Amenajari Turistice In Ariile Protejate

AMENAJĂRI TURISTICE ÎN ARIILE PROTEJATE

Introducere

Ariile protejate reprezintă o suprafață acvatică sau de teren destinată în mod special conservării și protejării biodiversității, resurselor naturale și culturale fiind gestionată în conformitate cu legile și reglementările juridice ale fiecărei țări. În cadrul teritoriului României putem identifica un număr de 7 astfel de arii însumând un număr de 827 de areale din care 17 parcuri naționale și naturale.

Am ales să îmi realizez lucrarea de licență pe acest subiect datorită numărului mare de astfel de arii existente în cadrul țării precum și datorită impotanței ridicate pe care acestea le au pentru turismul românesc.

În cadrul primului capitol am realizat o prezentare mai detaliată a pricipalelor categorii de arii protejate punând accent pe primele trei categorii de arii stabilite de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (UICN): Rezervații ștințifice/rezervații natural integrate și zone sălbatice; parcuri naționale și monumente ale naturii/ elemente naturale marcante.

Pentru a maximiza efectul pe care îl au aceste arii în cadrul turismului este nevoie de o amenajare corespunzătoare a acestora, luând în considerare faptul că pe plan mondial există o competiție foarte ridicată în domeniul turismului pentru a avea succes în această ramură este nevoie să se ia în considerare următoarele acțiuni ce pot fi întreprinse pentru a valorifica potențialul turistic românesc: mijloacele și metodele de conservare a arealelor naturale protejate; managementul ariilor protejate; modalitățile de realizare a infrastructurii turistice și tehnice precum și soluțiile de amenajare turistică.

În urma analizării principalelor categorii de arii protejate și a modalităților de amenajare prezenatate în cadrul celui de-al doilea capitol am ales să prezint pe larg Parcul Național Retezat, acest capitol fiind împărțit în următoarele subcapitole: mediul fizic al parcului, turismul în zona respectivă, punându-se accent pe elementele ce constituie biodiversitatea specifică ariei prezentate. Astfel fiind scoase în evidență elementele ce conpun atractivitatea Parcului Național Retezat.

Luând în considerare datele analizate pe parcursul celor trei capitole urmează a fi realizate anumite concluzii relevante cu privire la subiectul prezentat, acestea făcând posibilă o înțelegere mai aprofundată a importanței pe care o au ariile protejate atât în dezvoltarea turismului cât și în dezvoltarea personală a vizitatorilor ce aleg să se implice în acest domeniu.

CAPITULUL 1: PRINCIPALELE CATEGORII DE ARII PROTEJATE

Acest capitol este destinat înțelegerii termenului de arie protejată, ceea ce însumează aceasta și caracteristicile sale.În continuare urmează a fi descrise categoriile de arii protejate (rezervații științifice/ rezervații natural integrate și zone sălbatice; parcuri naționale; monumente ale naturii/elemente naturale marcante; rezervații de conservare a naturii/ rezervații naturale divizate/ arii de gestionare a habitatelor și speciilor; peisaje terestre sau marine protejate; rezervații de resurse naturale; rezervații antropologice/ regiuni biologice naturale; regiuni naturale amenajate în scopul utilizării multiple/ zone de gestiune a resurselor naturale; rezervații ale biosferei, bunuri ale patrimoniului mondial), precum și detalii cu privire la acestea.

1.1 Arii naturale protejate

Ariile protejate sunt esențiale în conservarea capitatului natural și cultural deoarece include cele mai reprezenative și semnificative zone din punct de vedere al biodiversității, valorilor culturale și naturale.Acestea ar trebui să constituie modele de conviețuire a omului cu natura, chiar dacă ritmul de dezvoltare economice crește.

Înființarea ariilor protejate și managementul eficient al acestora reprezintă cel mai eficient mod de conservare in-situ deoarece pot include ecosisteme naturale și seminaturale reprezentative. Aceste arii sunt zone model deoarece pot demonstra că menținerea corespunzatoare a mediului natural permite asigurarea resurselor și serviciilor ce stau la baza dezvoltării socio-economice durabile.

Ariile protejate sunt precum sălile de clasă în aer liber deoarece oamenii pot fi educați cu privire la importanța naturii.

Există peste 1.400 de denumiri ce desemnează o arie protejată, aceste denumiri sunt stabilitate printr-o reglementare la nivel național.

Comisia Parcurilor Naționale și a Ariilor Protejate (CNPPA), din cadrul Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (UICN) definește aria protejată ca o suprafață acvatică sau de teren destinată în mod special conservării și protejării biodiversității, resurselor naturale și culturale fiind gestionată în conformitate cu legile și reglementările juridice ale fiecărei țări.

Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii ,,a dezvoltat un sistem de clasificare a ariilor protejate, ce acoperă un domeniu cuprins între uzul minimal și uzul intensiv, stabilind mai multe categorii de arii protejate, în definirea și caracterizarea cărora se iau în calcul o serie de elemente și criterii clare.”

În rezervațiile științifice/rezervațiile natural integrate și zonele sălbatice sunt protejate atât speciile animale cât și cele vegetale, procesele naturale fiind deranjate cât mai puțin posibil.Acestea sunt reprezentative din punctul de vedere al conservării resurselor genetice și al diversității biologice. Este interzisă intervenția antropică directă .

,,Parcurile naționale sunt acele arii naturale protejate ale căror scop este protecția și conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic național, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect bio-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri șiințifice, educative, recreative și turistice.”

Monumente ale naturii/elemente naturale marcante sunt arii protejate unde sunt prezente unul sau mai multe elemente culturale și/sau naturale și prezintă o valoare unică, o importanță excepțională din cauza calităților sale culturale, datorită rarității acestora sau reprezentativității lor.

Rezervațiile de conservare a naturii/rezervațiile naturale divizate/arii de gestionare a habitatelor și speciilor (sanctuare de faună) reprezintă suprafețe terestre și/sau acvatice supuse unei intervenții antropice active. Scopul acestor intervenții este protejarea, menținerea sau crearea habitatelor unor specii de floră sau faună.

Figura 1.1 – Lacul Sfânta Ana

Sursa: http:///2012/11/panorama-lacul-sf-ana.jpg , accesat la data de 03.07.2014

În categoria peisajelor terestre sau marine protejate sunt incluse ,,suprafețele terestre și/sau marine unde interacțiunea dintre om-natură manifestată și statuată în timp a determinat apariția unor peisaje ce înmagazinează valențe estetice, ecologice sau culturale particulare.”

Rezervațiile de resurse naturale sunt arii întinse, greu accesibile și nelocuite sau slab populate care sunt supuse colonizării și valorificării resurselor ( presiuni antropologice). Pentru a limita și controla aceste presiuni sunt supravegheate continuu rezervațiile de resurse naturale.

În cadrul rezervațiilor antropologice/regiunilor biologice naturale se poate observa faptul că tehnologia modernă nu a pătruns și nu a fost încorporată în modul de viață tradițional al locuitorilor. Aceste sisteme teritoriale naturale au fost deloc sau puțin modificate.

Regiunile naturale amenajate în scopul utilizării multiple/ zonele de gestiune a resurselor naturale cuprind grupări teritoriale vaste precum pășiunile, pădurile sau rețelele hidrografice ce sunt utilizate în scopul valorificării tradiționale și moderne a resurselor naturale. Aici sunt organizate activități turistice în aer liber prin intervenția umană dirijată.

,,Rezervațiile biosferei reprezintă zone (terestre, marine, costiere) care au ca scop conservarea și protecția integrală a ecosistemelor specific diferitelor regiuni natural, precum și exploatarea durabilă a resurselor din teritoriul respectiv.

Prezența unei valori universale excepționale din punct de vedere știintific, educativ, estetic sau al conservării diversității biologice determină gruparea unor monumente naturale biologice sau fizice în bunuri ale patrimoniului mondial.

Primele 5 categorii din cele mentionate mai sus pot fi catalogate ca fiind arii protejate tipice. Acestora le revine sarcina administrării habitatelor în vederea protecției conservării diversității biologice. Primele 3 categorii sunt asigurate de UICIN prin protecție strictă.

,, Gestionarea celorlate categorii UICIN nu se focalizează special pe îndeplinirea unor obiective și acțiuni strict protective privitoare la protecția și conservarea diversității biologice, în pofida faptului că, de regulă, fac parte din arsenalul de obiective secundare ale managementului acestora.”

Ariile administrate sunt mai extinse din punct de vedere spațial și pot grupa multe sau majoritatea speciilor originare locului, ariile protejate fiind adesea incluse într-o matrice de arii administrative.

Există posibilitatea de exercitare simultană a funcțiilor protective și turistice, dar care depinde de două aspecte estențiale:

Organizarea rezervației să se facă pe criterii funcțional-științifice, conducând la posibilitatea de protejare a unor ansambluri geografice vaste;

Dezvoltarea unor activități turistice profilate, cu forme specifice și cu acces gradual restrictiv până la restricționarea totală în arealul rezervațiilor științifice integrate.

1.2 Alte categorii de arii protejate

1.2.1 Rezervații științifice/ rezervații natural integrate și zone sălbatice

Figura 1.2 – Rezervația științifică Gemenele

,, Rezervațiile științifice sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecția și conservarea unor habitate naturale terestre și/sau acvatice, cuprinzând elemente

reprezentative de interes științific sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic sau de altă natură. Mărimea rezervațiilor științifice este determinată de arealul necesar pentru asigurarea integrității zonei protejate

Sursa: http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_109302.html , accesat la data de 05.07.2014

Managementul rezervațiilor științifice asigură un regim strict de protecție prin care

habitatele sunt păstrate într-o stare pe cât posibil neperturbată. În perimetrul lor se pot

desfășura numai activități științifice, cu acordul forului științific competent. Rezervațiile

științifice corespund categoriei I IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea

Naturii)”

Aceste rezervații protejează speciile și fenomenele naturale cu scopul de a avea exemple reprezentative din punct de vedere ecologic al mediului natural. Printre obiectivele acestora se numără: menținerea cadrelor naturale destinate cercetărilor științifice; conservarea resurselor genetice; promovarea centrelor pentru formare a specialiștilor în domeniul protecției mediului și ecologiei; stabilirea unor baze pentru monitorizarea mediului.

Rezervațiile științifice se folosesc drept obiect de studiu reprezentând adevărate laboratoare în aer liber.

Extensiunea rezervațiilor va varia în funcție de suprafețele destinate spre asigurarea integrității respectivelor elemente protejate (ex.:Rezervația Științifică Gemenele, Roșca-Buhaiova, Peștera Cloșani, Acvatoriul litoral marin Vama Veche- 2 Mai).

Din multe puncte de vedere zonele sălbatice joacă roluri similare cu parcurile naționale în protejarea largilor și funcționalelor ecosisteme. Rolurile particulare pot include:

Protejarea ariilor mari neatinse unde procesele ecosistemului, evoluția inclusiv, pot continua fără a fi periclitate de oameni în pofida dezvoltării sau a turismului în masă.

Protejarea serviciilor ecosistemelor compatibile.

Protejarea în special a speciilor și a comunităților ecologice care necesită zone relativ mari de habitat netulburat.

Asigurarea unei diversități de specii care să ajute la popularea zonelor gestionate în mod durabil în jurul ariilor protejate.

Asigurarea spațiului pentru un număr limitat de vizitatori care pot să experimenteze sălbăticia.

Asigurarea oportunităților de a răspunde schimbărilor climatice inclusiv schimbările biomului.

Rezervațiile naturale stricte trebuie să includă ecosisteme remarcabile care conțin fenomene naturale sau specii vegetale și/sau animale de importanță națională; în cadrul lor accesul publicului va fi interzis, fiind excluse activitățile turistice sau de agrement. Ele cuprind, adesea, ecosisteme sau biocenoze fragile care au o importanță particulară pentru conservarea genofondului sau zone care oferă o mare diversitate din punct de vedere biologic, geologic sau geomorfologic. Dimensiunile lor sunt determinate în funcție de suprafața minimă necesară pentru a le asigura integritatea și pentru a permite realizarea

obiectivelor pentru care au fost înființate, o gospodărire științifică și o protecție integrală.

