Amenajarea Unei Gradini Individuale

Cuprins :

Piese scrise

Cap.I. Condiții naturale

Condiții climatice

1.1.1.Temperatura

1.1.2.Precipitațiile

1.1.3.Umiditatea aerului

1.1.4.Regimul eolian

1.1.5.Nebulozitatea

1.1.6.Radiația solară

1.2. Condiții topografice

1.3. Condiții pedologice

1.4. Studiu biologic

1.5. Condiții hidrologice și geologice

Cap.II. Condiții social economice

2.1. Amplasarea în intravilan / extravilan.

2.2. Justificarea amenajării.

2.3.Posibilității materiale de execuție.

Cap.III. Memoriu justificativ

3.1. Justificarea principiilor de proiectare și a soluțiilor propuse în proiect.

3.2. Justificarea vegetației propuse în amenajare.

Cap.IV. Calculul tehnico-economic

4.1. Lista materialelor necesare.

4.2. Devizele de înființare și întreținere.

Cap. V. PIESE DESENTE

5.1. Schița de amenajare (inițială).

5.2. Planul de amenajare.

5.3. Detalii de amenajare.

Bibliografie

Capitolul I. Condiții naturale

Condiții climatice

Clima României este temperat-continentală de tranziție, marcată de unele influențe climatice oceanice, continentale, scandinavo-baltice, submediteraneene și pontice. Astfel, în Banat și Oltenia se face simțită nuanța mediteraneană, caracterizată de ierni blânde și regim pluviometric mai bogat (mai ales toamna). În Dobrogea se manifestă nuanța pontică, cu ploi rare, dar torențiale.

În regiuni din estul țǎrii, caracterul continental este mai pronunțat. În partea de nord a țării (Maramureș și Bucovina) se manifestă efectele nuanței scandinavo-baltice, care determină un climat mai umed și mai rece, cu ierni geroase. În vestul țării se manifestă mai pronunțat influențe ale sistemelor de joasă presiune, generate deasupra Atlanticului, ceea ce determina temperaturi mai moderate și precipitații mai bogate.

Județul Bacău se încadrează într-o unitate climatică de nuanță continentală, cu ierni reci și veri călduroase și cu o predominare a circulației atmosferice dinspre nord și nord-vest. Relieful, prin înălțime, fragmentare și expunere introduce însă numeroase nuanțe locale.

Climatul municipiului este unul temperat-continental accentuat, cu ierni reci, veri secetoase și călduroase, acțiunii unui complex de factori naturali (circulația generală a atmosferei, radiația solară, relieful) și antropici, orașul însuși având un rol esențial în crearea propriei topoclime printr-o serie de factori care se manifestă constant (materialele de construcție, profilul accidentat, spațiile verzi), respectiv prin intermediul unor factori secundari (încălzirea artificială, poluarea atmosferei). Acțiunea comună a acestora determină perturbări ale circuitului biogeochimic la nivelul sistemului, consecința directă fiind disconfortul urban.

Temperatura

Temperatura medie anuală a Județului Bacau este de 9 grade Celsius, oscilând întru-un interval stabilit de minimele de -4 grade Celsius în luna ianuarie și 20,6 grade Celsius în luna iunie. Această temperatură medie a aerului variază între 4°-6° în zona muntoasă din vest și 8°-9° în est. Luna cea mai călduroasă este iulie, cu o temperatură medie de 16°C. Maxima absolută a fost de 40,8°C (Târgu Ocna, 10 iulie 1955). Iernile sunt geroase, temperatura medie a lunii ianuarie fiind de -5°. Cea mai coborâtă temperatură măsurată până în prezent a fost de -32,5°C la Bacău, la 20 februarie 1954.

Datorită lacurilor de acumulare, încălzirii globale și poluării atmosferei din ultimele decenii, se constată cu ușurința o ușoară alterare a regimului termic. Studii mai recente au arătat că temperatura maximă absolutăafost înregistrată în vara anului 2012, și anume pe data de 7 august fiind de 41,9 grade Celsius.

Schimbarile rapide de fronturi atmosferice în tranzitie favorizeaza producerea brumelor timpuriii de toamna si a celor târzii de primavara, cu consecinte mai ales la cultura legumelor si a pomilor. Acestea provoacă uneori pagube însemnate.

Tabelul 1: Temperatura medie a aerului (0C)

Stația Bacău, interval 2000 – 2009

Climatul localitații, Podu-Turcului, are un caracter temperat caracterizat prin veri calduroase și ierni geroase.

Temperatura medie anuala este de 14 grade Celsius cu maxim-medium în luna iulie de 20-32 grade Celsius și cu un minim-medium în ianuarie de -20 grade Celsius.

Parametrii climatici pa baza cărora se face derminarea perioadelor de interdicție a aplicării îngrășămintelor organice sunt data de apariție a primului îngheț (toamna/vara) și cea de apariție a ultimului îngheț (primăvara).

Tabelul 2 : Informații meteorologice cu privire la apariția înghețului

Precipitațiile

Regimul precipitațiilor prezintă cantități mici iarna și mari vara. În ansamblu, lunile extreme din acest punct de vedere sunt februarie (pentru cantități minime) și iulie (pentru cantități maxime). Cantitățile anuale de precipitații sunt cuprinse între 800-1000 mm în zona înaltă din vest și 500-600 mm în est.

Tabelul 3 : Precipitațiile medii lunare (mm)

Stația Bacău, interval 2000 – 2009

Precipitațiile medii anuale, în localitatea Podu-turcului, sunt scăzute, iar regimul ploilor este neuniform, cele mai mari cantități căzând în lunile mai, octombrie, iar cele mai mici în lunile iunie, februarie.

Cantitatea medie anuală de precipitații este de 541 mm/m²/an, existând diferențe între sezonul cald (82,8 mm-luna iunie) și cel rece (24 mm-luna februarie). Aversele sunt frecvente în lunile iulie-august.

Cel mai rece an a fost 1942, cu doar 7 °C, iar cel mai ploios 1897 cu 962,5 l/m². O secetă necruțătoare s-a abătut în anul 1954, când și zăpezile au însumat doar 294,5 l/m².

Ceața e prezentă 82 de zile maxim și minim 29 de zile.

Umiditatea aerului

Aerul conține aburi de apă. Cu cât este mai cald aerul, cu atât mai mulți aburi poate conține. La o temperatură de 0 grade C, aerul poate menține doar 4,84 g/m3, dar la 50 grade C poate menține deja 83,0 g/m3. În amândouă cazuri aerul este saturat.

Umiditatea relativă a aerului este mărimea care variază invers proporțional cu temperatura și se caracterizează printr-o valoare multianual relativ redusă ( 70%) și o amplitidine medie mare ( 24% ) specifică regimurilor cu climat occidental. Cele mai mari valori medii lunare se apropie de 90% (82% în decembrie) iar cele mai mici se reduc pnă la 62% (aprilie, mai).

Acest deficit de umezeală din timpul primăverii, identificat uneori și vara, afectează negativ nu numai vegetația ( prin aceea ca intensifică evapo-transpirație, frânează formarea precipitațiilor și deci creează condiții de apariție a fenomenului de secetă meteorologică și apoi pedologică), ci și gradul de impurificare al atmosferei, în special al atmosferei urbane, poluarea cu praf luând în aceste stări de vreme proporții însemnate, de asemenea și frecvența mare a zilelor cu umiditate relativ mare, specifică anotimpului rece, reprezintă un aspect negativ al climei municipiului Bacău, influențând starea de sănătate a populației.

Umiditatea relativă a aerului, RH, este relația proporționala dintre umiditatea momentană la o
temperatură anume și umiditatea maximă posibilă la aceeași temperatură.  Cu un RH de 50%, aerul conține jumătate din umiditatea posibilă la această temperatură. Cu un RH de 100% aerul este complet saturat cu aburi de apă. RH-ul nu poate depăși 100% deoarece surplusul se elimină prin forma condensului sau a ceții. Cu scăderea temperaturii capacitatea de a menține aburi de apă scade și surplusul se va transforma în apă lichidă – temperatura a atins punctul de rouă și condensarea apare. Dacă aerul intră în contact cu suprafețe cu temperaturi sub punctul de rouă, aburii de apă vor condensa pe aceasta. 

Tabelul 4 : Umezeala relativă a aerului în anii 2008- 2011(%)

Regimul eolian

Vânturile predominante sunt cele dinspre nord-vest și nord, dar nu lipsesc nici cele dinspre est și sud-est. Vânturile dinspre est sunt uscate și calde vara și foarte reci iarna (crivățul).

În timpul iernii dinamica atmosferică se caracterizează prin preponderența vânturilor dinspre N-V și N, ce bat cu o viteză medie de 2,8 m/s. Vara, vânturile au dispoziție S și S-E și o viteză de 2,1 m/s. Vânturile cu o viteză de peste 2,5 m/s, au o frecvență de 78% activând puternic evaporarea apei din sol. În general frecvența maximă a vânturilor coincide cu perioada cea mai ploioasă a anului.Aceste vânturi de origine continentală atrag după ele ierni în general friguroase în special pentru lunile ianuarie și februarie.

Calmul atmosferic reprezintă 26,6% și se înregistrează în iulie. Primăvara cunoaște cea mai sporită frecvență a vânturilor care bat din toate direcțiile, ceea ce diminuează procesul de calm atmosferic.Toamna, când în estul țării începe să se simtă influența ciclonului siberian, se înregistrează o evidentă scădere a frecvenței vânturilor dinspre N-V.

