Amenajările ecoturistice în parcurile naționale din România CRAIOVA 2019 Cuprins:… [305815]

Licență

Amenajările ecoturistice în parcurile naționale din România CRAIOVA 2019 Cuprins:… [305815]

Byadmin ianuarie 1, 2024

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE

SPECIALIZAREA GEOGRAFIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

CRAIOVA

2019

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE

SPECIALIZAREA GEOGRAFIE

Amenajările ecoturistice în parcurile naționale din România

CRAIOVA

2019

Cuprins:

Introducere………………………………………………………………………………………………………..3

1. Conceptul de ecoturism…………………………………………………………………………………..4

2. Resurse ecoturistice………………………………………………………………………………………..5

2.1. [anonimizat] a ecoturismului……………………7

2.2. Patrimoniul cultural……………………………………………………………………………………..8

2.2.1. Edificiii și elemente antropice cu funcție turistică…………………………………………9

2.2.2. Meșteșuguri și tradiții………………………………………………………………………………12

2.2.3. Produse locale…………………………………………………………………………………………14

2.3. [anonimizat]…………………………………..15

3. Infrastructura ecoturistică în cadrul parcurilor naționale……………………………………28

Zonele actuale și potențiale de dezvoltare a ecoturismului în România…………………..28

Centrele de informare turistică…………………………………………………………………………..29

Amenajarea spațiului public al destinațiilor ecoturistice……………………………………….30

Drumuri și zone pietonale. Trasee marcate pentru ecoturism…………………………………31

Semnalizare și panouri de informații…………………………………………………………………..32

Zonele verzi și spațiile publice…………………………………………………………………………..34

Dotări specifice pentru bicicliști…………………………………………………………………………34

Gestionarea deșeurilor………………………………………………………………………………………35

Spațiile de cazare și alimentație publică………………………………………………………………37

Localizare…………………………………………………………………………………………………………

Dotare și amenajări specifice………………………………………………………………………………

4. Activități ecoturistice în cadrul parcurilor naționale din România……………………….50

4.1. Activități ecoturistice recreative…………………………………………………………………..51

4.2. Activități ecoturistice sportive……………………………………………………………………..52

4.3. Activități ecoturistice de admirare/watching………………………………………………….53

4.4. Activități ecoturistice culturale……………………………………………………………………54

4.5. Activități ecoturistice educative…………………………………………………………………..55

5. Aspecte economice și demografice cu implicații în dezvoltarea ecoturismului în România…………………………………………………………………………………………………………57

Introducere

Ecoturismul este acea formă de turism care are ca scop atât protecția naturii pe termen lung, cât și dezvoltarea turistică cu efecte pozitive pentru comunitățile locale.

Principalele caracteristici ale ecoturismului sunt reprezentate de:

– implicarea caracterului de responsabilitate din partea turiștilor;

– existența unui caracter educativ pentru comunitatea locală și turiști;

– conservarea naturii;

– producerea unui impact minim asupra mediului;

Tema de licență „Amenajările ecoturistice în parcurile naționale din România” este structurată pe cinci capitole.

În primul capitol este prezentat conceptul de ecoturism, căruia îi sunt asociate mai multe trăsături cum ar fi: durabilitate, responsabilitate, protejare, conservare, atitudine binevoitoare față de mediu.

„Resursele ecoturistice”este titlul celui de-al doilea capitol, în care sunt prezentate resursele turistice naturale și premisa de dezvoltare a ecoturismului, patrimoniul cultural, edificiile și elementele antropice cu funcție turistică, meșteșugurile și tradițiile, produsele locale și parcurile naționale din România ca și destinații ecoturistice.

În România sunt 13 parcuri naționale, plus Rezervația Biosferei Delta Dunării, cea mai mare parte a acestora fiind situate în interiorul arcului carpatic. Cele mai cunoscute parcuri naționale din țara noastră sunt: Parcul Național Retezat, Călimani, Rodna, Piatra Craiului, Cheile Bicazului-Hășmaș și Cheile Nerei-Beușnița.

În cel de-al treilea capitol este abordată infrastructura ecoturistică în cadrul parcurilor naționale.

Parcurile naționale din România au o infrastructură destul de precară din cauza lipsei drumurilor și zonelor pietonale, a dotărilor specifice pentru bicicliști și nu în ultimul rând a marcajelor și traseelor turistice ce ar trebui recondiționate.

Principalele structuri de cazare din apropierea parcurilor naționale din țara noastră sunt reprezentate de hoteluri, hosteluri, moteluri, vile și cabane turistice, camping-uri, pensiuni turistice și agroturistice, având un număr total de 1153, dintre care pensiunile agroturistice reprezintă 51%.

„Activitățile ecoturistice în cadrul parcurilor naționale din România” este cel de-al patrulea capitol, în care sunt precizate activitățile ecoturistice recreative, sportive, de admirare/watching, culturale și educative pe care le pot practica turiștii în incinta parcurilor naționale.

Al cincilea capitol este reprezentat de aspectele economice și demografice cu implicații în dezvoltarea ecoturismului în România, în care sunt prezentați factorii ce au dus la dezvoltarea ecoturismului în țara noastră.

1. CONCEPTUL DE ECOTURISM

Sunt foarte multe trăsături asociate cu noțiunea de ecoturism, printre care: durabilitate, responsabilitate, protejare, conservare, atitudine binevointoare față de mediu și nu în ultimul rand ”verde”,un cuvant la modă pentru această nouă industrie. Din această cauză există și numeroase confuzii între ecoturism și termeni ca: turism durabil, turism responsabil, turism alternativ, turism verde, geoturism. Dacă termenul de turism durabil a fost clarificat vom încerca să vorbim și despre” turismul responsabil”, care atrage atenția asupra faptului că o mare parte a activităților turistice nu se fac într-un mod responsabil, populația locală fiind exploatată, resursele naturale și culturale nefiind respectate și ocrotite. Termenul de turism responsabil este folosit de multe ori ca echivalent al turismului durabil, sugerând faptul că toate persoanele implicate într-o activitate turistică, turiști sau prestatori, trebuie să aibă o atitudine responsabilă față de destinația turistică.

O variantă similară este turismul conștient, ce încurajează o înțelegere mai amplă a naturii, oamenilor și locurilor. Alt termen întâlnit frecvent este cel de turism alternativ. În această situație, problema este că termenul se definește prin ceea ce nu este, adică turismul tradițional. Turiștii nu își descriu interesele ca fiind alternative, iar destinațiile sau serviciile pe care le aleg sunt aceleași care îi motivează de obicei: natura, religia, educația, aventura, etc. În acest caz intenția nu este de a desemna o nouă formă de turism, ci de a sugera un alt fel de comportament, o mentalitate alternativă celei specifice în turismul clasic.

De obicei termenul de turism verde este folosit ca o versiune neacademică a turismului durabil. Societatea Național Geografic a lansat termenul de geoturism, ca fiind: acea forma de turism care sprijină sau îmbunătățește caracteristicile geofizice ale unui spațiu – mediul înconjurător, estetica, cultura, patrimoniul și bunăstarea locuitorilor.

Pe măsură ce ecoturismul se dezvoltă și câștigă popularitate, apar diferite obstacole ce trebuiesc depăsite. Problema unei definiții specifice este unul dintre ele. Faptul că ecoturismul nu poate fi descris doar prin activitatea desfășurată, așa cum se întâmplă cu alte forme de turism precum turismul de aventură, turismul balnear sau turismul de afaceri, generează o dificultate. Ecoturismul incorporează întotdeauna diverse activități în mijlocul naturii, cum ar fi drumețiile, ascensiunile montane, sau observarea viețuitoarelor în habitatul lor natural, dar poate include și activități culturale. Totodată ecoturismul are și o importantă componentă educațională, fiind o șansă de a învăța ce este respectul pentru natură și pentru cultura locală, iar pentru unii o șansă de auto-reflecție inspirată de nemarginita frumusețe a împrejurimilor. Alt aspect specific ecoturismului este căpătarea beneficiilor pentru comunitatea locală. Acest lucru înseamnă angajarea personalului de pe plan local, alimentarea cu produse locale, implicarea localnicilor în luarea deciziilor și în organizarea activităților turistice. În cadrul Programului din Belize inițiat de Rio Bravo Conservation &Management Area din anul 1988 s-a dat una dintre primele definiții ale ecoturismului întâlnite în literatura de specialitate si anume „ecoturismul este acea formă de turism cu impact scăzut asupra mediului, unde se depune un efort conștient în vederea reinvestirii unei părți din venituri pentru conservarea resurselor pe care se bazează. Este o formă de turism durabil ce asigură beneficii populației locale.”

În 1991 Societatea Internațională de Ecoturism a elaborat o definiție mai succintă:

„ecoturismul este reprezentat de călătoria responsabilă în arii naturale, care conservă mediul și susține bunăstarea populației locale.”

2. Resurse ecoturistice

România are un capital natural foarte variat. Datorită condițiilor fizice și geografice, inclusiv munții, câmpiile, rețelele hidrografice majore, zonele umede și unul dintre cele mai frumoase sisteme delta și anume Delta Dunării, România este singura țară de pe continent în care sunt prezente 5 din cele 9 regiuni biogeografice ale Uniunii Europene, mai exact, continentală – 53% din suprafața țării, alpină – 23%, stepă – 17%, panonică – 6% și pontică – 1%). Țara noastră are o mare diversitate biologică, exprimată atât la nivelul ecosistemelor, cât și la nivel de specie.

