Amenajarea Turistica In Zona Metropolitana Oradea

CUPRINS

INTRODUCERE

1. CADRUL GEOGRAFIC ȘI ADMINISTRATIV

1.1. Poziția geografică

1.2. Relief

1.3. Organizare administrativă

Zona Metropolitană Oradea face pare din planul național de amenajare teritorială și urbanism alături de încă 14 orașe din țară, respectiv capitala București, Bacău, Baia Mare, Brăila, Brașov, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Galați, Iași, Ploiești, Sibiu, Târgu Mureș și Timișoara. Se află la limita vestică a statului român, conjunctura fiind favorabilă datorită așezării la frontiera cu Ungaria, distanța din Oradea în orașele Debrecen (80 km) și Budapesta (225 km) fiind destul de reduse facilitând dezvoltarea activităților economice, dar și turistice. Momentant fluxul turistic se îndreaptă dinspre România spre Ungaria, mai puțin invers. Aceasta se datorează condițiilor de dezvoltare mai ridicată a statului ungar și în ceea ce privește turismul și amenajarea turistică.

Figura 1.1. Harta României cu individualizarea zonei metropolitane Oradea

Zona metropolitană Oradea cuprinde în prezent 12 unități administrativ-teritoriale și anume: Municipiul Oradea reprezentând centrul zonei în jurul căreia gravitează celelalte 11 comune componente respectiv: Biharia, Borș, Cetariu, Girișu de Criș, Ineu, Nojorid, Oșorhei, Paleu, Sînmartin, Sîntandrei și Toboliu.

Figura 1.2. Unitățile administrativ teritoriale ale Zonei Metropolitane ORADEA

(sursa: http://www.ebihoreanul.ro/modules/news/files/ZMOIneu.jpg)

De la înființare în anul 2001 și până în prezent, arealul zonei metropolitane Oradea a suferit o serie de modificări la nivelul componenței teritoriale. Astfel încât, dacă la începuturi unitățile administrativ-teritoriale numărau doar 7 comune afiliate metropolei Oradea, respectiv comunele Biharia, Borș, Cetariu, Nojorid, Oșorhei, Sînmartin și Sântandrei, acum ele sunt în total de 11. Celelalte comune aparținătoare zonei metropolitane Oradea s-au alăturat în timp, însă aceasta nu face decât să sporească interesul turistic și implicit o dezvoltare economică mai puternică în acest spațiu.

Comunele care s-au unit ulterior zonei metropolitane Oradea sunt:

Paleu în anul 2004 după scindarea din comuna Cetariu;

Girișu de Criș în anul 2007;

Toboliu în anul 2008, acesta aparținând anterior Girișului de Criș;

Ineu în anul 2010.

La nivel de localități, zona metropolitană este destul de bogată incluzând, pe lângă Municipiul Oradea încă 11 comune și 43 de sate. Reședintele satelor poartă numele celor 11 comune din cadrul zonei metropolitane Oradea. În total, la ora actuală există 44 de localități cuprinse în zona metropolitană Oradea (Tabel 1.1.).

Tabel 1.1. Localitățile componente ale Zonei Metropolitane Oradea

Suprafața totală a Zonei Metropolitane Oradea este de 74.475 ha, ceea ce reprezintă 9.87% din suprafața totală a județului Bihor și 0,31% din suprafața totală a României. Cea mai mare contribuție, din punct de vedere al suprafețelor, o au localitățile Nojorid (cu 16,86% din suprafața totală a Zonei Metropolitane Oradea) și Oradea (cu 15,52% din suprafața totală a Zonei Metropolitane Oradea), iar la polul opus, cea mai redusă contribuție, din punct de vedere al suprafețelor, o au localitățile Sintandrei (cu 3,81% din suprafața totală a Zonei Metropolitane Oradea) și Borș (cu 5,83% din suprafața totală a Zonei Metropolitane Oradea) (Tabel 1.2.).

Tabel 1.2. Suprafața localităților componente ale Zonei Metropolitane Oradea

(sursa datelor: http://statistici.insse.ro/shop/)

Populația Zonei Metropolitane Oradea se este de 275.026 de locuitori, ceea ce reprezintă 44,30% din populația totală a județului Bihor și 1,23% din populația totală a României. Cea mai mare contribuție, din punct de vedere al populației, o are, inevitabil, Municipiul Oradea, care participă cu 81,24% la populația totală a Zonei Metropolitane Oradea. La polul opus, cele mai mici contribuții, din punct de vedere al populației, le au localitățile Toboliu (cu 0,77% din populația totală a Zonei Metropolitane Oradea), Cetariu (cu 0,79% din populația totală a Zonei Metropolitane Oradea) și Paleu (cu 0,95% din populația totală a Zonei Metropolitane Oradea) (Tabel 1.3.).

