Amenajări peisagistice urbane și teritoriale Ing. Armenia Cristian Cercetări asupra insectelor dăunătoare în molidișurile din cadrul Ocolului Silvic… [612479]

1
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară "Ion Ionescu
de la Brad" Iași
MASTER
Amenajări peisagistice urbane și teritoriale
Ing. Armenia Cristian

Cercetări asupra insectelor dăunătoare în molidișurile din
cadrul Ocolului Silvic Tazlau

Conducător Științific:
Prof. univ. dr. ing. Nela Talmaciu

2
Cuprins

Capitolul 1. Stadiul actual al cercetărilor privind speciile de insecte dăunătoare
molidului, identificate în zona luată în studiu… ………………………… ………… ….1
1.1.Scurtă descriere a molidului și a molidișurilor din România………………… .….1
1.2.Analiza fizică și fitogeografică…………………………………………… .…………2
1.2.1. Situația teritorial – administrativă………………………… ..……………………2
1.2.2. Geologie și geomorfologie…………… .…………………………………………..2
1.2.3 Condiții climatic………………………… .…………………………………………3

Capitolul 2. Scopul și obiectivele cercetărilor……………… ………….. ………………4

2.1.1. Date generale (încadrare sistematică, morfologia, biologia, caracteristicile
vătămărilor, modalitați de depistare, prognoză și de prevenire și combatere),
privind insecte dăunătoare molidului în zona cercetată… ………………………… …4
2.1.1.1. Gândaci de scoarță din Scolytinae, Curculionidae …………………………..4
2.1.1.2. Ips typographus L. – gândacul mare de scoarță al moli dului………………..4
2.1.1.3. Pityogenes chalcographus L. – gândacul mic de scoarță al molidului………9
2.2.1. Relațiile dintre gândacii de scoarță (Ips typographus L. și Pityogenes
chalcographus L) și specii de acarieni…………………………………………………10
2.2.2. Insecte care vat ămă conurile de molid …………………………………………11
2.2.2.1. Dioryctria abietella (Den. et Schiff.)…………………………………………..11
2.2.2.2 Strobilomyia anthracina (Czerny)……………………………………………..11

Capitolul 3. Locul cercetărilor, materiale și metode de cercetare…… …….. ………13

3.1. L ocul cercetărilor…………………………………………………………………..13

3
3.1.1. Locul cercetărilor în cazul speciei Ips typographus L. și a acarienilor
asociați……………………………………………………………………………………13
3.1.2. Urmǎrirea ciclului biologic al gândacului mare de scoarță al molidului…….14
3.1.3. Studierea aspectelor de morfologie externǎ a speciei Ips typhographus…….14
3.2. Testarea eficacitãții diferitelor metode de combatere a gândacilor de scoarțã..15

Capitolul 4: Rezultate obtinute si discutii………… ……… ………………………….17

Capitolul 5: Concluzii si contributii personale……………………… ………… ……..25
5.1. Concluzii …………………………………………………… ………………………25
5.1.1. Concluzii privind rezultatele cercetărilor în cazul gândacilor de scoarță ……25
5.1.2. În cazul speciei Ips typographus L…………………………………………… …25
5.1.3. În cazul speciei Pityogenes chalcographus L………………………………… …26
5.1.4. Concluzii privind rezultatul cercetărilor în cazul acarienilor identificați pe
corpul gândacilor de scoarță…………………………………… ………………………27
5.2. Contribuții personale………………………………………………… ………… …27

4

Capitolul 1. Stadiul actual al cercetărilor privind speciile de insecte
dăunătoare molidului, identificate în zona luată în studiu
1.1.Scurtă descriere a molidului și a molidișurilor din România
Molidul (Picea abies L., H. Karst.) este o specie de arbori coniferi care pot avea
înălțimea până la 50 m (arbori din clasa I si II Kraft) și diametrul trunchiului până la 1 -1.5 m, cu
coroană piramidal -conică, permanent verde, cu frunze aciforme de culoare verde inchis. Are
un temperament de sem ilumină, de aceea trebuie cultivat sub umbra speciilor pionere /
invadatoare ( plop, mesteacăn ).
Ritidom brun-roșcat crăpat longitudinal. Înrădăcinarea este trasantă, de aceea suferă des
doborâturi de vânt. Forma conic -piramidală a coroanei se datorează creșterii din ce în ce mai
scurte a crengilor, dinspre bază spre vârf. Molizii mai bătrâni, care cresc în desișul codrilor, își
pierd crengile de la bază (acest fenomen se numește elagaj natural și se datorează faptului că
lumina nu mai pătrunde la baza arboretului), coro ana urcând spre mijlocul tulpinii. De asemenea,
în condițiile unei lumini naturale slabe, aceștia prezintă o creștere laterală slabă, în comparație cu
arborii mai izolați.
Florile molidului sunt unisexuat -monoice, cele mascule producând foarte mult polen anemofil,
care primăvara formează, în bătaia vântului, adevărați nori de praf gălbui în jurul arborelui.
Florile femele apar ca niște mici ghemotoace, care după fecundare se transformă în conuri a i
căror solzi adăpostesc sămânța; conurile sunt pendente , sămânța este înaripată.
Preferințe pedologice : preferă solurile acide. Vârsta exploatabilității se situează în jurul vârstei
de 90 -110 ani. Răspândirea : pădurile de molid acoperă 22% din suprafața forestieră a României.
Molidul este una din speciile cele mai răspândite, la nivel central și meridional în Europa, fiind
depășit doar de pinul silvestru (Șofletea & Curtu, 2004). Molidișurile din România, dar și la nivel
european, care sunt afectate de di verși factori abiotici sau antropici (executarea greșită a
lucrărilor de exploatare, realizarea de culturi în afara arealului) sunt atacate de gândaci de scoarță
din familia Curculionidae, subfamilia Scolytinae, specii care deși manifestă un caracter secun dar,
pe termen scurt și mediu reprezintă principalul pericol. Cunoașterea profundă a ecosistemelor
forestiere și mai ales a evoluției lor, pe o perioadă cât mai lungă, este esențială pentru gestionarea
durabilă a pădurilor. La fel de important ca acțiunea de depistare, prognoză și combaterea a
acestor insecte este și interesul pentru regenerarea molidului, motiv pentru care în lucrarea de
față pe lângă studiul speciilor de Scolytinae (particularități specifice zonei luate în studiu), ne -am
propus să aducem contribuții legate și de o serie de aspecte legate de dăunătorii conurilor și ai
semințelor întâlniți în molidișurile din zona studiată. Molidul este una din speciile cele mai

5
răspândite, la nivel central și meridional în Europa, fiind depășit doar de pinu l silvestru (Șofletea
& Curtu, 2004).
Molidișurile din România, dar și la nivel european, care sunt afectate de diverși factori abiotici
sau antropici (executarea greșită a lucrărilor de exploatare, realizarea de culturi în afaraarealului)
sunt atacate de gândaci de scoarță din familia Curculionidae, subfamilia Scolytinae, specii care
deși manifestă un caracter secundar, pe termen scurt și mediu reprezintă principalul pericol.
Cunoașterea profundă a ecosistemelor forestiere și mai ales a evoluției lor, pe o perioadă cât mai
lungă, este esențială pentru gestionarea durabilă a pădurilor. La fel de important ca acțiunea de
depistare, prognoză și combaterea a acestor insect este și interesul pentru regenerarea molidului,
motiv pentru care în lucrarea de față pe lângă studiul speciilor de Scolytinae (particularități
specifice zonei luate în studiu), ne -am propus să aducem contribuții legate și de o serie de
aspecte legate de dăunătorii conurilor și ai semințelor întâlniți în molidișurile din zona studiată.
1.2.Ana liza fizică și fitogeografică

1.2.1. Situația teritorial – administrativă

Comuna este situată în partea de sud a județului Neamț, la limita cu județul Bacău , în
zona cursului superior al râului Tazlău , în zona premontană la o altitudine de circa 450 m pe raza
ocolului silvic Tazlau.
Unitatea de protecție si producție Tazlau, în suprafaț ă de 3252,5 ha este administrată de
Regia Națională a Pădurilor prin Direcția Silvică Piatra Neamț, Ocolul Silvic Tazlau.

Din punct de vedere fizico -geografic, unitatea de producție aparține Subcarpaților
Moldovenești și este situată în partea centrală a județului Neamț. Teritoriul unității de prducție se
află în raza comunei Borlesti și a municipiului Piatra Neamț.

Principalele căi de acces în teritoriul unității de producție sunt reprezentate de drumul
național Piatra Neamț – Frumoasa.

6

În marea lor ma joritate, pădurile unității de gospodărire se învecinează cu păduri ale altor
ocoale silvice sau unități de protecție și producție, însa sunt și cazuri, mai ales în partea sudică și
estică, unde ele se învecinează cu păduri, pășuni și fânețe ale altor proprietari.
Hotarul pădurii este materializat cu semnele uzuale utilizate la delimitarea fondului forestier
proprietate publică a statului, precum și cu borne de hotar.