Ecosistemele naturale și semi-naturale reprezintă aproximativ 47% din suprafața țării. Au fost identificate și caracterizate 783 tipuri de habitate (13 habitate costiere, 143 habitate specifice regiunilor umede, 196 habitate de pășuni și fânețe, 90 habitate specifice dunelor și zonele stâncoase, 206 habitate de padure și 135 de habitate specifice terenului agricol.

Rezultatul general constă în varietatea florei și faunei. Datorită poziției geografice a României, flora și fauna au influențe asiatice din nord, mediteraneene din partea sud și componente continental-europene din nord-vest.

În ceea ce privește fauna, au fost identificate 32.323 specii de animale, dintre care 31.548 nevertebrate și 775 vertebrate. În rândul vertebratelor, au fost identificate 216 specii de pești, 19 specii de amfibieni, 25 de specii de reptile, 410 specii de păsări și 105 specii de mamifere.

Există populații importante de carnivore: lupi (2.500-4.600 exemplare), urși bruni (5.500-7.000 exemplare) și râși (1200 – 200 exemplare). Pe suprafața Deltei Dunării traiesc peste 3.000 de perechi de pelicani, reprezentând peste 80% din turma europeană. De asemenea, țara noastră este una dintre puținele țări europene care mai păstrează păduri virgine, aproximativ 77% în regiunea Carpaților (Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în România).

Alături de mediul natural, spațiul românesc beneficiază de asemenea de un potențial etnografic și folcloric de mare originalitate și autenticitate. Această zestre spirituală, reprezentată de valori arhitecturale populare, instalații și tehnici populare, meșteșuguri tradiționale, obiceiuri folclorice și strămoșești, sărbători populare, plus numeroase monumente istorice și de artă, vestigii arheologice, muzee, amplifică și completează potențialul ecoturistic al țării .

În cadrul proiectului de cercetare "Crearea unei oferte competitive de turism rural românesc pe piața internă și internațională prin dezvoltarea serviciilor turistice și de agrement specifice condițiilor naturale ale zonei rurale (munte, deal, câmpie, litoral, delta) și zone etnografice ", elaborat de Institutul Național de Cercetare a Dezvoltării Turismului în 2002, au fost identificate 20 de zone reprezentative, etnografice pentru țara noastră. Dintre acestea, unele zone etnografice, cum ar fi Țara Moților, Țara Hațegului, Maramureș, Năsăud, Vrancea, Vâlcea, Tulcea, Bran, Gorj se suprapun ori se află în imediata vecinătate a unor importante arii protejate, creând premise pentru dezvoltarea unor destinații ecoturistice (Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în România).

Arii naturale protejate

Ariile naturale protejate reprezintă un spațiu bine delimitat, ce au ca acop protejarea naturii pe termen lung, jucând un rol foarte important în menținerea vieții pe Pământ.

Categorii de arii protejate din România:

a) de interes național: rezerve științifice (categoria I ), parcuri naționale (categoria II), monumente ale naturii (categoria III), rezervații naturale (categoria IV), parcuri naturale (categoria V);

b) de interes internațional: situri naturale ale patrimoniului natural universal, zone umede de importanță internațională, geoparcuri, rezervații ale biosferei;

c) de interes comunitar sau siturile "Natura 2000": situri de importanță comunitară, zone speciale de conservare, zone de protecție specială avifaunistica;

d) de interes județean sau local: stabilite doar pe domeniul public/privat al unităților administrativ-teritoriale, după caz.

La nivelul României exista 29 de arii naturale protejate majore de interes national, mai exact: Rezervatia Biosferei Delta Dunarii (580.000 ha),15 parcuri naturale (cu o suprafata totala de 742,431, 6 ha) si 13 parcuri naționale naturale ( cu o suprafață totală de 315.856,8 ha).

Figura 2.1 Distribuția teritorială a zonelor protejate din România

https://www.google.ro/search?q=parcuri+nationale,+naturale,+rezervatii+biosferei+pe+bioregiuni&rlz=1C1GCEA_enRO793RO793&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ve

2.1. Resursele turistice naturale-premisa de dezvoltare a ecoturismului

Relieful țării noastre și mai ales cel al regiunii carpatice reprezinta cel mai important si totodata cel mai variat potențial turistic, prezentând interes pentru turisti datorita peisajului foarte frumos, dar și faptului ca oferă posibilități diferite de dotare si planificare, in general turismul de activitate constituind suportul său material.

România se caracterizează printr-o mare varietate de peisaje generate de diversele structuri geologice și forme de relief, de alternanța dealurilor muntoase cu depresiuni și culoare de vale, de diferențele de altitudine, care se completează cu componente diferite ale vegetației, faunei și apelor, care-i sporesc atractivitatea si complexitatea.

Fig. 2.2. Cadrul natural al României

Pe cele mai înalte culmi carpatice, de peste 2000 m, o mare atracție turistică prezintă peisajele alpine: pajiștile intinse și bogate – leagănul festivităților pastorale și tradiționale românești care se mai păstrează si azi pe platourile Munților Godeanu, Sureanu, Țarcu, Cîndrel, Parâng, Lotru, Bucegi, Rodna sau cele de dedesubt, cu relief glaciar, stern, dar impunator prin semeția si grandoarea formelor sale, văi si circuri glaciare, creste zimțate, piscuri golașe si custuri, specifice Masivelor Făgăraș, Rodna, Parâng, Țarcu, Godeanu, Iezer si Bucegi. Cu un farmec deosebit, există aici numeroase lacuri, adăpostite pe fundul circurilor glaciare între abrupturi stâncoase si pânze de grohtiș.

Arealele de calcar, foarte putin raspândite, în țara noastră (2% din teritoriu) se caracterizează prin peisaje carstice, uneori aride, dar spectaculoase, cu o gamă largă de forme și fenomene carstice de adâncime și de suprafață. O importanță deosebită pentru turism o reprezintă lacurile carstice temporare, platourile de doline, cheile, izbucurile, abrupturile, crestele si stâncile, precum și peșterile Craiului, Aninei, Culoarul Rucăr-Bran, Piatra Craiului Munții Rodnei, Bucegi, Parâng, Hășmasu Mare. Țara noastră are un important potențial speologic, cu o valoare științifică și estetică recunoscută. Cu peste 10.900 de peșteri, România se află pe locul trei în Europa, alături de fosta Iugoslavie și Franța.

Crestele și piscurile alpine, verticalitatea pereților stâncoși, prezenți în Carpați, au format o zonă importantă pentru practicarea alpinismului, mai ales în partea estică a Carpaților, fiind recunoscute centrele de alpinism din Bușteni, Brașov și Sibiu la nivel național și internațional. Există peste 1000 de trasee cu grade diferite de dificultate pentru alpinismul de vară și de iarnă, în special în masivele în care predomină formele glaciare sau abruptele calcaroase, precum Bucegi (256 de trasee), Piatra Craiului (218), Retezat (71), Apuseni 69), Cheile Bicazului (42), Făgărași (11), Cerna (21).

Rețeaua hidrografică este unul dintre factorii determinanți ai turismului.

Apele curgătoare, ce împânzesc toată țara, au un potențial ridicat atât prin peisajul creat, cât și prin posibilitățile pe care le oferă pentru practicarea pescuitului sportiv și agrementului nautic, pentru plajă si baie. Amenajările hidrotehnice realizate pe Bistrița, Olt, Arges, Sebeș, Cerna, Râul Sadu, Râul Mare îmbogățesc moștenirea turistică a acestora, sporindu-le atractivitatea pentru recreere. Dintre apele curgătoare din România, Dunărea are cel mai important potențial turistic, datorită peisajului si croazierelor .

Oglinzile de apă, artificiale sau naturale, sunt foarte numeroase în țara noastra și constituie un potențial turistic remarcabil.

Lacurile de munte, glaciare, asa cum sunt Bucura si Zănoaga din Retezat, Capra si Bâlea din Făgăraș, Gâlcescu si Rosiile din Parâng, Lala si Buhăiescu in Munții Rodna sau Lacul Sfânta Ana care este un lac vulcanic si Lacul Roșu pe Bicaz, care este un lac de baraj.

Premisa de dezvoltare

Conceptul de Destinație Ecoturistică a fosr dezvoltat de Autoritatea Naționala pentru Turism împreună cu organizații și instituții reprezentative la nivel național, în cadrul Grupului de lucru interministrial pentru dezvoltarea ecoturismului la nivelul României în perioada 2011-2012.

În urma acestui proces, a rezultat un sistem de evaluare pentru destinațiile ecoturistice din țara noastră, sistem ce are la bază Standardul European de Ecoturism si Criteriile Globale pentru Turismul Durabil.

2.2 Patrimoniul cultural

Patrimoniul cultural este alcătuit din totalitatea bunurilor culturale mobile și imobile, a credințelor, tradițiilor, valorilor și ale mărturiilor excepționale ale creativității omului de-a lungul istoriei. Din patrimoniul cultural fac parte o mare varietate de repere, cum ar fi: școli, clădiri, castele, edificii de cult, cimitire, monumente istorice, arhive, documente, bunuri cu semnificație stiințifică, religioasă, artistică, folclor, etc.

Protejarea patrimoniului reprezintă un ansamblu de măsuri cu caracter juridic, științific, administrativ, fiscal, financiar și tehnic, menite să păstreze, pentru generațiile ce vor urma, obiective culturale de o valoare excepțională și de a transmite cunoștințele pe care aceste obiective le poartă.

