An universitar 2018-2019 [305853]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE CONSTRUCTII ȘI ARHITECTURĂ

SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator stintific: Ș.l.dr.arh Marian Daniela Absolvent: [anonimizat] 2018-2019

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE CONSTRUCTII ȘI ARHITECTURĂ

SPECIALIZAREA ARHITECTURĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE

CREȘTERA COMPLEXITAȚII PROGRAMULUI DE SPECTACOLE

Coordonator stintific: Ș.l.dr.arh Marian Daniela Absolvent: [anonimizat]1

Definirea programului …………………………………………………………………………….2

Capitolul I. Concert …………………………………………………………………………………………3

I.1. Muzică și arhitectură ………………………………………………………………………….4

I.2. Dezvoltarea orchestrei în perioada barocă …………………………………………….5

I.3. [anonimizat] ………………………………………………6

I.4. [anonimizat]-lea …………………………..10

I.5. [anonimizat], experiment și retrograd…………………………………………..11

Capitolul II. Principiile sălilor de concerte………………………………………………………16

II.1. Teatre antice ………………………………………………………………………………….16

II.2. Așezarea audienței …………………………………………………………………………17

II.3. Standardele liniei vizuale ……………………………………………………………….18

II.4. Aspectele liniei vizuale ………………………………………………………………….19

II.5. Săli de lectură………………………………………………………………………………..21

II.6. Direcția sunetului reflectat ……………………………………………………………..23

II.7. Calea sunetului în auditorii ……………………………………………………………..25

II.8. Principii de control ale ecoului…………………………………………………………27

Capitolul III. Conferintă…………………………………………………………………………………29

III.1. Congres ……………………………………………………………………………………….29

III.2. Atribuțiile spațiului ……………………………………………………………………….30

III.3. Funcțional/operațional …………………………………………………………………..32

Capitolul IV. Standarde de priectare a centrelor de conferintă………………………..33

IV.1. Atribuțiile spațiului ……………………………………………………………………….33

IV.2. Producitivitate ……………………………………………………………………………..36

IV.3. Sustenabilitate ……………………………………………………………………………..36

IV.4. Secturitate/sigurantă ……………………………………………………………………..38

IV.5. Standarde tehnologice …………………………………………………………………..39

IV.6. Tipuri de camere de conferință ……………………………………………………….40

Capitolul V. Sisteme inovatoare………………………………………………………………………43

V.1. Scaune…………………………………………………………………………………………..43

V.2. Scaune/rânduri mobile ……………………………………………………………………44

Capitolul VI. Spațiul expozițional……………………………………………………………………45

VI.1. Ce reprezintă o expoziție?………………………………………………………………46

VI.2. Arta târgurilor……………………………………………………………………………….48

VI.3. Expoziții comerciale………………………………………………………………………48

VI.3. Rolul unei expoziții comerciale……………………………………………………….49

Capitolul VII. Exemple…………………………………………………………………………………..51

VII.1. Centre de conferințe, congrese și spectacole în Europa………………………51

VII.2. Centre de conferințe, congrese și spectacole în România……………………57

Capitolul VIII. Date privind proiectul studiat…………………………………………………..61

VIII.1. Încadrare în teritoriu……………………………………………………………………61

VIII.2. Încadrare în zonă…………………………………………………………………………61

VIII.3. Vecinătăți…………………………………………………………………………………..62

VIII.4. Spectacole, congrese și conferințe în Oradea………………………………….63

VIII.5. Zona studiată……………………………………………………………………………..64

VIII.6. Accesibilitate……………………………………………………………………………..65

VIII.7. Conceptul și justificarea arhitecturală……………………………………………66

VIII.8. Justificare structural constructivă………………………………………………….68

Concluzii ………………………………………………………………………………………………….68

Bibliografie …………………………………………………………………………………………68

Webografie …………………………………………………………………………………………68

Listă figurui ……………………………………………………………………………………….

INTRODUCERE

De ce am construi un nou centru de conferințe, convenții într-o epocă digitală?

"De ce se întâlnesc oamenii în persoană, venind de la mii de mile depărtare, traversând oceanele pentru a sta împreună pentru a face schimb de informații? Pentru că nimic nu bate conexiunea om-la-om, magia care se întâmplă atunci când vă petreceți timpul împreună."

Municipiul Oradea este situat în nord – vestul României, fiind așezat pe cele doua maluri ale râului Crisul Repede, râu care împarte județul în aproximativ două jumătăți egale. Cele trei crișuri – Repede, Negru și Alb – au format de-a lungul vremurilor Țara Crisurilor sau Crișana, făcând parte, potrivit Notarului Anonim al unuia din regii Bela ai Ungariei (probabil pe la mijlocul secolului al XII-lea) din Ducatul (Voievodatul) lui Menumorut. Această pozitie geografică va stimula evolutia orasului, căci de-a lungul văii Crișului Repede avea să se dezvolte o cale de legătură între vestul, centrul si sud-estul Europei, sau chiar spre Orientul apropiat, Oradea devenind un important oraș comercial. Prin poziția sa în cadrul țării noastre, la doar 12 km. de granită, Oradea se prezintă ca principală poartă de intrare la frontierele de vest ale Romaniei.

Orașul are acum peste 200.000 de locuitori ceea ce-l determină să fie unul din cele mai mari din țară, cu o economie diversificată în domenii precum: electricitate, industria chimică, industria de alumină, mecanică, industria usoară, industria alimentară, turism, business, medicină etc. De asemenea Oradea este un centru comercial și cultural cu un mare potențial. Municipiu al judetului Bihor, orașul se remarcă prin stilul arhitectonic Secession și prin lăcașurile sale de cultură (Teatrul de Stat Oradea, cu secții în limba română si maghiară, Teatrul de păpusi, posturi locale de radio si televiziune, săli de spectacol și terenuri de sport, bazine de înot cu apa geotermală, etc.). Libertatea religioasă este demonstrată prin existența diferitelor lăcașuri de rugăciune ale cultelor: ortodox, greco-catolic, catolic, penticostal etc.

DEFINITIVAREA PROGRAMULUI

În urma studiului efectuat pe zona propusă, am ajuns la concluzia că este cea mai propice zonă în care pot amplasa un program cu o complexitate majora, adică, un Centru de conferințe, congrese și spectacole. Zona studiată se află în imediata apropiere a Campusului universitar Oradea, astfel o legătura strânsă între cele doua obiective trebuie realizată. Legătura dintre un centru universitar si un centru de conferințe, congrese și spectacole este majoră. În timp ce participă la conferințe, participanții pot vizita cu ușurință Campusul universitar Oradea, pot organiza întâlniri cu studenții și profesorii sau pot organiza evenimente la care studenții pot participa. Acest lucru permite, de asemenea, o oportunitate unică pentru transferul de cunoștințe între organizator și participanții la aceste evenimente, conferințe sau lansări de produse împreună cu evenimentele din sectoarele educației și cercetării.

Acest centru propus va cuprinde mai multe programe de arhitectură, cum ar fi auditoriu, săli de conferință și congres, spații expoziționale și săli de specacole, realizate la standarde similare altor centre care există momentan doar în afara Romaniei. Astfel, ca program principal, centrul se va axa pe dezvoltarea turismului de busines, adică pe necesitatea de a facilita un loc de întâlnire a diverselor congrese și conferințe care ar putea propulsa Oradea din punct de vedere economic.

CUVINTE CHEIE:

Concert

Congres

Conferință

Spectacol

Expoziție

CONCERT

Un concert este prezentarea în fața publicului a unei lucrări muzicale sau a unui repertoriu format din mai multe lucrări, făcută de către interpreți (cântăreți și instrumentiști). Cadrul unui concert este delimitat de regulă prin alegerea unui spațiu izolat sau prin simpla asistare a publicului la interpretarea muzicii, desfășurată chiar și în cele mai neconvenționale locuri.

Sala de concert, spațiu destinat unor astfel de spectacole, și-a început cariera propriu-zisă abia în Europa secolului XIX, moment care a determinat și apariția unei etichete de respectat de către spectatori în timpul desfășurării programului muzical. În afara acestui caz izolat și al altor câteva excepții, muzica a fost interpretată dintotdeauna și în toate culturile în spații improvizate sau destinate altor scopuri (religie, ritualuri sociale, divertisment ș.a.), adesea lămuritoare pentru însăși prezența spectacolului muzical. Răsunetul tot mai mare al muzicii de consum, devenit în intervalul aproximativ 1850–1950 o alternativă viabilă la muzica cultă, a adus în atenția publicului spații de relaxare sau utilitare precum cârciuma, restaurantul, bordelul, parcul, arena, stadionul, piața.

O altă schimbare majoră petrecută în viața muzicală s-a produs în primele decenii ale secolului al XX-lea, când mijloacele de captare și reproducere a sunetului (concretizate prin răspândirea aparatului de radio și a gramofonului) au creat un rival important pentru concert. Astfel a apărut distincția dintre muzica înregistrată și cea interpretată în concert (engl. live), care a permis noi modalități în toate aspectele muzicii, de la posibilitățile creative până la promovarea interpreților.

I.1. MUZICĂ ȘI ARHITECTURĂ

În mare parte a timpului din istoria lumii occidentale, există o legătură clar vizibilă între dezvoltarea muzicii, dezvoltarea ansamblurilor muzicale și dezvoltarea spațiilor pentru performanțe muzicale.

Unul dintre cele mai vechi exemple ale acestei conexiuni se ridică din primele practici religioase creștine și bizantine. In timpul politic și social instabil din timpurile medievale, biserica a devenit vestigiul primar pentru continuarea și avansarea cunoașterii științifice și a artei creative.

Ca rezultat, muzica sacră centrată pe liturgia bisericii a fost un stil muzical important în acel moment. Acest tip de muzica a luat forma de cântare, care a fost codificată în timpul domniei Papei Grigorie I (590-604 ÎH), și a fost interpretată de călugări și de alți cleri ca parte integrantă a Liturghiei.

Natura lentă, monofonică a acestor cântece este direct atribuibilă arhitecturii bisericești la acel moment. Cel mai adesea, spațiile mari construite din piatră erau des întalnite și au avut în mod corespunzător timpi de reverberație extraordinar de lungi.

Exemple de biserici realizate în această modalitate include San Vitale din Ravenna, Italia și Hagia Sophia din Istanbul, Turcia printre numeroase alte biserici; si in general, ele sunt mult prea reverberante, făcând vorbirea dificil de înțeles. În consecință, cântul a fost ultimul vehicul pentru corurile monahale de a transmite cuvantul Liturghiei într-un mod care a profitat în întregime de efectul acestor sunete divine și spirituale în aceste spații mari.

Muzicologul Thurston Dart, în cartea sa ,,Interpretarea muzicii”, citează mai multe exemple ale relației între muzică și arhitectură care se întinde de la începutul secolului trecut Perioada gotică din secolul al XIII-lea până la Renaștere și secolul al XVI-lea.

Trecând la secolul al XIX-lea, compozitorii si dirijorii au inceput să facă recomandări în legatură cu acustica spațiilor în care trebuiau sa interpreteze diferite piese muzicale. I.F.K. Arnold, un cunoscut director muzical care a activat in secolul al XIX-lea, a sugerat ca toți dirijorii și compozitorii ar trebuii sa aibe cunostințe despre fizică și acustică.

I.2. DEZVOLTAREA ORCHESTREI ÎN PERIOADA BAROCĂ

Marii compozitori Hector Berlioz și Richard Strauss au tratat acest subiect in cartea ,,Instrumentația” scrisă de însuși Hector Berlioz. Sunt dezbătute subiecte cum ar fi modul de așezare al orchestrei, amplasarea reflectoarelor acustice, importanța muzicii dramatice în acustica teatrelor și acustica sălilor de concerte.

În mod clar, cu trecerea timpului, muzicienii, compozitorii și dirijorii au realizat legătura inerentă dintre muzică și arhitectură.

În timp ce multitudinea de perioade muzicale și de arhitectură face ca tratamentul exhaustiv al relației lor să fie o sarcină formidabilă, evoluția relativ recentă și proeminența orchestrei din muzica occidentală delimitează un cadru clar prin care să examinăm dezvoltarea paralelă a orchestrei, muzicii orchestrale și sala de concerte.

Din cauza situației modeste din punct de vedere financiar a multor compozitori din perioada barocă, aceștia erau constrânși să scrie piese muzicale care erau interpretate de orchestre de dimensiuni mici.