Tabel 1.3. Populația localităților componente ale Zonei Metropolitane Oradea

(sursa datelor: http://statistici.insse.ro/shop/)

Municipiul Oradea este divizat în 9 cartiere rezidențiale la care se adaugă spații agricole, de dezvoltare, comerciale și de servicii, industriale și spatii speciale de folosință (Bucur Liviu, 20??, 11).

Aceste spații funcționează ca un tot unitar în cadrul metropolei urmărindu-se dezvoltarea continuă și optimă pe toate planurile. În același timp se caută o o legătură și o colaborare fructuoasă între toate localitățile având ca scop comun dezvoltarea zonei metropolitane Oradea în cât mai multe domenii.

Amenajarea turistică aduce un plus prin atragerea turiștilor în zonă. Cu cât fluxul turistic este mai mare cu atât dezvoltarea turismului va lua avânt și va conduce la o creștere economică dorită.

Elementele geografice prezente în cadrul zonei metropolitane Oradea au o însemnătate deosebită pentru turism, urmărindu-se prin amenajarea turistică a acestora o dezvoltarea turistică și social-economică. Valorificarea anumitor elemente geografice se impune ca un proces valoros pentru creșterea interesului turistic, nu numai la nivelul orașului Oradea, ci și al celorlalte unități administrativ-teritoriale din cadrul zonei metropolitane. Ca exemplificare avem valorificarea din vremurile antice a băilor romane, respectiv a izvoarelor termale, care a ajutat la transformarea lor în obiective turistice de mare valoare, atât pe plan local cât și pe plan național (ex. stațiunile turistice Băile Felix și Băile 1 Mai).

Municipiul Oradea este alcătuit din elemente fizico-geografice care de-a lungul timpului au suferit prin procesul de amenajare teritorială o metamorfozare în obiective turistice de foarte valoroase. Valorificarea elementelor geografice cu importanță majoră se impune pentru creșterea interesului turistic, nu numai la nivelul orașului Oradea, ci și al celorlalte unități administrativ-teritoriale din cadrul zonei metropolitane. În urma amenajării turistice s-au putut dezvolta și crea în timp noi tipuri și forme de turism în funcție de cererea turistică.

Turismul în zona metropolitană depinde în cea mai mare măsură de amenajarea turistică a cadrului natural existent. Având în vedere că arealul în discuție este doar în mică măsură amenajat corespunzător practicării turismului, se propun soluții de schimbare în acest sens. Fiecare teritoriu geografic aparținător unităților administrative enumerate anterior prezintă cel puțin două sau mai multe elemente ale cadrului natural care sunt sau nu valorificate în vederea efectuării turismului în zonă, sub toate formele sale. Mancanța dezvoltării acestor elemente geografice la justa lor valoare turistică derivă din slaba organizare și management la nivelul primăriilor comunelor din zona metropolitană Oradea, care sunt răspunzătoare direct pentru soluționarea acestui inconvenient care persistă de prea mulți ani. Fără o evaluare, amenajare și gestionare corectă a teritoriului și din perspectiva turismului se va ajunge la un export al turiștilor spre țările în vecinate (ex. R. Ungaria) sau spre alte destinații din țară și/sau din străinătate. Aceste țări, deși poate mai sărace în elemente naturale, sunt pregătite cu oferte turistice mult mai atractive primind anual o serie de turiști din toată lumea.

Există câteva priorități care trebuie luate în calcul cât mai urgent pentru zona metropolitană Oradea și anume crearea obiectivelor turistice și a infrastructurii turistice moderne care să aibă în vedere și existența de trasee turistice practicabile. Existența acelei conexiuni strânse între toate unitățile administrativ-teritoriale, o conlucrare și întajutorare între localități în vederea formării unui lanț turistic care să prezinte o ofertă turistică generoasă și să se ridice la nivelul de a satisface atât cererea turistică internă, cât și internațională. Turistul trebuie să fie mulțumit de ceea ce vede și de cum este tratat, indiferent de pretențiile pe care le-ar avea, astfel încât să revină cât mai des. La sfârșitul sejurului probabil va povesti experiența sa influențându-i astfel și pe alții, acesta fiind doar unul din mijloacele de promovare turistică a zonei pe lângă mass-media, internet, agenții turistice din țară și străinătate etc.

