An I Fotbal Ifr Simion Gabriel (2) [620164]
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTURI MONTANE
LECT.DR. GABRIEL SIMION
POLIVALENȚĂ SPORTIVĂ: FOTBAL
CURS IFR
BRAȘOV
2015
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
2 Cuprins
Unitatea de învățare 1. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 7
Descrierea și conținutul jocului de fotbal ………………………….. ………………………….. …………… 7
U.1.1 Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 7
U.1.2 Competențele unității de învățare ………………………….. ………………………….. …………….. 7
U.1.3 Descrierea jocului de fotbal ………………………….. ………………………….. …………………….. 8
U.1.4 Conținutul jocului de fo tbal ………………………….. ………………………….. …………………….. 9
U.1.4.1. Elementele constitutive ale jocului în atac ………………………….. ……………………. 10
U.1.4.2. Elementele constitutive ale jocului în apărare ………………………….. ……………….. 11
U.1.4.3. Elementele constitutive ale jocului portarului ………………………….. ……………….. 12
U.1.5 Test de autoevaluare ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 13
Unitatea de învățare 2. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 15
Tehnica jocului de fotbal – definiție, generalități, caracteristici, componente,
sistematizare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 15
U.2.1 Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 15
U.2.2 Competențele unității de învățare ………………………….. ………………………….. …………… 15
U.2.3 Definiție și generalități ………………………….. ………………………….. …………………………. 16
U.2.4 Caracteristicile tehnicii ………………………….. ………………………….. …………………………. 17
U.2.5 Componentele tehnicii ………………………….. ………………………….. ………………………….. 19
U.2.6 Sistematizarea tehnicii ………………………….. ………………………….. ………………………….. 21
U.2.7 Test de autoevaluare ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 23
Unitatea de învățare 3. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 24
Elementele tehnice de intrare și de păstrare a posesiei mingii – definiție, procedee
tehnice, generalități ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 24
U.3.1 Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 24
U.3.2 Competențele unității de învățare ………………………….. ………………………….. …………… 24
U.3.3 Elementele tehnice de intrare în posesia mingii ………………………….. ……………………. 25
U.3.4 Elemente tehnice de păstrare a posesiei mingii ………………………….. …………………….. 29
U.3.5 Test de autoevaluare ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 35
Unitatea de învățare 4. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 36
Elementele tehnice de transmitere a mingii și elementele tehnice specifice jocului
portarului – definiție, procedee tehnice, generalități. Metodica învățării, consolidării și
perfecționării tehnicii jocului de fotbal ………………………….. ………………………….. ……………. 36
U.4.1 Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 36
U.4.2 Competențele unități i de învățare ………………………….. ………………………….. …………… 36
U.4.3 Elemente tehnice de transmitere a mingii ………………………….. ………………………….. .. 37
U.4.4 Elementele tehnice specifice jocului portarului ………………………….. …………………… 41
U.4.5 Metodica învățării, consolidării și perfecționării tehnicii jocului de fotbal …………… 46
U.4.6 Test de autoevaluare ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 51
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
3 U.4.7 Temă de casă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 51
Unitatea de învățare 5. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 52
Tactica jocului de fotbal ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 52
U.5.1 Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 52
U.5.2 Competențele unității de învățare ………………………….. ………………………….. …………… 52
U.5.3 Definiție, generalități, cerințe ………………………….. ………………………….. ………………… 53
U.5.4 Cerințele tacticii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 53
U.5.5 Componentele tacticii ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 54
U.5.6 Sistematizarea tacticii ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 58
U.5.7 Test de autoevaluare ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 59
Unitatea de învățare 6. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 60
Tactica colectivă în atac și în apărare ………………………….. ………………………….. ………………… 60
U.6.1 Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 60
U.6.2 Competențele unității de învățare ………………………….. ………………………….. …………… 60
U.6.3 Tactica colectivă în atac ………………………….. ………………………….. ……………………….. 61
U.6.4 Tactica colectivă în apărare ………………………….. ………………………….. …………………… 67
U.6.5 Test de autoevaluare ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 72
Unitatea de învățare 7. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 73
Tactica individuală în atac și în apărare . Tactica la momentele fixe ale jocului . Metodica
învățării, consolidării și perfecționării tacticii jocului de fotbal ……………. …………. …………73
U.7.1 Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 73
U.7.2 Competențele unității de învățare ………………………….. ………………………….. …………… 73
U.7.3 Tactica individuală în atac ………………………….. ………………………….. …………………….. 74
U.7.4 Tactica individuală în apăr are ………………………….. ………………………….. ……………….. 76
U.7.5 Tactica la momentele fixe ale jocului ………………………….. ………………………….. ……… 79
U.7.6 Metodica învățării, consolidării și perfecționării tacticii jocului de fotbal ……………. 81
U.7.7 Test de autoevaluare ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 84
U.7.8 Temă de casă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 84
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 85
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
4 Introducere
Evoluția jocului de fotbal din ultimii ani se datorează interesului și preocupărilor
specialiștilor din domeniu care au căutat să aducă schimbări esențiale, atât în forma generală
de manifes tare și acționare a jucătorilor în plan tehnic, tactic și metodic, cât și în ceea ce
privește dinamica jocului. Cerinț ele de practicare a unui joc rațional, mai organizat și din ce în
ce mai dinamic au influențat tehnica și tactica jocului și, ca atare, au determinat o serie de
transformări și îmbunătățiri în ceea ce privește metodica predării jocului de fotbal.
Acest curs își propune să îmbunătățească nivelul de cunoștințe al studentului privind
aspecte legate de d escrierea jocului de fotbal și de principalele noțiuni referitoare la tehnica și
tactica jocului de fotbal. Tehnica jocului de fotbal s -a îmbogățit permanent și datorită
cunoștințelor pe care le oferă biomecanica, în special cele cu privire la determinarea
mecanismului de bază al procedeelor tehn ice. Numai prin cunoașterea legilor mișcării ,
profesorii și antrenorii au posibilitatea să prevadă rezultatul mișcărilor în diferite condiții, să
evidențieze cauzele greșelilor de execuție și să stabilească modalitățile pentru r emedierea
acestora. Ca urmar e, cursul se adresează celor interesați de problematica instruirii specifice în
jocul de fotbal, profesori, antrenori, studenți ai Facultăților de Educație Fizică și Sport, în
special celor de la forma de învățământ cu frecvență redusă, căutând să clarific e o serie de
noțiuni, concepte și idei referitoare la pregătirea tehnico -tactică a jucătorilor de fotbal.
Obiectivele cursului
Princip alele obiectiv e ale prezentului curs sunt următoarele:
– furnizarea de informa ții primare privind noțiun ile de specialitate ( descrierea
jocului de fotbal, principalele noțiuni legate de tehnica și tactica jocului de
fotbal ), cu aplicație în cadrul ore lor de educație fizică școlară;
– formarea de competențe teoretico -practice privind noțiunile de regulament a
jocului de fotbal;
– dobândirea unei terminologii adecvate și formarea unor competențe
metodico -organizatorice privind predarea disciplinei fotbal în învățământul de
toate gradele.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
5
Competențe conferite
La sfârșitul acestui curs studentul va fi capabil s ă:
– să definească și să descrie jocul de fotbal ;
– să definească tehnica jocului de fotbal , să enumere și să argumenteze
caracteristicile ei; să arate care sunt relații le dintre componentele tehnicii;
– să definească elementele te hnice și să arate care sunt pr ocedeele tehnice
prin care se realizează acestea; să identifice utilizarea tactică și greșelile
frecvente apărute în timpul executării acest or elemente și procedee tehnice;
– să definească tactica jocului d e fotbal , să identifice componentele sale, să
preciz eze caracteristicile și cerințele realizarii acestora;
– să identifice etapele învățării tehnicii și tacticii jocului de fotbal;
– să alcătuiască sisteme de acționare (exerciții) destinate învățării,
consolidării ș i perfecționării elementelor/ procedeelor t ehnice și a acțiunilor
tactice specifice jocului de fotbal.
Resurse și mijloace de lucru
Parcurgerea părții teoretice din materialul de curs și a exemplelor
oferite , rezolvarea testelor de autoevaluare și a temelor de control necesită
efectuarea activit ăților de tip LP programate în semestrul I .
Structura cursului
Cursul este structurat pe 7 unități de învățare, unitățile de învățare
conținând atât partea teoretică cât și exemple, teme de control și teste de
autoevaluare.
Răspunsurile la Testele de Autoevaluare se regăsesc în materialul
unității de învățare respective .
Materialul de curs conține două teme de control a căror rezolvare este
obligatorie . Temele de control vor fi predate individual de către fiecare student
în parte cadrului didactic, l a activitățile asistate programate pe parcursul
semestrului II, la o dată anunțată ulterior . Comunicarea tematicii acestor teme
de control se face în cadrul activități lor de tip LP programate în orar.
Cerințe preliminare
Pentru o percepție cât mai precisă a disciplinei este necesar ă parcurgerea
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
6 și promovarea activităților de tip LP programate în semestrul I .
Discipline deservite
Metodica disciplinelo r pe ramuri de sport – Fotbal, an III, pentru
programul de studii Sport și performanță motrică .
Durata medie de studiu individual
Fiecare unitate de învățare este astfel structurată încât, parcurgerea părții
teoreti ce și rezolvarea testelor de au toevaluare să poată fi realizate în 2, maxim
3 ore.
Evaluări pe parcurs și evaluarea finală
Evaluările pe parcurs sunt reprezentate de cele două teme de control
care reprezintă fiecare 20% din nota fin ală a disciplinei.
Evaluarea finală constă într -un examen scris dat după încheierea
activităților asistate de tip LP , în perioa da de sesiune, ponderea acestuia în nota
finală fiind de 40%.
Așadar, dragi studenți , nu pierdeți ocazia de a vă completa cunoștințele acumulate la
activitățile practice cu cele teoretice prezentate în materialul de curs !
SPOR LA TREABĂ și MULT SUCCES!
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
7 Unitatea de învățare 1.
Descrierea și conținutul jocului de fotbal
Cuprins
Unitatea de învățare 1. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 7
Descrierea și conținutul jocului de fotbal ………………………….. ………………………….. …………… 7
U.1.1 Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 7
U.1.2 Competențele unității de învățare ………………………….. ………………………….. …………….. 7
U.1.3 Descrierea jocului de fotb al ………………………….. ………………………….. …………………….. 8
U.1.4 Conținutul jocului de fotbal ………………………….. ………………………….. …………………….. 9
U.1.4.1. Elementele constitutive ale jocului în atac ………………………….. ……………………. 10
U.1.4.2. Elementele constitutive ale jocului în apărare ………………………….. ……………….. 11
U.1.4.3. Elementele constitutive ale jocului portarului ………………………….. ……………….. 12
U.1.5 TEST DE AUTOEVALUARE ………………………….. ………………………….. ……………… 13
U.1.1 Introducere
Această unitate de învățare este dedicată descrierii și conținutului jocului de
fotbal . Astfel, unitatea este structurată în două părți, una dedicată descrierii jocului de
fotbal , iar cea de -a doua este orientată pe conținutul jocului de fotbal .
U.1.2 Competen țele unității de învățare
După parcurgerea acestei unități de învățare studentul va fi capabil să:
– să definească și să descrie jocul de fotbal;
– să identifice și să clasifice acțiunile de joc în atac, în apărare și cele specifice
portarului.
Parcurgerea unită ților de învă țare presupune atât familiarizarea cu no țiunile
teoretice cât și rezolvarea aplica țiilor de tip To D o, sau a Testelor de autoevaluare .
Astfel, d urata medie de parcurgere a unități i de învățare este de 2 ore.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
8 U.1.3 Descrierea jocului de fotbal
Jocul de fotbal este un joc sportiv spectaculos bazat pe măiestrie, capacitate biologică
și stare de sănă tate a practicanților, având ca scop marcarea golurilor în poarta adversă și
evitarea primirii lor.
Jocul se desfășoară în condițiile unor reguli stabilite de Federația Internațională de
Fotbal Asociație, cuprinse în regulamentul de joc.
Fiecare echipă est e alcătuită din 11 jucători dispuși pe compartimente și posturi,
fiecare jucător având sarcini precise în desfășurarea jocului:
– un portar;
– o linie de fundași (centrali și laterali);
– o linie de mijlocași (centrali și laterali);
– o linie de atacanți (extreme sau atacanți centrali).
Cele două echipe au echipament obligatoriu distinct compus din: tricouri (care au
aplicate numere vizibile), șorturi , jambieri, ghete și apărători.
Ambele ehipe au dreptul la trei schimbări de jucători indiferent de postul ocupat în
echipă. În fiecare echipă se stabilește un căpitan de echipă care are anumite atribuții. Jocul
durează două reprize a câte 45 min. fiecare, cu o pauză de 15 min. între reprize. În unele
competiții în caz de egalitate se dispută două reprize de prelungiri a câte 15 min. (în care în
unele cazuri funcționează regula “golului de aur “ sau se joacă până la final) și dacă egalitatea
se menține se execută lovituri de pedeapsă pentru stabilirea câștigătorului.
Pentru echipa câștigătoare se acordă trei puncte, pen tru echipa învinsă zero puncte, iar
în caz de egalitate se acordă ambelor echipe câte un punct.
Pe baza cumulării acestor puncte la finalul competiției se întocmesc clasamentele, care
stabilesc echipa câștigătoare și echipele retrogradate.
Sistemul competi țional se desfășoară în diferite modalități de organizare:
– campionatul organizat pe tur și retur pe următoarele eșaloane: campionatul de copii,
campionatul de cadeți, campionatul de juniori și campionatul de seniori la diferite eșaloane
(divizia A, B, C, D .);
– Cupa României (sistem eliminatoriu) cu drept de participare a tuturor echipelor
care doresc să se înscrie;
– diferite turnee la nivel de seniori, juniori și tineret (Campionatul Mondial,
Campionatul European, Turneul Olimpic) care au faze preliminare de calificare.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
9 Jocul se desfășoară pe un teren cu suprafața plană la care întâlnim următoarele repere:
terenul are formă dreptungh iulară, cu lungimea de 90 -120 m (delimitat de liniile de fund) și
lățimea de 45 -90 de m (delimitat de liniile de margine); la ju mătatea liniilor de fund se află
instalate porțile, care sunt alcătuite din doi stâlpi verticali , având înălți mea de 2,44 m și o bară
transversală cu lungimea de 7,32 m (dotate cu plase); liniile de demarcație ale terenului au o
lățime de 12 cm ; în fața po rții se află marcată suprafața de poartă delimitată de o linie paralela
cu linia porții, trasată la 5,50 m de linia porții și de două linii perpendiculare pe linia de fund
(spațiul de protecție al portarului); suprafața de pedeapsă este marcată în fața por ții printr -o
linie paralelă cu linia porții, trasată la 16,50 m; în interiorul suprafeței de pedeapsă este marcat
punctul de la 11m , iar în exteriorul suprafeței de pedeapsă, paralel cu linia de poartă este
marcat un semicerc cu raza de 9,15m; la centrul t erenului este trasată o linie paralelă cu liniile
de fund denumită linia de centru, iar în centrul terenului este marcat punctul pentru lovitura de
începere înconjur at de un cerc cu raza de 9,15 m ; la colțurile terenului sunt marcate arcuri de
cerc, de und e se execută cornerele, iar la intersecțiile liniilor de fund cu liniile de margine sunt
implantate fanioane; de asemenea, la un metru distanță lateral față de punctul de intersecție a
liniilo r de margine cu linia de centru , se fixează două fanioane.
Minge a este confecționată din piele sau alte materiale omologate de F.I.F.A, care are
circumferința de 68 -70 cm și o greutate de 410 -450 g și este de culoare albă sau confecționată
din hexagoane de diferite culori.
Jocul de fotbal are două situații (faze) tacti ce fundamentale: atacul și apărarea. O
echipă este considerată în atac când se află în posesia mingii și este în apărare când pierde
posesia acesteia.
Pentru realizarea sarcinilor de joc, jucătorii efectuează o mare varietate de acțiuni
motrice specifice ș i nespecifice jocului de fotbal, cu sau fără minge, cristalizate în acțiuni
tehnico –tactice de joc, individuale sau colective, specifice atacului sau apărării.
Jocul este condus de o brigadă de arbitrii care au funcții diferite: un arbitru de centru,
doi a rbitrii asistenți și un arbitru de rezervă.
U.1.4 Conținutul jocului de fotbal
Jocul de fotbal are un conținut bogat și diversificat, elementele constitutive ale jocului
fiind acțiunile de joc întreprinse de a către jucători în cele două faze fundamentale a le jocului
(atac și apărare) efectuate în lupta cu adversarul și în limitele regulamentului de joc.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
10
U.1.4.1. Elementele constitutive ale jocului în atac
În orice moment al fazei de atac numai un singur jucător acționează cu mingea, ceilalți
coechipieri actionând f ără minge. Purtătorul mingii caută să rămână în posesia acesteia, să o
transmită unui coechipier sau în situații favorabile să finalizeze prin tras la poartă. Acțiunile
fără minge ale coechipierilor se desfășoară în scopul sprijinirii, protejării sau colab orării cu
posesorul mingii, creîndu -i acestuia condiții favorabile în acțiunile sale ofensive. Orice
acțiune de atac, oricât de simplă, cuprinde toți factorii de antrenament: un complex de
procedee tehnice înlănțuite, deplasări în scop tactic, efort fizic și efort psihic.
Acțiunile de joc în atac pot fi sistematizate astfel:
a) acțiuni pregătitoare de atac;
b) acțiuni de finalizare;
c) acțiuni de atac la momentele fixe ale jocului;
d) acțiuni de joc fără minge.
a. Acțiunile pregătitoare de atac au drept scop organizare a acțiunilor de atac și
prefigurarea atacului final; aceste acțiuni pot fi efectuate de către toți jucătorii (inclusiv
portarul), presupun colaborare și sprijin reciproc, iar desfășurarea lor cere respectarea
următoarelor condiții:
– progresia rapidă în tere nul advers și pe cât posibil pe direcția porții adverse;
– eliminarea și depășirea apărătorilor adverși în drumul spre poarta adversă;
– crearea condițiilor favorabile pentru continuarea acțiunii (atât pentru purtătorul
mingii, cât și pentru cel care o va prim i);
– menținerea posesiei mingii până la finalizare.
b. Acțiunile de finalizare pot fi realizate de către un singur jucător prin acțiuni
individuale (de inițiere, continuare și finalizare propriu -zisă) sau prin acțiunile colective ale
mai multor jucători, d intre care unul execută pasa decisivă, iar ultimul trasul la poartă.
Acțiunile de finalizare se caracterizează prin efectuarea lor în mare viteză, în criză de
timp și spațiu, în condițiile opoziției hotărâte și active ale adversarilor, solicitând jucătoril or
viteză de reacție și execuție, forță de lovire a mingii și de învingere a adversarului, simț
anticipativ, voință, dârzenie, tehnică desăvârșită și precizie în lovirea mingii cu piciorul și cu
capul.
c. Acțiunile de atac la momentele fixe ale jocului se caracterizează prin:
– efort fizic mai redus;
– timp suficient de execuție și plasament pentru jucători;
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
11 – îngrădirea opoziției adversarului prin obligativitatea plasării lui la distanța de
9,15 m de locul de executare a loviturii;
– posibilitatea pregătirii anti cipate a unor combinații tactice pregătite în procesul
de antrenament pentru surprinderea adversarului.
