AMPRENTA CONTEMPORANEITĂȚII ASUPRA TRECUTULUI [306451]

[anonimizat]-

`

stud. arh. Scarlat (Măruș) Iuliana-Alina 52i

Profesor îndrumător: lect. dr. arh. Anamaria MORTU

-2020-

CUPRINS:

Plan de idei

CAPITOLUL 1. PREZENTAREA ȘI ARGUMENTAREA TEMEI.

1.1. Introducere în tema studiată

1.2. Motivația alegerii temei

1.3. Prezentarea procesului de analiză

CAPITOLUL 2 . SENSUL LECTURII ȘI AL BIBLIOTECII. IERI ȘI AZI

2.1 Redarea sensului lecturii.

2.1.1 Istoric. Apariție

2.1.2 Impactul asupra comunității

2.1.3 Evoluția programului arhitectural

2.1.4 Statistici.

2.1.5 Concluzii

2.2 Influența unui pol cultural în comunitate

CAPITOLUL 3. VALORIFICAREA TRECUTULUI: RESTAURARE –

CONVERSIE – ARHITECTURĂ DE INTERIOR

3.1 Metode de valorificare a trecutului

3.2 [anonimizat]

3.3 [anonimizat] 4. STUDII DE CAZ

4.1 [anonimizat], România

4.2 [anonimizat], România

4.3 Casă a [anonimizat], China

4.4. Casa de ceai a [anonimizat], România

CAPITOLUL 5. RELAȚIA DEMERSULUI TEORETIC CU ABORDAREA

TEMEI PROIECTULUI

5.1 Program ales. Cerințe funcționale.

5.2 Context urban.

5.3 Concluzii.

BIBLIOGRAFIE.

1. Bibliografie generală

1.1 Cărți

1.2 Articole

1.3Doctorate

1.4Lucrări de disertație

1.5 Cursuri

2. Site-uri web

3. Index fotografii

ANEXE.

1. Glosar de termeni.

PLAN DE IDEI:

Capitolul 1

Prima parte a [anonimizat] a constitui poluri culturale în mediul urban.

Primul capitol al prezentei lucrări are scopul de a [anonimizat] a acestora. [anonimizat], dar și termenii principali pe care acesta se bazează. [anonimizat] a demonstra că modul prin care pot fi salvate și readuse în atenție este doar prin a îmbina noul cu vechiul; noul este vechiul prin excelență. [anonimizat], [anonimizat].

Capitolul 2

[anonimizat] a spațiilor dedicate lecturii și socializării. Acum o [anonimizat], erau simbolul culturii și al cunoașterii. Azi, [anonimizat], [anonimizat]-o atitudine categorică de negare. [anonimizat], din propria voință a individului. Singura modalitate de a le face din nou să funcționeze este aceea de a le aduce împreună. Un astfel de pol cultural în interiorul țesutului urban poate genera diferite reacții. [anonimizat], [anonimizat], dar și efectele resimțite de către societate și implicit de către indivizi.

Capitolul 3

A doua parte a lucrării va avea un caracter analitic, întrucȃt va defini cele două domenii analizate, arhitectura și restaurarea, descriind succint particularitățile acestora, relevante pentru lucrarea de față. Următorul pas va fi reprezentat de analiza relației dintre ele (detaliat pe larg în capitolul 3), în special a modului în care se influențează reciproc și efectele produse în diferite situații.

Capitolul al treilea prezintă etapizarea acțiunilor asupra unei clădiri ce necesită intervenții. Parcursul prin care o clădire cu valoare arhitecturală, urbanistică, socială sau culturală trebuie să treacă pentru a putea fi dată / redată comunității. Pentru a putea reda un monument deteriorat comunității, acesta trebuie să treacă printr-un proces de restabilire a valorilor inițiale. Voi considera în continuare restaurarea și conversia ca parte din această transformare asupra căreia doresc să canalizez atenția. Restaurarea pregătește clădirea pentru procesul de conversie funcțională în cazul clădirilor ce necesită intervenții. Proiectul de arhitectură de interior de bazează în totalitate pe etapele precedente. În procesul de redare a valorilor clădirii aceste etape trebuie respectate pentru ca valoarea clădirii să poată fi transmisă și generațiilor următoare.

Capitolul 4

în ultima parte a lucrării vor fi prezentate cititorului exemple de spații interioare în care metodele de restaurare și integrare a vechiului cu noul au fost utilizate cu succes, creȃnd efecte spectaculoase, dar și de clădiri cu programe arhitecturale asemănătoare cu cele ale proiectului de diplomă. “Natura se reînnoiește în mod constant- a crea noul din vechi este, de aceea, propriu omului” .

Capitolul 4 este destinat analizei unor proiecte de spații interioare reale care aplică principiile etapizate ale restaurării, conversiei funcționale și amenajării de interior. De asemenea, propune analiza modului în care elementele definitorii pentru spațiul interior, precum lumina, forma și culoarea pot căpăta semnificații diferite, iar aceste semnificații pot genera, la rândul lor într-un spațiu interior public amplificarea emoției sau a introspecției.

Sunt aduse în discuție proiecte de librării dar și ceainării, unele foarte bine cunoscute în București, cu scopul de a oferi informații despre specificul programului de arhitectură ales și modul lui de abordare în diferite proiecte. Scopul prezentului capitol este de a ghida în conturarea finală a programului de arhitectură și a funcțiunilor spațiilor propuse. Acest capitol prezintă o importanță deosebită în proiectul de prediploma, întrucât prin analiza modului în care alți arhitecți au reușit să preia tehnicile de restaurare și conversie și să le introducă în modul de gândire a proiectului, se pot genera soluții corecte, particulare siturilor.

Capitolul 5

Ultimul capitol va fi dedicat concluziilor asupra modului în care această lucrare poate contribui la realizarea conceptului proiectului de diplomă.

În urma introducerii și explicării legăturilor dintre arhitectură, conversie, restaurare, cultură, dezvoltate apoi de relația dintre clădire, ca instrument principal al actului creativ, și arhitectura de interior, acest ultim capitol anunță modul în care lucrarea definește unele idei pentru proiectul de prediploma. Va fi descris amplasamentul ales, legătura programului propus cu istoricul orașului și principiile utilizate. Nu în ultimul rând, sunt conturate concluzii extrase din analizele efectuate asupra exemplelor propuse dar și a studiului efectuat pentru a observa diferite moduri în care acestea contribuie în procesul de creație arhitectural.

CAPITOLUL 1. Prezentarea și argumentarea temei.

1.1. Introducere în tema studiată

Bibliotecă abandonată. Cum este posibilă această alăturare lexicală? O bibliotecă este un depozit de cunoștințe și informații, o colecție și o arhivă ca întreg. La nivel de stat sau patrimoniu cultural, biblioteca este încă protejată și pusă în valoare. De această protecție se bucură bibliotecile naționale și cele de specialitate. Problema care apare se resimte la nivel de individ: cei mai mulți și-au pierdut interesul față de carte și de bibliotecă. Lucrarea urmărește să evidențieze starea bibliotecilor / librăriilor mici care în timp și-au pierdut valoarea pentru indivizi și au devenit spații pustii, iar cărțile nu își pot continua existenta și nu pot fi transmise mai departe .Sunt lăsate pe rafturi neatinse, nedorite de nimeni, în clădiri abandonate ce prezintă condiții improprii….sau pur și simplu aruncate la gunoi…Este începutul unei decăderi a societății izvorâtă din ignoranță, o separare de cultură care formează un gol în dezvoltarea ca ființe sociale. La baza dezvoltării pe plan intelectual și social a oricărui individ în societate stau cunoașterea și educația. Ceea ce știm ne face să fim, nu ceea ce deținem ne reprezintă. “Câte limbi vorbești, atâția oameni valorezi!” Cu siguranță, nu devenim mai mulți oameni într-unul dacă vorbim mai multe limbi străine, dar este destul de evident că astfel de cunoștințe dărâmă hotarele mentalității, extind capacitatea de a percepe, creativitatea și gândirea ceea ce facilitează o adaptare mai bună în diferite situații ale vieții.

Fig 1. Fig.2

1.2. Motivația alegerii temei

Tema de proiect aleasă (Librărie-ceainărie), programul și abordarea teoretică au pornit de la pasiunea mea pentru clădirile de secol XIX- XX, pentru frumusețea și eleganța lor, pentru aerul boem pe care îl au și pentru faptul că spun povești, povești frumoase care merită a fi transmise mai departe. Consider că studierea legăturii dintre arhitectura de interior și restaurare (subiect ce va fi abordat mai pe larg în Capitolul 3) ar putea fi benefică pentru arhitectură, spațiul depășind astfel funcționalitatea lui prin îndreptarea spre emoție.

Cum poate fi revigorată arhitectura de secol XIX-XX pentru a putea a putea fi readusă în viața oamenilor, acceptată și recunoscută ca valoare ? Cum pot fi readuse în atenție clădirile care acum sunt abandonate sau se află într-o stare avansată de degradare? În final, ce valențe capătă cuvântul poveste în spațiile interioare pe care dorim să le readucem la viață?

Aceste câteva întrebări enumerate mai sus aduc în discuție metodele de intervenție care pot fi utilizate în ambianța spațiilor interioare precum cel al conacului Olănescu, spațiul ales pentru proiectul de diplomă. Alegerea sitului a rezultat în urma dorinței de a oferi comunității din orașul meu natal Găești, Dâmbovița, un pol cultural central, de întâlnire și socializare care să poată reprezenta un punct de confluență pentru comunitate. (subiect tratat pe larg în Capitolul 2.)

Am pornit în elaborarea temei de diplomă de la potențialul de construire a unei identități colective pe baza bogatei istorii urbane pe care o are conacul și a situației sale actuale. Astfel, proiectul de diplomă propune ca strategie de dezvoltare urbană pe termen lung un spațiu de tip librărie-ceainărie care reunește funcțiuni mixte și se adresează tuturor categoriilor de vârstă.

Totodată, tema studiată a pornit din sentimentul acut de frustrare pe care îl am oridecateori trec pe lângă o clădire abandonată, în stare avansată de degradare, dar care emană o frumusețe și o eleganță rar întâlnite în ziua de astăzi. Mai mult decât atât, unele clădiri sunt tratate cu atâta indiferență, li se aplică “restaurări” necorespunzătoare, fațadele sunt astfel ruinate, iar cel mai trist este faptul că unele intervenții sunt ireversibile. Unii proprietari încearcă să le salveze, demersul lor nefiind rău intenționat, dar din lipsă de cunoștințe, sau din dorința unui cost mai mic, rezultatele sunt devastatoare.

