AMENINȚĂRILE HIBRIDE VERSUS SECURITATEA ȘI APĂRAREA [609264]

AMENINȚĂRILE HIBRIDE VERSUS SECURITATEA ȘI APĂRAREA
NAȚIONALĂ
1Conceptul de amenințare hibridă
Astăzi, tot mai mult, securitatea și apărarea națională se confruntă cu un nou tip de
amenințări, și anume amenințările hibride.
În opinia noastră, caracterul hibrid al noilor amenințări de securitate trebuie
văzut pe cel puțin două planuri:
-organizațional: altfel spus, apelul la amenințările hibride nu este apanajul
actorilor non-statali. Dimpotrivă, și actorii statali folosesc amenințările hibride
atunci când situația și condițiile o impun;
-metodelor și mijloacelor folosite de beligeranți; beligeranții utilizează orice
metodă de luptă și orice mijloc ce le asigură atingerea obiectivelor stabilite, fie că
este vorba de cel de natură convențională, fie de cele neconvenționale. De obicei,
toți actorii fac acest lucru combinându-le rapid și în funcție de nevoile obținerii
succesului scontat în acțiunile întreprinse.
Ideea de amenințare hibridă este formulată mai mult în legătură cu conceptualizarea
unei descrieri realiste de amenințare care înfățișează cum inamici potențiali își
folosesc posibilitățile pentru a contracara avantajele simetrice pentru a-și atinge
obiectivele strategice. Conceptul amenințare hibridă, odată adoptat, va persista și se
va extinde pe întreg spectrul războiului.
În același timp, conceptul de amenințare hibridă este un amalgam sofisticat de
activități fără restricție. O amenințare hibridă este caracterizată prin conducerea
descentralizată, activități militare și non-militare simultan întrebuințate, combinarea
tradiționalului, asimetricului, acțiunilor teroriste și metodelor criminale disruptive,
condițiilor de mediu operaționale complexe, toate cu intenția de a folosi timpul și
spațiul pentru a realiza decizia adecvată situației47.
Amenințările hibride se formează și apar rapid, fructificând posibilitățile
convenționale și asimetrice într-un melanj potrivit cu
47 GLENN, Proceedings from the 2009 Hybrid Warfare Conference, p. 7.
46

vulnerabilitățile adversarului și rezultatele scontate. Totodată, combinarea
mijloacelor alese coincide cu slăbiciunile și vulnerabilitățile percepute ale
adversarului. În același timp, amenințările hibride pun în evidență organizarea și
mijloacele actorului ce apelează la ele, căci acestea amestecă cu succes intenția
strategică cu planificarea și execuția descentralizată48. Astfel, ea diferă de insurecție
și reprezintă convergența potențială de activități de amenințare într-o forță unificată.
Amenințările hibride își creează sau aleg sectoarele de declanșare pentru a produce
actorului vizat incapacitatea de a se închide și fixa cu ele în încleștarea decisivă.
Infuzia cu noua tehnologie, războiul informațiilor și globalizarea cresc puterea
acestei abordări. Cercetarea actorilor amenințării hibride urmărește definirea
conceptelor de nivel operațional a simultaneității și profunzimii acțiunii lor. Acești
actori își maximizează eficacitatea prin aplicarea simultană a puterii militare și
non-militare împotriva unui adversar. De altfel, actorul amenințării hibride caută să
își copleșească fizic și psihologic adversarul în toate domeniile de operații, creând
concurență și cereri simultane de resurse pentru a contribui la condițiile ce
provoacă înfrângerea sau retragerea lui. Astfel, amenințările hibride se realizează
printr-o folosire a unei sinteze fără precedent a forțelor și posibilităților
convenționale, precum și a celor puțin uzuale, ca și resursele altor entități non-
militare viabile acolo unde sunt disponibile.
Potrivit opiniei lui Frank Hoffman, conceptul de amenințări hibride este valid
pentru că reprezintă:
-un concept ce descrie evoluția la un moment a caracterului conflictului;
-o construcție pentru ce provoacă gândirea convențională curentă și clasificările
intelectuale binare ce definesc acum dezbaterile în domeniu;
-un concept ce accentuează și întărește lărgimea spectrului conflictului uman;
48Frank G. HOFFMAN, “Conflict in the 21st Century: The Rise of Hybrid Wars”, p. 28.
– un concept ce ridică conștientizarea riscurilor potențiale și informează asupra
dezbaterii continue a dispozitivului militar de amenințare49.
În literatură există o mulțime de definiții date acestui concept de diferiți analiști și
autori. Astfel, în doctrina din 2011, armata SUA definea amenințarea hibridă ca
fiind „ combinația diversă și dinamică a forțelor convenționale, asimetrice, a