Statul are obligația să protejeze dreptul de proprietate, și să asigure ocrotirea patrimoniului cultural. El trebuie să susțină dezvoltarea economică, culturală și educativă a societății.

Valoarea civilizatoare, economică și nu în ultimul rând educativă, a patrimoniului cultural, este de inters public pentru întreaga societate.

În cadrul ariilor naturale protejate și în imediata lor apropiere există un patrimoniu cultural de o mare valoare, o parte din monumente fiind în lista Patrimoniului Mondial UNESCO-cetățile dacice din Munții Orăștiei (Sarmisegetusa Regia și alte 5 fortărețe), bisericile de lemn din Maramureș, bisericile cu pictură exterioară din Bucovina, Mănăstirea Hurezi (lângă Parcul Național Buila Vânturarița). Pe lângă monumentele religioase, istorice, economice, și culturale, trebuie menționat și patrimoniul imaterial, tradițiile, obiceiurile și meșteșugurile populare, fiind încă active în multe sate din zona montană.

Fig.2.2.1. http://www.qreferat.com/referate/turism/COMPONENTELE- PATRIMONIULUI-TUR424.ph

2.2.1. Edificii și elemente antropice cu funcție turistică

Edificiile sunt reprezentate de construcțiile arhitecturale, monumentale, impunătoare, create de om. Acestea sunt răspândite în toate regiunile populate ale globului, purtând amprenta civilizațiilor și culturilor specifice fiecărei regiuni geografice.

Edificiile sunt împărțite în mai multe categorii:

EDIFICII ISTORICE:

a) Cetăți:

Sarmizegetusa Regia, a fost capitala statului dac, situată în apropierea actualului sat Grădiștea Muncelului (județul Hunedoara). Este una dintre cele mai vechi cetăți din România, construită pe o suprafață de 33 de hectare, cu scopul de a ține ostilitățile la ditanță. Aceasta se află în apropierea Parcului Național Retezat și a Parcului Național Defileul Jiului

Cetatea Poenari, se află pe un vârf de munte în județul Argeș. Ruinele cetății au devenit obiectiv turistic, vizitat atât de turiști români, cât și străini. Aceasta se află în apropierea Parcului Național Piatra Craiului.

Cetatea Făgărașului este situată în județul Brasov în centrul municipiului Făgăraș. A fost construită în 1930. În prezent cetatea adăpostește Biblioteca Municipală și Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat”. Și aceasta se află situată tot în apropierea Parcului Național Piatra Craiului.

Cetatea Râșnov este unul dintre cele mai bine păstrate ansambluri fortificate din Transilvania.

Aceasta este situată pe un deal calcaros din sudul orașului Râșnov, în apropiera Parcului Național Piatra Craiului.

c) Castele:

Castelul Bran se află în Pasul Bran-Rucăr și este unul dintre cele mai impunătoare monumente istorice din Romănia. A fost construit pe o stâncă și în prezent adăpostește muzeul Bran, ce se întinde pe patru etaje. Anual, castelul este vizitat de foarte mulți turiști, ce sunt fascinți de legenda contelui Dracula. Se află în apropiera Parcului Național Piatra Craiului.

2. EDIFICII RELIGIOASE

a) Biserici și mănăstiri:

Biserica Neagră-edifiuciu ridicat între 1380-1480, este cea mai mare catedrală gotică din România, a fost construită de către meșterii localnici. Are 89 de metri lungime și 65 de metri înălțime. Clopotul bisericii este considerat cel mai mare din țară. Este un edificiu medieval foarte renumit pe plan internațional și se află în apropiera Parcului Național Piatra Craiului. (Erdeli, România Potențial Turistic, 2006)

Mănăstirea Voroneț a fost ridicată în 1488, la porunca lui Ștefan cel Mare. Impresionează prin pictura exterioară realizată în timpul lui Petru Rareș, iar în interior se păstrează picturi din timpul lui Ștefan cel Mare. Are dimensiuni modeste de 25,5 metri lungime și 10,5 metri lățime. Aceasta a fost declarată monument istoric în anul 2015 și se află în apropiera Parcului Național Călimani. (Erdeli, România Potențial Turistic, 2006)

Bisericile din lemn din Maramureș sunt monumente istorice, înscrise pe lista patrimoniului UNESCO și se află în apropierea Parcului Național Munții Rodna.

Mănăstirea Hurezi este considerată cea mai importantă și reprezentativă construcție în stil brâncovenesc din țară. Aceasta se află în apropierea Parcului Național Buila-Vânturarița și a fost inclusă pe lista patrimoniului UNESCO.

b) Cimitire

Cimitirul Vesel se află în localitatea Săpânța din județul Maramureș, fiind faimos pentru crucile viu colorate și pentru versurile amuzante scrise pe unele dintre cruci. Acesta se află în apropierea Parcului Național Munții Rodna

3.EDIFICII CULTURALE

Muzee:

Casa Memorială ”Ion Creangă” din Humulești, este un muzeu memorial, înființat casa în casa în care s-a născut și a copilărit scriitorul Ion Creangă. Construcția este făcută din bârne de lemn și are acoperiș de șindrilă. În interiorul muzeului, se află o valoroasă expoziție de scrisori, fotocopii ale manuscriselor, fotografii și 14 lucrări de grafică. Lângă muzeu se află parcul tematic ”Ion Creangă”. Aceasta se află în apropierea Parcurilor Naționale Ceahlău și Cheile Bicazului-Hășmaș.

4.EDIFICII ECONOMICE cu funcție turistică

Hidrocentrala și lacul Porțile de Fier I, în Parcul Natural Porțile de Fier este considerată una dintre cele mai mari construcții hidrotehnice din Europa și cea mai mare de pe Dunăre. Construcția a început în 1964 și a fost finalizată în 1972. Zona Porților de Fier are un bogat potențial turistic, istoric și arheologic.

În cadrul Muzeului Porțile de Fier, poate fi vizitată camera turbinelor, fiind amenajate și câteva săli în care este documentată construirea barajului și a lacului.

Hidrocentrala Lotru-Ciunget este o hidrocentrală subterană situată pe râul Lotru. Se află în apropierea Parcului Național Cozia.

Mocănița din Munții Maramureșului se află în apropierea Parcului Național Munții Rodna.

2.2.2. Meșteșuguri și tradiții

România este o țară frumoasă, plină de tradiții și obiceiuri păstrate din generație în generație, câteva dintre acestea fiind incluse și pe lista patrimoniului UNESCO, făcând parte din patrimoniul imaterial al țării noastre.

Ritualul Călușului ( călușul este un dans tradițional românesc, practicat atât în Oltenia, Transilvania, cât și Moldova. În mod tradițional acest dans se face în săptămâna dinaintea Rusaliilor, considerându-se că are scop tămăduitor).

Doina este o specie a liricii populare, ce se păstrează în zona de sud a Republicii Moldova, în unele localități din partea de nord, dar și în alte zone din țara noastră.

Colindatul de ceată bătrânească este o tradiție de iarnă, foarte veche, ce se întâlnește atât în Republica Moldova, cât și în România, fiind inclusă pe lista patrimoniului mondial imaterial UNESCO.

Feciorescul de Ticuș este un dans specific localității Ticușul Noul, ce a fost inclus în noiembrie 2005 pe lista patrimoniului mondial imaterial UNESCO, alături de ritualul Călușului.

Meșteșugul covoarelor tradiționale de perete

Bunicile noastre stăpâneau războiul de țesut foarte bine. Covorul țesut, tradițional românesc a uimit o lume întreagă. Femeile de la sat se ocupau cu torsul lânii, cusutul și țesutul și făceau șezători, unde lucrau, cântau și spuneau povești. În prezent, în Maramureș înca se mai găsesc familii care au lăzi cu zestre (haine, prosoape, covoare, lenjerii, etc.

Ceramica de Horezu

Olăritul este un meșteșug vechi, ce se mai practică și în zilele noastre. Acesta este reprezentat de tehnica confecționării oalelor și a altor obiecte din argilă arsă. Centrul de ceramică din Horezu este considerat cel mai important din România, fiind un lider al creației de ceramică popular românească.

Satul Olari aflat în Horezu este recunoscut atât la nivelul țării, cât și în afara ei, ca un centru specializat în ceramică . Din mâinile meșterilor olari, ies obiecte din lut de o frumusețe nemărginită, ce sunt foarte apreciate de catre turiști.

Din păcate numărul persoanelor care practică acest meșteșug, a scăzut destul de mult, deoarece tinerii nu au mai fost atrași de frumusețea practicării frumoasei îndeletnicirii, existând posibilitatea ca în timp să se piardă această meserie.

Magazin de ceramică

Fig. 2.2.1. sursă proprie

În cadrul listei Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO se află și practicile culturale asociate zilei de 1 martie, ca urmare a dosarului multinațional depus de România, Republica Moldova, Macedonia și Bulgaria.

Întâlnim meșteri care fac cu propriile mâini, cu multă trudă și plăcere, produse tradiționale românești, apreciate atât de români, cat mai ales de turiștii străini.

Avem meșteri în încondeierea ouălelor, în producerea de textile, în prelucrarea lemnului (tâmplărie, dulgherie, dogărie), în crearea podoabelor, păpușilor, a împletiturilor, realizarea icoanelor, prelucrarea pieilor și nu în ultimul rând olăritul. Olăritul este o muncă mai grea, practicată în general de bărbați, iar femeile îi ajută la decorat.