Exemple de rezervații științifice sau rezervații naturale integrate sunt Roșca – Buhaiova, Peștera Cloșani, Fețele Dunării, Râpa cu lăstuni Divici, Rezervația Științifică Gemenele etc.

1.2.1 Parcuri naționale

Figura 1.3. – Lacul Zănoaga, Munții Retezat

,, Un parc național este un teritoriu întins:

a)care reprezintă unul sau mai multe ecosisteme, în general, puțin sau deloc transformate prin exploatare și ocupare umană, unde speciile de plante și animale sunt de un interes deosebit din punct de vedere științific, educativ și recreativ sau în care există peisaje naturale de o mare valoare estetică;

Sursa:http://www.turismland.ro/wp-content/uploads/2010/07/Lacul-Zanoaga-Muntii-Retezat.jpg , accesat la data de 05.07.2014

b) în care cea mai înaltă autoritate competentă a țării a luat măsuri de prevenire sau eliminare pe cât posibil de pe întreaga suprafață, a oricărei exploatări sau ocupări umane și pentru a face efectivă respectarea entităților ecologice, geomorfologice sau estetice care au justificat crearea lui;

c) a cărui vizitare este autorizată în condiții speciale cu scopuri recreative, educative sau culturale.”

În conformitate cu legislația din România: Legea 9/1973, Legea 137/1995, Legea 5/2000, Legea 462/2001, sub statutul de parc național sunt reunite suprafețele de uscat și acvatice care păstrează nemodificat cadrul natural, cu flora și fauna sa, destinate cercetării științifice, recreării și turismului.

Protecția și conservarea ecofondului și geofondului este scopul principal al creării parcurilor naționale.

Normele UICN impun o zonare a unui parc național după următoarele combinații (Dutu, 1998):

zona de natură salbatică exclusivă;

zona de natură sălbatică combinată cu un spațiu natural integrat ori un spațiu natural dirijat;

una ori alta, ori amândouă zonele menționate, combinate cu o zonă cu vocație turistică/administrativă;

una ori alta sau amandouă zonele de mai sus, combinate cu una sau mai multe zone clasificate (antropologice, arheologice sau istorice).

Specialiștii consideră că prin crearea și organizarea parcurilor și rezervațiilor naturale se urmărește: conservarea valorilor naturale, restaurarea acestora, cercetarea științifică și satisfacerea nevoilor populației.

Unii autori consideră că parcurile îndeplinesc două funcții: o funcție științifică și una turistică. Funcția științifică se referă la conservarea resurselor, iar cea turistică satiface nevoile de odihnă, recreere și cunoaștere a oamenilor.

Luând în considerare rolul complex al parcurilor naționale și rezervațiilor naturale, se remarcă la scară planetară o creștere a suprafețelor protejate, cât și a numărului acestora. Dacă se iau în vedere doar parcurile naționale situația de prezintă astfel:

Tabelul 1.2. – Parcuri Naționale și rezervații echivalente în lume

Sursa: Rodica Minciu, op.cit., p.136

În tabelul prezentat anterior putem observa o comparație cu privire la numărul de Parcuri Naționale existente și Rezervațiilor în cadrul continentelor, astfel dupa analiza tabelului rezultă faptul că cel mai mare număr de astfel de arii îl găsim în Europa, având un număr de 379 de parcuri, întinse pe o suprafață de 4,8 milioane de hectare, ultimul loc în cadrul acestui clasament fiind ocupat de către America de Sud, aceasta având un total de 48 de parcuri.

Exemple de Parcuri Naționale: Retezat, des Ecrins (Franța), Stelvio (Italia), Stenshuvud (Suedia).

1.2.3 Monumente ale naturii/ elemente naturale marcante

,,Monumente ale naturii sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecția și conservarea unor elemente naturale cu valoare și semnificație ecologică, științifică, peisagistică deosebite, reprezentate de specii de plante sau animale sălbatice rare, endemice sau amenințate cu dispariția, arbori seculari, asociații floristice și faunistice, fenomene geologice – peșteri, martori de eroziune, chei, cursuri de apă, cascade și alte manifestări și formațiuni geologice, depozite fosilifere, precum și alte elemente naturale cu valoare de patrimoniu natural prin unicitatea sau raritatea lor.”

Protecția și conservarea elementelor naturale și culturale sunt obiectivele principale ale acestei categorii.

Trebuie să se țină sema de aspecte precum: formațiunile geologice, siturile naturale unice și specii animale sau vegetale periclitate sau amenințate cu dispariția pentru a se include o arie protejată în categoria de monument al naturii.

Acestea nu conțin o mare diversitate de elemente sau ecosisteme reprezentative sau o întindere mare pentru a intra în categoria de parc național, însă prezintă un real interes recreativ și turistic.

Managementul monumentelor naturii se face după un regim strict de protecție care asigură păstrarea trăsăturilor naturale specifice. În funcție de gradul lor de vulnerabilitate, accesul populației poate fi limitat sau interzis.

Figura 1.4 – Grădina Zmeilor

Sursa: http://www.turistik.ro/romania/salaj/gradina-zmeilor , accesat la data de 07.07.2014

În Romania există 123 de monumente și pot fi: geologice, zoologice, speologice, paleontologice, mixte (ex.: Râpa Roșie, Piatra Teiului, Grădina Zmeilor).

CAPITOLUL 2.AMENAJAREA TURISTICĂ A ARIILOR PROTEJATE

În cadrul celui de-al doilea capitol urmează a fii analizate modalitățile de amenajare turistică a ariilor protejate incluzând mijloacele și metodele de conservare a arealelor naturale protejate; managementul ariilor protejate; modalitățile de realizare a infrastructurii turistice și tehnice precum și soluțiile de amenajare turistică.

2.1. Mijloace și metode de conservare a arealelor naturale protejate

Între activitățile cu profil turistic și mediul înconjurător există o relație de directă proporționalitate deoarece turismul este dependent direct și/sau indirect de mediul înconjurător și de componentele acestuia.

,,Potențialul turistic fiind o parte integrantă a mediului înconjurător, existent și dezvoltarea sa depinzând în mod obiectiv de calitatea acestuia, activitatea turistică fiind cea mai interesată în menținerea unor peisaje atractive, care reprezintă însăși cadrul care îi legitimează prezența.”

Turismul poate fi considerat un barometru foarte sensibil pentru mediul în care evoluează deoarece activitățile turistice sunt practicate intens în cazul în care sunt îndeplinite condițiile optime pentru desfășurarea acestuia. În cazul în care condițiile se degradeză din diverse motive activitățile turistice dispar treptat.

Îndelungatele și diversificatele intervenții antropice precum creșterea numărului de locuitori care duce la creșterea numărului de așezări și sporirea necesităților pentru terenuri cultivate a dus la intensificarea exploatărilor și valorificării resurselor naturale, biotice și minerale. Astfel, s-au simțit prejudiciile care au afectat capitalul natural și care au avut repercusiuni asupra calității sale apărând riscul dispariției unor specii de plante și animale.

Contrareacția aparută datorită efectelor profunde induse de activitățile umane este concretizată în adoptarea unor măsuri concentrate și cuprinse într-un corp legislativ. Aplicarea acestuia poate să ducă la diminuarea presiunii antropice asupra mediilor afectate și la protejatea habitatelor unor comunități biologice intacte fiind cele mai eficiente metode de a conserva diversitatea biologică.

Conservarea asociațiilor biotice este asigurată de implementarea a patru timpuri de mijloace specifice:

crearea ariilor protejate;

managementul efectiv al acestor zone;

implementarea măsurilor de conservare în afara ariilor protejate;

restaurarea comunităților biologice din habitatele degradate.

Astfel, a apărut necesitatea constituirii și organizării de arii protejate al căror scop viza:

-menținerea unui status quo în natură și a oferi posibilitatea perpetuării speciilor de floră și faună amenințată cu dispariția;

– satifacerea laturii sociale, care viza satisfacerea nevoilor de odihnă și recreere ale populației.

Pe lângă luarea în vedere a problemelor specifice unor abordări naturaliste clasice trebuie vizate și aspectele economice și cele sociologice. Aspectele economice sunt referitoare la eficiența economică a activităților turistice din ariile protejate și la fondurile financiare ridicate reclamate de măsurile de protecție.

În cadrul unui parc național trebuie interzisă:

-exploatarea resurselor naturale precum vânătoarea, silvicultura, pescuitul;

-activitățile imobiliare, industriale și comerciale; constiuirea lucrărilor de interes public ca și transporturile, energie etc.

Funcțiile pe care parcurile sau rezervațiile naturale trebuie să le îndeplinească sunt științifice, turistice, educative, recreative și funcții în dezvoltarea relațiilor internaționale.

Funcția științifică se folosește ca și bază materială pentru dezvoltarea științelor biologice deoarece este o funcție de protejare și de conservare a ecosistemelelor naturale precum și de cercetare și experimentare a resurselor integrate.

Funcția turistică este o funcție de satisfacere a nevoilor de refacere fizico-psihică a populației și de satifacere a nevoilor de destindere.

Funcția educativă se referă la organizarea de exursii, tabere, aplicații de teren etc.

Funcția economică este sursa de bunuri materiale care folosește utilizarea rațională a animalelor din zonele tampon și a biomasei vegetale.

Funcția în dezvoltarea relațiilor internaționale reflectă încadrarea rezervațiilor, publicațiilor etc. în sistemul mondial.

,,Crearea unei arii protejate presupune realizarea unui compromis între protejarea diversității biologice, funcționarea ecosistemelor și satisfacerea de nevoi de resurse imediate și pe termen lung ale comunităților locale și ale guvernelor naționale.”

Mecanisme de constituire a ariilor protejate sunt:

– inițiativele actorilor decizionali unde factorii de decizie implicați delimitează terenurile destinate utilizării și promulgă o serie de legi care stipulează gradele de utilizare economică a resurselor și habitatelor;

-achiziționarea de terenuri de către persoane private sau oganizații conservaționiste.

Principalele criterii de selecție a teritoriilor cu regim de protecție accentuează următoarele aspecte:

-modalitățile concrete prin care se asigură protecția resurselor vizate ( organizare, statut, personal, buget);

-caracteristicile biogeografice;

-extensiunea teritorială și activitățile specifice prin intermediul cărora sunt valorificate resursele protejate din fiecare areal în parte;

-funcțiile îndeplinite și altele.

O serie de norme, restricții și clasificări ale ariilor protejate au fost elaborate și adoptate pentru a asigura o încadrare și o selectare unitară, universal valabilă a tuturor teritoriilor protejate. Un alt scop a fost acela de asumare și aplicare a unor responsabilități din partea organismelor centrale și a celor specializate privitorare la acordarea statului de parc național și implicarea în organizarea și gestionarea corespunzătoare a acestuia.

2.2. Managementul ariilor protejate

,,Planul de management al unei arii protejate este documentul oficial de stabilire a obiectivelor acesteia și a măsurilor de management ce trebuie întreprinse pentru realizarea unei gestionări eficiente, responsabile a zonelor respective.” Acest plan sintetizează informațiile care există până la data întocmirii planului, stabilește obiectivele de management și domeniile majore, stabilește un plan de acțiune pe o anumită perioadă de timp, de regulă 5 ani.