elementelor criminale, sau o combinare a acestor forțe și elemente unificate
pentru a realiza și beneficia reciproc de efectele produse” 50.
Pe de altă parte, amenințarea hibridă poate fi reprezentată ca activitatea concertată
a unui adversar statal sau non-statal ce încorporează într-o manieră adaptativă și
rapidă elemente diverse și dinamice ce țin de convențional, asimetric, terorism și
criminalitatea organizată, precum și de mijloace non-militare, simultan, folosind
întregul spectru de conflict ca o forță unificată pentru a-și atinge obiectivele.
Criticii conceptului de amenințare hibridă argumentează că această construcție
este, de fapt, un simplu război asimetric pus în practică prin operațiile
convenționale. Unii văd acest concept ca un subansamblu de război asimetric și nu
ca o amenințare unică într-un continuum operațional51. Unii criticii afirmă că
există dovezi insuficiente pentru a susține ideea. Alții caracterizează conceptul ca
un spațiu pentru mediul activităților non lineare de amenințare într-un mediu
operațional sau locul de aplicabilitate al actorilor non-statali. Astfel, conflictul din
2006 între Israel și Hezbollah este exemplul de amenințare hibridă citat cel mai
adesea.
„Amenințările hibride, agreate ca reprezentare la nivelul Comandamentului Aliat
pentru Transformare (ACT) al NATO, se definesc în marja unei abilități a unuia
sau a mai multor actori statali,
49Frank G. HOFFMAN, „Further Thoughts on Hybrid Threats”, Small Wars Journal
(March 3, 2009), ht tp : / /sm al l wa rs j ou r n a l. c om/ bl og/ 20 09
/03/further-thoughts-on-hybrid-thr/, pp. 1-2.
50U.S. Army, Field Manual 3-0 Operations C-1 (GPO, Washington, DC: February
2011), pp. 1-5.
51Brian P. FLEMING, The Hybrid Threat Concept: Contemporary War, Military
Planning and the Advent of Unrestricted Operational Art, h t tp :/ / www. dt ic . m il / c gi –
b in/ G e t T RD o c ? AD=a d a54 5 78 9, p. 5.