I.1.1. Cadrul geografic și administrativ al Comunei Biharea

Comuna Biharea în cadrul zonei metropolitane Oradea este poziționată în partea de nord a acesteia, iar la nivel de județ ocupă partea central-vestică, învecinându-se, din punct de vedere administrativ, în nord cu comunele Tămășeu și Sălard, în sud cu municipiul Oradea și comuna Paleu, iar în vest cu statul Ungaria și comuna Borș și în est cu comuna Cetariu. Se află la o distanță relativ scurtă de centrul zonei metropolitane Oradea, la 14 km, iar granița cu Ungaria facilitează tranzacțiile transfrontaliere.

Transportul în comună este facil și se realizează pe drumul județean DJ 191 Biharea-Sălard- Marghita în partea vest-estică și în partea nord-sudică pe drumul național DN 19 Oradea-Carei-Satu-Mare.

2. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR

În publicația autorilor Chris Cooper și Michael Hall, „Turismul contemporan. O abordare internațională”, publicată în anul 2008, ne este prezentat turismul zilelor noastre sub forma unei industrii prestatoare de servicii bazată pe producție și consum. Sistemul turistic cuprinde patru elemente de bază și anume regiunea sursă, ruta de tranzit, regiunea de destinație și mediul toate interrelaționând direct. Se urmărește de asemenea prin prisma gestionării, marketingului și a dezvoltării a se depăși conceptul de călătorie ca doar vacanță, și fiind privit ca un domeniu al mobilității voluntare și temporare a turistului înspre consumul produsului turistic. În acest studiu turismul este considerat un sistem; se urmăresc și doleanțele turistului contemporan în ce privește destinațiile turistice și consecințele. Destinația turistică apare ca o sumă formată din atracții, populație și afaceri individuale căutându-se strategii de conducere, mecanisme de gestionare și dezvoltare durabilă a obiectivelor și probleme de marketing în cadrul acesteia. Turismul ca industrie este înfățișat din perspectiva compenentelor sale și apoi a problemelor cheie: resurse umane, tehnologie, globalizare, rețea, știință, gestionare turistică etc. La final aflăm care este rolul turismului pro-poor, al turismului virtual și a schimbărilor de mediului înconjurător.

Peter Mason în cartea sa publicată în anul 2009, „Influențele turismului, gestionare și planificare”, ne vorbește despre turism având în vedere și comunitățile gazdă ca membrii ai industriei turistice dezvoltând numeroase abordări și tehnici de gestionare turistică. Cele patru părți ale lucrării fac referire la creșterea, dezvoltarea și influențele asupra turismului, gestionarea și planificarea turistică: concepte, probleme și participanții cheie, metode și mijloace de gestionare și planificare turistică și viitorul planificării turistice: probleme de susținere a turismului în viitor.

O altă lucrare despre turism publicată în anul 2009 de Yvette Reisinger, „Turismul internațional. Culturi și comportament”, expune perspectiva diferențelor culturale și de comportament. Ea a cercetat influențele culturale asupra comportamentului uman extinzându-și studiul în mai multe țări de pe continentul Asia (China, Coreea, Indonezia, Japonia și Tailanda) și Australia. În subcapitolul 1.3.3. al lucrării se evidențiază o serie de noi tipuri de turism, respectiv turismul cultural, turismul de sănătate, turismul de wellness și spa, turismul bazat pe natură, turismul educațional, turismul în sălbăticie, geoturismul, turismul de origine, turismul gastronomic, turismul fotografic, turismul voluntar, turismul virtual, turismul empiric, turismul spațial, turismul etic sau moral, turism de comunitate și para turismul. Restul lucrării prezintă influența globalizării asupra turismului și culturii, practici culturale și diversitatea culturală, influențele turismului asupra culturii, comportamentul turistului etc.