Prin intermediul acestui document se realizează zonarea interna a ariei protejate (conform O.U.G. nr.57/2007):

-zone cu protecție strică care cuprind zonele din ariile natural protejate ce sunt imporatante din punct de vedere științific și care au în componența lor zone sălbatice unde nivelul acțiunilor antropice este foarte redus sau inexistent. În aceste zone este interzisă desfășurarea activităților umane făncând excepție activitățile de cercetare, educație și ecoturism dar care sunt limitate de planurile de management;

-zone cu protecție integrală unde sunt cuprinse bunurile cele mai valoroase ale patrimoniului natural din interiorul ariilor protejate. Aici sunt permise activități de ecoturism ce nu necesită realizarea de construcții sau investiții;

-zone-tampon ( zone de conservare durabilă în parcurile naționale, zone de management durabil în parcurile naturale ). Zonele-tampon fac trecerea dintre zonele cu protecție si zonele de dezvoltare durabilă. În aceste zone sunt permise activități de ecoturism ce nu necesită realizarea de construcții sau investiții;

-zone de dezvoltare durabilă a activităților umane sunt zonele în care activități de investiții/dezvoltare sunt acceptate în condițiile în care sunt repectate principiile de dezvoltare durabilă a resurselor naturale și de prevenire a efectelor negative asupra biodiversității.

Principalele obiective de management ale planului sunt grupate pe următoarele teme:

-conservarea biodiversității;

-utilizarea ternului și a resurselor naturale;

-conservarea și promovarea moștenirii culturale;

-managementul turismului și recreării;

-educație și conștientizare;

-managementul parcului;

-alte activități specifice fiecărui parc.

Deși majoritatea parcurilor au elaborate planul de management nu s-a aprobat niciun astfel de plan datorită nefuncționalității Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate și procedurii greoaie.

Planul de management al vizitatorilor este un alt instrument util în managementul turistic al ariilor protejate. Acest plan direcționează vizitatorii către zone potivite lor creând astfel cele mai bune oportunități de a fi îndeplinite experiențele dorite de vizitatori. De asemenea prin planul de management al vizitatorilor sunt create cele mai bune șanse pentru dezvoltarea de afaceri locale ecologice din sfera turismul.

Numeroase parcuri au realizat un asftel de plan datorită cerințelor impuse în cadrul Programului Operațional Sectorial de Mediu.

Figura 2.1 – Munții Măcinului

Exemple: Munții Măcinului, Defileul Jiului, Parcul Natural Lunca Mureșului, Balta Mică a Brăilei etc.

Sursa: http://ecomuntiimacinului.wordpress.com/in-muntii-macinului/vara/ accesat la data de 08.07.2014

2.3. Infrastructura turistică și tehnică

Componenta cea mai importantă a bazei tehnico-materiale specifice este reprezentată de structurile turistice de cazare deoarece satisfice odihna, înnoptarea adică una dintre necesitățile fundamentale ale turiștilor. Caracteristicile celorlalte componente de bază ale bazei tehnico-materiale, incluzând și amploarea fluxurilor turistice este dată de dimensiunea și distribuția spațială a mijloacelor de cazare.

Numărul și tipul unităților de cazare variază considerabil în ariile protejate. Chiar dacă sunt arii precum Parcul Național Munții Măcinului, Parcul Natural Grădițtea Muntelui Cioclovina unde nu sunt suficiente unități de cazare acest lucru este compensat de unitățile de cazare aflate în imediata vecinătate a ariilor protejate ( de exemplu: Parcul Național Munții Rodnei, Parcul Natural Bucegi, Parcul Național Cozia etc.). Regia Națională a Pădurilor Romsilva consideră că capacitatea de primire a turiștilor în parcurile ce se află în administrarea sa nu prezintă probleme și că sunt locuri suficiente pentru creșterea controlată fără a pune în pericol mediul.

Refugiile turistice și locurile de campare amenajate sunt importante pentru parcurile ce se află în zona montană, structuri ce sunt deficitare în majoritatea acestor areale datorită faptului că această formă de cazare este adaptată unui număr mare de turiști, iar lipsa acestora poate fi dăunătoare pentru mediul înconjurător. Amenajarea acestor locuri de campare a devenit o prioritate pentru majoritatea parcurilor.

Cabanele de vânătoare reprezintă o altă formă de cazare de mare importanță pentru zonele naturale. Regia Națională a Pădurilor a dezvoltat această rețea de cabane pentru a susține turismul de vânătoare.

Un rol deosebit de important în cadrul infrastructurii turistice a parcurilor naționale și naturale îl au centrele de vizitare și punctele de informare.

,,Infrastructura de vizitare și informare are un rol important în promovarea obiectivelor de management ale ariei naturale protejate și pentru conștientizarea de către publicul larg a măsurilor de conservare a speciilor/ habitatelor naturale în contextul gestionării durabile a

resurselor naturale.”

Figura 2.2. – Punct de informare turistică

O clădire ce are rolul de centru de vizitare cuprinde sala de conferințe, birourile administrației parcului, spații de cazare, spații expozitionale și punct de informare turistică.

Sursa:http://www.tourist-informator.info/ro/Info/Centru-de-Informare-Turistica-servicii-turism-feldioara-21540.html accesat la data de 08.07.2014

În prezent ariile protejate din Romania sunt destul de slab echipate din acest punct de vedere, iar acolo unde au fost dezvoltate aceste structuri, există în general probleme legate de exploatarea acestora datorită lipsei de fonduri sau, în unele cazuri, datorită unei proaste colaborări dintre administrația parcului și autoritățile publice locale. Totuși, există oportunitatea ca, prin POS Mediu –,, Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protecția naturii”, infrastructurile de vizitare și informare să poată fi dezvoltate. Centrele de vizitare vor trebui să nu includă facilități de cazare cu scop turistic pentru a putea fi finanțate prin intermediul acestui program.

Infrastructura de acces joacă un rol important în procesul de valorificare turistică a ariilor protejate reprezentată prin drumuri, poteci și trasee amenajate. În funcție de configurația terenului, accesul în interiorul parcului se poate realiza și prin: vehicule private, barci, vaporase, biciclete, mijloace de transport pe cablu etc.

În majoritatea parcurilor naționale și naturale din România au fost create rețele de trasee turistice, în mare parte omologate sau în curs de omologare. Majoritatea traseelor sunt de drumeție, dar au fost amenajate și trasee pe apă sau trasee cicloturistice. Prin intermediul unor proiecte precum Life Natura ( Munții Rodnei, Balta Mică a Brăilei), Global Enivonment Facility – GEF ( Munții Măcinului, Vânătorii) sau proiecte finanțate prin Fundația pentru Parteneriat ( Retezat, Buila Vânturărița) s-au realizat și câteva trasee educative. Consiliile Județene, administrația parcurilor sau serviciile publice de salmavont se ocupă în majoritatea cazurilor de administrarea treseelor turistice.

Figura 2.2 – Parcul Natural Apuseni

Sursa:https://www.google.ro/maps/place/Parcul+Natural+Apuseni/@46.608498,22.764201,2a,90y,90t/data=!3m5!1e2!3m3!1s583640!2e1!3e10!4m2!3m1!1s0x4748c52625fb79c9:0x61b381b87fe553c7!6m1!1e1 , accesat in data de 09.07.2014

De-a lungul timpului s-au dezvoltat și alte variante de acces în interiorul parcurilor cu tradiție veche în turism, spre exemplu: mijloace de transport pe cablu ( Parcul Natural Bucegi, Parcul Natural Apuseni), transport pe cale ferată îngustă (măcănița de pe Valea Vaserului – Parcul Național Munții Maramureșului), transport cu bărci și nave de diferite dimensiuni ( Rezervația Bioseferei Delta Dunării.)

Figura 2.3 – Delta Dunării

Sursa: http://www.ddbra.ro/deltapedia/galerie-foto-dd , accesat la data de 09.07.2014

,,Se apreciază totuși că accesibilitatea internă în parcurile naturale și naționale este redusă (trasee în stare proastă) și că ar trebui îmbunătățită ( nu atât cantitativ, cât mai ales calitativ), ținând cont de nevoile de conservare, de nevoile de dezvoltare locală și de calitatea experienței turistice.”

Se dorește dezvoltarea și promovarea unor activități precum observarea speciilor de animale din cadrul ariilor naturale astfel s-a demarat construirea infrastructurii specifice ( Parcul Național Buila Vânturărița, Rezervația Biosferei Delta Dunării) însă inițiativele în acest domeniu sunt încă în faza de pionierat.

Sunt cazuri în care infrastructura turistică se concentrează în orașele și stațiunile importante existente în aproprierea parcului, acestea constituind puncte de plecare pentru vizitarea acesuia.

Infrastructura tehnică este o altă componentă importantă ce oferă indicii în legatură cu potențialul de dezvoltare a turismului la nivelul localităților ce se află în interiorul ariilor protejate și în apropierea lor.

2.4. Soluții de amenajare

Trebuie să se țină seama de două aspecte în procesul de amenajare a parcurilor naționale și rezervatiilor echivalente și anume:

structura parcului;

nivelul de dotare și invadare existent.

În structura parcului de evidențiază trei categorii de teritorii a căror dispoziție teritorială respectă o schemă radiocentrică:

1.Zona de protecție integrală pe termen lung ( zona științifică sau de natură sălbatică execesivă) prezintă o biodiversitate maximă și cu reprezentativitate pentru unul sau mai multe ecosisteme. Această zonă se constituie în interiorul unui parc și este dedicată mai ales pentru desfășurarea activității de cercetare științifică fiind supusă anumitor restricții privitoare la derularea unor activități umane sau a circulației turistice.

2.Zona de parc propriu-zis ( zona tampon) ocupă o suprafață întinsă și suplimentează suprafață de protecție. Aceasta este, de regulă, dispusă circular ( sau adiacent, după caz) în jurul rezervației cu regim de protecție integral. Statului de protecție a elementelor naturale este menținut și în această zonă dar există posibilitatea derulării anumitor activități turistice, agricole, pastorale, forestiere sau amplasarea unor construcții ( în condiții strict reglementate).

3.Zona de preparc ( zona de acces liber și loisir, zona periferică sau zona de restaurare și reconstruire ecologică) acoperă o suprafață întinsă în jurul parcului. ,, Deși regimul de protecție este menținut, sunt permise și încurajate desfașurarea unor activități economice și tradiționale ( activități agricole, turism etc.) de diferite intensități compatibile cu dezvoltarea durabilă a resurselor din perimetrul protejat ( atât pentru reducerea presiunii umane, cât și pentru păstrarea patrimoniului cultural și social).”

În perimetrul ariilor protejate activitățile umane sunt supuse unor reglementări speciale care vizează pe de o parte, interzicerea sau limitarea unor activități care ar putea să producă dezechilibre ecologice ( cum ar fi construcția de căi de comunicații), iar pe de altă parte, susținerea activităților legate de organizarea activităților turistice și a cercetărilor științifice ( precum laboratoare sau stațiuni de cercetare).

Amenajarea parcurilor naționale și a celorlaltelor categorii de arii protejate trebuie să se adapteze fluctuaților cererii turistice și funcționalității situațiilor concrete din teren.

Pentru a se putea stabili parametrii optimi ai gradului de suportabilitate a mediului trebuie să se ia în considerare o serie de obiective printre care:

-exploatarea durabilă a patrimoniului turistic pentru a se putea limita consumul de resurse pentru fiecare turist;

-valorificarea resurselor si reducerea costurilor;

-păstrarea diversității naturale și culturale pentru a se putea păstra cât mai bine atractivitatea lor;

-planificarea activităților turistice și a activităților ecoturistice, integrarea lor în cadrul socio-economic;

-pentru a se cunoaște efectele pozitive și negative ale activităților turistice și pentru a se putea realiza studii de piață privitoare la nivelul cererii pentru un produs turistic trebuie consultați specialiștii aferenți;

-utilizarea personalului calificat și perfectionarea lor permanentă;

-implicarea comunității în dezvoltarea proprie.