sau a unui grup de actori non-statali, de a folosi un amestec de acțiuni (convenționale
și neconvenționale) în spațiul de luptă și dincolo de sfera acestuia, cu efecte
negative asupra ciclului decizional al adversarului, în scopul atingerii obiectivelor
vizate”52.
Pe de altă parte, amenințările hibride sunt produsul unei mari varietăți de
circumstanțe nefavorabile și de acțiuni existente, așa cum sunt terorismul, migrația,
pirateria, corupția, conflictul etnic și nu numai. Amenințările hibride nu sunt
exclusiv un instrument al actorilor asimetrici sau non-statali, ci se pot aplica de
actori statali și non-statali în egală măsură53.
Potrivit NATO, „amenințările hibride sunt cele puse de adversari, cu capacitate de
a utiliza simultan mijloace convenționale și neconvenționale de o manieră
adaptativă pentru a-și atinge obiectivele”54. Adversarii NATO și ai membrilor săi
sunt capabili să amenințe de o manieră hibridă fără a fi obligatoriu state, ci actori
anonimi.
Dincolo de această noțiune, se constatată că distincțiile tradiționale se estompează:
între starea de război și pace, între combatant și necombatant, între actorii statali și
actorii non-statali și între modurile de acțiune ce aparțin la ordine diferite: războiul
convențional, folosirea armelor de distrugere în masă, atacurile cibernetice,
terorismul sau crima organizată55. Ignorarea acestor distincții este o caracteristică a
acestor adversari hibrizi, care trec de la un mod de acțiune la altul fără a clipi, când
nu le folosesc simultan.
O altă opinie asupra amenințărilor hibride reiese din principalele concluzii trase de
generalul Abrial privind acest fenomen56:
•Voința de a menține capacitățile ce acoperă integralitatea spectrului operațiilor
posibile. De exemplu, pot fi dezvoltate mijloacele adaptate contra-insurecției, dar
nu trebuie ignorate nici
52Gabriel ANGHEL, Particularități ale conflictelor viitoare. Amenințările hibride.
Război/conflict hibrid, h t t p: // www.ma pn . r o / pu b li ca t ii / 1 _2 01 1, pdf, p. 58.
53IMSM-0292-2010, Hybrid threats description and context, May 31, 2010.
cele care vor fi necesare în alte tipuri de angajament. De asemenea, este necesară
conservarea diferenței tehnologice proprii în raport cu cea a potențialilor adversari.

O tendință a ultimilor ani este cea a unei democratizări a unor tehnologii de vârf.
Aceasta privește statele, din care un număr crescând dispune de exemplu de
capacități submarine de un alt ordin decât în trecut; dar aceasta privește și din ce în
ce mai mult organizațiile non-statale. Unele dintre ele achiziționează capacități
noi grație susținerii statelor – se crede, de exemplu, că o miliție din Orientul
Apropiat folosește ocazional de circa 10 ani deja drone furnizate de un stat din
Orientul Mijlociu. În schimb, altele deturnează folosirea mijloacelor disponibile
„pe etajeră” – este vorba de componente electronice în mijloace explozive
improvizate cu utilizare de Google Earth în atacuri cu rachete.
•Caracterul transversal, care nu respectă limitele tradiționale între modurile de
acțiune civilă și acțiunile militare, chemat ca răspuns al unei abordări globale care
unește efectele și actorii civili și militari, naționali și internaționali.
Un alt punct de vedere susține că „amenințarea hibridă este mondială”57. În acest
sens, se aduc următoarele argumente:
În vara lui 2012, s-a aflat că gherila degenerată a Forțelor Armate Revoluționare
din Columbia (FARC) au intrat în afaceri cu un cartel barbar mexican: clanul
Beltran-Levya. „Frontul” 30 și 48 al
FARC exportă cocaină în contul acestui clan.
Gruparea columbiană numită „Rastrojos”, slăbită prin arestarea succesivă a doi din
șefi săi, s-a asociat cu o altă gherilă degenerată, Armata de Eliberare Națională
(AEN) în sud-vestul Columbiei,
pentru a produce și exporta cocaină în direcția Venezuela.
După hibridările gherilă-entități criminale, iată cele ce implică sectele. Acestea pot
fi întâlnite în Mexic. La origine, „La Familia Michoacana”, cartel de circa 1200
de bandiți specializați în droguri chimice. Specificul acestei familii: în fortul
catolic Mexic, gruparea este fanatic calvinistă58. În decembrie 2010, șeful său,
Nazario Moreno Gonzales (1970-2010) numit Super-dingo este ucis de poliție.
54Xavier RAUFER, Criminalité et terrorisme: le temps des hybrides?,
h t tp :/ / www.fr a n ce p re s s e in f o s . co m /2 0 1 2/ 1 0 / cr i m i n a l i te – et -ter r o r is me – l e- temps-
des.html, p. 1.
55