În peste 50 de zile din an viteza vântului depășește 16 m/s iar în cel puțin 5 zile din an viteza are cel puțin 22 m/s. Cea mai mare viteză a vântului a fost atinsă în anul 1966, 40 m/s – vânt însoțit de furtună de nisip. Iarna deși viteza vânturilor este mai redusă, se manifestă destul de activ crivățul, care bate din estul Europei producând frig și viscole puternice. În decursul anului direcțiile predominante ale vântului se mențin în general aceleași, numai frecvența lor oscilează puțin.

Tabelul 5:

Frecvența și viteza medie a vântului

Fig. 1 – Roza vânturilor

În funcție de varietatea condițiilor locale, pe cuprinsul județului Bacău putem distinge subunități deosebite din punctul de vedere al aspectelor climatice.

În zona montană din vest temperaturile sunt mai coborâte, cantitățile de precipitații mai mari și se produc frecvente inversiuni termice. O tendință de îndulcire o prezintă climatul din zona subcarpatică, pentru ca apoi să treacă spre nuanțe excesiv continentale în Colinele Tutovei. Forma de culoar larg a văii Șiretului impune o dirijare nord-sud a circulației atmosferice, aducând dinspre nord masele de aer mai reci. Și aici sunt frecvente inversiunile termice.

Nebulozitatea

Durata de strălucire a soarelui este de aproximativ 2000 – 2150 ore/an, ceea de reprezintă 44,8% din strălucirea posibilă. Lunile cu cea mai lungă durată de strălucire solară, în ordine descrescândă, sunt iulie, august și iunie, iar valorile sunt de 294 – 274 ore lunar. Durata cea mai redusă de strălucire a soarelui se înregistrează în anotimpul friguros, în lunile noiembrie, decembrie și ianuarie

Tabelul 6: Durata medie de strălucire a soarelui (ore), în perioada 2000-2009

Radiația solară

Radiația solară globală cu valori medii de 116 Kcal/cm2 are o distribuție neuniformă în cursul anului, 40 % din total revine perioadei de vară (în iulie se înregistrează 17 Kcal/cm2), în timp ce iarna se realizează doar 10 % ( în ianuarie – 2,2 Kcal/cm2). Aceasta este legată și de durata de strălucire a soarelui, care este în jur de 2000 de ore anual, repartizate între 200 și 290 zile.

1.2. CONDIȚII TOPOGRAFICE

Pentru studierea condițiilor topografice se întocmește un studiu topografic, cu ajutorul căruia se întocmește un Plan de situație topografic, cu curbe de nivel, pentru întreg teritoriul grădinii. Acesta permite stabilirea perimetrului și suprafeței totale a grădinii, condițiile de organizare și amplasamentele viitoarelor construcții aferente.

Măsurile de apărare(în caz de nevoie) împotriva eroziunii solului: panta terenului este mai mică de 1%, deci nu există practic pericol de eroziune, de alunecare a solului.

Acest studiu se va face de către un proiectant de specialitate, prin ridicări topografice, în vederea determinării unui plan cu contur cât mai precis și determinare exactă a curbelor de nivel. După terminarea și aprobarea planului de situație, se trasează pe teren perimetrul și întreaga sistematizare interioară a grădinii.

Județul Bacău, inclusiv comuna Podu-Turcului se află pe terase plane sau ușor înclinate cu o expoziție estică și sud-estică, în taluzuri stabilizate, având un drenaj bun și o pânza freatică bogată.

CONDIȚII PEDOLOGICE

Condițiile pedogenetice au dus la formarea unor soluri variate, în general brune și brune argiloiluviale, cu un conținut de humus de 1-5‰, ce asigură o fertilitate medie bună pentru terenurile agricole. Între solurile intrazonale se remarcă cele hidromorfe, lăcoviștile și solurie aluviale în diferite stadii de evoluție.

Datorită varietății mari a reliefului, a substratului geologic și condițților climatice, solurile aflate pe teritoriul județului Bacău sunt foarte variate, având o diversitate de aproximativ 60 de tipuri și subtipuri. Cele mai extinse din punct de vedere al arealului sunt solurile montane podzolice, solurile brune podzolice de pădure și solurile de pădure brun-cenușii și cenușii podzolice.

Solurile montane podzolice și cele brune acide de pădure sunt răspândite în treimea de vest a teritoriului pe cele mai înalte unități de relief, acoperite în mare parte cu păduri. Acestea au un slab conținut în humus, o reacție puternic acidă și o saturație în cationi bazici sub 50%. Solurile brune podzolice de pădure acoperă mai ales relieful subcarpatic, dezvoltându-se în zona pădurile de fag și în general în amestec. Aceste soluri prezintă de asemenea un drenaj nesatisfăcător, un conținut mediu în humus, o reacție moderat-slab acidă, și o saturație în cationi bazici de 65-88%. Solurile de pădure brun-cenușii și cenușii podzolice se întâlnesc mai ales în zonele unde clima este uscată, vegetație este alcătuită din pășuni și gorunete. Sunt formate pe argile, luturi și roci loessoide. Au un conținut mediu de humus, o reacție slab acidă și un grad ridicat de saturație în cationi bazici (peste 70%).

Dintre solurile răspândite în zone mai răstrânse, se menționează regosolurile și solurile erodate întâlnite pe versanții mai abrupți din Colinile Tutovei și Subcarpați, solurile cernoziomice de pe unele terase mijlocii și solurile aluviale din luncile râurilor.

Pe teritoriul comunei Podu-turcului principalele tipuri de sol întâlnite sunt cernozomice cambice tipice, cernoziomuri tipice, semicarbonatice, pe depozite fluviale și fluvio-lacustre recente, protosoluri aluviale, soluri aluviale frecvent gleizate, soluri aluviale, soluri brune argiloiluviale erodate și erodisoluri, soluri brune argiloiluviale și soluri brune iluvice, soluri brune iluvice pseudogleizate și luvisoluri albice pseudogleizate, soluri brune tipice și soluri brune luvice, erodate.

Solurile brune podzolice de pădure acoperă mai ales relieful subcarpatic, dezvoltându-se în zona pădurilor de fag și în general în foioase în amestec. Se mai întâlnesc și pe porțiunile cele mai înalte din Colinele Tutovei. Aceste soluri s-au format pe gresii și nisipuri, în care orizontul freatic se află la o adâncime mai mare. De asemenea, s-au mai format pe marne, argile și luturi, acolo unde acestea au fost mai răspândite. Și aceste soluri prezintă un drenaj insuficient, o reacție moderat-slab acidă, un conținut mediu de humus și o saturație în baze de 65-88%. Pe aceste locuri cresc păduri de foioase, dar se pot practica și culturi de cartof.

Solurile de pădure brun-cenușii și cenușii podzolice se întâlnesc mai ales în Colinele Tutovei, unde clima este mai uscată, vegetația este alcătuită din pășuni și gorunete. Sunt formate pe luturi, argile și roci loessoide. Au o reacție slab acidă, un conținut mediu de humus și un grad ridicat de saturație în baze (peste 75%). Aceste soluri se pretează cel mai bine pentru culturi agricole. În jurul localităților Onești, Târgu Ocna și Moinești, pe marne și argile calcaroase se dezvoltă rendzine și pseudorendzine (sub pădure), precum și soluri de fîneață umedă (sub pajiști). Pe interfluviile largi și pe terase o mare extindere o au cernoziomurile levigate, care sunt utilizate aproape exclusiv pentru agricultură.

Dintre solurile cu areale mai mici de răspândire, dar care totuși prezintă importanță, mai menționăm regosolurile și solurile erodate întâlnite pe versanții mai abrupți din Colinele Tutovei și Subcarpați, solurile cernoziomice de pe unele terase mijlocii și solurile aluviale din luncile râurilor. Dacă regosolurile și solurile erodate necesită lucrări importante de îmbunătățire a fertilității (aceste lucrări se impun a se efectua pe circa 100 000 ha), cernoziomurile și solurile aluviale sunt fertile și pe acestea se cultivă diverse plante. În lunci, o mare dezvoltare o poate lua legumicultura.

Studiul biologic

Flora și fauna

Covorul biogeografic a evoluat sub semnul impactului antropic. Într-o zonă în care pădurile dețineau 70-80% din suprafață s-a ajuns ca în prezent coeficientul de împădurire să fie de 25,7%, formațiunile dominante fiind cele de stepă și luncile râurilor și pădurile de foioase din jurul orașului folosite în scop recreativ.

Clasificare:

faună acvatică, condițonată de biotopurile specifice Bistriței, Siretului și apelor stătătoare;

fauna de luncǎ (animale care își caută hrana în apă sau la marginea apei);

fauna de terase și versanți, alcătuită din specii de rozătoare mici, animale și păsări specifice pădurilor de foioase.

Fauna zonei periurbane prezintă o însemnată valoare cinegetică; unele animale sunt vânate pentru blană, altele, pentru carne.

Vegetația

Din totalul suprafeței județului Bacău, circa 40% este acoperită cu păduri și zăvoaie, , iar procentul de 52% este reprezentat de terenurile cu destinație agricolă. Flora de plante superioare a județului Bacău cuprinde circa 1 600 specii (44% din flora țării), iar vegetația este alcătuită din aproximativ 200 asociații vegetale (80% din cele existente în Moldova). În afară de plantele din flora spontană, au mai fost inventariate în parcurile și localitățile județului peste 150 specii de plante lemnoase exotice, decorative.

Dintre plantele mai rare sunt citate Sedum cepaea, Carduus kerneri, Taraxacum hoppeanum, Achillea lingidata, Trifolium lupinaster, Chimaphila umbellata, Astragalus pseudopurpureus. În turbăriile de la Pârâul Roșu cresc Betula pubescens, Trientalis europaea, Ligularia sibirica și Drosera rotundifolia.