1.2.2. Geologie și geomorfologie

Geologia

Unitatea de producție aparține din punct de vedere geologic depozitelor din Paleogen și
Cretacic Superior (după harta geologică a Romaniei).
Depozitele din Cretacicul Superior sunt de natură Senonian – Paleocenă fiind constituite
din fildeș calcaros – șistos (Amenajament anul 2005).
În general, materialul parental a avut o influență pozitivă asupra procesului de solificare,
solurile din cuprinsul unitații de gospodărire, fiind în marea lor majoritate, de productivitate
superioară.

7
Geomorfologia

Teritoriul unitații de protecție si producție es te situat în Carpații Orientali, în bazinul
mijlociu al râului Bistrița.
Munții sunt fragmentați de numeroase văi, adâncimea fragmentării depășind 400 -500 m.
Formele de relief cele mai des intâlnite sunt versanții cu înclinări rapide. Limitele între
care variază altitudinea sunt 370 m și 1213,0 m.
Predomină pantele repezi și foarte repezi.
Expoziția generală a unității este cea umbrită, fiind determinată de cursul pârâului
Tazlau, care străbate ocolul de la obârșie până la vărsarea în râul Bistrița.
Expoz iția versanților determină variații ale regimuului termic, variații ce se răsfrâng
asupra umidității și proceselor complexe din sol și deci indirect asupra vegetației forestiere.

1.2.3 Condiții climatic e

Sub aspect climatic, teritoriul unității de gospod ărire este situat atât în sectorul de climă
de munte – clima munților mijlocii, favorabilă pădurilor caracterizate printr -un regim mai
moderat al oscilațiilor temperaturii aerului, umiditate relativ ridicată în timpul verii și precipitații
abundente, repre zentate însă diferit pe pantele opuse ale munților, cât și în sectorul de climă de
dealuri – clima Subcarpaților estici caracterizată prin vânturi dirijate pe văile principale,
inversiuni de temperaturi accentuate iarna pe fundul depresiunilor, unde cad și precipitații mai
reduse decât pe culmi (Amenajament).
Provincia climatică după Koppen este DfbK, unde:
D – temperatura medie a lunii celei mai reci este sub 3 0C, iar în luna cea mai
caldă este mai mare de 10 0C;
f – zonă permanent umedă;
b – temperatura lunii celei mai calde este mai mică de 22 0C, iar cel puțin 4 luni,
temperatura este mai mare de 10 0C;
K – iarnă rece, temperatura medie anuală este mai mică de 18 0C, temperatura
lunii celei mai calde mai mică de 18 0C.

Regimul termic

Regimul termic specific acestei zone se caracterizează printr -o temperatură medie anuală
de 7,3 C, cu valori medii lunare cuprinse în intervalul -3,6 C și 18 C.

8
Capitolul 2. Scopul și obiectivele cercetărilor
Cercetările efectuate în molidișurile din Ocolul Silvic Tazlau, au avut drept scop o
cunoaștere mai bună, atât teoretică cât și practică a particularităților locale ale populațiilor pentru
două specii de insecte dăunătoare molidului : Ips typographus L. și Pityogenes chalcographus L.
dar și determ inarea realțiilor dintre aceștia și speciile de acarieni prezenți lor.
Totodată s -a studiat prezența în zona studiată a insectei Ips duplicatus, specie care a
produs în ultima perioadă vătămări puternice în molidișurile din afara arealului. De asemenea, în
lucrarea de față s -au studiat biologia și elemente ecologice locale a două specii de dăunători ai
conurilor și semințe lor de molid : Dioryctria abietella (Den. et Schiff.) și Strobilomyia anthracina
(Czerny), depistate în zona studiată.
La adulții de Ips typographus și Pityogenes chalcographus s -a studiat răspunsul exercitat
de către aceștia în cazul utilizării feromonilo r autohtoni ca metodă de depistare. În cazul
Dioryctria abietella și Strobilomyia anthracina s -a studiat prezența larvelor și a pagubelor
produse de acestea în conurile de molid recoltate în condiții diferite.
Obiectivele au fost următoarele : – Stabili rea particularităților locale ale zborului
gândacilor de Ips typographus și Pityogenes chalcographus precum și analiza dinamicii
capturilor, în raport cu altitudinea și expoziția; – Stabilirea prezenței în zona studiată a insectei
Ips duplicatus; – Analiza infestării arborilor cursă amplasați, măsurarea lungimii galeriilor mamă
și identificarea numărului mediu de ouă depuse de femele; 9 – Stabilirea intensității atacului
conurilor și semințelor de molid, în funcție de vătămările produse de larvele de Dioryc tria
abietella și Strobilomyia anthracina; – Stabilirea speciilor de acarieni foretici prezenți pe adulții
de Ips typographus și Pityogenes chalcographus;

2.1.1. Date generale (încadrare sistematică, morfologia, biologia,
caracteristicile vătămărilor, mod alitați de depistare, prognoză și de prevenire
și combatere), privind insecte dăunătoare molidului în zona cercetată
2.1.1.1. Gândaci de scoarță din Scolytinae, Curculionidae
2.1.1.2. Ips typographus L. – gândacul mare de scoarță al molidului
Ips typograp hus face parte din Regnul : Animalia, Subregnul: Eumetazoa, Filum :
Arthropoda, Subfilum : Hexapoda, Clasa : Insecta, Ordinul : Coleoptera, Superfamilia:
Curculionidea, Familia : Curculionidae, Subfamilia : Scolytinae, Genul : Ips, Specia :
typographus.
Denumirea științifică : Ips typographus (Linnaeus, 1758).

9
Masculul începe să sape un orificiu de intrare în direcție oblică, până la cambiu, după
care continuă să sape între scoarță și lemn camera nupțială de formă oval – alungită cu 10
dimensiuni de 14 – 16 mm (Simionescu et al., 2000). Camera este roasă în grosimea scoarței,
frecvent vizibilă și pe fața internă a acesteia.
Din camera nupțială pornesc galeriile mamă în număr de două mai rar una sau trei (figura
1). Acestea se pot distinge atât în partea int erioară a scoarței cât și pe lemn și sunt paralele cu
fibrele lemnului. Lungimea lor variază după (Simionescu et al., 2000) sunt de 60 -80 mm, dar au
fost identificate brațe de 170 sau 180 mm. Lungimea galeriilor – mamă variază în funcție și de
densitatea p opulației.
Viteza zilnică de săpare a galeriei – mamă este în medie cuprinsă între 1,4 -2,0 mm/zi cu
maxime de 2,5 -2,6 mm/zi și scade odată cu dezvoltarea galeriei (Simionescu et al., 2000).
În lungul galeriilor – mamă sunt depuse în interval de 20 -30 zile un număr de 20 -100 ouă
în nișe săpate la marginea acestora căpăcite cu rumeguș (Simionescu et al., 2000).
Caracteristic insecta prezintă roaderi de maturare și regenerare sub forma de galer ii
neregulate imprimate în lemn denumite “coarne de cerb” (Simionescu et al., 2000) .
Gândacul mare de scoarță al molidului prezintă asocieri cu diferite specii de ciuperci
transferate în mod natural (Chararas, 1962).

10

Aspectul insectei si al arborelui infestat

Atac de Ips typographu s imprimat pe scoarță

11

Galerii facute de Ips typographus

Cursa cu feromoni

12
2.1.1.3. Pityogenes chalcographus L. – gândacul mic de scoarță al molidului
Pityogenes chalcographus face parte din Regnul : Animalia, Subregnul: Eumetazoa,
Filum : Arthropoda, Subfilum : Hexapoda, Clasa : Insecta, Ordinul : Coleoptera,
Superfamilia: Curculionidea, Familia : Curculionidae, Subfamilia : Scolytinae, Genul :
Pityogenes, Specia : chalcographus.
Denumirea științifi că : Pityogenes chalcographus (Linnaeus, 1758).
Gândacul mic de scoarță al molidului roade camera nupțială în grosimea scoarței pe fața
inferioară, motiv pentru care nu este imprimată pe lemn. De la camera nupțială pornesc 3 -6
galerii mamă în formă de stea (figura 2). Lungimea galeriilor mamă este de 2 -8 cm, iar lățimea
lor este de 1 mm.

Atac caracteristic de Pityogenes chalcographus
Galeriile larvare au o lungime de 2 -4 cm, sunt dese, bine imprimate pe scoarță și slab pe
lemn (Simionescu et al., 2000).
Larvele se împupează la capătul galeriilor în leagăne de împupare sub formă de
adâncituri. Gândacii tineri produc roaderea de maturare sub scoarță sau în grosimea ei, în locurile
unde s -au dezvoltat larvele (Marcu & Tudor, 1976).
Pityogenes chalcographus, p referă ramurile mai subțiri sau vârful coronamentului unde
coaja este mai subțire.

13
Dacă atacul este în vârful coronamentului, atunci rumegușul se dispersează, situație în
care identificarea infestării se face după scurgerile de rășină (Turčani, 2004)

Aspectul insectei Pityogenes chalcographus
2.2.1. Relațiile dintre gândacii de scoarță (Ips typographus L. și Pityogenes
chalcographus L) și specii de acarieni
Acarienii sunt animale nevertebrate inferioare insectelor, necunoscute specialiștilor
deoarece au dimensiuni foarte mici (microscopice), motiv pentru care nu pot fi depistați în
pădure, cu ochiul liber.
Acesti acarieni au fost depistați pe corpul adulților de Ips typographus și colectați atât din
cursele feromonale cât și din galeriile (mama și larvare) roase de gândaci între scoarță și lemn.
Fenomenul transportului acarienilor pe corpul adultilor de Ips typographus și Pityogenes 12
chalcographus, este denumit în general forezie și reprezintă o forma de dispersie, la organismele
fără aripi, așa c um este și cazul acarienilor.