Johann Sebastian Bach, unul dintre cei mai mari compozitori ai perioadei Baroce, a compus numeroase piese muzicale care au fost destinate pentru a fi interpretate de orchestre mici. Astfel aceste piese se potriveau perfect pentru a fi interpretate in camere de dimensiuni mici.

In Europa, compozitorii cu situații asemanatoare de angajare și venit redus, scriau piese pentru grupuri instrumetale de dimensini restrânse. Astfel camera de concert tipică perioadei respective putea fi descrisă ca o camera mică, cu un numar de 50 până la maxim 200 de persoane. Aceste circumstanțe au început să se schimbe odată cu secolul al XVIII – lea.

I.3. SECOLUL AL XVIII-LEA ȘI PERIOADA CLASICĂ

În secolul al XVIII-lea, îmbunătățirea instrumentelor orchestrale, declinul patronajului muzical și creșterea publicului au contribuit la o creștere generală a dimensiunii orchestrale, a audienței și a sălii de concerte. În răspuns, compozitori, conștienți de efectele acusticii în timpul interpretării, au început să scrie piese care au condus la dezvoltarea spre aceste spații și ansambluri mai mari.

La începutul anilor 1700 a avut loc trecerea mai multor instrumente cu coarde la modele mai noi și mai puternice. Familia violei (instrument asemănător unei vioare), în special basul viola, viola da gamba și viola d'amore au început să scadă în popularitate pe măsură ce familia modernă a vioarei a venit în prim plan. Cu umerii instrumentelor pozitionați perpendicular pe gât în loc să se încline spre el, spatele ușor rotunjit mai degrabă decât plat, coaste mai adânci decât cele ale violei și patru șiruri în loc de șase, familia de vioară a reușit să producă niveluri mai ridicate ale sunetului, cu un ton mai complet decât predecesorii săi.

Tehnologia arcului, similar dezvoltată, de la stilul de arc de vânătoare al secolului al XV-lea, la mai multe diferite versiuni ale unui arc mai drept în secolul al XVI-lea și, în final, la arcul modern, inventat de Francois Tourte (1747-1835) la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Arcul modern, cu tensiune reglabilă, a permis aplicarea presiunii mai mari asupra corzilor și prin urmare, a dat interpretului o gamă dinamică mult mai largă decât oricare cunoscută anterior.

Îmbunătățirile în familia lemnului au constat în principal în introducerea și standardizarea noilor și rarelor instrumente, spre deosebire de evoluțiile tehnologice văzute în dezvoltarea coardelor muzicale.

Pe măsură ce au avut loc îmbunătățiri în ramura instrumentelor, concertele publice au înlocuit încet și tradiția de estompare a muzicienilor din curte și spectacole private. Prima apariție a concertelor publice a fost în 1672 la Londra, unde violonistul John Banister canta si cerea o taxă de intrare la spectacolele ținute în fiecare după-amiază la ora patru.

Evenimente de tipul acesta au prins amploare foarte repede în Anglia, sălile de muzică au devenit o caracteristică comună a tavernelor care au făcut concertele publice o atracție populară. Deși ideea a funcționat bine în Anglia, Germania și Franța nu au urmat exemplul până în 1722 respectiv 1725. Spațiile destinate concertelor publice au luat amploare în anii următori, dar nu până la mijlocul secolului cand au devenit un furnizor principal al artelor muzicale.

Ca o consecință a popularității sporite a publicului doritor de concerte, concertele destinate exclusiv nobililor au început sa dispară definitiv. La sfârșitul anilor 1700, patronajul regal asupra muzicienilor a dispărut. Arhitectura sălilor de concerte, datorită creșterii numarului de public și a numărului de muzicieni din orchestră, a trebuit să răspundă acestor noi cereri. Construcția primei săli de concerte din Europa a avut loc in Anglia. Sala de concerte Holywell (fig. 1) a deschis portile publicului in anul 1748. Aceasta a permis accesul a 300 de persoane și a fost sesizată o creștere a timpului de reverberație la 1,5 secunde.

Figură 1 – Iulstrație realizată in anul 1876 a planul sălii de concerte Holywell.

Această tendință de creștere a locurilor din sălile de concerte și o reverberație mai lungă a timpurilor de reverberatie au continuat cu construirea Sălilor Hannover Square Rooms construite în anul 1775 la Londra.(fig. 2) Aceste săli de concerte erau sălile de concerte ale reginei. Pentru exact un secol aceste săli au fost principalul loc de concerte din Londra. Acestea puteau suprota o capacitate de 800 de persoane și a avut o timpul de reverberatie de aproximativ o secundă.

Figură 2 – Detaliu al Pieței Hanover de pe harta ilustrată de Richard Horwood în anul 1795.

Un alt exemplu de sală de concerte construita in aceeași perioada este sala de concerte Gewandhaus construită în anul 1781 în Germania. Aceasta este cea mai veche orchestra simfonica din lume . La vremea la care a fost construită avea o capacitate de 400 de persoane, cu o durată de 1,3 secundea timpului de reverberație. (fig. 3 și fig. 4)

– Planul Sălii de concerte Gewandhaus

Figură 4 – Sectiunea Sălii de concerte Gewandhaus

I.4. CULOAREA TONULUI, ROMANTISMUL SI SECOLUL AL XIX-LEA

Secolul al XIX-lea a auds noi modificări si dezvoltari a lumii muzicale – expansiunea orchestrală, dezvoltarea instrumentală, și creșterea audienței – cu două adăugiri semnificative, apariția dirijorului modern și schimbarea compozițională a accentului departe de melodie și culoarea tonului.

În ceea ce privește dezvoltarea, adăugarea de muzicieni în toate secțiunile orchestrei, precum și aspectul comun al instrumentelor neobișnuite vazute anterior, cum ar fi cornul englez, contra basul, și oficleidul, toate acestea au ajutat mai departe la standardizarea orchestrei moderne.

Vrăjitorii, prin lucrarea flaucului german Theobald Boehm, a completat și standardizat un sistem de chei care ameliorat multe dintre problemele vechiului sistem de gauri. În plus, invenția lui Heinrich Stoltzel a supapei din 1818 a fost eliberată familia de alamă de la limitele seriei armonice, astfel permițând utilizarea acestor instrumente într-o măsură mult mai melodică și căi soloiste decât posibil anterior. Aceste îmbunătățiri, combinate cu succesul concertelor publice, au încurajat antreprenorii, societățile muzicale, și arhitecții pentru a se la un public cat mai mare cu săli de concerte de mimensiuni mai mari.

În timp ce creșterea audienței a cerut încăperi mai mari, extinderea orchestrei a venit cu probleme inerente în ansamblu deoarece, pur și simplu, mai mulți muzicieni sunt mai dificili de dirijat împreună. Astfel, pe măsură ce orchestra a crescut, tot așa a crescut și popularitatea dirijorului. Până în secolul al XIX-lea, dirijarea în felul modern nu a existat. Orchestre mici au fost conduse de un muzician din grup, în general muzicianul care canta la instrumentele cu clape. Indiferent dacă apariția unui dirijor a permis extinderea ulterioară a orchestrei sau a fost rezultatul acesteia, este o întrebare speculativă. Fără deosebire, orchestra a crescut, dirijorii au devenit atât necesari, cât și la modă, iar sosirea orchestrei moderne a fost iminentă.

Pe măsură ce sălile, audiențele și orchestrele s-au schimbat și au crescut, așa și compozitorii și-au adaptat lucrările și au creat noi stiluri pentru a se potrivi timpilor. Săli mari a însemnat o durata de reverberație mai lungă.

Orchestrele de dimensiuni mai mari au însemnat instrumente mai variate și astfel o gamă nouă de combinații de sunet posibile la dorința compozitorului. Acești factori, atunci când sunt combinați cu focusul melodic și muzica contrapuntală în celelalte arte creatoare, au obligat compozitorii din periaoda romantica să se îndrepte spre expresionismul și utilizarea culorii tonului ca instrumente primare de compoziție. Culoare de ton, total legată de arta de orchestrație, este o combinație deliberată a diferitelor instrumente pentru a crea efecte specifice. Se bazează foarte mult pe reverberațiea acustica al sălii de concerte contemporane, pentru că lipsa acestui sunet "viu", instrumentele ar duce lipsă de culoarea tonului care făcea ca sunetul să aibe un efect convingător.

Arhitectura sălii de concerte, devenind din ce în ce mai științifică, a evoluat pentru a îndeplini obiectivele acustice ale unității muzicale, pe lângă cerințele de spațiu mai mare dar și ale unei audiențe și orchestre mai mari. Câteva exemple ale timpului includ: 1870 Viena Grosser Musikvereinssaal (fig. 5) care a așezat 1.680 persoane și a avut un timp de reverberație de 2,2 secunde.

Și Sala Carnegie din York (fig. 6), care a așezat 2760 de persoane si a avut un timp de reverberație de 1,7 secunde.

Compoziții remarcabile care au profitat de aceste noi evoluțiile sunt Simphonia lui Hector Berlioz (1803-1869) Synphonie Fantistique, simfoniile lui Gustav Mahler (1860-191l), lucrările lui Richard Wagner (1813-1883) și multe altele. Wagner, un om cu opinii foarte puternice și convingeri, a avut, de asemenea, concepții foarte clare in ceea ce privește sonorizarea compozițiilor sale. El a folosit manipularea efectului orchestral și culoarea tonului cu un mare succes pe tot parcursul carierei sale.

Bayreuth Festspielhaus, Teatrul Bayreuth din Germania, a fost conceput si construit de Wagner însuși. Ca o operă, orchestra a cântat din groapa (fig. 7) profundă de dedesubt și chiar în fața scenei. Această groapă, în combinație cu sala de concerte proiectată să servească numai acte artistice, a fost "proiectată pentru a fi relativ reverberant pentru a îmbina culorile tonale expresive în operele lui Wagner, ".

I.5. SECOLUL al XX-lea, EXPERIMENT ȘI RETROGRAD

Se pare că tradițiile Romanticilor au fost experimentele compozitorilor din secolul al XX-lea. Între timp ce dimensiunea și instrumentația orchestrei a luat cea mai stabilă forma de până acum, muzica orchestrală și designul sălii de concerte s-au schimbat dramatic.

În domeniul muzical, Arnold Schonberg (1874-1951) a condus al douăsprezecelea ton (deseori numit a doua Vieneză) școala compoziției care a eliberat muzica occidentală de limitele de tonalitate stabilite anterior. Într-un mediu de genul "totul merge", compozitorii secolului al XXI-lea fac totul de la a compune pentru orchestre cu acompaniament electronic până la a compune pentru orchestre care utilizează încă o dată instrumentele secolelor al XVI-lea și al XVII-lea.

Între timp ce compozitorii au încercat și testat noi idei muzicale, designul sălilor de concert, bazat pe observațiile lui Wallace Clement Sabine și studenții ulteriori ai acusticei, s-au dezvoltat într-o știință proprie.

Noua baza tehnică pentru comportamentul acustic al camerelor de concert a permis arhitecților și designerilor să aplice propriile descoperiri, pe noul tip de cladiri moderne, mai degrabă decât să se bazeze pe succesele empirice ale trecutului. În timp ce această nouă libertate a permis ideilor proaspete să înflorească, pe parcursul secolului au fost numeroase eșecuri, dintre care cele mai proeminente sunt Sala Avery Fisher din New York. Deși s-au învățat multe lucruri din aceste greșeli, cu toate acestea, sălile de concerte de astăzi au un succes general în atingerea obiectivelor de proiectare stabilite.

Varietatea proiectării sălii de concert din secolul al XX-lea nu este strict atribuită libertăților acestei noi științe, pentru că ideile populare a acusticii unei săli de concerte s-au schimbat de asemenea . În timp ce compozitorii Romantici au proiectat sălile cu timpi lungi de reverberație pentru a se potrivi cu compozițiile lor generoase și utilizarea intensă a efectelor de tonuri de culoare, la începuturile secolul al XX-lea, compozitori precum Igor Stravinsky (1 882-1971) și Schonberg au început să scrie muzică care sa bazat puternic pe ritm și distinctivitatea tonurilor ca dispozitive compoziționale. Astfel de lucrări erau mai potrivite pentru săli cu timpi de reverberație mai mici de aproximativ 1,5 secunde decât la sălile pe care compozitorii Romantici le-au favorizat.

Orchestrele contemporane nu interpretează doar compoziții contemporane, ca urmare, sălile de concerte moderne trebuie să răspundă cerințelor muzicii de la Baroc pâna la cerințele secolului al XX-lea.

Designerii și arhitecții au inovat noi săli care dețin totul, de la retractabilitatea pereților, până la mobilitatea tavanului si a pereților, găsită de exemplu în centrul IRCAM din Paris.