În continuare sunt prezentate doar două exemple din sutele de restaurări distructive prezente atât în București cât și în țară. Cuvintele sunt de prisos…

FIg.3 Fig 4.

*foto stânga: bloc modernist interbelic, strada Popa Nan, © Ștefan Tuchilă, 2009 / foto dreapta: același bloc, extins și modificat în 2015-2016

toamna 2013 februarie 2014

str. George Georgescu 16 Foto: Facebook/Rezistentaurbana/DincoloDeFatade

1.3. Prezentarea procesului de analiză

Restaurarea și conservarea apar ca efect al trecerii timpului, ca o consecință a faptului că unele monumente nu au fost corect întreținute și au avut nevoie de intervenții sau de protecție. Așa cum afirmă și John Ruskin: “Să nu mai vorbim despre restaurare. Totul nu este decât o minciună de la un capăt la altul (…) Aveți grijă de monumentele voastre și nu veți avea nevoie să le restaurați!” Arhitectura stabilește o relație de simbioză cu restaurarea, ambele inspirȃndu-se și completȃndu-se constant și reciproc prin tehnicile și cadrele pe care le dețin. Deși la început arhitectura nu a fost dependentă de restaurare, conservare sau protecție, acestea încep să joace un rol important în păstrarea și perpetuarea patrimoniului cultural de-a lungul timpului.

Scopuri:

– Ilustrarea potențialului creativ al utilizării unui spațiu abandonat sau degradat în folosul comunității, găsirea de noi metode prin care povestea spațiului să poată fi transmisă mai departe, în cazul acesta povestea conacului Olănescu.

-Cum poate fi mai bine utilizat devenind astfel un spațiu recunoscut și acceptat de

comunitate, indiferent de vârstă, abilități sau dizabilități, prezentarea atmosferei interioare ca rezultat al îmbinării dintre modern și un spațiu interior cu o poveste puternică.

– Concluzionarea asupra întrebuințării practice a legăturilor dintre restaurare și

arhitectură ce oferă unui imobil, în multe cazuri, o șansă la o a doua existență.

Obiective:

– Studierea modului în care cele două domenii artistice în alte proiecte și înțelegerea funcționării legăturii dintre arhitectură și restaurare azi,

-Explicarea modului în care emoția acționează punând în balanță trecutul, influența noului spațiu asupra comunității, stabilirea formelor pe care le ia o poveste în cadrul spațiului renăscut.

Modalități:

– Încercarea de a familiariza cititorul cu cele două domenii studiate, restaurarea și arhitectura, încurajarea gȃndirii critice asupra relației dintre acestea, prezentarea modului în care ele se intersectează.

CAPITOLUL 2 . Sensul lecturii și al bibliotecii. Ieri și azi.

2.1 Redarea sensului lecturii.

2.1.1 Istoric. Apariție

BIBLIOTECA = “ o colecție de cărți, organizată după criterii precise”

Adevărul istoric afirmă că bibliotecile s-au născut odată cu nevoia de cunoaștere a omenirii. Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au fost însetați de cunoaștere, care odată dobândită a fost transmisă mai departe.. Și așa au apărut bibliotecile, în decursul a mii de ani, stocând informația, păstrând-o, și având grijă să fie transmisă mai departe în cele mai bune condiții pe cât posibil.

“Povestea frumoasă a cărților ca factor major în civilizarea umanității începe odată cu posibilitatea de a le multiplica ușor, posibilitate dată de apariția tiparului cu litere mobile, inventat de Johannes Gutenberg (1398-1468). Chiar dacă ideea de a tipări le venise cu mult timp în urmă chinezilor, aceștia punând-o în aplicare prin presarea hârtiei sau mătăsii în blocuri de lemn în care erau gravate litere, sistemul era suficient de greoi, încât accesul la carte avea să fie destinat doar elitei societății, și nu maselor largi.”

Prima bibliotecă atestată documentar în România: apare într-o mănăstire ce va avea să fie distrusă în vremea marii invazii tătare din anul 1241 – Mănăstirea Igriș, fondată de Ordinul călugăresc catolic cistercian în anul 117. .Această mănăstire a fost reconstruită apoi, dar destinul ei a fost unul nefast, fiind iarăși distrusă în timpul răscoalei cumanilor, spre finalul secolului al XI-lea, iarăși refăcută și apoi în 1500 închisă definitiv, în urmă venind și ocupația otomană, care a distrus-o pentru totdeauna, ruinele ei fiind găsite la câțiva kilometri de comuna Igriș din județul Timiș.

Din istoria primei biblioteci în România se poate observa cu câtă perseverență și dorință se agață de lume acest spațiu ce conține comori neexplorate. Propagă mesajul că dispune de informații ce așteaptă a fi descoperite încercând să transmită că scopul ei în lume nu s-a încheiat. Mai sunt multe noțiuni de aflat, multe lucruri de făcut, multe altele de descoperit, încă are dorința de a de a împărtăși din ceea ce este al său și altora și de a dărui cunoștințe, iar călătoria sa de-abia începea. Tragic, existența sa încetează în cele din urmă, rămânând doar pentru a fi amintită peste ani. Totuși, se poate observa tenacitatea oamenilor în a proteja ceea ce era într-adevăr important și dorința de a oferi un bun valoros generațiilor viitoare.

Prima bibliotecă publică în România . Bibliotecile publice de împrumut au apărut ca răspuns la cauza faptului că, deși cărțile erau ușor de tipărit, nu erau accesibile tuturor. Grație inițiativei tipografului Josef Klapka, pe teritoriul actual al României apare prima bibliotecă de împrumut pentru public. Acesta a reușit să deschidă o bibliotecă ce prezenta și o sală de lectură, dar care oferea posibilitatea de a împrumuta cărți pe bază de abonamente contra cost. Biblioteca a funcționat până după Revoluția din 1848..

De-a lungul anilor, unele biblioteci au luat ființă din donațiile de cărți ale oamenilor înstăriți sau din averea pe care aceștia au dorit să o investească în cultură.

Din data de 23 aprilie 1995, omenirea serbează Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de Autor. Fiind o inițiativă a UNESCO, este o ocazie pentru instituțiile de pretutindeni de a promova cartea și implicit, lectura. Cu trecerea timpului, publicațiile online tind să acapareze tot mai mulți cititori, care, de altfel s-ar fi regăsit între filele cărților explorând posibilități multiple și trăind experiențe unice. Cu atât mai mult această zi are o însemnătate foarte mare pentru pasionații de lectură pe file.

Pe 14 aprilie 2005, ziua de 23 aprilie a fost declarată „Ziua Bibliotecarului în România”, așa că la această dată se sărbătoresc simultan cărțile, bibliotecarii și autorii cu drepturile lor. Pentru că ne-au oferit atât de mult în decursul anilor, au fost prieteni fideli și mereu acolo la nevoie, cărțile au fost răsplătite. Consider că acesta este un gest de respect față de cărți, lectură, bibliotecari și autori, un omagiu adus lor pe merit.

AZI.

Dezvoltarea internetului a amplificat procesul de digitalizare a cărților și de stocare în biblioteci virtuale. De aceea este mult mai simplu și mai ușor datorită faptului că pot fi accesate de oriunde, cărțile fizice sunt astfel protejate de degradare și implicit mai bine întreținute. Desigur, oferă avantaje precum: distribuirea într-un număr foarte mare în mod concomitent, utilizarea în crearea altor lucrări, eliminarea riscului de pierdere a bibliotecii în incendii sau calamități naturale, cărțile putând fi salvate și copiate în mai multe locuri , protejarea lucrărilor originale care pot fi păstrate în siguranță fizică, minimizarea exploatării forestiere prin faptul că nu mai este necesară hârtia ca suport de lucru.

Totuși, nimic nu din toate acestea nu se poate compara cu senzația de a întoarce filele proaspăt scoase din tipar, aproape calde încă. Iar aici îmi încadrez propria persoană, pentru că și eu sunt de modă veche și prefer o carte fizică, ce are paginile îngălbenite, decât să citesc pe desktop sau pe e-reader.Această preferința nu este una sustenabilă și sunt conștientă de asta, dar plăcerea de a citi vine din lucruri mici, printre care și intoarcerea ușoară a filelor, scufundat în fotoliu lângă foc, întins pe iarbă proaspăt cosită sau de ce nu, în metrou în drum spre birou.

CONCLUZIE.

În ciuda creșterii vânzărilor din ultimii ani, cărțile electronice nu sunt suficient de adoptate astfel încât să le înlocuiască pe cele tradiționale. Atât cărțile tipărite, cât și cărțile electronice au atribute unice și servesc destinații multiple în satisfacerea nevoilor de lectură ale oamenilor, care pot varia în funcție de factori demografici, contextuali și situaționali individuali. Conform concluziilor studiului menționat, cărțile electronice și-au stabilit ferm un loc în viața oamenilor datorită modului convenabil de accesare a conținutului preferat în orice loc, în orice moment. Cărțile electronice și cărțile tipărite se completează reciproc, oferind același conținut în două suporturi diferite.

Rezultatele acestui studiu ilustrează faptul că există o varietate de factori care contribuie în preferințele cititorilor pentru cărțile tipărite sau digitale. Pe măsură ce tehnologiile evoluează, la fel și funcțiile cărților digitale. Cercetările viitoare ar trebui să ia în considerare contextul și situația individului, caracteristicile suportului și rolurile pe care le au cele două tipuri de suport fizic sau digital pentru a înțelege mai bine alegerile și preferințele dintre cele două. Acest studiu este unic, dar este, de asemenea, limitat, deoarece oferă doar o imagine instantanee a cărților electronice și a cărților tipărite în acest moment. Un studiu mai accentuat ar putea oferi o imagine mai cuprinzătoare și o predicție mai exactă a faptului că în viitor cărțile electronice le vor înlocui complet cărțile tipărite și de ce.

Referitor la cifre, în acest studiu se poate observa tendința persoanelor de a alege cărți tipărite pe hârtie în detrimentul celor digitale. Mai mult de jumătate din participanții la studiu afirmă că preferă o carte tipărită, dar nu ignoră total ideea unor cărți virtuale.