În regiunea Maramureșului se păstrează cel mai bine tradițiile și meșteșugurile, oamenii înca se ocupă cu dogăritul, crează butoaie și găleți, alegându-și cu atenție lemnul și lucrând atent pe fibra lui, pentru realizarea diferitelor obiecte.

Cele mai importante tradiții românești sunt împărțite în două categorii:

Cele care se desfășoară de-a lungul anului;

Cele care marchează diferite momente importante din viața omului;

Obiceiurile care se practică în preajma Paștelui au legătură cu încondeierea ouălor. Această tradiție se păstrează cu mare drag atât la noi în țară, dar a fost preluată si de către populația din Europa și Asia.

În Vinerea Mare se încondeiază ouăle, pe ele întâlnindu-se motive tradiționale cum ar fi, crucea, coarnele berbecului, frunza, floarea Paștelui, spicul grâului și diferite figuri geometrice (fig. 2.1). În noaptea de Înviere, credincioșii merg la biserică pentru a lua lumina sfântă, ducând în coșul pascal, ouă roșii, vin, cozonac și alte bunătăți, pentru binecuvântare.

Dimineața, în ziua de Paști oamenii merg la biserică, sa ia Paște și să aprindă cate o lumânare pentru sufletele celor trecuți în neființă.

Încondeierea ouălor

Fig. 2.2.2. https://www.google.ro/search?q=incondeierea+oualor

Un obicei vechi al gospodinelor, este ca în Ajunul Crăciunului să se trezească devreme și să pregătească bucate bogate pentru ziua de Crăciun, iar pe seară toți membrii familiei participă la împodobirea bradului și așteaptă cu nerăbdare sosirea lui Moș Crăciun. Tot de Crăciun își fac apariția și colindătorii, care sunt așteptați de gazde cu bunătăți, precum cozonac, vin, mere, portocale, nuci și preparate din carne de porc.

2.2.3 Produse locale

Produsele alimentare tradiționale reprezintă o categorie de produse care trebuie să răspundă exigenței consumatorilor, atît în ceea ce privește valoarea nutritivă, dar și siguranța alimentară.

Produsele naturale românești, sunt foarte bune din punct de vedere calitativ, fiind apreciate și la nivel internațional. Principala calitate a produselor tradiționale românești este de valorificare a materiilor prime locale.

Alegerea fiecărui produs de către consumatori este determinată atât de gust, venit, cunoaștere, disponibilitate, cât și de nevoia fiziologică sau nutrițională.

Categorii de produse atestatefig.2.2.3.1

https://www.lumeasatului.ro

Produsul tradițional este reprezentat de acel produs alimentar, care este fabricat pe teritoriul național, care nu are în compoziția lui aditivi alimentari, pentru care se utilizează materi prime locale și care prezintă o rețetă tradițională. Pentru a putea fi atestat ca și produs tradițional, trebuie să îndeplinească anumite sarcini ce conțin:

denumirea produsului, descrierea caracteristicilor sale și a materiilor prime, precum și a metodei de producție specific locală. Totodată atestatul crește valoarea produselor, dar și prețul acestora.

Cele mai multe produse tradiționale atestate din Oltenia se află în județul Vâlcea, printre care: toba țărănească, jumările de porc, mușchiul afumat, caltaboș, cârnați, carnea de la garniță, slănina, țuica și rachiul „Tăria lui Cătălin”, dar și dulceața de trandafiri „Cămara dulce”, vinul de Drăgășani, iar în Mehedinți, Crama de la Corcova.

2.3. Parcurile naționale din România-destinații ecoturistice

În România există 13 parcuri naționale, 16 parcuri naturale, precum și numeroase SCI –uri și SPA-uri. Toate parcurile naționale se suprapun zonei carpatice, la care se adaugă Rezervația Biosferei Delta Dunării:

Parcul Național Buila-Vânturarița;

Parcul Național Călimani;

Parcul Național Ceahlău;

Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș;

Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița;

Parcul Național Cozia;

Parcul Național Domogled-Valea Cernei;

Parcul Național Defileul Jiului;

Parcul Național Munții Măcinului;

Parcul Național Rodna;

Parcul Național Piatra Craiului;

Parcul Național Retezat;

Parcul Național Semenic-Cheile Carașului.

Parcul Național Buila-Vânturarița-este situat în Subcarpații Getici, în județul Vâlcea și este cel mai mic parc național din România.

Are un relief carstic cu vârfuri ascuțite, creste calcaroase, peșteri, văi, pajiști, etc. Aici găsim 18 habitate comunitare: diverse tipuri de păduri de fag, tufărișuri alpine și boreale, pajiști calcifile alpine și subalpine, fânețe montane, grohotișuri calcaroase, grohotișuri silicioase, peșteri închise accesului public, versanți stâncoși, etc.

Aici găsim câteva specii faunistice și floristice. Întâlnim 5 mamifere: râsul, ursul , lupu, liliacul cu urechi de șoarece și liliacul cu urechi late și trei specii floristice rare: clopoțelul de munte, papucul doamnei și ligularia.

Fig. 2.3.1. Aspect din P.N. Buila-Vânturarița

Parcul Naţional Buila-Vânturariţa

Parcul Național Călimani-cu o suprafață de 24.566 ha, se află în partea nord-estistică a județului Mureș, cea sud-vestică a județului Suceava, cea nord-vestică a județului Harghita și cea sud-estică a județului Bistrița-Năsăud. Parcul este o zonă montană, cu diverse forme de relief: poiene, chei, vârfuri, abrupturi stâncoase, pajiști, pășuni, păduri, etc.

Adăpostește cel mai mare crater vulcanic din România, ce are un diametru de aproximativ 10 km.

Întâlnim o floră diversificată ce are în componență specii de ierburi, arbori și arbuști, specii floristice (crețușcă, angelică, bulbuc de munte, crucea voinicului, etc.).

Ca și specii de animale găsim: dihor, veveriță, râs, vulpe, mistreț, cerb, căprioară, urs brun, etc., iar ca păsări întâlnim, corb, sticlete, uluiu, porumbar, acvilă de munte, sticlete, cocoș de munte, etc.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Na%C8%9Bional_C%C4%83limani

Fig. 2.3.2. Cariera de sulf din Parcul național Călimani https://www.google.com/search?q=Parcul+Național+Calimani

Parcul Național Ceahlău se află situat pe teritoriul vestic al județului Neamț în nord-estul României. A fost declart arie protejată in anul 2000.

Muntele Ceahlău este plin de istorie, fiind al doilea munte sfânt al creștinatații ortodoxe, după Athos. A fost construit de catre oameni, punând piatră peste piatră și stânca peste stâncă la porunca împăratului Traian pentru a se apăra de barbari.

Are un relief carstic cu creste calcaroase și vârfuri ascuțite.

Fauna este reprezentată de o mare diversitate de păsări (șoimul calător, acvila de munte, mierla de apa, etc.), mamifere (liliacul pitic, nevăstuica, capra neagră, jder, vulpe, etc.), reptile și amfibieni( broasca râioasă verde, vipera, șarpele de apă, șopârla de câmp, năpârca si tritonul de munte).

Flora parcului este reprezentată de specii de fag, tei, măceș, alun, brad, arțar, etc.

În cea ce privește vegetația întâlnim cimbrișor, crucea voinicului, garofița de munte, ochiul șarpelui, etc.

Fig. 2.3.4. Localizarea P.N. Ceahlău

Contact us

Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș se află în partea nord-estică a României în Masivul Hășmaș pe teritoriul județelor Harghita și Neamț. Cuprinde mai multe rezervații naturale: Lacul Roșu, Chieile Bicazului, Chieile Șugăului, Avenul Licaș și Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică-Hășmașul Negru.

Masivul Hășmașul Mare este recunoscut de către localnici sub denumirea de Curmătură. I s-a potrivit această denumire deoarece redă foarte frumos aspectul masivului calcaros astfel numit. În fisurile pereților calcaroși se agață câțiva molizi, pini, fagi și brazi; pantele abrupte sunt și ele acoperite cu păduri, izvoarele și cascadele aflate din loc în loc, formează un peisaj feeic.

În ceea ce privește flora, aceasta este reprezentată de floarea de colț, sângele voinicului, papucul doamnei, tisa, etc.

Fauna parcului este foarte bogată. Găsim specii de interes vânătoresc precum: cocoșul de munte, lup, râs, mistreț, capra neagră, urs, cerb carpatic, etc. Păsările specifice acestei zone sunt: ciocănitoarea cu trei degete, corbul, huhurezul mare, acvila de munte, etc.

Fig. 2.3.5. Localizarea P.N. Cheile Bicazului-Hășmaș https://www.google.com/search?q=Parcul+Național+Cheile+Bicazului-Hășmaș

Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița este situat în sud-vestul țării, în județul Caraș Severin și a fost înființat în 1990.

Datorită florei, faunei, biodiversității și a tradițiilor a fost declarat parc național în anul 2000.

Relieful parcului a fost săpat de două râuri, Nera și Beu. Râul Nera străbate parcul pe o suprafață de 22 de km.