Compozitorii vor fi mereu constrânși, deoarece sălile de concerte nu mai sunt singurele locații unde performanțele muzicii orchestrale sunt susținute. Acum trebuie de asemenea să fie gândite si pentru noile tipuri muzicale, evenimente și concerte de toate tipurile. În ciuda varietății extraordinare a compoziției orchestrale și a spațiilor de concerte, rămâne mereu constângerea compozitorilor care scriu muzică făcuta să răspundă la acustica spațiului în care acesta va fi susținută. ,,Muzica care am conpuso pentru a fi interpretată în sala King Chapel din Boston, va suna nepotrivit intr-o sala de concerte cu reverberație mare.”

Astfel fiecare piesă muzicală, concert sau spectacol va suna bine doar in mediul in care a fost conceput să fie interpretat.

PRINCIPIILE SĂLILOR DE CONCERTE

II.1. TEATRE ANTICE

Teatrele romane și grecești care sunt amplasate in aer liber (construite cam acum 2000 de ani) cel mai adesea aveau condiții bune de reverberație si calitate a sunetului, pentru recitale instrumentale și de teatru de dimensiuni mici. Teatrele grecești (fig. 9) erau amplasate de regula în panta unui deal abrupt, in locații rurale liniștite. Cele mai bune situri erau amplasate in zone unde erau cat mai puține rafale de vant, astfel nu existau prea multe perturbări cauzate din cauza vantului care sufla prin copaci sau prin alte obiecte care puteau influența calitatea sunetului.

Locurile unde era amplasat publicul erau aranjate în formă semicirculară ca să fie la distanta aproximativ egală fata de șcena, astfel era redusa posibilitatea de pierdere a sunetului în distanță. Locuirle erau proiectate să aibe un unghi mai mare de 20°, astfel era asigurată cea mai buna rază de vedere, era asigurată reflectarea sunetului din șcena orchestrei si erau reduse perturbările cauzate de spectatori.

Figură 9 – Figura secțiunii unui teatru grecesc

Teatrele moderne in aer liber ar trebui să fie proiectate să aibe un nivel de sunet perturbant cât mai mic și o distribuție cât mai bună a sunetului. Totuși pentru a avea un sunet cât mai clar și mai pur pentru a reda calitatea maximă a sunetului din operele si spectacolele moderne, este nevoie de o sală închisă, aceasta fiind sala de concerte și spectacole.

II.2. AȘEZAREA AUDIENȚEI

Nivelul sunetului unui discurs, de exemplu, din mediul exterior își pierde puterea în distanță, acesta se „lovește” de public și se pierde. (fig. 10) Dar odată ce introducem un sistem de așezare a rândurilor la un unghi înclinat (folosit în proiectarea teatrelor grecești), situația se schimbă dramatic, deoarece sunetul este distribuit în mod egal. (fig. 11 ) Un panou sau un tavan care reflectă sunetul (fig. 12) produce sunet reflectat care are rolul de a întarii și a păstra puterea și claritatea sunetului direct.

Figură 10

Figură 11

Figură 12 – Reprezentare grafică a diferitelor moduri de orientare a scaunelor

II.3. STANDARDELE LINIEI VIZUALE

Linia de vedere neobstrucționată a tuturor spectatorilor este absolut necesară pentru a putea avea o calitate vizuală și auditivă cât mai bună. Liniile vizuale sunt gândite pentru a se uni pe șcenă intr-un punct numit punctul de pornire a liniei vizuale. Audiența trebuie să vadă și să audă în mod clar toate evenimentele care au loc pe perioada desfășurării unui spectacol sau concert. (fig. 13)

Figură 13 – Reprezentare grafică a dimenisunilor standard a scaunelor si a distanței optime de vedere

II.4. ASPECTELE LINIEI VIZUALE

Pentru teatrele cu avanscenă, liniile laterale de vedere ar trebuii să fie de preferabil într-un unghi vizual de 30 °. Unghiul vizual este măsurat printr-o linie trasată perpendicular pe planul avanscenei. În cazul tearelor cu funcțiune mixtă (spectacole, teatru, operă, balet, etc.), unghiul de vedere poate să varieze în funcție de evenimentul care are loc pe scenă. De exemplu dacă este tinută o piesă de balet, unghiul este mult mai deschis (peste 30 °) pentru a putea oferii spectatorilor o vedere cât mai de ansamblu a reprezentărilor scenice; dacă pe scenă se desfașoara piese de teatru sau scenete de dimensiuni mai mici, unghiul vizual poate fi limitat. (fig. 14)

Figură 14 – Planul unei săli de specacole

Pantele de așezare a scaunelor in planul parter și în planul balcoanelor ar trebuii să fie proiectate în așa manieră, încât publicul trebuie să aibe o vedere cat mai clară și neobstrucționată a spațiului de reprezentare, a interpreților si a șcenetei. De exemplu, liniile de vedere verticale ilustrate mai jos ilustrează cele mai bune condiții în care ar trebuii așezate scaunele din primul rând a unei săli de spectacole, pentru a avea o percepție cât mai bună asupra unei scenete de balet.

Figură 15 – Secțiune prin care se reprezintă asezarea scaunelor în primul rând

Balcoanele trebuie proiectate în asa manieră încât să nu depășească un unghi al rampei mai mare de 26° și cel mai înalt balcon nu ar trebuii să fie mai înalt de 20 m pentru a elimina senzația de amețeală din cauza înălțimii. (fig 16)

Figură 16 – Secțiune prin care se reprezintă unghiurile vizuale optime în întreaga sală de spectacole

II.5. SĂLI DE LECTURĂ

Când auditoriul este folosit exclusiv pentru evenimente unde se folosește doar vorbitul (teatre, conferințe sau săli de lectură), sala trebuie proiectată să îndeplinească criteriile unei săli pentru acest scop. Pentru a obține un raport bun în relația sunet/zgomot, spațiile trebuie gândite ca sunetul să fie reflectat în toate direcțiile din punctul în care stă vorbitorul, fară ca audiența să audă ecouri nedorite sau sunete neclare.

Parametrii acustici optimi care trebuie să se regăsească într-un spațiu dedicat discursului, sunt următorii:

Pentru a avea un volum necesar al sunetului (cât de tare se aude un discurs), spațiul trebuie să aibă o formă compactă. Volumul cubic alocat unei persoane trebuie să fie între 2,5 mc și 4,5 mc.

Timpii de reverberație trebuie să fie mai mici de 1,2 sec. de la 250 la 4000 Hz pentru teatre și mai puțin de 0,8 sec. pentru sălile de clasă. Timpii de reverberație cu durație mare reduc inteligibilitatea vorbirii în același mod în care zgomotul maschează vorbirea. Trebuie alese finisaje cu proprietăți de absorbție a sunetului, astfel încât absorbția va fi constantă în intervalul de frecvență pentru vorbire. Este de preferat să se plaseze materiale absorbante pe fețele laterale, mai degrabă decât pe plafoane. În încăperi mici, sunt utilizate panouri de absorbție a sunetului cu spațiu aerisit în spate, pentru a preveni frecvențele joase.

Distanța dintre difuzor și spatele zonei de audiență trebuie să fie scurtă, astfel încât să fie suficientă intensitatea în cameră și audiența va avea capacitatea de a vedea persoana care vorbește. Când vine vorba de dramă, este dificil pentru spectatori să vadă expresiile interpreților care se află la o distanță mai mare de 12 metrii, gesturile nu sunt percepute la o distanță mai mare de 20 metrii și mișcările corporale se pierd la o distanță mai mare de 30 metrii. În cazul camerelor în formă de ventilator, scaunele trebuie să se situeze în unghiul de 140 ° măsurat dinspre locația difuzoarelor.

Planșeele sau panourile care au rol de reflectare a sunetului ar trebui să ofere reflecții sonore cu întârziere redusă către audiență (adică diferențele de cale dintre sunetul direct și cel reflectat ar trebui să fie mai mic de 10 metrii).

Scaunele trebuie să fie înclinate la un unghi mai mare de 7 ° pentru a oferi linii bune de vedere și pentru a reduce atenuarea audienței. (fără a avea o sursă de sunet electronică, 1000 de locuri este limita unui teatrului cu avanșcenă, 700 de locuri este limita unei săli cu șcena clasică și 400 de locuri este limita pentru o șcenă tip arenă.

Nivelurile de zgomot de fond provocate de sistemul mecanic nu trebuie să depășească 34 dB sau criteriul de zgomot NC-25. Închiderea ar trebui să reducă zgomotul de intruziune, evitarea interferenței cu sunetele nedorite și pentru a preveni distragerile. Ar trebui luate în considerare limitele și mai reduse, în cazul în care camerele vor fi utilizate de copii mici, adulți în vârstă sau persoane cu deficiențe de auz.

Atunci când capacitatea depășește 500 de locuri, trebuie asigurat un sistem de sunet electronic pentru a amplifica sunetul natural de la sursă la ascultător. Sălile de lectură mai mici, sălile de ședințe sau sălile de conferințe, de asemenea, necesită un sistem de consolidare a sunetului pentru a asista vorbitorul. Trebuie luat în considerare că sunetul reprodus electronic poate suna dur și nenatural când este reprodus în camere cu timpi de reverberație foarte scăzut.

II.6. DIRECȚIA SUNETULUI REFLECTAT

Afișate mai jos, în scopul creșterii eficacității pentru distribuirea sunetului sunt ilustrate diferite suprafețele reflectante: concave, plate și convexe care au rolul de a reflecta sunetul. Ilustrațiile indică modelul de distribuție a energiei sunetului reflectat din diferitele forme ale reflectorului sonor.

Reflectoare concave

Suprafețele reflexive care reflectă sunetul (cum ar fi plafoanele boltite în biserici și pereții posteriori în auditorii) pot focaliza sunetul, provocând puncte forte și ecouri în zona de ședere a publicului. Deoarece suprafețele concave focalizează sunetul, ele sunt de asemenea, distribuitori slabi de energie sonoră și prin urmare, ar trebui evitate în cazul în care se dorește obținerea de suprafețe care reflectă sunetul (de exemplu, în apropierea stației de lucru sau a altor locații sursă în încăperi). (fig. 17)

Figură 17 – Figură a efectelor produse de reflectorului concav

Reflectorul plat

Elemente de construcție plane, cu suprafață dură, dacă sunt suficient de mari și orientate în mod propice, pot distribui efectiv sunetul reflectat. Reflectorul prezentat mai jos este înclinat ușor pentru a proiecta energie sonoră spre spatele unui auditoriu. (fig. 18)

Figură 18 – Figură a efectelor produse de reflectorului plat

Reflectorul convex

Elementele de construcție convexe, rezistente la suprafață, dacă sunt suficient de mari, pot fi cele mai eficiente ca forme de distribuire a sunetului. Energia sunetului reflectat de pe suprafețele convexe diferă, sporind difuzia, ceea ce este foarte de dorit pentru dezvăluirea muzicii. În plus, sunetul reflectat de pe suprafețele convexe este distribuit mai uniform pe o gamă largă de frecvențe. (fig. 19)

Figură 19 – Figură a efectelor produse de reflectorului convex

II.7. CALEA SUNETULUI ÎN AUDITORII

Timpul inițial de întârziere este intervalul de timp dintre sosirea sunetului direct și primul sunet reflectat la o intensitate suficient de mare. Acesta ar trebui să fie mai mic de 30 ms (diferența de undă să fie mai mică de 10 m) pentru condiții auditive bune, deoarece sunetele din acest interval de timp se pot combina și devin unul și același în capul unui ascultător.

Energia sunetului reflectată timpuriu este importantă pentru claritatea și definiția muzicii. Sunetul "timpuriu" este de obicei definit ca sunet direct și reflectat în primele 80 ms. Claritatea poate fi definită ca raportul dintre energia sonoră timpurie și energia sonoră întârziată sau reverberantă.

Auditoriile cu forme înguste susțin sunetul direct și reflectat timpuriu, deoarece decalajele de întârziere inițiale vor fi scurte. În proiectarea auditorilor, diagramele sonore pot fi folosite pentru a determina golurile din întârzierea sunetului timpuriu. Întarzierea inițială a sunetului influențează, de asemenea, percepția ascultătorului asupra dimensiunii unui auditoriu. (fig. 20)

Ascultătorul din sala de spectacol ilustrată mai jos va auzi mai întâi sunetul direct.