Fiecare echipă își poate pregăti câteva combinații la momentele fixe ale jocului
(cornere, lovituri libere, aruncarea de la margine, lovitura de începer e) prin care să încerce să
înscrie sau să realizeze o situație avantajoasă.
d. Actiunile de joc fără minge constau în:
– mers și alergări în diferite tempouri;
– alergări cu schimbări de direcție;
– variante de alergare;
– sărituri variate de pe loc și din alergar e;
– alergări combinate cu alte acțiuni specifice jocului de fotbal (starturi din
diferite poziții, accelerări și deccelerări, opriri, căderi, ridicări, rostogoliri, etc.)
Caracteristicile jocului fără minge sunt:
– lipsa unor poziții dinainte stabilite;
– perm anenta schimbare a direcției de alergare;
– ritmuri diferite de execuție;
– efectuarea unor acțiuni complexe pentru crearea posibilității de a intra în
posesia mingii;
– efectuarea unor acțiuni raționale și nu întâmplătoare;
– acțiuni efectuate pentru realizarea l egăturii dintre jucători și compartimente.
U.1.4.2. Elementele constitutive ale jocului în apărare
În faza de apărare elementele constitutive ale jocului constau în:
a) acțiuni de organizare a apărării;
b) acțiuni de recuperare a mingii;
c) acțiuni de apărare la momentele fixe ale jocului.
a. Acțiunile de organizare a apărării au ca scop:
– ordonarea activităților jucătorilor aflați în apărare;
– întârzierea atacului advers;
– asigurarea plasamentului corespunzător al apărătorilor;
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
12 – asigurarea echilibrului în apărare;
– împiedicarea adversarului să se apropie de poartă;
– dezorganizarea atacului advers;
– canalizarea atacului advers spre zonele laterale ale terenului;
– închiderea culoarelor de pătrundere și finalizare a adversarului;
– pregătirea recuper ării mingii.
Acțiunile de organizare ale apărării se realizează prin efectuarea unor elemente tehnice
specifice jocului fără minge (alergare, sprinturi, accelerări și deccelerări, întoarceri), prin
acțiuni tactice individuale (marcaj, repliere, tatonare) ș i prin acțiuni tactice colective (dublaj,
presing, schimb de adversari).
b. Acțiunile de recuperare a mingii urmăresc reintrarea în posesia mingii prin
intercepție sau deposedare directă.
Acțiunile de organizare a apărării și de recuperare a mingii încep în momentul
pierderii posesiei mingii, se desfășoară pe toată suprafața terenului, angrenează toți jucătorii,
sunt influențate de acțiunile adversarilor și solicită jucătorilor echipei în apărare capacitatea
de a-și modifica spontan acțiunile în funcție d e ripostele adversarilor.
c. Acțiunile de apărare la momentele fixe ale jocului au drept scop:
– prevenirea acțiunilor adversarului;
– împiedicarea adversarului de a combina și de a se apropia de poartă;
– ajutorarea și dublarea portarului în apărarea porții;
– evitarea primirii golului prin mijloace regulamentare.
U.1.4.3. Elementele constitutive ale jocului portarului
Jocul portarului, ca și al jucătorilor de câmp, se compune din acțiuni de joc în atac și
apărare.
Acțiunile de joc ale portarului în atac au drept scop:
– repunerea mingii în joc cu mâna sau cu piciorul;
– menținerea posesiei mingii și transmiterea ei unui coechipier, în cazurile când
este determinat de prevederile regulamentare, să acționeze ca un jucător de câmp.
Acțiunile de joc în apărare ale portarului au drept scop împiedicarea mingii să intre în
poartă (evitarea primirii golului), organizarea apărării, recuperarea mingii și dublarea liniei de
apărători.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
13
Rezumat
Fotbalul este un joc sportiv bazat pe capacitate biologică, stare de sănătate a
practic anților, având ca scop înscrierea de goluri în poarta adversă și evitarea
primirii lor.
Jocul de fotbal se desfășoară conform unor reguli de joc stabilite de către
F.I.F.A. referitoare la: componența echipei, la schimbările de jucători, la durata
jocului, la echipamentul de joc, la modul de acordare a punctelor și întocmirea
clasamentelor, la dimensiunile și marcajul terenului și la circumferința și greutatea
mingii.
Sistemul competițional este organizat pe eșaloane de vârstă și grad de
pregătire și cuprind e campionatul (disputat tur -retur), cupa României și turneele și
competițiile locale organizate de diferite organisme și organizații interne și
internaționale.
Jocul de fotbal are două situații tactice fundamentale: atacul și apărarea.
Jucătorii sunt dispu și pe posturi și compartimente, fiecare jucător având
sarcini precise în desfășurarea jocului. Pentru realizarea sarcinilor de joc, jucătorii
efectuează acțiuni de joc, cristalizate în elemente și procedee tehnico -tactice cu sau
fără minge, specifice atacu lui și apărării.
Acțiunile de joc pot fi sistematizate astfel: acțiuni de joc în atac (acțiuni
pregătitoare de atac, acțiuni de finalizare, acțiuni de atac la momentele fixe ale
jocului și acțiuni de joc fără minge) acțiuni de joc în apărare (acțiuni de or ganizare a
apărării, acțiuni de recuperare a mingii și acțiuni de apărare la momentele fixe) și
acțiuni specifice jocului portarului.
Fiecare categorie de acțiuni de joc specifice atacului și apărării are anumite
sarcini și caracteristici impuse de cerințe le fazelor de joc la un moment dat.
U.1.5 TEST DE AUTOEVALUARE
1. Definiți jocul de fotbal.
2. Precizați principalele prevederi regulamentare stabilite de către F.I.F.A.
pentru practicarea jocului de fotbal.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
14 3. Care sunt eșaloanele de vârstă în practicarea jocului de fotbal?
4. Precizați situațiile tactice fundamentale ale jocului de fotbal.
5. Enumerați elementele constitutive ale jocului de fotbal.
6. Sistematiza ți acțiunile de joc în atac.
7. Care sunt sarcinile și caracteristicile a cțiunilor de joc în atac?
8. Sistematizați acțiunile de joc în apărare.
9. Precizați sarcinile și caracteristicile acțiunilor de joc în apărare.
10. Care sunt elementele constitutive ale jocului portarului?
Folosiți drept sursă directă de răspuns paragraf ele U.1.3. și U.1.4.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
15 Unitatea de învățare 2.
Tehnica jocului de fotbal – definiție, generalități, caracteristici,
componente, sistematizare
Cuprins
Unitatea de învățare 2. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 15
Tehnica jocului de fotbal – definiție, generalități, caracteristici, componente,
sistematizare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 15
U.2.1 Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 15
U.2.2 Compet ențele unității de învățare ………………………….. ………………………….. …………… 15
U.2.3 Definiție și generalități ………………………….. ………………………….. …………………………. 16
U.2.4 Caracteristicile tehnicii ………………………….. ………………………….. …………………………. 17
U.2.5 Componentele tehnicii ………………………….. ………………………….. ………………………….. 19
U.2.6 Sistematizarea tehnicii ………………………….. ………………………….. ………………………….. 21
U.2.7 TEST DE AUTOEVALUARE ………………………….. ………………………….. ……………… 23
U.2.1 Introducere
Tehnica jocului de fotbal este fac torul antrenamentului prin intermediul
căruia se perfecționează jocul și care exercită influențe asupra celorlalți factori ai
antrenamentului (mai ales asupra celui tactic). Unitatea de curs își propune să
prezinte aspecte generale privind tehnica jocului de fotbal , caracteristicile și
componentele tehnicii și să sistemantizeze elementele tehnice specifice jocului de
fotbal.
U.2.2 Competen țele unității de învățare
După parcurgerea acestei unități de învățare studentul va fi capabil să:
– să de finească tehnica jocului de fotbal;
– să enumere și să argumenteze caracteristicile tehnicii jocului de fotbal;
– să arate care sunt relațiile dintre componentele tehnicii;
– să sistematizeze elementele tehnice întâlnite în jocul de fotbal.
Durata me die de parcurgere a unități i de învățare curente este de 3 ore.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
16 U.2.3 Definiție și generalități
Dintre definițiile date tehnicii le menționăm pe următoarele:
– totalitatea mijloacelor care prin forma și conținutul lor specific permit
practicarea jocu lui de fotbal în conformitate cu regulamentul de joc reprezintă tehnica acestui
joc;
– tehnica jocului de fotbal reprezintă totalitatea mijloacelor specifice în formă și
conținut, efectuate rațional și economic, prin care jucătorii realizează acțiunile cu mi ngea și
acțiunile fără minge, în vederea cooperării eficiente și raționale, pentru atingerea scopului
urmărit (în atac marcarea golului și în apărare recuperarea mingii și împied icarea adversarului
să înscrie).
Se poate considera că în jocul de f otbal teh nica este în principal modalitatea de a te
servi de minge în diferitele situații de joc și de a utiliza acțiunile specifice fără minge pentru
practicarea eficientă a jocului.
Din punct de ve dere terminologic, unii autori utilizează termenul de pregătire te hnică,
alți autori utilizează termenul de factorul tehnic, iar alți i folosesc termenul de tehnică de joc
dând și următoarele sinonime: tehnomotricitate, comportament tehnico -motric, comportament
tehnic, capacitate tehnică sau tehnică motrică.
Tehnica este factorul antrenamentului prin intermediul căruia se perfecționează jocul
și care exercită influențe asupra celorlalți factori ai antrenamentului (mai ales asupra celui
tactic).
Tehnica actuală a progresat mult față de tehnica din trecut și dintre factori i care au dus
la progresul său se pot aminti:
– utilitatea (tehnica nu mai reprezintă un scop în sine, un mijloc de etalare
estetică a unui procedeu tehnic, ci ea trebuie să servească scopul jocului);
– plăcerea estetică a jucătorului;
– exigența publicului;
– cuceririle științei și practicii jocului.
Tehnica actuală este complexă, rapidă, adecvată situațiilor de joc. Jucătorii abili reduc
la minim timpii morți sau îi suprimă complet prin utilizarea unei tehnici deosebite ,
consolidată și structurată preponderent pe joc.
Tehnica și pregătirea tehni că sunt două noțiuni diferite. Prima a fo st definită în text,
iar a doua cuprinde totalitatea măsurilor cu caracter metodic și organizatoric stabilite în cadrul
procesului de antrenament , cu scopul însușirii tehnicii spec ifice ramurii de sport.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
17 Specific jocului de fotbal este manevrarea mingii cu piciorul (segment mai puțin
îndemânatic), fapt ce determină o dificultate sporită în învățarea și perfecționarea acestui joc
sportiv. Ca urmare, durata însușirii tehnice poate fi mai mare decât la celelalte jocuri sportive,
iar pentru a ajunge la un înalt nivel de măiestrie tehnică, jucătorul trebuie să treacă prin mai
multe etape de pregătire.
Pentru obținerea unor bune performanțe în fotbal se impune învățarea absolut corectă
a mecanismului tehnic de bază, care să -i permită jucătorului să se exprime în condițiile
diverse ale jocului prin intermediul unor execuții deosebite și eficiente.
Pentru învățarea, consolidarea și perfecționarea elementelor și procedeelor tehnice este
neces ar ca instruirea să înceapă de timpuriu, astfel încât la vârsta de 14 -15 ani jucătorii să aibă
un bagaj tehnic cât mai bogat și mai variat, ținându -se cont de particularitățile individuale ale
jucătorilor, precum și de condițiile în care se însușesc și se execută mișcările respective.
U.2.4 Caracteristicile tehnicii
Literatura de specialitate menționează următoarele caracteristici ale tehnicii:
specificitatea, raționalitatea, eficiența, perfectibilitatea și caracterul evolutiv.
Dintre toți factorii antrena mentului tehnica are cel mai înalt grad de specificitate și se
manifestă în acțiunile individuale ale jucătorilor.
Mișcările din aria tehnică a unei discipline sunt ușor de recunoscut și de regulă nu apar
și în aria tehnică a altor discipline sau, când apa r, poartă amprenta specificului ramurii
respective.
Jocul de fotbal are o mulțime de elemente și procedee tehnice specifice: lovirea mingii
cu piciorul și cu capul, preluarea, conducerea mingii, procedeele tehnice de deposedare,
mișcările înșelătoare, arun carea de la margine.
Raționalitatea tehnicii rezidă din faptul că gesturile motrice ce alcătuiesc acțiunile cu
caracter t ehnic sunt logice, sunt gândite și sunt orientate spre un scop bine definit.
Raționalitatea induce sobrietate în execuție, elimină mișc ările de prisos și folosește adecvat
spațiul și timpul necesar efectuării procedeelor tehnice. Această caracteristică face tehnica
accesibilă.
Eficiența tehnicii este legată de faptul că execuțiile urmăresc, dar mai ales realizează
scopul urmărit. Această caracteristică are mai ales caracter de tendință și se realizează prin
abordări sistematice în procesul de pregătire. Perfecționarea tehnicii trebuie să aibă o orientare
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
18 practicistă și trebuie să fie orientată spre realizarea cerințelor tactice ale diferit elor situații de
joc.
Perfectibilitatea tehnicii este dată de faptul că structurile motrice care alcătuiesc
procedeele specifice sunt supuse permanent unui proces de îmbunătățire, de adecvare la
cerințele practicii și la exigențele regulamentare. Perfectib ilitatea tehnicii vizează atât
aspectele legate de forma mișcării, cât mai ales de aspectele legate de conținutul acesteia. În
jocul de fotbal , obiectivele legate de perfecționarea tehnicii trebuie să fie prezente în toate
stadiile antrenamentelor și perio adelor antrenamentului.
Caracterul evolutiv al tehnicii este dat de acțiunea mai multor factori care acționează
simultan în această direcție dintre care menționăm: colaborarea antrenorilor cu alți specialiști
(medic, psiholog, metodist), noi materiale de m are tehnicitate (ghete, aparatură ajutătoare),
inventivitatea jucătorilor.
Caracteristicile tehnicii moderne remarcate de către specialiștii din domeniul jocului
de fotbal sunt următoarele:
– abilit ate tehnică în regim de viteză;
– spectaculozitate, dificulta te, precizie, suplețe, subtilitate în execuții, viteză și
ușurintă în execuții, varietatea și utilitatea tehnicii (execuția unui procedeu tehnic include și o
soluție tactică);
– tehnică mascată efectuată pe suprafețe mici;
– polivalența jucătorilor – a crescu t numărul jucătorilor cu calități complexe, care fac
față situațiilor complexe de joc și care pot juca pe mai multe posturi de joc;
– s-a perfecționat tehnica în atac – jucătorii trebuie să posede controlul perfect al
mingii pe gazon și în aer, să efectueze mișcări înșelătoare înainte de atingerea mingii, să
acționeze eficient în condiții de adversitate directă;
– tehnica în apărare – lovirea mingii cu ambele picioare, deposedarea fără fault,
folosirea avantajului fizic.
Importanța tehnicii în jocul de fotbal e ste scoasă în evidență astfel:
– tehnica de joc este numită partea de aur a fotbalului (C. Cernăianu, 1995);
– tehnica constituie fundamentul pe care se dezvoltă și se perfecționează jocul (M.
Bârsan, 1980);
– jocul în viteză cere jucători polivalenți sub aspe ct tehnic (J. Palfai, 1985);
– tehnica este importantă prin economismul mișcărilor și eficacitatea acesteia (A.
Dragnea, 1996);
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
19 – în jocurile sportive, tehnica influențează în mod prioritar soluționarea situațiilor
complexe de joc (Nicu A., 1993; I. Motroc, A. Motroc, F. Motroc, 1999);
– importanța tehnicii se reflectă prin influența pe care o exe rcită asupra celorlalți
factori ai antrenamentului, mai ales asupra celui tactic (G. Hand, 1963; V. Stănculescu, 1977,
1999);
– calitățile tehnice ale jucătorilor sun t arme principale în depășirea adversarului
direct, în câștigarea duelurilor cu adversarii și își pun amprenta de o manieră covârșitoare
asupra jocul ui, aducând emoții și apreciere (M. Rădulescu 2004).
U.2.5 Componentele tehnicii
Analiza tehnicii și a pregătir ii tehnice evidențiază următoarele componente:
elementele tehnice, procedeele tehnice, stilul tehnic, mecanismul de bază al procedeului
tehnic. În literatura de specialitate se mai fac referiri și la măiestria tehnică.
La definire a elementelor tehnice, deși se referă la același aspect, autorii formulează
diferit definiția. Astfel putem menționa următoarele definiții:
– I. Motroc, (1989) – “gesturile motrice specifice jocului“;
– A. Nicu, (1993) – “structuri fundamentale, cele care compun țesătura concursulu i
și care constituie obiectivul procesului de învățare și perfecționare“.
Elementul tehnic este o structură motrică fundamentală ce stă la baza pra cticării unei
ramuri de sport. Elementele tehnice sunt categorii generale de mișcări care facilitează
rezolva rea scopului și a sarcinilor globale ale jocului în confor mitate cu regulamentul de joc.
Elementele tehnice au o definire abstractă și strict delimitată de sarcinile globale ale joc ului.
Condițiile de joc care apar sau în care s unt aplicate elementele tehn ice au condus la formarea
și perfecționarea unor procedee tehnice concrete , operaționale pentru rezolvarea respectivelor
sarcini.
Privitor la procedeele tehnice , specialiștii consideră că acestea reprezintă:
– “concretizarea și adaptarea elementelor tehnice la modalitățile concrete de
acțiune”(M. Bârsan, 1980);
– “modalitățile concrete de realizare a elementelor tehnice” (I. Motroc, 1989).
Este cunoscut că un element tehnic poate fi realizat printr -un număr mai mare de
procedee tehnice.
Procedeul tehnic dese mnează o structură motrică concretă sau un mod particular de
efectuare a elementului tehnic. Procedeul tehnic se distinge în primul rând prin structura
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
20 motrică de organizare internă, învățată și perfecționată până la automatism, în cad rul
procesului de ant renament. Deci, în faza de învățare, această structură internă este însușită
conștient după care, prin exersare, se supraînvață, devenind stereotipă (automatizată).
Procesul de instruire realizează adaptarea unui anumit set de automatisme native
(mersul, alergarea, săritura) la specificul jocului sau formează prin învățare și supraînvățare
automatisme noi , strict particulare pentru un joc sportiv.
Procedele tehnice au o structură motrică simplă sau complexă.
Procedeele tehnice simple sunt gesturi motric e a căror funcție de execuție se
încadrează în 3 faze (momente) distincte: poziția inițială, mișcarea propriu -zisă și poziția
finală. Ritmul de execuție a acestor momente este foarte important pentru corectitud inea și
eficiența procedeelor. În jocul propri u-zis, procedeele tehnice simple apar numai atunci când
opoziția adversarului este inexistentă, sau la momentele fixe ale jocului (aruncarea de la
margine, lovituri libere, pasa de pe loc, cornerul).
Procedeele tehnice complexe au o mare frecvență în joc, iar structura lor motrică lea gă
2, 3 sau mai multe procedee. Aici este importantă nu numai acuratețea executării fiecărei
secvențe în parte, ci mai ales legăturile care se fac între aceste secvențe. Apoi , datorită
opoziției adversarului, unele secvențe sa u întregul lanț motric își pierd caracterul invariabil
(standard), fiind executate cu alt ritm de execuție, cu întreruperi, cu introducerea altor acte
motrice (fente), cu indici crescuți de viteză și forță, cu valorificarea robusteții și a soluțiilor
creat ive personale sugerate de situația de moment.
Stilul const ituie modul particular (amprenta personală) de efectuare a unui procedeu
tehnic. Deși se respectă mecanismul de bază al procedeului respectiv, totuși , particularitățile
morfologice, funcționale și psihice s e întipăresc asupra execuției. Stilul se manifestă la
sportivi i de înaltă clasă și are drept rezultat efectuarea eficientă a unui anumit procedeu. Stilul
tehnic poate caracteriza chiar și comportamentul tehnic al unei echipe (școala sud -americană ,
școala saxonă).