Parcul dispune de habitate naturale precum: păduri de carpen, de stejar, de fag, pajiști uscate, tufărișuri pe substrat calcaros, ierburi înalte, izvoare petrifiante, lacuri mirifice, care dau naștere la impresionante cascade, peșteri în care accesul publicului este interzis, etc. Găsim 10 specii de mamifere (liliacul cu urechi de șoarece, liliacul cu urechi lungi, liliacul mic cu potcoavă și liliacul mare cu potcoavă, liliacul comun, liliacul de iaz, ursul brun, lupul, râsul, vidra de râu), specii de pește (zglăvoacă, mreană vânată, boarță), precum și câteva nevertebrate (rădașcă, scoică mică de râu, cocoșul transilvan, fluturele tigru, calul dracului, melcul asiatic dungat, croitorul alpin).

Ca și specii de flori și ierburi întâlnim, salata de pădure, orhidee, usturoi sălbatic, brebenei, trandafir, coada iepurelui, garofița Bănățeană, brândușa de toamnă, untul vacii, etc.

Toate acestea constituie un paradis natural.

Fig. 2.3.6 Lacul Ochiul Dracului

Parcul Național Cozia-situat în partea central sudică a Carpaților Meridionali, pe teritoriul județului Vâlcea. A fost declarat arie protejată în anul 2000.

Parcul este reprezentat de un relief carstic, cu vârfuri ascuțite, ace, creste calcaroase, peșteri, păduri de stejar, de carpen, pajiști, tufărișuri, ierburi înalte, grohotișuri, versanți stâncoși, fânețe, vegetație lemnoasă, etc.

Varietatea faunei este impresionantă. Șase specii de mamifere își fac simțitp prezența în habitatele naturale (liliacul mare cu potcoavă, liliacul comun, ursul brun, râsul și lupul), trei specii de pești (mreană vânătă, zglăvoacă și dunărița), dar și câteva specii de nevertebrate (greierele, cărăbușul, croitorul mare al stejarului, rădașca, etc.)

Flora parcului este extrem de bogată. Florile specifice zonei sunt: vulturica, coada șoricelului, floarea reginei, albăstreaua de munte, garofițe, ochiul găinii, tătăneasă, etc. Întâlnim și plante protejate prin lege cum ar fi: iedera albă și floarea de colț.

Ca și atracție turistică, întâlnim una dintre cele mai cunoscute biserici, mănăstirea Cozia, dar și stațiunile de la Călimănești și Căciulata. (Erdeli, Ghiorghilaș, 2006)

Fig. 2.3.7. Panou informativ în cadrul Parcului Național Cozia

Parcul Național Domogled-Valea Cernei este o rezervație naturală ce se întinde pe suprafața a trei județe: Caraș-Severin, Mehedinți și Gorj, în partea sud-vestică a României. Este cunoscut sub numele de Valea Cernei, deoarece acoperă întregul bazin hidrografic al râului Cerna, fiind și cel mai mare parc național din România.

Habitatele de care dispune parcul sunt: pădurile de fag, carpen, stejar, pajiști calcaroase, alpine și subalpine, grohotișuri, versanți stâncoși, izvoare petrifiante, peșteri în care accesul oamenilor este interzis, etc.

Fauna are în componență: mamifere (vidra de râu, liliacul cu potcoavă, liliacul cu urechi de șoarece, lupul, ursul), pești (dunărița, zglăvoacă, chișcarul, porcușorul de vad), rădașca, croitorul mare al stejarului, etc. Speciile de păsări protejate întâlnite sunt: ciocârlia de pădure, ciocănitoarea neagră, acvila de munte, cucul, șoimul călător, etc.

Din categoria ierburilor și florilor fac parte: garofița de munte, albăstreaua de munte, căpșunița, iarba mare, papucul doamnei, talpa ursului, orhidee, etc.

Fig. 2.3.9. https://www.google.ro/search parcul+național+domogled+valea+cernei

Parcul Național Domogled-Valea Cernei

Parcul Național Defileul Jiului se întinde pe teritoriul județelor Hunedoara și Gorj, în sud-vestul țării. A fost declarat arie protejată în anul 2005 și adăpostește păduri de frasin, carpen, stejar, fag, ierburi înalte la nivelul câmpiilor, etc.

Defileul Jiului atrage turiștii atât prin miraculoasele peisaje, dar și prin bogăția faunei și a florei. Fauna este reprezentată de specii de carnivore precum jderul, bursucul, pisica sălbatică, ursul carpatin și de specii de ierbivore care uneori cad pradă braconajului: capra neagră, căprior, cerb capatic, etc. În aria protejată au fost identificate păsări ca: mierla de apă, uluiul porumbar, șoimul călător, acvila de munte, etc. Vipera este cea mai de temut specie specifică zonei.

Aspect din Parcul Național Defileul Jiului

Fig.2.3.1.0. https://www.google.ro/search?q=Parcul+național+Defileul+Jiului

Parcul Național Munții Măcinului este situat pe teritoriul nord-vestic al județului Tulcea în partea sud-estică a României și a fost declarat arie protejată în anul 2000. Acesta este împărțit în două zone: Munții Măcinului și Culmea Pricopanului. Munții Măcinului sunt cei mai vechi munți din România și prezintă o varietate reliefată (coline, coame alungite, stânci, dealuri, culmi, văi, etc. ). În ceea ce privește biodiversitatea, aria naturală are o faună și o floră bogată.

Fauna are în componență specii de mamifere (șacalul auriu, cerb, vulpe, mistreț, pisică sălbatică, popândăul european, jderul), păsări (acvila de munte, pasărea ogorului, șerparul, bufnița, uluiul cu picioare scurte, barza albă, ciocănitoarea de grădină, gaie neagră, muscar, vultur pescar, lopătar, pupăză, sturz), reptile și amfibieni (broasca verde de pădure, broasca râioasă verde, țestoasa dobrogenă de pământ, vipera cu corn, șopârlița de frunzar, etc.).

Aria protejată cuprinde 24 de habitate, printre care și pădurea de fag dobrogeană, care este un habitat unic în lume.

Flora este difersificată, fiind alcătuită din arbori și arbuști (alun, fag, carpen, stejar, gorun, tei, păducel), iar la nivelul ierburilor întâlnim: coada șoricelului, laptele cucului, brândușă, untul vacii, volbură, tătăneasă, talpa leului, bujor românesc, ghiocel, etc.

Parcul Național Munții Rodna se află situat pe teritoriul județelor Bistrița-Năsăud și
Maramureș, în nordul României. Acesta a fost declarat arie protejată în anul 2000, fiind al doilea parc național ca mărime din țară.

În ceea ce privește biodiversitatea, munții Rodnei au o diversitate faunistică și floristică ridicată!

Parcul Național Munții Rodna prezintă mai multe tipuri de habitate (pajiști calcifile, alpine și subalpine, pajiști boreale, ierburi înalte, păduri de fag, izvoare petrifiante, mlaștini alcaline, peșteri unde accesul oamenilor este interzis, versanți stâncoși).

Parcul adăpostește atât păduri de foioase (tei, frasin, mesteacăn, cireș, fag, gorun, arin, arțar, ulm), cât și conifere (brad, zadă, pin, molid, etc.). Din punct de vedere al florilor își fac apariția în aria protejată: garofița de munte, angelica, floarea de colț, ochiul găinii, roua cerului, bujorul de munte, trifoiul de baltă, dar și o plantă rară de mai bine de 100 de ani, cunoscută sub numele de păiușul lui Porcius.

Fauna este diversificată și bine reprezentată de specii precum: mamifere (jder de piatră, pisică sălbatică, cerb, capră neagră, mistreț, șoarecele de câmp, cârtița, vulpea roșcată), păsări (muscar, ciocănitoarea neagră, acvila de munte, bufnița, barza albă) și reptile și amfibieni ca: șarpele de alun, brotacul verde de alun, broasca roșie de pădure, șarpele orb, șopârla cu riduri, etc.

Parcul Național Munții Rodna este unul dintre puținele locuri de la noi din țară, unde putem întâlni cocoșul de mesteacăn.

Fig. 2.3.11. Poiana cu narcise din Masivul Saca; Parcul Național Munții Rodna

Parcul Național Piatra Craiului este o arie protejată de interes național ce se întinde în partea nord-estică a județului Argeș și în cea sudică a județului Brașov.

Piatra Craiului este caracterizată printr-o creastă lungă de 25 de km, considerată ca fiind cea mai lungă și mai înaltă creastă de calcar de la noi din țară. Prezintă o zonă cu vârfuri abrupte, grohotișuri, peșteri, stâncaării calcaroase, cheiuri, zone împădrite, pajiști, pășuni, fânețe, etc.

Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate; tufărișuri, pajiști calcifile, alpine și subalpine, peșteri în care accesul oamenilor este interzis, păduri de fag, versanți stâncoși, grohotișuri calcaroase, etc.

Pădurile specifice zone sunt compuse din: molid, brad, fag, plop, mesteacăn, arțar, frasin, plop, salcie, arin, etc.

Speciile floristice găsite în arealul parcului sunt reprezentate de: talpa ursului, garoafă, iederă albă, garofița Pietrei Craiului, pușca dracului, untul vacii, foaie grasă, etc.

În pădurile rezervației trăiesc: ursul carpatic, mistrețul, cerbul, capra neagră, liliacul comun, liliacul mic cu potcoavă, șoarecele pitic, cocoșul de munte, porumbelul, pitulicea, mierla, pupăza, vipera, șarpele de alun, tritonul cu creastă, etc.

Fig. 2.3. Aspect din Parcul Național Piatra Craiului https://www.google.ro/search?q=parcul+national+piatra+craiului

Parcul Național Retezat se află în județul Hunedoara, în partea sud-vestică a țării și a fost declarat arie protejată în anul 2000.