În zona colinară și de silvostepă se întâlnesc Alyssum linifolium, Hyacinthella leucophaea, Galanthus graecus, Caragana frutex și Quercus frainetto.

Caracteristice numai pentru județul Bacău sunt speciile endemice de mur (Rubus ocnensis și Rubus magurensis). Se mai întâlnesc și specii adventive rare: Irapatiens roylei, Cymbalaria muralis și Virga strigosa. Vegetația este grupată pe mai multe zone, în funcție de complexul condițiilor fizieo-geografice. Zona pădurilor acoperă suprafețele cu altitudine mai mare și care se subdivide în mai multe etaje:

– Etajul molidului, situat în zona montană mai înaltă din vest și uneori chiar în Subcarpați, la altitudini de peste 750 m. Este constituit din păduri de molid, brad și în locurile mai adăpostite, de fag.

– Etajul fagului, care ocupă mai mult de 2/3 din suprafața împădurită a județului, se întinde de la limita inferioară a molidișurilor și până la altitudini de 300 m. Apare și în nordul Colinelor Tutovei. Pădurile sunt fie făgete pure (Fagetum carpaticum), fie în amestec cu carpen (Carpino-Fagetum). La altitudini corespunzătoare acestui etaj, pe unii versanți din bazinul Tăzlaielor, apar și pinete cu afin (Myrtillo-Pinetum).

– Etajul gorun-stejar, constituit din gorunete și carpino-gorunete (Querco petraeae-Carpinetum), precum și din stejăreto-cărpinete (Querco robori-Carpinetum), ocupă zonele cu relief mai puțin înalt din Colinele Tutovei.

În zona pădurilor, sub arborii propriu-ziși, se dezvoltă o vegetație de arbuști și plante ierboase, cum ar fi cătina argintie (Hippophaetum rhamnoides), salcia căprească (Salix capraea), socul de munte (Sambucus racemosa), zmeurul (Rubus idaeus) – pentru zona montană, porumbarul (Prunus spinosa) și păducelul (Crataegus monogyna) pentru zona de silvostepă. Pe culmile cele mai înalte ale munților se dezvoltă pășuni subalpine cuprinzând păiuș (Festuca supina), țepoșică (Nardus stricta), uneori afin și jnepeniș.

Vegetația din pajiști cuprinde specii de festucă roșie (Festucetum rubrae montanum), iarba vântului (Agrostetum tenuis) – pentru zona muntoasă, ovăscior (Arrhenatheretum elatioris), păiuș, pieptănariță (Cynosuretum) – în zonele de dealuri și podișuri mai înalte și iarbă bărboasă (Andropogonetum ischaemi), păiuș de stepă (Festucetum valesiacae), fâniță (Poetum bulbosae) în colinele joase ale Tutovei.

Pe luncile râurilor cresc sălcii (Salix), răchiți, răchițică, stuf, pipirig, papură și rogoz. Dintre plantele submerse amintim penița (Myriophyllum) și broscărița (Potametum). În turbăriile de pe valea pârâului Roșu se dezvoltă rogozuri acidofile și mușchi de turbă (Sphagnum), iar local, pe sărături, bălănică (Puccinellia) și iarba sărată (Salicornia europaea).

În ceea ce privește comuna , de-a lungul dealurilor subcarpatice, care o delimitează în partea vestică, se întinde, dinspre sud spre nord, una din cele mai vaste păduri de foioase din România, care oferă celor interesați de vânătoare un patrimoniu cinegetic special, materializat în exemplare ale faunei, deosebit de prețioase : mistreț, cerb, căprioare, lup, vulpe, iepure, fazan.

Condiții hidrologice și geotehnice

Resursele hidrografice ale județului Bacău sunt bogate și sunt reprezentate de râuri, lacuri și ape subterane.

1.5.1 Apele de suprafață

Rețeaua hidrografică este tributară în totalitate râului Siret, care străbate teritoriul județului de la nord spre sud pe o lungime de cca 80 km.

Ca efect al condițiilor climatice și în special al precipitațiilor, precum și al altitudinii reliefului, dezvoltarea rețelei hidrografice prezintă diferențieri de la vest spre est. În zona înaltă din vest, bogăția precipitațiilor căzute sub formă de ploaie sau zăpadă a permis formarea unei rețele hidrografice bogate și dense. De asemenea, se produce și o alimentare substanțială a pânzelor de apă subterane. Întreaga zonă este drenată de cursul inferior al Bistriței (în NV), precum și de bazinul hidrografic al Trotușului, care ocupă peste 65% din suprafața județului.

Alimentarea rețelei hidrografice se face în principal din ploi și din topirea zăpezilor (70% din total). Alimentarea din subteran deține o proporție de 30% în zona înaltă și 10—15% în coline, unde râurile mai mici seacă în perioadele secetoase.

Rețeaua hidrografică este reprezentată de cele două râuri, Siret și Bistrița, și de afluenții acestora: Bahna, Izvoarele, Cleja – pentru Siret, respectivTrebeșul cu afluenții săi Bârnat și Negel – pentru Bistrița. Datorită influenței antropice regimul hidrologic al celor două râuri a fost complet modificat, amenajările hidroenergetice contribuind la regularizarea scurgerii. Pe Bistrița au fost create lacurile de acumulare Lilieci, Șerbănești cu rol complex: asigurarea energiei electrice, combaterea inundațiilor, alimentarea cu apă potabilă și industrială, practicarea sporturilor nautice.

Valea comună a celor două râuri are aspectul unui vast uluc depresionar cu orientare nord-sud, cu o deschidere laterală spre vest, spre valea Bistriței, și o îngustare spre sud, „poarta Siretului", suprapunându-se contactului dintre Colinele Tutovei și culmile subcarpatice Pietricica-Barboiu.

Toate lacurile de acumulare din Bacău sunt considerate arii naturale protejate avifaunistice [11] si sunt in custodia Centrului Regional de Ecologie Bacau prin situl Natura 2000.

Fig. 2 – Râul Bistrița (https://www.flickr.com/photos/kristofer93/2225800880/ )

Fig. 3 – Râul Siret (http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Siretul_la_Mircesti3.jpg)

1.5.2. Apele subterane

Au o importanță deosebită, deoarece prin calitățile lor fizico-chimice și organoleptice sunt din ce în ce mai solicitate pentru alimentarea cu apă a centrelor urbane și a marilor consumatori – unitățile industriale.

Rezervele de apă subterană sunt cantonate atât în depozite de suprafață (1,0-25,0 m adâncime) și au un caracter freatic, cât și în orizonturi purtătoare aflate la adâncimi mari (150-300 m). Se întâlnește și o a treia categorie de ape subterane: acelea care umplu fisurile și golurile rocilor dure și impermeabile din zona montană.

Pânzele de apă freatică au o mare dezvoltare în albiile majore și terasele râurilor și apar adesea la suprafață sub formă de izvoare. Alimentarea lor se face fie prin infiltrația directă a apelor meteorice, fie prin schimb reciproc cu râurile. Ele prezintă mare importanță pentru menținerea debitelor râurilor în perioadele secetoase și mai ales pentru alimentări cu apă, datorită calităților acestora și a condițiilor economice de exploatare.

Preponderența rocilor dure și impermeabile face că în zona muntoasă și uneori în Subcarpați apele subterane să fie cantonate în fisurile și golurile dintre roci. în anumite condiții, apele din fisuri pot avea grade diferite de mineralizare, fiind cunoscute ca atare (Slănic-Moldova, Sărata). Ele prezintă calități terapeutice și sunt folosite pentru tratarea diferitelor afecțiuni.

Apele subterane de infiltrație sunt bogate în zona teraselor, unde stratul principal este pietrișul cu nisip, având o permeabilitate mare. În aceste regiuni, apa subterană se găsește la cote de 3,50-6 m, sub forma unei pânze continue. Corpurile de apă subterane imprimă caracteristici fluxurilor maxime de nitrați sub adâncimea frontului radicular, astfel încât să nu se ajungă la acumularea excesivă a nitraților în apele subterane.

Condiții geotehnice

Faptul că județul Bacău se situează la periferia arcului carpatic, cu o structură geologică complexă, determină existența unor importante bogății naturale. Astfel, se exploatează petrol pe valea Tazlăului Sărat între Moinești și Zemeș, în depresiunea Dărmănești, pe valea Slănicului și cea a Oituzului (Hîrja, Poiana Sărată), iar în Depresiunea Dărmănești-Comănești se găsesc rezerve importante de cărbune brun și lignit, exploatate pentru industria județului și a țării.

Una dintre cele mai importante materii prime pentru industria chimică – sarea – s-a format la contactul dintre fliș și unitatea neogenă sub forma unor masive de mărimi diferite; cel mai important pentru exploatare se află la Tîrgu Ocna.

Există de asemenea și anumite materiale de construcție de o mare varietate,care prezintă interes local: gresii (Sălătruc, Goioasa, Slănic-Moldova), calcar (Solonț), caolin (Măgura), argile, marne și gresii calcaroase oolitice. De asemenea, din albiile rîurilor se extrag cantități mari de balast și nisip (Urechești, Orbeni, Joseni).

Capitolul II – CONDIȚII SOCIAL-ECONOMICE

AMPLASAREA ÎN INTRAVILAN / EXTRAVILAN

Situat în partea de est a României (în centrul Moldovei), județul Bacău ocupă o suprafață de 6 603 kmp (din care 42,2% este acoperită de păduri, iar 55% de terenuri agricole) și este cuprins între 45°55' – 46°40' latitudine nordică și între 26°00' și 27°30' longitudine estică. Se întinde de pe culmile Carpaților Orientali și până în Colinele Tutovei.

