AMT, vol. II, nr. 4, 2014, pag. 148 STUDIU CLINIC ȘI STATISTIC PRIVIND VARIANTELE DE REABILITARE PROTETIC Ă A EDENTA ȚIEI PARȚIALE EXTINSE DANA… [612361]

ASPECTE CLINICE

AMT, vol. II, nr. 4, 2014, pag. 148 STUDIU CLINIC ȘI STATISTIC PRIVIND VARIANTELE DE
REABILITARE PROTETIC Ă A EDENTA ȚIEI PARȚIALE
EXTINSE

DANA DUMITRA1

1Spitalul Clinic de Urgen ță Sibiu

Cuvinte cheie:
edenta ție par țială
extins ă, reabilitarea
protetic ă

Rezumat: Edenta ția par țială extins ă prezint ă o afec țiune cu un grad de inciden ță ridicat în rândul
popula ției, motivând interesul pentru studiul reabilit ării func ționale și estetice folosind diferite metode
terapeutice. Scopul lucr ării: Evaluarea edenta ției par țiale extinse din punctul de vedere al etiologiei,
complica țiilor multiple și al variantelor terapeutice. Material și metod ă de lucru: A fost efectuat un
studiu clinico-statistic pe un lot de 60 de pacien ți de ambele sexe, cu vârste cuprinse între 30 și 70 de
ani, care prezentau diferite tipuri de edenta ții par țiale restaurate sau nu. Obiectivele urm ărite au fost:
stabilirea celei mai frecvente cauze a apari ției edenta ției, alegerea tipului de restaurare potrivit situa ției
clinice particulare, refacerea func țiilor aparatului dento-maxilar și, nu în ultimul rând, stabilirea
gradului de acceptare al tratamentului protetic al pacien ților lua ți în studiu. Rezultate. Se exprim ă prin
diagrame rezultatele privind frecven ța edenta ției par țiale extinse în func ție de anumi ți parametri. În
încheiere, se enun ță concluziile relevante pentru acest studiu clinico-statistic, edenta ția par țială având o
inciden ță ridicat ă în rândul popula ției, etiologie complex ă și complica ții care determin ă reducerea
semnificativ ă a calit ății vie ții pacientului. Concluzii. Edenta ția par țială extins ă, având o inciden ță
ridicat ă, motiveaz ă interesul pentru studiul reabilit ării func ționale și estetice folosind tratamentul
implanto-protetic. Am identificat ca factor etiologic principal al edenta ției par țiale extinse,
parodontopatiile cronice, urmate în ordinea influen ței de: restaur ările protetice incorecte, distruc țiile
coronare masive și resturile radiculare, procesele carioase.

Keywords: extended
partial edentation,
prosthetic
rehabilitation
Abstract: Extended partial edentation represents an illness with a high incidence rate in the population,
motivating the interest for the study of functional and aesthetic rehabilitation by using different
therapeutic methods. Purpose of the study: Evaluation of extended partial edentation in terms of
etiology, multiple complications and therapeutic alternatives. Study material and method: A clinical
statistical study was performed on a sample of 60 patients of both genders, aged between 30 and 70
years old, who presented different types of partial edentation, restored or not. The objectives were to:
determine the most frequent cause of edentation, choose the best restoration according to the particular
clinical situation, re-establish the function of the dental apparatus, and to determine the patients’
acceptance of the prosthetic treatment. Results. The results concerning the frequency of the extended
partial edentation depending on certain parameters were presented using diagrams. Finally, the
relevant conclusions are presented. The extended partial edentation is very common and it has a
complex etiology, as well as complications that can determine the significant loss of life’s quality.
Conclusions. The high incidence of extended partial edentation motivates our interest in the study of
functional and esthetic rehabilitation using dental implants. We identified as the major etiological factor
of edentation, the chronic gum disease followed in order of influence by: incorrect prosthetic
restorations, root destruction and massive coronary debris, tooth decays.