14
2.2.2. Insecte care vatămă conurile de molid
2.2.2.1. Dioryctria abietella (Den. et Schiff.)
Încadrare sistematică
Dioryctria abietella face parte din Regnul : Animalia, Subregnul: Eumetazoa, Filum :
Arthropoda, Subfilum : Hexapoda, Clasa : Insecta, Ordinul : Lepidoptera, Familia : Pyralidae,
Genul : Dioryctria, Specia : abietella.
Denumire științifică: Dioryctria abietella (Denis & Schiffermüller, 1775).
Atacul se recunoaște după grămezile de excremete de pe suprafața co nurilor (figura 3).
De asemenea, solzii sunt roși începând de pe suprafața lor exterioară cu numeroase orificii
neregulate de intrare sau ieșire a omizilor.
În con se pot observa galerii care merg de -a lungul axului, relativ la depărtate și nu
apropiate ca în cazul atacului de Eupithecia ,
Galeriile sunt pline de excremente maronii mai grosiere decât la Cydia.
La toate speciile atatcate, curbarea conurilor și scurgerile abundente de rășină de pe
suprafața lor, nu sunt simptome ale atacului de Dioryctria, aș a cum se menționează uneori, ci
atacuri ale speciilor care o preced (diptere sau torticide) în conuri și care rod solzii în plin proces
de creștere (Stadnitkii & Iurcenko, 1978; Roques, 1983).
La noi în țară acest piralid preferă molidul, dar în situația în care nu există fructificație
atacă și alte specii. Dioryctria abietella, preferă conurile care au fost infestate anterior de specii
de Strobilomyia sau specii de torticide (Roques, 1983; Olenici et al., 1991).
Frecvența atacului crește în primii 15 m d e la marginea arboretului (Gourov, 1997). După
Nanu, (1978), în medie o larvă consumă 36 de semințe de brad sau molid, adică 17 – 20 % din
totalul lor.
2.2.2.2 Strobilomyia anthracina (Czerny)
Strobilomyia anthracina face parte din Regnul: Animalia, Subregn ul: Eumetazoa, Filum:
Arthropoda, Subfilum: Hexapoda, Clasa: Insecta, Ordinul: Diptera, Subordinul: Brachycera,
Familia: Anthomyiidae, Genul: Strobilomyia, Specia: anthracina.
Denumire științifică: Strobilomyia anthracine (Czerny, 1906)
Preferă conurile a flate în arbori bine luminați, precum și în cei din lizierele sau din
marginile pădurilor (Kangas & Leskinen, 1994).

15
Larva sapă o galerie între solzi, în direcția axului conului și apoi o galerie în spirală în
jurul axului, consumând toate semințele întâln ite în cale (Roques, 1983).
Atacul este localizat în cea mai mare parte în zona centrală a conului. Conurile atacate
prezintă o curbare caracteristică sau o îngustare bruscă în zona mediană, datorită roaderilor
realizate de larve în timpul procesului de c reștere (Simionescu et al., 2000). În interiorul curburii
pe suprafața conului se găseste o aglomerație de rășină în amestec cu excremente lichide, de
formă aproape sferică, cu un colorit opac până la alb roșcat, cu dimensiune care crește cu timpul
până la aproape 15 mm diametru.
Adeseori vârful conului se usucă prematur și conul capătă, începând cu luna iulie, culoare
brun-deschis la vârf, culoare care contrastează cu verdele caracteristic de la baza conului
(Roques, 1983). În interiorul conului se poate observa galeria făcută de larvă, trecând de la o
sămânță la alta.
Când larva este în vârsta a II -a, semințele roase prezintă cel mai adesea două orificii, iar
după ce larva crește sămânța este roasă aproape complet (Simionescu et al.,2000).
În România, pro duce o pagubă de aproximativ 3 -7 % din conuri, rareori mai mult. Într -un
cocon se găsesc de regulă 1 -2 larve, mai rar 3 -5 larve.
Larvele au un potențial mare de vătămare, ajungând ca la o infestare de 25% a conurilor,
la o densitate de 2 -3 larve pe con să provoace o pierdere a semințelor de 18 -20% (Stadnitkii &
Iurcenko, 1978).
Un al aspect nefavorabil indirect provocat de Strobilomyia anthracina, este că în urma
atacului se pierd un număr mare de semințe nevătămate, datorită scurgerilor de rășină care nu
permit desfacerea solzilor pentru eliberarea semințelor (Simionescu et al., 2000).

16
Capitolul 3. Locul cercetărilor, materiale și metode de cercetare
3.1. Locul cercetărilor
3.1.1. Locul cercetărilor în cazul speciei Ips typographus L. și a acarienilor
asociați

Amplasarea curselor feromonale și a arborilor cursă s -a realizat în zonele unde în ultimii
ani s-au identificat arbori uscați fie izolat (3 -4 arbori), fie în pâlcuri mai mari (30 -50 arbori).
Instalarea curselor feromonale s -a realiz at în așa fel încât să existe cel puțin 3 curse pe
câte un nivel altitudinal de 100 de m la fiecare ocol silvic și cel puțin 6 curse pe expoziție
însorită sau umbrită.
Monitorizarea speciilor de ipide, mai ales Ips typhographus, gândacul mare de scoarță al
molidului și Pityogenes calcographus, gândacul mic de scoarță al molidului; Gândacii de scoarță
ai rășinoaselor se semnalează și depistează pe tot parcursul anului. Pentru depistare, observațiile
se pot face asupra diferitelor stadii de dezvoltare, dar și după caracteristica vătămării.
În cazul adulților, se poate face fie prin observarea roiului de zbor, care se deplasează de
la un loc la altul, iar pe trunchiurile arborilor se pot identifica gândacii în căutarea locului de
roadere a orificiului de intra re în scoarță, fie prin metoda feromonală de atragere și captare a
adulților.
In perioada 2013 -2016 în cadrul unitǎților de producție monitorizate, în mai multe
cantoane silvice s -a procedat la urmǎrirea dinamicii populaționale a ipidelor cu ajutorul curse lor
feromonale. S -au folosit cursele barieră cu geam sau cu folie de polietilenă, mai rar și cursele
tubulare.
În anul U.P. II Geamana în anul 2013 s -au instalat 29 curse, în anul 2014 s -au instalat 35
capcane, în anul 2015 s -au amplasat 34 capcane, iar în anul 2016 s -au amplasat 30 de curse
feromonale.
In U.P. I Nechit, în anul 2013 s -au instalat 40 curse, iar în anul 2014 s -au instalat 41 capcane, în
anul 2015 s -au amplasat 24 capcane, iar în anul 2016 au fost amplasate 41 de curse.
Nadele utilizate au fo st de tipul ATRATYP. Cursele feromonale s -au instalat pe liziere,
luminișuri, ochiuri, mai puțin însorite, la 10 – 30 m de marginea pădurii. În locurile în care am
instalat aceste curse am urmărit să nu fie arbori doborâți, rupți care sunt preferați de ins ecte, deci
locurile respective să nu fie sursă de infestare pentru acest dăunător.

17
Distanța între curse este de 50 -100 m, putând ajunge la 200 -300 m, în funcție de
densitatea populației și orografia terenului.
De cele mai multe ori am instalat o cursă fe romonală la 2 -4 ha. Creșterea numărului de
curse feromonale este în funcție de intensitatea infestării. Cursele feromonale au fost instalate în
teren în a doua jumătate a lunii aprilie – începutul lunii mai, înainte de zborul gândacilor de Ips
typographus, ținând seama de evoluția condițiilor de climă locale.
Controlul curselor feromonale și recoltarea materialului biologic s -a făcut la 2 -3 zile.
Menținerea mai mult timp a insectelor în curse determină descompunerea acestora, iar mirosul
emanat diminuează până la 50% atracția feromonului.
3.1.2. Urmǎrirea ciclului biologic al gândacului mare de scoarță al molidului
Pentru realizarea celui de -a doilea obiectiv s -au utilizat arbori cursǎ, arbori care au fost amplasați
în U.P. la sfârșitul lunii aprilie, înainte ca ipidele sǎ -și înceapǎ perioada de zbor.
Pentru precizarea ciclului biologic, s -a notat data apariție fiecǎrui stadiu de dezvoltate:
intrarea adulților în scoarǎ, data semnalǎrii primelor ouǎ, data apariției primelor larve și a
primelor pupe. Ar borii cursǎ au fost apoi decojiți și sa notat numǎrul mediu de familii/m² scoarțǎ.
Aceste observații s -au fǎcut la baza, la mijlocul și la vârful arborelui cursǎ, deoarece
ipidele apar în complex, iar între diferitele specii de ipide sunt diferențe în cee a ce prifește
preferința diametrului arborelui la intrarea în acestea.
3.1.3. Studierea aspectelor de morfologie externǎ a speciei Ips typhographus.
Pentru studierea aspectelor de morfologie externǎ, materialul biologic (adulți, larve și
pupe) a fost prele vat din arboretele unitǎților luate în studiu. Adulții au fost capturați cu ajutorul
capcanelor feromonale, respectiv prin obținerea lor din pupele colectate și aduse în laborator, iar
celelalte stadii de dezvoltare de pe arborii cursǎ, odatǎ cu decojirea acestora
Toate probele (care sunt neconductive) au necesitat acoperirea cu un film subțire de material
conductiv. Aceastǎ acoperire este necesarǎ pentru eliminarea sau reducerea încǎrcǎturii electrice
ce se instaleazǎ rapid la suprafața unei probe neconduc tive, la baleierea acestora de cǎtre un flux
de electroni de energie înaltǎ.
In absența stratului de acoperire, probele neconductive prezintǎ invariabil fenomenul
încǎrcǎrii electrice ce conduce la distorsionarea imaginii și la disfuncții termice, având d rept
rezultat pierderii semnificative de material din probǎ. Materialul utilizat pentru acoperirea
probelor este aur sau argint. Acoperirea se realizeazǎ prin evaporarea metalului în vid, ce
presupune legarea metalului la polul pozitiv și a probei biologic e la cel negativ, iar la capete se
aplicǎ o tensiune continuǎ de 1 -3 kV.