Acest studiu are implicații pentru biblioteci, alte instituții de informare și acționari conecși, precum editorii care încearcă să înțeleagă și să adapteze preferințele utilizatorilor într-un mediu tot mai digital, bazat pe Internet. Oferă o perspectivă unică asupra alegerilor și preferințelor utilizatorilor atunci când citesc. În plus, cărțile electronice și e-cititorii sunt o tehnologie populară în evoluție rapidă și care este de mare interes pentru companiile media și companiile de publicare. Rezultatele cercetării oferă o direcție în înțelegerea adoptării unei astfel de tehnologii și modul în care aceasta este pusă în aplicare.

2.1.2 Impactul asupra comunității

Acest impact al bibliotecii asupra comunității și implicit al lecturii va fi studiat în cele două ipostaze ale timpului: trecut și prezent. Așa cum a fost menționat și în subcapitolul 2.1.1 Istoric și apariție, în trecut, oamenii considerau biblioteca și deținerea cărții ca pe ceva foarte prețios având acces limitat fiind atribuite clasei sociale înalte care avea acces la educație. Pentru oamenii fără posibilități materiale deosebite, accesul la cultură și educație reprezenta un privilegiu de care nu se puteau bucura. Atât dezvoltarea întregii comunități, dar și a individului ca entitate au fost influențate puternic în bine de apariția bibliotecilor și/sau a arhivelor.Se poate observa dorința acută de cunoaștere pe care o aveau oamenii la început.

Atunci când un cuvânt este scris sau rostit, acesta este încărcat cu ilustrații și semnificații mentale în funcție de experiența trăită de un anumit individ.. De exemplu, cuvântul bibliotecă, se poate asocia cu un sinonim: memorie. Reprezentarea grafică a acestei memorii se materializează într-un perete tapetat cu rafturi pline de cărți, într-un spațiu nobil, în care memoria istoriei culturii, științei, intelepciunii, civilizației umane sunt vii. O biblioteca este o modalitate de a te transpune deopotriva în trecut, prezent și viitor, zabovind cu ochii, mintea și sufletul pe paginile cărților, documentelor, în care este așternută, într-un fel, toata istoria lumii, de ieri, de azi, de maine!

În era bibliotecilor și librăriilor digitalizate bibliotecile și librăriile clasice încep să piardă teren, este vorba despre dobândirea unor informații pe căi mai comode- televiziune, internet, radio, aplecarea societății civile și mai cu seama politice spre incultură, spre vulgar, spre dezinteres față de creșterea ființei culturale, spirituale, dar biblioteca ar trebui cu atât mai mult respectată pentru menirea sa, aceea ce a păstra identitatea culturală a unei națiuni, mai ales cand prezentul este total dezinteresat față de fondul de carte, de fondul național de frumos, de cultura, de înțelepciune! Pentru ca prezentul a fost un viitor care va deveni trecut, iar biblioteca, locul unde trecutul e în dialog cu viitorul, moderator fiind prezentul!

2.1.3 Evoluția programului arhitectural

Scopul cercetării este de a observa în ce mod s-au modificat bibliotecile / librăriile de-a lungul timpului, pornind de la cele mai vechi biblioteci până la cele mai moderne și mai sofisticate proiectate în ziua de astăzi.

Bibliotecile din trecut erau locuri în care se stoca informația și la care ofereau aceste cunoștințe doar elitei societății Mai târziu se dezvoltă conceptul de bibliotecă publică, accesibilă tuturor persoanelor indiferent de statutul social sau de clasa socială din care făceau parte.

Fig 5 Biblioteca Națională Marciana, Venezia. Fotografie de Will Pryce

De la tăblițele de lut din vechile timpuri, la prețioasele manuscrise, până la inventarea tiparului atunci când cărțile au devenit mai ușor de obținut și până în prezent la familiarul format de raft plin de cărți pe care toți îl cunoaștem, biblioteca suferă astfel o mulțime de transformări. Acestea survin în urma adaptării societății la diferite situații și se nasc din simplul fapt că omenirea evoluează. Evoluția transformă modul de viața obișnuit intr-unul mai ușor, mai practic, mai alert. Omul ca ființă socială, a încercat dintotdeauna să își contureze spațiul în care se desfășoară după acțiunile / activitățile sale. Ceea ce este perfect corect și valabil. Fiind entități atât de complexe și spațiul în care oamenii își petrec timpul se modifică, adaptandu-se astfel noilor nevoi ale indivizilor.

În epoca modernă, bibliotecile și librăriile întâmpină o provocare din partea lumii tehnologizate și digitalizate, iar multe dintre clădirile fizice se deteriorează din ce în ce mai mult. Acest fapt a dus la o modificare în scopul funcțional al noilor biblioteci și librării, având incorporate cafenele, restaurante, galerii de artă, ateliere de creație și teatre în încercarea de a reconecta publicul cu scopul civic al bibliotecii/ librăriei. Aceste încercări de a aduce împreună funcțiuni conexe au dat naștere unor spații flexibile, multifuncționale, transformabile, care au ceva de oferit pentru oricine le-ar trece pragul. Acest comportament adaptiv la situația actuală este un răspuns la nevoile societății. Cum societatea este în continuă mișcare și schimbare, se resimte nevoia de ceva nou, care să surprindă, să atragă privirile și care să ofere mai mult. Pe toate planurile.

Fig 5 Biblioteca Națională din Beijing, China. Fotografie de Will Pryce

Astfel, de la o încăpere care adăpostea câteva sute de volume la început, până la cateva mii, programul arhitectural -bibliotecă- suferă o serie de transformări. De la privat la public, de la împrumut la cărți oferite gratuit spre studiu, de la abonament contra cost la timp petrecut efectiv în sala de studiu, astăzi biblioteca se adaptează stilului cotidian de viață. Biblioteca/ librăria, alături de spațiile dedicate socializării și culturalizării devin una, iar acesta este singurul mod ca ele să poată exista în continuare. Prin asocierea cu activități culturale precum teatru, concerte, spectacole, galerii de artă, expoziții, ateliere biblioteca poate renaște, iar această alăturare face ca fiecare domeniu să crească. Această simbioză este compromisul la care s-a ajuns pentru a păstra biblioteca/librăria încă vie. De cele mai multe ori termenul -compromis- poate insufla ceva negativ. În acest caz avem de-a face cu un compromis salvator care pe de-o parte împlinește dorințele societății, dar pe de alta, menține în viată cultura, arta, frumosul, cartea, valorile de care o comunitate ar trebui să țină cont și pe care ar trebui să le păstreze și să le transmită mai departe.

2.1.4 Statistici

Mai mult de o treime dintre români nu citesc cărți și 76% n-au fost niciodată într-o bibliotecă Doar 16% dintre români declară că citesc cărți într-o lună, în timp ce 35% susțin că nu au citit niciodată vreo carte, arată studiul „Barometrul de consum cultural 2018.

Fig 5

Fig 6

Potrivit unui studiu al organizației patronale AGORA, în România sunt astăzi spre 260 de librării, în total. În București ar fi comasate între un sfert și o treime din numărul total al librăriilor din țară, astfel restul orașelor ar "beneficia" de puțin peste 100 de librării. De aici reiese că există județe întregi care nu au nicio librărie, niciun punct de acces la carte.

Fig 7

Fig 8

Românii cheltuie în medie 3.15 € pe cărți într-un an. De aceea, se află pe ultimul loc la consumul de carte în Europa cu cea mai mică piață de carte de pe continent.

Fig 9

Fig 10

Statisticile arată consumul redus de cultură estimat pentru anul 2018. Cum tendința este una descendentă, pentru anul 2020 rezultatele ar putea fi chiar mai dramatice. Aici nu mă refer doar la cărți și cititori, fiecare grafic prezintă o anumită activitate culturală și modul în care aceasta se manifestă în viața indivizilor. Este remarcabil faptul că majoritar întrebărilor este răspunsul negativ. Efect îngrijorător asupra dezvoltării și integrării indivizilor în societate. Menționam în mai devreme că individul reprezintă celula din care este formată societatea. Dacă această celulă nu se hrănește cu toate substantele de care are nevoie nu se va dezvolta armonios și le va dezechilibra și pe cele din jurul său. Transpunând în viața cotidiană, astfel sunt generate dezechilibre în sistemul public, economic, social, politic al unei societăți. Astfel de dezechilibre nu sunt de dorit, iar modul prin care le putem evita este ca oamenii, din proprie voință, să “ofere” procentajele răspunsurilor negative celor pozitive prin acțiuni simple.

2.1.5 Concluzii

Am dedicat acest studiu procesului de transformare a unei clădiri și impactul pe care aceasta îl are în comunitate. Observ aici o dublă schimbare: în primul rând transformarea spațiului arhitectural ca proces de implementare de noi funcțiuni, iar în al doilea rând, schimbarea interioară suferită la nivel de cunoștințe, atitudine , abordare a individului. Atunci când cineva pășește într-o bibliotecă nu poate ieși de acolo la fel cum a intrat, în aceastră trecere ar trebui să devină o ființă nouă, un om îmbogățit cu o minte schimbată măcar în proporție de 0,1%. Pentru că scopul cărții este acela de a modela, iar indivizii ar trebui să se lase modelați, să își dorească să poată fi transformați prin cunoștințe nou dobândite.

Am axat acest studiu pe individ și pe importanța bibliotecii în existența sa, deoarece este celula din care este formată întreaga societate. Pornind de la educația unei singure persoane și transpunând mai departe în anturajul său se conturează cercuri care influențează puternic societatea. De aceea, educația și personalitatea trebuie modelate individual și specific pentru a obține o entitate de valoare în cadrul societății. Acest rezultat poate fi obținut doar prin voință, voința și dăruirea unei persoane de a deveni mai bună, pe plan personal, social, cultural. Fiecare dintre noi este o versiune a propriului sine pe care o aduce la un anumit nivel doar prin muncă și studiu. Putem face mai mult decât ne imaginăm și suntem capabili să schimbăm lucrurile în orice domeniu.

Accentul cade pe librăriile mici față de care grupuri mari de oameni și-au pierdut interesul Acestea sunt spațiile pe care doresc să le readuc în atenția vieții cotidiene și să le transform astfel încât să servească mult mai fidel societatea de astăzi. De asemenea, este tras un semnal de alarmă pentru orașele / județele care nu beneficiază nici măcar de o librărie sau de o bibliotecă.

În concluzie, existența librăriilor / bibliotecilor are un efect benefic asupra comunității sau asupra locului în care se dezvoltă contribuind la progresul multicriterial al individului. Sunt analizate librăriile/ bibliotecile mici, de oraș care pot avea un impact foarte mare în dezvoltarea și extinderea intereselor oamenilor. Deși interesul a scăzut în ultimii ani la nivel de individ, prin asocierea cu acte culturale consider că biblioteca încă mai poate fi salvată. De aceea necesită modificări pentru a putea fi adusă în actualitate, pentru a deveni un spațiu comun, transformabil, multifuncțional.