Ca teritoriu, are o mărime mijlocie (2,8% din suprafața țării) și se învecinează cu județele: Neamț – în nord; Vaslui – în est; Vrancea – în sud; Covasna și Harghita – în vest.

De la nord la sud, județul Bacău este străbătut de culoarul larg al văii Siretului, mărginit de partea centrală vestică a Podișului Moldovenesc în est și de o suită de trepte de relief tot mai înalte spre vest. Unitățile naturale, aproape egale ca întindere, conferă județului un peisaj armonios. Altitudinile reliefului variază de la 1 664 m în vîrful Grinduș din munții Tarcăului (Carpații Orientali) pînă la 100 m în valea Siretului.

  Relieful variat și pitoresc este format din versanții Carpaților Orientali și colinele scăldate de râurile Bistrița, Trotuș, Siret, Tazlău, Casin și Slănic, care curg de-a lungul văilor, cu o vegetație abundentă, formând un autentic traseu turistic, cu numeroase stațiuni balneare, monumente istorice, de artă și muzeu.
      Există 3 zone geografice distincte, și anume:
  – zona de dealuri în proportie de 48 %
  – zona de munte în proportie de 36 %
  – zona de lunca și terasă, care ocupă 16 % din suprafață.

Din punct de vedere administrativ județul are 3 municipii (Bacău, Onești și Moinești), 5 orașe (Comănești, Dărmănești, Slănic Moldova, Târgu Ocna și Buhuși) și 85 de comune.
   Municipiul Bacău este reședința județului cu o populație de 175.500 locuitori.

Amenajarea grădinii particulare se va face pe teritoriul comunei Podu Turcului, comună ce este situată în partea de sud și sud-vest a Colinelor Tutovei, pe râul Zeletin, comună ce aparține județului Bacău.

Comuna Podu Turcului are în componență zece sate: Podu Turcului, satul de reședință, Bălănești, Cabești, Fichitești, Giurgioana, Hanta, Lehancea, Plopu, Racușana și Sârbi.

Se învecineaza:

la nord – cu comuna Glăvănești

la vest – cu comuna Dealu Morii

la sud – cu județul Vrancea

la est – cu județul Vaslui

Suprafața comunei este împărțită în: 400 ha păduri, 350 ha pășuni și 7000 ha teren arabil.

Locuitorii comunei se ocupă cu comerțul, agricultura  și mici meșteșuguri.

Comuna Podu Turcului se găsește la întretăierea de drumuri importante: DN 11 A Bârlad-Podu Turcului- Adjud, DJ 241 Podu Turcului -Bacău. Spațiul destinat amenajării este amplasat în intravilan, iar distanța rutieră dintre comuna Podu-Turcului și orașul Bârlad este de 35 km aproximativ, ceea ce face deplasarea cam dificilă pentru transportul materialelor de construcții procurate din zona Bârladului.

Forma terenului grădinii este poligonală, un dreptunghi, cu o suprafață de 1200 metri pătrați. Situl este situat în imediata apropiere a drumului de acces principal la vest, la est se află o livadă aparținând tot proprietarului, iar la nord și sud vecinii aferenți.

Comuna se află în extremitatea sud-estică a județului, la limita cu județele Vaslui și Vrancea, în colinele Tutovei, pe malurile râurilor Zeletin (care trece pe lângă localitatea de reședință, în vestul comunei) și Pereschiv (care trece pe lângă Căbești, în est). Este traversată de șoseaua națională DN11A, care leagă Adjudul de Bârlad. La Podu Turcului, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ241, care o leagă spre nord de Glăvănești, Motoșeni, Răchitoasa, Colonești și Izvoru Berheciului și spre sud în județul Vrancea de Boghești și Tănăsoaia și mai departe în județul Galați de Gohor (unde se termină în DN24). Din acest DJ241, tot la Podu Turcului se ramifică șoseaua județeană DJ206F, care duce spre nord-vest la Dealu Morii. Infrastructura comunei cuprinde rețea de canalizare și apă potabilă, rețea de electricitate și gaze naturale.

Fig.4 – Harta județului Bacău cu comuna Podu Turcului (http://www.dadrbacau.ro/images/judet_bacau.jpg )

Justificarea amenajării

Importanța spațiilor vierzi alcătuite din plante lemnoase ornamentale rezidă din rolul pe care acestea îl au în îmbunătățirea condițiilor de viață, a condițiilor climatice și edafice din centrele populate iar în ultimul timp, mai ales pentru efectul important al acestora în lupta împotriva poluării, în special în centrele urbanistice sau industriale, dar și în cele particulare.

Obiectivele amenajării propuse grădinii individuale, din comuna Podu-Turcului, au în vedere crearea unui spațiu destinat recreerii și relaxării în timpul zilei pentru proprietari sitului.

Din punct de vedere pedologic, amenajarea acționează prin prevenirea și combaterea proceselor de eroziune și stagnare temporară a apelor la suprafața solului.

Vegetația folosită pentru amenajare creează prin specificul ei, o atmosferă de liniște, o ambianță plăcută, o bogăție decorativă de culoare, parfum și un mijloc de protecție împotriva poluării și a maselor de aer rece.

La proiectarea elementelor de vegetație din cadrul spațiilor verzi se vor lua în considerare: plantele lemnoase, amenajările floricole și suprafețele gazonate.

La alegerea și dispunerea plantelor se va ține seama de: stilul adoptat, regulile de compoziție, specificul local, condițiile pedo-climatice, proprietățile plantelor etc.

Dintre aceste proprietăți cele mai importante sunt: longevitatea plantelor, înălțimea, rapiditatea de creștere, forma și desimea coroanei, coloritul frunzelor, fructelor, florilor, scoarței, data înfloritului, a fructificării, aromele, plasticitatea, posibilitatea efectuării de grupări, exigențele staționale, rezistența la anumiți factori nocivi etc.

Posibilități materiale de execuție

În vederea amenajării spațiului propus s-a ținut cont, pe lângă condițiile pedoclimatice ale zonei, și de posibilitățile materiale ale zonei, atât cele vegetale cât și cele de construcții, dar luând în calcul și dorințele proprietarilor, studiind totodată și ofertele de piață. Pentru a putea realiza cât mai repede amenajarea propusă la cerința proprietarilor, s-a ales piese de mobilier standard ( foișoare, bazine, terase, diferite tipuri de pavaj, stâncării, diferite tipuri de arbori, arbuști, subarbuști, specii floricole) de la distribuitorii mari din zonă, și anume Praktiker, Dedeman, Baumax, Metro, și diferite depozite din zonă, și datorită faptului că proprietari au dorit realizarea amenajării într-un timp relativ scurt, s-a optat și pentru achiziționarea materialelor de înaltă calitate de pe site-uri de încredere, care asigură transportul lor, aceste materiale fiind greu de găsit în magazinele din apropiere.

Mai pot fi procurați și din zonă diferiți arbori, arbuști specifici regiunii, precum și diferite specii floricole.

Astfel, pentru realizarea aleilor s-au utilizat plăci neregulate din piatră naturală de o nuanță alb-gri(fig. 5) prelucrată, plăcile sunt așezate într-un mod naturalist, încastrate pe margini cu pietriș natural gri și alb de dimensiuni 1-2 cm, la un preț convenabil pentru proprietar, comandă făcută de pe site-ul http://www.artagradinilor.ro/piatra-naturala/pietris-decorativ/ (fig.6).

Fig.5,6 – http://www.artagradinilor.ro/piatra-naturala/pietris-decorativ/

Fig. 7 – http://www.piatraonline.ro/

Acest tip de pavaj are următoarele caracteristici : o grosime de 1-1,5 cm și dimensiuni neregulate. Este un produs versatil, recomandat în numeroase tipuri de lucrări, și vine într-o culoare plăcută de gri-cristal.

Datorită gradului său de duritate, acest tip de pavaj este extrem de util în placări interioare și exterioare, cum ar fi fațade, garduri, acoperișuri. De asemeni, se poate folosi cu succes în pavarea de drumuri cu trafic intens sau scăzut, alei pietonale, grădini, etc. În plus, piatra naturală Kavala este foarte rezistentă la îngheț-dezgheț.

Împrejmuirea este deja realizată dintr-o combinație de beton și lemn de stejar, obținându-se astfel un aspect modern, luxos, dar în același timp naturalist. (fig.8).

Fig.8 – http://www.lemndesign.ro/gard-din-lemn-cu-lamele-oblice/

În vederea amenajării s-au folosit numeroase corpuri de iluminat POLARL100 grădina(fig.9) cu lungime de 1000mm, puterea maximă a becului 60W, design deosebit, amplasate rațional din punct de vedere pragmatic, dar și ornamental, pe suprafața gazonată, astfel încât sa ilumineze căile de acces și sa evidențieze contrastul cromatic al foliajului vegetației și designul mobilierului de grădină. Acestea se integrează perfect în mediu, alături de pavajul din piatră naturală, oferind aleilor un aer modern, aparte.

Fig. 9 – http://www.bizoo.ro

Vegetația a fost obținută din mai multe surse : de la distribuitorii mari din zonă, și anume Praktiker, Dedeman, Baumax, Metro, și diferite depozite din zonă, dar și de pe diferite site-uri cum ar fi : http://www.gardenstore.ro/ , http://www.dedeman.ro/ro/gradina.html .

Cap.III. Memoriu justificativ

3.1. Justificarea principiilor de proiectare și a soluțiilor propuse în proiect

La proiectarea parcurilor și grădinilor este necesar să se țină seama de unele principii de proiectare și de stiluri folosite în amenajări, în funcție de condițiile existente în teren.