Parcurile naționale și cele naturale pot fi grupate în șapte categorii dacă se ia ca și criteriu gradul de dotare și de echipare turistică, precum și gradul de invadare turistică:

-parcuri ,,sufocate” prin amenajări turistice excedentare în raport cu necesitățile și capacitatea de susținere a teritoriului respective;

-parcuri cu o echipare turistică eficientă ( cu o distribuție optimă a echipamentelor turistice, un control eficient al fluxului de vizitatori și o funcționalitate optimă);

-parcuri cu dotări turistice semnificative ( densitatea și distribuția în teritoriu a dotărilor turistice sunt în limitele de suportabilitate și eficiență prevăzute);

-parcuri cu un nucleu turistic (cu extensiune spatială mai redusă sau cu o grupare a obiectivelor sau a perimetrelor protejate, respectiv a dotărilor amenajate pentru valorificarea turistică a acestora);

-parcuri cu o echipare turistică sumară ( ineficientă și necorelată cu cererea turistică);

-parcuri fără echipare turistică, respectiv rezervații închise turismului ( care au rolul de protecție integrală a resurselor din perimetrul respectiv).

Activitățile permise în cadrul ariilor protejate sunt cele care nu afectează mediul înconjurător prin derularea lor și nu intră în conflict cu statului acestora. Printre ele se numară:

Figure 2.4 – Alpinism în Munții Răchițele

Sursa:http://www.mediasinfo.ro/campionat-national-de-escalada-pe-gheata-la-rachitele-cum-poti-participa/2012/01/29/ , accesat la data de 15.07.2014

-practicarea alpinismului, drumețiilor montane, echitației, canotajului, schi-ului, speoturismului și a cicloturismului ( în grupuri restrânse);

-studiul florei, faunei și a peisajelor precum și pictarea sau fotografierea lor;

-vizitarea obiectivelor culturale, istorice și etnografice;

-cunoașterea și deprinderea unor meșteșuguri tradiționale ( spre exemplu: olăritul).

Luând în considerare toate aceste aspecte, echiparea turistică trebuie să se diferențieze în funcție de specificul și importanța pentru turism a resurselor și trebuie să se încadreze în limitele impuse de ecosistemele respective.

Construirea, organizarea și funcționarea arealelor protejate trebuie să se realizeze în contextul amenajării și dotării corespunzatoare a acestora.

CAPITOLUL 3. PARCUL NAȚIONAL RETEZAT

Rolul acestui capitol este acela de a realiza o prezentare a unuia dintre cele mai reprezentative parcuri naționale existente pe teritoriul românesc, în urmatoarele pagini urmând a fii descrise pe larg detalii cu privire la mediul fizic al parcului, turismul în zona respectivă, punându-se accent pe elementele ce constituie biodiversitatea specifică ariei prezentate. Astfel fiind scoase în evidență elementele ce compun atractivitatea Parcului Național Retezat.

Figura 3.1. – Parcul Național Retezat

,, Puține nume de munte evocă impresii mai profunde de pribegii turistice, naturalistice și vânatoresti, ca Retezatul. Rar un masiv care să te vrajească mai mult cu peisagiile-i de cea mai autentică sălbăticie, să te fascineze mai tainic prin florile-i rare, prin gâzele-i minunate, prin vânatul extraordinar și mai ales prin grandioasele fenomene glaciare: căldari, iezere, morene."

Sursa: http://retezat.ro/index.php/galerie-foto/foto-pnr.html , accesat la data de 12.07.2014.

3.1 Scurt istoric

Masivul Retezat este una dintre cele mai valoroase zone din România. Acesta însumează atât atracții turistice diverse și interesante cât și multe elemente naturale ce au valori deosebite sub aspecte fizico-geografice, floristice, faunistice, speologice, paleontologice, hidrologice sau de altă natură.

Motivul pentru care s-a înființat Parcul Național Retezat în anul 1935, după opinia profesorului Alexandru Borza, a fost că „ regiunea superioară a Retezatului trebuie transformată într-un grandios Parc Național, o rezervațiune științifică importantă, prin adăpostirea și apărarea de orice stricăciuni a vegetației și a lumii sale animale.”

Parcul Național Retezat a fost înființat în anul 1935 având o suprafață de 100 km 2 fiind deținut de Casa Regală. Încă din acea perioadă caprele negre au fost protejate.

Acest areal, dispus la altitudini cuprinse între 800 si 2509 metri, centrat pe circul glaciar Bucura, grupează aproximativ 40 de vârfuri de depășesc 2200 metri și conferă condiții propice coexistenței a 1200 de specii vegetale, dintre care 22.5% aparțin florei alpine și circumpolare, iar 15.4% reprezintă endemisme carpatice. Prezența acestora, dublată de existența unor resurse morfopeisagistice de excepție aparținând reliefului glaciar – urmele a 18 ghețari cuaternari, lacuri glaciare – 83 la număr – au stat la baza deciziei UNESCO de a conferi Parcului Național Retezat statutul de rezervație a biosferei în anul 1979 fiind puse astfel bazele juridice care să permită organizarea funcțională duală: pentru turism și pentru activități științifice.

Rezervația știițifică integrată, care se află sub patronajul Academiei Romane, exclude accesul turiștilor și practicarea oricărui tip de exploatare antropică cum ar fi mineritul, pescuitul, vanatoarea etc. Chiar dacă are o poziție centrală în cadrul masivului, este plasată excentric față de principalele trasee montane, prin urmare are șanse sporite de conservare. În această zonă se află și casa-laborator Gemenele care are ca și obiectiv efectuarea de cercetări agropastorale și cinegetice precum și studierea florei și faunei din acest areal.

Restricțiile sunt mai puțin riguroase în cadrul zonei-tampon. În zona de preparc accesul turiștilor și derularea unor activități nepoluante sunt permise.

3.2. Mediul fizic al parcului

Parcul Național Retezat se suprapune, prin întinderea sa, structurilor geologice ce alcătuiesc grupa munților Retezat-Godeanu. Masivul Retezat se desprinde din nucleul acestora fiind bine individualizat deoarece se încadrează între depresiunile tectonice Petroșani și Hațeg.

Prezența a două mari blocuri de roci eruptive este caracteristica principală a Munților Retezat. Acestea se desfașoară pe direcțiile de curgere ale Lăpușnicului Mare și a Râului Bărbat: spre nord masivul grandioritic de tip Retezat, care se desfășoară pe o lungime de peste 40 km și o lățime de circa 20 km, și masivul granodioritic Buta, care apare în sudul culoarului de vale Lapușnic- Bărbat și cade sub depozitele jurasice ale Retezatului Mic.

O fâșie de șisturi cristaline este cuprinsă între cele două cu șisturi cuartice, micașisturi filitoase și șisturi clorito-amifibolice.

De la nord-vest de blocul granitic Nordic se întinde o altă fâșie de șisturi cristaline.

Figura 3.2. – Retezatul Mic

Sedimentarul e reprezentat prin câteva petece geologice paleozoice și mezozoice. Acestea aparțin de cuvertura autohtonului și se află către periferia estică a Retezatului ( Culmea Tulisa) și în sud-sud vest (Retezatul Mic).

Sursa: http://www.carpati.org/jurnal/poveste_din_retezatul_mic_virful_piule/2521/ , accesat la data de 31.07.2014

Doar pe latura Nordică apare cristalinul pânzei getice, pătrunzând sub sedimentarul depresiunilor Hațeg și Petroșani.

Spectaculozitatea aparte a peisajului din cadrul Parcului Național Retezat este conferită de marea diversitate a formelor ( geomorfologia) prezentă în această zonă.

În principal, relieful este modelat în conformitate cu structura geologică și cu caracteristicile substratului litologic.

Liniile majore ale reliefului reflectă concordanța cu structura ca orientare și ca morfologie. În general, celor două blocuri grandodioritice corespund celor două culmi principale:

Figura 3.3-Vâful Peleaga, Lacul Peleaga, Lacul Peleguța

-Culmea Peleaga, în nord, care e compusă din: Zlata, Șesele Mari, Judele, Bucura, Peleaga și Baleia.

-Culmea Buta, în sud, compusă din: Piatra Iorgovanului, Buta,Drăgșanu și Vârfu Custurii.

-Custura Păpusii este puntea ce leagă cele două culmi principale între ele, cele trei culmi formând o literă H.

Sursa:http://lh4.ggpht.com/_NgyB4DtQyww/SmCp8LADAVI/AAAAAAAABbI/m8LBn5jloA0/s1600-h/DSCN8219%5B1%5D.jpg , accesat la data de 31.07.2014.

Dintre aceste două culmi pleacă lateral o serie de înălțimi secudare: spre nord, spre rama Hațegului, crestele Retezat, Prislop etc.; spre sud, către valea Lapușnicului Mare se desprinde complexul de culmi Slaveiul si spre sud-vest complexul orografic Piule ( Retezatul Mic).

b.Caracteristicile substratului litologic reprezintă un element de bază în conturarea caracterelor reliefului din parc. Aici sunt prezente masivele granitoide Retezat, Buta sau Muntele Mic ce aparțin domeniului danubian și au formă de corpuri eliptice, alungite uneori pe zeci de kilometri. Tot aici găsim roci grantioide ce prezintă scoarțe vechi de alterare cu aspect de mari pietre, iar interfluviile au aspect de creste zimțate, turnuri și colți.

În Masivele Tulisa și Retezatu Mic se găsesc roci sedimentare predominant calcaroase. Acestea fiind solubile, în partea de sud a Parcului Național Retezat s-a format un peisaj surprinzător prin varietatea formelor. Aici sunt prezente: văi cu sectoare de chei înguste ( exemplu: Cheile Buții) ; platouri cu lapiezuri de diferite forme și în toate fazele de evoluție; văi carsice oarbe; doline mici, singurul circ glaciar dezvoltat în calcar dolomitic din țară; peșteri bogat concreționate ce adăpostesc o faună variată.

În Retezat sunt păstrate cele mai reprezentative forme de relief cum ar fi: circurile glaciare, văile glaciare, custurile, rocile striate și morenele.

Se mai gasesc și forme de relief periglaciar cum ar fi nișe, terasete de solifuxiune, potcoave nivale, torenți de pietre, câmpuri întinse de grohotișuri.

Parcul Național Retezat dispune de numeroase elemente frumoase printre care se numară și energia de relief, geodeclivitatea, dispoziția culmilor, expoziția versanților, depresiunile limitrofe și culoarele de vale.

Munții Retezat au cea mai ridicată umiditate și scurgere din Carpații Românești datorită condițiilor tectonice, litologice și morfologice.

Bogata rețea hidrogarfică se drenează în două direcții: spre nord, către râul Ștrei (captează toate apele din centrul, nordul, vestul și nord-estul masivului) și spre sud către Jiul de Vest.

Cel mai important curs de apă este Lăpușnicul Mare având un debit anual de 12.9 mc/s. Pe toate pâraiele din Parcul Național Retezat sunt prezente cascadele.

Lacurile naturale relicte constituie un loc deosebit în caracterizarea hidrologică a parcului. Aproximativ 38% din lacurile glaciare din România se găsesc în Parcul Național Retezat constituind o atracție atât pentru turiști cât și pentru oamenii de știință.

Elementele morfologice ale lacurilor oscilează, unele dintre ele stabilind recorduri în țară: Bucura – cel mai întins lac glaciar, Zănoaga cel mai adânc lac glaciar.

Lacul glaciar Bucura se află sub Vârful Peleaga și Șaua Bucurei, în căldăria Bucura la altitudinea de 2040m. Acesta are o lungime de 550m, lățimea medie de 160 m, suprafața de 8.90 ha, perimetrul de circa 1390m. Lățimea maximă este de 225 m, volumul estimat este de aproximativ 625.000 m3. În dreptul intrării Izvorului Pelegii în lac este adâncimea maximă a apei lacului de 15.5m. Populația piscicolă este autohtonă, nefacându-se populări artificiale.

Datorită intervențiilor antropice din secolul XX, a început să fie controlată regularizarea scurgerii râurilor prin lacurile de baraj (artificiale), amenajate pe Râu Mare.

Mlaștinile constituie arii propice de dezvoltare a speciilor iubitoare de apă. Acestea apar frecvent în Parcul Național Retezat în urma colmatării parțiale a unor lacuri glaciare sau la marginea unor izvoare ori unor pâraie alpine ( Tăul Negru, Tăul Răsucit etc.)