Biodiversitatea ariei naturale este reprezentată de o floră rară și faună sălbatică. Habitatele parcului național sunt caracterizate de: păduri de fag, gorun, carpen, tei, ulm, salcie, stejar, molid, brad, tufărișuri, pajiști, mlaștini, vegetație lemnoasă, versanți stâncoși, etc.

Peisajul este înfrumusețat de flori ca: macul de munte, pătlagina, crinul de pădure, orhidee, șofran, albăstreaua de munte, garofița de munte, bujorul, floarea de colț, clopoțelul, etc.

Fauna este bogată, fiind reprezentată de mamifere (râs, cerb, vulpe, liliac, ursul carpatin, pisica sălbatică, mistreț, lup, jder, etc.), amfibieni și reptile (tritonul de munte, vipera cu corn, broasca roșie de pădure, șarpele de alun, șarpele orb, năpârcă, etc.), păsări (ciocănitoarea verzuie, acvila de munte, șerpar, pescăruș albastru, muscar, potârniche, cocoșul de munte, viespar, etc.). (Erdeli, Ghiorghilaș, 2006)

Fig. 2.4.4. Lacul Bucura din Parcul Național Retezat

https://www.google.ro

Parcul Național Semenic Cheile-Carașului este o arie protejată ce se află pe teritoriul central-vestic al județului Caraș-Severin și cuprinde diverse tipuri de habitate cum ar fi: păduri de fag, carpen, stejar, pajiști, tufărișuri alpine, mlaștini, grohotișuri calcaroase, vegetație lemnosă, peșteri ce nu pot fi vizitate de oameni, etc.

Pe teritoriul parcului trăiesc mamifere (dihor, veveriță, liliac, căprioară, lup, jder, cerb, viezure, nevăstuică, râs, etc.), păsări (șerpar, corb, șoim călător, acvila de munte, viespar, pițigoi, ciocănitoarea verzuie) și reptile și amfibieni (broasca râioasă, broasca roșie, gușter, șopârlă, șarpele de alun, etc.).

Diversitatea floristică este reprezentată de flori precum: garofiță, crin, cimbrișor, brăndușa de toamnă, șofran, crin de pădure, trifoi de baltă, rotunjoare, etc.

Aspect din Parcul Național Semenic-Cheile Carașului

Fig. 2.4.5. https://www.google.ro/search?q=parcul+national+semenic+cheile+carasului

Rezervația Biosferei Delta Dunării

Satele pescărești de o frumusețe aparte acoperite cu stuf, portul popular, bucătăria tradițională, meșteșugurile, sunt bogății ale locuitorilor satelor.

Delta constituie un adevărat muzeu al biodiversității și este cea mai veche rezervație a României, fiind numită „Paradisul păsărilor”, datorită celui mai bogat ecosistem de specii de păsări, mai ales acvatice (pelican comun, gâsca cu gât roșu, pelicanul creț, etc.). Unele păsări sunt clocitoare altele sunt migratoare (lopătarul, găinușa de apă, pițigoiul, vrabia, lebăda, huhurezul, cocorul, pelicanii, pescărușii, barza, mierla, guguștucu, ciocănitoarea, etc). În Deltă sunt și multe mamifere (șacalul, mistrețul, dihorul, iepurele, enoutul, vidra), dar și diverse reptile. Ca și specii de pești avem: crap, somn, știucă.

Vegetația este reprezentată de stuf, papură, salcie pitică, cătină, plop alb, etc, iar nufărul reprezintă principala atracție a Deltei.

Fig. 2.3.8. Aspect din Rezervația Biosferei Delta Dunării https://www.google.ro/search?hl=ro&biw=1242&bih=553&tbm

3. Infrastructura ecoturistică în cadrul parcurilor naționale

3.1. Zone actuale și potențiale de dezvoltare a ecoturismului în România

La nivelul țării noastre sunt 13 parcuri naționale și 13 naturale, toate dispunând de premise favorabile pentru dezvoltarea ecoturismului, din ce în ce mai multi turiști vizitând aceste destinații ecoturistice emblematice pentru România. Totuși, trebuie remarcat că la nivel național se detașează câteva parcuri care prezintă cea mai mare atracție pentru ecoturiști, și anume: Parcul Național Retezat, și Rezervația Biosferei Delta Dunării., Parcul Natural Munții Maramureșului și Parcul Natural Munții Apuseni.

Parcul Național Retezat este supranumit si „Tărâmul fermecat cu ochi albaștri”, datorită celor peste 50 de lacuri pe care le deține. Pe teritoriul acestuia se află cel mai mare lac glaciar și anume Bucura, dar și Zănoaga, care este cel mai adânc lac glaciar din România.

Autoritatea Națională pentru Turism a recunoscut Țara Hațegului din cadrul Parcului Național Retezat ca fiind a treia destinație ecoturistică din România, în zona parcului apărând primele pensiuni ecoturistice. Pan Parks a acreditat opt unități de cazare din Retezat, în care produsele sunt realizate în propria gospodărie, iar încălzirea se face cu ajutorul panourilor solare.

Unitățile de cazare acreditate sunt: Dumbrăvița, Iris și Anița din Valea Râului Mare, Mara din Râu de Mori, Dora din Râușor, Iancu din Sălașu de Sus, Sarmis din Sarmizegetusa și Codrin din Cârnic. Cazarea la o astfel de ecopensiune costă între 15-25 de euro.

Principalele activități ecoturistice practicate în Parcul Național Retezat sunt:

Drumeții montane;

Studierea naturii, florei și faunei;

Fotografierea sau pictarea peisajelor;

Ciclism

Rezervația Biosfere Delta Dunării este considerată ca fiind una dintre cele mai valoroase și reprezentative zone din țară. Are un potențial natural și antropic bogat, ce o face unică în Europa și chiar la nivel mondial, atât din punct de vedere al aspectului ecologic, cât și prin habitatele din mediul deltaic.

Aici turiștii se pot plimba cu barca pe lacuri și canale, ascultând zgomotele naturii și freamătul stufului din acest loc nemaipomenit, numit și „Raiul păsărilor și al peștilor” sau persoanele cu un nivel educațional și financiar mai ridicat pot practica birdwaching-ul, deoarece Delta Dunării are o faună de o frumusețe rară.

Parcul Natural Munții Maramureșului este o arie protejată, ce are ca scop conservarea florei și a faunei, protejarea biodiversității și a habitatelor naturale ce se află pe suprafața parcului.

iar în apropierea acestuia se află diverse obiective turistice antropice cum ar fi: monumente istorice, muzee, case memoriale, lăcașuri de cult, precum și alte arii naturale protejate.

În Parcul Natural Munții Maramureșului, locuitorii și-au păstrat tradițiile și meșteșugurile, portul și gospodăriile tradiționale, iar an de an zona Maramureșului este vizitată de foarte mulți turiști din țară sau din străinătate. Aici gazdele îi așteaptă pe turiști cu produse tradiționale făcute în casă și le oferă posibilitatea de a vedea cum e să trăiești într-un sat tradițional românesc, din zona Maramureșului. Mulți turiști străini chiar doresc să le ajute pe gazde cu treburile gospodărești.

România datorită varietății de parcuri naturale și naționale, ar putea deveni mult mai prosperă în ceea ce privește economia, daca s-ar investi mai mult în acest tip de turism.

Totodată prin ecoturism, turiști ar putea dobândi un nivel de cunoștiințe și de educație mult mai ridicat, devenind pasionați de conservarea mediului natural și cultural.

La nivelul României există 383 de Situri de Importanță Comunitară și 148 de Arii de Protecție Specială Avifaunistică, care prezintă o atractivitate mai mare sau mai mică pentru turiști, în funcție și de modul în care acestea sunt popularizate în mediul online și de dotările și facilitățile pentru ecoturism de care dispun.

3.2. Centrele de informare turistică

În turism informația are un rol foarte important, tocmai de aceea au fost înființate centrele de informare turistică. Până acum atât pentru turiștii români, cât și pentru cei din străinătate sursele de informare erau broșurile, editate de anumite asociații profesionale din domeniu, de site-uri de specialitate, de agenții de turism, de pe diverse forum-uri, dar cel mai adesea din informații primite de la rude, prieteni sau cunoștințe care au vizitat anumite locuri din țară sau din străinătate.

Activitățile pe care le desfășoară centrele de informare turistică contribuie foarte mult la promovarea potențialului național, regional și local, dar și la îmbunătățirea imaginii destinațiilor turistice din România.

Atunci când un turist ajunge pentru prima dată întru-un oraș, primul loc pe care ar trebuie sa-l viziteze este centrul de informare turistică, pentru a afla cât mai multe informații despre acel oraș și care sunt principalele obiective turistice pe care le poate vizita.

Cei ce doresc să intre în circuitul turistic trebuie să asigure în primul rând individualizarea ofertei, diversificarea formelor de petrecere a vacanțelor, acordarea facilităților, existența unor noi forme de agrement și tocmai de aceea se axează asupra genului de vacanță pe care turiștii doresc să o petreacă. Așa că, țările ce intenționează să atragă turiști din străinătate, trebuie să afle cine sunt acești turiști, din ce țară vin, ce vârstă și ce interese au, pentru a putea respecta cerințele și solicitările acestora. În această situație se demonstrează rolul și necesitatea înființării Centrelor de Informare și Promovare Turistică în atragerea și servirea de calitate a turiștilor străini.