2Impactul amenințărilor hibride asupra securității și apărării naționale
Amenințările hibride au un impact direct în materie de apărare
și securitate națională. Aceasta dintr-o serie de motive.
Mai întâi, ele sunt generate, de regulă, de actori non-statali cum ar fi:
-miliții, gherile mutante, entități hibride populate de teroriști,
fanatici, „bandiți patrioți” și militari dezertori;
-ordine ale generalilor dizidenți, seniori ai războiului, sau pur
și simplu bandiți;
-entități necunoscute sau insesizabile, capabile de mutații și de schimbări de alianțe
înspăimântătoare;
-grupări cu orientări diverse (religioase, etnice, ideologice, politice) care ignoră
legile internaționale și inclusiv pe cele ce relevă
respectul umanitar;
-organizații diferite ilegale trăind în simbioză cu economica criminală, în triunghiul
narcotice – arme de război- petrol.
Apoi, amenințările hibride îmbină, într-un mod relativ aleatoriu,metode
șimijloacedeacțiuneconvenționaleși
neconvenționale, simetrice și asimetrice pentru a se atinge obiectivele stabilite.
Pe de altă parte, tot mai frecvent, se asistă la unirea eforturilor unor actori non-statali
care anterior acționau independent, pentru a-și
concerta eforturile în vederea realizării surprinderii adversarului, copleșirii fizice și
psihologice a acestuia și obținerea succesului în acțiunea declanșată. Astfel, în zona
Orientului Mijlociu, de exemplu,
acționează entități informale, fugitive, atomizate sau impalpabile – dar nu mai
puțin periculoase – tip Hezbolah, Taliban sau Fatah al-
Islam. Acestea sunt apte să supraviețuiască asalturilor unui aparat militar
convențional. Există țări în care, de exemplu, forțele anti-
teroriste au fost constant surprinse și uimite prin rezultatul acțiunilor lor și unde
forța brutală și oarbă nu a servit la nimic în învingerea adversarului.
Astăzi, prin lume, mutațiile, hibridările sunt regula constituirii
actorilor non statali ad-hoc și nu mai reprezintă excepția.

În acest sens, exemplele următoare sunt edificatoare59: gherila ce trăiește din
traficuri diverse, precum cele de stupefiante; marxiști de ieri deveniți traficanți și
spălători de bani negri; ex-teroriști reconvertiți în afaceri ilicite; paramilitari
deveniți narco-traficanți; societăți militare private în serviciul cartelelor drogului;
traficanți de arme în serviciul teroriștilor; secte asociate la cartelurile de droguri;
escadroane ale morții ca „forțe de securitate”; afaceri legale în serviciul cartelurilor
drogului; soldați ai păcii deveniți traficanți; traficanți de ființe umane active în
narcotrafic; amestecuri africane (miliții-secte-bande înarmate).
În fine, amenințările hibride sunt rezultanta activității unor actori definiți prin
următoarele caracteristici60:
-natura lor hibridă, parte politică, parte criminală. Astfel se
observă schimburi crescute între entități criminale și teroriste. De exemplu,
Camorra napolitană cu ETA bască și Grupul Islamic Armat din Algeria;
-capacitatea lor de mutație ultra-rapidă, în funcție de banii ce se vor câștiga;
-cel mai adesea sunt nomade, de teritorializate sau
transnaționale;
-rupte de lumea civilizată; de regulă, obiectivele lor sunt fie criminale, fie de ordin
fanatic;
-sunt, în general, private de sprijin din partea statului;
-folosesc practica extensivă a masacrului, voința de a ucide cât mai mulți oameni
posibil cu scopul de a semăna teroarea în rândul
populației, de a spori neîncrederea cetățenilor în instituțiile statului cu vocație
securitară.
În același timp, practicile actuale par să tindă spre o hibridizare a războiului care
poate fi extinsă pe două paliere: cel al modurilor de acțiune și cel al actorilor și
alianțelor lor61. Amenințările hibride constituie amenințări ce combină capacități
convenționale, asimetrice, teroriste, de tip crimă organizată pentru a conduce acțiuni
56Xavier RAUFER, Terrorisme, crime organisé: à l’horizon 2010, quels dangers,
quelles menaces ?, http://www.ihedn-rl-
ar14.org/images_temporaires/XRMenaces.pdf, p. 2.
57Xavier RAUFER, art. cit., p. 8.
58Aymeric BONNEMAISON, Stéphane DOSSÉ, La représentation pour penser la
complexité, h tt p: / / www. d e fn a t . co m / s ite _f r / p d f / TRIBUNE- 150910-DOSSE-
BONNEMAISO N.pdf, p. 2.