Cartea intitulată sugestiv „Resurse și destinații turistice interne și internaționale” a colectivului de autori Neacșu N., Neacșu M., Băltărețu A., și Drăghilă M. poate fi considerat un curs turism și amenajare turistică în ce privește prezența diferitelor resurse naturale și antropice valorificate sau mai puțin. Cartea face o descriere a resurselor și destinațiilor turistice din România la nivel de regiuni, ultimele două capitole referindu-se la cele mai importante resurse și destinații turistice internaționale (europene, asiatice, africane etc.). Regiunea de nord-vest este descrisă geografic fiind exemplificate prin hărți și tabele cu date procesate și distribuția procentuală pentru infrastructura turistică existentă până în anul 2007, luându-se apoi fiecare județ component și caracterizând resursele și destinațiile turistice existente în prezent. În județul Bihor autorii identifică resurse naturale hidrografice (Lacul Peța), de vegetație, de faună, rezervații naturale și monumente ale naturii în număr de 60 și un potențial speologic deosebit valoros, dar și resursele de natură antropică precum cele cutural-istorice (Cetatea Oradea etc.), tehnico-economice (centre viticole etc.) și social-demografice (populație, hoteluri și restaurante etc.). Se insistă și pe prezentarea stațiunilor balneoclimaterice din proximitatea Oradei, care reprezintă factorii principali pentru dezvoltarea turismului în zonă. Astfel, stațiunile balneoclimatice Băile Felix și Băile 1 Mai alături de stațiunile Stâna de Vale și Tinca sunt importante pentru practicarea turismului datorită diverselor elemente geografice prezente (climat, factorii de cură naturali, atracții turistice) și a amenajării turistice (instalații de tratament, cazare și masă). Această evaluare a resurselor și destinațiilor turistice și amenajarea lor este de ajutor în a aprecia dezvoltarea turismului național și intenațional.

O incursiune în „Geografia și economia turismului”, scrisă de specialiștii geografi Neacșu N., Baron P., Glăvan V. și Neacșu M., ne arată ce reprezintă turismul și complexitatea acestuia, rolul constructiv în vederea dezvoltării economice și sociale. Reprezintă și un bun suport în cercetarea geografică autorul dezvoltând metodologia necesară elaborării de lucrări științifice în domeniul geografiei turismului. În prima parte a cărții se dezbat, pentru România, probleme legate de piața turistică, potențial turistic și valorificarea acestuia, tipurile și formele de turism, destinații turistice interne și internaționale, regionare turistică. Regiunile turistice din țară și la nivel mondial sunt și ele enumerate și prezentate, însă și amenajarea turistică durabilă a teritoriului în funcție de diversele norme și principii, tipuri și modele de amenajare turistică în funcție de resursele existente cu exemplificări din întreaga lume. Astfel, regiunea Câmpia și dealurile vestice are importanță pentru practicarea variatelor tipuri și forme de turism precum cel balnear, de tranzit, cultural și religios, de odihnă, pescuit sportiv etc. Turismul este privit și prin prisma dezvoltării sale și implicit a impactului direct pe care îl are asupra mediului înconjurător, existând o serie de factori răspunzători direct pentru modificarea negativă a resurselor turistice, uneori ireparabile. În partea a doua al cărții apare turismul din perspectiva economică începând cu noțiuni ce leagă turismul de comerț și continuând cu organizarea și conducerea tursimului, structura turistică, infrastructura turistică și tot ceea ce ține de ea, analizând eficiența economico-socială a turismului sub forma diferiților indicatori de eficiență economică. La final se face o estimare a circulației turistice și procesul de globalizare la nivel mondial al serviciilor turistice. Cartea este o lucrare vastă valoroasă deoarece cuprinde numeroase definiții, concepte, norme și principii, factori de influență pozitivă sau negativă de actualitate în turism și amenajarea turistică, autorul propunând modele și soluții pentru dezvoltarea durabilă a teritoriului național.

Un studiu important pentru turismul și amenajarea turistică din zilele noastre îl reprezintă „Geografia turismului. Metode de analiză în turism”, scrisă de Aurel Gheorghilaș în anul 2011 care încearcă prin numeroase exemple de pe întreg mapamondul să definească turismul contemporan și propune metode, dar și indicatori de analiză pentru activitatea turistică. În funcție de necesitatea sau dorința de a călători întru-un anumit spațiu geografic, autorul clasifică formele și tipurile de turism clasice enumerându-le și pe cele mai recent apărute și practicate, respectiv turismul de shopping, turismul new-age și noi forme de turism precum sporturile extreme – nautice, aeriene și terestre -, și călătoria spațială. Amenajarea turistică apare în caracterizarea și exemplificarea infrastructurii turistice din diverse state ale lumii. Această publicație reprezintă un manual sau un îndrumător util în studiul turismului și a amenajării turistice, în paginile căreia se regăsesc modele de întocmire a proiectelor turistice.