Figură 20 – Secțiune printr-o sală de auditoriu

PLAFOANE

Forma și înălțimea perfecte a plafonului depind de utilizarea prevăzută a camerei. De exemplu, plafoanele drepte prezentate mai jos, reflectă sunetul și oferă reflexii sonore utile care acoperă întreaga zonă de ședere într-o sală de curs. Reflexiile utile pentru vorbire sunt acelea care vin din aceeași direcție ca sursa și sunt întârziate cu mai puțin de 30 ms. Cu toate acestea, prin reorientarea tavanului, așa cum arată ilustrația inferioară, gradul de reflexie a plafonului util poate fi mărit, astfel încât scaunele din spate să primească efectiv reflexii din ambele planuri ale tavanului. (fig. 21)

Înălțimea medie a tavanului H în spațiile cu scaune tapitate și pereții din spate cu proprietăți absorbante este în directă legătură cu timpul de reverberație T, după cum urmează:

H = înălțimea tavanului (H)

T = timpul de reverberare la mijlocul frecvenței

Figură 21 – Figură reprezentativă a tipurilor de plafoane

Pentru sălile de concerte, unde durata reverberației este un obiectiv de proiectare, plafoanele înalte sunt preferate și toți pereții ar trebui să reflecte sunetul. În plus, plafoanele care difuzează sunetul pot îmbunătăți audibilitatea sunetului lateral prin diminuarea rezistenței reflexiilor plafonului.

II.8. PRINCIPII DE CONTROL ALE ECOULUI

Suprafețele potențiale de producere a ecoului trebuie tratate cu materiale eficiente pentru absorbția sunetului sau proiectate în forma ilustrată în (fig. 22). Partea frontală a tavanului este coborâtă pentru a reduce reflexiile întârziate și pentrua oferi reflexii utile în spatele auditoriului.

Figură 22 – Efectele ecoului

Un perete posterior plat poate produce ecouri sau reflexii nedorite în auditoriile medii și mari. Se regăsesc trei soluții pentru controlul ecourilor reflectate de un perete posterior, acestea sunt prezentate mai jos.

Suprafețele perforate, care sunt foarte transparente pentru undele sonore, pot fi folosite pentru a ascunde un tratament de absorbție a sunetului (de exemplu, cupola la Rotunda, Universitatea din Virginia) sau pentru tratarea difuză a sunetului (de ex. Suprafețe curbate peste scenă la Teatrul Orpheum, Vancouver, BC , Canada). (fig. 23)

Figură 23 – Figură care ilustrează metode de prevenire a ecoului

CONFERINȚĂ

Reprezintă o reuniune a reprezentanților unor state, ai unor organizații politice, științifice etc., cu scopul de a dezbate și de a hotărî asupra unor probleme curente și de perspectivă ale activității lor. Expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul științei, artei, politicii etc., cu intenția de a informa, de a instrui, de a omagia etc.

Conferințele crează contextul ideal pentru a schimba idei, a împărtăși probleme și a găsi soluții în vederea creșterii calității sistemului de documentare și publicare, a mediului educațional și de cercetare din România.

Spațiul în care sunt ținute evenimentele de tip conferință sunt zone utilizate pentru activități formale de întâlnire, formare și teleconferință.

Tehnologia de proiectare a clădirilor și a sistemelor de conferințe pe care le instalăm în ele s-au schimbat semnificativ, deoarece arhitectul Louis Sullivan a inventat expresia "forma urmează funcția". Din păcate, adesea vedem că sala de conferințe primește o revizuire minimă a infrastructurii în timpul proiectării, mai rău, nu ocupă nici măcar locul doi în proiectarea biroului modern.

III.1. CONGRES

Un congres este o întâlnire formală a reprezentanților diferitelor țări, a statelor constitutive, a organizațiilor, a sindicatelor, a partidelor politice sau a altor grupuri. Termenul, care inițial denota o parlie „parley” în timpul luptei în Evul Mediu târziu, derivă din congresul latin.

La mijlocul anilor 1770, termenul a fost ales de către cele 13 colonii britanice pentru Congresul Continental pentru a sublinia statutul fiecărei colonii reprezentată acolo ca entitate autonomă. În urma utilizării congresului ca denumire a legiuitorului guvernului federal american (începând cu anul 1789), termenul a fost adoptat de multe națiuni pentru a se referi la legile naționale.(fig. 24)

„Parley” este o discuție sau o conferință, mai ales una dintre dușmani în ceea ce privește termenii unui armistițiu sau alte probleme. Cuvântul este derivat din parler franceză, "să vorbească". În timpul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, atacarea unui inamic în timpul unei partide a fost considerată una dintre cele mai grave încălcări ale regulilor de război. Armata britanică a fost acuzată de mai multe încălcări ale parolei în timpul războiului revoluționar american, arestând în mod special ofițerii Armatei Continentale angajați în negocieri ca trădători în plus față de agățarea călăreților în uniforme de expediere ca spioni.

Figură 24 – Ilustratie cu primul congres notat in istorie, Aprilie 1789

III.2. ATRIBUȚIILE SPAȚIULUI

Spațiul de conferință necesită flexibilitate, finisaje durabile pentru a anticipa utilizarea maximă și linii de utilități integrate, cum ar fi voce, date și tehnologie, pentru a se potrivi pentru o varietate de prezentări multimedia și conferințe audio și video. Caracteristicile tipice ale tipurilor de spațiu de conferință includ lista elementelor de obiective de proiectare aplicabile, după cum am prezentat mai jos.

Figură 25 – Imagine cu o sală de conferință

ACCESIBILITATE

Spațiul de conferințe ar trebui să fie accesibil și într-o locație accesibilă. De preferabil la planul parter sau situat într-un plan cu accesibilitate deplină pentru persoanele care utilizează dispozitive de mobilitate (de exemplu, scaune cu rotile, scutere, walkers, cârje, bastoane) pot manevra și pot folosi facilitățile în mod independent; persoanele care sunt nevăzătoare sau au viziune redusă să poată naviga cu ușurință și în condiții de siguranță; persoanele lipsite de auz sau care au pierderi de auz pot utiliza sisteme de asistență. Trebuie îndeplinite toate condițiile necesare pentru ca toți participanții să se simtă confortabil și gata să fie implicați în discuții. Mobilierul ar trebui să fie amenajat în așa manieră încât să permită accesibilitatea și mobilitatea tuturor persoanelor.

O prezentare accesibilă a întâlnirii asigură că toți participanții au acces egal la conținutul întâlnirii. Trebuie furnizate locații și spații pentru nevoile auxiliare și servicii care pun în comun comunicarea, între cei care sunt fără auz sau care suferă de pierderea auzului și persoanele care aud, astfel încât toți să se înțeleagă. Asistența poate include limbajul semnelor calificate și interpreții orali, sistemele de asistență auditivă și subtitrarea în timp real (numită și CART – traducerea în timp real pe calculator sau promter). Schimbul de informații accesibil pentru persoanele care sunt nevăzătoare sau care au vizibilitate redusă poate necesita ca materialele tipărite să fie furnizate în formate alternative (de exemplu, Braille, imprimare mare, pe CD).

Accesul limitat în cadrul conferinței poate fi rezolvat temporar prin utilizarea de rampe pentru a ajunge la șcene, platforme sau podiumuri și plasarea obiectelor detectabile în locații pentru deficiențe vizuale pentru a elimina pericolele oricărui obiect periculos.

PRODUCTIVITATE

Finisaje și instrumente de conferință încorporate: Aceste tipuri de spații sunt, în general, finisate cu materiale și suprafețe durabile, care oferă funcționalitate, cum ar fi tablele inteligente și ecrane de proiecție. Iluminarea ambientală cu comenzi reglabile și iluminare specială care este de obicei utilizată pentru a permite controlul utilizatorilor în scopuri de prezentare. De asemenea trebuie luate în considerare dispozitivele de iluminat eficiente energetic.

Tehnologie integrată: Spațiul de conferința este conceput în mod obișnuit pentru a găzdui o varietate de echipamente audiovizuale, acordând o atenție deosebită separării acustice de spațiile înconjurătoare.

SUSTENABILITATE

Asigurarea aerului proaspăt în interior.

Asigurarea luminii naturale și deschiderile spre exterior sau de preferabil spre spatiul verde ori de câte ori este posibil.

Utilizarea iluminării cu eficiență energetică.

Includerea materialelor, mobilierului și finisajelor netoxice cu conținut redus de compusi organici volatili (COV)

Figură 26 – Imagine cu o sală de curs/conferință

III.3. FUNCȚIONAL / OPERAȚIONAL

Flexibilitate: Conferința trebuie să fie adaptabilă, deoarece nevoile ocupanților se vor schimba zilnic. Aceste spații, în general, vor conține mobilier modular, ușor și rearanjat cu ușurință. Aceste spații sunt, în general, situate în zone cu structuri fixe și nivele făra schimbări de înălțime. Modulele pot ajuta, de obicei, la subdivizarea spațiului, precum și la îmbunătățirea suprafețelor de proiecție. Spațiile de conferințe proiectate să ofere potențial pentru o gamă largă de interacțiuni, de la formal la informal, dar și pentru a inspira gândirea creativă.

Încălzirea, ventilația și aerul condiționat (IVC): Un centru de conferințe va avea în mod obișnuit un sistem IVC separat de cel al clădirii în care este cuprins, care necesită o creștere cu 15% a capacității de răcire. Sistemele IVC, electrice și de securitate sunt în general proiectate să funcționeze după ore în mod regulat.

STANDARDE DE PRIECTARE A CENTRELOR DE CONFERINTĂ

Spațiile de tip auditoriu sunt zone pentru întâlniri, prezentări și performanțe mari. Tipurile de spații incluse în ansamblul unui auditoriu sunt săli de prezentare, săli de expunere sau săli de spectacole și teatre. Auditoriile nu includ caracteristici precum sisteme de îmbunatățire a sunetului, sisteme audiovizuale, ecrane de proiecție, facilități de servire a mesei, scene cu înălțimi mai mari de 1,30 m, gropi de orchestra, scaune mobile sau sisteme de panouri publicitare.

IV.1. ATRIBUȚIILE SPAȚIULUI

Spațiile de tip auditoriu sunt concepute pentru a se potrivi publicului larg. Ca atare, au tendința de a avea lățimi si lungimi mari și sunt priectate pe mai multe nivele înalte pentru a îngliba șederea, viziunea și cerințele acustice. Este adesea nevoie de șcene înalte și de echipamente speciale de iluminat. Caracteristicile tipice ale auditoriului includ lista elementelor de obiective de proiectare aplicabile, după cum se arată mai jos.

Figură 27 – Ilustrație cu secțiunea unui auditoriu

Funcțional / operațional

Pardoseli înclinate: Podelele înclinate, cu terase la nivel pentru fiecare rând de scaune, ajută la furnizarea vizuală adecvată de la audiență la scenă. Trebuie menționat că rândurile inferioare și intermediare trebuie să fie accesibile direct de la nivelurile de intrare pentru a permite accesibile pentru persoanele cu dezabilități.(fig. 28)

Figură 28 – Accesul persoanelor cu dizabilități intr-un auditoriu

Scaune fixe: În mod obișnuit, scaunele sunt fixe cu șezut și spătarul înclinat, brațul integrat și brațul rabatabil, acestea sunt criterii care trebuie îndeplinite pentru un spațiu maxim de trecere între rânduri a spectatorilor. Scaunele pot fi complet tapițate sau conturate în partea din spate, cu cotiere din lemn cu opțiunea de a avea brațul rabatabil și iluminarea culoarelor la capetele rândului. Numerotarea rândurilor și a locuirlor trebuie făcute în așa măsură încât să fie vizual percepute de persoane și de persoanele cu dizabilități. Trebuie prevăzute scaunele detașabile pentru accesul scaunelor cu rotile în anumite secțiuni.