Avem următoarele stiluri :

STILUL GEOMETRIC

Impune proiectantului să trateze vegetația conform cu principiile simetriei, ordinei, geometrizării formelor, a ritmărilor regulate etc. Plantațiile vor fi dispuse în rânduri drepte. Pe marginea aleilor se vor folosi metode de plantare deasă și se va interveni prin tăieri curente.

Zidurile verzi, bordurile și gardurile vii vor trebui să formeze labirinte dispuse asemănător încăperilor unei construcții. Parterele și rondurile, perfect geometrice cu o vegetație dispusă foarte regulat în motive stilizate de inspirație folclorică vor forma adeseori elementele principale de administrație de l ferestrele clădirii.

Proiectantul va ține seama ca, în proiectarea clădirii să se amplaseze o vegetație scundă, care să permită o bună vizibilitate iar construcția să apară bine degajată.

STILUL NATURAL

Presupune ca vegetația să fie dispusă în mod liber, ca în natură, dar urmărind unele principii de compoziție proprii astfel ca întreaga compoziție să ne apară cât mai pitorească.

În general, la amplasarea vegetației se vor respecta următoarele principii:

-cu ajutorul vegetației se va dirija privirea vizitatorilor către priveliști îndepărtate;

-axele de perspectivă vor fi mărginite de plantații având liziere sinuoase, foarte plăcute privirii;

-suprafețele gazonale, pajiștile bine întreținute vor trebui să constituie adevărate covoare verzi dispuse în valonamente line;

-elementele inestetice vor fi mascate cu ajutorul vegetației (racordările de pantă, încrucișările de alei, neregularitățile valonamentelor, construcțiile inestetice, etc.);

-evidențierea elementelor frumoase cu ajutorul vegetației se va face prin utilizarea contrastelor, nuanțelor de culoare diferită, formelor particulare, fundalurilor potrivite;

-pe terenurile denivelate se va evita amplasarea simetrică a plantațiilor;

-plantațiile de al racordări de alei, intersecții ș.a., trebuie să alcătuiască grupuri unitare cu forme bine constituite;

-se vor evita plantațiile făcute astfel încât lizierele să aibă o linie prea uniformă;

-exemplarele izolate din nișele sau din exteriorul grupărilor vor fi, de preferat, din aceeași specie cu cele de la marginea masivului și vor fi dispuse astfel ca la o diseminare naturală;

-forma etajată a masivelor plantate va trebui să urmărească linia generală a valonamentului;

-se va evita plantarea în cadrul grupărilor la distanțe egale între exemplare sau în aliniament și nici în mod perfect simetric față de o axă imaginară.

PROIECTAREA ÎN INTRAVILAN

Aici se va ține seama de următoarele principii:

suprafețele fiind în general mai reduse decât în mediul rural și mai limitate în plan și spațiu, amenajarea trebuie să fie compactă, foarte economică, judicioasă funcțional, întreaga organizare trebuind să se impună vizual, ca un tot unitar;

elementele de constrângere, limitare și geometrizare pot fi compensate cu ajutorul vegetației și a unei trasări corespunzătoare;

stabilirea raporturilor dintre construcții și oraș se poate face prin intermediul străzii, deci o atenție deosebită trebuie dată: circulației, intrărilor și ieșirilor, izolării față de zgomot, gaze și praf prin ecrane de vegetație dese;

microclimatul neprielnic impune o intervenție activă pentru purificarea, răcirea și ozonificarea aerului cu ajutorul filtrelor de vegetație, pulverizării apei ca aerosoli, creării de oglinzi de apă, de pasaje etc.;

PROIECTAREA ÎN EXTRAVILAN

Va fi supusă, în general, principilor de mai jos:

spațiul fiind mai puțin limitat decât în mediul urban se va căuta să se includă în peisaj cele mai frumoase elemente naturale aflate în împrejurimi;

proiectarea va ține seama de acele calități care conferă peisajului un caracter specific (de baltă, de câmpie, colinar, montan), se va căuta ca aceste trăsături să fie accentuate iar trăsăturile nesemnificative, lipsite de expresie să fie mascate sau să li se diminueze forța;

suprafețele oferă posibilități de acțiune mai puțin îngrădite decât în mediul urban și deci o libertate de proiectare mai mare, o compoziție mai liberă;

orice construcție nouă apare aici impusă peisajului, de aceea se va căuta armonizarea ei cu natura înconjurătoare, folosirea de materiale de proveniență locală și care să-i confere un caracter de naturalețe, nefinisare, robustețe și rusticitate;

uneori se poate crea un contrast între natura înconjurătoare ca element dominant și construcția propriu-zisă ca element dominat;

elementelor construite este indicat să li se confere un specific etnografic local;

calitatea esențială a compoziției fiind naturalețea se va prefera un stil compozițional și un gen corespunzător (de exemplu: stil natural peisager, genul pitoresc);

expunerea mai directă la intemperiile climatice, lipsa adăposturilor antrenează măsuri sporite de protecție împotriva vântului, insolației, spulberării zăpezii, căldurilor mari, etc.

Grădina individuală reprezintă unitatea de spațiu cu suprafața de 1200 mp, dintre care 132 mp din suprafață este ocupată de imobil, și are ca scop principal recreerea și relaxarea proprietarilor care dețin imobilul și terenul aferent.

Planul inițial al grădinii, realizat în etapa de studiere a terenului ( evidențiat prin următoarele imagini), demonstreză faptul că proprietarul neavând cunoștințe în domeniul arhitecturii peisagere a utilizat ineficient spațiul pe care îl deține, vegetația gasindu-se în număr mic și distribuită inestetic pe terenul gazonat nu foarte bine întreținut. Ce este mai important este faptul că lipsește categoric o piesă de apă în spațiul respectiv și asta îl face un spațiu anost, lipsit de vigoare, naturalețe și frumusețe.

sursă proprie

sursă proprie

sursă proprie

sursă proprie

sursă proprie

Sursă proprie

sursă proprie

Terenul s-a constatat că era denivelat, astfel că acesta a fost terasat și nivelat.

Mobilierul de exterior a fost ales astfel încât să fie rezistent și de durată la condițiile climatice, fiind în aceeași ambianță cu stilul amenajării.

Grădina este proiectată în stilul mixt în care pavajul geometric întrerupe liniile sinuoase ale vegetaței, respectiv suprafețele gazonate ale grădinii, astfel încât vegetația îmbracă spațiul geometric realizat prin construirea unor zone rectangulare care servesc relaxării în timpul sezonului cald (foișor, bazine etc.).

Grădina este delimitată de vecini printr-o împrejmuire de lemn și beton, și diferite specii arbustive ( Thuja orientalis var. Fastigiata, Chamaecyparis lawsoniana var. Alumii, Magnolia stellata, Berberis thunbergii var. Atropurpurea, Malus domestica, Prunus serrulata var. Kanzan, Deutzia scabra var. Plena, Magnolia x soulangiana var. Lennei, Juniperus squamata var. Blue Star, Picea pungens var. Glauca, Acer palmatum var. Atropurpureum), împrejmuirea are o înălțime de 1.80 m, dispune de o intrare particulară de 1.50 m lungime și de o intrare pentru automobil de 4.00 m lungime, situată în partea de Vest a sitului, aici, pe o parte și alta a intrării automobilului dar și a proprietarului, beneficiază de un view foarte frumos constituind dintr-o grupare de arbori și arbuști târâtori în centru ( Malus x purpurea „ Eleyi” , Spiraea x vanhouttei), pe margini aflându-se diferite specii de Rosa spp., iar în apropierea împrejmuirii între cele două intrări se află aliniamente de specii de Thuja occidentalis var Fastigiata și Chamaecyparis lawsoniana var Alumii, toate îmbrăcate într-un superb gazon de un verde viu, bine întreținut.

Partea estică a spațiului amenajat este amenajată astfel încât o parte din vegetația existentă a fost păstrată și pusă în valoare prin completări cu alte specii dispuse în grupuri cum ar fi Magnolia stellata cu două tufe de Berberis thunbergii var. atropurpurea, pentru a accentua și delimita coloristic spațiul gazonat, prin transplantarea speciilor existente deja de Rhododendron pentru a fi unite într-un singur grup, deoarece erau plantate aleatoriu, și astfel au fost dispuse în partea de est lângă unul dintre bazine pentru a accentua coloarea apei dată de razele soarelui pe timpul sezonului cald. Dar vegetația a fost pusă în valoare și prin diferite elemente cum ar fi construirea a două bazine, cum am menționat mai sus, care să asigure răcoarea pe timpul temperaturilor ridicate și să anime priveliștea datorită jeturilor aflate în interiorul bazinelor, acestea fiind înconjurate de un pavaj din piatră naturală de un deosebit gri spre alb, dar pentru a scăpa de monotonie s-a plasat între aceste două bazine o grupare interesantă de arbuști de conifere cu foioase și anume Juniperus horizontalis var. Glauca și Juniperus procumbens var. Green mound, în centrul lor fiind dispus un frumos Cotoneaster horizontalis.

Aceste bazine au fost încadrate în grădină astfel încât proprietarii să aibă o priveliște deosebită de pe terasă, din fața imobilului.

Această priveliște dată de compoziția amenajată poate fi admirată și din interiorul unui foișor, aflat în partea de sud-est a grădinii. Este un foișor în stil clasic, din lemn, alb, cu diferite broderii făcute în lemn, în interiorul lui aflându-se 2 băncuțe în același stil ca foișorul , care asigură odihna proprietarilor și priveliștea acestora, îmbrăcat pe anumite zone de liane, cum ar fi Clematis lanuginosa și clematis x jackmanii var. Alabast, care asigură frumusețea foișorului prin florile acestor specii cu nuanțe de alb și un ușor mov spre albastru, dar și răcoarea în sezonul cald.

