ×i a dezvolt Ùrii organiza Ûiilor ×i regimurilor
interna Ûionale statele se afl Ù în competi Ûie pentru supravie Ûuire, hegemonie ×i contracararea
diverselor provoc Ùri din sistemul interna Ûional 13 .
Institu Ûionali ×tii liberali reprezenta Ûi de Robert O. Keohane ×i Joseph S. Nye apreciaz Ù
cÙ statele sunt ancorate în re Ûele multiple, suprapuse, iar între actorii interna Ûionali statali ×i
non-statali se realizeaz Ù o interdependen ÛÙ complex Ù. Nivelul rela Ûiilor dintre state se
completeaz Ù cu nivelurile trans-guvernamental ×i trans-na Ûional.
„Statele se confrunt Ù nu numai cu puterea altor state ci ×i cu cea a altor actori, cum ar
fi organiza Ûiile inter-guvernamentale, actori crea Ûi de ele” 14 .
Organiza Ûiilor inter-guvernamentale (OIG), gen ONU, NATO, sau Org aniza Ûia
Mondial Ù a Comer Ûului (OMC), au propriile lor interese ×i pot orienta, limita ×i chiar
extinde puterea ×i interesele statelor membre. Al Ùturi de OIG-uri, activeaz Ù mii de
organiza Ûii non-guvernamentale (ONG), care , la rândul lor p ot influen Ûa politicile ×i
comportamentul statului ×i ale OIG-urilor. Pie Ûele globale ×i mai ales corpora Ûiile

11 Pape, R., „Soft Balancing Against the United States”, in International Security vol.30, ISSUE 1, Summer 2005,
p.16;
12 Kolodziej, E.; Securitatea ×i rela Ûiile interna Ûionale, Bucure ×ti, Editura Polirom, 2007, p.64;
13 Kelly, K., New Rules for the New Economy , London: Fourth Estate, 1998;
14 Kolodziej, E., op.cit ., p.197;

DR. ION DAVID 19
multina Ûionale, ca actori privilegia Ûi în cadrul pie Ûelor, pot, de asemenea, limita sau l Ùrgi
puterea statelor în func Ûie de un domeniu sau altul, ca de pild Ù: mediu, s ÙnÙtate, munc Ù sau
aspecte comerciale.
Percep Ûiile liderilor ×i ale na Ûiunilor asupra pericolelor, amenin ÛÙ rilor ×i sl Ùbiciunilor
au roluri tot mai evidente în formularea ×i aplicarea strategiilor ×i politicilor de securitate 15 .

Bibliografie:
1. B Ùhn Ùreanu, Constantin, Resurse energetice, crize, conflicte , Bucure ×ti, Editura
Militar Ù, 2008;
2. Dolghin, Nicolae, Dinu, Marin, Popa, Vasile, NATO între certitudini ×i a ×tept Ùri,
Bucure ×ti, Editura Universit ÙÛ ii Na Ûionale de Ap Ùrare „Carol I”, 2004;
3. Kelly, Kevin, New Rules for the New Economy , London: Fourth Estate, 1998;
4. Kissinger, Henry, Problems of National Strategy. A Book of Readings , ed.V, 1971;
5. Kolodziej, Eduard, Securitatea ×i rela Ûiile interna Ûionale, Bucure ×ti, Editura Polirom,
2007;
6. Orzea ÛÙ , Marin, Securitatea ×i continua transformare în secolul XXI. Eseuri ,
Bucure ×ti, Editura Militar Ù, 2004;
7. Pape, Robert, „Soft Balancing Against the United States ”, in International Security ,
vol.30, ISSUE 1, Summer 2005;
8. Sava, N. Ionel, Studii de securitate , Bucure ×ti, Centrul Român de Studii Regionale,
2005;
9. V ÙtÙman, Dan, Organiza Ûii europene ×i euroatlantice, Bucure ×ti, Editura Lumina
Lex, 2008;
10. V ÙtÙman, Dan, David, Ion, România ×i Uniunea European Ù. Istorie ×i actualitate,
Bucure ×ti, Editura Pro Universitaria, 2008.

15 B Ùhn Ùreanu, C., op.cit ., p.66.