18
Dispozitivul este instalat într -o spațiu care menține un nivel de vacuum suficient pentru a
asigura o depunere a atomilor de aur sau de argint într -un strat uniform și foarte subțire , de
câteva sute de nanometri. Pentru examinarea în SEM probele sunt montate pe suporturi
conductive din cupru cu ajutorul unor discuri de carbon adezive pe ambele fețe. Orientarea
probei pe suport în aceastǎ fazǎ este foarte importantǎ, ținând cont de pos ibilitatea limitatǎ de
înclinare a probei în microscop, aîncât zona de interes sǎ fie expusǎ direct fascicolului de
electroni care baleazǎ proba.
Astfel, montarea probele (larve, pupe, adulți) pe suport, s -a realizat sub lupa binocular
OLYMPUS, unde au fo st aranjate fiecare pe câte un singur suport. Astfel pregǎtite, probele au
fost expuse în metalizator unde, în vid, au fost acoperite cu atomi de aur sau argint. Metalizatorul
are menirea de a elibera cu ajutorul unui fir de wolfram atomii dintr -o placǎ fi nǎ de argint sau de
aur, prin smulgerea lor în vid și depunerea pe materialul ce urmeazǎ a fi studiat.
Dupǎ metalizare s -au efectuat studii structurale și morfostructurale la microscopul
electronic cu baleaj „SEM” Jeol – Joe 4B Vacuuam Evaporator (la prob ele acoperite cu argint) și
Agar Auto Sputter Coater (la probele acoperite cu aur) la un interval de 10 secunde. Ulterior
probele au fost introduse în microscop și s -au examinat la diferite mǎrimi, imaginile fiind
preluate în format digital.
3.2. Testarea eficacitãții diferitelor metode de combatere a gândacilor de scoarțã.
Pentru combaterea gândacilor de scoarțã, în perioada de doctoraturã am urmãrit urmãtoarele
aspecte: o Testarea funcționalitãții feromonului specific Atratyp Plus în funcție de tipul capc anei;
o Testarea eficacitații arborilor cursã simpli comparativ cu a celor amorsați cu feromon
agregativ; o Teastarea eficacitãți unei game de insecticide în combaterea gândacilor de scoarțã.
Așa cum aratã și literatura de specialitate, momelile feromonale se pot utiliza în diferite tipuri de
capcanã. Cele mai uzitate modele de capcanã sunt cele cu aripi, cele tip panou și cele tubulare.
Cursele cu aripi sunt confecționate din douã panouri de metal dispuse perpendiculat, astfel încât
gândacii sã fie reținuț i indiferent din care direcție zboara spre nada feromonalã. Partea inferioarã
a cursei este sunb forma unei pâlnii, astfel încât gândacii sã poata fi colectați în vasul care se aflã
atașat de aceastã componentã conicã apâlniei Cursele tip barieră sunt alcă tuite dintr -un panou
confecționat din sticlă sau din folie, sub care se montează un jgheab de colectare a adulților.
Panoul are în general dimensiunea de 50/50 cm, iar jgheabul de colectare are lungimea de 50 -60
cm, lățimea de 20 -30 cm și înălțimea de 15 -20 cm. În acest jgheab se află un nivel constant de
apă (aproximativ jumătate din volum). Nada cu feromon se montează deasupra panoului de sticlă
sau în panoul de folie, iar capcanele se verifică de 2 -3 ori pe săptămână pentru îndepărtarea
adulților captați , care altfel ar intra în descompunere și ar reduce considerabil eficacitatea
feromonului. Capcanele tubulare pot fi confecționate din plastic sau din scoarță. Cele cu tuburi
plastice au lungimea de 1,2 -1,6 m și diametrul de 9 -20 cm. La exterior tubul prez intă o
serpentină cu pasul cam de 6 -10 mm și este prevăzut cu orificii care au diametrul de 3 mm și
sunt situate la o distanță de circa 4 cm una de alta. Prin aceste orificii, adulții care se deplasează

19
pe suprafața tubului întră în interiorul tubului (fii nd atrași de către momeala aflată în interior), de
unde vor aluneca spre vasul de colectare aflat la baza tubului (partea interioară a tubului este
netedă). Capcanele tubulare întotdeauna se vor monta pe niște pari și nici într -un caz direct pe
arbori. Cur sele tubulare din scoarță au același principiu de 10 acțiune, atâta doar că tubul este
confecționat din scoarță, care este prelevată de pe arbori. Cursele feromonale se instalează pe
lizieră, în luminișuri sau ochiuri.
Ele se amplasează la aproximativ 30 -40 de metri fața de marginea pădurii, iar între două
curse se asigură o distanță de 50 -100 m și pănâ la 200 -300 m, în funcție de nivelul populației.
Pentru acțiunile de supraveghere este bine să se amplaseze o cursă feromonală la 2 -4 ha de
pădure.
Acestea se instalează începând cu a doua jumătate a lunii aprilie sau început de mai (în
funcție de zonă), dar obligatoriu înainte de declanșarea zborului.
În perioada 2014 -2015 am verificat funcționalitate acestor tipuri de capcanã. Anual în fiecare
locație am a mplasat cãte 3 capcane din fiecare tip, înregistrând apoi numãrul de capturi care s -au
realizat în fiecare pe perioda aprilie -septembrie. Feromonul utilizat în toate cursele a fost Atratyp
Plus.
Funcționalitatea capcanelor a fost verificatã pentru cele do uã grupe de dãunãtori: Ips
typographus L.și Pityogenes chalcographus L.
Pentru monitorizarea populațiilor de Ipidae, în vederea stabilirii tendințelor de dinamică
populațională, dar și pentru combaterea speciilor de gândaci de scoarță se utilizează arbori cursă.
Arborii cursă se aleg dintre arborii afectați de diferiți factori ecologici, aceștia fiind arborii
preferați de către adulți.
Rolul acestor arbori este de a atrage populația de găndaci pentru a -si depune ponta în
scoarța acestora. Pentru mărirea ca pacității de atracție a arborilor cursă se poate proceda și la
amorsarea acestora cu feromonul agregativ.
Arborii se amplasează în zona de lizieră, în luminișuri (în doborâturi arborii cursă sunt
arbori semidezradăcinați sau cei rupți), urmând ca apoi, fi e prin decojire fie prin aplicare de
tratamente chimice să se distrugă rezerva biologică a speciilor de gândaci. Intervenția se face
înainte ca adulții să părăsească arborii scoarță.