În spatele foișorului avem o grupare compusă din Prunus serrulata var. kanzan și doi arbuști de Deutzia scabra var. plena.

În partea de sud a amenajării avem o grupare compusă din Magnolia x soulangiana var. lennei și doi arbuști de Cornus alba și Cornus florida. Tot aici avem amenajat și un pas japonez care face legătura între foișor și o bancă de grădină amplasată în partea laterală, sudică a imobilului.

Aici în spatele băncii se află dispusă o vegetație care asigură relaxarea, recreerea proprietarilor și anume: mai multe tufe de Lavandula angustifolia, o grupare de Peonia sylvatica var. Conte de Flandre, grupare de Calluna vulgaris, și o grupare de două specii de Berberis thunbergii var. admiration și Euonymus fortunei var. aureomarginata.

În fața băncii se află o priveliște încântătoare , o amenajare complexă dată de o mică rocărie (deseori rocile formează scene de peisaj deosebit de interesante care impresionează fie prin masivitatea și soliditatea blocurilor de piatră fie prin aglomerarea de mase mai mici, cu aspect sălbatic sau pitoresc) cu un bazin de grădină înconjurat de vegetație : tufe de Calluna vulgaris, Iris psedacorus var. variegata, Iris ensata var. variegata, Imperata cylindrica var. Red Baron, Myosotis alpestris.

Un element important în gradină este apa, aceasta putând fi folosită în scop decorativ, captata în bazine ornamentale de diferite forme și texturi, oferindu-i grădinii valoare estetică ridicată și o ambianță relaxantă. THEIA este un bazin de formă neregulată, cu o suprafață de 250X170 și o adâncime de 60 cm, capacitatea bazinului fiind de 700 L. Bazinul THEIA se montează ușor și în combinație cu diferite specii de plante se poate realiza un colț de oază acvatică relaxantă prin aspect,culoare și parfum.(fig.12)

fig. 12 – http://www.dedeman.ro/ro/gradina.html

Comanda bazinului cu apă a fost făcută pe site-ul http://www.dedeman.ro/ro/gradina.html avand prețul total de 3025 Ron.

În spatele rocăriei se află doi Juniperus squamata var. Blue Star și așezat între ei falnic un Picea punges var. glauca.

3.2. Justificarea vegetației propuse în amenajare

Vegetația proiectului de amenajare a fost aleasă a.î să asigure o perioadă de decor natural cât mai îndelungată, care să completeze cadrul ornamental creat de diferite textualități ale materialelor utilizate în construirea acestei amenajări. Acest ciclu continuu de decor este realizat de utilizarea diferitelor specii de arbori, arbuști, specii floricole, toate îmbrăcate de un gazon viu colorat utilizate în amenajare pe anumite intervale sezoniere.

Vegetația arboricolă înfrumusețează grădina atat prin flori de diferite culori, plăcut mirositoare, pe anumite intervale de vegetație, cât și prin frunzișul bogat colorat de diferite nuanțe schimbătoare în sezoane de vegetație. Vegetația floricolă îmbogățește grădina prin mireasmă, culoare și eleganță.

Thuja occidentalis(fig.13) – Atinge în mod natural înălțimi de până la 20 m, dar la noi este frecvent întâlnită ca arbust. Tulpina este dreaptă, scoarța este brun-roșiatică, coroana piramidală, constituită din mai multe ramificații, lujerii sunt comprimați, dispuși în planuri orizontale sau oblice, au culoare verde întunecat pe față și palid verzui pe dos, fără pete albicioase. . Frunzele la tuia sunt solziforme, verzi. Iarna lujerii capătă uneori o colorație ruginie, reversibilă. Conurile sunt îngust ovoide, lungi de 1-1,5 cm, cu 3-6 perechi de solzi imbricați, pieloși, uscați, scurt mucronați la vârf, bruni-gălbui. Deja existent în grădină este cultivarul 'Fastigiata' (cu portul columnar).

fig. 13 – www.gopixpic.com

Chamaecyparis lawsoniana var. Alumii(fig.14) – Arbore de talie mare (până la 60 m), coroana conic-piramidală, vârful tulpinii fiind caracteristic curbat sau nutant, lujerii sunt turtiți, dispuși orizontal. Frunzele sunt solziforme, așezate opus, pe partea inferioară având linii albe difuze. Conurile sunt mici, verzi-albăstrui la început apoi brune la maturitate, cu 8-10 solzi lemnoși, inegal rombici și se maturează în primul an de la apariție. Semințele sunt mici (cca. 4 mm), cu 2 aripioare laterale. Deja existent în grădină cultivarul 'Alumii' (formă columnară, frunziș albăstrui).

fig. 14 – kurowski.pl

Juniperus horizontalis cultivarul ”Glauca”(fig. 15, 16) – Arbust târâtor de maxim 1 m înălțime, cu ramificații orizontale, lungi care dau arbustului o lățime de 3-4 m; frunzele sunt solziform-aciculare, lungi de 2-6 mm, grupate frecvent câte 3, de culoare verde-albăstruie, În amenajare este cultivarul 'Glauca' – are port târâtor foarte pronunțat (repent), alipit de sol, cu numeroase ramuri subțiri și frunziș dens, solziform, albăstrui.

fig.15, 16- http://shop.mein-schoener-garten.de/

Juniperus squamata(fig. 17, 18)- Arbust originar din Orient, cu trunchi scurt, deseori ramificat de la bază, frunzele de obicei aciculare, înguste, de 3-9 mm lungime verzi albăstrui glauce, flori dispuse dioic și conuri sferice, negricios-lucioase. Cultivarul 'Blue Star' – cu port foarte scund, compact și frunziș des, mărunt, albastru intens.

Este o specie ușor termofilă, rezistentă la secetă și la uscăciunea aerului.

Fig. 17, 18 – www.gopixpic.com

Juniperus procumbens(fig.19) – Arbust originar din zona montană a Japoniei, unde crește încet, are creștere prostrată, de maxim 50 cm înălțime dar 2-4 m diametru. Frunzișul este acicular, florile sunt dioice iar conurile sunt cărnoase, globuloase, brune-închis, acoperite de un strat de pruină argintie. 'Green Mound' – arbust folosit frecvent ca acoperitor de sol, cu frunziș des, verde albăstrui.

fig. 19- www.gopixpic.com

Berberis thunbergii(fig.20) – Arbust cu o înălțime de până la 2,5 m, des ramificat, cu lujerii maturi purpurii, cu spini simpli, rareori trifurcați. Frunzele sunt căzătoare, foarte variate ca formă, de la obovate până la spatulat-oblongi, întregi, pe față verde strălucitor, pe dos glauce iar toamna devin roșii-arămii. Florile sunt frumoase, galbene cu nuanțe roșiatice la exterior, solitare sau câte 2-4 în mici umbele iar fructele sunt de culoare roșu strălucitor, elipsoidale și decorează planta și în timpul iernii. cultivarul Atropurpurea – are frunzele purpuriu întunecat.

fig. 20- www.gopixpic.com

Clematis lanuginosa(fig.21) – Liană originară din Orient (China, Japonia) de cca. 2 m lungime, cu ramuri păroase. Frunzele sunt ovate sau ovat-lanceolate de 6-12 cm lungime, pe față glabre, pe dos dens și moale păroase (lanuginoase). Florile sunt mari (10-20 cm în diametru), albe până la palid albăstrui, de 10-20 cm diametru, cu o lungă perioadă de înflorire (iulie-septembrie).

fig.21 – www.gopixpic.com

Clematis x jackmanii

Este una din cele mai frumoase liane, are până la 3-4 m lungime, frunze penate, cu foliole lat-ovate, acuminate, glabre, pe dos pubescente, de 10-12 cm lungime; florile sunt mari (15 cm), simple sau involte, variat colorate , „Asao” (flori roz carmin).(fig. 22, 23)

fig. 22, 23 – davesgarden.com

Magnolia stellata (fig.24) – Este un arbust de talie joasă, atinge maxim 6 m înălțime, care provine din Japonia. Lujerii tineri și mugurii sunt acoperiți de peri mătăsoși, frunzele obovate sau îngust-eliptice pe față verzi închis, pe dos verzi deschis, glabre și cu flori albe, duble, de cca. 8 cm diametru, foarte abundente, odorante, care se deschid în formă de stea și apar primăvara devreme, dar după înfrunzire. Cultivarul 'Rosea' – cu petalele la exterior roze.

fig.24 – allegro.pl

Magnolia x soulangiana

Caracterizare morfologică. Este un arboraș de 6-7 (8) m, uneori cu aspect de tufă, cu frunze obovate până la eliptice, de 10-20 cm lungime, de obicei acuminate, pe dos pubescente; florile sunt erecte, campanulate, albe la interior și cu baza roz-violacee, cu diametrul de până la 9 cm, iar fructul este cilindric, ușor curbat și roșu.