De gestionare și de buna funcționare a Centrelor de Promovare Turistică se ocupă Directorul Centrului de Informare Turistică. Acesta se implică în îmbunătățirea calității serviciilor, în susținerea punctelor de vedere ale comunității de afaceri, realizând parteneriate pentru promovarea turistică, încurajează investițiile și cooperează cu centre asemănătoare din țară sau din străinătate.

În ceea ce privește centrele de informare din parcurile naționale din România, majoritatea parcurilor au câte un centru de informare turistică, în timp ce Parcul Național Retezat și Cheile Nerei-Beușnița au câte două centre de informare, iar Cheile Bicazului-Hășmaș are trei astfel de centre, ce se ocupă cu promovarea parcurilor și a obiectivelor turistice aflate în apropierea acestora, totodată le oferindu-le turiștilor informații cu privire la parcurile pe caredoresc să le viziteze. Rezervația Biosferei Delta Dunării dispune de cele mai multe centre de informare, 5 la număr.

Tabelul 3.1.

Centre de informare turistică în cadrul parcurilor naționale din România

3.3. Amenajarea spațiului public al destinațiilor ecoturistice

Orice destinație turistică este percepută în mod diferit de către turiști, astfel încât unii pot fi foarte încântați, pe când alții pot fi ușor dezamăgiți de oferta destinației turistice.

Oricât de mult ar încerca o destinație turistică să-i mulțumească pe toți turiștii, acest lucru este imposibil, deoarece într-un spațiu limitat nu ai cum să dezvolți o ofertă generoasă de turism de masă pentru că ar fi foarte afectate resursele naturale și culturale.

Nevoile și dorințele turiștilor ar trebui luate în considerare de toate agențiile de turism dintr-o zonă turistică, fără a pierde din vedere propria viziune de dezvoltare a destinației turistice pe termen lung.

Turiștii sunt foarte sensibili la autenticitatea zonei turistice, deoarece au existat situații în care modernizările rapide și agresive în zonele rurale au condus la greșeli neadecvate în spațiul public. Autenticitatea spațiului natural și cultural a avut de suferit pierzând un număr considerabil de turiști interesați în mod deosebit de autenticitatea peisajului natural și cultural.

3.3.1. Drumuri și zone pietonale. Trasee marcate pentru ecoturism.

Nu este nevoie ca toată suprafața drumurilor și zonelor pietonale din spațiile turistice să fie asfaltată, putând fi acoperită cu pavaj, piatră, sau cărămidă, iar vegetația ce rămâne în jurul clădirilor creează o imagine autentică.

Traseele turistice montane se pot clasifica după anumite criterii cum ar fi: gradul de dificultate și echiparea corespunzătoare a turiștilor, timpul de mers și sezonalitatea.

a) timpul de mers diferă în funcție de gradul de dificultate al fiecărui traseu.

b) sezonalitatea traseelor turistice se referă la împărțirea acestora în trasee turistice ce se pot practica primăvara și toamna și trasee practicate în lunile de vară și de iarnă.

c) în funcție de gradul de dificultate traseele turistice se împart în:

-trasee cu dificultate redusă, ce durează 3-6 ore, diferența de nivel este de 300-700 m, iar efortul fizic este moderat, ceea ce nu necesită o condiție fizică specială.

-traseele cu grad mediu de dificultate, durează între 4-8 ore, diferența de nivel fiind de 500-1000 m. Acest tip de traseu necesită condiție fizică și orientare bună în spațiu.

– traseele cu grad mare de dificultate durează între 5-9 ore, fiferența de nivel este de 800-1500 m, efortul fizic este intens, iar persoanele care vor să facă un astfel de traseu turistic au nevoie de o condiție fizică foarte bună.

d) în funcție de nivelul de echipare traseele turistice se împart în:

-traseele ce se desfășoară pe poteci și drumuri forestiere amenajate, nu necesită echipament special, deoarece nu au porțiuni accidentate;

-traseele ce se desfășoară pe pante alunecoase, înclinate și pe poteci accidentate, necesită echipament special pentru drumeție;

-traseele ce se desfășoară pe poteci accidentate sau pe porțiuni fără potecă, cu pante abrupte, necesită echipament special și complex; https://www.romaniaturistica.ro/clasificarea-traseelor-turistice

În cadrul parcurilor naționale din România, administrațiile proprii au creat în total …. trasee marcate pentru ecoturism, cele mai multe parcuri având două sau trei astfel de trasee.

Tabelul nr. 3.2.

Trasee marcate pentru ecoturism în cadrul parcurilor naționale

3.3.2. Semnalizare și panouri de informații

Obiectivul lor principal este de a oferi siguranță și informații cât mai clare turiștilor, cu privire la zona turistică pe care doresc să o viziteze. Apariția elementelor de semnalizare în peisaj, poate determina diferite reacții din partea turiștilor: reacții de respingere (distrugerea lor) sau de acceptare.

Un alt obiectiv important al elementelor de semnalizare este acela de avertizare asupra pericolelor iminente. Acestea trebuie să asigure acoperirea nevoilor tuturor grupelor de educașie și vârstă.

Semnalizările și panourile de informații trebuie întotdeauna amplasate în locuri strategice, unde este nevoie de îndrumare: răscruci de drum/ potecă bifurcată, itersecții cu alte trasee, etc.

Tipuri de semnalizări:

a) Semnalizare de identificare

Semnalizarea elementelor administrative: identifică laboratoare, centre de vizitare, clădiri de birouri, stații locale, etc.

Semnalizarea obiectivelor: trasee, zone și clădiri de patrimoniu, ce constituie puncte de interes turistic. Se amplasează la bifurcarea traseelor, potecilor, drumurilor, la intrarea într-o zonă protejată, la începutul unui traseu, etc.

Semnalizarea altor zone sau facilități turistice: zone de belvedere, de popas și recreere.

b) Semnalizare de informare

Panouri de reglementare: informează turiștii despre restricțiile, orarul, regulamentele, regulile, sursele cel mai apropiate de apă, indicarea punctelor de prim ajutor, etc. Se amplasează doar în locurile în care este necesar, pentru a asigura protecția turiștilor.

Panouri descriptiv-informative cuprind simboluri, imagini, texte, plăci, etc. Există modele speciale pentru copii în funcție de înălțimea lor, pentru persoanele cu probleme de vedere prin textul in Braille, dar și pentru persoanele cu dizabilități motorii.

Fig. 3.1. Panouri informative (Parcul Natural Apuseni și Parcul Național Retezat)

Semnalizarea aceesului și traseelor: identifică zone greu accesibile, inaccesibile sau interzise persoanelor cu anumite dizabilități, semnalizează intrările și ieșirile, marchează trasee, etc. Modalități de semnalizare: indicatoare de direcție, stâlpi gravați, pictați, etc.

Fig. 3.2. Modalități de semnalizare a traseelor în cadrul ariilor protejate

c) Semnalizare de direcționare și de orientare/ poziționare (indicatoare): arată localizarea anumitor obiective.

Fig. 3.3. Parcul Național Cozia

3.3.3. Zonele verzi și spațiile publice

Spațiile verzi au o importanță deosebită, deoarece ajută la îmbunătățirea calității aerului, prin aportul de oxigen adus de plante. Acestea îmbunătățesc absorbția apelor pluviale și previn eroziunea solului.

Copacii absorb substanțele poluante și împiedică supraîncălzirea zonelor unde există suprafețe mari de asfalt și beton.

Spațiile verzi au un rol benefic asupra stării generale a oamenilor, ajutând la diminuarea stresului, oferindu-le o stare de bine.

Zonele verzi, parcurile naționale și naturale, SCI-urile și SPA-urile sunt o alegere foarte bună pentru activități ecoturistice recreative, sportive, culturale și educative. Totodată vegetația oferă habitate pentru o multitudine de reptile, animale și păsări. Prin acest lucru întelegem că zonele verzi sunt importante nu numai pentru oameni, ci și pentru viețuitoare.

3.3.4. Dotări specifice pentru bicicliști

Ciclismul este una dintre activitățile preferate de ecoturiști. Unii dintre aceștia merg în destinții ecoturistice, precum parcurile naționale, pentru activitățile sportive ce se pot practica pe teritoriul parcurilor, printre care și cicloturismul. Majoritatea turiștilor vin cu bicicletele personale sau le închiriază din zonele din apropierea parcurilor.

O parte din parcurile naționale au trasee special amenajate pentru bicicliști, dar se confruntă cu lipsa dotărilor specifice pentru aceștia. De exemplu în cazul Munților Apuseni există un program ce propune descoperirea carstului pe bicicletă, prezentând 9 trasee în Munții Pădurea Craiului ( fig. 3.3.4.1.)

Panou informativ

Fig. 3.3.4.1.

3.3.5. Gestionarea deșeurilor se referă la colectarea, transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea acestora.

Deșeurile gestionate pot fi solide, lichide sau gazoase.

În funcție de proveniența lor, deșeurile se clasifică în:

a) deșeuri municipale și asimilabile, ce pot fi grupate în:

deșeuri menajere (provenite din activitățile casnice, hoteluri, restaurante, magazine, etc.);

deșeuri stradale (frunze, hartii, mase plastice, praf);

deșeuri din construcții și demolări;

nămol prășenesc;

b) deșeuri sanitare provenite din cabinetele medicale și din spitale;

c) deșeuri de producție rezultate din procesele industriale și agricole;

Deșeurile sunt adunate în diferite recipiente precum: pubele, coșuri de gunoi și containere, ce au culori precum roșu pentru materiale plastice, galben pentru metale, verde pentru deșeurile biodegradabile, albastru pentru hârtie, sticlă și carton. Pe fiecare container este precizat tipul deșeurilor ce pot fi depozitate.