20
Capitolul 4: Rezultate obtinute si discutii

Monitorizarea populațiilor de Ipidae în cadrul U.P. II Geamana.
În anul 2013, primele capturi de Ipidae realizate cu ajutorul capcanelor feromonale s -au
semnalat începând cu intervalul 28 aprilie – 11 mai (mai târziu decât în anul precedent, când a
început în perioada 1 – 13 aprilie), iar ultimile capturi s -au realizat la jumǎtatea lunii septembrie.
Maximul curbei de zbor al adulților generației hibernante s -a semnalat în 11 intervalul 26 mai – 8
iunie (ca și în anul precedent), perioadǎ în care s -au capturat 6365 de adul ți, dintre care 5817
aparțin genului Ips, iar 548 genului Pityogenes .
Zborul generație de varǎ a fost mai redus ca intensitate În acest an, cu cele 29 de curse
amplasate, s -a captat un numǎr de 16836 de gângaci, dintre care 15228 aparțin genului Ip s, iar
1608 genului Pityogenes (este anul în care s -au realizat cele mai puține capturi) .
Dacǎ analizǎm funcționalitatea diferitelor tipuri de cursǎ, constatǎm cǎ cele tip barierǎ
realizeazǎ cel mai mare numǎr de capturi. Capcanele tip geam și cele tubu lare au cel mai redus
numǎr de capture În privința structurii speciilor de Ipidae, constatǎm cǎ speciile genului Ips sunt
cele mai numeroase, iar speciile genului Pityogenes, au un nivel populațional mai redus. În acest
an, din cei 16836 de adulți capturaț i, 15228 îl reprezintǎ gândacii mari (cei aparținǎtori genului
Ips: Ips typographus, Ips amitimus), care au o participare de 90% în pupulațiile de ipide, iar 1608
sunt gândacii mici, în special Pityogenes chalcographus, ceea ce înseamnǎ 10% din populațiile
de ipide.
În anul 2014, primele capturi de Ipidae realizate cu ajutorul capcanelor feromonale s -au
semnalat începând cu intervalul 1 -13 aprilie (ca în anul 2005), iar ultimile capturi s -au realizat la
jumǎtatea lunii septembrie. Maximul curbei de zbor al adulților generației hibernante s -a
semnalat în intervalul 12 – 25 mai, fiind anul de cercetare în care s -a realizat cel mai repede
maximul curbei de zbor În acest an, cu cele 35 de curse amplasate, s -a captat un numǎr de 25099
de gângaci (dintre care 227 35 aparțin genului Ips, iar 2364 genului Pityogenes), cu o medie de
717,1 adulți/capcanǎ (cu 263,2 mai puțini decât în anul 2013 când s -au capturat 980,3
adulți/capcanǎ, dar cu 136,5 mai mulți decât în anul precedent când s -au capturat 580,6
adulți/capcanǎ ) Dacǎ analizǎm funcționalitatea diferitelor tipuri de cursǎ, constatǎm cǎ cele tip
barierǎ realizeazǎ cel mai mare numǎr de capturi.
Capcanele tip geam și cele tubulare au cel mai redus numǎr de capturi. În privința
structurii speciilor de Ipidae, c onstatǎm cǎ speciile genului Ips sunt cele mai numeroase, iar
speciile genului Pityogenes, au un nivel populațional mai redus. În acest an, din cei 25099 de
adulți capturați, 22735 îl reprezintǎ gândacii mari (cei aparținǎtori genului Ips: Ips typographus,
Ips amitimus), care au o participare de 91% în pupulațiile de ipide, iar 2364 sunt gândacii mici,
în special Pityogenes 12 chalcographus, ceea ce înseamnǎ 9% din populațiile de ipide. Este anul
în care procentul gândacilor mici a fost cel mai scǎzut din t oți anii de observație.
S-a constatat cǎ pe întreaga periodǎ densitatea populaționalǎ cea mai ridicatǎ o au speciile

21
genului Ips În 2008, întreaga perioadǎ de zbor a adulților, cu cele 34 de curse amplasate, s -au
capturat un total de 20632 de adulți, di ntre care 17658 aparțin genului Ips, iar 2974 genului
Pityogenes (tab. 7.5. și 7.6.). S -a constatat cǎ pe întreaga periodǎ densitatea populaținalǎ cea mai
ridicatǎ o au speciile genului Ips.
Dacǎ analizǎm funcționalitatea diferitelor tipuri de cur sǎ, constatǎm cǎ cele tip barierǎ
realizeazǎ cel mai mare numǎr de capturi.În privința structurii speciilor de Ipidae, constatǎm cǎ
speciile genului Ips sunt cele mai numeroase, iar speciile genului Pityogenes, au un nivel
populațional mai redus.
În acest an, din cei 20632 de adulți capturați, 17658 îl reprezintǎ gândacii mari (cei
aparținǎtori genului Ips: Ips typographus, Ips amitimus), care au o participare de 86% în
pupulațiile de ipide, iar 2974 sunt gândacii mici, în special Pityogenes chalc ographus, ceea ce
înseamnǎ 14% din populațiile de ipide. În anul 2009, primele capturi de Ipidae realizate cu
ajutorul capcanelor feromonale s -au semnalat începând cu intervalul 1 -13 aprilie, Maximul
curbei de zbor al adulților s -a semnalat în intervalul 2 6 mai – 8 iunie, perioadǎ în care s -au
capturat 8916 de adulți, dintre care 5880 aparțin genului Ips, iar 3036 genului Pityogenes .
Dacǎ analizǎm funcționalitatea diferitelor tipuri de cursǎ, constatǎm cǎ cele tip barierǎ
realizeazǎ cel mai mare numǎr de capturi. Capcanele tip geam, aripǎ și cele tubulare au cel mai
redus numǎr de capturi. În privința structurii speciilor de Ipidae, constatǎm cǎ speciile genului
Ips sunt cele mai numeroase, iar speciile genului Pityogenes, au un nivel populațional mai red us.
În acest an, din cei 33164 de adulți capturați, 22558 îl reprezintǎ gândacii mari (cei aparținǎtori
genului Ips: Ips typographus, Ips amitimus), care au o participare de 68,1% în pupulațiile de
ipide, iar 10606 sunt gândacii mici, în special Pityogenes chalcographus, ceea ce înseamnǎ
31,9% din populațiile de ipide.
Monitorizarea populațiilor de Ipidae în cadrul U.P. I Nechit.
În 2013, cu cele 40 de curse amplasate, s -a captat un numǎr de 13234 de gândaci, cu o
medie de 330,8 adulți/capcanǎ. Fațǎ de a nul 13 anterior, când s -au realizat 347,3 adulți/capcanǎ,
constatǎm o scǎdere a acestui parametru cu 16,5 adulți/capcanǎ În acest an se constatǎ o
prelungire a perioadei de zbor cu aproape 25 de zile fatǎ de anul precedent. Deasemenea, zborul
sorǎ a fost m ult mai intens decât în anul anterior.
În anul 2013, în 22 de unitǎți monitorizate intensitatea atacului este foarte slabǎ și în 18
unitați este slabǎ. Comparând cu rezultalele celorlalți ani luați în studiu, acest a fost anul cu cea
mai redusǎ pop ulație de ipide Dacǎ analizǎm funcționalitatea diferitelor tipuri de cursǎ,
constatǎm cǎ și în acest an cele barierǎ realizeazǎ cel mai mare numǎr de capturi.
Capcanele tip geam și cele tubulare au cel mai redus numǎr de capture În privința
structurii speciilor de Ipidae, constatǎm cǎ speciile genului Ips sunt cele mai numeroase, iar
speciile genului Pityogenes, au un nivel populațional mai redus.
În acest an, din cei 13234 de adulți capturați, 12209 îl reprezintǎ gândacii mari (cei
aparținǎtori ge nului Ips: Ips typographus, Ips amitimus), care au o participare de 92,25% în
populațiile de ipide (fațǎ de 85,37% cât a fost în anul precedent, constatǎm o creștere cu 6,88 a

22
procentului de participare), iar 1025 sunt gândacii mici, în special Pityogenes chalcographus,
ceea ce înseamnǎ 7,75% din populațiile de ipide.
Anul 2014, a fost anul în care zborul adulților a început cel mai târziu, din toți anii
monitorizați. În acest an, cu cele 41 de curse amplasate, s -a captat un numǎr de 20217 de
gândaci, cu o medie de 493,1 adulți/capcanǎ (cu 145,8 mai mult decât în anul 2005 câns s -au
realizat 347,3 adulți/capcanǎ și cu 162,2 m,ai mult decât în anul precedent). Dacǎ analizǎm
funcționalitatea diferitelor tipuri de cursǎ, se confirmǎ concluziile din anii preced enți, în sensul
cǎ cele tip barierǎ realizeazǎ cel mai mare numǎr de capturi.
Capcanele tip geam și cele tubulare au cel mai redus numǎr de capture În privința
structurii speciilor de Ipidae, constatǎm cǎ speciile genului Ips sunt cele mai numeroase, iar
speciile genului Pityogenes, au un nivel populațional mai redus. În acest an, din cei 20217 de
adulți capturați, 18699 îl reprezintǎ gândacii mari (cei aparținǎtori genului Ips: Ips typographus,
Ips amitimus), care au o participare de 92,5% în pupulațiile de ipide, iar 1518 sunt gândacii mici,
în special Pityogenes chalcographus, ce ea ce înseamnǎ 7,5% din populațiile de ipide. În acest an
populația de Pityogenes chalcographus a fost cea mai redusǎ ca procent de participare la
complexul de ipide 14 În 2008, cu cele 24 de curse amplasate, s -a captat un numǎr de 18645 de
gândaci, cu o m edie de 776,9 adulți/capcanǎ.
Zborul aduților a avut aceleași caracteristici ca și zborul din anul precedent Anul 2008,
este anul cu cea mai ridicatǎ populație de ipide. În jumǎtate din suprafețele monitorizate,
intensitate atacului este spre limita superioarǎ a atacului mijlociu (cu pericol ca în anul urmǎtor
atacul sa fie puternic).
În acest an au fost utilizate numai capcane tip barierǎ, capcane care în anii precedenți s -au
dovedia a vea cea mai bunǎ funcționalitate. În privința structu rii speciilor de Ipidae, constatǎm cǎ
speciile genului Ips sunt cele mai numeroase, iar speciile genului Pityogenes, au un nivel
populațional mai redus.
În acest an, din cei 18645 de adulți capturați, 17145 îl reprezintǎ gândacii mari (cei
aparți nǎtori genului Ips: Ips typographus, Ips amitimus), care au o participare de 91,9% în
pupulațiile de ipide, iar 1500 sunt gândacii mici, în special Pityogenes chalcographus, ceea ce
înseamnǎ 8,1% din populațiile de ipide.