Arbore cu port larg și formă arbustivă, are mai multe tulpini, pornite de la bază, foarte rezistent, frunziș atractiv de culoare verde închis, căzătoare, cu înflorire deja de la vârstă fragedă, are flori arătoase care înfloresc la începutul primăverii, florile sunt parfumate în formă de cupă, diametrul coroanei fiind de 5-6 m, are o creștere moderată; expunere în plin soare sau umbră parțială, foarte tolerant la sol și la diferite climate. Pământul trebuie să fie umed, ușor drenabil, lutos, dar bogat în materii organice, compost sau îngrășământ de frunze. Îngrijirea magnoliei este realtiv simplă. Magnoliei nu îi place să fie transplantată și nici deranjată, de aceea este bine să lăsați o zonă de cel mult 6 metri în jurul ei . Înghețul poate duce la ofilirea părților de la vârf a ramurilor. O problemă poate fi că florile pot îngheța către sfârșitul iernii, înghețurile de primăvară timpuriu. Magnolia se cultiva ca specimen sau printre alți arbori și arbuști. Var. Lennei (cu flori albe la interior și roze la bază, mari, care apar în aprilie-mai).(fig.25, 26)

fig.25 – http://www.gardenstore.ro/

fig. 26- www.pinterest.com

Picea pungens(fig.27) – Este arbore originar din America de Nord de 30 (50) m înălțime. Are scoarța trunchiului groasă, brună-cenușie, adânc crăpată. Lujerii tineri sunt bruni-gălbui, viguroși. Mugurii terminali sunt mari, nerășinoși, cu vârful solzilor răsfrânți. Frunzele aciculare sunt dispuse perpendicular pe lujer, radial, lungi de 2-3 cm, rigide și înțepătoare, de culoare verde-cenușie sau verzi-albăstrui brumate, intens colorate. Florile mascule sunt violacee iar cele femele, roșii-carmin. Conurile sunt cilindrice de 7,5 cm, brune deschis, cu solzi subțiri, romboidali, emarginați, iar vârful conului pare ciuntit. Cultivarul Glauca ( Molidul de Colorado) – cu acele verzi albăstrui intens.

fig.27 – www.pinterest.com

Chamaecyparis pisifera(fig.28) – Arbore originar din Sudul și centrul Japoniei, are talia I-a, dar la noi sunt cunoscute numai formele horticole de talie mai mică. Trunchiul este drept, lujerii sunt au frunze de două feluri: frunze adulte – solzoase, verzi, cu o dungă albă de stomate pe partea inferioară și frunze juvenile – aciculare, de 4-8 mm lungime, moi, verzi-albăstrui, glauce. Conurile sunt globuloase, mici. Am folosit la amenajare cultivarul 'Squarrosa Aurea' – arboraș cu vârfurile recurbate și frunzișul verde gălbui

fig. 28- www.gopixpic.com

Deutzia scabra.(fig.29, 30) Specie originară din Orient, care are tufe de 2,5 m, viguroase, bine ramificate, cu lăstarii roșii-bruni, în tinerețe stelat-pubescenți, frunzele de 3-8 cm, ovate până la ovat-lanceolate, mărunt-crenate, pe ambele fețe stelat pubescente, aspre. Florile sunt albe sau la exterior rozii, în panicule erecte de 6-12 cm lungime, stelat-pubescente, care înfloresc în iunie-iulie. Fructele sunt capsule cu 3 valve, în interior cu semințe mărunte și numeroase. Var. Plena – cu flori involte, numeroase, albe cu roz-purpuriu la exterior.

fig.29 – http://www.baumschule-horstmann.de/

fig. 30- http://www.baumschule-horstmann.de/

Spiraea x vanhoutte-Cununița miresei(fig.31) -Arbust viguros, de cca 2 m înălțime, cu ramuri arcuite, puternice; frunzele sunt rombic-ovate, slab lobate către vârf, pe față verde-închis, dorsal albăstrui, toamna devin roșii-ruginii iar florile sunt albe, mici, în corimbe multiflore, laterale, care apar în mai-iunie.

fig. 31- davesgarden.com

Cotoneaster horizontalis(fig.32)

Este cel mai cunoscut cotoneaster și prezintă creștere prostrată, cu talia sub 1 m, frunze mici, lucioase, verzi închis, semi-persistente, toamna devin roșietice, flori câte l-2, aproape sesile, roz iar fructele sunt numeroase, roșii aprins, sferice.

fig.32 – http://www.gardenstore.ro/

Prunus serrulata (fig.33)- Specia prezintă arbori de 10-15 m, frecvent însă la noi se întâlnește ca arboraș de 3-6 m, cu frunze ovat-lanceolate, de 6-12 cm lungime, serate pe margini și flori albe sau roze câte 3-5 în raceme, înflorind înainte de înfrunzire. Cultivarul „Kazan” (cu flori involte roze-pal).

fig.33 – http://www.starkl.ro/cire-ornamental-kanzan-1-buc/

Cornus alba – Sânger tătărăsc, cornul tătărăsc(fig.34) – Specie originară din Asia, se remarcă prin lujerii săi roșii, erecți, prin frunzele oval-ascuțite pe dos glaucescente, care toamna capătă o culoare roșie-arămie, prin florile albe, mici, în corimbe mici, ce apar în mai-iunie și fructele albe-albăstrui. Foarte apreciate sunt varietățile ornamentele, var. sibirica – cu lujerii roșii aprins. fig. 34- www.gopixpic.com

Cornus florida L.(fig.35) Este un arbust sau un arbore de talie mică, originar din America de Nord, decorativ prin ramurile divergente, frunzele eliptic-ovate, mari, de 8-15 cm lungime, care toamna capătă nuanțe vii de roșu; florile sunt albe-verzui sau galbene cu 4 bractee petaloide mari (4-5 cm), albe sau roz, care înconjoară inflorescența mică, centrală, simulând astfel o floare de 8-10 cm diametru, apar în luna mai iar fructele sunt roșii, de 1-1,5 cm diametru, coronate de caliciul persistent.

fig. 35- davesgarden.com

Acer palmatum Thunb. (fig.36) – Arțarul japonez. Arbore mic sau arbust prețuit pentru frunzișul verde foarte decorativ care toamna se colorează în roșu-carmin. Frunzele sunt palmate, adânc-lobate, cu 5-11 lobi lanceolați, iar florile sunt mici, purpurii, în raceme lungi care apar vara. Are numeroase cultivaruri, forme și varietăți :

Atropurpureum – cu frunze cu 5 lobi, colorate în roșu-închis.

fig.36- (http://www.gartenfreunde.ch/)

Malus x purpurea var eleyi – Mărul roșu (fig.37). Arbust sau arboraș mic, cu ramuri foarte lungi, frunzele sunt ovate, caute, crenate, la început roșii-brunii, mai târziu verzi-întunecate, lucioase. Florile sunt la deschidere roșii-purpurii, apoi se decolorează foarte repede. Fructul este globulos, roșu-purpuriu, lung-pedunculat. Are câteva varietăți apreciate pentru valoare decorativă:

– Var. Eleyi – are frunze roșii-întunecate, pe dos pubescente, florile sunt roșii-bordo iar fructul este roșu-purpuriu.

fig. 37- http://www.gardenstore.ro/

Calluna vulgaris – Iarbă neagră, Caluna.(fig.38,39) Subarbust indigen, de talie mică (20-100 cm), cu ramuri subțiri, ascendente, frunzele persistente, mici, foarte înguste, imbricate, dispuse pe 4 rânduri. Florile sunt hermafrodite, roz-violacee, mai rar albe, dispuse în raceme spiciforme, erecte, decorative prin caliciul colorat, mai lung decât corola campanulată și apar în iulie-august. Este specie care crește spontan la munte, pe terenuri mai sărace și acide. În cultură este o specie calcifugă, care preferă solurile mai sărace, rezistă bine la geruri dar nu tolerează seceta. Soiurile decorative prin frunze sunt iubitoare de lumină. Pentru cultură se recomandă ca substratul de cultură să fie amestec de turbă și nisip, peste care se așterne un strat de turbă de cca. 3 cm. Primăvara, anual sau la 2-3 ani se recomandă o tăiere severă pentru obținerea unor tufe compacte.

fig. 38, 39- www.botanicalstockphotos.com

Paeonia suffruticosa Andr. (sin. P. arborea Don., P. moutan Sims.) (fig.40)- Bujor mare. Este un arbust originar din China, de maxim 2 m înălțime, cu frunzele dublu-tripenate, de 10-25 cm, cu 3-5 lobi și pețiolul de 5-10 cm. Florile solitare sunt foarte mari (la formele de cultură ajung și la 30 cm), de culoare albă-roză sau uneori roșie, cu pete mari la baza fiecărei petale ce înconjoară staminele galbene, cu înflorire timpurie; fructele sunt compuse din câteva folicule mari, polisperme, păroase.

În cultura ornamentală sunt numeroase cultivaruri: Athlete – cu flori mari albe, Conte de Flandre – cu flori duble roze.

fig.40 – www.gopixpic.com

Festuca glauca (fig.41) – Această plantă perenă se deosebește de toate celelalte prin faptul că frunzele, lungi și înguste, au o culoare gri-albăstruie. Cu cât are parte de mai mult soare, cu atât nuanța de albastru este mai intensă. Festuca glauca este o tufă de dimensiuni medii, de până la 20-30 de cm, cu o formă rotundă.Florile apar vara și au o culoare maronie. Are tendința de a se înmulți excesiv singură, prin semințele florilor, dacă nu sunt îndepărtate florile înainte de apariția fructelor. Florile nu sunt foarte aspectuoase și țin destul de puțin. Având în vedere dimensiunile reduse ale frunzelor, această plantă poate fi folosită în rocării, stâncării și straturi pe linia din față, pentru a nu fi acoperită de altele mai înalte.