Figura 3.4. – Lacul glaciar Bucura

Sursa:http://lh4.ggpht.com/_NgyB4DtQyww/Sl8mOr5irWI/AAAAAAAABU8/fKbMOuvv26c/s1600-h/DSCN8165%5B4%5D.jpg , accesat la data de 01.08.2014.

Apele subterane de mică adâncime sunt cantonate mai ales în scoarța de alterare de la baza grohotișurilor și în arealele cu depozite calcaroase din bazinul superior al Jiului de Vest.

În Retezat există o mare varietate de soluri în funcție de altitudine și de structura rocilor. Aici există soluri acide în partea cristalină și soluri alkaline în zona calcaroasă.

Sunt identificate 11 tipuri genetice de sol de către amenajamentele silvice și cele pastorale. Tipurile specifice de sol din Retezat sunt: rendzina, sol brun și acid și brun feriiluvial, sol brun eumezobazic, litosol etc. În golurile alpine ți în păduri, podzolul este tipul genetic cel mai frecvent. În păduri au o frecvență mai mare solurile brune acide si brune eumezobazice.

3.3. Biodiversitate

3.3.1 Habitate

Parcul Național Retezat face parte din Ecoregiunea Carpatică și are statut de ecoregiune importantă din punct de vedere al biodiversității.

Cele mai importante habitate pentru conservare sunt reprezentate de pășunile alpine și subalpine, pădurile de conifer boreale și subalpine, pădurile de foioase montane, stâncăriile, aninișurile, jnepenișurile, habitatele acvatice și tufărișurile de pe văile râurilor.

Habitatele sunt asociate cu zonele de altitudine, dar se pot observa relativ frecvent inversiuni de vegetație, cum ar fi cele de pe valea Jiului de Vest și în zona Stănuleți.

Pădurile acoperă aproximativ 49% din suprafață. Cele mai răspandite specii sunt fagul Fagussylvatica, molidul Picea abies, jneapanul Pinus mugo, bradul Abies alba, paltinul Acer

pseudoplatanus, mesteacanul Betula pendula, aninul Alnus viridis, ulmul Ulmus glabra, scorușul de munte Sorbus aucuparia.

Pădurile cele mai răspândite sunt cele de rășinoase, făgetele și amestecurile de rășinoase cu fag. Între 800-1200 m se află ăadurile de fag, între 1200-1400 m sunt pădurile de amestec, iar între 1400-1800m sunt molidișurile. Limita superioară se află în medie la 1800 m dar urcă uneori la 1900 m ( De exemplu: Pârâul Șesele)

Pășunile alpine și subalpine ocupă aproximativ 11% din suprafața Parcului Național Retezat. Specii ocrotite precum gențian acaulis, soldanella sau gențian punctate se întâlnesc aici.

11% din suprafata Parcului Național Retezat este ocupată de grohotișuri și stânăariri. Puține specii populează acest habitat, printre care amintim nevertrebrate, păsări, reptile și lichienii saxicoli.

La limita superioară a pădurilor sunt situate jnepenișurile urcând până la 2000-2200m și acoperă zona dintre pășunile alpine și padurile de molid. Se regăsesc specii precum soldanella hungarica și vaccinum mytrillus ( afin) etc.

În Parcul Național Retezat se pot distinge trei categorii de habitate acvatice:

a) lacuri, bălți și pâraie, în care trăiesc populații importante de nevertebrate acvatice, pești și amfibieni. În cadrul unor grupe de nevertebrate, tricoptere și plecoptere, există specii

endemice.

Ultimele studii indică o biodiversitate mai ridicată în pâraiele Stanișoara și Galeșu, comparativ cu celelalte văi.

b) mlaștinile de turbă; cele de la Zănoaga-Judele au fost mai mult studiate și prezintă

interes special din punct de vedere palinologic.

Figura 3.5 – Pârâul Stănișoara

Sursa:https://www.google.ro/search?q=paraul+stanisoara&newwindow=1&client=firefox-a&hs=BGy&rls=org.mozilla:enUS:official&channel=fflb&tbi , accesat la data de 31.07.2014

c) lacul de acumulare Gura Apei, pe limita de vest a Parcului, este un habitat acvatic

artificial, existând din 1984. Nu există studii referitoare la impactul lacului asupra zonelor

adiacente, nici despre flora și fauna existente în lac.

Figura 3.6 – Lacul de acumulare Gura Apei

Sursa: http://turism.bzi.ro/barajul-si-lacul-de-acumulare-gura-apei-foto-video-18135 , accesat la data de 31.07.2014

3.3.2 Flora

Parcul Național Retezat este renumit datorită diversității sale floristice. Acesta adăpostește peste aproape 1190 specii de plante superioare din cele 3450 cunoscute în România. Unul dintre motivele pentru care a fost declarat Parc Nașional a fost faptul că o treime din flora Romaniei se regăsește aici.

Analiza areal-geografică a florei evidențiază ca predominant fondul general eurasiatic cu 44%,existand însă și elemente circumpolare 13%, alpine 9%, europene 12%, sudice 6%, orientale 5%,endemice 7,2%, policore 3,4%, adventive 1,4%.

60 de asociații vegetale de cormofite cuprinse în 10 clase de vegetație sunt descrise pentru Retezat. Zona calcaroasă a Retezatului Mic este deosebit de importantă din punct de vedere floristic având un număr mare de plante rare și/sau endemic precum barbarea iepuznică.

Zone de importanță aparte sunt pajiștele din regiunea alpină. Aici se găsesc majoritatea speciilor din flora alpină. Printre acestea se numară: pulsatilla, gentiana, floarea de colț și altele.

Zonele de limită între zona stâncoasă și pajiștile alpine reprezintă alte zone de interes întalnindu-se aici: pinus mugo (jneapanul – specie protejată în România), pinus cembra (zâmbrul) și altele.

Pășunatul cu ovine reprezintă cea mai mare amenințare pentru flora Parcului Național Retezat realizându-se peste capacitatea de suport de zonei. Ca urmare a suprapășunatului speciile caracteristice pajistilor naturale sunt înlocuite cu specii adventive, specii mai puțin sensibile.

Se desfășoară exploatări forestiere în zonele tampon ale Parcului Național Retezat, respectându-se prevederile legale în vigoare.

Modernizarea drumului de access spre Herculane reprezintă un potențial pericol pentru flora Retezatului Mic în special în cazul în care este facilitată dezvoltarea turismului motorizat în această zonă și în cazul în care modul în care se desfășoară nu va fi fundamentat și aplicat bine în teren.

3.3.3 Fauna

Datorită habitatelor foarte diverse naturale, sau puțin modificate de intervenția umană, Parcul Național Retezat adăpostește o faună bogată în ceea ce privește numărul de specii și numărul de exemplare ce alcătuiesc populațiile acestor specii.

În rândul nevertebratelelor se găsesc cele mai multe specii de endemite animale din Retezat. Au fost identificate 9 subspecii endemice de fluturi de zi, cel puțin 6 specii endemice de plecoptere și 4 de tricloptere. Foarte bine studiați au fot viermii inferiori găsindu-se 143 de specii în această zonă ( incluzând 8 endemite).

Figura 3.7 – Erebia ligea

Sursa: http://www.butterfly-guide.co.uk/species/erebia/val28.htm , accesat la data de 15.08.2014

Lunca Berhina a fost declarată Arie de Importanță Lepidopterologică Europeană ca recunoaștere a importanței pe care Retezatul o are în conservarea fluturilor.

Toate clasele de vertebrate din România sunt prezente în Parcul Național Retezat. Întâlnim aici cicarul, specie devenită rară.

11 specii de pești sunt prezente în parc. În anii 1960-1970 au fost intruduși păstrăvii de lac în câteva lacuri, subspecie neindigenă, adusă din Alpi. Sunt efectuate studii pentru a se vedea dacă scăderea populațiilor de amfibieni care utilizează lacurile glaciare pentru înmulțire a fost cauzată de această subspecie.

În Retezat se pot întalni 10 specii de amfibieni, 8 dintre acestea fiind considerate rare și vulnerabile. Specii precum broasca roșie de munte și subcpecii ca și triturus vulgaris, subspecie considerată edemit carpatic își au căminul în Parcul Național Retezat.

Aproape 40% din reptilele terestre ale României sunt prezente în parc. Aici se regăsesc 9 specii însă doar una este considerată rară la nivel național, iar șase sunt considerate vulnerabile.

Numărul speciilor de păsări întalnite în parc și în zonele apropriate este mare pentru o zonă montană. Acestea însumează 185 de specii și reprezintă circa jumătate din speciile de păsări ale României.

Figura 3.8 – Râsul Lynx Lynx

În Parcul Național Retezat sunt prezente 55 de specii de mamifere însumând peste 23% din mamiferele terestre ale Europei. Cele mai importante dintre carnivorele mari europeene se găsesc aici datorită condițiilor optime oferite de parc (exemplu: âasul Lyns lynx). De asemenea se întalnesc în parc ierbivore mari cum sunt capra neagră Rupicapra rupicapra, cerbul Cervus elaphus și căpriorul Capreolus capreolus.

Sursa: http://animals.nationalgeographic.com/animals/mammals/lynx/ , accesat la data de 15.08.2014

Carnivorele de mai mici dimensiuni cum sunt pisica sălbatică Felis silvestris și mustelidele găsesc în diversele habitate ale parcului micromamifere care le asigură o parte din hrană.

Peșterile din Retezatul Calcaros sunt folosite de urși pe timpul iernii, iar liliecii găsesc aici condiții bune pentru hibernare sau retragere în timpul zilelor de vară. În Parc au fost identificate 13 specii de lilieci printre care Rhinolophus ferrumequinum, Vespertilio murinus și Pipistrellus pygmaeus.

Vidrele Lutra lutra pot fi întâlnite pe unele râuri ale Retezatului, folosind resursele bogate în pește.

Figura 3.9 – Vidrele Lutra Lutra

Sursa: http://romanialutra.wordpress.com/ , accesat la data de 18.08.2014

În anul 1973, o echipă de la Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române a introdus 20 de exemplare de marmotă alpină provenită din Alpii Austrieci. Marmotele au fost eliberate în căldarea lacului Gemenele, iar în prezent se pot întalni în toate văile și căldările glaciare, de sub Șaua Custurii până în căldarea lacului Zănoaga. Nu se cunoaște încă impactul pe care aceste rozătoare mari, neindigene, îl au asupra vegetației și solului.

Diversitatea mare a faunei din Parcul Național Retezat Rezervație a Biosferei se corelează cu existența unor habitate naturale puțin afectate de activitatea umană.

3.4.Turismul în Parcul Național Retezat

3.4.1. Accesul și principalele trasee turistice

Principalele căi de acces urmează văile râurilor Lăpușnicul Mare, Bărbat, Rău Mare, Nucșorul, cu punctele de plecare dinspre Hațeg (D.N. 68), Pui (D.N. 66), Petroșani ( prin câmpul lui Neag), punctele de intrare fiind Pietrele, Gura Zlata, Gura Bucurei ( unde accesul poate fi continuat doar pietonal).

Figura 3.10 – Punctele de acces

Sursa: http://retezat.ro/index.php/romana/turism/acces-parc.html , accesat la data de 01.08.2014

Turiști au posibilitatea de a alege pentru drumeție unul din cele peste 61 de trasee marcate ( anexa 1 ), omologate și grupate în mai multe zone atât vara cât și iarna:

-Peleaga – Valea Rea;

Figura 3.11 – Cheile Buții

-Bucura II – Valea Pietrelor;

-Judele – Tăul Știrbului;

-Vârful Retezat – Creasta Ascuțită;

-Cheile Buții.

Sursa:http://lh4.ggpht.com/_NgyB4DtQyww/Sl8mOr5irWI/AAAAAAAABU8/fKbMOuvv26c/s1600h/DSCN8165%5B4%5D.jpg, accesat la data de 01.08.2014.

Cele mai frumoase și mai importante trasee sunt:

Ohaba de sub Piatră – Sălașu de Jus – Nucșoara – Cîrnic – cabana Pietrele. Traseul este accesibil atât iarna cât și vara având o durată de 5 – 6 ore.Este principala arteră de acces în Munții Retezat și pornește de la Depresiunea Hațegului.