singulare și adesea inovatoare, putând simultan să releve simetrie și asimetrie. Este
vorba mai întâi de o hibridare a modurilor de acțiune. Organizațiile de tip Gherila,
terorist sau crimă organizată urmăresc să dobândească abilități, priceperi și
deprinderi specifice armatelor naționale: război electronic și cibernetic, drone,
artilerie sol-aer cu radare asociate. Acestea rămân în linia dreaptă a teoriei
războiului revoluționar al lui Mao dar, de acum înainte, forțele armate statale caută,
la rândul lor, să-și extindă capacitățile de război asimetric, cum arată declarațiile
comandanților forțelor armate iraniene din 200962.
Noile forme de violență solicită astfel noi forme de angajament. Pentru a răspunde
acestei provocări strategice, trebuie să
se țină seama de noua natură a amenințărilor, să se aleagă tipul de acțiuni ce vor
permite să se combată eficace și să se doteze cu mijloacele necesare și suficiente
pentru a le realiza63.
În această optică, este necesar să se amintească că obiectivul strategic este de a
ajunge la pace, iar câștigarea bătăliei nu constituie decât un obiectiv intermediar.
Pornind de la cele menționate despre amenințările hibride și entitățile care apelează
cel mai adesea la ele, apreciem că atât securitatea națională, cât și apărarea vor fi
afectate semnificativ în
direcția înfăptuirii obiectivelor lor. Orice stat, orice țară se poate confrunta cu
asemenea amenințări. Globalizarea, prin efectele pe care le-a generat, facilitează
crearea condițiilor ca astfel de amenințări să se producă în orice parte a lumii.
Atentatele teroriste din 11
septembrie 2001 din SUA, cele din Madrid din 2004 sau cele din Londra din 2005,
de exemplu, arată că și statele dezvoltate pot fi ținta amenințărilor hibride. În
plus, anvergura crimei organizate
transnaționale apreciem că este un argument în favoarea adoptării de către orice stat
a unei strategii adecvate privind contracararea
amenințărilor hibride. Totodată, planificarea strategică militară ar trebui să țină
seama mai mult decât până acum de iminența
producerii unor amenințări hibride și să prevadă resursele necesare întăririi
securității și apărării naționale.
59Aymeric BONNEMAISON, Stéphane DOSSÉ, art. cit., p. 3.
60Bernard THORETTE, Marwan LAHOUD, Technologies et défense: quels apports
dans le contexte des conflits actuels, h t t p: / / www. i fr i . o rg
/…/Sem_securite_LRD_Thorett