1Autor corespondent: Dana Dumitra, Bulevardul Corneliu Coposu, Nr. 2-4, Sibiu, România, E-mail: d_dumitra@yahoo.com, Tel: +40727 370252
Articol intrat în redac ție în 10.09.2014 și acceptat spre publicare în 28.10.2014
ACTA MEDICA TRANSILVANICA Decembrie 2014;2(4):148-150
INTRODUCERE
Edenta ția par țială, obiect de studiu al proteticii dentare,
reprezint ă o stare patologic ă marcat ă de absen ța uneia sau mai
multor unit ăți dento-parodontale, de pe una sau ambele arcade,
din perioada posteruptiv ă a din ților. Multitudinea aspectelor
clinice ale edenta ției a dus la necesitatea clasific ării diferitelor
forme în func ție de localizarea spa țiilor și de num ărul din ților
lipsă. Termenul de edenta ție par țială extins ă se refer ă la absen ța a
3-4 unit ăți dentare care intersecteaz ă două zone ale arcadei.
Cauzele obi șnuite ale edenta ției par țiale sunt legate de
acele afec țiuni ale aparatului dento-maxilar care fac necesar ă
extrac ția din ților ce nu mai pot fi salva ți. În ordinea importan ței și
frecven ței acestor cauze amintim: complica ția cariei dentare,
parodontopatiile marginale cronice profunde cu afectarea grav ă a suportului parodontal, malpozi ții dentare exagerate determinate
de lipsa tratamentului în edenta ții în care apar migr ările dentare
orizontale și verticale ce nu pot fi rezolvate terapeutic odontal sau
ortodontic, abraziunea exagerat ă, dezechilibrul morfo-func țional
al ADM concretizat prin dizarmoniile ocluzale ce angajez ă
disfunc ții ocluzale în urma c ărora presiunea masticatorie nu este
transmis ă în axul lung al din ților și apar for țe supradimensionale
(trauma ocluzal ă) și care are efecte negative asupra aparatului de
susținere al din ților (obtura ții, pun ți, coroane incorect efectuate),
interven țiile chirurgicale dup ă diferite tumori, traumatismele care
intereseaz ă mai ales regiunea frontal ă, neglijen ța sau indiferen ța
pacientului fa ță de tratamentul stomatologic.
Complica țiile edenta ției par țiale netratate sunt
numeroase, cu aspect care variaz ă de la formele cele mai simple

ASPECTE CLINICE

AMT, vol. II, nr. 4, 2014, pag. 149 până la unele extrem de grave, care pun probleme deosebite de
tratament, atât pentru medic cât și pentru pacient. Cele mai
frecvente complica ții sunt urm ătoarele: tulbur ări fizionomice și
fonetice, tulbur ări masticatorii, migr ări dentare, dezechilibre
ocluzale, afec țiuni ale parodon țiului marginal care apar
consecutiv migr ărilor dentare, pierderea DVO-ului, abraziunea
dentar ă. Pentru conceperea corect ă a unui plan de tratament este
necesar ă evaluarea în ansamblu a tuturor elementelor câmpului
protetic, care s ă conduc ă la stabilirea m ăsurilor de terapie
protetic ă în vederea amelior ării condi țiilor biomecanico-
funcționale ale viitoarei protez ări. Tratamentul unei edenta ții
parțiale extinse const ă nu doar în înlocuirea din ților lips ă, ci are
ca obiectiv restaurarea unui echilibru biologic, anatomic,
fiziologic și psihologic perturbat prin dispari ția mai multor din ți.
Dac ă edenta țiile latero-frontale sau latero-fronto-
laterale pot beneficia înc ă de terapia conjunct ă, edenta țiile mixte
sau termino-terminale, pun în discu ție posibilit ățile terapiei prin
construc ții protetice mobilizabile: acrilice sau scheletate, excep ție
făcând tratamentul implanto-protetic. Spre deosebire de proteza
parțială acrilic ă care era utilizat ă în trecut și avea ca și
componente placa acrilic ă (la maxilar), șeile cu din ții artificiali și
croșetele dento-alveolare, proteza scheletat ă are componente
diferite, multiple, mai complexe și mai dificil de realizat,
componente care asigur ă un sprijin și o stabilitate mult superioar ă
a protezei pe câmp, comparativ cu proteza par țială acrilic ă.
Adresându-se medicului stomatolog pentru rezolvarea
edenta ției, mul ți pacien ți, nu accept ă variantele clasice de
protezare mobilizabil ă. De aceea, în ultimile decenii, tratamentul
protetic clasic al edenta ției par țiale extinse începe s ă piard ă teren
în favoarea restaur ărilor sus ținute pe implante, fie ele fixe sau
mobilizabile, întrucât ofer ă condi țiile necesare pentru o refacere
cât mai bun ă a func țiilor afectate în urma pierderii din ților fără
sacrificiu suplimentar de substan ță dentar ă.