2.1 Influența unui pol cultural în comunitate

Acest capitol expune este partea practică a influenței unui pol cultural în comunitate. Pornind de la câteva întrebări simple:

Care este atitudinea comunității urbane față de apariția unui pol cultural?

Cum este influențată viața comunității de existența sa?

Ce generează prezența unui astfel de pol?

Care sunt avantajele și dezavantajele prezenței sale în zona centrală?

Cum este influențat statutul urban de prezența sa?

Pentru a putea afla cum influențează concret un astfel de pol cultural o anumită comunitate, am realizat un studiu practic. Un sondaj tematic pentru orașul Găești în care am încercat să abordez respondenti din toate categoriile de vârstă, având ocupații diferite și o abordare personală asupra ceea ce reprezintă cultura. Rezultatele sondajului au furnizat răspunsurile pentru întrebările din prima parte a prezentului capitol.

Fig. 11 Fig. 12

Fig. 13 Fig. 14

Fig. 15

Fig. 16 Fig. 17

Fig. 18

Cum ați încuraja sau îmbunătăți activitățile culturale din orașul Găești?

53 responses

Fig. 19

Pe baza răspunsurilor primite la această ultimă întrebare am conturat un grafic ce cuprinde preferințele locuitorilor și măsura în care ele se regăsesc în răspunsuri.

Iată câteva dintre răspunsurile primite:

Pentru a îmbunătăți activitățile culturale din oraș aș construi locuri în care oamenii să poată petrece împreună vizualizand galerii de artă, expoziții și citind.

Promovarea pe plan local a artiștilor amatori (pictură , fotografie , cenaclu literar, teatru ,muzică, dans) ,stimularea întâlnirilor periodice ale unor pasionați colecționari și expoziții de obiecte colectionate.

As organiza mai multe evenimente culturale: as invita trupe de teatru, muzicieni pentru concerte de muzica clasică și modernă, trupe de dans , expoziții de arta plastică, etc. în mod regulat. As redeschide cinematograful.

Teatru

Prezentări de carte, întâlniri cu ajutorul, sesiune de autografe

Prin crearea unor locuri de joacă în care sa se creeze posibilitatea învățării prin joc si joaca!

Cu spații flexibile puse la dispoziție pentru evenimente care pot avea loc spontan.

O comunitate care sa se ocupe de astfel de evenimente ar ajuta. Suntem mulți tineri care activam in domenii diferite și asta sigur e un avantaj nefolosit încă.

O ceainărie în parcul central.

un spațiu comun pentru activități în centrul orașului ar ajuta

mai multe activități pentru copii și tineri în care sa își dezvolte diferite abilități

Spații publice mult mai animate, funcțiuni deschise publicului larg

Mi-ar plăcea sa existe o cafenea lângă parc

Oamenii au fost într-adevăr deschiși și au răspuns cu sinceritate. Nu mă așteptam să primesc răspunsuri așa detaliate și să văd atât interes venind din partea lor. Mai mult decât atât, din studiu se poate observa aplecarea comunității spre cultură fapt ce îmi confirmă corectitudinea propunerii pentru situl ales.

Care este atitudinea comunității urbane față de apariția unui pol cultural?

Conform Fig. 16 atitudinea comunității este una pozitivă. Se poate observa aplecarea comunității spre cultură și dorința de beneficia de un spațiu comun pentru întâlniri și evenimente amplasat în centrul orașului. De asemenea, conform Fig. 19 în mai mult de jumătate din răspunsuri se regasesc propuneri precum: Cinematograf, Ceainărie/Cafenea, Expoziții, Carte, Muzică, Activități pentru copii/ tineri, Teatru, Spații comune multifuncționale. Cu ajutorul proiectului de diplomă doresc să implementez majoritatea propunerilor pentru ca încă de la început am încercat să mă plasez în poziția individului și să rezonez cu aspirațiile comunității.

2. Cum este influențată viața comunității de existența sa?

Din sinteza studiului reiese că viața comunității s-ar schimba în bine datorită prezenței unui spațiu dedicat în centrul orașului, mai mult, această schimbare ar fi binevenită deoarece este dorită. Comunitatea orașului s-ar dezvolta în jurul acestui pol și astfel ar deveni mai puternică, nivelul socializării ar crește și implicit s-ar vedea un progres la nivel de individ.

3. Ce generează prezența unui astfel de pol ?

Conform Fig. 18, prezența unui astfel de pol generează o activitate mai intensă în zona centrală a orașului ceea ce nu reprezintă absolut un efect negativ. Deoarece prezența sa va anima centrul, schimbările se produc atât la nivel carosabil cât și la nivel pietonal. Consider că circulatiile pietonale vor deveni mai intens frecventate. Prezența sa poate transforma centrul într-un centru pietonal. Ceea ce este de dorit pentru structura orașului Găești, deoarece artera principală traversează orașul prin centru și astfel se generează aglomerație. Este în derulare proiect pentru dezvoltarea centurii orașului pentru a limita accesul în centru și pentru a reduce fluxul constant de vehicule.

4. Care sunt avantajele / dezavantajele prezenței sale în zona centrala?

Avantajele pe care le prezintă propunerea în zona centrală sunt:

parcul central ca parte integrată a proiectului

povestea locului

imagine întipărită în memoria colectivă

flux constant datorită locuințelor din apopiere

accesul la o ruta principală ( Șoseaua București – Pitești/ DN7)

circulații pietonale

prezența unui râu ce traversează parcul

Dezavantajele pe care le prezintă propunerea în zona centrală sunt:

accesibilitate pentru persoanele cu dizabilități ( limitată)

supraaglomerare

5. Cum este influențat statutul urban de prezența sa?

În condițiile în care propunerea pentru parcul central ar deveni foarte

cunoscută și ar atrage din ce în ce mai mulți clienți, orașul ar beneficia, în primă faza, de recunoaștere pe plan județean. Nu este exclusă o recunoaștere la nivel național. Acest pol ar concentra în jurul său toată activitatea culturală a orașului și ar deveni un simbol local pentru comunitate.

CONCLUZIE.

Prezența unui pol cultural în comunitate nu poate lăsa acea comunitate indiferentă. Prin simpla sa existență generează întrebări. Întrebările devin răspunsuri, iar aceste răspunsuri le percep ca pe niște soluții la nevoile comunității. Pentru că suntem ființe umane suntem caracterizați de curiozitate. Cert, un astfel de spațiu ar stârni curiozitatea multora, ceea ce este un lucru bun. Din curiozitate se nasc faptele, iar faptele produc schimbări. Aceste modificări se percep la nivel de individ, ca piatră aruncată în râu, undele care se propagă vor transmite schimbările mai departe și involuntar vor fi atinși și cei din jur.

CAPITOLUL 3. Valorificarea trecutului: Restaurare – Conversie-

Arhitectură de interior

3.1 Metode de valorificare a trecutului

Adaptarea la noi utilizări a construcțiilor provine din capacitatea acestora de a rezista fizic mai mult decât destinația inițială oferită prin procesul de construcție. Clădirile vechi pot fi puse în valoare și integrate în viața orașului. În “Alegoria Patrimoniului”, Françoise Choay afirmă: “Practica refolosirii ar trebui să facă obiectul unei pedagogii speciale. Ea ține de bunul simț dar și de o sensibilitate înscrisă în lunga durată a tradițiilor urbane și comportamentelor patrimoniale, și deci diferită de la o țară la alta.”

Cu excepția cazurilor în care acestea au suferit din cauza calamităților naturale sau războaielor, schimbările pe care le-au suportat s-au desfășurat lent permițând generațiilor următoare să beneficieze de existența lor în diferite perioade de timp. În cazul construcțiilor abandonate, uneori utilizate ca sursă de materiale de construcție sau distruse din motive diverse, dar procesul de distrugere era lent și parțial în comparație cu metodele moderne prin care o clădire poate fi demolată.

Constatăm că schimbările în economie, stilul de viață tumultuos și inconsecvent, evenimentele imprevizibile și schimbul permanent de informații au dus la nașterea unei societăți urbane insensibile față de mediul care o înconjoară. Fondul construit devine interesant doar ca parte activă în dinamica activităților cotidiene. Societatea de astăzi afectează arhitectura și mai ales felul în care aceasta este privită în marele volum urban. Fondul arhitectural vechi, protejat de regulamentele în vigoare, cu greu face față concurenței. Nu este urmărită dezvoltarea relației dintre arhitectura veche și arhitectura nouă, ci raportul dintre obiectul vechi încărcat cu valori și atitudinea prin care societatea se raportează față de acesta.

În contextul actual o construcție veche nu poate participa la dezvoltarea orașului; va rămâne izolată într-un punct mort. Odată decisă conservarea unui edificiu, procesul se supune unor reguli stricte legate nu numai de menținerea formei, ci mai ales de programul de reabilitare a construcției și de redarea ei orașului. Intervenția asupra sa se poate reduce la renovare iar noua funcțiune trebuie să confere o nouă existentă construcției părăsite, nu doar să o înfrumusețeze și să o facă rentabilă pentru investitor.

Oricare ar fi politica orașului asupra clădirilor cu valoare istorică, principalul obiectiv este ca ele să devină economic viabile. Un impediment al conversiei clădirilor vechi este reprezentat de faptul că unele sunt prea mici pentru a adăposti funcțiunea dorită și este preferabil să nu se intervină, pentru că nevoile potențialilor utilizatori nu pot fi satisfăcute de clădirea în cauză.

3.2 Relația arhitectură de interior – restaurare

Subiectul restaurării este unul foarte vast, iar definirea sa, istoricul și tipurile de restaurare nu reprezintă studiul acestei lucrări. Voi aminti câteva noțiuni în cele ce urmează pentru a crea un context și pentru a poziționa discursul în raport cu arhitectura.

3.2 Relația arhitectură de interior – conversie funcțională

În contextul actual al societății, presiunea factorilor economici obligă societatea să se transforme, implicit această transformare survine și arhitecturii.. Fondul construit dezafectat / abandonat sau degradat trebuie exigent analizat din punct de vedere al capacităților de readaptare pe care le prezintă.