Mecanismul de bază reprezintă succesiunea logică de acte motrice necesare efectuării
eficiente a unor acțiuni motrice. El este caracterizat spațio -temporal și dinamic. Mecanismul
de bază are următoarele caracteristici:
– caracteristici spa țiale care sunt definite de: poziții inițiale, intermediare și finale,
distanță, direcție și amplitudine a mișcărilor;
– caracteristici temporale care se concretizează în ritmul execuției, tempoul și durata
execuției;
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
21 – caracteristici dinamice care se referă l a indicii de forță, viteză, coordonare,
precizie, echilibru cu care sunt efectuate actele motrice.
Mecanismul de bază se descrie atât la elementul tehnic, cât și la procedeele tehnice, la
variantele de execuție a acestora și în descrierea stilului. Diferen țele ce apar între acestea vin
din particularitățile de desfășurare a secvențelor componente ale mecanismului de bază.
Măiestria tehnică este considerată ca un sistem de structu ri motrice efectuate
economic în vederea obținerii unui rezultat maxim în condi țiile dificile ale competiției.
Măiestria tehnică caracterizează doar jucătorii cu o înaltă capacitate tehnică
achiz iționată în decursul timpului. Ea este rezultatul instruirii și autoantrenamentului la care
se adaugă neapărat și “predispozițiile vocaționa le” pentru joc.
U.2.6 Sistematizarea tehnicii
Clasificarea tehnicii înseamnă sistematizarea tuturor elementelor și procedeelor pe
categorii și grupe bine determinate, pentru a le rec unoaște și aplica în practică. Înainte de
toate, acestea sunt determinate de antagonismul permanent dintre atac și apărare, apoi de
poziția față de posesia mingii și de particularitățile structurii motrice a acestora.
În literatura de specialitate întâlnim mai multe modalități de sistematizare a tehnicii:
– V. Stănculescu afirmă că există o tehnică a jocului de fotbal, o tehnică individuală
a jucătorilor și o tehnică pentru o anumită concepție de joc;
– M. Bârsan și C. Cernăianu menționează o tehnică la mijlocul terenului și o tehnică
în fața porții (proprii sau adverse);
– D. Colibaba ș i I. Bota disting două ipostaze ale tehnicii: tehnica lentă și tehnica în
regim de viteză.
Prof. univ. dr. I. Motroc a realizat o sistematizare corespunzătoare a elementelor
tehnice specifice jocului de fotbal și anume :
A. Elementele tehnice fără minge (j ucători de câmp):
– mers și alergare (cu toate variantele de alergare);
– săriturile;
– schimbările de direcție;
– starturi din diferite poziții;
– sprinturi, accelerări și deccelerări;
– căderi, ridicări și rostogoliri;
– porniri și opriri;
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
22 – combinarea acțiunilor de mai sus.
B. Elementele tehnice cu mingea:
a) elemente tehnice de intrare în posesia mingii:
– preluarea mingii;
– deposedarea adversarului de minge;
b) elemente tehnice de păstrare a posesiei mingii:
– protejarea mingii;
– conducerea mingii;
– mișcările înșelătoare;
c) elemente t ehnice de transmitere a mingii:
– lovirea mingii cu piciorul;
– lovirea mingii cu capul;
– aruncarea de la margine.
C. Elementele tehnice ale jocului portarului:
1. elemente tehnice fără minge: comune cu cele ale jucătorilor de câmp plus
plonjonul și poziția fundament ală;
2. elemente tehnice cu mingea specifice jocului portarului:
– prinderea mingii;
– boxarea mingii;
– devierea mingii;
– blocarea mingii;
– repunerea mingii în joc cu mâna;
– repunerea mingii în joc cu piciorul.
Rezumat
Tehnica reprezintă totalitatea structurilor motrice cu și fără minge, care prin
forma și conținutul lor specific, permit practicarea jocului de fotbal, în conformitate
cu regulamentul de joc.
În jocul de fotbal tehnica a fost definită ca fiind arta de a te servi de minge.
Specificul jocului de fotba l constă în jucarea mingii cu piciorul, segment mai
puțin îndemanatic, fapt ce determină sporirea dificultății învățării și perfecționării
acestui joc sportiv.
Caracteristicile tehnicii jocului de fotbal sunt următoarele: specificitatea,
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
23 raționalitatea, ef iciența, perfectibilitatea și caracterul evolutiv.
Tehnica modernă se caracterizează prin: spectaculozitate, precizie,
subtilitate, viteză, ușurință, varietate și utilitate în execuție.
Conceptele cu care se operează în pregătirea tehnică sunt elementele ș i
procedeele tehnice. Elementele tehnice reprezintă structurile fundamentale, formele
generale motrice cu și fără minge specifice jocului de fotbal, prin care se realizează
acțiunile de joc. Procedeele tehnice reprezintă acțiunile motrice concrete, prin ca re
se valorifică elementele tehnice. Fiecare element tehnic poate fi realizat printr -un
număr mai mare de procedee tehnice.
U.2.7 TEST DE AUTO EVALUARE
1. Enunțați definiția tehnicii jocului de fotbal.
2. În ce constă specificul tehnicii jocu lui de fotbal?
3. Enumerați caracteristicile tehnicii jocului de fotbal.
4. Definiți noțiunile de element tehnic și de procedeu tehnic.
5. Sistematizați elementele tehnice ale jucătorului de fotbal.
6. Sistematizați elementele tehnice specifice jocului portarului.
Folosiți drept sursă directă de răspuns paragrafele U.2.3.-U.2.6.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
24
Unitatea de învățare 3.
Elementele tehnice de intrare ș i de păstrare a posesiei mingii – definiție,
procedee tehnice, generalități
Cuprins
Unitatea de învățare 3. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 24
Elementele tehnice de intrare și de păstrare a posesiei mingii – definiție, procedee
tehnice, generalități ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 24
U.3.1 Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 24
U.3.2 Competențele unității de învățare ………………………….. ………………………….. …………… 24
U.3.3 Elementele tehnice de intrare în posesia mingii ………………………….. ……………………. 25
U.3.4 Elemente tehnice de păstrare a posesiei mingii ………………………….. …………………….. 29
U.3.5 TEST DE AUTOEVALUARE ………………………….. ………………………….. ……………… 35
U.3.1 Introducere
Prezenta unitate de învă țare este dedicată în țelegerii și familiarizării cu
elementele tehnice de intrare și de păstrare a posesiei mingii, cu procedeele lor de
realizare, cu utilitatea tactică și cu cele mai frecvente greșeli întâlnite în practică .
U.3.2 Competen țele unității de învățare
După parcurgerea acestei unități de învățare studentul va fi capabil să:
– să definească elementele tehnice de intrare și de păstrare a posesiei
mingii;
– să arate care sunt procedeele tehnice prin care se realizează acestea;
– să identif ice utilizarea tactică și greșelile frecvente apărute în timpul
executării acestor elemente și procedee tehnice.
Durata medie de parcurgere a unități i de învățare curente este de 3 ore.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
25 U.3.3 Elementele tehnice de intrare în posesia mi ngii
Preluarea mingii este elementul tehnic de intrare în posesia mingii prin care jucătorul
modifică direcția, traiectoria și viteza de sosire a mingii, în scopul de a o manevra și utiliza cât
mai eficient în continuarea acțiunii de joc.
Preluarea are l a bază două principii: amortizarea și ricoșarea. Pentru că ricoșarea are
un caracter controlat prin care jucătorul imprimă mingii direcția și traiectoria dorită, se
folosește termenul de preluare prin contralovitură.
Această preluare se caracterizează pr in acționarea asupra mingii cu segmentul corpului
care efectuează preluarea, imprimându -i acesteia direcția și traiectoria dorită. Preluarea prin
contralovitură constă de fapt în lovirea ușoară a mingii pe o nouă direcție, în care vrea să
acționeze jucător ul.
Preluarea mingii prin contralovitură se materializează în joc prin următoarele
procedee tehnice:
– preluarea mingii venite la nivelul solului prin contralovitură cu diferite părți ale
labei piciorului: șiretul plin, șiretul interior, șiretul exterior (f ig.1), cu latul (fig.2), cu
exteriorul (fig. 3), cu vârful, cu talpa (fig. 4), cu călcâiul (fig. 5);
Exemple
Fig. 1 Fig.2 Fig.3
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
26
Fig. 4 Fig. 5
– preluarea mingii prin contralovitură cu tibia (fig. 6);
– preluarea mingii prin contralovitură cu coapsa (fig. 7);
– preluarea mingii prin contralovitură cu pieptul (fig. 8);
– preluarea mingii prin contralovitură cu capul.
Exemple
Fig. 6 Fig. 7 Fig. 8
Preluarea prin amortizare se realizează prin aceleași procedee tehnice ca la preluarea
prin contralovitură, dar efectuarea procedeului tehnic se bazează pe întâmpinarea mingii și
retragerea segmentului executor cu aceeași viteză cu care sosește mingea, realizând astfel
amortizarea ei.
Procedeele de preluare prin amor tizare sunt următoarele:
– preluare prin amortizare cu diferite părți ale labei piciorului: cu șiretul exterior,
interior, plin (fig. 9); cu latul (fig. 10 );
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
27 – preluare prin amortizare cu coapsa;
– preluare prin amortizare cu abdomenul (fig. 11);
– preluare prin amortizare cu pieptul (fig. 12);
– preluare prin amortizare cu capul.
Exemple
Fig. 9 Fig. 10
Fig. 11 Fig. 12
Utilizare tactică: intrarea în posesia mingii.
Greșeli frecvente:
– aprecierea greșită a direcției, traiectoriei și vitezei de sosire a mingii;
– aprecierea greșită a distanței față de minge;
– echilibru instabil al jucătorului;
– nesincronizarea mișcărilor;
– rigidi tatea segmentului corpului cu care se efectuează contactul cu mingea;
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
28 – poziția incorectă a piciorului de sprijin.
În cadrul jocului sunt frecvente cazurile când apar preluări înlănțuite cum ar fi de
exemplu: preluare pe piept continuată cu o preluare pe pic ior sau preluare greșită cu capul
completată și corectată de o preluare cu piciorul.
Deposedarea adversarului de minge este elementul de intrare în posesia mingii prin
interceptare sau prin recuperarea ei de la adversar, când aceasta se află în posesia mi ngii.
Fiind un mijloc principal de scoatere a mingii de la adversar, necesită execuții corecte din
punct de vedere tehnic și regulamentar.
Procedeele tehnice de deposedare sunt următoarele:
– deposedarea prin intercepție;
– deposedarea în momentul preluării mi ngii;
– deposedarea în contact direct cu adversarul (cu atac din față, din lateral și din
spate);
– deposedarea prin alunecare.
Deposedarea prin intercepție se realizează prin preluarea sau respingerea mingii care
se îndreaptă spre adversar; adversarul nefiind în posesia mingii, ci așteaptă primirea ei.
Deposedarea prin intercepție este precedată de o țâșnire, de un sprint, sau de o săritură, care
trebuie să asigure prim -planul la minge și posibilitatea de a juca mingea înaintea adversarului.
Deposedarea în mom entul preluării mingii se realizează când adversarul este
concentrat asupra intrării în posesia mingii și este condiționată de rapiditatea și
promptitudinea execuției apărătorului.
Deposedarea în contact direct cu adversarul are 5 faze: tatonarea adversaru lui,
contactul direct cu adversarul și folosirea forței corporale, declanșarea atacului de deposedare,
luarea contactului cu mingea și repetarea atacului de deposedare în caz de nereușită. (fig. 13).
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
29
Exemple
Fig. 13 – Deposedarea în contact direct cu adversarul
Deposedarea prin alunecare se poate realiza din direcție oblică sau din spatele
adversarului, jucătorul alunecând pe partea laterală a piciorului de sprijin, iar piciorul
executant caută să scoată mingea de la adversar.
Utilizarea tactică a deposedării: la intrare în posesia mingii, la recuperări, la
împiedicarea finalizării adversarului.
Greșeli frecvente: indecizie, viteză scăzută, acțiune întârziată, folosirea insuficientă a
forței corporale, atenția concentrată la adversar și nu la minge , poziție și acțiune incorectă a
brațelor.
U.3.4 Elemente tehnice de păstrare a posesiei mingii
Protejarea mingii este elementul de păstrare a posesiei mingii prin care jucătorul aflat
în posesia mingii o ferește de intervenția adversarului, prin interpunerea corpului sau a unor
segmente ale sale între minge și adversar, punându -l pe acesta în imposibilitatea de a intra în
posesia ei.
Protejarea mingii se combină cu alte elemente tehnice și este utilizată în joc în cazul în
care posesorul mingii este atacat de unul sau mai mulți adversari și nu are posibilitatea
transmiterii ei la coechipieri.
Procedeele tehnice de protejare a mingii sunt:
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
30 – protejarea mingii de pe loc (fig.14);
– protejarea mingii în timpul conducerii fig.15).
Exemple
Fig. 14 Fig. 15
În cazul protejării mingii de pe loc jucătorul având picioarele depărtate, cu greutatea
corpului egal repartizată pe ambele picioare, cu genunchii flexați, trage mingea cu talpa
concomitent cu o piv otare pe piciorul de sprijin și interpune corpul între minge și adversar,
ajutându -se și de brațe, care sunt depărtate de corp, împiedicându -l pe adversar să intervină la
minge.
Protejarea mingii în timpul conducerii presupune manevrarea mingii cu piciorul opus
direcției de intervenție a adversarului și interpunerea unor segmente ale corpului (trunchi,
brațe) între minge și adversar.
Utilizare tactică: la menținerea posesiei mingii.
Greșeli frecvente: poziții dezechilibrate, pivotări insuficiente, pierdere a controlului
mingii, poziții prea înalte ale corpului, folosirea neregulamentară a brațelor, conducerea
mingii cu piciorul de pe partea de unde atacă adversarul.
Conducerea mingii este elementul tehnic de păstrare a posesiei mingii care constă în
dirijar ea mingii pe anumite direcții și zone ale terenului, păstrând permanent controlul asupra
ei, în scopul continuării eficiente a acțiunii. Acest element se realizează prin loviri succesive
și repetate aplicate mingii, imprimând acesteia direcția dorită și fe rind-o de intervenția
adversarului. Conducerea mingii este permanent însoțită de protejarea ei.
Procedeele tehnice de conducere a mingii sunt următoarele:
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
31 – conducerea mingii cu șiretul plin, interior, exterior (fig. 16,);
Exempl u
Fig. 16
– conducerea mingii cu interiorul labei piciorului;
– conducerea mingii cu exteriorul labei piciorului;
– conducerea mingii cu vârful pe terenuri grele;
– conducerea mingii cu latul (fig.17);
Exempl u
Fig. 17
– conducerea mingii cu ambele picioare prin lovituri alterna tive;
– conducerea mingii prin lovir ea ei în aer (fără să atingă solul).
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
32 Utilizare tactică: menținerea posesiei mingii, schimbarea direcției de atac, finalizare,
pregătirea unor combinații tactice, facilitarea demarcării coechipierilor, avansarea în terenul
advers, scoaterea adversarului din dispozitiv, depășirea adversarului.
Greșeli frecvente: glezna piciorului de execuție prea încordată, depărtarea mingii de
picior, trunchi drept și rigid, ritmul alergării sacadat și lent, privirea îndreptată numai la
minge, protejare necorespunzătoare.
Mișcarea înșelătoare este elementul tehnic de păstrare a posesiei mingii care constă
în efectuarea unor acțiuni surprinzătoare, cu întreg corpul sau cu anumite segmente ale sale,
cu scopul de a camufla adevăratele intenții ale posesorului mingii și de a deru ta adversarul, în
vederea creerii unui avantaj în fața lui și punerea acestuia în imposibilitatea de a recupera
mingea.
Mișcarea înșelătoare este elementul tehnic a cărui execuție se bazează pe existența și
corelarea a numeroase calități motrice, psihice și deprinderi tehnico -tactice.
Mișcările înșelătoare pot fi sistematizate astfel:
– mișcări înșelătoare bazate pe schimbarea ritmului de execuție;
– mișcări înșelătoare bazate pe trecerea greutății de pe un picior pe celălalt și pe
schimbări de direcție (fig. 18);
Exempl u
Fig. 18
– mișcări înșelătoare efectuate cu diferite segmente ale corpului (fenta de șut,
“călcarea mingii“, etc. – fig. 19, trecerea piciorului peste minge și conducerea ei în altă
direcție – fig. 20);
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
33 Exempl u
Fig. 19 Fig. 20
– înlănțuiri de mișcări înșelătoare;
– mișcări înșelătoare combinate cu diferite procedee tehnice în sensuri și ritmuri
diferite (fig. 21, 22).
Exempl u
Fig. 21 Fig. 22
Utilizare tactică: la menținerea posesiei mingii, la depășirea adversarului, la
favorizarea transmiterii mingii, la protejarea mingii, la schimbarea direcției jocului, la crearea
superi orității numerice.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
34 Greșeli frecvente: poziții înalte ale corpului, viteză insuficientă, nesesizarea
momentului de dezechilibru al adversarului, mișcări neconvingătoare.
Rezumat
Preluarea mingii este elementul tehnic de intrare în posesia mingii prin ca re
jucătorul modifică direcția, traiectoria și viteza de sosire a mingii, în scopul de a o
manevra și utiliza cât mai eficient în continuarea acțiunii de joc. Preluarea are la
bază două principii: amortizarea și ricoșarea.
Deposedarea adversarului de min ge este elementul de intrare în posesia
mingii prin interceptare sau prin recuperarea ei de la adversar, când aceasta se află în
posesia mingii. Procedeele tehnice de deposedare sunt următoarele: deposedarea prin
intercepție, deposedarea în momentul preluă rii min gii, deposedarea în contact direct
cu adversarul (cu atac din față, din lateral și din spate), deposedarea prin alunecare.
Protejarea mingii este elementu l de păstrare a posesiei mingii prin care
jucătorul aflat în posesia mingii o ferește de interv enția adversaru lui, prin
interpunerea corpului sau a unor segmente ale sale între minge și adversar , punându –
l pe acesta în imposibilitatea de a intra în posesia ei.
Protejarea mingii se combină cu alte elemente t ehnice și este utilizată în joc
în cazul în care posesorul mingii este atacat de unul sau mai mulți adversari și nu are
posibilitatea transmiterii ei la coechipieri. Procedeele tehnice de protejare a mingii
sunt: protejarea mingii de pe loc, protejarea mi ngii în timpul conducerii .
Conducerea mingii constă în dirijarea mingii pe anumite direcții și zone ale
terenului, păstrând permanent controlul asupra ei, în scopul continuării eficiente a
acțiunii. Acest element se realizează prin loviri succesive și repetate aplicate mingii,
imprim ând acesteia dir ecția dorită și ferind -o de intervenția adversarului.
Conducerea mingii este permanent însoțită de protejarea ei.
Mișcarea înșelătoare este elementul tehnic de păstrare a posesiei ming ii care
constă în efectuarea unor acțiuni surprinzătoare cu scopul de a camufla adevăratele
intenții ale posesorului mingii și de a deruta adversarul, în vederea creerii unui
avantaj în fața lui și punerea acestuia în imposibilitatea de a recupera mingea.
Mișcarea înșelătoare este elementul tehnic a cărui execuție se bazează p e existența și
corelarea a numeroase calități motrice, psihice și deprinderi tehnico -tactice.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
35
U.3.5 TEST DE AUTO EVALUARE
1. Enunțați definiția elementelor tehnice intrare în posesia mingii: preluarea și
deposedarea.
2. Specificați care est e diferența dintre preluarea prin amortizare și preluarea prin
contralovitură.