SCOP
Ne-am oprit asupra acestei teme, deoarece am remarcat
numărul mare de edenta ții par țiale, care determin ă apari ția la
nivelul aparatului dento-maxilar a unor complica ții, a c ăror
gravitate este influen țată de vechimea și etiologia bre șelor
edentate, precum și de reactivitatea individual ă a organismului.
Numeroasele situa ții clinice de edenta ție par țială ne
obligă să găsim o metod ă de reabilitare cât mai eficient ă, o
rezolvare confortabil ă pentru pacient, iar proteza scheletat ă cu
sisteme speciale și mai ales tratamentul implanto-protetic sunt în
opinia mea cele mai bune variante terapeutice la acest moment.
Nu exist ă o solu ție terapeutic ă ideal ă însă, varianta
aleasă trebuie adaptat ă situa ției clinice particulare, medicul
asigurându-se c ă este cea mai potrivit ă în contextul individual
dat.

MATERIAL ȘI METOD Ă
Am efectuat un studiu pe un num ăr de 60 de pacien ți de
ambele sexe, cu vârste cuprinse între 30 și 70 de ani, care
prezentau diferite tipuri de edenta ții par țiale restaurate sau nu, și
care au reprezentat obiectul acestor cercet ări efectuate în cadrul
Ambulatoriului Clinic de Medicin ă Dentar ă al Spitalului Militar
de Urgen ță Sibiu.

REZULTATE
Tabelul nr. 1. Frecven ța edentației parțiale extinse în func ție
de sex
Cazuri Sex masculin Sex feminin
60 39 21
100% 65% 35%
Figura nr. 1. Frecven ța edentației parțiale extinse în func ție
de sex

Din totalul de 60 de pacien ți care au beneficiat de
tratament protetic sau implanto-protetic în edenta ții par țiale
extinse, majoritatea au fost b ărbați. Procentul mare se poate
datora predispozi ției bărbaților la afec țiuni parodontale, absen ței
interesului pentru starea de s ănătate buco-dentar ă cât și unor
vicii legate de consumul de alcool și de tutun.

Tabelul nr. 2. Frecven ța edentației parțiale extinse în func ție
de grupele de vârst ă
Vârsta Cazuri 30-45 ani 40-60 ani 61-70 ani
60 6 36 18
100% 10% 60% 30%

Figura nr. 2. Frecven ța edentației parțiale extinse în func ție
de grupele de vârst ă

Cei mai mul ți pacien ți cu edenta ții par țiale extinse
neprotezate sau protezate incorect s-au încadrat în grupa de
vârstă 46-60 ani.

Tabelul nr. 3. Vechimea edenta ției
Cazuri Vechimea
0-2 ani 2-4 ani Peste 4 ani 60 8 13 39

Figura nr. 3. Vechimea edenta ției

Se poate observa inciden ța mare a pacien ților (65%)
cu edenta ții parțiale extinse mai vechi de patru ani.

Tabelul nr. 4. Frecven ța edentațiilor parțiale extinse în
funcție de factorul determinant
Nr.
cazuri Restaurări
protetice
incorecte Parodontopatii
cronice Procese
carioase Distrucții
coronare
masive și
resturi
radiculare
60 20 23 7 10
100% 33% 38% 11% 18%

ASPECTE CLINICE

AMT, vol. II, nr. 4, 2014, pag. 150 Figura nr. 4. Frecven ța edenta țiilor par țiale extinse în
funcție de factorul determinant
33% 38%
11%18%
0%10%20%30%40%
restaurări
protetice
incorecte
parodontopatii
cronice
procese
carioase
distrucții
coronare
masive și

Parodontita marginal ă cronic ă a fost principala cauz ă
a extrac țiilor dentare reprezentat ă printr-un procent de 38% din
cazuri, urmat ă de restaur ările protetice incorecte.