După ce este stabilita valoarea obiectului vizat printr-o amplă analiză, conversia reprezintă modalitatea eficientă atât din punct de vedere economic cât și spațial de a integra imaginea vechiului cu limbajul arhitectural modern. Conversia este o modificare la nivel fizică, structural sau de design, o modalitate de a trece dintr-o stare în alta însoțită de o schimbare de functiune. Aceasta nu presupune introducerea unei funcțiuni noi într-un cadru vechi ci vizează adaptarea arhitecturală potrivită clădirii în cauză, care și-a pierdut funcțiunea inițială. Clădirile vechi pot fi puse în valoare și redate contextului urban. Prin acest proces de conversie spațiul capătă o nouă funcțiune, păstrându-și însă imaginea vechiului armonizat cu limbajul arhitectural modern.

Acest proces de conversie poate fi denumit în continuare reciclare urbană deoarece urmează necesității de a atribui funcțiuni noi clădirilor abandonate/dezafectate. Reciclarea urbană reprezintă începutul unui nou ciclu de viață multicriterial: cultural, fizic, economic și social a zonei studiate. Adică unui edificiu ajuns la sfârșitul ciclului de viață inițial i se oferă o strategie de revitalizare – o șansă la o a doua existență- prin atribuirea unei noi funcțiuni pentru ca aceasta să poată exista în continuare și să fie utilizată pe baza condițiilor deja existente.

Clădirile cu valoare arhitecturală sunt prezente pretutindeni, atât în interiorul tesutului urban cât și în afara sa, fiecare având povestea și trecutul ei. Unicitatea unei clădiri nu se datorează stilului, perioadei sau programului arhitectural ci legăturii strânse pe care o are cu locul respectiv. Povestea locului este mult mai importantă decât povestea imobilului în sine. Imobilul este mărturia fizică a acestei povești și dăinuie tocmai pentru a o putea transmite mai departe. Identificarea modului de a interveni asupra unor astfel de clădiri trebuie să țină cont în principal de zona în care se află edificiul, de povestea sa și posibilitățile potrivite de dezvoltare pentru situl ales, indiferent dacă este vorba de restaurare, conversie sau extindere.

Arhitectura este arta spațiului construit, iar spațiul trebuie pus în valoare atât cel exterior cât și cel din interiorul imobilului. Spațiul construit trebuie exploatat, indiferent dacă acest cuvânt are o rezonanță dură, prin exploatat înțeleg – valorificat, utilizat, folosit de către cineva- nu ca pe o sursă de profit. Există multe spații neexploatate și cu potențial uriaș în interiorul țesutului urban care pot aduce schimbări majore modului în care comunitatea își trăiește viața Iar în încercarea de a le reda comunității își pot spune povestea mai departe și pot rămâne mărturii fizice ale locului.

Mă voi referi în continuare la relația dintre arhitectură de interior și conversie, strict pe clădiri ce necesită intervenții, relație văzută ca un proces de asociere între cele două prin care se susțin reciproc dar pot exista și individual.

Relația arhitectură de interior – conversie funcțională se poate repartiza pe 3 cazuri:

M -> C -> A

M -> / -> A

M -> C -> / => INUTIL , unde: M= monument istoric

C= conversie funcțională

A=arhitectură de interior / amenajare

În cazul 1, poate unul dintre cele mai întâlnite:

În procesul de integrare a unei clădiri comunității, conversia sa funcțională joacă un rol important. Acest rol-cheie determină parcursul viitor al clădirii și al poveștii sale în societate. Având etapa de conversie funcțională stabilită, proiectul de arhitectură de interior vine în completarea sa cu o serie de propuneri pentru noua funcțiune. Aceste propuneri se vor realiza în conformitate cu regulamentele în vigoare, cu normele de protejare a monumentelor și normelor de proiectare actuale.

Dar din cauza faptului că cele mai multe dintre monumentele / edificiile prezente în țesutul urban nu mai corespund normelor de proiectare actuale și cerințelor societății de astăzi, este necesară intervenția la nivel de conversie. Cele două procedee se află în strânsă legătură și se completează reciproc. Fiecare își aduce aportul asupra proiectului în desfășurare pentru a putea oferi comunității versiunea cea mai potrivită a unui edificiu.

În cazul 2:

Ca excepție de la regulă: nu toate cazurile necesită prezența imperioasă a celor două procese. Ceea ce înseamnă cu nu sunt total dependente unul de celălalt. Pot exista și își pot aduce beneficiile în mod egal și fiind separate. Nu toate monumentele sunt supuse unor conversii precum în cazul al doilea ce prezintă situația în care un monument nu necesită schimbarea funcțiunii, deci amenajarea este posibilă fără etapa conversiei în prealabil.

Totul se reduce la situația în care se află o clădire la un moment dat. Dacă aceasta permite și nu este necesară conversia se poate avansa la etapa de proiectare de arhitectură de interior. sau amenajare.

În cazul 3:

Așa cum se poate deduce și din schemă, cazul al treilea este inutil și nejustificat. Nu are sens ca unei clădiri să îi fie schimbată funcțiunea dacă ulterior, nu se dorește a se interveni asupra ei.

CONCLUZIE.

Relația arhitectură de interior – conversie funcțională nu este una de interdependență, ceea ce înseamnă ca cele doua procedee pot juca roluri separate în procesul de integrare al unei clădiri în fondul urban actual.

CAPITOLUL 4. Studii de caz.

4.1. Cărturești Verona, București, România.

Amplasament: Str.Arthur Verona Nr. 13-15, București, România

Arhitect: Șerban Sturdza

Finalizare: 2003

Suprafață: 1200 mp

Fațada principală Cărturești Arthur Verona. Fig.20

Un salt major spre normalitate, într-o perioadă în care mărturiile trecutului sunt demolate pentru a face loc unor clădiri în care primează interesul investitorului, este reprezentat de apariția unor proiecte care îndrăznesc să prezinte afacerea de succes în altă lumină. Un astfel de demers este surprins de primul proiect pentru o librărie autohtonă care a îmbinat vânzarea de carte cu evenimente și servicii diverse: Cărturești – localizat pe strada Arthur Verona, nr. 13. Acest gest metamorfozează casa construită în 1883 de către premierul Dimitrie Sturdza într-un punct de reper pe harta culturală a întregii țări; devine astfel cea mai frecventată clădire de patrimoniu din București.

“Cărturești este un concept flexibil, permisiv și deschis care se dezvoltă prin contribuția fiecărui membru al echipei și partenerilor săi, dar mai ales prin cele ale publicului.

De multe ori, deschiderea unei librării Cărturești înseamnă salvarea și renovarea unei case de patrimoniu a cărei soartă ar fi, alt­fel, pecetluită. Acesta a fost și cazul librăriei Cărturești de pe strada Arthur Verona, care s-a extins în 2008 într-o frumoasă casă fin-de-siècle, imobil sortit demolării în vederea construcției unui bloc de 11 etaje. Cărturești Verona este astăzi cea mai mare librărie din România (cca. 1200 mp), oferind cărți și lucruri care fac viața mai frumoasă în singurele clădiri de epocă rămase în picioare pe artera principală a Bucureștiului.”

Conceptul:

“ Modul de abordare a proiectului este unul conjunctural în care profesia arhitectului intervine în desfășurarea evenimentelor ocazional, într-o împletitură continuă cu nevoi existențiale limită, legate de gestiunea și vânzarea cărții, de așteptările publicului, de posibilitățile sitului, și în foarte mare măsură de prietenii care, de fiecare dată, au încurajat micile inițiative de a împinge proiectul mai departe.

Tema este rezultatul unui efort de concentrare din partea unor persoane cu profesii foarte diferite, a avut și are în continuare demersuri întortocheate, complexe, dar și un gând director care este legat de comunicare, de bunele vecinătăți pe care le poate oferi împrejurimea și pe care locuitorii cartierelor din București le-au uitat.

Prin acest proiect ne-am propus să reciclăm elementele care deja există, să ne insinuăm într-un loc care are reguli proprii și să fim atenți la nuanțe. Am vrut să facem un loc în care să ai cât mai multe motive să te întâlnești, în care arhitectura trebuie să existe, dar fără să fie persuasivă.”

Acces Cărturești Verona Fig. 21 Interior Cărturești Verona Fig. 22

Proces:

-Amenajarea parterului a ținut cont de arhitectura imobilului. Legătura cu muzica se face firesc, parterul adăpostește acum secțiunea principală de CD-uri și DVD-uri. Parterul a fost primul spațiu deschis pentru public prin executarea ceainăriei și deschiderea librăriei, cu donații de mobilier din partea susținătorilor și prietenilor.

-Au fost invitați arhitecții să realizeze propriile proiecte de design de obiect – în principal scaune și să le expună cu nume de autor și cu orice informații în ceainărie.

-Au fost lansate invitații pentru cât mai multe expoziții din partea cărora au fost primite multe obiecte/ obiecte de mobilier utile și interesante pentru noua locație.

-Amenajarea subsolului conservă vechea bucătărie a imobilului cu majoritatea utilităților, păstrându-și menirea de depozit de bunătăți al casei. Alături de alte funcțiuni, subsolul se dorește a fi și un depozit valoros de carte de arhitectură. Un spațiu necesar, într-un context în care plaja de opțiuni în privința cărților de specialitate este foarte limitată.

-În ultima etapă a fost amenajat podul întâi ca spațiu dedicat designului. Datorită expresivității și căldurii structurii, funcțiunea s-a schimbat pentru a oferi un cadru incitant dedicat copiilor.

-Proiectul pentru librăria Cărturești, diversifică funcțiunile și folosește la maximum grădina. Legătura cu grădina este în permanență o prioritate. Curtea de lumină dintre imobilele 13 și 15 capătă menirea unui spațiu de tranziție și de reorganizare a fluxurilor de circulație.

-Spațiul este în continuare viu, se modifică și se adaptează permanent, ca răspuns atent la nevoile clienților librăriei.

S-au realizat următoarele intervenții:

1. Accesul a fost reabilitat,ușile au fost întoarse cu 180 grade pentru respectarea fluxului de evacuare.

2. Podul a fost mansardat rezistența planșeului fiind crescută prin dublarea grinzilor de lemn. Tot sistemul constructiv al șarpantei a fost păstrat.

3. A fost necesară nouă scară de acces.

4.. A fost reabilitat subsolul prin: diminuarea infiltrațiilor și a umidității, intervenții punctuale, instalarea unor echipamente (WC, bar, aparat de intrare).

5. Intervenții punctuale în reabilitarea fațadei prin căutarea unor relații non-brutale față de realitatea fizică a fondului construit înconjurător.