Pentru schiorii și alpiniștii avansați care vor să se aventureze în Parcul Național Retezat sunt traseele cabana Pietrele- Vârful Retezat – Vârful Bucura I – Lacul Pietrele – cabana Pietrele, acest traseu se realizează în 8-9 ore și cabana Pietrele – Refugiul Gențiana – Lacul Pietrele și înapoi. Aceste trasee sunt accesibile doar în cazul în care sunt conduși de cunoscători ai zonei.

Un traseu lung, de 10 ore, și dificil este cel care reprezintă o traversare a Munților Retezat prin zona centrala dar care străbate locuri de o frumusețe neasămuită ce răsplatesc efortul depus.Traseul pornește de la Cabana Pietrele traversează Valea Pietreor, Lacul Bucura, Tăul Agățat, Lazul Zănoaga și ajunge la Gura Apei.

Dintre traseele nerecomandate iarna sunt: traseul Cabana Pietrele – Valea Pietrele – Lacul bucura – Vârful Peleaga – Valea Rea – cabana Pietrele ( dureaza 11-12 ore); traseul cabana Baleia – șaua Grovii – Lacul Groapele – Peșetra Mălăiești (7-8 ore); traseul cabana Buta – Vârful Custura- Uricani (10 ore); traseul cabana Gura Zlata – Lacul Zănoaga- La Crucea Trăsnitului – Lacul Bucura (8-9 ore); traseul Gura apei – Lacul Zănoaga – cabana Gura Zlata ( 8-9 ore); traseul Gura Apei – Lacul Bucura (7-8 ore); Cabana Pietrele – Valea Pietrelor – Lacul Bucura – cabana Buta (7-8 ore). Aceste trasee sunt nerecomandate iarna datorită pericolului de avanalșe.

Câteva dintre traseele de iarnă ce pornesc de la cabane spre punctele de plecare de mare interes și care sunt mai ferite de pericolul avalanșelor sunt:

Cabana Pietrele – Valea Stânișoarei – Vârful Retezat și înapoi. Acest traseu poate fi parcurs în 7-8 ore și traversează poieni, păduri de molid, pante netede sau înclinate;

Figura 3.12 – Vârful Lazărului

Cabana Baleia – Vârful Cleanțu Cozmei și înapoi. Acesta oferă o grandioasă panoramă din care se desprind crestele Lazărului, Gruniului și Custurii și valea suspendata dintre Lăncița și Nedeuța, Valea Vasielului;

Sursa: http://carpath.wordpress.com/ , accesat la data de 03.08.2014

Cabana But – șaua Plaiului Mic – vârful Custura și înapoi este un traseu accesibil drumeților cu pregătire medie. Priveliștea de la vârful Custura este una dintre cele mai impresionante din munții noștri oferind nu numai un Retezat central alpin și dantelat, dar și o impresionantă suită de piramide albe pierzându-se spre est până în depărtare, unde se ridică trapezul Cârja – Parângu Mare.

3.4.2 Reguli de vizitare a Parcului Național Retezat, categorii de vizitatori

În Parcul Național Retezat sunt permise activitățile de turism și de educatie, cu respectarea regulilor de vizitare a parcului. În zonele cu protecție strictă nu sunt permise activitățile de turism și de educație. În Rezervația Științifică Gemenele este permis accesul doar în baza autorizației eliberate de Academia Română – Comisia Monumentelor Naturii și este aprobat doar pentru cercetători, biologi sau specialiști în domenii legate de conservare/mediu, studenți de la specializări în domeniile respective, grupuri care desfășoară excursii de studii sau practică în aceste domenii. În Rezervația Științifică nu pot intra grupuri mai mari de 9 persoane ( în cazuri excepționale pot intra și grupuri cu un număr mai mare de persoane însă doar cu aprobarea Comisiei Monumentelor Naturii). Accesul în parc se face pe baza biletelului de vizitare care se percepe la punctele de control sau pe teritoriul parcului de către persoane autorizate de Administrația Parcului Național Retezat.

Vizitarea este permisă numai pe traseele turistice marcate cu semne convenționale precum marcaje cu bandă, vopsite și altele și pe traseele de alpinism care sunt marcate și pitonate, stabilite ca fiind accesibile în lista avizată anual de către Administrația Parcului Național Retezat.

Aprinderea focului pe teritoriul parcului este reglemenat astfel: sunt permise focurile de tabără doar în vetrele special amenajate în acest scop, cu lemn de foc asigurat de administratori.

Este interzisă abandonarea deșeurilor de orice fel în Parcul Național Retezat. Deșeurile vor fi evacuate în afara parcului, în locuri special amenajate.

Distrugerea, degradarea, colectarea ciupercilor, plantelor, animalelor, rocilor și a oricăror eșantioane de origine naturală este interzisă.

Este interzisă folosirea ambarcațiunilor pe lacurile alpine excepție făcând cele destinate pentru colecatrea de probe pentru cercetări științifice.

Scăldatul și utilizarea de detergent pentru spălare în apele curgatoare și în lacurile alpine sunt interzise.

Administrația Parcului Național Retezat monitorizează turismul pe teritoriul parcului.

Posibilitățile de cazare se găsesc fie pe teritoriul Parcului, fie în imediata apropiere a punctelor de intrare în parc. Spațiile de cazare sunt deținute de proprietari privați sau de ocoalele silvice și prezintă condiții foarte diferite de cazare și servicii, de la regim de refugiu montan- Cabana Gențiana, la categoria trei stele.

Cabanele și pensiunile, în marea lor majoritate, nu au un flux continuu de clienți. Aceștia sunt în principal turiști interesați de PNR, vizitatori ai zonei.

Unii proprietari de cabane au început acțiuni de promovare în circuitul turistic, au planificat sau chiar au investit în infrastructură care să permită diversificarea programului pentru oaspeți, cum ar fi de exemplu cazul Complexului Cheile Buții, unde s-a amenajat o mică pârtie de schi.

Tabelul 1.1 – Principalele structuri de primire cu destinatie turistica din Parcul Național Retezat

Sursa: Planul de Management al Parcului National Retezat-Rezervatie a Biosferei, 2003-2008, pag.29

În urma analizării tabelului prezentat anterior, observăm o clasificare a principalelor structuri de acomodare în zona Parcului Național Retezat, astfel identificăm un număr mai mare de cabane existente în această arie, acestea fiind în număr de 8, spre deosebire de numărul locurilor de campare și cel al pensiunilor, fiind în număr de 7, respectiv 5.

În ce privește vizitatorii/turiștii, s-au identificat o serie de conflictele actuale/potențiale între:

diferitele tipuri de vizitatori: Cabana Pietrele, relativ ușor accesibilă, este loc de întalnire pentru grupuri/vizitatori cu interese diferite: cei care consideră cabana „cartier general” pentru excursiile pe care le programează în munte sau loc de odihnă pe de o parte și cei care doresc să organizeze mini-petreceri, pe de altă parte. Prezența pescarilor nu este agreată de cei care știu că un parc național este un colț de natură unde intervenția omului ar trebui exclusă.

vizitatori și biodiversitate: pe traseele turistice principale, care traversează zona centrală, în zona locurilor de campare permise și a celor improvizate langă lacuri, vizitatorii afectează uneori în mod negativ peisajul și biodiversitatea.

vizitatori și comunitățile locale: în prezent vizitatorii nu prea cunosc valorile culturale și tradiționale ale zonei. În schimb, pășunatul pe raza Parcului Național Retezat este perceput de vizitatori ca fiind o activitate care contravine statutului de parc național, avand efecte de distrugere a biodiversității. Acțiunile de planificare/management a pășunatului vor trebui combinate cu cele de informare a vizitatorilor cu privire la aspectele legate de pășunat.

vizitatori și pescari: vizitatorii contestă legalitatea practicării pescuitului într-un parc național.

Tabelul 3.2 – Categorii principale de vizitatori

Sursa: RNP Romsilva- Administrația Parcului Național Retezat R.A., Plan de management 2011-2020,pg.61

În cadrul tabelului de mai sus pot fi identificate categoriile principale de vizitatori care frecventează Parcul Național Retezat, astfel observăm faptul că vizitatorii care aleg să petreacă timp în această zonă utilizând autoturisme frecventează mai multe zone spre diferență de celelalte tipuri de vizitatori, persoanele care frecventează cel mai mic număr de zone fiind în general pescarii, aceștia frecventând doar o zonă din cele care sunt disponibile vizitatorilor.

În principal turismul se practică în sezonul de vară, iarna fiind mai greu accesibil. Chiar dacă turismul de iarna poate oferi satisfacții deosebite prin unicitatea peisajului sunt puțini turiști ce se încumetă să se confrunte cu capriciile vremii. Pe perioada iernii există un singur punct a serviciului Salvamont în permanență. Acesta se află la Râușor.

3.5. Elemente de atractivitate

Atractivitatea turistică a Parcului Național Retezat se referă în general la condițiile naturale, configurația geografică, accesibilitate, infrastructura generală, depinzând în bună masură de echipamentele și animatia pe care o oferă.

Factorii de succes care determină oportunitatea amenajării acestei zone sunt:

accesibilitatea, din punct de vedere fizico-geografic, dar și al situației drumurilor de acces;

potențialul turistic reprezentat prin calitatea și varietatea resurselor turistice naturale și antropice;

domeniul schiabil potențial;

echipamente turistice cum ar fi capacitatea de cazare, infrastructura generală, structura și diversitatea parcului, structurile de alimentație publică.

Puncte forte ale Parcului Național Retezat:

potențial turistic montan valoros fiind complex și variat din punct de vedere al resurselor naturale și antropice aflat pe un teritoriu întins ce are un relief favorabil practicării multor activități turistice;

domeniu schiabil important ce este garantat de faptul ca aproximativ cinci luni pe an este prezentă zăpada, fapt ce favorizează practicarea spoturilor de iarnă;

factorii naturali terapeutici sunt îmbinați cu resurse turistice montane;

accesibilitate relativ mare datorată existenței rețelei de comunicații în toate masivele;

populație primitoare și implicată în dezvoltarea activităților turistice;

existența unui patrimoniu cultural-religios important printre care enumerăm datinile și obiceiurile satelor;

mediu natural ce nu are surse majore de poluare;

cerere turistică în creștere ce este motivată de posibilitatea practicării a numeroase forme de turism.

Puncte slabe ale Parcului Național Retezat:

repartizarea spatială inegală a resurselor turistice montane din punct de vedere al structurii, volumului și posibilităților de valorificare turistică;

nu există o evaluare precisă pentru potențialul domeniu schiabil;

unitățile turistice de cazare și alimentație au un confort mediu și scăzut, la fel și unitățile de agreement;

performanțe tehnice slabe ale amenajărilor pentru practicarea sporturilor de iarnă;

întreținerea inadecvată a multora dintre căile de acces rutier din zonă;

degradarea mediului natural cauzat de eroziunea solului dar și de neglijența vizitatorilor.

Administrația Parcului Național Retezat a realizat un plan de acțiune pentru a-și îndeplini obiectivele de management ținând cont de resursele disponibile. Acesta conține 4 subprograme destinate îmbunătățirii infrastructurii, serviciilor și oportunităților pentru turism, managementului vizitatorilor, informării, marketing-ului și promovării.