Proprietățile scaunelor:

capacitatea de ședere

dimensiunea standard cu brațe = 500 mm

dimensiunea standard fără brațe = 450mm

înclinația scaunelor = 7-9 ° pe orizontală

înălțimea șezutului= 430-450 mm

înălțimea spătarului = 800-850mm

unghi de înclinare = 15-20 °

adâncimea scaunului = 600-720 mm, redusă la 425-500 mm când scaunul este ridicat

ventilație și încălzire: alimentarea cu aer condiționat sau încălzire sub scaun

Iluminare specială: sistemele de iluminare dramatică includ iluminarea frontală, iluminarea de la nivelul picioarelor, lămpile tip spot, luminile de fascicul, precum și o sală de proiecție cu controale de iluminare manuale și programabile și un spațiu pentru operatorul de lumini. Sistemele de iluminare ar trebui să fie flexibile pentru a se potrivi diferitelor locații de performanță care ar putea să aibe loc într-un auditoriu (de exemplu, prelegeri, piese, spectacole muzicale etc.) (fig. 29)

Figură 29 – Iluminarea într-o încăpere de tip auditoriu

IV.2. PRODUCTIVITATE

Design acustic special: Caracteristicile acustice de calitate sunt importante în auditoriu, astfel încât performanțele și prezentările să poată fi auzite și înțelese clar. Pentru spațiile de performanță și spațiile de prezentare generale, criteriul de sunet (NC) variază de la NC-20 la NC-30; clasa recomandată pentru clasa de transmisie a sunetului (STC) variază de la STC 40 la STC 50. Strategiile de realizare a intervalelor NC și STC recomandate includ, de exemplu: acoperirea pereților cu vinil de tip II și panourile acustice acoperite cu material textil pentru finisarea pereților interiori în sală; acoperire cu vinil de tipul II a pereților de vinil pentru zona de scenă; vinil de tip II pe o suprafață de 1/3 din fața pereților laterali a orchestrei și panouri acustice acoperite cu țesături pe o suprafață de 2/3 din partea din spate a pereților laterali ai orchestrei; și pentru tavan, o combinație de ipsos și placaj pentru a avea calități reverberante foarte bune.

IV.3. SUSTENABILITATE

Capacitatea crescută de răcire: sistemele de încălzire, ventilare și aer condiționat (IVC) (fig. 31) pentru auditriu sunt dimensionate și amplasate în zone pentru a se adapta maselor de spectatori variabile, care sunt în funcție de numărul audienței. În special, unitățile de tratare a aerului (AHU-air handeling units) (fig. 30), cu o capacitate crescută de răcire trebuie să fie amplasate în spații separate față de sală, hol, spații de proiecție, zone de scenă și zone de ședere pentru audiență. De asemenea, auditoriul are în mod obișnuit un volum constant AHU separat, cu controlul modular al temperaturii pentru ventilație, controlat dintr-un spațiu tehnic amplasat specific.

Podea înălțată: Sistemul recomandat pentru distribuția IVC în spațiile de auditoriu este alimentat prin canalele de ventilație amplasate sub podea și cu orificii de aerisire din tavanul sălii. În alte spații, este recomandată alimentarea prin tavan cu tubulatură și guri de aerisire. De menționat că ar trebui să existe conducte de transfer la toate partițiile cu rezoluție acustică.

Figură 30 – Ilustrație cu principiul de functionare al sistemului de tratare a aerului(AHU)

Figură 31 – Ilustrație cu principiul de functionare al sistemului de încălzire, ventilare și aer condiționat (IVC)

IV.4. Securitate / siguranță

Securitatea în caz de incendiu: Sunt necesare sisteme adecvate de notificare, iluminare și semnalizare pentru a facilita evacuările sigure și rapide în timpul unei situații de urgență în spațiile auditoriului. Iluminarea la nivelul podelei, încastrate în colțuril la fiecare nivel de ședere, la nivelul treptelor și iluminare cu lumină redusă pe pereții laterali, pentru ghidaj cât mai vizibil spre ieșirile de urgență. Sprinklerele trebuie amplasate conform normativelor d eproiectare împotriva incediilor pentru a suprima incendiile în caz de nevoie.

Figură 32 – Conexiunea sistemului anti incendiu

IV.5. Standarde tehnlologice

Considerații privind proiectarea:

Televizoarele trebuie să fie dimensionate și localizate unde toți participanții pot vizualiza texte mici, cum ar fi foi de calcul.

Trebuie să existe un spațiu larg, adecvat pentru a permite accesul persoanelor cu dizabilități.

Ferestrele situate spre exterior trebuie să fie echipate cu jaluzele retractabile, cu capacitatea de a întuneca complet încăperea.

Videoconferințele eficiente, colaborarea pe web și teleconferința necesită o cameră fără ecou. Suprafețele, cum ar fi ferestrele mari, podelele tari, plafoanele de beton și tabelele mari, pot propaga ecourile camerei.

Camera trebuie să includă cel puțin o suprafață de scris montată pe un perete.

Trebuie luate în considerare forme alternative de mese. De exemplu, mese în formă de V, ovale sau cătrate dar cu colțurile rotunjite, pentru o utilizare eficientă a spațiului.

Tehnologie:

Marginea inferioară a tuturor televizoarelor montate pe perete trebuie să fie la 120 cm de la podea.

Difuzoarele TV vor fi utilizate pentru redarea sunetului.

Difuzoarele cu două moduri vor fi instalate pe mese:

1. Modul difuzor USB – pentru videoconferințe redate pe computer și videoconferință.

2. Modul de teleconferință

Camere video conectate prin USB vor fi montate în partea de sus a televizoarelor.

Masa are un modul încorporat cu cabluri HDMI, VGA (+ audio) și USB pentru a conecta laptop-uri, camere video și difuzoare.

Un comutator HDMI cu auto-detectare va fi instalat sub masă. Senzorul va detecta intrări active VGA sau HDMI de la laptopuri și va transmite un semnal HDMI la televizor.

Panourile de control permit utilizatorilor să activeze sau să dezactiveze televizoarele și să regleze volumul televizorului în locul telecomenzii. Panourile de comandă vor fi instalate fie pe masă, fie pe perete.

Trebuie prevăzute conexiuni între televizoare și mese.

Sunt necesare căi separate pentru cabluri electrice și cabluri de comunicații / control (HDMI, VGA + audio, RS-232, USB etc.)

IV.6. Tipuri de camere de conferință

Camere de ședință- 4-6 persoane (fig. 34)

Cameră mică de întâlniri: max. 6 persoane (fig. 35)

Cameră medie de întâlnire: max. 8 persoane (fig. 36)

Cameră mare de întâlniri: max. 12 persoane (fig. 37)

Sală de întâlniri: 14+ persoane (fig. 38)

Figură 33 – Diagrama de conectivitate în sălile de conferințe

1.Cameră de ședință de maxim 6 persoane

Figură 34 – Cameră de ședință de maxim 6 persoane

2.Cameră de conferință de maxim 6 persoane

Figură 35 – Cameră de conferință de maxim 6 persoane

3.Cameră de conferință de maxim 8 persoane

Figură 36 – Cameră de conferință de maxim 8 persoane

4.Cameră de conferință de maxim 12 persoane

Figură 37 – Cameră de conferință de maxim 12 persoane

4.Cameră de conferință de maxim 14 persoane

Figură 38 – Cameră de conferință de maxim 14 persoane

SISTEME INOVATOARE

V.1. SCAUNE

Scaunul auditoriu ar putea să nu pară o subcategorie plină de farmec a designului de mobilier, dar atunci când se face bine, se remarcă cu adevărat. Anterior, cel mai inovativ sistem din punctul meu de vedere a fost sistemul Genya, proiectat de Dante Bonuccelli (fig. 39) și produs de producătorul italian Lamm.

Un alt sistem inovativ este sistemul Ziba. (fig. 40) Cu ambele sisteme, suprafața scaunului dispare perfect în spătar.

Figură 39 – Sistemul Genya, proiectat de Dante Bonuccelli

Figură 40 – Sistemul Ziba

V.2. SCAUNE/RÂNDURI MOBILE

Următorul nivel de design, totuși, este acela în care scaunul dispare în întregime. Compania canadaiană Gala Systems a creat un sistem inovativ care se bazează pe ascensoare spiralate care pot deplasa rânduri de scaune întregi. Folosind un sistem de coloane spiralate care funcționează ca un arc, semnificând că atunci când se retractează în podea, nu se scufundă într-o camera cilindrică, ci se pliază într-un spațiu relativ plat (fig. 41). Acest lucru se datorează faptului că inginerii au realizat să transforme o panglică de oțel lungă și plată într-o coloană.

Figură 41 – Mecanica sistemului Gala Systems

Figură 42 – Modul de desfpsurare a sistemului Gala Systems

Avantajele acestui sistem sunt:

Timpul de conversie a tiparului dorit este de 10-30 minute.

O varietate mare de configurații

Consum redus de energie datorită eficacității mecanice sporite.

Uitățile se pot sincorniza și accesa de la distantă.

SPATIUL EXPOZITIONAL

Scopul este de a oferi o mai bună înțelegere a complexității designului expozițional, prin explorarea rolului designerului de expoziții ca practicant acționar care deservește o industrie globală de milioane de dolari.

Simbiotic și experimental în natură, designul expoziției se suprapune peste o varietate mare de subiecte legate de design pentru a comunica clar. În ceea ce privește intervenția spațială, designul interior este cea mai apropiată dintre ele. Expoziția este deseori o reflecție sau, într-adevăr, conducătorul modei și stilului contemporan. Este familiarizat cu scara interioară și mobila și este preocupat de spațiu, formă și suprafață. Cu toate acestea, spre deosebire de designul interior, expozițiile pot, atunci când este necesar, să se ateste independent de arhitectură.

Designerii de expoziție trebuie să fie curioși despre totul, nu în ultimul rând ideea de tematică, care este adesea văzută ca "cârligul" de care este se agață o poveste. Oportunitățile teatrale preluate din multimedia, sunet, modul de a lumina și o gamă largă de tehnologii de explorare, permit crearea de oportunități pentru povestiri prin intermediul performanței.

Combinația de imagini și text prin designul grafic pe scară largă rămâne o metodă de comunicare către o audiență din ce în ce mai dezvoltată din punct de vedere tehnologic. Facilitatea accesului la o cantitate vastă de informații a contribuit la transformarea "panoului grafic" tradițional atârnat pe perete, la experiențe interactive, cu mai multe straturi și adesea multi-senzoriale, cu capacitatea de a naviga vizitatorulul prin complexitatea straturilor de informații.

Una dintre cele mai stimulante provocări pentru designerul de expoziție este explorarea și experimentarea implicată în căutarea mediilor de comunicare cele mai potrivite în mediile interactive. Fie că este de natură culturală sau comercială, este vorba de ideea de a comunica o poveste în spațiu, care acționează ca o legătură între toate formele de design expozițional.

VI.1. CE REPREZINTĂ O EXPOZIȚIE?

Târguri comerciale, lansări de brand, atracții tematice, expoziții mondiale, galerii muzeale, centre de vizitatori, case istorice, interpretări peisagistice și instalații de artă, toate zonele care pot fi clasificate sub umbrela termenului "expoziție". Expozițiile pot fi permanente sau temporare, cu un termen de valabilitate de cinci ani sau cinci zile. Acestea pot varia în scară de la mici afișaje până la dimensiunea unui mic oraș în cazul expozițiilor mondiale.

Cu toate acestea, indiferent dacă este vorba de o natură comercială sau culturală, ideea este aceea de a comunica o poveste în spațiul tridimensional care acționează ca o legătură între aceste medii foarte diferite.

Originea expunerilor la scară largă provine din Franța. Parisul a fost orașul care a susținut unele dintre cele mai frumoase expoziții între 1848 și 1937. Expresia franceză, "exposition", a fost sinonimă cu evenimentele de acest tip la scară largă, iar în 1928 Bureau Internationaldes Expositions sau Bureau International Expositions (BIE) era înființată la Paris. De atunci, BIE a fost recunoscută drept organismul de conservare a expunerilor internaționale.

Denumirea "expo" începe să fie utilizată de BIE în anii 1960, ca o utilizare frecventă a publicului larg pe o scară internațională. Interesant, expunerile sunt considerate echivalentul cultural și economic al Jocurilor Olimpice.

Expozițiile mondiale se împart în două categorii principale: expunerile înregistrate (cunoscute ca expuneri universale) și expunerile recunoscute de dimensiuni mici (cunoscute ca expuneri internaționale sau specializate).

A. Expoziții înregistrate

Expozitiile inregistrate au loc in fiecare an si sunt la scara internationala. Din anul 2000, un număr tot mai mare de organizații non-guvernamentale au luat parte la aceste tipuri de expoziții. În Shanghai, în anul 2010, tema a fost "orașul mai bun: o viață mai bună", reflectând preocupările globale privind mediul și durabilitatea.(fig.43) Pentru aceste evenimente majore, participanții trebuie să își proiecteze și să construiască propriile pavilioane. Natura contemporană a expozițiilor încurajează exprimentarea în medii și materiale noi și oferă în mod tradițional oportunitatea inovațiilor în artă, arhitectură și design. Cu toate acestea, costurile ridicate ale clădirii sunt adesea prohibitive pentru țările dezvoltate, care ar putea alege să construiască folosind structuri modulare mai ieftine sau, mai frecvent, să împartă spații de expunere cu alții în interiorul clădirilor furnizate de țara gazdă.