Interior parter Cărturești Verona Fig. 23 Pod Cărturești Verona Fig. 24

Plan Ceainăria Cărturești Verona. Fig. 25

Plan Cafeneaua Cărturești Verona. Fig. 26

Plan Mansarda Cărturești Verona. Fig. 27

Plan Grădina Cărturești Verona. Fig. 28

4.2. Seneca Anticafe, București, România.

Amplasament: Str. ION Mincu, Nr1, București, România

Arhitect: Denis Lambru

Finalizare: 2014

Fațadă Seneca Anticafe. Fig. 29 Interior- zona proiecții. Fig. 30 Interior- zona de librărie. Fig. 31

Când vine vorba de spațiu, vine vorba de utilitatea sa, de cum se vor simți oamenii care îl folosesc, ce gândesc sau cu ce sentimente vor reveni, dacă vor reveni…Acesta este procedeul prin care începe un proiect. Pentru Seneca Anticafe tema a fost clară: un spațiu al oamenilor pentru bucuria lor, pentru ca ei să își dorească să revină, cu un design ușor care să nu fie afectat de modă sau tendințe. Locul trăiește și rămâne viu datorită oamenilor.

Conceptul Anticafe este un concept care a prins deja rădăcini în alte țări, iar acum a ajuns și în România. Acesta ce caracterizează prin faptul că în incinta cafenele/librăriei nu se plătesc produsele consumate, ci timpul petrecut acolo.

Asupra spațiului s-au conturat următoarele:

-s-a renunțat la curtea interioară din spatele blocului prin închiderea cu lemn

– recompartimentarea spațiilor a decurs de la sine

– au fost alese materiale naturale, calde si tonuri coloristice pastelate

– jocul dintre hartia de carte folosită ca tapet și albul mobilierului crează o nouă perspectivă asupra librăriei.

-o serie de elemente aparent nefinisate sunt utilizate pentru a evidenția altele

-baru l- bucătărie cu autoservire este creat pentru a încuraja relațiile deschise, libere și relaxate

– s-au conturat 4 zone : zona de relaxare, aflată în imediata apropiere a vitrinei, zona de librărie propriu-zisă, zona de studiu și zona de prezentări

– fiecare zonă se poate transforma și poate deveni o zonă de interes în orice moment

– designul nu este unul pretențios

Schemă funcțională Seneca Anticafe. Fig. 30 Plan Seneca Anticafe. Fig. 31

4.3. Casa a ceaiului în Hutong, China

Amplasament: Hutong, Beijing, China

Arhitect: Han Wenqiang, Cong Xiao, Zhao Yang

Finalizare: 2015

Suprafață: 450 mp

Secțiune Fig. 40

Contextul proiectului.

Complexul este format din cinci case tradiționale vechi și alte case temporare pe structură metalică. Inițial clădirea a găzduit întâlniri de afaceri dar a intrat în stare inactivă din cauza managementului slab, astfel se dorește a fi transformată într-o ceainărie. Aceasta va deveni un spațiu amplu unde oamenii vor putea citi în timp ce se bucură de timpul lor de relaxare la o cană de ceai.

Conceptul.

1. Restaurarea elementelor tradiționale. Proiectarea a pornit prin analiza datelor inițiale.

-A fost atestat faptul că, datorită structurii lemnului și mărimii cărămizilor gri, aripa dinspre nord este dintr-o perioadă antecedentă dinastiei Qing.

-Casele dinspre est și vest au suferit remodelări în anii ‘70 și ‘80 judecând după structura lemnoasă degradată. Proiectul de restaurare trebuie sa pună în evidență vechimea, valoarea financiară, și istorică a clădirii.

-Reparațiile camerei din aripa de nord vor fi minime, înlocuind doar cărămizile grav deteriorate. -Reparațiile în aripa de sud vor consta în renovarea parțială a acoperișului și a peretelui.

-Aripile de est și de vest vor fi demolate, acestea vor fi reconstruite dîntr‑o structură din lemn cu acoperiș înclinat.

Plan de situație. Fig 41 Plan mobilare. Fig 42

2. Integrarea elementelor noi.

-Noul mediu necesită cerințe de confort pe care arhitectura anterioară n‑ar fi putut să le susțină. Pentru ca noua structură a clădirii să fie rezistentă la temperaturi potrivite cerințelor, va trebui să fie complet închisă. În consecință, echipa a simplificat structura vizualizată a clădirii cu un «coridor curbat» plat, care creează o tranziție lină de la trecut la prezent. Galeria arhitecturii tradiționale are o jumătate în interior, o jumătate în exteriorul formei, expansivă pe înălțime, dar și în jos, amplificând în mod semnificativ frumusețea grădinii. Așa cum este anticipat în galerie, din exterior spre extinderea clădirii vechi se creează o priveliște rigidă, îngustă. În galerie, spațiul alb transparent semnifică etapele vremii. Vicisitudinile tumultului vieții și modelul arhitectural dintr‑o epocă întunecată generează un contrast temperamental între modern și trecut, creând totodată un dialog între trecut și viitor. De asemenea, echipa a descoperit faptul că, prin împărțirea spațiului interior al curții prin trei arce aleatorii, coridorul de curbură al curții originale creează trei ceainării cu specific independent, care permit o tranziție de la spațiul public la cel privat. Rezultatul reparației controlate va fi cortina de sticlă pentru verandă; de asemenea, vor fi imagini amplasate pe perete și ecrane curbate suspendate în aer; și un peisaj de pădure de bambus. În plus, fasciculul din coloana cu structură de oțel care înlocuiește lemnul deteriorat din clădirea veche generează o serie de imagini vechi și noi care se suprapun, integrând într‑o formă armonioasă elementele vechi și noi.

Imagini din interior Fig., 43, 44,45

3. Semnificația proiectului. Orașul vechi nu este bogat numai din punct de vedere istoric, ci se bucură și de o realitate prezentă deosebit de complexă. În vreme ce valoarea istorică susține atractivitatea orașului prin venituri provenite din explorare, utilizarea nelimitată a complexului transformă orașul într‑un model artistic. Transformarea le conferă însă locuitorilor vechiului oraș responsabilitatea menținerii echilibrului între valorile istorice și artistice. Bogăția mediului înconjurător depinde în mod solemn de gradul de flexibilitate a rezidenților în menținerea unui echilibru între cele două valori. Noua viață și noul format pot fi privite ca un catalizator care folosește istoria pentru a spori utilizarea instalației.

4.4. Casa de ceai a Reginei Maria, Bran, România.

Amplasament: Str. G-ral Traian Moșoiu, Bran, România

Arhitect: Remus Hârșan, Crina Popescu, Dragoș Perju,Karoly Nemes

Finalizare: 2016

Suprafață: 390 mp

Fațadă Nord-Vest. Fig. 32

Construcția Casei de Ceai a început în anul 1920 prin transformarea unei șuri din lemn de către arhitectul ceh Karel Liman. Între 1934 și 1938, Casa de Ceai primește un corp nou proiectat de Jean Ernest, noul arhitect al Biroului Regal de Arhitectură. În perioada regimului socialist au fost operate intervenții minore, o mare parte din acestea fiind nocive clădirii și imaginii sale.

Conceptul.

Restaurantul Casa de Ceai Regina Maria a apărut ca o continuare a poveștii începute la 1920, când Regina Maria avea propriul loc de savurare a ceaiului. Ani buni aceasta construcție, parte a domeniului Bran, a fost abandonată, nu s-a mai ocupat nimeni de ea. În 2006, Domeniul Bran a revenit în proprietatea moștenitorilor Reginei Maria, copiii Principesei Ileana. Și de aici lucrurile au venit firesc iar clădirea a fost readucă la viață. A fost păstrat cat de mult din ceea ce reprezentat candva acest loc, fiindu-i oferită din savoarea zilelor noastre – o îmbinare între trecut și prezent, între modern și tradițional. Acest ultim aspect se regaseste si în meniul restaurantului, care propune rețete neoromanesti din perioada interbelica, reinterpretate in tendintele gastronomice actuale.

Imagini exterior Casa de ceai. FOTO: Remus Hârșan Fig. 33 Fig 34 Fig. 35

Procesul de restaurare.

Este vorba de o investiție pe două planuri: atât financiara, cât și fizică. Costurile au fost destul de ridicate, construcția fiind într-un stadiu avansat de degradare, fapt ce a

condus la depășirea previziunilor bugetare inițiale. În al doilea rând, a fost un efort fizic complex, derulat pe parcursul a luni întregi de multă muncă, implicare și atenție.

Proiectul de restaurare și revalorizare a Casei de Ceai a constat în următoarele intervenții:

-au fost reabilitate bârnele de lemn din exterior realizate în sistem blockbau, specific zonei brănene – și tâmplăriile originare.

-a fost păstrată forma acoperișului cu acuratețe, iar șindrila a fost montată în stil tradițional.

-golurile existente au fost păstrate, s-au operat modificări minore pentru revenirea la deschiderile originale.

-pentru iluminarea și ventilarea podului au fost adăugate câteva lucarne cu discreție reiterând modul din epocă de amplasare al acestora.

– salonul principal, înalt, cu sobă a primit o atenție deosebită în procesul de restaurare.

-podul nefiind accesibil inițial au fost proiectate două scări noi conduc în cele două secțiuni ale podului.

-au fost operate deschideri în structură, de tip Fachwerk, către salonul principal, îmbogățind relațiile vizuale.

-scările balansate sunt finisate cu lemn de stejar.

-salonul de acces din zona extinsă în anii ’30 a fost decorat cu grinzi din lemn și console la tavan.

-finisajele includ pardoseli din dușumea de stejar masiv

-holurile și grupurile sanitare pentru public sunt placate cu gresie ceramică. -Grupurile sanitare – dotate cu tehnologie de ultimă oră – și holul de acces către bucătărie au fost grupate toate în partea din spate a casei.

-iluminatul bazat pe spoturi cu led, amplasate discret, oferă o lumină concentrată, reglabilă, instrument al unor efecte scenografice.

-aplice și candelabre susțin exigențele de iluminat ambiental.

-un nou corp de clădire a fost amplasat în zona posterioară a spațiului existent. Volumul nou-integrat accentuează calitatea sa de fundal pentru casa-monument, lăsând peisajul nealterat.

-corpul nou conține bucătăria, vestiarele pentru personal, spații tehnice și depozitări. Pentru realizarea extinderii au fost făcute excavații la baza drumului de acces către castel și consolidări în zona de stâncă incluzând ziduri de sprijin.

-terasa a fost păstrată și adăpostește o cafenea în aer liber.