Primul subprogram: infrastructura pentru turism și recreere are ca și obiectiv crearea de facilități corespunzătoare pentru vizitare. În scopul îndeplinirii obiecivului vizat se vor lua următoarele acțiuni:

promovarea cabanelor/pensiunilor care au o calitate ridicată a serviciilor și respectă criteriile de clasificare ecoturistică ( promovare pe site și informare la centrele de vizitare) ce se va desfașura în ambele semestrele ale celor cinci ani de desfășurare a programului;

verificarea și menținerea anuală a traseelor turistice și a celor de alpinism ( trasee și infrastructură în stare bună) ce se va desfășura numai în cel de-al doilea semestru al fiecărui an;

refacerea locurilor de campare/ înființarea unor locuri de campare la standarde ridicate ( locuri de campare amenajate corespunzător), desfășurare pe parcursul fiecărui an, în al doilea semestru;

promovarea și organizarea ecoturismului ( programe speciale elaborateș ghizi puși la dispozișie de Asociația Parcului Național Retezat), perioada de desfășurare a acestei acțiuni va începe doar din anul 4 al programului;

asigurarea de servicii de turism prin: spații de cazare proprii; asigurarea de servicii de ghizi autorizați sau rangeri; promovarea de programe turistice complexe, valorificare de materiale/ echipamente legate de turism în parc ( venituri realizate din activități de turism) ce se va defășura în ambele semestre ale fiecărui an de desfășurare a programului;

achiziționarea de microbuz electric pentru transportul organizat al turiștilor în Poiana Pelegii ( microbuz achiziționat) ce se va desfășura începând din al doilea semestru al anului patru.

Al doilea subprogram: servicii și oportunități de turism are ca și obiectiv asigurarea serviciilor de calitate și a oportunităților pentru turism în zonă. Se vor lua următoarele acțiuni:

lobby pe lângă factorii de decizie pentru reabilitarea căilor de acces spre parc și a reglementării accesului ( căi de acces pentru reabilitate);

crearea de pachete turistice pe categorii de turiști ( pachete realizate și vâdute).

Ambele acțiuni se vor defășura pe parcursul fiecărui semestru al fiecărui an al programului.

Al treilea subprogram: managemetul vizitatorilor are ca obiectiv asigurarea respectării regulamentului de către turiști și a siguranței acestora. Următoarele acțiuni vor fi luate:

asigurarea respectării regulilor de vizitareși asigurarea unui comportament adecvat pe traseele turistice prin patrulare și informare/ educare ( grafic de raportare și patrulare );

monitorizarea turiștilor prin intermediul unor chestionare de monitorizare în scopul planificării și managementului turiștilor ( date colectate – fișe cu chestionare );

înființarea/ menținerea/ reabilitarea – modernizarea punctelor de permanență Salvamont și rangeri în zonele cheie din Retezat pentru supravegherea fluxului turistic, prevenirea accidentelor, informarea turiștilor, extinderea treptată a permanenței și pe sezonul de iarnă acolo unde acest lucru se impune și este posibil (puncte de permanență active pe toată perioada sezonului turistic, cu extindere pe perioada de iarnă, cel puțin la sfârșitul de săptămână ) ;

identificarea zonelor cu presiune turistică mare prin monitorizarea turismului (chestionare completate, date legate de turism și tendințe ).

Acțiunile se vor desfășura pe parcursul fiecărui semestru al fiecărui an cu excepția celei de-a treia acțiuni ce se va desfășura doar în semestrele 2 ale anilor.

Ultimul subprogram: informare, marketing și promovare are ca obiectiv promovarea folosirii oportunităților de turism și recreere din parc. În vederea îndeplinirii scopului vizat se vor lua următoarele acțiuni:

actualizarea continuă a informațiilor legate de Parcul Național Retezat la mini-punctele de informare de la terți – cabane, pensiuni, baze Salvamont, refugii montane – și oferirea de materiale informative noilor structuri turistice ( informații transmise prin cabane, pensiuni, baze Salvamont, refugii montane etc.);

realizarea și publicarea de hărți turistice care să includă traseele turistice și date despre traseele de alpinism și traseele de schi de tură ( hărți de calitate, cu informații complexe );

reactualizarea și punerea la dispoziția publicului a informațiilor cu privire la regulile de vizitare a parcului ( vizitatori informați );

reducerea pesiunii turistice din zonele de protecție integrală ( vizitatori informați, presiune antropică redusăș creșterea numărului de turiști în localitățile din zonele adiacente ).

Acțiunile se vor defășura pe parcursul fiecărui semestru al fiecărui an cu excepția celei de-a doua acțiuni ce se va desfășura doar în primul an al programului.

Concluzii și recomandări:

În cadrul primului capitol putem observa că ariile protejate sunt răspândite pe plan mondial și că reprezintă cel mai eficient mod de conservare in-situ deoarece pot include ecosisteme naturale și seminaturale reprezentative. Aceste arii sunt zone model deoarece pot demonstra că menținerea corespunzatoare a mediului natural permite asigurarea resurselor și serviciilor ce stau la baza dezvoltării socio-economice durabile.

Pe baza analizării celui de-al doilea capitol am aflat cele mai importante modalități de amenajare turistică a ariilor protejate precum și modalitățile de întreținere a acestora, acestea fiind o bază în înțelegerea și analiza ulterioară a măsurilor ce sunt luate și a modului de întreținere a Parcului Național Retezat, cel mai reprezentativ parc de acest fel din țară.

Masivul Retezat este una dintre cele mai valoroase zone din România, motivul pentru care acesta a fost înființat în anul 1935, după opinia profesorului Alexandru Borza, a fost că „ regiunea superioară a Retezatului trebuie transformată într-un grandios Parc Național, o rezervațiune științifică importantă, prin adăpostirea și apărarea de orice stricăciuni a vegetației și a lumii sale animale.”

Parcul Național Retezat face parte din Ecoregiunea Carpatică și are statut de ecoregiune importantă din punct de vedere al biodiversității.

Cele mai importante habitate pentru conservare sunt reprezentate de pășunile alpine și subalpine, pădurile de conifer boreale și subalpine, pădurile de foioase montane, stâncăriile, aninișurile, jnepenișurile, habitatele acvatice și tufărișurile de pe văile râurilor.

Parcul Național Retezat este renumit datorită diversității sale floristice. Acesta adăposte peste aproape 1190 specii de plante superioare din cele 3450 cunoscute în România. Unul dintre motivele pentru care a fost declarat Parc Național a fost faptul că o treime din flora României se regăsește aici.

Datorită habitatelor foarte diverse naturale, sau putin modificate de intervenția umană, Parcul Național Retezat adăpostește o faună bogată în ceea ce privește numărul de specii și numărul de exemplare ce alcătuiesc populațiile acestor specii.

O importanță majoră în vizitarea Parcului Național Retezat o are posibilitatea de a alege pentru drumeție unul din cele peste 61 de trasee ,omologate și grupate în mai multe zone atât vara cât și iarna.

Pentru a putea vizita parcul este obilgatorie respectarea anumitor reguli stabilite de către Administrația Parcului Național Retezat.

Atractivitatea turistică a Parcului Național Retezat se referă în general la condițiile naturale, configurația geografică, accesibilitate, infrastructura generală, depinzând în bună masură de echipamentele și animația pe care o oferă.

Una dintre problemele pe care le-am identificat în cadrul organizării Parcului Național Retezat reprezintă locurile de cazare insuficiente identificând un număr de 8 cabane existente în această arie, 7 locuri de campare și 5 pensiuni, acestea având de asemenea un grad de confortabilitate redus.

Datorită presiunii turistice identificate în zona respectivă au apărut pe parcursul timpului unele conflicte :

între diferitele tipuri de vizitaori și anume cei care consideră cabana „cartier general” pentru excursiile pe care le programează în munte sau loc de odihnă pe de o parte și cei care doresc să organizeze mini-petreceri, pe de altă parte. Prezența pescarilor nu este agreată de cei care știu că un parc național este un colț de natură unde intervenția omului ar trebui exclusă.

între vizitatori și biodiversitate deoarece vizitatorii afectează uneori în mod negativ peisajul și biodiversitatea.

între vizitatori și comunitățile locale: în prezent vizitatorii nu prea cunosc valorile culturale și tradiționale ale zonei. În schimb, pășunatul pe raza Parcului Național Retezat este perceput de vizitatori ca fiind o activitate care contravine statutului de parc național, având efecte de distrugere a biodiversității.

între vizitatori și pescari: vizitatorii contestă legalitatea practicării pescuitului într-un parc național.

Puncte slabe ale Parcului Național Retezat:

repartizarea spatială inegală a resurselor turistice montane din punct de vedere al structurii, volumului și posibilităților de valorificare turistică;

nu există o evaluare precisă pentru potențialul domeniu schiabil;

unitățile turistice de cazare și alimentație au un confort mediu și scăzut, la fel și unitățile de agreement;

performanțe tehnice slabe ale amenajărilor pentru practicarea sporturilor de iarnă;

întretțnerea inadecvată a multora dintre căile de acces rutier din zonă;

degradarea mediului natural cauzat de eroziunea solului dar și de neglijența vizitatorilor.

Cu toate că am identificat un număr atât de ridicat de probleme în cadrul organizării Parcului Național Retezat, în urma documentației am aflat că Administrația Parcului dorește luarea unor măsuri prin implemntarea unui program de dezvoltare, care implică patru etape și anume:

Primul program având ca scop îmbunătățirea infrastructurii pentru turism și recreere, s-au propus acțiuni de promovare a cabanelor, acțiuni ce sunt întreprinse pe tot parcursul anilor, atât în primul cât și în cel de-al doilea semestru, verificarea traseelor, acțiune ce este întreprinsă în cadrul celui de-al doilea semestru din fiecare an analizat, refacerea locurilor de campare, acțiuni întreprinse în cel de-al doilea semestru al fiecărui an analizat, acțiuni de promovare și organizare al ecoturismului, care urmează a fi întreprinse din anul 4, în fiecare semestru, acțiuni de asigurare a serviciilor de turism ce sunt întreprinse în fiecare semestru al fiecărui an, și acțiuni de achiziționare de microbuse electrice ce urmează a fi începute în cel de-al doilea semestru al anului 4, urmând ca ulterior să fie realizate în fiecare semestru al anilor.

Ce-a de-a doua subcategorie a Promovării zonelor turistice și anume Servicii și oportunități pentru turist, aceasta fiind categorisită în 2 acțiuni. Lobby pe lângă factorii de decizie pentru reabilitarea cailor de acces, acțiuni întreprinse în fiecare semestru al anilor prezentați și creearea de pachete turistice pe categorii de turiști ce sunt realizate de asemenea în fiecare semestru al fiecărui an de desfășurare al programului.

Cea de-a treia subcategorie a programului de Promovare, și anume Managementul vizitatorilor, acesta fiind împărțit în realizarea următoarelor acțiuni: Asigurarea respectării regulilor de vizitatori, monitorizarea turiștilor, înființarea/menținerea/modernizarea punctelor de salvamont, identificarea zonelor cu presiune turistica mare, acestea fiind realizate în ambele semestre din cadrul tuturor anilor prezentați, excepție făcând ce-a de-a treia acțiune prezentată, care este realizată în cel de-al doilea semestru al fiecărui an.

Ultima subcategorie a programului de promovare este împărțită în 4 acțiuni, și anume actualizarea continuă a informațiilor despre parcul național, realizarea/ublicarea de hărți turistice, reactualizarea și punerea la dispoziția publicului a regulamentului și reducerea presiunii turistice, toate fiind realizate atât în primul cât și în cel de-al doilea semestru al tuturor anilor prezentați cu excepția celei de-a doua acțiuni care a fost realizată doar in primul an al proiectului, în ambele semestre ale anului.

În cadrul acestui program și a măsurilor ce au fost și urmează a fi luate am identificat următoarele neajunsuri :

în cadrul promovării, consider că nu este suficientă realizarea site-urilor și informarea în cadrul centrelor de vizitare, astfel aș propune promovarea televizată, prin radio și realizarea de documentare pentru atragerea vitatorilor ;

o altă recomandarea este legată de punerea la dispoziție a ghizilor turistici, aceasta fiind propusă spre a fii implementată doar odată cu începutul celui de-al patrulea an alocat programului. Aceștia ar trebui să fie disponibili permanent atât pentru ghidarea vizitatorilor cît și pentru monitorizarea acestora ;

legat de prezența salvamontiștilor menționez faptul că este insuficientă prezența acestora doar în cadrul unui semestru. Aceștia ar trebui să fie disponibili pe tot parcursul anului ;

realizarea și promovarea hărților turistice a fost oprită după primul an al programului, reprezentând un neajuns în cadrul promovării, astfel aș propune realizarea acestora în continuare.