Figură 43 – Expoziția modială 2010 – Shanghai

B. Expozitii recunoscute

Expozitiile recunoscute se realizeaza de obicei între anii dintre expozițiile înregistrate si sunt realizate la scară mai mică. Expozitiile recunoscute sunt de obicei legate de teme mai specializate sau de evenimente nationale de importanță particulară. De obicei, cei care găzduiesc expoziția au datoria de a construi o structură prefabricată în cadrul căreia participanții vor închiria spații pentru expoziție. Structura existentă acționează ca un schelet asupra căruia țările participante ,,agață” mesaje despre identitatea lor națională.

Figură 44 – Expoziția mondială 2008 Zaragoza, Spania

VI.2. ARTA TÂRGURILOR

Expozițiile sunt o sărbătoare a realizării umane; extinderea ideii de spectacol la limitele ei. De la marele târg George Ferris din Chicago, în 1893, sau monorailul construit pentru Târgul Mondial de la Seattle în 1962, la paradele pline de culoare. Prima mașină de cusut, mașină de scris, televizorul, telefonul, liftul și călătorul au fost văzute în cadrul unei expoziție.

Expunerile au fost văzute ca o ocazie pentru expresia artistică și arhitectură contemporană. În Paris, în 1937, centrul Pavilionului Republican Spaniol, proiectat de Luis Sert, a fost expusă lucrarea "Guernica" lui Pablo Picasso, considerat de mulți istorici de artă, cea mai importantă pictură de război a secolului al XX-lea. În schimb, Montreal Expo din anul 1967 a aniversat primul cinematograf IMAX și continuă să preia conducerea în materie de filme până în ziua de azi.

Arhitectura, în special, a garantat libertatea de exprimare în evenimentele expoziționale. Pavilionul Le Corbusier's de L 'Esprit Nouveau; în 1925, a fost considerat șocant încât organizatorii au ridicat un gard de șase metri pentru a proteja publicul. Aceeași expunere a fost martoră la lansarea unei mișcări mai târziu numită art deco, care urma să fie un stil internațional dominant între cele două războaie mondiale. Idealul scaun Barcelona, proiectat de Mies van de Rohe pentru pavilionul german din Barcelona 1929, a fost de fapt destinat Regelui și Reginei Spaniei să stea între timp ce vizitau pavilionul expozițional.

În anul 1889 Turnul Eiffel este considerat cea mai frumoasă icoană națională construită pentru un expo. Atomium din Bruxelles 1958, Space Needle din Seattle în 1962, și turnurile de observare construite pentru New York Expo din 1964, sunt încă în picioare și în ziua de azi și sunt simboluri iconice pentru orașele în care se situează.

VI.3. EXPOZIȚII COMERCIALE

Astăzi, expozițiile comerciale sunt cel mai frecvent denumite expoziții de comerț sau de consum și după cum sugerează și numele, se referă la afișarea și promovarea economică a bunurilor și serviciilor comerciale. La scară globală, aproape toate industriile comerciale organizează o serie de activități de expoziții comerciale care au rolul de a servii nu numai companiile majore, ci și subsecțiunile industirei comerciale. Fiecare produs și serviciu imaginabil, de la widget-uri la aeronave, este prezentat în carul expozițiilor comerciale. Deși aproximativ 90% din expoziții sunt doar spectacole comerciale care sunt mai puțin vizibile pentru publicul larg, ele formează o industrie de milioane de dolari care contribuie la economia mondială.

Figură 45 – Expoziția casei ideale – Londra 1957

Expozițiile publice sunt deschise tuturor și "Ideal Home Expo"(fig. 45) din Marea Britanie este un bun exemplu. Expozițiile publice împart multe dintre aspectele regăsite în târgurile comerciale, dar au tendința de a aplica teme specifice pentru interesul publicului larg. Temele urmărite în expozițiile publice sunt, stilul de viață, casele, hrana, hobby-urile, tehnologile, sociale, problemele economice.

VI.4. ROLUL UNEI EXPOZIȚII COMERCIALE

O expoziție comercială are loc atunci când întreprinderile sau companiile dintr-un domeniu de activitate se întâlnesc pentru în cadrul unui eveniment să vândă și să se conecteze cu ceilalți. Expozițiile reflectă tendințele actuale din industriile promovate și urmăresc dezvoltarea în perspectivă a acestora. Pentru majoritatea companiilor de producție, aceasta este cea mai potrivită fereastră prin care pot să își vândă prousele și serviciile.

Expozițiile comerciale se încadrează în două categorii distincte: "doar comerț" și "șouri publice". Șourile publice sunt de obicei cele la scară mai mari. Scopul principal este de a vinde, deși este, de asemenea, o oportunitate de a lansa produse noi, de a crește proficturile, de a stabili identitatea mărcii sau de a schimba percepția asupra unei mărci. Reprezentanții anumitor industrii prezintă adesea la expoziții comerciale pentru dezbate aspectele negative legate de diferitele probleme ale unei industrii. Mai mult decât atât, expozițiile comerciale sunt o oportunitate pentru interacțiunea umană, astfel industriile comerciale vor să atragă noi clienți prin utilizarea acestui loc de interacțiune umană. Prin însăși natura lor, exozițiile comerciale se adresează în special comunități.

EXEMPLE

VII.1. CENTRE DE CONFERINȚE, CONGRESE Și SPECTACOLE ÎN EUROPA

CENTRU DE CONFERINTE ICE CRACOVIA

Locație: Cracovia, Polonia

Arhitect: Krzysztof Ingarden
Suprafata proiectului: 36,000 mp

Centrul de conferinte ICE Cracovia se afla in orasul cu acelasi nume. Este un centru cultural si de afaceri extrem de modern si inovator. Constructia lui a durat aproape 5 ani si a fost o investitie cheie in regiunea Malopolska. Cele trei sali principale pot primi pana la 3200 de spectatori. De la deschiderea ei, in octombrie 2014, a devenit locul dedesfasurare a numeroase congrese, concerte, spectacole si expozitii. Centrul este rezultatul colaborarii arhitectilor Krzysztof Ingarden, Jacek Ewý si al biroului de design Arata Isozaki & associates din Tokyo, Japonia.

Figură 46 – Perspectivă exterioară a Centrui de Conferințe Ice

Figură 47 – Sala de spectacole a Centrui de Conferințe Ice

FILARMONICA MIECZYSLAW KARLOWICZ

Locație: Szczecin, Polonia

Arhitect: Estudio Barozii Veiga – Studio A4 Sp. z.o.o.
Suprafata proiectului: 12,734 mp

Deschisă în toamna anului 2014, a primit premiul Mies van der Rohe, cea mai importantă distincție în arhitectura europeană. Utilizarea sticlei la exterior, în contrast cu restul elementelor înconjurătoare, este unul din elementele cele mai puternice ale proiectului. Sala mare poate primi 1.000 de spectatori, cea pentru muzica de cameră – 200, complexul găzduind și săli de expoziții și conferințe.

Figură 48 – Perspectivă a filamonicii Mieczyslaw Karlowicz

Figură 49 – Perspectivă aeriană a filamonicii Mieczyslaw Karlowicz

ORCHESTRA NAȚIONALĂ RADIO A POLONIEI

Locație: Katowice, Polonia

Arhitect: Tomasz Konior

Suprafata proiectului: 35,059 mp

A fost inaugurată în octombrie 2014, iar construcția durat numai doi ani și jumătate. Sala de concerte are o capacitate de 1.800 de persoane, alături de care funcționează și o sală pentru muzică de cameră, cu o capacitate de 300 de persoane.

Figură 50 – Perspectivă a Orchestrei Naționale a Poloniei

Figură 51 – Sala de concerte a Orchestrei Naționale a Poloniei

CENTRUL INTERNAȚIONAL DE CONFERINȚE A POLNIEI

Locație: Katowice, Polonia

Arhitect: Tomasz Konior

Suprafata proiectului: 35,059 mp

Finalizat în martie 2015, centrul a fost construit în prelungirea unui fost sit industrial, tocmai cu scopul de a anima imaginea ”prea industrializată” a orașului Katowice (aprox. 330.000 de locuitori). Concursul pentru arhitectura acestui centru a fost organizat în 2008, de la început fiind solicitat ca această clădire să poată adăposti conferințe, congrese, expoziții, târguri sau spectacole. Cea mai mare sală a centrului are 9.000 de scaune și mai poate primi alte 12.000 de persoane în picioare.

Figură 52 – Perspectivă exterioară Centrul Internațional de Conferințe a Polniei

Figură 53 – Perspectivă exterioară Centrul Internațional de Conferințe a Polniei

CENTRUL DE CONFERINȚE ȘI CONVENȚII FLANDERS

Locație: Koningin Astridplein, Belgia

Suprafata proiectului: 25,000 mp

Fiecare cameră din aripile istorice are o senzație diferită, cea mai distinctă fiind Sala Darwin, cu un schelet al unei balene baleen din secolul al XIX-lea, care atârna de tavan. Al doilea mezanin are un perete de sticlă de la podea până în tavan, cu vedere spre noua grădină de fluturi din grădina zoologică.

Întreaga clădire are 25.000 de metri pătrați de spațiu de conferințe și întâlniri care pot fi împărțite în până la 30 de camere; de asemenea, oferă o bucătărie cu servicii complete pentru servirea mesei la un nivel subteran. Spațiile din cartierul Carnot sunt numite după animalele din grădina zoologică, cum ar fi camerele Okapi, Gorilla și Peacock, iar sloganul locului este "O cameră cu grădina zoologică".

Figură 54 – Perspectivă de pe terasa Centrul de Conferințe și Convenții Flanders

Figură 55 – Sala de spectacole a Centrului de Conferințe și Convenții Flanders

CENTRUL EUROPEAN AL SOLIDARITĂȚII ”LECH WALESA”

Locație: Gdansk, Polonia

Suprafata proiectului: 28,988 mp

A fost inaugurat în august 2014 ca muzeu și librărie, construcția fiind demarată în 2010, în baza unui concurs internațional de arhitectură organizat în 2007. Clădirea a fost construită din fonduri europene și este destinată și organizării de conferințe și expoziții temporare.

Figură 56 – Perspectivă exterioară a Centrului European al Solidarității

Figură 57 – Perspectivă exterioară a Centrului European al Solidarității

VI.2. CENTRE DE CONFERINȚE, CONGRESE ȘI SPECTACOLE ÎN ROMÂNIA

CENTRUL TEO BRASOV

Locație: Brașov, România

Suprafata proiectului: 2,200 mp

Probabil cea mai mare sală de conferințe din Transilvania, Sala Dacia a gazduit primul eveniment in decembrie 2015. Cu o capacitate de 2000 de locuri în format theater, sala dispune de echipamente de ultimă generație și facilități ce asigură desfașurarea în condiții optime a oricarui eveniment sau lansare de produs. Ecranul LED HD de 24 mp, spațiul perfect deschis, sistemele de climatizare si ventilație transformă Sala Dacia în locul perfect pentru conferințe de anvergură.

Sala Dacia este perfect adaptata targurilor de mari dimensiuni si concertelor indoor. Cu o suprafata de 2200 mp si o capacitate mai mare de 2000 de persoane.

Figură 58- Perspectivă exterioară Centru Teo

Figură 59 – Perspectivă exterioară Centru Teo

ANSAMBLUL PALAS IAȘI

Locație: Iași, România

Suprafata proiectului: 3,500 mp

Situat in centrul istoric al Iasului, in apropierea Palatului Culturii, ansamblul urbanistic atrage anual peste 12 milioane de vizitatori.

Ansamblul urbanistic multifunctional Palas este cea mai mare investitie in real estate din afara Bucurestiului, in valoare de peste 265 milioane de euro, realizata de compania Iulius Group. Proiect unic, inaugurat in mai 2012, ansamblul a introdus conceptul de "lifestyle center" pe piata autohtona.

Palas include shopping mall, shopping street, 5 sali de evenimente, cladiri de birouri, un hotel de 4 stele, parcare subterana de 2.500 de locuri, parc si spatii verzi de peste 50.000 mp.

Palas este recunoscut si drept un pol de business, datorita componentei office premium, in care isi desfasoara activitatea numeroase companii multinationale, din domenii precum IT, financiar, proiectare inginerie, consultanta si asigurari. United Business Center cuprinde 6 cladiri de birouri clasa A, care se disting prin caracteristicile tehnice de ultima generatie si dotarile moderne.