După colectare, urmează transportul acestora, care se poate face atât pe cale rutieră, feroviară sau navală.

În ceea ce privește zonele și spațiile verzi din România, coșurile de gunoi din plastic, sau cele în culori stridente sunt inestetice, fiind indicate cele care au în componență materiale tradiționale, precum lemnul, deoarece se integrează mai bine în cadrul natural.

Majoritatea parcurilor naționale din țara noastră nu au suficiente coșuri de gunoi unde turiști să poată arunca gunoiele, cu atât mai puțin spații special amenajate pentru colectarea deșeurilor, tocmai de aceea cantitățile mari de deșeuri toxice și menajere pot duce la poluarea estetică, a solului și a apei.

Creșterea necontrolată a număului de turiști, poate duce la creșterea cantităților de deșeuri, la dereglarea ecosistemelor naturale și la eroziunea traseelor turistice.

Colectarea deșeurilor de pe teritoriul parcurilor naționale se face fără încetare atât de către personal, cât mai ales de voluntari.

http//bsc.smebg.net/ecoturguide/ro/resources/Ecoturism_Guide_RO.pdf

Fig. 3.3.4.2. Adunarea deșeurilor de către voluntari

https://www.google.ro/search?q=strangerea+deseurilor+din+parcurile+nationale

Regimul deșeurilor în parcurile naționale se reglementează astfel:

-este interzisă aruncarea deșeurilor pe teritoriul parcurilor naționale;

-turiști au obligația să arunce deșeurile în afara parcurilor, în locurile special amenajate;

-responsabilitatea colectării deșeurilor de la cabanele aflate pe teritoriul parcurilor, le revine gestionarilor cabanelor în cauză;

-măcar o dată pe lună administratorii cabanelor și a campingurilor evacueză deșeurile menajere adunate;

Încălcarea regulilor menționate mai sus se sancționează conform dispozițiilor legale în vigoare.

3.4. Spațiile de cazare și alimentație publică

Conform tabelului și graficului de mai jos, putem observa că parcul național Piatra Craiului stă cel mai bine din punct de vedere a structurilor de cazare.

Cele mai multe hoteluri sunt în parcul național Piatra Craiului, fiind urmat îndeaproape de parcurile naționale Călimani (16 hoteluri) și Buila-Vânturarița (15 hoteluri). Parcul Național Munții Măcinului este singurul care nu are niciun hotel.

La nivelul parcurilor naționale cele mai bine reprezentate sunt pensiunile turistice (222) și pensiunile agroturistice (592), cele mai multe dintre acestea fiind în parcul național Piatra Craiului, deoarece acesta are anual cel mai mare număr de turiști.

Din păcate, locuri special amenajate pentru camping sunt foarte puține, neavând toate parcurile naționale astfel de spații. Sunt 3 campinguri în parcul național Delta Dunării, 2 în Domoged-Valea Cernei și Semenic Cheile Carașului și câte unu în Piatra Craiului și Călimani.

În concluzie, la nivelul parcurilor naționale din România domină pensiunile turistice și în mod special cele agroturistice, fiind vizitate îndeosebi de străinii ce își doresc să petreacă câteva zile în aerul rece și curat al muntelui.

Tabelul nr. 3.4.1.

Structura bazei de cazare în cadrul parcurilor naționale din România

Fig. 3.4.1. Structura bazei de cazare în cadrul parcurilor naționale din România

Conform diagramei din figura 3.4.2. la nivelul parcurilor naționale din România există o pondere de 51% a pensiunilor agroturistice, fiind urmate de pensiunile turistice cu 19%, hoteluri 10%, vile turistice 8%, cabane turistice 5%, hosteluri 2%, moteluri și căsuțe turistice 1%.

Fig. 3.4.2. Structura bazei de cazare în cadrul parcurilor naționale din România

Parcul Național Piatra Craiului este cel mai vizitat parc național din România și tocmai de aceea, spre deosebire de alte parcuri, deține destul de multe unități de cazare, dintre care cele mai răspândite sunt pensiunile agroturistice (318), urmate de vile turistice (29), pensiuni turistice (23), hoteluri (20), cabane turistice (18), două hosteluri, un motel și un camping.

Fig. 3.4.13. Parcul Național Piatra Craiului

Parcul Național Buila Vânturarița dispune de numeroase structuri de cazare, având în apropiere un număr egal de hoteluri și pensiuni turistice (15), acestea fiind urmate într-o ordine descrescătoare de vilele turistice (12), pensiuni agroturistice (7) și hosteluri (2) (Fig. 3.4.3.).

Fig. 3.4.3 P.N. Buila-Vânturarița – structuri de cazare

În cadrul Parcului Național Călimani, cele mai numeroase sunt pensiunile (pensiuni turistice (43) și pensiuni agroturistice (48), după care urmează hotelurile (12) și vilele turistice; parcul dispune de un număr egal de căsuțe turistice și campinguri (1),

Și în cadrul acestui parc putem observa că numărul pensiunilor turistice și agroturistice este mult mai mare decât al celorlalte tipuri de unități de cazare.

Fig. 3.4.4. P.N. Călimani-structuri de cazare

În ceea ce privește structurile de cazare, parcul național Ceahlău stă cel mai bine din punct de vedere al pensiunilor agroturistice (39), fiind urmate de pensiunile turistice (11), hosteluri, vile turistice și căsuțe turistice (5), hoteluri (4), cabane turistice (3) și moteluri (1).

Fig. 3.4.5. P.N. Ceahlău-structuri de cazare

În apropierea parcului național Cheile Bicazului Hășmaș se află destul de puține unități de cazare, cele mai multe fiind reprezentate de pensiunile turistice (13), urmate de pensiunile agroturistice (10), apoi de hoteluri (7), căsuțe turistice (4), numărul motelurilor și cabanelor turistice fiind egal (2) și doar o singură vilă turistică.

Fig. 3.4.6.P.N. Cheile Bicazului-Hășmaș-structuri de cazare

În ceea ce privește structura de cazare în cadrul Parcului Național Cheile Nerei-Beușnița, putem observa că predomină pensiunile agroturistice (9), urmate fiind de pensiunile și cabanele turistice (3) și nu în ultimul rând de hoteluri (2).

Fig. 3.4.7. P.N. Cheile Nerei Beușnița-structuri de cazare

Unitățile de cazare din apropierea Parcului Național Cozia sunt reprezentate de 22 de pensiuni turistice, un număr egal de hoteluri și vile turistice (11), 6 moteluri, 3 pensiuni agroturistice, 2 cabane turistice și 2 tabere de elevi și preșcolari.

Fig. 3.4.8. P.N.Cozia-structuri de cazare

În apropierea Rezervației Biosferei Delta Dunării, predomină un număr de 93 de pensiuni agroturistice, 30 de vile turistice, 17 pensiuni turistice, fiind urmate de 8 hoteluri, 3 campinguri, două căsuțe turistice, o cabană turistică și o tabără pentru elevi și preșcolari.

Fig. 3.4.9. Biosfera Deltei Dunării-structuri de cazare

În Parcul Național Domogled-Valea Cernei se află o gamă diversificată a unităților de cazare, cele mai multe fiind reprezentate de pensiunile turistice (42) și hoteluri (14). Există 8 pensiuni agroturistice, 5 hosteluri și câte două vile turistice, moteluri și campinguri. Cele mai puține sunt cabanele și căsuțele turistice (1).

Fig. 3.4.10. P. N.Domogled-Valea Cernei-structuri de cazare

Prezentate într-o ordine descrescătoare, unitățile de cazare din cadrul Parcului Național Defileul Jiului se clasifică astfel: 15 cabane turistice, 7 pensiuni turistice, 6 hoteluri, 3 moteluri, un hostel și o vilă turistică.

Fig. 3.4.11. P.N. Defileul Jiului-structuri de cazare

În cadrul Parcului Național Munții Rodna se află 30 de pensiuni agroturistice, 14 pensiuni turistice, 6 hoteluri, 4 cabane turistice, un motel și o tabără pentru elevi și preșcolari.

Fig. 3.4.12. P.N. Rodna-structuri de cazare

Parcul Național Retezat, deși are cea mai mare vechime din România, dispune de cele mai puține unități de cazare, cu un număr egal de pensiuni agroturistice și cabane turistice (6), 3 pensiuni turistice, o vilă turistică, un hotel și un hostel.

Fig. 3.4.14. P.N.Retezat-structuri de cazare

Deși Parcul Național Semenic Cheile Carașului are o varietate de unități de cazare, numărul acestora este destul de mic, existând 18 pensiuni agroturistice, 11 hoteluri, 9 pensiuni turistice, 4 cabane, câte două moteluri, campinguri, tabere elevi și preșcolari, un hostel și o căsuță turistică.

Fig. 3.4.15. P.N. Semenic Cheile Carașului-structuri de cazare

Spațiile de alimentație publică de la nivelul Parcurilor Naționale din România

La nivelul parcurilor naționale din România, cele mai numeroase unități de alimentație publică sunt restaurantele, fiind 319 în total.

Tabelul 3.1. Structuri de alimentație publică