Studiul morfologiei externe a sp eciei Ips typographus L.
Deși specia luatǎ în studiu este bine cunoscutǎ de cǎtre silvicultori și de cǎtre personalul
de specialitate din domeniul rețelei de protecția plantelor, totuși am procedat la descrierea,
respectiv asigurarea de material ilustrativ pentru diferitele stadii de dezvoltare ale speciei Ips
typhographus L., gândacul mare de scoarță al molidului.
Adultul are lungimea corpului de 3,5 -5,5 mm. Corpul are o formă cilindrică și este
acoperit cu perișori gălbuibruni. Antenele sunt ușor ge niculate. Aparatul bucal prezintã
mandibule Antenele și picioarele sunt gălbui Pronotul este negru -cenușiu cu partea anterioară

23
ușor rugoasă, iar partea posterioară prezintă puncte mici, rare, care se pot observa ușor 16
Elitrele sunt de culoare castanie -închis și sunt prevăzute cu câteva șiruri longitudinale și paralele
de puncte ușor adâncite .
Elitrele în partea posterioară prezintă o teșitură mai închisă la culoare, care are pe
margine câte 4 dinți de fiecare parte. Cel de -al treilea dinte, p ornind de la marginea de sus, este
mai mare și puțin îngroșat la vârf.
Oul, de formă ovală, este de culoare albă, ușor lucios. Larva este apodă și eucefală, de
culoare albă, cu capsula cefalică la început albă, dar apoi devine castanie. Pupa este tip liber a, de
culoare albicioasã.
Rezultate privind testarea eficacitãții diferitelor metode de combatere Din totalul
capturilor realizate în cei 3 ani experimentali, 70,2% din capturi s -au realizat în capcanele cu
aripi, 18,1% în cursele tip barierã și numai 11,7 % în cursele tubulare. Diferențele de la un an la
altul, în ceea ce privește parametri funcționali, diferențele sunt nesemnificative.
Cursele cu aripi au realizat între 67,7% (în 2011) și 72,7% (în 2010) din totalul capturilor.
Cele tip barierã au capt urat între 16,4% (în 2010) și 19,8% (în 2009), iar cursele tubulare între
10,3% (în 2009) și 13,6% (în 2011). Situația era oarecum previzibilã. Cursele cu aripi, prin
forma pe care o au reușesc sã captureze toți adulții care zboarã înspre cursã, pe cand ce le tip
barierã, adesea nu rețin aduții care zboarã spre cursã dintr -o direcție paralelã cu planul panoului
care constituie bariera.
La capcanele tubulare, s -ar putea ca rata de dispersie a feromonului în naturã sã fie
afectatã de cãtre forma capc anei.
Rezultate privind funcționalitatea diferitelor tipuri de arbori cursă Constatăm că în toate
punctele de lucru densitatea galeriilor pe m² de scoarță analizată este mult mai ridicată la arborii
amorsați, de unde putem trage concluzia că funcționalitat ea acestor arbori este mult amplificată
prin aplicarea feromonului de agregare.
Rezultate privind testarea eficacității unor insecticide
În perioada 2 0 5-2016 , în O.S Tazlau, U.P. I Geamana, s -a testat eficacitatea aplicării
unor tratamente chimice în comb aterea speciilor de gândaci de scoață. S -au utilizat 5 insecticide,
toate din grupa piretroizilor de sinteză: Decis 2,5 EC, Fastac 10 EC, Karate Zeon, Faster 10 CE
și Lamdex 5 EC.
Produsele utilizate în combaterea gândacilor de scoarță au efect asupra diferitelor stadii
de dezvolate ale celor două specii de dăunători, în funcție de substanța activă a produsului
utilizat și de timpul de acțiune al acestora Mortalitățile cele mai ridicate au fost semnalate la 14
zile de la momentul aplicării acest ora, iar populația de Pityogenes chalcographus L. este mai
sensibilă la acțiunea insecticidelor. La Ips typographus L., mortalitatea îndusă la stadiul de larvă
după 7 zile de la aplicarea tratamentului, a fost cuprinsă între 51% și 71%, la pupe a fost cupr insă
între 45% și 68%, iar la adulți între 48% și 78%. La 14 zile de la aplicarea tratamentului

24
mortalitatea a fost cuprinsă între 79% și 99% la larve, între 82% și 96% la pupe, iar la adulți între
84% și 99%. Ierarhizarea efectului insecticidelor utilizat e este următoarea: Lamdex 5 EC, Karate
Zeon, Faster 10 EC, Fastac 10 EC și Decis 2,5 EC. .

Referitor la Ips typographus L.,
În anul 2013, la Ocolul Silvic Tazlau, zborul lui Ips typographus, s -a deșfășurat pe
parcursul a 150 de zile începând cu data de 18.04.2013 până la data de 15.09.2013, capturându –
se în total un număr de 73.154 de insecte, astfel rezultând o I.a. de 14,77 insecte/zi/cursă.
Zborul I (de primavară) a început la 18.04.2013 și a durat 48 de zile, până la 05.06.2013,
când numărul masculilor din populație a început să crească, sugerând debutul unui nou zbor. S –
au capturat 36.894 de insecte, de unde rezultă o I.a. de 23,29 insecte/zi/cursă.
Maximul capturilor acestui zbor s -a înregistrat în intervalul 05.05.2013 -12.05.2013, când
s-au capturat 17.054 de insecte reprezentând o I.a. de 73,82 insecte/zi/cursă.
Maximul zborului generației hibernante, apreciem că a avut loc pe parcursul a 40 de zile,
până în data de 27.05.2013, când s -au capturat 30.558 de insecte, adică o I.a. de 23,15
insecte/zi/cursă.
Zborul I conține și zborul gândacilor care dau naștere generației soră, care a început în
jurul datei de 27.05.2013.
Zborul II, respectiv al generației I, s -a desfăsurat în intervalul 05.06.2011 -20.08.2013 , pe
parcursul a 76 de zile, când s -au capturat 35.642 de gândaci, cu o I.a. de 14,21 insecte/zi/cursă.
Zborul generației soră s -a produs la finalul zboru lui II, în intervalul 29.06.2013 -10.08.2013 , cu o
I.a. de 8,25 insecte/zi/cursă și o captură de 11.436 gândaci.
Zborul III, al gen erației a II -a, s-a desfășurat în intervalul 20.08.2013 -15.09.2013, pe
parcursul a 26 de zile, cu o captură de 618 insecte și o I.a. de 0,72 insecte/zi/cursă.
În anul 2014, la Ocolul Silvic Tazlau, zborul lui Ips typographus, s -a deșfășurat pe
parcursul a 151 de zile începând cu data de 18.04.2014 până la data de 16.09.2014, capturându –
se în total un număr de 65.487 de insecte, astfel rezultă o I.a. de 13,14 insecte/zi/cursă.
Zborul I (de primavară) a început la 18.04.2014 și a durat 56 de zile, până la
13.06.2014,când numărul masculilor din populație a început să crească, sugerând debutul unui
nou zbor . S -au capturat 42.846 de insecte, de unde rezultă o I.a. de 23,18 insecte/zi/cursă.
Maximul zborului generației hibernante, apreciem că a avut loc pe par cursul a 34 de zile, până în
data de 21.05.2014, când s -au capturat 21.138 de insecte, adică o I.a. de 18,83 insecte/zi/cursă.

25
Zborul I conține și zborul gândacilor care dau naștere generației soră, care a început în
jurul datei de 29.05.2014. Acest zbor a înregistrat maximul în intervalul 29.05.2014 -05.06.2014,
capturându -se 7.154 insecte, respectiv o I.a. de 30,96 insecte/zi/cursă .
Zborul II, respectiv al generației I, s -a desfăsurat în intervalul 13.06.2014 – 12.08.2014 ,
pe parcursul a 61 de zile, când s-au capturat 21.019 de gândaci, cu o I.a. de 10,44
insecte/zi/cursă.Zborul generației soră s -a produs la finalul zborului II, în intervalul 30.06.2014 –
12.08.2014, cu o I.a. de 10,44 insecte/zi/cursă și o captură de 13.793 gândaci.
Zborul III, al generaț iei a II -a, s-a desfășurat în intervalul 12.08.2015 -16.09.2015, pe
parcursul a 34 de zile, cu o captură de 1.622 insecte și o I.a. de 1,44 insecte/zi/cursă.
În anul 2014, zborul lui Ips typographus, a început cu data de 18.04.2014 , până la data de
15.09. 2014, capturându -se în total un număr de 58.549 de insecte.
Zborul I (de primavară) a început la 18.04.2014 și a durat 53 de zile, până la 10.06.2014,.
S-au capturat 29.429 de insecte, de unde rezultă o I.a. de 16,82 insecte/zi/cursă.
Maximul zborului ge nerației hibernante, apreciem că a avut loc pe parcursul a 36 de zile,
când s -au capturat 24.915 de insecte, adică o I.a. de 20,97 insecte/zi/cursă
Zborul I conține și zborul gândacilor care dau naștere generației soră, care a început în
jurul datei de 24. 05.2014.
Zborul II, respectiv al generației I, s -a desfăsurat în intervalul 10.06.201 – 27.08.2014, pe
parcursul a 78 de zile, când s -au capturat 29.073 de gândaci, cu o I.a. de 11,29
insecte/zi/cursă.Zborul generației soră s -a produs la finalul zborului II , în intervalul 02.07.2014 –
12.08.2014, cu o I.a. de 14,48 insecte/zi/cursă și o captură de 19.593 gândaci.
Zborul III, al generației a II -a, s-a desfășurat în intervalul 27.08.2014 -15.09.2014, pe
parcursul a 19 de zile, cu o captură de 47 insecte și o I.a. de 0,07 insecte/zi/cursă.
Discuții privind rezultatele obținute la cursele feromonale, la Ocolul Silvic
Tazlau in anii 2013 – 2015
Perioada totală a zborului a fost în medie de 150 de zile ,la fel ca și în cazul zborului de la
O.S. Tazlau, dar mai mare dec ât perioada zborului în zona Bacau .
Zborul I este cel mai puternic ca pondere, a reprezentat 51% în anii 2013 și 2015, sub
procentul înregistrat în anul 2015 de 65% .
Literatura de specialiatate din țara noastră prezintă date asemănătoare, Simionescu et al .
(2000), apreciind că zborul I, poate avea o pondere de 50 -75%.

