Amploarea Fara Precedent a Terorismului International

Amploarea fără precedent a terorismului internațional, proliferarea armelor de distrugere în masă, corupția, spălarea banilor, traficul de arme, de muniții și substanțe toxice, criminalitatea împotriva mediului, furturile din patrimoniul național, traficul de droguri, criminalitatea pe INTERNET, decriptarea comunicărilor internaționale, fraudele internaționale, sunt numai câteva dintre aspectele care caracterizează criminalitatea actuală și care solicită la maximum potențialul uman și logistic al structurilor specializate de stat angrenate în combaterea acestor fenomene.

În atare condiții, multe dintre problemele oamenilor de afaceri și ale indivizilor, care în unele cazuri au o deosebită conotație valorică și morală pentru cei în cauză, rămân în mod inevitabil undeva la periferia preocupărilor structurilor polițienești. Și aceasta nu din rea voință, ci din lipsă de resurse umane, potențialul existent fiind angrenat în rezolvarea sarcinilor prioritare, de interes național.

Apariția unei problematici tot mai variate și mai complexe, în condițiile unor constrângeri bugetare și de personal din ce în ce mai acute, generează anumite limite în activitatea organelor de poliție, deși acestea continuă să reprezinte sursa noastră de speranță când ne aflăm în impas. De pildă, atunci când cineva drag nouă dispare fără nici o urmă, normal și firesc, apelăm la organele de poliție, încredințându-le lor speranțele noastre. Dar conștiința noastră parcă nu este mulțumită că am făcut tot ceea ce ne stă în putință. Ne întrebăm dacă nu mai este nimeni care ne-ar putea ajuta?

Oare un detectiv particular nu ar constitui o resursă suplimentară care s-ar ocupa exclusiv, numai de problema noastră?

Tot astfel, pentru reușita în afaceri, nu este suficient să ai o idee strălucită. Este de asemenea necesar să cunoști foarte bine evoluția pieței, factorii concurențiali, prefigurările de ordin legislativ sau administrativ din domeniul în care urmează să acționezi. Dar nici toate acestea nu vor avea valoare în condițiile în care nu se întreprind măsuri pentru protejarea afacerii împotriva diverselor pericole care, o dată materializate, pot genera pierderi. De aceea orice companie care dorește să se mențină pe piață, să-și dezvolte afacerile și să prospere, trebuie să se afle permanent în ofensivă și să acționeze preventiv pentru depistarea și înlăturarea eventualelor pericole, având ca fundament o bază de date obținute pe diverse căi, una dintre ele fiind instituția detectivului particular. Costurile suportate de o companie de afaceri pentru a-și asigura serviciile unui cabinet de detectivi particulari ori ale unei societăți cu un astfel de profil sunt infime comparativ cu prejudiciile materiale și de imagine pe care le-ar putea suferi din lipsă de informare și cunoaștere.

În plus, mulți oameni de afaceri și indivizi doresc ca problemele lor să rămână confidențiale, să nu fie înregistrate în evidențe și, mai mult, uitate, șterse din memorie după soluționare, ceea ce nu se poate întâmpla în cazul în care acestea fac obiectul preocupărilor organelor de poliție, unde nu se acționează fără o plângere sau o sesizare prealabilă scrisă.

Apare astfel necesitatea unei alte instituții care să răspundă acestor cerințe, o instituție a cărei activitate nu se suprapune, ci este complementară activității organelor de poliție, o instituție către care se orientează tot mai mult oamenii de afaceri, barourile de avocați, agențiile de asigurări etc. și anume instituția detectivului particular.

lată de ce, individual sau în cadrul unei societăți specializate, detectivul, prin activitatea de culegere a datelor și informațiilor privitoare la cazurile încredințate, prin efectuarea de filaj și investigații asupra unor persoane fizice sau e cu acordul scris al acestora în scop de protecție și apărare, prin oferirea de consultații și îndrumări specifice profesiei, prin paza și apărarea persoanei fizice sau a familiei acesteia, a domiciliului etc., va contribui, de pe aceeași parte a baricadei, dar dintr-o altă perspectivă, la apărarea valorilor pe care însăși societatea le recunoaște și le promovează.

Detectivii particulari nu reprezintă așadar o structură paralelă cu aparatul polițienesc existent, ci reprezintă un mijloc de acoperire a unei solicitări de securitate, tot mai diversificate, din partea societății. De altfel, teoria Junior Partner, apărută în literatura științifică de specialitate, consideră activitatea de securitate privată ca o ramură, ca o prelungire naturală a poliției publice, cele două sectoare regăsindu-se, cu funcții complementare, în lupta pentru prevenirea sau combaterea criminalității.

2. Exigențele unei profesii aparte

În țările occidentale, activitatea de detectiv particular are deja o tradiție, un trecut istoric, s-a impus ca o realitate curentă, fiind ceva obișnuit atât pentru omul de afaceri, cât și pentru cetățeanul de rând. În S.U.A., de exemplu, Agenția de Detectivi Particulari PINKERTON funcționează încă din anul 1850. Faptul că detectivul particular are un rol aparte în viața societății moderne este atestat de numărul mare de agenții de acest gen, la nivel mondial, cu sute de mii de angajați, precum și de atenția deosebită acordată de către institutele de învățământ (colegii, universități, academii) în formarea și perfecționarea unor profesioniști, prin cursuri și programe speciale, cu tematici adecvate.

În perioada sistemului comunist din spațiul post-sovietic, activitatea de detectiv particular nu numai că nu era permisă, dar nici nu se justifica, în mare parte, din punct de vedere al obiectului de activitate. În acea perioadă nu se vehiculau noțiuni ca om de afaceri, societate cu răspundere limitată, agenții private etc., iar cetățenii, chiar dacă ar fi dorit, nu și-ar fi permis, sub raport , să recurgă la serviciile unui detectiv particular.