3. Enunțați definiția elementelor tehnice de păstrare a posesiei mingii: protejarea,
conducerea și mișcarea înșelătoare .
4. Enumerați procedeele tehnice ale elementelor tehnice de păs trare a posesiei
mingii ?
5. Specificați utilizarea tactică și greșelile care pot apare la protejarea mingii.
6. Care sunt categoriile în care se împart mișcările înșelătoare?
Folosiți drept sursă directă de răspuns paragrafele U.3.3. și U.3.4.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
36 Unitatea de învățare 4.
Elementele t ehnice de transmitere a mingii și elementele tehnice specifice
jocului portarului – definiție, procedee tehnice, generalități . Metodica
învățării, consolidării și perf ecționării tehnicii jocului de fotbal
Cuprins
Unitatea de învățare 4. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 36
Elementele tehnice de transmitere a mingii și elementele tehnice specifice jocului
portarului – definiție, procedee tehnice, generalități. Metodica învățării, consolidării și
perfecționării tehnicii jocului de fotbal ………………………….. ………………………….. ……………. 36
U.4.1 Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 36
U.4.2 Competențele unității de înv ățare ………………………….. ………………………….. …………… 36
U.4.3 Elemente tehnice de transmitere a mingii ………………………….. ………………………….. .. 37
U.4.4 Elementele tehnice specifice jocului portarului ………………………….. …………………… 41
U.4.5 Metodica învățării, consolidării și perfecționării tehnicii jocului de fotbal …………… 46
U.4.6 TEST DE AUTOEVALUARE ………………………….. ………………………….. ……………… 51
U.4.7 TEMĂ DE CASĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 51
U.4.1 Introducere
Prezenta unitate de învățare este dedicată prezentării noțiunilor referitoare
la elementele tehnice de transmitere a mingii și la elementele teh nice specifice
jocului portarului, la procedeele lor de realizare, la utilitatea tactică și la cele mai
frecvente greșeli întâlnite în practică.
U.4.2 Competen țele unității de învățare
După parcurgerea acestei unități de învățare studentu l va fi capabil să:
– să definească elementele tehnice de transmitere a mingii: lovirea mingii
cu piciorul, lovirea mingii cu capul și aruncarea de la mrgine;
– să definească și să clasifice elementele tehnice specifice jocului
portarului;
– să arate care sunt procedeele tehnice prin care se realizează acestea;
– să identifice utilizarea tactică și greșelile frecvente apărute în timpul
executării acestor elemente și procedee tehnice.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
37
Durata medie de parcurgere a unității de învățare curente es te de 3 ore.
U.4.3 Elemente tehnice de transmitere a mingii
Lovirea mingii cu piciorul este elementul tehnic de transmitere a mingii cel mai
important și cel mai frecvent utilizat în jocul de fotbal. Acest element se realizează prin
lovirea mingii cu diferite părți ale membrului inferior, dându -i acestuia direcția, traiectoria și
viteza dorită de executant.
Lovirea mingii cu piciorul are următoarele faze:
– elanul;
– fixarea piciorului de sprijin;
– pendularea posterioară a piciorului de execuție;
– pendularea anterio ară a piciorului.de execuție;
– luarea contactului cu mingea;
– imprimarea forței corporale;
– faza de acțiune de după lovirea mingi (fig. 23).
Exempl u
Fig. 23 – Fazele lovirii mingii cu piciorul
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
38 Principalele procedee tehnice de lovirea mingii cu picioru l sunt:
– lovirea mingii cu șiretul plin, șiretul interior și șiretul exterior;
– lovirea mingii cu latul;
– lovirea mingii cu exteriorul;
– lovirea mingii cu vârful labei piciorului;
– lovirea mingii cu călcâiul;
– lovirea mingii prin deviere;
– lovirea mingii din demi -vole (drop);
– lovirea mingii din vole;
– lovirea mingii prin forfecare;
– lovirea mingii cu genunchiul;
– aruncarea mingii cu piciorul (lobarea mingii).
Utilizare tactică: la transmiterea mingii, la finalizare, la lovituri libere, la degajări, la
schimbarea dire cției de atac, la combinații tactice, la circulații tactice.
Greșeli frecvente: elan insuficient, picior de sprijin pus prea departe de minge, poziție
defectuoasă a piciorului de sprijin, genunchi insuficient flexat, pendulare insuficientă, trunchi
înclina t pe spate, gleznă insuficient încordată și orientată greșit, brațe pe lângă corp.
Lovirea mingii cu capul este elementul tehnic de transmitere a mingii specific jocului
de fotbal. Apare foarte frecvent în joc și stă la baza realizării unor importante acț iuni tehnico –
tactice.
Eficiența lovirii mingii cu capul este condiționată de câteva cerințe din punct de
vedere biomecanic: lovirea mingii cu partea frontală a capului, extensia trunchiului înainte de
lovirea mingii cu capul, pendularea capului din gât în momentul lovirii mingii cu capul. (fig.
24).
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
39
Exempl u
Fig. 24 – Lovirea mingii cu capul de le loc, cu picioarele pe aceeași linie
Procedeele tehnice prin care se realizează acest element tehnic sunt:
– lovirea mingii cu capul de pe loc cu picioarele pe aceeași linie sau cu un picior in
față;
– lovirea mingii cu capul de pe loc precedată de o săritură;
– lovirea mingii cu capul din alergare;
– lovirea mingii cu capul din săritură cu desprindere de pe un picior sau pe două
picioare (precedată de elan);
– lovire a mingii cu capul din plonjon.
La lovirea mingii cu capul din săritură există următoarele faze: elanul, desprinderea,
acțiunea corpului de pregătire a lovirii, aplicarea loviturii, aterizarea (fig. 25).
Exempl u
Fig. 25 – Lovirea mingii cu capul din săritură
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
40 După direcția pe care o va urma mingea după aplicarea loviturii există:
– lovirea mingii cu capul spre înainte;
– lovirea mingii cu capul spre lateral;
– lovirea mingii cu capul spre înapoi (peste cap).
Întâlnim în joc situa ții în care nu există o lovire propriu -zisă a mingii, ci o deviere a ei.
Utilizare tactică: la transmiterea mingii, la finalizare, la momentele fixe ale jocului, la
combinații tactice, la respingerea atacului advers.
Greșeli frecvente: extensie insuficient ă a trunchiului, pendulare insuficientă a capului,
mingea se lovește având ochii închiși, mingea nu se lovește cu partea frontală, nu se apreciază
corect traiectoria și viteza mingii, nu se calculează corespunzător timpul de coincidență cu
mingea, aterizăr i defectuoase.
Aruncarea de la margine este elementul tehnic de transmitere a mingii cu ajutorul
brațelor, având ca scop repunerea mingii în joc în situația în care aceasta părăsește terenul
prin depășirea liniilor laterale. De menționat este faptul că ar uncarea de la margine este
singurul element tehnic de manevrare a mingii cu mâna permis de regulamentul de joc.
Prevederile regulamentare de care trebuie să se țină cont în executarea acestui element
tehnic sunt următoarele:
– mingea se repune în joc din loc ul în care a părăsit terenul;
– obligativitatea menținerii ambelor picioare în contact cu solul în momentul
execuției;
– ducerea mâinilor numai pe deasupra capului.
Procedeele tehnice prin care se realizează acest element sunt:
– aruncarea mingii de la margine d e pe loc cu picioarele pe aceeași linie sau cu un
picior în față (fig. 26);
– aruncarea mingii de la margine cu elan.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
41
Exempl u
Fig. 26 – Aruncarea mingii de la margine de pe loc cu picioarele pe aceeași linie
U.4.4 Elementele tehnice specifice jocului po rtarului
Elementele tehnice specifice portarului se împart în două categorii:
1. elemente tehnice fără minge: comune cu cele ale jucătorilor de câmp plus
plonjonul și poziția fundamentală;
2. elemente tehnice cu mingea specifice jocului portarului:
– prinderea mi ngii;
– boxarea mingii;
– devierea mingii;
– blocarea mingii;
– repunerea mingii în joc cu mâna;
– repunerea mingii în joc cu piciorul.
Poziția fundamentală trebuie să fie convenabilă și să ofere posibilitatea efectuării
rapide și eficace a celorlalte elemente tehni ce specifice. De remarcat este faptul că poziția
fundamentală nu este menținută permanent în tot cursul jocului, ci numai în anumite faze.
Poziția fundamentală se caracrerizează prin: greutatea egal repartizată pe ambele
picioare, picioarele depărtate la nivelul umerilor, genunchii flexați, trunchiul ușor aplecat în
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
42 față, brațele ușor depărtate de corp, privirea urmărește mingea sau acțiunile coechipierilor și
adversarilor.
Poziția fundamentală are trei variante: înalta, medie și joasă care sunt utilizate
alternativ în funcție de solicitările fazelor de joc. Diferența între aceste variante constă în
gradul mai pronunțat sau mai puțin pronunțat a flexării genunchilor și a trunchiului.
Exempl u
Fig. 27 – Poziția fundam entală
Plonjonul este elementul tehnic specific jocului portarului care constă în aruncarea
corpului în diferite direcții în scopul prinderii, boxării, devierii sau blocării mingii. În funcție
de direcția de execuție plonjonul poate fi: înainte, lateral sau înapoi (pe spate), fiecare având
particularități de execuție. Toate aceste variante cuprind următoarele faze: desprinderea,
zborul, contactul cu mingea, aterizarea și ridicarea de la sol. (fig. 28).
Exempl u
Fig. 28 – Plonjonul
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
43 Prinderea mingii este un element de bază foarte des utilizat în jocul portarului. În
toate situațiile în care portarul realizează prinderea mingii apar trei aspecte asemănătoare:
priza la minge, ducerea imediată a mingii la piept în scop ul protejării ei și interpunerea
corpului pe traiectoria mingii când acest lucru este posibil. După orientarea degetelor de la
mâini, există două prize la minge: “o priza de sus“ (când palmele sunt orientate cu degetele în
sus) și “o priză de jos“ (când p almele sunt orientate cu degetele în jos).
Prinderea mingii se poate executa de pe loc, din deplasare, din săritură și din plonjon.
După traiectoria mingii care urmează să fie prinsă distingem următoarele procedee de
prindere:
– prinderea mingii venite pe jo s direct din față sau din lateral (fig. 29);
Exempl u
Fig. 29 Fig. 30
– prinderea mingii venite la înălțimea solului, a gambei și a genunchiului;
– prinderea mingii venite la înălțimea abdomenului (fig. 30);
– prinderea mingii ven ite la înălțimea pieptului (fig.31);
– prinderea mingii cu traiectorie înaltă (fig. 32);
– prinderea mingii din plonjon înainte, lateral sau înapoi.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
44
Exempl u
Fig. 31 Fig. 32
Boxarea mingii este elementul tehnic utilizat de către portar în situația în care
prinderea nu se poate efectua cu siguranță sau când portarul este atacat de către adversari în
momentul interceptării mingii.
Procedeele de boxare a mingii pot fi clasificate astfel:
– după modul de execuț ie – boxarea mingii cu o mână sau cu două mâini (fig.
33,34);
– după dinamica mișcării portarului – boxarea mingii de pe loc, din deplasare, din
săritură și din plonjon;
– în funcție de contactul cu adversarul – boxarea mingii în contact cu unul sau mai
mulți adversari și fără prezența adversarului.
Exempl u
Fig. 33 Fig. 34
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
45
Devierea mingii este elementul tehnic specific jocului portarului care constă în
prelungirea sau sch imbarea traiectoriei mingii în afara suprafeței porții și a zonelor
periculoase din imediata apropiere a porții.
Procedeele de deviere a mingii se pot clasifica astfel:
– după modul de execuție – devierea mingii cu o mână sau cu două mâini;
– după dinamica joc ului – devierea mingii de pe loc, din deplasare, din plonjon;
– după direcția și traiectoria mingii – devierea mingilor venite lateral, devierea
mingilor venite cu traiectorie înaltă deasupra capului portarului.
Blocarea mingii este un element tehnic specifi c jocului portarului care se execută în
două situații: când un atacant a scăpat singur spre poartă și la pasele trimise în adâncime pe
direcția porții.
Ieșirea la blocaj dă posibilitatea portarului să micșoreze unghiul de finalizare a
atacantului și să aco pere suprafața porții. Blocarea mingii se execută în așa fel încât corpul
portarului să se interpună între minge și poarta proprie, evitând posibilitatea trecerii mingii pe
sub corpul portarului. Blocarea mingii de pe loc se face prin rularea corpului (coa psă, șold,
trunchi, brațe) sau din deplasare situație când este precedată de plonjon (fig.35).
Exempl u
Fig. 35
Repunerea mingii în joc este un element tehnic specific jocului portarului frecvent
întâlnit în joc și se realizează prin următoarele p rocedee tehnice:
– repunerea mingii în joc cu mâna prin lansarea ei pe jos (ca la popice), prin lansarea
laterală a mingii (ca la disc), prin rotarea brațului (ca la volei);
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
46 – repunerea mingii în joc prin aruncare azvârlită de deasupra umărului (ca la handbal) ;
– repunerea mingii în joc prin lovirea ei cu piciorul, în minge statică sau rostogolită pe sol;
– repunerea mingii în joc din demi -vole sau vole (din autopasă în cazul în care a prins
mingea).
U.4.5 Metodica învățării, consolidării și perf ecționării tehnicii jocului de
fotbal
Tendințe și orientări metodice în predarea jocului de fotbal
În metodica predării jocului de fotbal există rezolvări moderne care urmăresc
reducerea timpului necesar învățării, creșterea eficienței procesului de instruire în sensul
apropierii lui de condițiile organizării și desfășurării jocului.
Orientarea metodică modernă cere ca subiecții să fie inițiați pentru a practica jocul de
fotbal și nu elementele tehnice disparate ale acestui joc, iar această orientare solicită
respectarea următoare lor aspecte:
– învățarea elementelor și procedeelor tehnice de bază în cadrul unor structuri
complexe;
– predarea elementelor și procedeelor tehnice de bază în condiții apropiate de joc;
– predarea elementelor și procedeelor tehnice de bază în condiții de efort.
Învățarea procedeelor tehnice în cadrul unor structuri complexe este determinată de
necesitatea însușirii mecanismului de bază în condițiile legării și combinării lor în structuri și
acțiuni de joc asemănătoare, sau chiar identice celor din joc.
Jocul de fotbal are caracter complex, constă într -o succesiune de acțiuni specifice în
fazele de atac și apărare, în luptă permanentă cu adversarul și în limitele regulamentului. Deci
jocul nu este constituit din elemente tehnice separate ci din faze de joc care le agă procedeele
tehnice în acțiuni de joc.
Această caracteristică a jocului solicită în învățarea și perfecționarea tehnicii jocului
de fotbal respectarea următoarelor cerințe metodice:
– învățarea izolată a procedeelor tehnice se face numai în faza inițială și numai în
cazuri speciale;
– conceperea structurilor complexe înlănțuind procedeele tehnice în conformitate cu
structura firească a jocului;
– conceperea structurilor complexe în funcție de nivelul de pregătire al colectivului
cu care se lucrează;
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
47 – paralel cu învățarea procedeelor tehnice se învață și elementele de tactică pentru a
se trece cât mai rapid la practicarea jocului.
Necesitatea predării procedeelor tehnice în condiții de efort este determinată de faptul
că aplicarea lor în joc se realizează în cond ițiile solicitării crescute a organismului, fapt ce
influențează calitatea și precizia execuției.
Metodica pregătirii tehnice trebuie să cuprindă instruirea simultană a factorilor de joc
și să urmărească corelarea metodelor de instruire tehnică cu cele ale pregătirii fizice și tactice,
realizând astfel modelarea tehnicii la conținutul și structura jocului.
Etapele învățării tehnicii
Etapele învățării tehnicii urmează în general etapele formării deprinderilor motrice, cu
unele note diferențiale determinate d e specificitatea și particularitățile ramurilor de sport.
Schema generală de învățare a tehnicii urmează următorul traseu:
1. Etapa informării și a formării reprezentării, în care sportivul își creează, pe baza
explicațiilor și a mijloacelor intuitive, con cepția și bazele procedeului ce urmează a se învăța.
Ca urmare a acestora, subiectul își elaborează un proiect de acțiune, determinat de experiența
sa motrică anterioară, de nivelul de dezvoltare a calităților motrice, de capacitatea de efort și
de spirit ul de observație pe care îl are. (aceasta este etapa învățării inițiale).
În această etapă ca metode și procedee metodice se utilizează expunerea verbală
(explicația, convorbirea), demonstrația (demonstrația profesorului, video, chinograme, desene,
fotogr afii, observarea execuției altor jucători).
2. Etapa mișcărilor grosiere sau insuficient diferențiate.
Etapa mișcărilor grosiere sau insuficient diferențiate este caracterizată de primele
execuții practice ale procedeelor tehnice respective, în care infor mația principală a subiectului
e constituită de indicațiile verbale. Fenomenele aferente ale acestei etape sunt: efort excesiv,
ritm sacadat, amplitudine și precizie scăzute. Aceasta este o etapă hotărâtoare în învățarea
corectă. Dacă se însușesc actele mo trice neadecvate, sau amplitudini necorespunzătoare, ele
constituie greșeli care vor fi greu de corectat mai târziu. În această etapă se impun măsuri
motrice deosebite (folosirea mijloacelor ajutătoare, efectuarea cu restricție a procedeelor) și
metode car e să favorizeze exersarea corectă. Acestea se vor referi, în principal, la
componentele mecanismului de bază al procedeului tehnic.
Ca metode și procedee metodice utilizate în această etapă menționăm: exersarea
nemijlocită și combinată cu exerciții ajutăt oare (pentru calități motrice, pentru dezvoltarea
indicilor morfo -funcționali, pentru capacitate de efort), efectuarea unor exerciții pentru
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
48 precizarea unor detalii ale procedeelor tehnice, explicații cu precizarea momentelor cheie,
observația participativ ă, demonstrația.
3. Etapa coordonării fine și a consolidării procedeelor tehnice (etapa fixării și
consolidării) are ca trăsături esențiale:
– efectuarea corectă a mișcării, de regulă în condiții standard sau stereotip variate;
– executarea cu indici crescuți de forță, viteză și în condiții de rezistență;
– execuție fluentă, cu ritm, precizie și amplitudine corecte.
În această fază informațiile date de antrenor se vor referi la perfecționarea unor detalii
de execuție care determină execuția cu finețe a procedeul ui tehnic.
Ca metode și procedee metodice în această etapă menționăm: exersarea globală a
procedeului integrat î n diferite structuri tehnico -tactice, exersarea procedeului tehnic cu indici
sporiți de viteză, forță, rezistență, exersarea în condiții standard (redus ca număr), explicarea
unor detalii de execuție (de finețe).
4. Etapa perfecționării și supraînvățării procedeului tehnic este caracterizată de
efectuarea acestuia în condiții variate cu indici superiori de eficiență (coordonare, precizie,
ritm, cursivitate). Jucătorul este capabil să -și adapteze execuțiile oricând la cele mai variate
condiții externe creat e de adversar, de teren, condiții atmosferice. Supraînvățarea este un efect
și o condiție determinată de necesitatea unui număr mare de repetări. În jocul de fotbal
supraînvățarea are o masivă participare intelectuală, deoarece necesită pentru punerea sa î n
valoare o profundă analiză (mentală) a situației concrete.
În această etapă se utilizează următoarele metode și procedee metodice: exersarea
integrală și în sisteme tehnico -tactice sau structuri complexe, exersarea procedeului în condiții
de întrecere, e xersarea cu maxim de eficiență oricând și în orice condiții, exersarea
automatizată.