26
În anul 2013, maximul zborului I s -a înregistrat în perioada 05 -12 mai cu I.a. de 73,82
insecte/zi/cursă, în anul următor în perioada 15 -21 mai cu o I.a. de 79,32 insecte/zi/cursă, iar în
ultimul an între 29 aprilie și 3 mai cu o I.a de 59,28 insecte/zi/cursă.
Maximul acestui zbor s -a realizat în perioade diferite pentru fiecare an în parte, dar cu
intensități ale atacului relativ similare fapt ce arată că insectele au avut o activitate inten să pe o
perioadă relativ scurtă în funcție de condițiile meteo.
Zborul al doilea, a reprezentat în anii 2013 și 2015, 48% respectiv 49% din totalul
insectelor capturate, iar în anul 2014 , 32% .
Zborul „generației soră”, reprezintă în medie 18% în anii 201 3 și 2014 respectiv 33% în
anul 2015.
Zborul III, afost caracterizat în general de capturi reduse la cursele feromonale, cu
pondere de până la 2%, din captura pe întreg sezonul de vegetație.
Influența altitudinii asupra capturilor lui Ips typographus L., la cursele
feromonale la Ocolul Silvic Tazlau.
Pentru a identifica influența factorilor analizați (data și altitudinea) asupra capturilor de la
cursele feromonale, în zona studiată, la O.S Tazlau datele obținute la cursele feromonale au fost
structurate pe 4 categorii altitudinale de 100m (de la 600m – 900m).
Cel mai mare nivel al capturilor s -a înregistrat la altitudinea de 800m și a diferit
semnificativ de capturile obținute la toate cele lalte trei altitudini analizate. De asemenea, există
diferențe semnificative (asigurate statistic) și între nivelul capturilor la altitudinea de 700m față
de cel de la altitudinea de 900m.
Nivelul maxim al capturilor în anul 2015 se realizează la nivelul a ltitudinal de 800m, aici
nivelul capturilor fiind diferit semnificativ față de capturile înregistrate la altitudinea de 600m,
700m și 900m .
De asemenea și capturile de la altitudinea de 600m diferă semnificativ de capturile de la
altitudinea de 700m și 900 m.
Putem observa că pe întreaga perioadă studiată , nivelul maxim al capturilor a fost
realizat la altitudinea de 800m, capturile diferind semnificativ față de cele realizate la altitudinile
de 600m, 700m și 900m.
De altfel capturile realizate la altitudin ile de 600m, 700m și 900m au fost relativ
constante pe toată perioada studiată, excepție făcând în anul 2013 cu capturile de la 900m,
respectiv capturile de la 600m în anul 2015.

27
Influența expoziției asupra capturilor lui Ips typographus L. la O.S. Tazlau
Pentru stabilirea influenței expoziției asupra nivelului capturilor la cursele feromonale de
la O.S. Tazlau, datele obținute la cursele feromonale amplasate în teren cu ocazia celorlalte
experimente, au fost împărțite în două categorii de expoziție (însor ită – S,SV și umbrită – N,NE),
astfel încât pentru fiecare categorie de expoziție să existe câte 6 curse feromonale.
În anul 2013 la O.S. Tazlau, maximul capturilor a fost obținut la cursele feromonale
amplasate pe versanți cu expoziție sudică, capturi car e au fost semnificativ diferite (asigurate
statistic) față de capturile obținute la cursele feromonale amplasate pe versanți nordici.
Datele obținute la cursele feromonale în anul 2014, arată că valorile capturilor obținute la
cursele feromonale amplasate pe versanții sudici sunt mai mari , dar nesemnificativ diferite față
de valorile capturilor obținute pe versanții nordici.
În anul 2015 la O.S. Tazlau la fel ca în anul 2013, variația capturilor lui Ips typographus
în raport cu expoziția, prezintă un maxim al valorilor pentru capturile de la cursele feromonale
amplasate pe versanții cu expoziție sudică, care sunt diferit semnificative față de capturile
înregistrate pe versanții cu expoziție nordică.
În anul 2014 capturile înregistrate au fost mai mari la cu rsele de pe versanții sudici, față
de cele de pe versanții nordici deși ele nu au fost semnificativ diferite față de capturile de pe
versanții nordici. Explicația constă în faptul că parchetele de exploatare din anul 2013 localizate
pe versanții nordici (p roduse accidentale – doborâturi de vânt), nu au fost finalizate într -un
termen scurt, astfel exploatarea lor a continuat și în anul 2014, favorizând creșterea populației de
gândaci de scoarță.

Referitoare la Pityogenes chalcographus L.

Pityogenes chalcographus este unul dintre cei mai cunoscuți dăunători ai molidului, mai
ales în cazul arboretelor tinere.
Produce vătămări puternice (în partea superioară a coroanei) în asociere cu Ips
typographus, care atacă partea de jos și mijlocie a tr unchiului
Pentru identificarea și studierea insectei au fost amplasate curse feromonale în Geamana
si Nechit, din din raza Ocolului Silvic Tazlau, pe durata anilor 2014 și 2015.
Arboretele în cauză sunt molidișuri pure, situate la o altitudine de 700m cu o vârstă medie
cuprinsă între 35 și 45 de ani.

28
Cursele feromonale au fost amorsate cu feromonul autohton AtraCHALC, iar citirile fiind
realizate la un interval de aproximativ 7 zile. Cursele feromonale au fost amplasate în teren
începând cu 18 aprilie, atât în anul 2014 cât și în 2015.
In anul 2014, zborul lui Pityogenes chalcographus a durat 105 zile începând cu
30.04.2014 până în 12.08.2014, capturându -se în total 1645 de gândaci, cu o I.a. de 3,63
insecte/zi/cursă.
Primul zbor a fost pe perioada 30 aprili e – 13 iunie, pe durata a 44 de zile, capturându -se
909 gândaci cu o I.a. de 6,88 insecte/zi/cursă, în timp ce zborul al II -lea a fost din data de 13
iunie până în 12 august (61 de zile) cu un total de 736 insecte și o I.a. de 4,02 insecte/zi/cursă
(dată d upă care nu s -au mai înregistrat capturi).
În schimb în anul 2015 zborul insectei a început în jurul datei de 03.05.2015 și a durat
până în 27.08.2015 (116 zile), capturându -se 1022 gândaci cu o I.a. de 2,43 insecte/zi/cursă.
În ultimul an al studiului, zb orul I a început la 3 mai și a durat până la 2 iulie (60 de zile),
când s -au capturat 736 de insecte cu o I.a. de 4,08 insecte/zi/cursă, iar zborul al II -lea a durat din
2 iulie până în 27 august (56 de zile), cu o I.a. de 0,82 insecte/zi/cursă și un număr de 139 de
insecte capturate la cursele feromonale.
După Kolk & Starzyk (1996), zborul I are loc în perioada aprilie -mai, iar zborul al doilea
în perioada iulie -august.
Capturile înregistrate la zborul I au reprezentat 55% din capturile de pe întreg sezonu l în
anul 2014, respectiv 86% în anul 2015
În anul 2014, maximul zborului I, a fost in jurul datei de 21 mai, cu o I.a. de 14,06
insecte/zi/cursă.
În anul următor, în zona studiată primul maxim al zborului I a fost stabilit în jurul datei
de 3 mai cu o I.a . de 27,5 insecte/zi/cursă, iar al doilea maxim la 18 iunie cu o I.a. de 5,87
gândaci/zi/cursă.
Zborul al II -lea, a reprezentat între 14 -45%, din ponderea de pe întreg sezonul de
vegetație și a durat din 13 iulie până în 12 august, respectiv din 2 iulie pâ nă în 27 august.
Maximul zborului al II -lea a fost consemnat în perioada 21 iunie cu o I.a. de 9,04
insecte/zi/cursă, respectiv, 30 iulie cu o I.a. de 1,53 insecte/zi/cursă.