Festuca glauca este una dintre plantele puțin pretențioase și foarte rezistente. Are nevoie de un loc cât mai însorit, măcar câteva ore pe zi să beneficieze de soare direct. În zilele caniculare de vară este posibil ca frunzele să se pârlească. Iarna rezistă foarte bine în grădină, dar pentru a o stimula să crească în primăvara următoare este bine să o tundem, lăsând doar 4-5 cm deasupra solului. Atenție la apa: Festuca glauca nu tolerează deloc umezeala permanentă a solului.

fig.41-http://plant-shop.ro/toate-plantele-a-z/24-festuca-glauca-g-9.html

Lavandula angustifolia (fig.42) – habitatului natural al speciilor sunt pe înalțimile însorite și pantele stâncoase din sudul Europei, frunzele sunt înguste, parfumate. Florile sunt de culoare albastru închis-violet, mici, tubulare și parfumate, de asemenea se adună în inflorescență care decorează planta din iulie până în septembrie, ajunge la o înălțime de 40 cm, crește în locurile cu soare, calde când produce înflorire abundentă, spectaculoasă, are nevoie de sol mediu umed, bine drenat, calcaros, argilos sau nisipos, este o plantă foarte rezistentă la secetă, în primăvară se taie în mod regulat foarte scurt, în iernile aspre necesită o acoperire pentru protejare contra frigului și a gerului. Lavandula este potrivită pentru plantarea în grădini de stâncă, pe pante, în locuri dezavantajoase și în colțurile de plante aromatice.

fig.42 – http://www.gardenstore.ro/

Imperata cylindrica (fig.43) – nativă din Japonia, această plantă va fi o pată de culoare în amenajare acvatică, frunzele ca niște sulițe se colorează vara, dacă sunt plantate în plin soare, în roșu sângeriu oferind un spectacol superb. Este utilizată atât ca și plantă decorativă cât și ca plantă decorativă cât și ca plantă medicinală având proprietăți astrigente. Antipiretice, diuretice și septice. Este foarte rezistentă chiar și în solurile uscate și sărate.

fig.43-www.green4living.ch

Sedum spp. – este o plantă perenă, fragilă de talie mică, originar din Europa. Frunzișul este atractiv pe tot parcursul anului, frunzele sunt suculente, cu margine roz- albastru-verde ca niște tampoane scăzute la pământ. Florile nu apar până toamna , ele sunt de culoare roz luminoase, alb sau galben-verzui, bogate. Crește la înălțime mică, de 20-30 cm maxim, anumite varietăți, se răspândește greu. Preferă soarele, plantare la expoziție de lumină ,eventual la semiumbră. (fig. 44,45,46,47,48,49)

Fig.44,45 – http://www.gardenstore.ro/sedum-sieboldii.html

Fig. 46,47- http://www.gardenstore.ro/sedum-sieboldii.html

Fig. 48, 49- http://www.gardenstore.ro/sedum-sieboldii.html

Lonicera(fig.50) – este o liană rustică, nimic nu se compară cu parfumul caprifoiului într-o seară caldă de vară. Dacă vreo plantă trebuie cultivată aproape de ferestre, aceasta este caprifoiul cațărător, caprifoiul formează deseori o masă încalcită de frunze, tulpini și flori. Frunzele sunt ovate, verzi mediu cu partea inferioară cu peri, și sunt dispuse opus pe tulpinile verzui-roz.Tulpinile răsucite, care devin lemnoase și gri-maronii când îmbătrânesc, poartă flori lungi, tubulare. Florile parfumate ale caprifoiului, a caror culoare variază de la alb, crem și galben-deschis la nuanțe de roz, roșu intens și portocaliu, sunt urmate toamna de bace roșii, aceste plante sunt urcătoare care ating până la 5 m înâlțime, amplasată în locuri cu soare sau în semiumbră, preferă solurile umede, bine drenate, dar cresc pe aproape orice sol. Lonicera are rezistență bună chiar și în verile secetoase.

fig.50 – http://www.gardenstore.ro/

Euonymus fortunei – emerald gold (fig.51) – Acest arbust târâtor, veșnic verde, crește doar la înâlțimea de 0,3-0,5 m, frunze ovale și dințate veșnic verzi. Acest soi are frunze verzi cu margini largi, galben strălucitor, care sunt de culoare roz nuanța în timpul iernii. Această tufă decorativă este foarte îndrăgită fiind o pata de culoare în grădină. Florile nu sunt aspectuoase, sunt alb-verzui care apar la începutul verii. Fructele pot fi destul de ostentative, apar toamna, acestea sunt capsule de culoare albă, poate fi expus la soare sau în semiumbră, această plantă tolerează o gamă largă de sol și de umiditate, se recomandă udare moderată, nu necesită îngrijiri speciale ,primăvara și toamna, pământul se sapă în jurul arbustului, este rezistent la frig, nu are nevoie de protejare.

fig. 51- http://www.planteo.ro

Berberis thunbergii 'Admiration '-Dracila (fig. 52) – acest soi de Berberis cu frunze căzătoare are mici frunze roșcate cu margini galbene, frunze căzătoare, spectaculoase, florile sunt galbene cu nuanță de mov care înfloresc la sfârșitul lunii aprilie, începutul lunii mai. Fructele sunt mici roșii care apar toamna, înălțime de 0,5 m. Cere soare sau semiumbră. Poate fi plantată în orice sol. Este rezistent la secetă, necesită lucrări mici de întreținere, rezistent la frig, sunt eficiente atunci când sunt plantate în grupuri sau ca un specimen.

fig.52 – www.chris-pattison.co.uk

Iris pseudacorus (fig.53) – este o plantă ornamentală atractivă, bine-potrivită pentru băncile din iazuri sau solurile umede. Un nume alternativ este "Iris galben pal ", frunzele sunt în formă de sabie într-un mănunchi. Ca o duzină de flori se desfac de pe o tulpină unică la începutul verii. Înflorește în mai-iunie, crește până la înălțime de 100-120 cm, se răspândește repede datorită rizomilor, preferă soarele sau semiumbra. 

fig.53 – http://www.planteo.ro

Iris ensata variegata (fig. 54 ,55, 56) – înălțime plantă: 80 – 100 cm. Preferă locuri cu umiditate ridicată, pe lângă iazuri (heleștee), lacuri etc. Înflorește în perioada iunie – august. Acestă specie este rezistentă la îngheț, rămâne în pământ peste iarnă.

fig. 54- http://www.planteo.ro/iris-variegata

Fig.55, 56 – http://www.eutopiagardens.org/

Iarbă de pampas alb și roz (Cortaderia selloana) (fig.57) – plantă perenă, decorativă, foarte înaltă, 200 cm, cu inflorescențe mari, care se pot usca peste iarnă. Se folosește ca decor în grădină, dar și pentru flori tăiate (în stare uscată sau proaspătă).

fig.57 – http://www.eutopiagardens.org/

Myosotis alpestris (fig.58) – Aspect erbaceu, tufe scunde, compacte.

Frunzele sunt opuse simple, nedivizate, alterne, lipsite de stipele.

Florile sunt hermafrodite, albe, roz sau albastre, fără bractee, rar cu câteva bractee, în cimă scorpioidală. Elementele componente sunt: caliciu cu cinci diviziuni, corolă lungă, tubuloasă, iar limbul plan cu cinci petale îndepărtate cu gâtul închis prin solzi gălbui și cinci stamine.

fig.58 – http://ro.wikipedia.org

.

CAP. IV. CALCULUL TEHNICO-ECONOMIC

4.1. Lista materialelor necesare

Tabel nr. 4

Vegetația necesară

4.2. Deviz de înființare

Tabel nr. 5

4.3. Deviz pentru lucrări de întreținere

Tabel nr. 6

Total general : 23221.47 Ron

II.Bibliografie

DASCĂLU DOINA MIRA – NOTE DE CURS, PROIECTARE PEISAGISTICĂ, ANUL II

ILIESCU, Ana-Felicia, 1998 – Arboricultura ornamentală. Editura Ceres, București

IONESCU ȘT., Ofertă prețuri 2008-2009, SC CASA FLORILOR SRL, Iași

MILESCU I., A. SIMIONESCU, G. ROȘIANU, 1997 – Cartea pădurarului, Ed. Mușaținii, Suceava

PALADE L., 1973 –Arhitectură peisageră. Lucrări practice. Lito. Iași

SANDU TATIANA, 2009 – Arboricultură ornamentală, Ed. ‚’’Ion Ionesc de la Brad’’, Iași

SANDU TATIANA, 2013 – Lucrări practice – Arboricultură ornamentală

SANDU TATIANA, 2013 – Arhitectura peisajului – Lucrări practice, Ed. „Ion ionescu de la Brad”, Iași

SANDU TATIANA, 2013 – Arhitectura peisajului – Curs pentru licență, Ed. „Ion Ionescu de la Brad”, Iași

https://www.flickr.com/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Siretul_la_Mircesti3.jpg

http://www.dadrbacau.ro/images/judet_bacau.jpg

http://www.eplante.ro/

http://www.hgtvgardens.com/

http://www.chewvalleytrees.co.uk/

http://www.greenparadise.ro/

http://www.meylan.ch/

http://lh2treeid.blogspot.ro/

http://www.pro-faber.info/

http://www.gartenfreunde.ch/

http://gradina-fericirii.blogspot.ro/

http://irigatii.webgarden.com/

http://irigatii.webgarden.com/

http://www.levavasseur.fr/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Bac%C4%83u

http://www.dadrbacau.ro/bacau.php

http://www.comunapoduturcului.ro/pagina/prezentare-generala

http://www.constructmall.ro/rulouri-gazon-p-281/

http://beton-amprentat.info/category/beton-amprentat

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nu-m%C4%83-uita#mediaviewer/File:Myosotislatifolia.jpg

http://www.gardenstore.ro/

http://www.sweetgarden.ro/

http://www.gardens.ro/oferta_gazon.html

http://www.piatraonline.ro/

http://finisaje.ucoz.ro/

http://www.bizoo.ro/firma/vivametal/vanzare/6673273/corp-iluminat-de-gradina-polar-l1000

http://www.constructmall.ro/rulouri-gazon-p-281/

http://gutuiuldeaur.ro/gazon-iasi/rulouri-gazon-iasi/

http://www.artagradinilor.ro/piatra-naturala/pietris-decorativ/