-vegetația cadrului natural a fost îmbogățită prin replantarea cu specii existente în parcul castelului: tuia, pin, ienupăr, frasin etc.

Imagini salonul principal Casa de ceai. FOTO: Remus Hârșan Fig. 36 Fig 37 Fig. 38

Acest loc a reprezentat sursa de inspirație pentru restaurant care încă păstrează atmosfera de atunci, spiritul princiar, rafinamentul. Astfel, povestea locului poate fi transmisă mai departe. Spațiul preferat al Reginei Maria a generat în restaurant un colț cu elemente de mobilier speciale dedicat exclusiv servirii ceaiului, loc care se afla in Camera Semineului si de care vizitatorii se pot bucura. Este resimțită intens îmbinarea dintre trecut și prezent, prin canapele moderne și scaune vechi. Candelabre care duc cu gandul la nobilele saloane de altădată și o camera a semineului care transpune atmosfera trecutului.. Barul restaurantului este o piesa foarte interesantă, realizata și pictată manual. Bancuta Reginei Maria, din curtea restaurantului, un alt element special, care s-a păstrat până acum invită la relaxare și introspecție.

Planuri Casa de ceai. Fig. 39

CONCLUZIILE STUDIULUI DE CAZ.

BIBLIOGRAFIE

1.1 Cărți

Ruskin, John, The seven lamps of architecture, 1849

Viollet-le-Duc, E.E, Dictionnaire Raisonné de L’Architecture, Paris, 1868-1874

Brandi, Cesare, Teoria del restauro, Giulio Einaudi Editore, Torino 1977,traducere de Ruxandra Balaci, Teoria restaurării, Editura Meridiane, București 1996

Campbell, James WP, “The library: A world history”, Thames & Hudson 2013

Choay, Francoise , Alegoria Patrimoniului, Ed. Simetria, București, 1998

1.2 Articole

Oprea, Dumitru Horia, Istoria bibliotecii, Blog – Istorii regăsite,

13 octombrie 2016

Cârlea, Dan, Bibliotecile de-a lungul istoriei, Ziarul Lumina, 23 aprilie 2016,

Osoianu, Vera, Cartea electronică – o amenințare pentru cartea tipărită?,

Revista Limba Română Nr. 3-4, 2012

1.3 Doctorate

Dușoiu, Elena Codina, Tehnici de restaurare-poziții contemporane versus tradiție, Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, 2006-2007

1.4 Lucrări de disertație

Pietrușel, Laura-Iulia, Film și arhitectură. Artă și experiment, Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, aprilie 2019

Ene, Cosmin, Conversia funcțională sustenabilă a patrimoniului industrial, an univ.2017-2018

Gheorghe, Anca, Integrarea istoriei în viața actuală a orașului, iunie 2015

1.5 Cursuri

Nistor , Sergiu, Protecția patrimoniului, curs anul IV, Facultatea de Arhitectură de interior, Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, an univ 2018-2019

1.6 Reviste

Igloo- Habitat și Arhitectură Nr. 137 / mai 2013- Cărturești Verona, București, România

Arhitext DESIGN Nr. 252 iulie-august 2017- pag. 60-67, Casă a ceaiului în Hutong, China

Igloo- Habitat și Arhitectură Nr. 179/ august – septembrie 2017, pag. 98-104, Casa de ceai a reginei Maria

Arhitext DESIGN Nr.237/ ianuarie – februarie -pag. 106-108, Seneca Anticafe, București, România

SITE-URI WEB

https://www.forbes.ro/mai-mult-de-o-treime-dintre-romani-nu-citesc-carti-si-76-n-au-fost-niciodata-intr-o-biblioteca-148407 – Accesat la data de 16.02.2020

https://asistdl.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1002/meet.14505001106 Accesat la data de 23.03.2020

https://www.linkedin.com/pulse/romanii-cheltuie-pe-carti-medie-315-euro-sau-piata-de-alin-popescu Accesat la data de 23.03.2020

https://www.igloo.ro/carturesti-verona-2/ Accesat la data de 25.03.2020

https://www.societateamuzicala.ro/locurileculturii/wp-content/uploads/2016/09/Carturesti-Verona-prezentare-generala.pdf Accesat la data de 25.03.2020

https://www.horecainsight.ro/liviu-popescu-fratelli-despre-casa-de-ceai-regina-maria-mi-dorit-sa-pastram-cat-de-mult-din-ce-reprezentat-candva-acest-loc-si-vrut-totodata-sa-oferim-si-din-savoarea-zilelor/ Accesat la data de 26.03.2020

http://casadeceai.castelulbran.ro/ro/interiors Accesat la data de 26.03.2020

INDEX FOTOGRAFII

Fig 1:

https://www.facebook.com/allabandonedbeauties/photos/a.102329044610795/126798338830532/?type=3&theater Accesat la data de 10.10.2019

Fig 2:

https://unimedia.info/stiri/poza-zilei–peisaj-dezolant-in-chisinau-zeci-de-carti-aruncate-la-gunoi-121681.html Accesat la data de 12.02.2020

Fig 3

https://e-zeppelin.ro/case-fara-fata-si-fatade-fara-casa-sau-cum-sa-distrugi-un-patrimoniu-si-lumea-sa-ramana-fericita/ Accesat la data de 14.02.2020

Fig 4:

https://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-16727433-reabilitarea-termica-cladirilor-monument-din-zonele-protejate-putea-face-fara-autorizatie-construire-proiect-legislativ.htm Accesat la data de 14.02.2020

Fig 5:

https://www.archdaily.com/442376/the-library-a-world-history Accesat la data de 18.02.2020

Fig 6:

https://www.archdaily.com/442376/the-library-a-world-history Accesat la data de 18.02.2020

Fig 7.

https://www.forbes.ro/mai-mult-de-o-treime-dintre-romani-nu-citesc-carti-si-76-n-au-fost-niciodata-intr-o-biblioteca-148407 Accesat la data de 18.02.2020

Fig 20.

https://www.societateamuzicala.ro/locurileculturii/wp-content/uploads/2016/09/Carturesti-Verona-prezentare-generala.pdf

Fig 21, Fig 22, Fig 23, Fig 24

https://www.igloo.ro/carturesti-verona-2/ -Foto: Șerban Bonciocat

Fig 25, Fig 26, Fig 27, Fig 28.

https://www.societateamuzicala.ro/locurileculturii/wp-content/uploads/2016/09/Carturesti-Verona-prezentare-generala.pdf

Fig 29.

Cel mai fain loc din Bucureşti: Seneca AntiCafe

Fig 30

https://www.tripadvisor.com/Restaurant_Review-g294458-d7790370-Reviews-Seneca_Anticafe-Bucharest.html

Fig. 31

Cel mai fain loc din Bucureşti: Seneca AntiCafe

Fig 32.

Fig 33, Fig 34, Fig 35, Fig 36, Fig 37, Fig 38, Fig. 39

Igloo- Habitat și Arhitectură Nr. 179/ august – septembrie 2017, pag. 98-104, Casa de ceai a reginei Maria

Fig 40,

https://www.arhitext.com/2018/01/19/casa-a-ceaiului-in-hutong/

1. Glosar de termeni

Definiții necesare înțelegerii lucrării

RESTAURARE = Reparare, refacere a unei opere de artă

= “Orice intervenție care, respectând principiile conservării, se dedică să

restituie obiectului e relativă eligibilitate și functionalitate”.

= “A restabili într-o integritate care poate să nu fi existat niciodată”

= “În mod obișnuit se înțelege prin restaurare orice intervenție menită să

repună în eficiența sa un produs al activității umane” – Restaurarea

ca intervenție umană

= “Conservarea autenticității patrimoniului și însușirea acestuia de către

comunitate”

CONSERVARE = păstrare, menajare, instinct de apărare

=”ansamblul de acțiuni menite să asigure o durată de viață practic

nelimitată obiectului considerat”

=”un complex de acțiuni care fac patrimoniul să dureze”

PREVENIRE ( contextul restaurării) = “ansamblul de acțiuni de conservare, motivate de

cunoștințe predictive pe termen cât mai lung asupra obiectului

considerat”

MENȚINERE = “ansamblul de acțiuni menite să mențină obiectul considerat în condiții

de optimă integritate și funcționalitate”

CONVERSIE (funcțională) = “transformare începând cu secolul al XV, iar din 1928

termenul este asociat și în domeniul arhitecturii, o dată cu primele

intervenții ce modifică programul de arhitectură și prin urmare o dată cu

primele transformări ale funcțiunii unei clădiri. Etimologia acestui cuvânt

oferă o înțelegere profundă asupra conceptului și a modului în care acesta

va fi folosit. Provenit din limba latină verbul ce definește acțiunea fiind

convertere, substantivul fiind –conversionem. Funcțional/ă este un adjectiv

ce provine din limba franceză –function[3].În această lucrare asocierea

-conversie funcțională- este definită ca schimbare a programului de

arhitectură sau schimbare a funcțiunii.”

= o schimbare de funcțiune însoțită de modificări fizice și structurale. Această schimbare presupune adaptarea arhitecturală a clădirilor dezafectate în urma dispariției funcțiunii inițiale, concomitent cu găsirea unei noi funcțiuni adecvate nu numai introducerea unei funcțiuni noi într-o clădire veche.

MONUMENT (istoric) = “ o entitate-suport a memoriei valorii”

= “ o operă creată de mâna omului și edificată în scopul

precis de a conserva pentru totdeauna prezent și vin în conștiința

generațiilor viitoare memoria unei anume acțiuni sau a unui anume

destin”

= “Conceptul de monument istoric acoperă nu numai opera arhitecturală izolată, dar și ansamblul rural sau urban în care se găsește mărturia unei civilizații particulare, a unei dezvoltări semnificative, sau a unui eveniment istoric. Aceasta este valabilă nu numai operelor majore de artă, dar și lucrărilor mai modeste ale trecutului ce au acumulat semnificație culturală odată cu trecerea timpului”.

IDENTITATE = “o referință comună la valorile prezente și trecute ale unei comunități”

AUTENTICITATE = “suma caracteristicilor substanțiale demonstrate istoric de la

starea originală la cea prezentă”

= păstrarea în timp a caracteristicilor ce au marcat existența istorică a

edificiului

PATRIMONIU = “ complexul de artefacte în care o comunitate își recunoaște valorile

specifice, cu care se identifică”

AMBIANȚĂ = “ Mediu material și social care înconjură pe cineva sau ceva, atmosferă în

care trăiește cineva sau ceva. Ambianță culturală. “

CONTEXT URBAN = “În limba latină, înainte de secolul XV, prin contextus se înțelege o

asociere, o îmbinare de mai multe lucruri. Verbul asociat cuvântului

contextus este contextere și înseamnă prin asocierea ”con”- împreună și “textere” a realiza, înțelegerea termenului fiind cel de asociere a unor elemente respectând o anumită regulă. Folosit în arhitectură și urbanism, cuvântul context capătă înțelesul de structură a unui oraș sau a unei părți din oraș sau relație între anumite părți a unui oraș.”