29
Capitolul 5: C oncluzii si contributii personale
5.1. Concluzii
5.1.1. Concluzii privind rezultatele cercetărilor în cazul gândacilor de scoarță
Deși în ultima perioadă în estul țării, vătămări importante în arboretele de molid au fost
produse de Ips duplicatus, cursele feromonale amplasate în zona studiată, nu au capturat ni ciun
exemplar. De asemenea nu au fost identificate vătămări caracteristice ale acestei specii pe arborii
de molid pe picior pe raza celor două ocoale silvice, fapt ce duce la concluzia că Ips duplicatus
nu este prezent în zona studiată.
5.1.2. În cazul spe ciei Ips typographus L.
1. Pe toată perioada studiată, anii 2013 -2016, au fost ani “timpurii”, zborul gândacilor fiind
desfășurat pe o perioadă de aproximativ 150 de zile.
2. Zborul I, cel mai important ca pondere și a reprezentat între 48% și 73% la O.S. Tazlau .
3. Zborul al II -lea, a reprezentat între 26% -51% la O.S. Tazlau.
4. Intensitatea atacului la O.S. Tazlau a fost cuprinsă între 4,13 – 6,92 gândaci/zi/cursă .
5. Aceste ultime două mențiuni arată faptul că în zona studiată, gândacii de scoarță au av ut un
impact mai mare la O.S. Tazlau.
6. În privința altitudinii, la O.S. Tazlau, capturile cele mai mari, semnificativ diferite, au fost
înregistrate la 800m.
7. Expoziția a influențat nivelul capturilor, fiind înregistrate în general la cursele feromonale
amplsate pe versanții sudici și sud – vestici.
8. Arborii cursă amplasați pe raza O.S. Tazlau, au prezentat în general intensități ale atacului,
slabe și mijlocii (între 8, 6 și 39,8 intrări/ m2 de scoarță analizată).

5.1.3. În cazul speciei Pityogenes chalcographus L
1. Pityogenes chalcographus, în zona studiată putem spune că are două zboruri, care sunt
puternic influențate de caracteristicile locale, astfel că o eventuală combatere în momentul
apariției unei gradații trebuie făcută în concordanță cu acestea.
2. Primul zbor se desfășoară în lunile aprilie – iunie (44 de zile) cu o pondere de 55% în anul
2014 și mai – iulie (60 de zile) cu o pondere de 86% în 2015.

30
3. Zborul al doilea a fost mai redus ca intensitate între 14 -45% și a durat între 56 și 60 de zile

5.1.4. Concluzii privind rezultatul cercetărilor în cazul acarienilor identificați pe
corpul gândacilor de scoarță
1. Studiul a identificat în partea estica a țării, 7 specii de acacrieni pe corpul lui Ips typographus,
față de numai 6 descoperiți de alte studii (Paraschiv, 2012), (dintre care 2 specii în premieră în
țara noastră – Pleunoctocelanea austriaca și Vulgarogamasus oudemansi, doar Dendrolaelaps
quadrisetus, Uroobovella ipidis, Trichouropoda polytricha și Proctolaelaps fiseri fiind comune
altor cercetări).
2. Pe Pityogenes chalcographus au fost identificate pentru prima dată 4 specii de acarieni
(Dendrolaelaps quadrisetus, Uroobovella ipidis, Trichouropoda pol ytricha și Pleunoctocelanea
austriaca).
3. Deși au fost întâlnite specii de acarieni pe ambii gândaci de scoarță, Ips typographus a fost
parazitat (vectorizat) în procent mult mai mare față de Pityogenes chalcographus (40,77% față de
5,20%).
4. Specia de a carieni cea mai des întâlnită în zona studiată, este Dendrolaelaps quadrisetus,
localizată numai sub elitre.
5. În pofida faptului că cele mai importante (conform criteriilor de dominanță) patru specii de
acarieni sunt comune celor două gazde, iar capturil e unitare (gândaci / cursă) sunt relativ
comparabile, Ips typographus a transportat de aproape 8 ori mai mulți acarieni față de Piyogenes
chalcographus.
6. Proctolaelaps fiseri și Vulgarogamasus oudemansi sunt specii de acarieni mai puțin întâlnite,
prezen te în număr mic, care s -au identificat în sediment (substanța de conservare a gândacilor).
7. Cele mai importante specii de acarieni transportați de Ips typographus au o distribuție
altitudinală interesantă – dacă D. quadrisetus este dominată pe tot regist rul altitudinal, de la
600m la 1400m, T. polytricha și U. ipidis au o desceștere exponențială cu altitudinea (având
populațiile cele mai mari în zonele deluroase, în plantațiile din afara arealului, cu maximum la
altitudinea minimă a observațiilor efectuat e, de 600 m).
8. S-a înregistrat o abundență mare de acarieni în stadiul de deutonimfe (98% – I.t.; 95% P.c.) la
toate speciile identificate.
9. Acarienii adulți identificați au fost prezenți în număr foarte redus doar 32 dintr -un total de
2460 de indivizi , din care 29 au fost femele și 3 au fost masculi.

31
5.2. Contribuții personale
Prin cercetările realizate pentru prezenta teză s -au adus o serie de contribuții personale la
cunoașterea teoretică și practică a aspectelor ce privesc speciile de insecte sau d e acarieni
studiate:
1. Cercetările realizate au surprins particularitățile locale ale dinamicii zborului insectelor Ips
typographus și Pityogenes chalcographus, principalii dăunători ai molidului în zona studiată;
2. S-a studiat, la nivel local, influența altitudinii și a expoziției asupra nivelului capturilor
obținute la cursele feromonale;
3. S-a demonstrat faptul că insecta Ips duplicatus nu este prezentă în zona studiată;
4. Identificarea în premieră în țara noastră a 2 specii noi de acarieni foretici (Pleunoctocelanea
austriaca și Vulgarogamasus oudemansi) localizați pe corpul lui Ips typographus;
5. Identificarea pentru prima dată în țara noastră a 4 specii de acarieni foretici (Dendrolaelaps
quadrisetus, Uroobovella ipidis, Trichouropoda polytricha ș i Pleunoctocelanea austriaca )
localizați pe corpul lui Pityogenes chalcographus;
6. S-a analizat (cu date acoperite statistic), variația numărului de acarieni din speciile
Uroobovella ipidis și Trichouropoda polytricha pe diferite locații de pe corpul lui Ips
typographus;
7. S-a realizat un studiu comparativ în privința acarienilor foretici atașați pe corpul celor două
specii de gândaci de scoarță (abundența speciilor de acarieni identificați), repartizarea lor pe
diferite părți componente ale gândacilor și stadiul de dezvoltare în care aceș tia au fost
identificați.

32
Bibliografie

1. Marcu, O., Tudor, I., 1976: Protecția pădurilor. Editura Didactică și Pedagogică, București,
424 p.
2. Mihalciuc, V., Negură, A., Cucoș, V., Cristoloveanu, Gh., Cira, S., 1995b: Utilizarea
feromonilor sintetici in depistarea, prognoza și combaterea dăunătorilor din arboretele de
rășinoase din Romania. Bucovina Forestieră 1
3. Olenici,N., în colaborare cu Mihalciuc, V., Căpușe, I., Constantineanu, R., Oprean, I., și
Stănoiu, I., 1991: Cercetări privind bilogia și combaterea integrată a dăunătorilor conurilor de
rășinoase în rezervații de semințe și plantaje. I.C.A.S. București
4. Simionescu, A., Mihalciuc, V., Chira, D., Lupu, D., Vlăduleasa, A., Vișoiu, D., Rang, C.,
Mihai, D., Mihalache, G., Ciornei, C., Olenici, N., Nețoiu, C., Iliescu, M., Chira, F., Tăut, I.,
2000: Protecția pădurilor. Editura Mușatinii, Suceava.
5. Șofletea, N. Curtu, L.2004: Dendrologie (Volumul II). Editura Pentru Viață, Brașov.
6. Negrutiu F Impaduriri1
7. Nanu, N., 1978: Bilogia și combaterea principalelor insecte dăunătoare fructificației
rășinoaselor. Referat științific final, I.C.A.S. București

33

Rezumat
Cercetările au avut ca scop identificarea în zona studiată a speciilor de Scolytinae care produc
vătămările cele mai importante, de a identifica relațiile dintre acestea și acarienii foretici atașați
pe corpul gândacilor, dar și cunoașterea speciilor care atacă conurile și semințele.
Principalele concluzii care s -au desprins în urma acestui studiu sunt:
1. În zona studiată, nu s -a capturat nici un exemplar din specia Ips duplicatus.
2. Zborul I, cel mai important ca pondere a reprezentat între 48% și 73% la O.S. TAzlau. Zborul
al II-lea, a reprezentat între 26% -51% la O.S. Taz lau.
3. Expoziția a influențat nivelul capturilor, capturile însemnate diferite semnificativ, fiind
înregistrate în general pe versanții sudici și sud – vestici.
4. Arborii cursă, au prezentat în general intensități ale atacului, slabe și mijlocii.
5. Pity ogenes chalcographus, a prezentat două zboruri puternic influențate de caracteristicile
locale .
6. Studiul a identificat, 7 specii de acacrieni pe corpul lui Ips typographus, din care două specii
în premieră în țara noastră.
7. Procentul de conuri vătămat , pe perioada studiată, a fost de 48% în anul 2014 și de 38% în
anul 2016.