În mod concret demersul metodic al predării unui procedeu tehnic în jocul de fotbal
este următorul:
– explicație – demonstrație – explicație (cu detalii și greșeli frecvente );
– imitarea mișcărilor componente ale procedeului tehnic;
– execuția analitică a procedeului tehnic;
– execuția procedeului tehnic în cadrul unor structuri complexe care cuprind mai
multe procedee tehnice;
– execuția procedeului tehnic cu indici sporiți de vite ză, de forță și rezistență, de
precizie;
– exersarea procedeului tehnic cu partener;
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
49 – exersarea procedeului tehnic în condiții de adversitate;
– exersarea procedeului tehnic în cadrul unor suveici și ștafete;
– exersarea procedeului tehnic în cadrul unor jocuri;
– exersarea procedeului tehnic în cadrul unor jocuri specifice jocului de fotbal: cu
număr redus de jucători, cu număr egal sau inegal de jucători, jocuri cu temă, jocuri pe diferite
suprafețe de joc, etc.
– joc bilateral 11.11 pe teren normal.
Priorități meto dice privind învățarea tehnicii în jocul de fotbal:
– stabilirea principalelor procedee tehnice care vor forma obiectul instruirii pentru
fiecare eșalon în parte;
– concomitent cu însușirea temeinică a procedeelor tehnice programate, se va ține
seama de înclin ațiile și opțiunile personale ale subiecților față de unele execuții tehnice,
favorizându -se valorificarea maximă a posibilităților acestora pentru obținerea virtuozității
tehnice;
– însușirea tehnicii în corelație strânsă cu exigențele complexe ale competiț iei (în
condiții de adversitate, pe orice fel de terenuri și condiții atmosferice, echipament adecvat,
mingi, etc.)
– individualizarea instruirii;
– reducerea execuțiilor lipsite de aplicativitate în jocul competițional (jonglerii
lipsite de sens);
– respectarea demersului metodic stabilit pentru fiecare procedeu tehnic în parte;
– îmbinarea execuțiilor analitice și a exersărilor destinate unui învățării, consolidării
și perfecționării unui procedeu tehnic cu repetări analoage jocului (condiții de joc sau
apropiate de joc);
– evaluarea periodică a pregătirii tehnice cu ajutorul unor probe și norme de control
și prin înregistrarea unor parametrii tehnici de joc: procent de număr de procedee reușite în
comparație cu cele nereușite.
Cauze care determină stagnarea evoluți ei tehnice: demers metodic necorepunzător,
oboseala subiecților, metode de instruire aplicate necorespunzător, lipsa de motivație a
subiecților, particularitățile de vârstă, aparatură ajutătoare necorespunzătoare.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
50
Rezumat
Lovirea mingii cu piciorul este elementul tehnic de transmitere a mingii cel
mai important și cel mai frecvent utilizat în jocul de fotbal. Acest element se
realizează prin lovirea mingii cu diferite părți ale membrului inferior, dându -i
acestuia direcția, traiectoria și viteza dorită de executant.
Lovirea mingii cu piciorul are următoarele faze: elanul, fixarea piciorului de
sprijin, pendularea poste rioară a piciorului de execuție, pendularea ante rioară a
piciorului.de execuție, luarea contact ului cu mingea, imprimarea forței corporal e,
faza de acțiun e de după lovirea mingi .
Lovirea mingii cu capul este elementul tehnic de transmitere a mingii
specific jocului de fotbal. Apare foarte frecvent în joc și stă la baza realizării unor
importante acțiuni tehnico -tactice.
Aruncarea de la marg ine este elementul tehnic de transmitere a mingii cu
ajutorul brațelor, având ca scop repunerea mingii în joc în situația în care aceasta
părăsește terenul prin depășirea liniilor laterale. Prevederile regulamentare de care
trebuie să se țină cont în execu tarea acestui element tehnic sunt următoarele:
– mingea se repune în joc din locul în care a părăsit terenul;
– obligativitatea menținerii ambelor picioare în contact cu solul în
momentul execuției;
– ducerea mâinilor numai pe deasupra capului.
Elementele tehnic e specifice portarului se împart în două categorii:
– elemente tehnice fără minge: comune cu cele ale jucătorilor de câmp plus
plonjonul și poziția fundamentală;
– elemente tehnice cu mingea specifice jocului portarului: prinderea mingii,
boxarea mingii, devie rea mingii, blocarea mingii, repunerea mingii în joc cu mâna,
repunerea mingii în joc cu piciorul.
Etapele învățării tehnicii urmează în general etapele formării deprinderilor
motrice, cu unele note diferențiale determinate de specificitatea și particular itățile
ramurilor de sport. Schema generală de învățare a tehnicii urmează următorul
traseu:
1. etapa informării și a formării reprezentării, în care sportivul își creează, pe
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
51 baza explicațiilor și a mijloacelor intuitive, concepția și bazele proce deului c e
urmează a se învăța;
2. etapa mișcărilor grosie re sau insuficient diferențiate;
3. etapa coordonării fine și a consolidării procedeelor tehnice (etapa fixării și
consolidării);
4. etapa perfecționării și supraînvățării procedeului tehnic este caracteriz ată
de efectuarea acestuia în condiții variate cu indici superiori de eficiență
(coordonare, precizie, ritm, cursivitate).
U.4.6 TEST DE AUTO EVALUARE
1. Enunțați definiția lovirii mingii cu piciorul.
2. Enumerați fazele lovirii mingii cu pic iorul?
3. Care sunt procedeele tehnice de lovire a mingii cu piciorul?
4. Definiți lovirea mingii cu capul și enumerați procedeele tehnice prin care se
realizează.
5. Specificați utilizarea tactică și greșelile care pot apare la lovirea mingii cu
piciorul și cu cap ul.
6. Definiți poziția fundamentală a portarului și specificați tipurile ei.
7. Care sunt elemente tehnice cu mingea specifice jocului portarului?
Folosiți drept sursă directă de răspuns paragrafele U.3.3. și U.3.4. .
U.4.7 TEMĂ DE CA SĂ
Alcătuiți unui complex de minim 15 sisteme de acționare ( exerciții ) metodice pentru
învățarea, consolidarea și perfecționarea unui element tehnic, la alegere.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
52 Unitatea de învățare 5.
Tactica jocului de fotbal
Cuprins
Unitatea de învățare 5 . ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 52
Tactica jocului de fotbal ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 52
U.5.1 Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 52
U.5.2 Com petențele unității de învățare ………………………….. ………………………….. …………… 52
U.5.3 Definiție, generalități, cerințe ………………………….. ………………………….. ………………… 53
U.5.4 Cerințele tacticii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 53
U.5.5 Componentele tacticii ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 54
U.5.6 Sistematizarea tacticii ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 58
U.5.7 TEST DE AUTOEVALUA RE ………………………….. ………………………….. ……………… 59
U.5.1 Introducere
Tactica jocului de fotbal reprezintă succesiunea și dinamica în acțiunile
jucătorilor impuse de jocul în sine, totalitatea fazelor și variantelor de așezare în
teren, cu ajutorul cărora acționează fiecare jucător sau echipă, atât în atac, cât și în
apărare.
Unitate a de învățare este dedicată prezentării noțiunilor referitoare la tactica
jocului de fotbal, la cerințele acesteia în fotbalul modern și la aspecte privind
componentele tacticii.
U.5.2 Competen țele unității de învățare
După parcurgerea acestei unități de învățare studentul va fi capabil să:
– să definească tactica jocului de fotbal;
– să arate care sunt cerințele tacticii în fotbalul modern;
– să identifice componentele tacticii.
Durata medie de parcurgere a unității de învățare curente este de 3 ore.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
53 U.5.3 Definiție, generalități, cerințe
Tactica reprezintă modalitatea de organizare a jocului echipei, de desfășurare și
coordonare a acțiunilor individuale și colecti ve ale jucătorilor în fazele de atac și apărare, în
limitele regulamentului de joc și a eticii sportive, în vederea obținerii unui rezultat favorabil în
confruntarea cu adversarul, valorificând calitățile și particularitatile jucătorilor proprii,
precum și lipsurile din pregătirea echipei adverse.
Tactica reprezintă succesiunea și dinamica în acțiunile jucătorilor impuse de jocul în
sine, totalitatea fazelor și variantelor de așezare în teren, cu ajutorul cărora acționează fiecare
jucător sau echipă, atât î n atac, cât și în apărare.
Pregătirea tactică este o componentă a concepției de pregătire, face parte din strategia
instrucțională și se referă la ansamblul de măsuri și metode folosite pentru însușirea tacticii
specifice fiecărei ramuri sportive.
De foart e multe ori tactica are o contribuție determinantă în obținerea unor rezultate
favorabile, la indici relativi egali de pregătire fizică și tehnică, victoria fiind determinată de
superioritatea tactică.
Tactica se fundamentează pe capacitate cognitivă, abil itate tehnică, pregătire fizică,
capacitate de discernământ și decizie, este condiționată de principii, idei, norme, regulamente
și se materializează în comportament optim în jocurile oficiale pentru obținerea succesului.
În jocul de fotbal pregătirea tact ică presupune:
– stabilirea direcțiilor valorificării în condiții de joc a potențialului somatic,
funcțional, motric și tehnic a jucătorilor și echipei;
– elaborarea sistemelor de acționare (a planului tactic), care vor sta la baza
organizării și pregătirii ev oluției jucătorilor în jocurile oficiale , în funcție de particularitățile
adversarilor;
– pregătirea mentală a jucătorilor pentru înțelegerea eficienței modelului tactic;
– automatizarea execuției în condițiile jocului oficial, ținând cont de situațiile
antic ipate sau neprevăzute ce pot apărea în jocul oficial.
U.5.4 Cerințele tacticii
Pentru a fi eficientă tactica trebuie să răspundă la următoarele cerințe:
– să fie accesibilă, armonizată cu nivelul pregătirii fizice și tehnice, cu
particularitățile jucătorilor;
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
54 – să fie maleabilă, să facă față situațiilor variate apărute în joc și să permită
intervenții creatoare din partea jucătorilor;
– să fie într -un continuu proces de evoluție, valorificând optim cuceririle realizate în
ceilalți factori de antrenament.
U.5.5 Componentele tacticii
Componentele tacticii în jocul de fotbal sunt următoarele:
– principiile tactice;
– concepția tactică;
– sistemul de joc;
– planul tactic;
– acțiunea tactică.
PRINCIPIILE TACTICE
Principiile tactice constituie liniile directoare ale jocului, stabilesc modu l de acțiune a
jucătorilor în atac și apărare, fără a frâna imaginația creatoare și personalitatea lor în joc.
Respectarea principiilor tactice asigură organizarea acțiunilor jucătorilor, îmbunătățeste
coordonarea și înțelegerea între jucători pentru rezol varea favorabilă a situațiilor de joc.
În literatura de specialitate întâlnim următoarele principii tactice ale jocului de fotbal:
1. Concentrarea permanentă a atenției tuturor jucătorilor la toate acțiunile din teren și
pe toată durata jocului (starea de per manentă alertă).
2. Preocuparea permanentă pentru realizarea superiorității numerice în atac și apărare.
3. Asigurarea sprijinului reciproc în atac și apărare.
4. Reorganizarea rapidă a dispozitivului defensiv sau ofensiv.
5. Colaborarea eficientă între compartimente și liniile de jucători.
6. Principiul jocului total (participarea tuturor jucătorilor în egală măsură atât în atac
cât și în apărare).
7. Păstrarea posesiei mingii.
8. Reducerea numărului de greșeli tehnico -tactice pe toată durata jocului.
9. Determinarea adversarului să greșească.
10. Efectuarea tuturor acțiunilor în timp util.
Principiile tactice nu sunt de sine stătătoare, ele se îmbină armonios, se completează
reciproc, contribuind cu succes la realizarea sarcinilor pe care le au de îndeplinit jucătorii în
timpul jocul ui.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
55 CONCEPȚIA TACTICĂ SAU CONCEPȚIA DE JOC
În literatura de specialitate concepția tactică este definită ca fiind un ansamblu de idei
și norme rezultate din analiza modelelor de concurs cele mai performante și adaptate la
specificul propriu. Cu alte cuvint e din tot ce etalează competiția la cel mai înalt nivel, se
încearcă să se selecteze și să se adapteze în mod creator acele aspecte ce ar putea ridica
performanța proprie la cote superioare.
În jocul de fotbal concepția de joc reprezintă sistemul cunoștinț elor și deprinderilor,
precum și interpretarea specifică a factorilor de joc, printr -o atitudine și acțiune convergentă a
jucătorilor, în vederea randamentului competițional.
Concepția de joc exprimă înțelegerea, interpretarea și atitudinea comună a jucăto rilor,
antrenorilor și factorilor de conducere față de joc.
Concepția de joc a unei echipe se formează datorită trăsăturilor și activității interne a
jucătorilor și antrenorului.
Principiile de joc ale concepției de joc sunt următoarele:
1. în atac :
– joc or ientat permanent în adâncime, penetrant, direct pe poarta adversă;
– desfășuraea atacului pe toată lărgimea terenului de joc;
– mobilitatea atacului prin folosirea schimbărilor rapide de pe o parte pe cealaltă a
terenului;
– improvizarea permanentă pentru a surp rinde adversarul;
2. în apărare :
– întârzierea jocului adversarului (împotriva jocului în adâncime);
– concentrarea apărătorilor pe direcția atacului advers (împotriva jocului direct);
– realizarea echilibrului în apărare prin acoperirea tuturor zonelor și părți lor laterale
ale terenului;
– controlul retragerii, organizarea și reorganizarea recuperării mingii și oprirea
atacului advers.
Concepția de joc nu poate fi limitată, finită, ci ea rămâne un proces de dezvoltare
cauzată de reacții necunoscute și diferite ale jucătorilor, față de replicile adversarilor.
SISTEMUL DE JOC
Conceptul de sistem de joc este propriu sporturilor de echipă și presupune dispunerea
jucătorilor în teren, precum și valorificarea diferită a potențialului acestora în fazele de atac și
apărare , în vederea obținerii superiorității concretizate în goluri marcate, menținerea posesiei
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
56 mingii și inițiativei în joc (în faza de atac) și recuperarea cât mai rapidă a mingii și evitarea
primirii golului (în faza de apărare).
Sistemul de joc poate fi defi nit ca fiind cadrul de organizare a jocului, cu delimitarea
precisă a sarcinilor principale și suplimentare, a zonelor de acțiune (de bază și învecinate)
pentru fiecare jucător, precum și forma generală de așezare a jucătorilor, de organizare și
coordonare a acțiunilor lor. Acest dispozitiv asigură organizarea jocului conform concepției
tactice a echipei, prin modul de organizare a jucătorilor pe posturi, linii, compartimente,
devenind mobil, elastic și permanent adaptat situațiilor de joc.
Sistemul de joc impune o așezare funcțională a jucătorilor pe linii (compartimente):
fundași, mijlocași, atacanți, iar în cadrul acestora ei ocupând posturi de bază: fundași centrali
și laterali, libero, fundaș la marcaj, mijlocaș central de acoperire, atacant central, et c.
De asemenea sistemul de joc impune și o anumită organizare și coordonare a
acțiunilor jucătorilor, aceștia având sarcini și atribuții specifice compartimentului ocupat. În
îndeplinirea acestor sarcini, sistemul impune jucătorilor să acționeze individual și colectiv, în
baza unor principii, acțiunile și circulațiile acestora desfășurându -se logic, organizat și perfect
coordonat. În lipsa acestor reglementări tactice, acțiunile jucătorilor și colaborarea lor ar
deveni haotice, improvizate, jocul ar fi dezo rganizat, cu aglomerări nejustificate și cu carențe
în atac și apărare.
Jocul în cadrul unui sistem valorifică cunoștințele jucătorilor, elimină risipa de
energie, avantajează acțiunile de organizare și finalizare a atacului.
Cerințele unui sistem de joc e ficient:
– să urmeze calea evoluției generale a fotbalului;
– să deservească o concepție de joc modernă, precis conturată, cunoscută și asimilată
de către jucători;
– să fie elastic, permițând jucătorilor frecvente și rapide sprijiniri ale atacului,
frecvente și rapide adaptări la jocul adversarului, ajungând pe parcursul aceluiași joc la
adaptarea pentru echipă, a unor variante ale sistemului, în scopul răspunderii eficiente la
acțiunile adversarului;
– să deservească în egală măsură atacul și apărarea;
– să favoriz eze o bună sincronizare între acțiunile individuale și cele colective;
– să valorifice eficient posibilitățile și inițiativele creatoare ale jucătorilor, mai ales a
celor de excepție;
– să fie echilibrat ca posibilități și sarcini date pe jucători;
– să ofere po sibilitatea desfășurării unui joc echilibrat;
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
57 – să fie aplicabil la nivelul posibilităților jucătorilor echipei proprii.
Caracteristicile sistemului cu 4 fundași sunt următoarele:
– forța de joc este dată de axul longitudinal prin sistemul de așezare și acțion are a
jucătorilor: doi fundași centrali, doi mijlocași centrali, doi atacanți centrali, toți acționând pe
culoarul central, dând posibilitatea echipei să acționeze prompt în atac și apărare;
– existența a 3 linii de jucători: linia fundașilor (centrali și la terali), linia mijlocașilor
(3-4 jucători), linia de atac (2 -3 jucători pe posturi de atacanți centrali și extreme);
– dispunerea jucătorilor pe toată lungimea terenului, acesta fiind împărțit în 3 zone,
în care jucătorii au sarcini principale și secundare.
În cadrul sistemului de joc se stabilesc și unele reguli tactice obligatorii pentru toți
jucătorii.
Dinamica jucătorilor în sistemul de joc 4 -4-2
Sarcinile jucătorilor pe linii (compartimente):
a) Sarcini pentru apărare:
Linia de fundași – prin plasamentul l or vor închide culoarele de pătrundere atât a
posesorului mingii cât și a celor care se demarcă pentru a o primi; marcajul strict al atacanților
adverși; organizarea apărarii; blocarea șuturilor spre poartă; împiedicarea efectuării
centrărilor; evitarea pr imirii golului; asigurarea dublajului.
Linia de mijlocași – asigură prin plasament echilibrul defensiv; organizarea jocului de
apărare la centrul terenului; întîrzierea atacului advers; încercarea de recuperare cât mai
rapidă a mingii; sprijinirea liniei d e fundași în apărarea porții.
Linia de atacanți – încercarea de recuperare rapidă a mingii în cazul pierderii ei;
împiedicarea declanșării contraatacului advers; marcarea fundașilor laterali adverși când
aceștia participă la acțiunile ofensive.
b) Sarcini pen tru atac:
Linia de fundași – declanșarea contraatacului sau a atacului rapid când este posibil;
participarea la fazele fixe; participarea la acțiunile de atac mai ales prin fundașii laterali
susținând linia de mijlocași; schimbarea direcției de atac; parti ciparea la combinațiile tactice
specifice echipei; efectuarea pasei decisive sau chiar a finalizării.
Linia de mijlocași – asigurarea legăturii între linia de fundași și linia de înaintași;
participarea la toate formele de atac; crearea superiorității nume rice; participarea la finalizare;
participarea la momentele fixe ale jocului; realimentarea atacanților când mingea a fost pasată
înapoi de către atacanți; urmărirea mingilor șutate spre poartă în scopul finalizării.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
58 Linia de atacanți – pătrunderi incisive și finalizări rapide; marcarea golurilor;
participarea la toate formele de atac; participarea la momentele fixe; urmărirea mingii șutate
la poartă; încadrarea porții; în caz de nereușită a finalizării “conservarea“ (menținerea posesiei
mingii) prin pasar ea ei înapoi la mijlocași sau la fundași.
Un alt sistem de joc frecvent folosit în fotbalul actual este sistemul cu trei fundași.