Figură 60 – Perspectivă aeriană Ansamblul Palas Iași

ROMEXPO

Locație: București, România

Suprafata proiectului: 320,000 mp

Figură 61 – Perspecivă exteriaoră Romexpo

Romexpo este cel mai mare Centru Expozițional din România,(fig.56) spațiile sale fiind adecvate pentru orice tip de eveniment: târguri și expoziții, concerte, spectacole, congrese, evenimente M.I.C.E., demonstrații, competitii sportive, cursuri, întâlniri de afaceri sau petreceri private si este situat în Piața Presei Libere din București. Suprafața totală a centrului expozitional este de 320.000 mp din care 100.000 mp suprafața totală a pentru expunere (interior si exterior)[2], împărțită în 11 de pavilioane, 10 sali de conferinta, 1 spațiu de coworking – CITY HUB si parcarea de 2100 locuri. (fig. 57)

Anual sunt organizate si gazduite peste 180 de târguri, expoziții și evenimente la care participă companii din România, dar și din străinătate – gradul de internaționalizare ridicându-se la peste 50%. În anul 2017 centrul a găzduit peste 900.000 de vizitatori și peste 6.600 de expozanți provenind din 46 de țări.

Figură 62 – Planul ansamblului Romexpo

DATE PRIVIND PROIECTUL STUDIAT

VIII.1. ÎNCADRARE IN TERITORIU

Situl ales, este situat în Județul Bihor, în reședința de județ Municipul Oradea(fig.58).

Figură 63 – Harta României după zonificarea regiunilor

VIII.2.ÎNCADRARE IN ZONĂ

Situl ales, este situat la 2.0 km de zona centrală a municipiul Oradea (jud.Bihor), regasindu-se in imediata apropiere a Universitatii din Oradea.(fig.32,fig.33). Avantajul major al Municipiului Oradea este legătura directă cu Europa, Oradea fiind poarta principală de vest a României.

Figură 64 – Harta Oradiei unde este ilustrată legătura cu Ungaria-Europa

VIII.3. VECINĂTAȚI

Municipiul Oradea

Oradea, mai demult Oradea Mare este reședința și cel mai mare municipiu al județului Bihor, situat în vestul României, pe râul Crișul Repede, în imediata apropiere a graniței cu Ungaria. Totodată Oradea este și cel mai important oraș din regiunea istorică Crișana. La recensământul din 2002 municipiul avea 206.614 de locuitori. Zona metropolitană, care include și 11 comune învecinate, avea în anul 2002 populația de 249.746 locuitori. În perioada interbelică 20,6% din populația orașului era alcătuită din evrei, fiind consemnate de asemenea comunități de germani, slovaci, ucraineni etc.

Stațiunile balneare Băile Felix și Băile 1 mai se află la o distanță de 8 km, respectiv 4 km de oraș. Pe lângă apele termale recunoscute pe plan internațional pentru efectele terapeutice, în această zonă se găsește o formațiune carstică spectaculoasă, mai exact, un aven cu o adâncime de 86 de metri, denumit în zonă "Craterul de la Betfia", precum și Pârâul Peța, cu o vegetație tropicală unică în Europa.

De secole, municipiul Oradea a reprezentat un punct important de referință pentru zonă, fiind cel mai important centru cultural și comercial. În Evul Mediu, în Cetatea Oradiei exista un observator astronomic, iar astronomii care lucrau acolo foloseau meridianul Oradei ca meridian de 0°. Turismul orădean începe sa se devolte, Oradea participand alaturi de Baile Felix la Târgul de Turism de la Viena din Ianuarie 2015.

Figură 65 – Dezvoltarea urbanistică a Oradiei

VIII.4. SPECTACOLE, CONGRESE ȘI CONFERINȚE ÎN ORADEA

Orasul are multe spatii de desfășurare a evenimentelor de tip congres și conferintă dar aceste sapații sunt existente în cadrul unor hoteluri, (ex. Hotel Randa, Hotel Continental, Hotel President) având dimensiuni mici și incapacitatea de a găzduii evenimente de business de dimensiuni majore.

Spațiile pentru desfășurarea evenimentelor de tip spectacol sunt ținute în aer liber, în Teatrul Regina Maria, în Casa de Cultura a Sindicatelor sau în arena Antonio Alexe. Aceste locații sunt de multe ori depășite de numărul de evenimete care trebuie să le adapostească și sunt slab dotate din punt de vedere a instalațiilor electronice și tehnice.

Figură 66 – Teatrul Regina Maria

Figură 67 – Casa de Cultură a Sindicatelor

VIII.5. ZONA STUDIATĂ

Figură 68 – Planul zonei studiate

Zona studiata a rezultat în urma demolarii unor unități militare dezafectate. Parcela are o lungime de 250 m și o deschidere spre frontal stradal de 200 m dar cu posibilitatea de extindere până la 350 m.

Vecinătățile sitului studiat:

În partea de Nord a zonei studiate, parcela este mărginită de Liceul Economic Partenie Cosma, de Biblioteca Județeană Gheorghe Șincai și de terenul de sport care aparține Școlii Sportive.

În partea de Sud a zonei studiate, parcela este mărginită de Strada Făgărașului, stradă care face legătura între Strada Armatei Române și Strada Traian Blajovici, străzi cu flux major de circulație. Paralel cu Strada Făgărașului este situate Râul Peța, care este un curs de apă, afluent al râului Crișul Repede. În bazinul acestui râu se află aria naturală protejată Pârâul Pețea.

În partea de Est a zonei studiate, parcela este mărginită de o construcție cu regim de înălțime parter cu funcțiune de servicii.

În partea de Vest a zonei studiate, parcela este deschisă spre un teren liber fără folosință.

VIII.6. ACCESIBILITATE

Accesul se face din Str. Făgărașului, stradă care este perpeniculară pe Strada Armatei Romane, aceasta fiind prelungire strazii Avram Iancu strada care face legatura intre zona centrala si zona campusului stundentesc si a Universitatii Oradea.

Un acces secundar se realizează din Centura orașului Oradea care face foarte usor legatura cu numeroase zone ale orasului, ea fiind în directă legatură cu punctul de trecere a frontierei Borș.

Zona studiată are acces și la transportul în comun (autobus) , iar mai nou este marginită in partea de Sud de o pistă de biciclete.

Situl ales are o dimensiune de aproximativ 65,000 mp.

Figură 69 – Ilustrație cu puncele de interes de pe sit

VIII.7. CONCEPTUL ȘI JUSTIFICARE ARHITECTURALĂ

Din punct de vedere urbanistic doi determinanți au fost extrem de importanți în realizarea arhitecturală: relatia cu Universitatea Oradea și perspectiva deschisă oferită de Strada Făgărașului.

Astfel, volumetric, cladirea este impărtita in patru secțiuni care gazduiesc cele patru funcțiuni majore: sala de concerte, sala de congrese, zona de conferințe și spatial expozițional. Pentru a putea profita de o perspectivă deschisă spre ambele sensuri ale Străzii Făgărașuli, am decis să deschid perspectiva, astfel articulând cele doua săli majore, sala de concerte spre Vest și sala de congrese spre Est, am ajuns la un ansamblu architectural deschis, vitrat, aeristi si fluent.

Accesul în clădire se face prin spatiul de transit care leagă cele patru funcțiuni majore. În acest spațiu sunt amenajate recepția, zone de relaxare și un nucleu central vitrat care are rolul de illuminator. Fiind un “open space” acestea intereactioneaza direct cu tot ansamblul funcțiunilor găzduite.

Volumul care gazduieste sala de concerte se caracterizeaza prin simplitate, acesta fiind tot odata cel mai înalt volum, cu un regim de înălțime de P+4E, accesntul vertical fiind marcat de acesta. În interiorul lui sunt amenajate foaierul, sala de spectacole, zone de relaxare, garderobe, depozitarea, spații tehnice și grupurile sanitare.

Sala de congrese se afla în partea opusă de sala de concerte, acesta fiind orientat spre Est. Volumetric este similar cu sala de concerte, având aceeași formă și pantă la acoperiș, doar la dimensiuni mai mici, având un regim de înălțime propriu P+3E.

Zona care găzduiește spațiile de conferințe este amplasată în zona de Nord a sitului, aceasta fiind caracterizată prin felxibilitate. Flexibilitatea este o necesitate când vine vorba de un spațiu de conferințe, deoarece spațiul trebuie să se adapteze oricărei nevoie de rearanjare a camerelor de conferințe în funcție de necesităti. Acest corp are un regim de înălțime P+2E.

Spațiul expositional este învecinat cu zona spațiilor de conferintă și se caracterizează prin libertate, flexibilitate și spațiu puternic vitrat. Acesta are rolul de a găzduii diverse expoziții, punctul forte este învecinarea acestui spațiu cu Universitatea Oradea, astfel putând fi accesat în deplină masură. Acest volum are un regim de înălțime Parter dar cu o înplțime liberă considerabilă.

Se propune deasemenea și tratarea unora din suprafețele de acoperire cu terasă verde, restul sunt terase circulabile.

Figură 70 – Ilustrarea conceptului

VIII.8. JUSTIFICARE STRUCTURAL CONSTRUCTIVĂ

Constructia propusă are o structură de rezistentă ce se caracterizează sub forma unui schelet metalic spațial, ce preia consolele cu deschideri mari plasate diametral opus. Printre avantajele strcutrii metalice alese se numară precizia, rapiditatea în execuție și posibilitate realizării deschiderilor mari. În cazul proiectului de fața, am optat pentru aceastra strctură tocmai din dorinta unor spatii cu deschideri cât mai ample.

A. SUPRASTRUCTURA este alcatuită din elemente orizontale(plansee), respectiv verticale (stalpi si grinzi cu zabrele cu înaltimi semnificative).

Planseele sunt realizate în varianta mixta otel-beton (placa B.A. în conlucrare cu tablă cutata amprentată). Acestea sunt rezemate pe o retea de grinzi principale și secundare din profile metalice tip HEA, legate de placa de beton armat prin intermediul conectorilor sudați tip Nelson.

Grinzile cu zăbrele sunt folosite la sala de concerte si la sala de congrese. Acestea au o secțiune de 1.80 m iar cele perimetrale de 1.20 m. Acestea se sprijină pe stâlpi metalici cu profil I. Sunt configurate din diagonale alternante și tălpi orizontale înclinate realizate din țevi pătrate de oțel cu dimensiuni mari, prinse în noduri prin îmbnari sudate.

Spațiul expozițional, zona de conferințe și parcarea subterană sunt propuse pe structură dip care cu stâlpi din beton armat. Acestia au o dimensiune de 40×40.

B. INFRASTRUCTURA este alcatuită din fundații izolate sub stâlpi cu grinzi de legatura.

Protectia la foc a tuturor elementelor strctural metalice se face cu vopsele termoprotectoare sau cu mortare speciale aditivate.

Figură 71 – Ilustrarea unei secțiuni, structură mixtă.

CONCLUZII

BIBILIOGRAFIE

Cărți

Barron, Michael, Auditorium Acoustics and Architectural Design. (London: E & FN Spon, 1992)

Beranek, L.L. Concert and Opera Halls: How They Sound. (Woodbury, New York: American Institute of Physics, 1995)

Beranek, L.L., Music, Acoustics, and Architecture. (New York: John Wiley, New York, 1962).

Dan, Thurston, The Interpretation ofMusic. (New York, New York: Harper & Row, Publishers, 1963).

Dorian, Frederick, The History of Music in Performance, (New York, New York: W.W. Norton & Company, 1942).

Egan, M. David Edgan, Architectural Acoustics. (New York, New York: McGraw Hill, Inc., 1988).

Forsy th, Michael, Buildings for Music. (Cambridge, Massachusetts: The MIT Press, c. 1985).

Grout, Donald J. A History of Western Music. (New York, New York: W.W. Norton & Company, 1988) 4IhEdition.

Izenour, George C., Theater Design. (New York, New York: McGraw Hill Book Company, 1977).

Koury, Daniel J., Orchestral Perfornlance Practices in the Nineteenth Century. (Ann Arbor, Michigan: UMI Research Press, 1981).

Morley-Pegge, R., The French Horn. (New York, New York: W.W. Norton & Company, 1973).