Tabelul nr. 5. Tipul de tratament ales pentru protezarea
edenta ției
Cazuri Proteza scheletat ă Tratament implanto-protetic
60 24 36
100% 40% 60%

Figura nr. 5. Tipul de tratament ales pentru protezarea
edenta ției

Tratamentul instituit în 60% din cazuri a fost cel
implanto-protetic.

Tabelul nr. 6. Tipul de înc ărcare a implanturilor ales pentru
restaurarea edenta țiilor frontale maxilare și mandibulare
Cazuri Încarcare imediat ă Încărcare progresiv ă
7 4 3
100% 57% 43%

Figura nr. 6. Tipul de înc ărcare a implanturilor ales pentru
restaurarea edenta țiilor frontale maxilare și mandibulare

În edenta țiile frontale maxilare și mandibulare, în 57%
din cazuri, am recurs la protezarea cu înc ărcare imediat ă.

Tabelul nr. 7. Tipul de tratament protetic ales pentru
edentațiile terminale maxilare și mandibulare
Cazuri Tratament implanto-protetic Proteza scheletat ă
36 23 13
100% 64% 36%

Figura nr. 7. Tipul de tratament protetic ales pentru
edentațiile terminale maxilare și mandibulare
Edenta țiile terminale au fost solu ționate în majoritatea
cazurilor, 64%, prin tratament implanto- protetic.

CONCLUZII
1. Edenta ția par țială extins ă, având o inciden ță ridicat ă,
motiveaz ă interesul nostru pentru studiul reabilit ării
funcționale și estetice folosind tratamentul implanto-
protetic.
2. Edenta ția par țială extins ă este mai frecvent ă la sexul
masculin, explica ția fiind dat ă de comportamentul social și
rezervele estetice, comparativ cu sexul feminin.
3. În urma studiului efectuat am observat o inciden ță mare a
edenta țiilor par țiale extinse la pacien ții din grupele de
vârsta, 46-60 de ani, fapt explicabil prin prezen ța
afecțiunilor specifice vârstei.
4. Am identificat ca factor etiologic principal al edenta ției
parțiale extinse, parodontopatiile cronice, urmate în ordinea
influen ței de: restaur ările protetice incorecte, distruc țiile
coronare masive și resturile radiculare, procesele carioase.
5. Majoritatea pacien ților inclu și în studiu prezentau edenta ții
neprotezate cu o vechime mai mare de 4 ani.
6. Algoritmul de alegere al unei variante terapeutice optime a
vizat urm ătoarele trei aspecte: corectitudinea concep ției,
facilitatea execu ției, costul tratamentului.
7. Pacien ții au ales, în majoritate, pentru reabilitarea
diferitelor tipuri de edenta ție par țială, tratamentul implanto-
protetic.
8. Protocolul de înc ărcare progresiv ă a implantelor a fost
aplicat la majoritatea pacien ților trata ți implanto-protetic,
datorit ă unui prognostic favorabil pe termen lung.
Încărcarea protetic ă imediat ă a fost realizat ă în situa ția
edenta ției frontale, atunci când nu exist ă parafunc ții și
oferta osoas ă este adecvat ă.

REFERIN ȚE
1. Misch CE. The Effect of Bruxism on Treatment Planning
for Dental Implants, Dentistry Today, September
2002;21(9):76-81.
2. Misch CE.Contemporary Implant Dentistry, ed. 2, St.
Louis, Mosby; 1997.
3. Nicolae V. Elemente de implantologie oral ă, Editura
Universit ății Lucian Blaga, Sibiu; 2005.
4. Nicolae V, Covaci L. Tratamentul implanto-protetic al
edenta țiilor par țiale mandibulare. Editura Universit ății
Lucian Blaga Sibiu; 2007.
5. Misch CE, Palattella A, Bruxism and its Effect on
Implant Treatment Plans, International Magazine of Oral
Implantology 2002;3(2):6-16.
6. Misch CE. Principles for Screw Retained Prostheses in
Contemporary Implant Dentistry, St. Louis, Mosby;
1993. p. 669-685,
7. Nicolae V, Covaci L. Abord ări chirurgicale în
implantologia oral ă, Editura Universit ății Lucian Blaga,
Sibiu; 2009.
8. Nicolae V. Proteza scheletat ă în reabilitarea edenta ției
parțiale, Editura Techno Media, Sibiu; 2009.