Acest sistem de joc în varianta 1 -3-4-3 se caracterizează printr -o serie de aspecte.
Așezarea jucătorilor pe 3 compartimente e ste caracterizată de o dublă linie de atac,
formându -se astfel 4 linii în sensul vertical.
Linia defensivă este compusă din 3 apărători centrali așezați în zona cu
responsabilitate, în faza defensivă asigurând adâncimea și dublajul.
Linia de mijloc este co mpusă din 4 jucători: 2 interni care sunt de echilibru, iar cei 2
externi sunt de mișcare.
Compartimentul ofensiv este compus din 3 jucători cu responsabilitate în amplitudine
și profunzime, cu vârful central care se poziționează înaintea celorlalte două, încât să se
formeze două linii pe verticală.
Structural în sens longitudinal sistemul se extinde pe patru părți:
– centrală internă (3 apărători centrali plus cei 2 interni din mijlocul terenului) care
se ocupă de echilibrul echipei;
– două părți externe form ate din externii din mijlocul terenului și de externii din
atac (pe dreapta și pe stânga) care constituie mișcarea verticală în cele două faze ale jocului,
– una internă a vârfului central care este în poziția cea mai avansată din echipă și
îndeplinește fun cția de pivot de sprijn și caută adâncimea.
Referiri la celelalte componente ale tacticii (planul tactic și acțiunea tactică) se vor
face la cursul de specializare din anul II și la sistematizarea tacticii.
U.5.6 Sistematizarea tacticii
Specialiștii în teoria jocului de fotbal au realizat o sistematizare a tacticii care, în afara
principiilor tactice, concepției de joc, sistemului de joc descrise anterior, mai cuprinde:
– tactica colectivă în atac;
– tactica colectivă în apărare;
– tactica la momentele fixe ale jocul ui;
– tactica individuală în atac;
– tactica individuală în apărare.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
59
Rezumat
Tactica reprezintă modalitatea de organizare a jocului echipei, de
desfășurare și coordonare a acțiunilor individuale și colective ale jucătorilor, în
fazele de atac și apărare, în limitele regulamentului de joc, în vederea obținerii unui
rezultat favorabil în confruntarea cu adversarul, valorificând calitățile și
particularitățile jucătorilor proprii și lipsurile din pregătirea echipei adverse.
Cerințele tacticii sunt următoarel e: să fie accesibilă jucătorilor, să fie
maleabilă și evolutivă.
Principalele elemente de conținut ale tacticii sunt următoarele: principiile
tactice, concepția tactică, sistemul de joc, planul tactic, tactica colectivă în atac și
apărare, tactica individu ală în atac și apărare, tactica la momentele fixe ale jocului
și acțiunea tactică.
Pregătirea tactică vizează două aspecte: un aspect teoretic, care se referă la
principiile tactice, la sistemul de joc, la fazele și formele atacului și apărării și un
aspec t practic, care se referă la acțiunile tactice individuale și colective în atac și
apărare (prin acțiunile tactice se realizează cerințele concepției tactice, cerințele
sistemului de joc, se realizează fazele și formele atacului și apărării).
U.5.7 TEST DE AUTOEVALUARE
1. Enunțați definiția tacticii.
2. Care sunt cerințele tacticii?
3. Redați sistematizarea tacticii.
4. Enunțați definiția sistemului de joc și precizați cerințele unui sistem de joc
corespunzător.
Folosiți drept sursă directă de răspuns paragrafele U.5.3. – U.5.6 .
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
60
Unitatea de învățare 6.
Tactica colectivă în atac și în apărare
Cuprins
Unitatea de învățare 6. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 60
Tactica colectiv ă în atac și în apărare ………………………….. ………………………….. ………………… 60
U.6.1 Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 60
U.6.2 Competențele unității de învățare ………………………….. ………………………….. …………… 60
U.6.3 Tactica colectivă în atac ………………………….. ………………………….. ……………………….. 61
U.6.4 Tactica colectivă în apărare ………………………….. ………………………….. …………………… 67
U.6.5 TEST DE AUTOEVALUARE ………………………….. ………………………….. ……………… 72
U.6.1 Introducere
În unitatea de învă țare anterioară au fost prezentate aspecte referitoare la
tactica jocului de fotbal, la cerințele acesteia în fotbalul modern și la aspecte
privind componentele tacticii.
Prezenta unita tea de învățare tratează aspecte legate de tactica colectivă în
atac și în apărare și problematica acesteia în jocul de fotbal.
U.6.2 Competen țele unității de învățare
După parcurgerea acestei unități de învățare studentul va fi capabil să:
– să definească tactica colectivă în atac și în apărare;
– să precizeze care sunt fazele și formele atacului și apărării;
– să identifice acțiunile tactice colective în atac și în apărare și să
argumenteze cerințele realizărilor lor eficiente.
Durata medie de parcurgere a unității de învățare curente este de 3 ore.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
61 U.6.3 Tactica colectivă în atac
Tactica colectivă în atac reprezintă ansamblul relațiilor de joc orientat spre
îndeplinirea unor obiective, în situația de joc în care echipa af lată în posesia mingii are
posibilități reale de a desfășura acțiuni ofensive.
Tactica colectivă în atac se referă la următoarele aspecte:
– fazele atacului;
– formele atacului;
– acțiunile tactice colective în atac.
Fazele atacului reprezintă succesiunea disti nctă a momentelor ofensive ale echipei,
având la bază acțiunile individuale și colective intreprinse de către jucători precum și relațiile
dintre aceștia, de la intrarea în posesia mingii până la finalizare sau pierderea ei.
În mod convențional desfășurare a jocului în atac se realizează în trei faze :
– intrarea în posesia mingii și trecerea din apărare în atac – imediat după
recuperarea mingii, jucătorii pot hotărî ce formă de atac pot folosi în funcție de: zona în care
se recuperează mingea, de dispunerea mo mentană a apărării adverse, de acțiunile adversarilor,
de plasamentul și direcțiile de deplasare a jucătorilor proprii, de modul de gândire și acțiune a
jucătorului care a intrat în posesia mingii;
– pregătirea și desfășurarea atacului – acțiunile prezente î n această fază au ca scop
depășirea adversarului și pregătirea atacului final, pot fi efectuate de către toți jucătorii, sunt
concepute pe toată suprafața terenului; pentru a avea eficiență acțiunile desfășurate în această
fază trebuie să țină cont de urmă toarele cerințe: ritm convenabil, siguranța și precizia paselor,
schimbarea direcției de atac, progresia în teren fără pierderea mingii, eliminarea adversarului
în drumul spre poartă, menținerea posesiei mingii, conceperea și desfășurarea unor acțiuni
bine gândite, colaborare judicioasă cu coechipierii;
– finalizarea atacului – acțiunile de finalizare prezintă cele mai mari dificultăți
deoarece se desfășoară în condiții de opunere dârză a apărătorilor, pe spații aglomerate, în
condiții de viteză maximă, cu so licitare fizică și psihică intensă.
Formele atacului reprezintă aspectele de manifestare ale echipei referitoare la
conținutul, modul de organizare și acționare în diferite momente ale jocului, folosind o mare
varietate de mijloace tehnico -tactice în scop ul realizării sarcinilor de joc în atac.
Formele atacului sunt următoarele:
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
62 – contraatacul;
– atacul rapid;
– atacul pozițional;
– atacul în circulație de minge și jucători.
Contraatacul reprezintă acțiunea individuală sau colectivă executată prin surprindere,
precizie și mare viteză, imediat după intrarea în posesia mingii, cu scopul finalizării rapide
înainte ca adversarul să se poată replia sau interveni. Contraatacul poate fi inițiat de către
orice jucător (inclusiv portarul), în funcție de situația concretă d e joc.
Caracteristicile contraatacului sunt următoarele:
– trecerea rapidă din apărare în atac;
– surprinderea adversarului pe poziții avansate și în momentele de dezorganizare a
apărării acestuia;
– rapiditatea ajungerii la poarta adversă;
– caracterul organizat și nu întâmplător al acțiunilor.
Contraatacul organizat prezintă trei faze: inițierea, desfășurarea și finalizarea.
Inițierea contraatacului are loc când echipa adversă nu este organizată în apărare, este
mult avansată în teren și este concentrată asupra a tacului propriu. Contraatacul se inițiază de
obicei din terenul propriu în situația recuperării mingii de la adversar, mai ales când acesta
atacă supranumeric.
Inițierea contraatacului trebuie să se realizeze rapid, prin surprindere, cu mare
precizie a pa sei și pe momentele de dezorganizare ale echipei adverse.
Desfășurarea contraatacului constă în acțiunile sincronizate, desfășurate în maxim de
viteză și precizie între doi – trei jucători, având ca scop mărirea derutei în echipa adversă și
crearea pentru echipa proprie a posibilității de finalizare rapidă și eficace.
Din punct de vedere al desfășurării contraatacul are 2 forme:
– contraatac în adâncime, realizat prin transmiterea directă a mingii la atacanți, în
zone cât mai apropiate de poarta adversă;
– contraatac cu intermediar prin pasarea mingii unui jucător intermediar.
Desfășurarea contraatacului solicită atacanților să valorifice la maxim situația creată
și solicită coechipierilor să urmărească acțiunea jucătorului cu mingea; la desfășurarea
contraatac ului pot participa jucători din toate compartimentele.
Finalizarea contraatacului trebuie să se caracterizeze prin simplitate și rapiditate; la
finalizare pot participa jucători din toate compartimentele.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
63 Cerințe privind realizarea contraat acului:
– gândire tactică evoluată pentru a sesiza situațiile favorabile de declanșare a
contraatacului;
– promptitudine și precizie în efectuarea pasei de contraatac;
– demarcare oportună pe culoarele de pătrundere;
– tehnică bună în regim de viteză;
– pregătire fi zică la nivel superior;
– prezența unor atacanți cu forță de pătrundere.
Atacul rapid reprezintă desfășurarea într -un timp cât mai scurt a unor acțiuni tactice
individuale și colective simple, orientate incisiv spre poarta adversă, prin folosirea unui număr
mic de pase. Spre deosebire de contraatac, atacul rapid se realizează când apărarea adversă
este bine așezată în dispozitiv, este organizată și nu se află pe poziții avansate. Atacul rapid se
caracterizează prin trecerea imediată și în viteză din apărare î n atac după recuperarea mingii.
Desfășurarea eficientă a atacului rapid presupune o gândire tactică corespunzătoare și
prezența în echipă a unor jucători cu mare viteză de deplasare, cu abilitate în manevrarea
mingii în viteză maximă și pe spații aglomerat e în condiții de marcaj strict.
Atacul rapid se poate realiza prin două forme:
– atacul simplu care se realizează prin pase transmise la distanțe lungi și medii, prin
lansări și pătrunderi cu finalizări rapide;
– atacul prin acțiuni combinative, care se caract erizează prin număr mic de pase
efectuate pe jos, directe, prin deviere, susținute de demarcări multiple și simultane și de
demarcări pe poziții viitoare; o particularitate a acestei forme de atac este surprinderea
adversarului prin cursivitatea și viteza acțiunilor; acțiunile trebuiesc astfel concepute încât să
permită pătrunderi rapide, mingea să ajungă pe traseul cel mai scurt, mai liber și cât mai rapid
la pasa decisivă.
Atacul pozițional este forma la care se recurge în cazul în care echipa nu a reușit un
contraatac sau un atac rapid. Atacul pozițional este forma în care jucătorii se organizează pe
cât posibil supranumeric, acționând pe un front cât mai larg prin pase precise și combinații în
2-3 jucători, cu scopul de a găsi o breșă în dispozitivul def ensiv advers, prin care să se poată
pătrunde spre poartă, se poate efectua o pasă decisivă sau se poate finaliza; această formă de
atac este mai precisă, mai cursivă și mai plăcută, dar este lentă dând posibilitate apărării să se
organizeze.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
64 Cerințe ale atacului pozițional:
– utilizarea celor mai indicate procedee tehnico –tactice de pasare, și menținerea
posesiei mingii în condiții de luptă directă cu adversarul;
– surprinderea apărării prin pase, pătrunderi, demarcări, schimbarea direcției de atac
și acțiun i tactice colective;
– efectuarea a numeroase centrări și pase spre înapoi pentru a surprinde adversarul
pe picior greșit;
– evitarea aglomerărilor inutile de jucători pe unele zone;
– căutarea cu insistență a unei breșe în apărarea adversă;
– menținerea posesiei mingii prin scoaterea ei spre înapoi și reluarea atacului
pozițional.
Acțiunile tactice colective în atac
Acțiunile tactice colective în atac reprezintă acțiunile coordonate a doi sau mai mulți
jucători, care urmăresc depășirea adversarului, în vederea cr eării superiorității numerice prin
obținerea unui jucător liber care să finalizeze. Ele urmăresc realizarea scopului final al
atacului –marcarea golului și au la bază efectuarea mișcării în teren (jocul fără minge) și
folosirea procedeelor tehnice în scop tactic.
Acțiunile tactice colective în atac sunt următoarele:
– pasa;
– schimbul de locuri;
– combinația tactică;
– circulația tactică.
Pasa este componenta tactică cea mai importantă în organizarea și desfășurarea
jocului.
Pasa constă în transmiterea conștientă a mingii de la un coechipier la altul, în timp util
și în așa fel, încât, acesta să o poată juca imediat, fără să -și modifice viteza și direcția de
deplasare și fără să fie nevoit să execute mișcări în plus pentru a intra în posesia mingii, sau
pentru a ex ecuta transmiterea ei unui alt partener.
Pasa este acțiunea tactică colectivă în atac cea mai frecvent utilizată în joc și prezintă o
gamă foarte variată de procedee de realizare determinate de:
– prezența, viteza și direcția de deplasare a coechipierului;
– tehnica executantului;
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
65 – specificul acțiunii tactice într -o anumită fază;
– plasamentul, numărul și modul de acțiune al adversarului;
– starea terenului și condițiile atmosferice;
– concepția și sistemul de joc practicat de echipă.
Ținând cont de marea diversitate a acestei acțiuni tactice colective clasificarea paselor
se poate face după următoarele criterii:
– după poziția partenerului: pasa la picior și pasa pe poziție viitoare;
– după traiectorie: pasa joasă, pasa semiînaltă și pasa înaltă;
– după direcție: pasa înain te (în adâncime), pasa laterală, pasa oblică (diagonală) și
pasa înapoi;
– după distanță: pasa scurtă, pasa medie și pasa lungă.
Pasele lungi la rândul lor se clasifică în:
– degajarea – este specifică apărătorilor și este efectuată cu scopul îndepărtării
ming ii de poarta proprie sau pentru situațiile de declanșare a contraatacului;
– lansarea – se referă la transmiterea mingii în adâncime pe direcția porții adverse
(de multe ori este o pasă decisivă);
– deschiderea – reprezintă transmiterea mingii de pe culoarul c entral al terenului
spre culoarele laterale (marginile terenului);
– centrarea – reprezintă transmiterea mingii de pe culoarele laterale (de la marginile
terenului) spre interiorul terenului.
Cerințe pentru creșterea eficacității paselor:
– să fie executate c ât mai variat și cu toate procedeele tehnice de lovire a mingii cu
piciorul;
– să fie expediate în timp util;
– să aibă intensitatea necesară pentru a nu fi interceptate de adversar;
– să fie precedate de mișcări înșelătoare pentru a se camufla adevărata intenți e a
pasatorului;
– să fie executate cu procedeul tehnic cel mai adecvat situației de joc respective.
Schimbul de locuri se efectuează în scopul depășirii marcajului advers și reprezintă
acțiunea de părăsire voluntară, simultană și temporară a unor zone din teren, de către o parte a
jucătorilor în cadrul acțiunilor ofensive, corespunzător situației din teren, cu scopul de a creea
situații favorabile de joc. Schimbul de locuri trebuie să se realizeze brusc prin deplasări rapide
și înșelătoare. Purtătorul mingi i trebuie să manevreze mingea într -un regim de viteză
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
66 corespunzător, care să ofere posibilitatea să observe cu ușurință plasamentul coechipierilor și
al adversarilor și să poată alege soluția de pasare cea mai indicată în momentul respectiv.
Se recomandă c a schimbul de locuri să se efectueze pe spații cât mai largi, pentru a
dezaglomera anumite zone, pe unde să se poată pătrunde spre poarta adversă.
După terminarea fazei jucătorii vor acționa în funcție de modul de organizare a jocului
echipei proprii.
Cerințele jocului cu schimb de locuri:
– buna sincronizare a acțiunilor jucătorilor;
– o bună viteză de reacție, de deplasare și de opțiune a jucătorilor;
– demarcări false, pentru a dezorganiza echipa adversă în apărare;
– clarviziune și gândire tactică corespunzătoa re;
– pasarea mingii la momentul oportun
Schimbul de locuri se poate efectua între doi sau mai mulți jucători, apărând foarte des
sub forma încrucișărilor.
Combinația tactică constă în coordonarea acțiunilor a doi sau mai mulți jucători,
efectuate în scopul realizării unei sarcini parțiale de joc.
Combinațiile tactice sunt numeroase, ele pot apărea în joc spontan sau ca o aplicare a
pregătirii acestora în procesul de antrenament. Datorită contramăsurilor adversarului,
combinațiile tactice dinainte pregătite nu pot fi aplicate mecanic, jucătorii trebuind să rezolve
favorabil toate situațiile neașteptate, în funcție de situația concretă din teren.
Datorită inițiativei, creativității și bagajului tehnic bogat al jucătorilor, au apărut
numeroase combinații tactic e atât în jocul cursiv, cât și la momentele fixe ale jocului.
Combinația tactică poate fi inițiată de orice jucător, antrenorul contribuind la
dezvoltarea înțelegerii unitare dintre jucători, astfel încât, posesorul mingii să știe în ce
direcție vor acțion a partenerii, iar aceștia să anticipeze acțiunile purtătorului mingii.
Este indicat să existe câteva combinații tactice de bază ale echipei, să nu se exerseze
un număr foarte mare de combinații, care pot duce la confuzii și la limitarea inițiativei
creatoa re a jucătorilor.
Combinațiile tactice pot fi pregătite și realizate în joc prin conlucrarea jucătorilor care
acționează în zone apropiate de joc (de exemplu fundaș lateral cu extrema), prin conlucrarea
jucătorilor din același compartiment (înaintași centr ali), sau prin acțiuni ale jucătorilor din
diferite compartimente.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
67 Circulația tactică constă din combinații tactice și acțiuni individuale succesive,
efectuate după un anumit plan, cu scopul realizării fazei de pregătire și de finalizare a
atacului. La re alizarea circulației tactice poate participa toată echipa. Pe durata circulației
tactice jucătorii și mingea circulă succesiv pe locuri dinainte stabilite, cu sarcini precise,
pentru a determina echipa adversă să greșească. Circulația tactică trebuie să fi e dublată de un
ritm rapid de joc sau de o schimbare de ritm de joc. Fiecare echipă trebuie să aibă câteva
circulații tactice de bază.
In stabilirea circulației tactice se vor lua în considerare următoarele aspecte:
– să se țină cont de particularitățile teh nico-tactice ale jucătorilor echipei proprii;
– să fie accesibilă jucătorilor;
– să aibă aplicativitate asupra mai multor forme de apărare;
– să provoace surpriza pentru apărarea adversă;
– să prezinte atracție pentru jucători și să le câștige încrederea în eficac atatea ei;
– să fie aplicabilă pe ambele părți ale terenului.
Pentru reușita în jocurile ofociale, circulația tactică trebuie exersată în antrenamente și
aplicată în jocuri școală și jocuri de antrenament.