ANEXA 1

Cărțile de hârtie sunt mai ecologice față de o carte electronică – studiu

Posted by: Lidia Neagu in Business 25 June 2018

Contrar a ceea ce cred majoritatea oamenilor, o carte de hârtie este mai ecologică decât utilizarea dispozitivelor electronice. Potrivit unui studiu realizat de Institutul Regal de Tehnologie din Suedia, un dispozitiv electronic de citit începe să compenseze o carte tradițională când au fost citite cel puțin 33 de lucrări digitale de aproximativ 360 de pagini.

Studiul include o analiză a trei moduri diferite de distribuire și citire a cărților: cartea de hârtie achiziționată într-un librărie tradițională, cartea de hârtie achiziționată prin internet și o carte electronică citită pe un pad electronic de lectură.

“Cu cât sunt mai multe și mai groase cărțile de hârtie care sunt înlocuite de un dispozitiv electronic de citit, cu atât e mai bun e-book-ul din punct de vedere al mediului”, spune Åsa Moberg, una dintre autoarele studiului.

În plus, o carte de hârtie cumpărată într-o librărie tradițională are un potențial impact asupra climei, mai mic decât hamburgerul cumpărat la un magazin de fast-food. Producția de hârtie este cea care contribuie la impactul asupra mediului a cărții. Impactul asupra mediului al unei cărți electronice depinde, în schimb, în ​​primul rând de producerea dispozitivului de citire.

“În funcție de tipul de hârtie și de tipul de cerneală, impactul poate fi mai mic sau mai mare. De exemplu, hârtia care provine din defrișări sustenabile și hârtia reciclată au un impact mai mic decât hârtia din fibre virgine. În ceea ce privește cernelurile, cerneala vegetală este mai ecologică decât cernelurile tradiționale“, a declarat la Târgul de Carte din Madrid Federico Glikstein, director de vânzări la ALLCOT, o companie specializată în management-ul gazelor cu efect de seră.

De asemenea, el a comentat despre fazele ciclului de viață ale unei cărți și modul în care fiecare dintre ele generează un impact, de la proiectarea publicației, alegerea materiilor prime, tipărirea, distribuția și sfârșitul vieții, în cazul în care este retrasă din uz.

Una dintre concluziile studiului arată că utilizarea multiplă a dispozitivului de citire este un avantaj. Pentru a avea un impact mai mic asupra mediului, ar trebui să fie folosit la cititul ziarelor, cărților și altor documente. În acest fel, se distribuie impactul de mediu al cititorului pe mai multe medii.

ANEXA 2

CĂRȚI ȘI ATITUDINI de Vera OSOIANU în Revista Limba Română Nr. 3-4, 2012

V.O. – director adjunct, Biblioteca Națională a Republicii Moldova (Secția de cercetare și dezvoltare în biblioteconomie). Membră a Consiliului biblioteconomic național, a Comisiei de atestare a bibliotecarilor (2006-2009) etc. Coordonator de proiecte susținute de Ambasada SUA în Moldova și de Fundația Soros.

Cartea electronică – o amenințare pentru cartea tipărită?

Copleșiți de avalanșa publicațiilor și informațiilor electronice, câți dintre noi nu-și pun această întrebare? Tema poate fi de mare interes, mai ales pentru utilizatorii din generația internetului. Într-o postare pe Facebook un utilizator, probabil din generația amintită, susținea că, deși de ani buni citește doar în format electronic, pentru copii adună o bibliotecă cu cărți în format tradițional.

Cartea electronică este văzută de foarte multă lume ca o amenințare a cărții în format tradițional, a bibliotecii chiar și foarte greu se ajunge la înțelegerea că este vorba doar de un alt model adecvat timpului, care va exista în paralel cu formatele anterioare și poate cele care vor veni după. Într-o postare de pe Blogul de biblioteconomie și știința informării din 04/08/2011 puneam renumita întrebare hamletiană „to be or not to be?”, având în vedere cartea în format tradițional așa cum o cunoaștem noi. Inițiativa a fost generată de două articole apărute recent în SUA. Este vorba de textul semnat de Tim Newcomb – Este biblioteca fără cărți încă bibliotecă? / Is a Bookless Library Still a Library? și cel semnat de Andrea Sachs – Era cărții electronice a venit. Cele mai bune vânzări sunt cele digitale / The E-Book Era Is Here: Best Sellers Go Digital.

Autorul primului articol face o incursiune în istoria apariției primelor biblioteci fără cărți, amintind că această tendință după cum este și firesc a fost inițiată de ingineri. La biblioteca de inginerie a Universității de Stat Kansas încă în anul 2000 a început testarea spațiului de informare și cultivare fără cărți. Anul trecut și în biblioteca de inginerie a Universității Stanford s-a transferat în depozite fondul de carte cu excepția a 10.000 de exemplare, eliberându-se mai mult loc pentru mese destinate studiului. La fel a procedat și administrația bibliotecii de inginerie a Universității din San Antonio, Texas. O nouă bibliotecă deschisă recent la Universitatea Drexel este constituită din rânduri de computere și locuri ce oferă acces celor peste 170 de milioane de unități electronice ale Universității.

Autorul se întreabă: „Dacă dispar cărțile, biblioteca nu-și pierde identitatea?”. Michael Connelly, semnatarul unei cărți foarte cunoscute The Fifth Witness, susține că biblioteca este stâlpul pe care se ține cupola societății. Dacă acesta cade, atunci cade și cupola. El mai menționează că răsfoitul cărților fizice incită inspirația și lui personal de aici i se trage cariera de scriitor. Așa ceva nu i s-ar fi putut întâmpla într-o bibliotecă fără cărți.

Părerile arhitecților specializați în proiecte de bibliotecă în ceea ce privește viitorul bibliotecii și prezența cărții fizice sunt foarte divizate. Unii consideră că dacă biblioteca nu este încă fără cărți, probabil va fi într-o zi. Arhitectul Norman Foster spune că „Odată cu transformările pe cale de a se produce în principala filială a Bibliotecii Publice New York lumea sistemelor digitale va fi integrată cu lumea cărții tipărite”, de vreme ce acestea se completează reciproc într-un spațiu flexibil supus schimbărilor. Și, deși proiectul Bibliotecii Universității Libere din Berlin pune la loc de cinste lumea cărții tipărite, fiind conceput prin analogia cu creierul uman, N. Foster plasează stocurile în centru, lăsând spațiilor posibilitatea adaptării pentru „viața de după cărți”.

În articolul Era cărții electronice a venit. Cele mai bune vânzări sunt cele digitale / The E-Book Era Is Here: Best Sellers Go Digital, Andrea Sachs se întreabă de cât timp va fi nevoie (un an, trei, cinci…) până când cartea electronică va obține hegemonia în industria vânzărilor din SUA. Amazon, liderul acestui domeniu, deja vinde de trei ori mai multe cărți electronice Kindle decât cărți tipărite. Alții nu sunt cu mult în urmă. Recent, Asociația Editorilor Americani a anunțat că în luna ianuarie, pentru prima dată, vânzările cărților electronice au depășit cărțile în format tradițional. În pofida faptului că popularitatea publicațiilor electronice crește, industria cărții mai înregistrează 90% venit din vânzarea cărții tipărite. Aceasta înseamnă că, deși cei mai mari editori mențin business-ul de tipărire a cărților, măresc și cota publicațiilor digitale.

Întrebarea care se impune și în acest caz este dacă va dispărea sau nu cartea tipărită. Experții spun că nu, sau cel puțin deocamdată nu. În pofida popularității cărților electronice, cele în format tradițional vor continua să existe. Milliot, editorul publicației „Weekly’s”, opinează: „Faptul că un client poate comanda sau descărca o carte electronică atunci când dorește nu-i suficient pentru a face cărțile tipărite să dispară. Unii oameni pur și simplu vor să aibă în casă cărți.”.

Părerile în această privință rămân a fi împărțite. Profesioniștii presupun una, iar realitatea „bate filmul”. Clădirea actuală a Bibliotecii Naționale a Germaniei (sediul principal din Frankfurt) a fost dată în exploatare în anul 1997. La inaugurare, specialiștii au făcut o estimare a posibilităților de creștere, prognozând necesitatea altui bloc de depozitare către anul 2040. O estimare mai recentă demonstrează că necesitatea altui bloc de depozitare se va impune deja către anul 2020. Cauza unei asemenea erori se explică prin faptul că specialiștii domeniului nu se așteptau ca tipăriturile să persiste în asemenea proporții și chiar să crească în raport cu publicațiile în format electronic.

Dar… Citind acest articol, mi-am amintit de vizita mea la Centrul de informare non stop creat la Universitatea de Stat, Wayne, Michigan, SUA. Acesta era înzestrat cu 700 de computere și utilizatorii urmau să se descurce numai cu echipamentele electronice. La puțin timp însă, fondatorii și-au dat seama că fără literatură în format tradițional este greu să satisfaci informarea calitativă a studenților și a cadrelor didactice. Astfel, în momentul vizitei mele biblioteca avea achiziționate zeci de mii de publicații tipărite, în special literatură de referință.

La 9 august 2011 mai multe periodice din SUA au preluat articolul lui Michael Kelly Modelul nou de statistici privind industria cărții arată o creștere a cărții electronice cu aproximativ 1.000 de procente.În opinia semnatarului, în anul 2010 Asociația Editorilor Americani și Grupul de studiere a industriei cărții a decis să renunțe la rapoartele elaborate anterior și să dezvolte un model nou de statistici privind comercializarea cărților. Acest raport acoperă anii 2008-2010 și arată că vânzarea romanelor pentru adulți a crescut cu 9,7%, vânzarea titlurilor pentru tineret a crescut cu 12,1%. Vânzarea cărții electronice a crescut de la 0,6% din numărul total de vânzări în anul 2008 la 6,4% în anul 2010 și a adus în anul 2010 un venit de 878 de milioane de dolari.

Ritmul de creștere a popularității cărții este deci încurajator, nefiind vorba de vreun pericol pentru cartea în format tradițional.