RESURSE WEB

http://teoholding.ro/TEO-Center/

https://www.archdaily.com/562431/ice-krakow-congress-centre-iea-arata-isozaki-and-associates

https://be.linkedin.com/in/anjastas

http://www.turnulsfatului.ro/2017/07/26/viitorul-centru-de-conferinte-si-spectacole-al-sibiului-cum-arata-cladirile-din-care-s-au-inspirat-initiatorii-foto/

https://thespaces.com/21-of-the-worlds-most-beautiful-concert-halls/

https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Unions%27_Culture_House_-_Oradea_(1).JPG

https://www.tripadvisor.com/LocationPhotoDirectLink-g304061-d600785-i177428178-Oradea_State_Theater_Teatrul_de_Stat_Oradea-Oradea_Bihor_County_Northwest.html

https://www.openstreetmap.org/search?query=oradea#map=17/47.04840/21.92150

https://www.felixspa.com/ro/conferinte#hotel-termal

https://www.siniat.ro/ro-ro/documentatie-suport/studii-de-caz/ice-krakow-congress-centre

How To Develop Architectural Concepts

https://www.academia.edu/25411799/Literature_Review_and_Case_Study_on_Convention_Center

https://www.swiss-congress.ch/destinations/vaud/lausanne/swiss-tech-convention-center.html

https://www.architonic.com/en/product/lamm-genya/1132542

https://www.academia.edu/5872534/Design_standards_CONFERENCE_BUILDINGS_EXHIBITION_and_RESEARCH_BUILDINGS

https://www.disability.admin.cam.ac.uk/files/meetings.pdf

https://books.google.ro/books?id=8Fn4Xn0TIssC&pg=PA570&lpg=PA570&dq=conference+room+architecture&source=bl&ots=8WRK8ZZs5A&sig=ACfU3U0TNh6qwKNA3vz_053-gIhwH_ejvQ&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwizmMyU0KXhAhUEp4sKHTpCD0gQ6AEwC3oECAkQAQ#v=onepage&q=conference%20room%20architecture&f=false

http://blog.shure.com/an-architectural-guide-to-successful-conference-system-design/

https://it.sheridancollege.ca/service-catalogue/technology-provisioning/MeetingRoomDesignGuide1.5.pdf

https://www.scribd.com/read/377977437/Architectural-Acoustics?mode=standard#

LISTĂ FIGURI

Figura 1 Iulstrație realizată in anul 1876 a planul sălii de concerte Holywell

Sursa: www.oxfordhistory.org.uk/holywell/north/034_music_room.html

Figura 2 Detaliu al Pieței Hanover de pe harta ilustrată de Richard Horwood în anul 1795

Sursa: www.en.wikipedia.org/wiki/Hanover_Square_Rooms

Figura 3 Planul Sălii de concerte Gewandhaus

Sursa: www.commons.wikimedia.org/wiki/

Figura 4 Sectiunea Sălii de concerte Gewandhaus.

Sursa: www.commons.wikimedia.org/wiki/

Figura 5 Planul sălii de concerte Grosser Musikvereinssaal din Viena

Sursa:www.vienna-concert.com/en/event/vienna-philharmonic-orchestra-11107

Figura 6 Planul sălii de concerte Carnegie din York

Sursa: www.coara.or.jp/~hideharu/Library/carnegie.html

Figura 7 Secțiune prin groapa orchestra a lui Wagner

Sursa: M. David Edgan, Architectural Acoustics

,

Figura 8 Centrul IRCAM din Paris

Sursa: M. David Edgan, Architectural Acoustics

Figura 9 Figura secțiunii unui teatru grecesc

Sursa: M. David Edgan, Architectural Acoustics

Figura 10 Reprezentare grafică a diferitelor moduri de orientare a scaunelor

Sursa: M. David Edgan, Architectural Acoustics

Figura 11 Reprezentare grafică a diferitelor moduri de orientare a scaunelor

Sursa: M. David Edgan, Architectural Acoustics

Figura 12 Reprezentare grafică a diferitelor moduri de orientare a scaunelor

Sursa: M. David Edgan, Architectural Acoustics

Figura 13 Reprezentare grafică a dimenisunilor standard a scaunelor si a distanței optime

de vedere

Sursa: M. David Edgan, Architectural Acoustics

Figura 14 Planul unei săli de specacole

Sursa: M. David Edgan, Architectural Acoustics

Figura 15 Secțiune prin care se reprezintă asezarea scaunelor în primul rând

Sursa: M. David Edgan, Architectural Acoustics

Figura 16 Secțiune prin care se reprezintă unghiurile vizuale optime în întreaga sală de

spectacole

Sursa: M. David Edgan, Architectural Acoustics

,

Figura 17 Figură a efectelor produse de reflectorului concav

Sursa: M. David Edgan, Architectural Acoustics

Figura 18 Figură a efectelor produse de reflectorului plat

Sursa: M. David Edgan, Architectural Acoustics

Figura 19 Figură a efectelor produse de reflectorului convex

Sursa: M. David Edgan, Architectural Acoustics

Figura 20 Secțiune printr-o sală de auditoriu

Sursa: M. David Edgan, Architectural Acoustics

Figura 21 Figură reprezentativă a tipurilor de plafoane

Sursa: M. David Edgan, Architectural Acoustics

Figura 22 Efectele ecoului

Sursa: M. David Edgan, Architectural Acoustics

Figura 23 Figură care ilustrează metode de prevenire a ecoului

Sursa: M. David Edgan, Architectural Acoustics

Figura 24 Ilustratie cu primul congres notat in istorie, Aprilie 1789

Sursa:www.historynet.com/book-review-the-first-congress-by-fergus-m-bordewich.htm

Figura 25 Imagine cu o sală de conferință

Sursa:www.ecmweb.com/lighting-amp-control/historic-cleveland-office-building-reduces-energy-costs-relight-kits

Figura 26 Imagine cu o sală de curs/conferință

Sursa:www.archdaily.com/364575/center-for-sustainable-landscapes-the-design-alliance-architects

Figura 27 Ilustrație cu secțiunea unui auditoriu

Sursa: www.glasstec-online.com/cgi-bin/

Figura 28 Accesul persoanelor cu dizabilități intr-un auditoriu

Sursa: www.edf-feph.org/20-years-european-disability-forum

Figura 29 Iluminarea într-o încăpere de tip auditoriu

Sursa: www.enquirygate.com/Auditorium–Electrical-Design-p17023

Figura 30 Ilustrație cu principiul de functionare al sistemului de tratare a aerului(AHU)

Sursa: www.en.wikipedia.org/wiki/Underfloor_air_distribution

Figura 31 Ilustrație cu principiul de functionare al sistemului de încălzire, ventilare și aer

condiționat (IVC)

Sursa: www.edf-feph.org/20-years-european-disability-forum

Figura 32 Conexiunea sistemului anti incendiu

Sursa: www.warwickshire.gov.uk/firealarmsystems

Figura 33 Diagrama de conectivitate în sălile de conferințe

Sursa:

Figura 34 Cameră de ședință de maxim 6 persoane

Sursa:

Figura 35 Cameră de conferință de maxim 6 persoane

Sursa:

,

Figura 36 Cameră de conferință de maxim 8 persoane

Sursa:

Figura 37 Cameră de conferință de maxim 12 persoane

Sursa:

,

Figura 38 Cameră de conferință de maxim 14 persoane

Sursa:

Figura 39 Sistemul Genya, proiectat de Dante Bonuccelli

Sursa: www.core77.com/Auditorium-Seating125

Figura 40 Sistemul Ziba

Sursa: www.core77.com/Auditorium-Seating143

Figura 41 Mecanica sistemului Gala Systems

Sursa: www.core77.com/posts/73475

,

Figura 42 Modul de desfpsurare a sistemului Gala Systems

Sursa: www.youtube.com/watch?v=uKjStZBldz4

Figura 43 Expoziția modială 2010 – Shanghai, China

Sursa: www.area-arch.it/en/expo-2010-shanghai-better-city-better-life

Figura 44 Expoziția mondială 2008 – Zaragoza, Spania

Sursa: www.the6thstar.blogspot.com

Figura 45 Expoziția casei ideale – Londra 1957

Sursa: www.idealhomeshow.co.uk/about-us

Figura 46 Perspectivă exterioară a Centrui de Conferințe Ice

Sursa: www.archdaily.com/562431/ice-krakow-congress-centre

Figura 47 Sala de spectacole a Centrui de Conferințe Ice

Sursa: www.archdaily.com/562431/ice-krakow-congress-centre

Figura 48 Perspectivă a filamonicii Mieczyslaw Karlowicz

Sursa: www.archello.com/project/mieczyslaw-karlowicz-philharmonic-hall

Figura 49 Perspectivă aeriană a filamonicii Mieczyslaw Karlowicz

Sursa:www.archello.com/project/mieczyslaw-karlowicz-philharmonic-hall

Figura 50 Perspectivă a Orchestrei Naționale a Poloniei

Sursa:www.archdaily.com/577976/national-polish-radio-symphony-orchestra-konior-studio

Figura 51 Sala de concerte a Orchestrei Naționale a Poloniei

Sursa:www.archdaily.com/577976/national-polish-radio-symphony-orchestra-konior-studio

Figura 52 Perspectivă exterioară Centrul Internațional de Conferințe a Polniei

Sursa:www.reddit.com/r/ArchitecturePorn/comments/9ca4y8/katowice_international_conference_centre_poland

Figura 53 Perspectivă exterioară Centrul Internațional de Conferințe a Polniei

Sursa:www.reddit.com/r/ArchitecturePorn/comments/9ca4y8/katowice_international_conference_centre_poland

Figura 54 Perspectivă de pe terasa Centrul de Conferințe și Convenții Flanders

Sursa:www.flanderstoday.eu/business/new-convention-centre-opens-antwerp-zoo

Figura 55 Sala de spectacole a Centrului de Conferințe și Convenții Flanders

Sursa:www.flanderstoday.eu/business/new-convention-centre-opens-antwerp-zoo

Figura 56 Perspectivă exterioară a Centrului European al Solidarității

Sursa:www.turnulsfatului.ro/2017/07/26/viitorul-centru-de-conferinte-si-spectacole-al-sibiului-cum-arata-cladirile-din-care-s-au-inspirat-initiatorii

Figura 57 Perspectivă exterioară a Centrului European al Solidarității

Sursa:www.turnulsfatului.ro/2017/07/26/viitorul-centru-de-conferinte-si- spectacole-al-sibiului-cum-arata-cladirile-din-care-s-au-inspirat-initiatorii

Figura 58 Perspectivă exterioară Centru Teo

Sursa: www. teoholding.ro/TEO-Center

Figura 59 Perspectivă exterioară Centru Teo

Sursa: www. teoholding.ro/TEO-Center

Figura 60 Perspectivă aeriană Ansamblul Palas Iași

Sursa: www.palasiasi.ro/prezentare

Figura 61 Perspecivă exteriaoră Romexpo

Sursa: www.romexpo.ro

Figura 62 Planul ansamblului Romexpo

Sursa: www.romexpo.ro

Figura 63 Harta României după zonificarea regiunilor

Sursa: www.economica.net/ harta-romaniei- 37162.html

Figura 64 Harta Oradiei unde este ilustrată legătura cu Ungaria-Europa

Sursa: www.openstreetmap.org/search?query=oradea#map=12/47.0850/21.9194

Figura 65 Dezvoltarea urbanistică a Oradiei

Sursa: www.oradea.ro

Figura 66 Teatrul Regina Maria

Sursa:www.tripadvisor.com

Figura 67 Casa de Cultură a Sindicatelor

Sursa:www.wikimedia.org

Figura 68 Planul zonei studiate

Sursa: www.openstreetmap.org

Figura 69 Ilustrație cu puncele de interes de pe sit

Sursa: Proprie

Figura 70 Ilustrarea conceptului

Sursa: Proprie

Figura 71 Ilustrarea unei secțiuni, structură mixtă

Sursa: www.oukas.info/?u=In+depth+Alexander+Joel++Rosey+Concert+Hall

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE A

LUCRĂRII DE FINALIZARE A STUDIILOR

Titlul lucrării: CREȘTEREA COMPLEXITĂȚII PROGRAMULUI DE

SPECTACOLE

Autorul lucrării: ZGHIBOLȚ SERGIU-IOAN

Lucrarea de finalizare a studiilor este elaborată în vederea susținerii examenului de finalizare a studiilor organizat de către Facultatea Construcții și Arhitectură din cadrul Universității din Oradea, a anului universitar 2018/2019.

Prin prezenta, subsemnatul (nume, prenume, CNP) ZGHIBOLȚ SERGIU-IOAN, 1940208055082, declar pe proprie răspundere că această lucrare a fost scrisă de către mine, fără nici un ajutor neautorizat și că nici o parte a lucrării nu conține aplicații sau studii de caz publicate de alți autori.

Declar, de asemenea, că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărți, ilustrații sau alte surse folosite fără respectarea legii române și a convențiilor internaționale privind drepturile de autor.

Oradea,

Data Semnătura