U.6.4 Tactica colectivă în apărare
Tactica colectivă în apărare însumează principiile, regulile după care se desfășoară
acțiunile de colaborare între doi sau mai mulți jucători, în vederea stânjenirii și opririi
acțiunilor de atac ale adversarilor și cu scopul de a realiza cât mai rapid recuperarea mingii.
Tactica colectivă în apărare se referă la:
– fazele apărării;
– formele apărării;
– acțiunile tactice colective în apărare;
– tactici speciale în apărare.
Fazele apărării reprezintă succesiunea obiectivă a acțiunilor intreprinse de apărători
precum și relațiile din tre aceștia (inclusiv portarul) din momentul pierderii mingii și până la
recuperarea ei. Aceste faze sunt următoarele:
– faza I – pierderea mingii și lupta pentru recuperarea ei ; în urma pierderii posesiei
mingii prin nereușita finalizării sau a unei erori t ehnico -tactice, echipa se consideră în apărare
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
68 și trebuie să acționeze ferm, acordând prioritate recuperării mingii, întârzierea jocului echipei
adverse și împiedicarea adversarului să declanșeze contraatacul;
– faza II – replierea rapidă, organizarea apărăr ii și lupta pentru recuperare ; dacă
atacul advers se desfășoara rapid sau pozițional, apărătorii se repliază rapid, se organizează și
continuă lupta pentru recuperarea mingii prin: presing, plasament adecvat, marcaj om la om
combinat cu marcaj în zonă, în chiderea culoarelor de pătrundere, concentrarea jocului pe
direcția atacului advers, asigurarea echilibrului defensiv, canalizarea atacului spre marginile
terenului și pregătirea deposedării pentru recuperarea mingii; această fază poate lipsi în cazul
unui contraatac advers cu o pasă lungă spre un înaintaș central;
– faza III – organizarea apărării imediate, lupta pentru recuperarea mingii și
apărarea porții ; se referă la totalitatea acțiunilor intreprinse în zona din apropierea porții
proprii, pentru evitar ea primirii golului, prin orice mijloace regulamentare; în această fază se
efectuează următoarele acțiuni: folosirea formei de apărare combinată, aglomerarea zonei în
scopul închiderii culoarelor de pătrundere și devierea șuturilor spre poartă, marcaj foar te
strâns, asigurarea dublajului corespunzător și atacuri de deposedare regulamentare pentru
recuperarea mingii; în această fază trebuie să se acorde o mare atenție momentelor fixe ale
jocului (cornere, lovituri libere, aruncări de la margine, 11 m.) și ca zurilor când mingea este
ricoșată din bară sau este respinsă de portar) în aceste situații, echipa aflată în apărare trebuie
să-și ia toate măsurile pentru a nu fi surprinsă de adversar, reducându -i acestuia posibilitățile
de finalizare.
Formele apărării reprezintă aspectele de manifestare ale echipei, modul de
organizare și acționare în diferite momente ale jocului, folosind toată gama de mijloace
tehnico -tactice, în scopul realizării sarcinilor de joc în apărare.
Formele apărării sunt următoarele:
– apărar ea om la om;
– apărarea în zonă;
– apărarea combinată.
Apărarea om la om este forma în care fiecare jucător este răspunzător de activitatea
adversarului direct, concomitent urmărind întreaga desfășurare a jocului, acest lucru
impunând orientare și plasament c orespunzător, în scopul rezolvării și altor cerințe de joc.
Această formă de apărare poate deveni foarte eficientă în cazul aplicării presingului.
Folosirea apărării om la om cere din partea jucătorilor o mare capacitate de efort, o bună
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
69 cunoaștere a forme lor de marcaj, abilitate în deposedare, simț al intuiției foarte dezvoltat,
superioritate în lupta aeriană, calități volitive.
Apărarea om la om dă posibilitatea apărătorilor să împiedice pătrunderile spre poartă
ale adversarilor, stânjenirea acțiunilor ac estora, posibilități de recuperare a mingii, dar este
ineficientă la jocul în viteză și cu schimburi de locuri ale adversarului, cerând un mare
consum de energie, echipa asumându -și riscul de a fi surprinsă prin depășiri realizate de
jucătorii adverși de m are valoare.
Aplicații ale acestei forme de apărare: la recuperea mingii, la oprirea sau întârzierea
lansării contraatacului advers, la marcarea adversarilor de mare valoare, la momentele fixe ale
jocului și în situațiile când adversarul se află în posesia mingii.
Apărarea în zonă presupune ca fiecare jucător în apărare să răspundă de o anumită
zonă de teren, urmărind, supraveghind, marcând și acționând asupra atacanților care intră în
zona sa. Apărătorul își păzește strict zona sa, dar acționează și în zon ele vecine dacă situația
de joc o cere. Această formă de apărare cere din partea jucătorilor un dezvoltat simț al
plasamentului, o justă apreciere a intențiilor și posibilităților adversarului.
Avantaje: eficacitate împotriva atacului în circulație și a co mbinațiilor bazate pe
pătrunderi individuale, facilitează interceptarea mingii apărătorul având permanenta
posibilitate de a o urmări, obligă adversarul să tragă la poartă de la distanță, oferă bune
condiții pentru efectuarea dublajului.
Dezavantaje: este vulnerabilă la contraatacul advers, ineficace la șutul de la distanță,
recuperarea mingii se realizează pe greșelile adversarului și nu pe acțiuni active de
redobândire a mingii și menținerea inițiativei în joc, datorită caracterului colectiv scade
răspund erea individuală în cazul unor greșeli comise.
Apărarea combinată presupune următorul mod de organizare a apărării: o parte din
apărători acționează conform regulilor tactice specifice apărării în zonă, iar cealaltă conform
regulilor tactice apărării om la om. Această formă de apărare asigură concomitent acoperirea
unor zone mai depărtate de locul unde se dispută mingea, precum și marcajul strict (om la om)
al atacanților apropiați de minge. Această disociere a echipei în apărare este doar aparentă,
deoarec e jocul echipei este colectiv, acțiunile având același scop: recuperarea mingii, iar în
caz de nereușită, întârzierea acțiunilor atacanților, și în ultimă instanță, apărarea porții și
evitarea primirii golului.
Apărarea combinată este cel mai des utilizată , este mai fermă și mai elastică decât
celelalte forme de apărare, devenind foarte eficientă dacă acțiunile apărătorilor sunt bine
coroborate.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
70
Acțiunile tactice colective în apărare reprezintă mijloacele concrete de corelare a
activității jucătorilor apăr ători, efectuate în scopul evitării primirii golului și a recuperării cât
mai rapide a mingii.
Acțiunile tactice colective în apărare sunt următoarele:
– dublajul (marcajul dublu);
– schimbul de zone și de adversar în apărare;
– presingul;
– colaborarea jucătorilo r apărători cu portarul.
Dublajul (marcajul dublu) reprezintă acțiunea de ajutorare a unui partener care a fost
depășit, a avut o acțiune greșită sau nu poate face față sarcinilor defensive la un moment dat.
Acesta se realizează printr -un plasament adecva t, mai aproape și înapoia partenerului, pe
direcția de acțiune a atacantului advers spre poartă. După consumarea fazei jucătorul care a
efectuat dublajul trece în zona sa de acțiune sau lângă adversarul direct. Dublajul poate fi
realizat de către mai mulți jucători, în scopul stânjenirii și contracarării atacului advers până la
recuperarea mingii.
În funcție de zona în care se aplică, dublajul îmbracă mai multe forme: pe culoarele
laterale se folosește dublajul “în scară“, iar pe culoarul central se foloseș te dublajul sub formă
unui triunghi de închidere.
Un post cu totul special, care solicită foarte des efectuarea dublajului, este postul de
“libero“, care trebuie să asigure dublarea întregii linii de fundași și pe tot frontul de atac
advers (pe toată lățim ea terenului).
Schimbul de adversari se referă la acțiunea voluntară, rațională, a doi sau mai mulți
jucători, prin care se efectuează pentru o scurtă perioadă de timp marcaj la un alt atacant decât
cel direct, după care se revine la marcarea atacantului inițial. Este o acțiune tactică colectivă
eficientă dacă este aplicată adecvat și în timp util. Se folosește cu precădere în propria
jumătate de teren, când echipa utilizează ca forme de apărare zona sau apărarea combinată.
Această acțiune tactică colectiv ă poate contracara schimbul de locuri și un – doiurile executate
de către atacanți.
Presingul este o formă activă a apărării în care jucătorii îmbină atacul în scop de
deposedare a unui jucător cu marcajul strict al celorlalți adversari, în scopul păstrări i
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
71 inițiativei în joc, a recuperării rapide a mingii și a împiedicării atacanților adverși să
primească mingea.
Presingul poate fi efectuat pe tot terenul, pe o jumătate de teren sau pe anumite zone
de teren. Bine executat, presingul este un mijloc de a obo si adversarul, o armă psihologică
prin care se realizează scoaterea echipei adverse din ritmul obișnuit de joc. Folosirea
presingului necesită o pregătire multilaterală a jucătorilor care constă în: pregătire fizică
deosebită, pregătire moral -volitivă supe rioară, cunoștințe teoretice, simțul anticipației,
rapiditate în gândire, folosirea eficientă a marcajului, o foarte bună tehnică de deposedare.
Colaborarea apărătorilor cu portarul are multiple forme de manifestare în joc, din
care putem scoate în relief următoarele:
– dublarea liniei de fundași de către portar, care acționează ca un libero;
– portarul are rol de “dirijor“ al apărării (indicații verbale);
– dublarea portarului de către apărători în cazul în care acesta iese din poartă;
– protejarea portarului de către apărători când acesta se află în luptă directă cu
atacanții adverși;
– urmărirea mingilor respinse de portar sau revenite din bară;
– colaborarea apărătorilor cu portarul la momentele fixe ale jocului (lovituri libere,
cornere, aruncări de la margine).
Rezumat
Tactica colectivă în atac reprezintă ansamblul relațiilor de joc orientat spre
îndeplinirea unor obiective, în situația de joc în care echipa aflată în posesia mingii
are posibilități reale de a desfășura acțiuni ofensive.Tactica colectivă în a tac se
referă la următoarele aspecte: fazele atacului, formele atacului, acțiunile tactice
colective în atac.
Acțiunile tactice colective în atac sunt următoarele:
– pasa;
– schimbul de locuri;
– combinația tactică;
– circulația tactică.
Tactica colectivă în apăra re însumează principiile, regulile după care se
desfășoară acțiunile de colaborare între doi sau mai mulți jucători, în vederea
stânjenirii și opririi acțiunilor de atac ale adversarilor și cu scopul de a realiza cât
mai rapid recuperarea mingii. Tactica c olectivă în apărare se referă la: fazele
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
72 apărăr ii, formele apărării, acțiuni le tactice colective în apărare, tactici speciale în
apărare.
Acțiunile tactice colective în apărare sunt următoarele: dublajul (marcajul
dublu), schimbul de zone și de adversar în apărare, presingul și colaborarea
jucătorilor apărători cu portarul.
U.6.5 TEST DE AUTOEVALUARE
1. Enunțați definiția tacticii colective în atac și în apărare .
2. Redați sistematizarea acțiunilor tactice colective în apărare .
3. Precizați f azele atacului și fazele apărării.
4. Care sunt formele atacului și formele apărării?
5. Menționați acțiunile tactice colective în atac.
6. Enumerați acțiunile tactice colective în apărare.
Folosiți drept sursă directă de răspuns paragrafele U.6.3. și U. 6.4.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
73 Unitatea de învățare 7.
Tactica individuală în atac și în apărare
Tactica la momentele fixe ale jocului
Metodica învățării, consolidării și perfecționării tacticii jocului de fotbal
Cuprins
Unitatea de învățare 7. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 73
Tactica individuală în atac și în apărare . Tactica la momentele fixe ale jocului . Metodica
învățării, consolidării și perfecționării tacticii jocului de
fotbal …………………………………………………………… …………………………………………………………..73
U.7.1 Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 73
U.7.2 Competențele unității de învățare ………………………….. ………………………….. …………… 73
U.7.3 Tactica individuală în atac ………………………….. ………………………….. …………………….. 74
U.7.4 Tactica individuală în apărare ………………………….. ………………………….. ……………….. 76
U.7.5 Tacti ca la momentele fixe ale jocului ………………………….. ………………………….. ……… 79
U.7.6 Metodica învățării, consolidării și perfecționării tacticii jocului de fotbal ……………. 81
U.7.7 TEST DE AUTOEVALUARE ………………………….. ………………………….. ……………… 84
U.7.8 TEMĂ DE CASĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 84
U.7.1 Introducere
Prezenta unitatea de învățare continuă abordarea factorului tactic și
tratează aspecte legate de tactica individuală în atac și în apărare, tactica la
momentele fixe ale jocului și problematica specifică acestora. În partea a doua a
unității de învățare sunt prezenate aspectele metodice referitoare la învățarea,
consolidarea și perfecționarea tacti cii jocului de fotbal
U.7.2 Competen țele unității de învățare
După parcurgerea acestei unități de învățare studentul va fi capabil să:
– să definească tactica individuală în atac și în apărare;
– să identifice acțiunile tactice individuale în a tac și în apărare și să
argumenteze cerințele realizărilor lor eficiente;
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
74 – să precizeze cerințe care pot contribui la reușita acțiunilor la momentele
fixe ale jocului.
– să identifice etapele învățării tacticii jocului de fotbal;
– să alcătuiască sisteme de acț ionare (exerciții) destinate învățării
acțiunilor tactice pe fiecare etapă în parte.
Durata medie de parcurgere a unității de învățare curente este de 4 ore.
U.7.3 Tactica individuală în atac
Tactica individuală în atac cuprinde acțiun ile personale ale jucătorilor îndreptate
spre rezolvarea unor situații tactice, pentru construirea unor faze de joc și pentru realizarea
finalizării.
Acțiunile tactice individuale în atac sunt următoarele:
– demarcarea;
– depășirea individuală;
– loviturile li bere.
Demarcarea este acțiunea prin care un jucător al echipei în atac caută să se desprindă
de marcajul adversarului și să ocupe o poziție nouă, în care poate să acționeze mai liber.
Importanța demarcării a crescut foarte mult în jocul actual în care se practică un marcaj foarte
strâns.
Demarcarea se efectuează cu dublu scop tactic: fie pentru a scăpa de marcajul strict al
adversarului direct, fie să atragă adversarul după sine, scoțându -l din dispozitiv, pentru a
facilita acțiunile posesorului mingii.
Demarcarea poate fi directă și indirectă. Demarcarea directă este o formă activă, o
acțiune voluntară a jucătorului, efectuată cu scopul de a se desprinde de adversar, sau de a -l
scoate din dispozitiv. Demarcarea indirectă se realizează involuntar, prin acți unile reușite ale
unui coechipier, care determină apărătorul respectiv să acționeze asupra sa.
Cerințe pentru reușita demarcării:
– atenție permanentă la joc;
– deplasarea jucătorului să se efectueze cu o viteză corespunzătoare, care crește odată
cu apropierea de poarta adversă și în momentul în care coechipierul intră în posesia mingii;
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
75 – deplasarea să se efectueze pe spații libere;
– deplasarea să se efectueze în scopul sprijinirii posesorului mingii;
– demarcarea să se efectueze la momentul oportun și să fie surpr inzătoare pentru
adversar;
– demarcarea să fie precedată de mișcări înșelătoare;
– necesitatea efectuării unor demarcări simultane și multiple.
Realizarea unor demarcari eficiente solicită jucătorului să posede o serie de calități:
start brusc și rapid, însuși rea acțiunii până la perfecțiune, capacitate mare de efort, rezistență
în regim de viteză, bogat și variat bagaj referitor la modalitățile de deplasare în teren, hotărâre
și perseverență, inteligență, clarviziune și spirit de colaborare.
Demarcarea este o acțiune tactică indispensabilă jocului de atac, asigurând
spectaculozitatea, continuitatea, cursivitatea, dinamismul și ritmul jocului. Demarcarea
mărește posibilitățile de acțiune ale atacanților, asigură libertatea de acțiune, stă la baza
realizării supe riorității numerice, are efect psihic nefavorabil asupra apărătorilor adverși,
generând deruta, confuzia și scoaterea din dispozitiv a apărătorilor. În timpul jocului
demarcarea se poate realiza prin apropierea de purtătorul mingii, prin îndepărtarea de
posesorul mingii sau prin combinarea celor două modalități.
Demarcarea trebuie însușită de către toți jucătorii, indiferent de compartimentul în
care joacă. Este indicat ca multe demarcări să se realizeze pe poziții viitoare pentru a se
realiza o bună progre sie în teren.
Depășirea individuală este acțiunea tactică de joc prin care jucătorul aflat în posesia
mingii, folosind diferite procedee tehnice și acțiuni fără minge, trece de unul sau mai mulți
adversari, în scopul realizării unor sarcini ofensive. Depăș irea individuală are la baza folosirea
unor complexe de procedee tehnice executate în lanț (conducere, protejare, mișcări
înșelătoare) coroborate cu deplasări și acțiuni efectuate în vederea manevrării mingii și
realizate prin valorificarea superioară a un or calități motrice (viteză, forță, îndemânare).
Reușita depășirii individuale depinde de: varietatea și gradul de însușire a procedeelor
tehnice, viteza de reacție la acțiunile adversarului, viteza de execuție a procedeelor tehnice și
a acțiunilor aferent e, gândirea tactică a jucătorului, valoarea adversarului, fantezia și
inteligența jucătorului.
Este foarte important ca prin depășirea individuală să se urmărească crearea unei
situații favorabile pentru echipă, ea să nu constituie un scop în sine, ci să f ie o acțiune parțială
a jocului în atac, care trebuie să se încadreze în tactica colectivă.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
76 Loviturile libere prezintă o importanță mai mică sau mai mare, în funcție de locul din
care se execută. Ele pot avea grad mare de periculozitate atât prin acțiunea executantului
direct, cât și prin acțiunile raționale ale celorlalți atacanți, care prin plasament și acționări fără
minge, pot influența marcarea golurilor.
În funcție de particularitățile și calitațile jucătorilor proprii, în procesul de instruire se
pot pregăti în mod special, executanți direcți sau acțiuni comune, sincronizate a 3 -4 jucători,
care pot aplica o combinație tactică la loviturile libere (directe sau indirecte).
U.7.4 Tactica individuală în apărare
Tactica individuală în apărare reprezintă contr ibuția personală a jucătorilor
apărători la rezolvarea unor sarcini parțiale sau totale de apărare. Tactica individuală în
apărare se realizează prin acțiunile tactice individuale în apărare care sunt următoarele:
– marcajul ;
– tatonarea;
– recuperarea mingii ;
– replierea rapidă pe cele mai favorabile culoare.
Marcajul este acțiunea tactică individuală în apărare, prin care un jucător al ehipei în
apărare, împiedică adversarul direct să primească mingea, sau să se îndrepte direct spre
poartă. Calitatea marcajulu i este condiționată de plasamentul corespunzător al apărătorului, în
funcție de poziția adversarului, poziția mingii și poziția porții proprii, plasament care oferă
posibilitatea de interceptare facilă a mingii și de închidere sau deviere a drumului advers arului
spre poartă.
Pentru realizarea unui marcaj corespunzator, apărătorul trebuie să respecte
următoarele cerințe:
– plasarea permanentă între adversar și poarta proprie, pe linia imaginară dintre
adversar și mijlocul porții, corectându -și permanent poziț ia, în așa fel, încât, să poată cuprinde
în câmpul vizual atât mingea care circulă în diferite zone ale terenului, cât și adversarul direct;
– plasamentul apărătorului să nu permită atacantului să se îndrepte direct spre poartă,
ci să-l oblige să -l ocolească ;
– plasamentul și acțiunea apărătorului să determine atacantul să se deplaseze spre
marginile terenului;
– plasamentul și acțiunile apărătorului să se efectueze pe partea piciorului cu care
atacantul manevrează mingea;
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
77 – în apropierea porții să se “acopere“ pic iorul cu care atacantul șutează la poartă,
cautând să se scoată mingea de la adversar, să se blocheze, sau să se devieze mingea din
traiectoria ei spre poartă.