CONCLUZII
Securitatea și apărarea națională se cer consolidate în condițiile globalizării,
integrării regionale, schimbărilor demografice și a climei în lume, a diverselor
crize mondiale, fenomene ce afectează deopotrivă, dar diferit, toate țările lumii.
În conflictele viitoare, nu vor fi folosite exclusiv acțiuni
convenționale sau asimetrice, ci o combinație a acestora. Practic, adversarii vor
folosi în mod abil combinații ale metodelor tradiționale, asimetrice și disruptive
pentru a-și realiza avantajul operațional și strategic. Prin urmare, amenințările
asimetrice și cele hibride vorbesc despre evoluția actorilor contemporani ai
amenințării, de necesitatea unui efort național concertat pentru a da un răspuns
oportun, eficace acestor amenințări. Totodată, apreciem că trebuie să sporească
colaborarea regională a statelor pentru a-și coordona eforturile în lupta împotriva
actorilor ce apelează la amenințările asimetrice și hibride pentru a-și atinge
obiectivele ideologice, politice, religioase sau de altă natură.
Pe de altă parte, diversitatea și complexitatea problemelor puse de amenințările
asimetrice și cele hibride dovedesc că este necesar să se meargă dincolo de
răspunsurile tehnice sau sectoriale ce există actualmente. De aici, mai întâi,
necesitatea elaborării unei strategii de securitate adecvate care să facă posibilă
lupta eficace împotriva amenințărilor asimetrice și hibride, de o manieră eficace,
operativă și unitară. Apoi, realizarea și implementarea unor dispozitive de luptă
împotriva modurilor de acțiune asimetrice. Prin urmare, este necesară înfăptuirea
programelor de înzestrare a armatei cu echipamente moderne și performante utile
asigurării securității și apărării naționale, inclusiv în domeniul contracarării
amenințărilor asimetrice și hibride.
Totodată, este necesară crearea unor structuri de comandă și
control flexibile capabile să se adapteze tacticilor, metodelor și mijloacelor folosite
de unii actori prin punerea în practică a amenințărilor asimetrice și hibride.
Pentru România, datorită dublului său statut, de stat membru al NATO și UE, se
impune crearea capacităților umane și tehnice de a

participa eficace, activ și responsabil la neutralizarea actorilor asimetrici și hibrizi
în afara teritoriului național.
Având în vedere caracterul haotic și complex al amenințărilor asimetrice și a celor
hibride se impune, la nivel național, realizarea procesului de transformare a
capacității de apărare în așa fel încât să facă posibilă prevederea pericolului
asimetric și hibrid și, de ce nu, contracararea sa eficace și oportună. În acest
context, un rol major revine forțelor armate care trebuie pregătite diferențiat și
diversificat, pentru măsuri clasice și neconvenționale, prin care să se realizeze
obiectivele referitoare la misiunile antiteroriste, contra proliferării armelor de
nimicire în masă, contra insurgenței și a amenințărilor asimetrice și hibride.
Prevederea posibilității folosiri unor amenințări asimetrice și/sau hibride de unele
entități, precum și adoptarea unor măsuri eficace de contracarare a punerii lor în
practică impune existența și funcționarea unei comunități naționale de informații
care să se implice activ, responsabil și eficace în cunoașterea riscurilor și
amenințărilor de securitate, asimetrice și hibride, cu care un stat s-ar putea confrunta
ca urmare a schimbărilor produse în mediul de securitate național, regional și
internațional. Desigur, activitatea acestei comunități nu trebuie să se reducă doar la
cunoaștere, ci să se extindă la transmiterea operativă a informațiile culese despre
amenințările asimetrice și hibride cu care țara s-ar putea confrunta într-o perioadă
mai scurtă sau lungă de timp.
În secolul XXI, câmpul de bătălie major se găsește la
intersecția spațio-temporală. Crearea de obstacole eficace în calea procurării
resurselor financiare de către actori asimetrici, precum grupările teroriste,
înseamnă să se opereze pe două dimensiuni: spațiu și timp64:
alupta se dă în spațiile necontrolate de state sau de comunitatea internațională;
blupta se dă contratimp. Entitățile periculoase, agresive, dotate cu mijloace hi-tech,
au acum un avans enorm în domeniul temporal, asupra statelor care nu au
posibilități să acceadă la asemenea tehnologii de vârf. O entitate teroristă sau
criminală operează, astăzi, în spații situate în afara controlului statelor și/sau
comunității internaționale, dispun de banii necesari procurării de mijloacelor
necesare și suficiente derulării de acțiuni asimetrice și hibride împotriva
adversarilor care îi împiedică să-și realizeze obiectivele urmărite.
De aici, necesitatea concertării eforturilor la nivel regional și global pentru toți
actorii care vor să lupte eficace, decisiv și constant împotriva acțiunilor
generatoare e amenințări asimetrice și hibride.
Pe de altă parte, convergența tehnicilor și modurilor de acțiune fac din ce în ce mai
vagă pertinența unei dihotomii între simetrie și asimetrie. Se poate vorbi mai