Personal, una dintre cele mai mari semne de întrebare este cu privire la găsirea unui echilibru între dezvoltarea turimului în cadrul ariilor protejate și conservarea acestora pentru a-și putea menține statutul.

Bibliografie

Amenajare Turistică, Nicolae Cianga,Ștefan Dezsi, Presa Universității Clujeana,2007

Amenajarea Turistică a Teritoriului, Ana Ispaș, Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Științe Economice.2010

Amenajări turistice, Erdeli Gheorghilas, Editura Universitara,București,2006

Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului National 2007-2026 OMT

Parcurile naționale în concepția Strategiei Mondiale a Conservării naturii, în Ocrotirea naturii și a mediului înconjurător, Botnariuc N., Toniuc N. , t. 30, nr.2, Ed. Academiei României, București,1986

Plan de management 2011-2020, RNP Romsilva- Administrația Parcului Național Retezat R.A.,

Planul de Management al Parcului National Retezat-Rezervatie a Biosferei, 2003-2008

Problema protecțiunii naturii în România, Alexandru Borza, Întâiul Congres al Naturaliștilor din România, Cluj, 1929

Retezat, Popescu Nae Colectia Muntii Nostri, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1982

Retezatul-Parc National al României. România-Revista Oficiului National de Turism (ONT), Alexandru Borza ,anul II, nr. 8

Rezervațiile și parcurile naționale în actualitate și perspectivă, Pătrășcoiu N.,Rev. Păd. Nr. 5,1980

Strategia nationala de dezvoltare a ecoturismului în România , INCDT, Bucuresti, sept. 2009

Tehnica amenajărilor turistice, Alina Bădulescu, Dorin Bâc, Universitatea din Oradea, 2008

Technical assistance for the elaboration of the ecotourism strategy of Romania (Final report),OMT,2005

UICN (2008), citat de Primarck, coord. (2010)

http://retezat.ro/index.php/romana/despre-parc/mediu-fizic.html?showall=1

http://www.iucn.org/about/work/programmes/gpap_home/gpap_quality/gpap_pacategories/gpap_category1b/

Anexe

Anexa 1. Harta Pacului Național Retezat

Sursa: http://retezat.ro/index.php/romana/turism/harta-turistica-pnr.html , accesat la data de 20.08.2014

Anexa 2.Plan de acțiune

Fiecarei acțiuni i s-a asociat o prioritate. Prioritățile au următoarea semnificație:

Prioritatea 1. Este obigatoriu ca acțiunea să fie îndeplinită pe parcursul duratei de existență a planului.

Prioritatea 2. Acțiuni care ar trebui să fie realizate.

Prioritatea 3.Acțiuni ce ar putea să fie realizate când timpul și/sau resursele rămân disponibile după îndeplinirea acțiunilor cu prioritatea 1 sau 2.

Tabelul 1. – Programul 1

Sursa: RNP Romsilva- Administrația Parcului Național Retezat R.A., Plan de management 2011-2020,pg.93-94

În cadrul tabelului realizat anterior putem identifica 6 acțiuni ce sunt întreprinse cu scopul promovării, primul program fiind reprezentat de îmbunătățirea infrastructurii pt turism și recreere, astfel observăm faptul că există acțiuni de promovare a cabanelor, acțiuni ce sunt întreprinse pe tot parcursul anilor, atât în primul cât și în cel de-al doilea semestru, verificarea traseelor, acțiune ce este întreprinză în cadrul celui de-al doilea semestru din fiecare an analizat, refacerea locurilor de campare, acțiuni întreprinse în cel de-al doilea semestru al fiecărui an analizat, acțiuni de promovare și organizare al ecoturismului, care urmează a fi întreprinse din anul 4, în fiecare semestru, acțiuni de asigurare a serviciilor de turism ce sunt întreprinse în fiecare semestru al fiecărui an, și acțiuni de achiziționare de microbuse electrice ce urmează a fi începute în cel de-al doilea semestru al anului 4, urmând ca ulterior să fie realizate în fiecare semestru al anilor.

Tabelul 2. – Programul 2

Sursa: RNP Romsilva- Administrația Parcului Național Retezat R.A., Plan de management 2011-2020,pg.94-95

În urma analizării tabelului prezentat observăm ce-a de-a doua subcategorie a Promovării zonelor turistice și anume Servicii și oportunități pentru turist, aceasta fiind categorisită în 2 acțiuni. Lobby pe lângă factorii de decizie pentru reabilitarea cailor de acces, acțiuni întreprinse în fiecare semestru al anilor prezentați și creearea de pachete turistice pe categorii de turiști ce sunt realizate de asemenea în fiecare semestru al fiecărui an de desfășurare al programului.

Tabelul 3. – Programul 3

Sursa: RNP Romsilva- Administrația Parcului Național Retezat R.A., Plan de management 2011-2020,pg.95-96

În urma analizei datelor prezentate anterior observăm cea de-a treia subcategorie a programului de Promovare, și anume Managementul vizitatorilor, acesta fiind împărțit în realizarea următoarelor acțiuni: Asigurarea respectării regulilor de vizitatori, monitorizarea turiștilor, înființarea/menținerea/modernizarea punctelor de salvamont, identificarea zonelor cu presiune turistica mare, acestea fiind realizate în ambele semestre din cadrul tuturor anilor prezentați, excepție făcând ce-a de-a treia acțiune prezentată, care este realizată în cel de-al doilea semestru al fiecărui an.

Tabelul 4. – Programul 4

Sursa: RNP Romsilva- Administrația Parcului Național Retezat R.A., Plan de management 2011-2020,pg.96-97

Ultima subcategorie a programului de promovare este împărțită în 4 acțiuni, și anume actualizarea continuă a informațiilor despre parcul național, realizarea/ublicarea de hărți turistice, reactualizarea și punerea la dispoziția publicului a regulamentului și reducerea presiunii turistice, toate fiind realizate atât în primul cât și în cel de-al doilea semestru al tuturor anilor prezentați cu excepția celei de-a doua acțiuni care a fost realizată doar in primul an al proiectului, în ambele semestre ale anului.

Bibliografie

Amenajare Turistică, Nicolae Cianga,Ștefan Dezsi, Presa Universității Clujeana,2007

Amenajarea Turistică a Teritoriului, Ana Ispaș, Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Științe Economice.2010

Amenajări turistice, Erdeli Gheorghilas, Editura Universitara,București,2006

Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului National 2007-2026 OMT

Parcurile naționale în concepția Strategiei Mondiale a Conservării naturii, în Ocrotirea naturii și a mediului înconjurător, Botnariuc N., Toniuc N. , t. 30, nr.2, Ed. Academiei României, București,1986

Plan de management 2011-2020, RNP Romsilva- Administrația Parcului Național Retezat R.A.,

Planul de Management al Parcului National Retezat-Rezervatie a Biosferei, 2003-2008

Problema protecțiunii naturii în România, Alexandru Borza, Întâiul Congres al Naturaliștilor din România, Cluj, 1929

Retezat, Popescu Nae Colectia Muntii Nostri, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1982

Retezatul-Parc National al României. România-Revista Oficiului National de Turism (ONT), Alexandru Borza ,anul II, nr. 8

Rezervațiile și parcurile naționale în actualitate și perspectivă, Pătrășcoiu N.,Rev. Păd. Nr. 5,1980

Strategia nationala de dezvoltare a ecoturismului în România , INCDT, Bucuresti, sept. 2009

Tehnica amenajărilor turistice, Alina Bădulescu, Dorin Bâc, Universitatea din Oradea, 2008

Technical assistance for the elaboration of the ecotourism strategy of Romania (Final report),OMT,2005

UICN (2008), citat de Primarck, coord. (2010)

http://retezat.ro/index.php/romana/despre-parc/mediu-fizic.html?showall=1

http://www.iucn.org/about/work/programmes/gpap_home/gpap_quality/gpap_pacategories/gpap_category1b/

Anexe

Anexa 1. Harta Pacului Național Retezat

Sursa: http://retezat.ro/index.php/romana/turism/harta-turistica-pnr.html , accesat la data de 20.08.2014

Anexa 2.Plan de acțiune

Fiecarei acțiuni i s-a asociat o prioritate. Prioritățile au următoarea semnificație:

Prioritatea 1. Este obigatoriu ca acțiunea să fie îndeplinită pe parcursul duratei de existență a planului.

Prioritatea 2. Acțiuni care ar trebui să fie realizate.

Prioritatea 3.Acțiuni ce ar putea să fie realizate când timpul și/sau resursele rămân disponibile după îndeplinirea acțiunilor cu prioritatea 1 sau 2.

Tabelul 1. – Programul 1

Sursa: RNP Romsilva- Administrația Parcului Național Retezat R.A., Plan de management 2011-2020,pg.93-94

În cadrul tabelului realizat anterior putem identifica 6 acțiuni ce sunt întreprinse cu scopul promovării, primul program fiind reprezentat de îmbunătățirea infrastructurii pt turism și recreere, astfel observăm faptul că există acțiuni de promovare a cabanelor, acțiuni ce sunt întreprinse pe tot parcursul anilor, atât în primul cât și în cel de-al doilea semestru, verificarea traseelor, acțiune ce este întreprinză în cadrul celui de-al doilea semestru din fiecare an analizat, refacerea locurilor de campare, acțiuni întreprinse în cel de-al doilea semestru al fiecărui an analizat, acțiuni de promovare și organizare al ecoturismului, care urmează a fi întreprinse din anul 4, în fiecare semestru, acțiuni de asigurare a serviciilor de turism ce sunt întreprinse în fiecare semestru al fiecărui an, și acțiuni de achiziționare de microbuse electrice ce urmează a fi începute în cel de-al doilea semestru al anului 4, urmând ca ulterior să fie realizate în fiecare semestru al anilor.

Tabelul 2. – Programul 2

Sursa: RNP Romsilva- Administrația Parcului Național Retezat R.A., Plan de management 2011-2020,pg.94-95

În urma analizării tabelului prezentat observăm ce-a de-a doua subcategorie a Promovării zonelor turistice și anume Servicii și oportunități pentru turist, aceasta fiind categorisită în 2 acțiuni. Lobby pe lângă factorii de decizie pentru reabilitarea cailor de acces, acțiuni întreprinse în fiecare semestru al anilor prezentați și creearea de pachete turistice pe categorii de turiști ce sunt realizate de asemenea în fiecare semestru al fiecărui an de desfășurare al programului.

Tabelul 3. – Programul 3

Sursa: RNP Romsilva- Administrația Parcului Național Retezat R.A., Plan de management 2011-2020,pg.95-96

În urma analizei datelor prezentate anterior observăm cea de-a treia subcategorie a programului de Promovare, și anume Managementul vizitatorilor, acesta fiind împărțit în realizarea următoarelor acțiuni: Asigurarea respectării regulilor de vizitatori, monitorizarea turiștilor, înființarea/menținerea/modernizarea punctelor de salvamont, identificarea zonelor cu presiune turistica mare, acestea fiind realizate în ambele semestre din cadrul tuturor anilor prezentați, excepție făcând ce-a de-a treia acțiune prezentată, care este realizată în cel de-al doilea semestru al fiecărui an.

Tabelul 4. – Programul 4

Sursa: RNP Romsilva- Administrația Parcului Național Retezat R.A., Plan de management 2011-2020,pg.96-97

Ultima subcategorie a programului de promovare este împărțită în 4 acțiuni, și anume actualizarea continuă a informațiilor despre parcul național, realizarea/ublicarea de hărți turistice, reactualizarea și punerea la dispoziția publicului a regulamentului și reducerea presiunii turistice, toate fiind realizate atât în primul cât și în cel de-al doilea semestru al tuturor anilor prezentați cu excepția celei de-a doua acțiuni care a fost realizată doar in primul an al proiectului, în ambele semestre ale anului.