În funcție de fazele de joc, apărătorul poate schimba plasamentul, pentru a putea
efectua și alt e acțiuni cerute de situațiile concrete de joc, dar acest lucru are loc numai când
acțiunea sa este deplin justificată tactic.
Modalitățile de marcaj sunt următoarele:
– marcajul strict om la om;
– marcajul la intercepție;
– marcajul la supraveghere.
În situația de marcaj om la om atacantul se găsește între minge și apărător, distanța
dintre apărător și atacant fiind de până la un metru. Această formă de marcaj se aplică de
regulă în propria jumătate de teren, fiind caracteristică formelor de apărare om la om, ap ărării
combinate, în apropierea propriei porți și la momentele fixe ale jocului. Marcajul strict se
aplică atacanților lipsiți de viteză și cu tehnică slabă.
Marcajul la intercepție presupune plasarea apărătorului între adversar și minge, pe
aceeași linie sau lateral față de adversar, la o distanță corespunzătoare, care să -i permită
intrarea în posesia mingii cu ușurință, prin interceptare. Această formă de marcaj se utilizează
împotriva paselor lungi ale adversarului și în situații de inferioritate numeric ă a apărătorilor.
Marcajul la intercepție solicită apărătorului capacitate de anticipare, clarviziune, viteză de
reacție, viteză de execuție și viteză de deplasare pe distanțe scurte.
Marcajul la supraveghere presupune plasamentul apărătorului între advers ar și poarta
proprie, se efectuează la o distanță mai mare de atacant la mijlocul terenului, distanță care se
micșorează pe măsură ce atacantul se apropie de poartă. În această formă de marcaj apărătorul
are posibilitatea să observe permanent mișcările min gii, ale partenerilor și adversarilor, să
intuiască intențiile și modul de desfășurare a atacului advers.
Tatonarea este acțiunea tactică individuală premergătoare deposedării, care constă în
efectuarea unor mișcări de simulare a atacului de deposedare, pr in care se urmărește: intuirea
intențiilor adversarului, împiedicarea atacantului cu mingea să -și creeze situații favorabile de
atac, sau de a pătrunde spre poartă și întârzierea atacantului advers să progreseze și să
acționeze liber.
Chiar dacă în urma ta tonării nu s -a reușit recuperarea mingii, se realizează întârzierea
atacului advers, dând posibilitatea apărării să se organizeze, jucătorilor mai avansați să se
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
78 replieze, diminuând mult șansele atacului advers. Tatonarea constă în executarea unor
deplasăr i scurte și rapide în diferite direcții prin care se simulează atacul de deposedare.
Cerințe pentru realizarea unei tatonări corespunzătoare:
– apărătorul să se interpună pe direcția de acțiune a atacantului, între acesta și poartă:
– apărătorul să nu se lase surprins de mișcările înșelătoare ale atacantului, să nu riște
un atac decisiv, pentru a nu fi scos prea ușor din joc;
– apărătorul să acorde atenție atât urmăririi mingii cât și urmăririi acțiunilor efectuate
de către atacant;
– apărătorul să adopte o poziție care să -i ofere echilibru și posibilitatea deplasării
rapide în orice direcție.
Recuperarea mingii este acțiunea tactică individuală în apărare, prin care apărătorul
caută să intre în posesia mingii când aceasta se află în posesia echipei adverse. Această
acțiune tactică se realizează prin efectuarea deposedării la intercepție, pe momentul preluării,
deposedarea în contact direct cu adversarul și deposedarea prin alunecare. Indiferent de
procedeul folosit, apărătorul trebuie să rămână în posesia mingii dup ă efectuarea deposedării,
având posibilitatea să continue singur acțiunea, sau să efectueze o transmitere precisă a
mingii, pentru a realiza trecerea echipei din apărare în atac.
Realizarea recuperării depinde de: simțul anticipativ al apărătorului, gândir ea lui
tactică, calitățile voliționale, calitățile motrice pe care le posedă și gradul de însușire a tehnicii
de deposedare prin orice procedeu.
Replierea este acțiunea tactică individuală, care constă în revenirea rapidă a
jucătorilor de pe poziții mai av ansate în dispozitivul defensiv al echipei. Această revenire se
referă la ocuparea unei anumite zone de teren, revenirea lângă adversarul direct sau în unele
zone, în care prezența apărătorului este determinată de cerințele fazei în momentul respectiv
(asigurarea dublajului, marcarea temporară a altui adversar decât cel direct).
Replierea trebuie efectuată rapid, pe cele mai favorabile culoare și pe anumite zone de
teren, sau prin revenirea lângă adversarul direct, în funcție de forma de apărare folosită d e
echipă (om la om, zonă, sau combinată).
Replierea solicită jucătorilor o serie de calități: anticiparea jocului, grad înalt de
pregătire fizică, calități de voință, mare viteza de deplasare, rezistență în regim de viteză, etc.
Tactica individuală a port arului constă în următoarele acțiuni:
– în atac: repunerea mingii în joc cu mâna sau cu piciorul la cei mai bine plasați
jucători în faza respectivă;
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
79 – în apărare: – plasament corect și inspirat;
– dublarea liniei de fundași.
U.7.5 Tactica la momentele fixe ale jocului
Momentele fixe ale jocului au devenit foarte importante, rezolvarea acestora prin
mijloace tehnico -tactice, dinainte pregătite în antrenamente, poate determina chiar victoria.
Pregătirea combinațiilor la momentele fixe se realizează prin îmbinar ea a două forme:
teoretică și practică.
În cadrul pregătirii teoretice se va insista asupra importanței și avantajelor ce decurg
din executarea corectă a acțiunilor la momentele fixe (în atac și apărare) și se va explica și
descrie la tablă, la machetă și chiar pe teren acțiunile, zonele, direcțiile și modul de acționare a
jucătorilor.
În cadrul pregătirii practice se recomandă executarea acțiunilor la început fără
adversar, apoi exersarea lor în jocuri școală (cu opriri pentru corectare, învățare și
perfec ționare) și urmărirea aplicării lor în jocurile amicale și oficiale.
Cerințe care pot contribui la reușita acțiunilor la momentele fixe ale jocului :
– acțiunea tehnico -tactică să corespundă posibilităților de realizare a executanților;
– acțiunile să fie sim ple, dar înșelătoare, pentru a surprinde adversarul;
– acțiunile să fie executate rapid și prin surprindere;
– acțiunile să fie concepute cu claritate, fără ambiguități în realizare, pentru a evita
confuziile.
Momentele fixe ale jocului sunt următoarele: lovit ura de începere, loviturile libere,
lovitura de la 11metri (lovitura de pedeapsă), lovitura de colț (cornerul), aruncarea de la
margine și mingea de arbitru.
Lovitura de începere se efectuează la începutul fiecărei reprize, sau după înscrierea
unui gol. Di spunerea jucătorilor echipei care are posesia mingii, trebuie să favorizeze o
acțiune prin surprindere și pe cât posibil să se finalizeze cu tras la poartă. Pentru echipa aflată
în apărare se impune o așezare judicioasă, în vederea contracarării unei evolu ții surprinzătoare
a atacanților adverși pe zone sau culoare libere din teren.
Loviturile libere sunt acordate de către arbitru de centru pentru infracțiunile prevăzute
de regulament pe toată suprafața terenului, cu excepția suprafeței de pedeapsă, în car e se
poate acorda 11 metri. Loviturile libere pot fi directe și indirecte.
Recomandări privind executarea loviturilor libere:
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
80 – să se execute rapid pentru a împiedica echipa adversă să se organizeze în apărare;
– să se execute precis pentru a finaliza sau pent ru a se menține posesia mingii;
– să se execute la partenerul cel mai bine plasat, sau la jucătorul care nu este marcat
de adversar.
Factorii care favorizează sau defavorizează evoluția portarului la loviturile libere:
– distanța de la care se execută lovitur a;
– numărul de apărători dispuși în zid;
– infiltrarea unor atacanți în zid;
– unghiul din care se execută lovitura liberă;
– direcția, elanul, procedeul tehnic folosit de către executanți;
– combinația tactică prin care se execută lovitura liberă;
– condițiile atmos ferice și starea terenului.
Lovitura de la 11 m. se acordă de către arbitru de centru în cazul comiterii unei
infracțiuni în suprafața de pedeapsă (fault asupra unui atacant, sau un apărător joacă mingea
cu mâna).
Executantul loviturii este de obicei un ju cător specializat, care trebuie să execute
lovitura în așa fel încât să nu dea posibilitatea portarului să sesizeze realele intenții (procedeul
tehnic sau direcția în care dorește să șuteze mingea). Jucătorii aflați înapoia executantului pe
semicercul de l a 16m., vor urmări să intre în posesia mingii, dacă aceasta ricoșează din barele
porții, a fost respinsă de portar sau i -a scăpat de sub controlul acestuia.
Lovitura de colț (cornerul) se acordă de către arbitru în cazul în care mingea fiind
atinsă de cătr e orice apărător iese în afara terenului depășind linia de fund.
La această lovitură jucătorii echipei în atac se vor plasa în zona din apropierea porții în
funcție de: talia și măiestria jucătorilor proprii de a finaliza cu piciorul sau cu capul, talia și
numărul apărătorilor, combinația preconizată a fi efectuată.
Cerințe privind efectuarea acestei acțiuni:
– fiecare atacant să atace anumite spații pentru a evita aglomerarea;
– demarcarea permanentă a atacanților pentru a scăpa de marcajul advers;
– participare a jucătorilor cu gabarit, detentă bună și bun joc de cap;
– un atacant să aibă un plasament care -i oferă posibilitatea să stânjenească (în mod
regulamentar) intervenția portarului.
Jucătorii echipei în apărare se vor plasa în funcție de numărul, talia și măi estria în
jocul aerian a atacanților, cautând să realizeze superioritatea numerică în apărare.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
81 Aruncarea de la margine se acordă de către arbitru în cazul în care mingea a părăsit
terenul de joc trecând dincolo de liniile laterale ale terenului. Pentru exe cutarea aruncării de la
margine pot fi pregătiți jucători cu calități speciale, care vor putea transmite mingea la mare
distanță surprinzând adversarul. La reușita acțiunii contribuie atât executantul, cât și
coechipierii aflați în zona respectivă, dacă se respectă următoarele cerințe:
– jucătorii să se demarce pe spații libere, prin surprindere, pe poziții viitoare sau spre
poarta adversă;
– aruncarea de la margine să se execute spre jucătorul cel mai bine demarcat și aflat
în mișcare;
– aruncarea de la margine să fie executată în direcție favorabilă și să fie precedată de
mișcări înșelătoare;
– să se creeze elementul de surpriză;
– alternarea aruncărilor lungi cu aruncări mai scurte.
Pentru echipa în apărare se recomandă plasament în funcție de locul aruncării, un
apărător plasându -se în fața celui care aruncă, iar ceilalți trebuind să efectueze marcaj strict.
Mingea de arbitru se acordă în momentul în care jocul a fost întrerupt din motive mai
speciale (accidentări, intrarea în teren a unor persoane străine, etc.). În această situație,
deoarece nu poate fi intuită direcția și traiectoria mingii, echipele trebuie să -și ia măsuri
pentru a -și crea un avantaj pozițional, pentru a construi și finaliza (dacă intră în posesia
mingii), sau luarea unor măsuri adecvate pentru înlăturarea pericolului de a primi gol (dacă
echipa nu a reușit să intre în posesia mingii).
U.7.6 Metodica învățării, consolidării și perfecționării tacticii jocului de
fotbal
Învățarea și perfecționarea tacticii se realizează printr -o pregătire teoretică și prin
instruire practică, care se întrepătrund.
Pregătirea teoretică contribuie la însușirea activă și conștientă de către jucători a
cunoștințelor tactice și formează și dezvoltă la aceștia gândirea tactică.
Prima treaptă a învățării constă în explicarea ș i demonstrarea acțiunilor tactice. În
cadrul acestei etape succesiunea măsurilor alocate este următoarea:
– descrierea și demonstrarea acțiunii;
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
82 – scoaterea în evidență a părților esențiale, a avantajelor și importanței acțiunii
tactice;
– exemplificări ale situ ațiilor de joc în care se aplică;
– verificarea înțelegerii execuției acțiunii.
Instruirea tactică, din punct de vedere didactic presupune:
– etapa condițiilor izolate de joc;
– etapa condițiilor apropiate de joc;
– etapa condițiil or de joc.
Etapa condițiilor izol ate de joc este mai puțin folosită, totuși unele acțiuni tactice se
învață în formații diferite, fără adversar, în ritm mai lent, cu executarea separată a
componentelor acțiunii sau cu înlănțuiri diferite față de acțiunile din cadrul jocului (de
exemplu: t rasul la poartă, centrarea, degajarea).
Exersarea analitică a acțiunilor tactice reprezintă totuși un mod eficient de a acționa în
automatizarea unor relații tactice, asigurând condiții avantajoase pentru stabilirea
deprinderilor tactice.
Exersarea analiti că a acțiunilor tactice se recomandă în instruirea începătorilor și în
instruirea avansaților aflați în stadiul de învățare a deprinderilor tactice.
Etapa condițiilor apropiate de joc are drept scop învățarea și perfecționarea acțiunilor
tactice individua le și colective în atac și apărare în prezența adversarului. Prezența
adversarului face posibilă exersarea unor relații reale de joc, într -o dinamică similară jocului
de fotbal și stimulează inițiativa creatoare a jucătorilor, le dezvoltă simțul colaborări i și al
improvizației.
Este necesar ca în cadrul acestei etape să se stabilească sarcini precise atât pentru
atacant, cât și pentru apărător, prin rezolvarea cărora ambii jucători contribuie la
perfecționarea acțiunii tactice propusă pentru a fi însușită ( de ex. demarcare -marcaj; depășire
individuală -recuperare; schimb de locuri -schimb de adversari).
Mijloacele de bază ale acestei etape sunt: jocurile cu temă, jocurile cu număr redus sau
inegal de jucători, jocurile la o poartă, jocurile pe anumite zone ale terenului.
Cerințe metodice ale acestei etape pentru creșterea eficienței instruirii:
– acțiunile tehnico -tactice lucrate să solicite rezolvarea sarcinilor duble atât pentru
atac, cât și pentru apărare;
– acțiunile tehnico -tactice exersate să fie încadrate în tr-un regim de efort optim, să se
desfășoare în condiții de viteză crescută, să ducă atât la perfecționarea tehnico -tactică, cât și
la dezvoltarea calităților motrice specifice jocului de fotbal;
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
83 – dozarea corespunzătoare a efortului (volum, intensitate, c omplexitate);
– jucătorii să fie echipați distinct;
– să se intervină cu corectări, îndrumări, explicații, demonstrații.
Etapa condițiilor de joc este etapa în care jocul școală, jocul de antrenament și de
verificare constituie mijlocul principal de perfecțion are a instruirii tactice.
Jocul oferă jucătorilor posibilitatea să realizeze selecționări și combinări de acțiuni,
prin care rezolvă eficient cerințele fiecărei faze de joc, folosind creator procedeele și
elementele tehnico -tactice însușite anterior.
Dator ită faptului că învățarea și perfecționarea unor elemente de tactică pentru jucători
este plictisitoare, trebuie să se acorde o mare atenție folosirii unor mijloace variate și
atrăgătoare pentru realizarea obiectivelor propuse. Să se insiste pe acordarea i mportanței
cuvenite însușirii acțiunilor tactice.
Se recomandă următoarea succesiune de abordare în instruirea tactică:
– acțiuni tactice individuale: demarcare -marcaj, depășire individuală -recuperarea
mingii, lovituri libere în atac, tatonarea și replierea în apărare;
– acțiuni tactice colective: pasa, schimbul de locuri, schimbul de adversar,
combinația tactică, presingul, colaborarea în apărare, tactica la momentele fixe;
– fazele atacului și ale apărării, formele atacului și ale apărării, sistemul de joc,
tactici speciale în atac și apărare (circulația tactică, apărarea aglomerată).
Rezumat
Tactica individuală în atac cuprinde acțiunile personale ale jucătorilor
îndreptate spre rezolvarea unor situații tactice, pentru construirea unor faze de joc
și pent ru realizarea finalizării. Acțiunile tactice individuale în atac sunt
următoarele: demarcarea, depășirea individuală, loviturile libere.
Tactica individuală în apărare reprezintă contribuția personală a jucătorilor
apărători la rezolvarea unor sarcini par țiale sau totale de apărare. Tactica
individuală în apărare se realizează prin acțiunile tactice individuale în apărare
care sunt următoarele: marcajul, tatonarea, recuperarea mingii, replierea rapidă pe
cele mai favorabile culoare.
În jocul actual tactic a la momentele fixe a devenit foarte importantă, putând
să determine chiar obținerea victoriei prin utilizarea unor mijloace tehnico -tactice
dinainte pregătite. Momentele fixe ale jocului sunt următoarele: lovitura de
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
84 începere, loviturile libere, lovitura de la 11metri (lovitura de pedeapsă), lovitura de
colț (cornerul), aruncarea de la margine și mingea de arbitru .
U.7.7 TEST DE AUTOEVALUARE
1. Menționați acțiunile tactice individuale în atac.
2. Enumerați acțiunile tactice individuale în apărare.
3. Care sunt momentele fixe ale jocului?
4. Precizați cerințele pentru reușita acțiunilor la momentele fixe ale jocului.
Folosiți drept sursă directă de răspuns paragrafele U.7.3., U.7.4. și U.7.5 .
U.7.8 TEMĂ DE CASĂ
Alcătuiți unui complex de minim 15 sisteme de acționare (exerciții) metodice
pentru învățarea, consolidarea și perfecționarea unei acțiuni tactice , la alegere.
Polival ență sportivă: FOTBAL Simion Gabriel
85
Bibliografie
1. Avram S . – “Fotbal. Exerciții pentru pregătirea fizică și tactică “ Ed. Sport –
Turism, București, 1980.
2. Bârsan M . – “Probleme generale. Tehnica jocului “ I.E.F.S., București, 1980, uz
intern.
3. Bârsan M. – “Tactica jocului. Metodica fotbalului în școală “ I.E.F.S.,
București, 1980, uz intern.
4. Dragnea A . – “Antrenamentul sportiv “ Ed. Didactic ă și Pedagogică, București,
1996.
5. Ionescu M. – “Fotbal -Tehnică și stilul “ Ed.Sport -Turism, București, 1976.
6. Miu S . – “Fotbal. Specializare “ Ed. Fundației României de Mâine, București,
2001.
7. Motroc I., Cojocaru V . – “Fotbal curs de bază. Bazele Teoretice “
I.E.F.S., vol. I și II, uz intern.
8. Motroc F., Motroc A . – “Fotbal. Tehnica și tactica “ Ed. Universității din Pitesti,
1999.
9. Motroc I . – “Fotbal de la teorie la practică “ Ed. Rhodos, București, 1994.
10. Oancea V . – “Aspecte de antrenament in fotbal “ Ed. Astra Brașov, 1996.
11. Oancea V. – “Factorii antrenamentului în jocul de fotbal ” Ed. Univ.
Transilvania, Brașov, 2005.
12. Toth A. – “Tehnica jocului de fotbal. Sisteme de acționare ” Ed. Univ.
Transilvania, Brașov, 2003.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: An I Fotbal Ifr Simion Gabriel (2) [620164] (ID: 620164)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.