curând de o combinare sistematică a celor două, mai ales că hibridarea alianțelor
între actori statali și non- statali permit acestor alianțe să-și regrupeze capacitățile
simetrice și asimetrice. Alianța strategică între Hamas, Heybollah, Iran și Siria
este arhetipul unui alt tip de hibridare. De exemplu, descurajarea iraniană față de
Israel se bazează pe capacitatea aliaților săi de a deschide simultan trei fronturi
împotriva acestei țări, în care două asimetrice. Aceste alianțe nu sunt ale unui nou
tip ci ele fac caducă diferențierea între război mic sau mare și puțin pertinent
distincția între conflict asimetric și simetric. Această realitate antrenează în mod
natural o dificultate de reprezentare a forțelor. De unde necesitatea studierii
profunde, cu metodologii, metode și tehnici științifice a fenomenului amenințărilor
asimetrice și hibride.
56

BIBLIOGRAFIE
1DIDIER, Simon, Des avis complémentaires sur le renseignement,
htt p ://www.cdef. t erre.def e n se.gouv.f r /
publications/doctrine/doctrine09/version_fr/libre_reflex/art03
.pdf
2DUȚU, Petre, Fenomene diverse cu impact asupra stabilității și securității
locale, regionale și inetrnaționale, Editura UNAp „Carol I“, București, 2012.
3DUȚU, Petre, Moralul militarilor, București, Editura AISM, 2002.
4FLEMING, Brian P., The Hybrid Threat Concept: Contemporary War,
Military Planning and the Advent of Unrestricted Operational Art,
h t t p ://www.dtic. m il / cg i – bin/GetTRDoc?AD=ada545789.
5HENRICHON, Patrick, Protéger les forces canadiennes contre les menaces
asymétriques, http://www.journal. forces.gc.ca/vo3/no4/doc/9-14-fra.pdf
6HOFFMAN, Frank G., “Further Thoughts on Hybrid Threats”, Small
Wars Journal, March 3, 2009, http://
smallwarsjournal.com/blog/2009/03/further-thoughts-on- hybrid-thr/
7KOLODZIE, Michael L., Commentary The Asymmetric Threat,
h ttp : //www . a l m c . a r m y. m il/al o g/i s s u es/JulAug 0 1/MS 628.htm
8LARABA, Ahmed, Observations générales sur la notion de
défenseéconomique,http://www. m ajliselou ma .dz/…/ comm%20Ahmed
%20L.
9LASCOUMES, P.; PONCELA, P.; LENOËL, P., Au nom de
l’ordre. Une histoire politique du Code pénal, Paris, Hachette, 1989.
10MACLEOD, Alex; Isabelle, MASSON; David, MORIN,
Identité nationale, sécurité et la théorie des relations internationales,
h tt p ://i d .eru d it.org/i d eru d it/0 0 84 4 5a r ,
11METZ, Steven, « Strategic Asymmetry », Military Review, vol. 81, n° 4,
juillet-août 2001.
12METZ, Steven, La guerre asymétrique et l’avenir de l’Occident,
htt p :/ / www.ifri.org/fi l es/politique_e t r angere/PE
_1_03_METZ.pdf
13MOȘTOFLEI, Constantin; DUȚU, Petre, Apărarea colectivă și apărarea
națională în contextul integrării României în NATO și aderării la
Uniunea Europeană, Editura UNAp
„Carol I”, București, 2005.
27. ONIȘOR, Constantin, Teoria strategiei militare, București, AISM, 1999.
28POULIN, Thomas, Les guerres asymétriques: conflits d’hier et
d’aujourd’hui, terrorisme et nouvelles menaces,
h ttp://www.grotiu s . fr/guerres-as y m etr i ques/.

29RAUFER, Xavier, Criminalité et terrorisme: le temps des hybrides?,
htt p :// w ww.francepresse i nfo s .co m / 2012 /10/cri- minalite-et-terrorisme-le-
temps-des.html