Punctul de vedere asupra dezvoltării turismului balnear și din România sub patronatul U:E. ne este prezentat pe larg în teza de doctorat intitulată „Strategii de dezvoltare a turismului balnear în România în perspectiva integrării europene”, al cărei este Ianc Teodor Petre. Teza de doctorat a fost susținută la Universitatea din București în anul 2006. Este o lucrare ce îmbină propunerile de dezvoltare turistică ale U.E. cu realitatea din teritoriul românesc la ora actuală. Se încearcă aducerea stațiunilor balneare din țara noastră la nivelul de amenajare, exploatare și valorificare socio-economică și turistică după modelul impus de standardele europene în urma aderării României la acest concern. Apar menționate pe rând toate stațiunile balneare din țară, mai mult sau mai puțin supuse procesului de modernizare, cu ierarhizarea acestora în funcției de cerere și ofertă cu structuri de primire, alimentație și de tratament, dar și a infrastructurii turistice generale, menționând și problematica legată de protecția mediului. Sunt prevăzute strategiile de dezvoltare turistică a stațiunilor balneare de la noi în funcție de variați și numeroși factori precum: produsul turistic, promovarea și marketingul turistic, buna cooperare între diverșii parteneri din sectoarele atât public cât și privat cu propuneri de programe turistice atractive și de informare turistică în concordanță cu cererile impuse de U.E. în domeniu. Este vorba despre o viziune diferită asupra ceea ce reprezintă „balnear”. State precum Italia, Franța ți Spania turismul balnear se concentrează doar pe turismul practicat pe litoral, iar în România accentul se pune și pe elementele de cură și tratament pentru sănătate a diveritelor afecțiuni folosind apele termo-minerale și combinând utilizarea de proceduri vechi și moderne, nămoluri terapeutice etc. în cadrul stațiunilor balneare și balneoclimaterice renumite încă din antichitate pentru rolul de bunăstare, refacere, recuperare și relaxare a organismului uman. Autorul încheie lucrarea cu propuneri legate de dezvoltarea turismului prin modelul de amenajare turistică a stațiunii „pilot” Covasna la standarde europene.

Teza de doctorat a Mariei Gozner „Studiu de amenajare turistică a sistemului teritorial Albac-Arieșeni”, publicată în anul 2011, ne informează că este vorba despre analiza din perspectiva amenajării turistice a unui areal geografic ce înglobează resurse turistice numeroase și valoroase. Este un studiu ce prezintă prin utilizarea de diverse metode și procedee, date statistice, acte normative și legi, hărți și reprezerntări grafice realitatea teritorială din teritoriul Albac-Arieșeni. În creionarea zonei Albac-Arieșeni, autoarea s-a folosit de descrierea cadrului natural (geologie, relief, climă, hidrografie, aspecte bio-peda-geografice) și administrativ-teritorială (pentru fiecare comună din areal), demografie (date prelucrate până în 2010), dând atenție și infrastructurii turistice. Face și o evaluare a resurselor turistice din acest sistem teritorial individualizând diverse tipuri și forme de turism competitiv. Amenajarea teritorială la nivel european, național, județean și local este tratată aici privind și componentele strucuturale, amenajarea punctelor de atracție și agrement (drumeția, cicloturismul și mountain-bike, echitația, pescuitul) în vederea propunerii apoi pentru zona Albac-Arieșeni a unui model de amenajare turistică pentru comuna Horea. Finalul face referire la traseele turistice, punctele de belvedere și amenajarea turistică a acestora, precum și o analiză SWOT pentru sistemul teritorial Albac-Arieșeni și propuneri de promovare a turismului (rural, speoturism, cinegetic, cultural, recreativ montan), crearea de circuite turistice, a unei oferte turistice atractive etc.

Lucrarea „Turismul balnear și climateric. Subcarpații Vâlcii” scrisă în anul 2012 de autoarea Ana-Maria Roangheș Mureanu este o relatare științifică a realității turistice actuale din zona turistică eunuțată în titlu. După enumerarea aspectelor de ordin teoretic și metodologic pentru turismul balnear în context național, regional, local dar și economic, probleme de valorificare turistică, prezentarea stațiunilor turistice din zonă și gestionarea pentru calitatea mediului din prima parte a cărții, se continuă cu partea a doua, respectiv prezentarea cadrului natural și a potențialului turistic climateric, hidrogeologic și antropic al Subcarpaților Vâlcei. Se insistă asupra stațiunilor balneoclimaterice Călimănești și Olănești și a importanței diferitelor tipuri de izvoarele existente pentru tratarea a numeroase afecțiuni. Partea a treia dezvoltă probleme legate de legislație în turismul din România, dar și pentru turismul balnear și climateric, organizarea și dezvoltarea bazei tehnico-materiale, tipuri și forme de turism, precum și cererea turistică. Ultima parte a studiului cuprinde analiza SWOT cu privire la turismul local actual, perspective turistice pentru resursele turistice nevalorificate, soluții pentru dezvoltarea turismului fără afectarea negativă a mediului și strategii de dezvoltare a turismului național și balneoclimateric din Subcarpații Vâlcii.

Cu date și informații reprezentative pentru turism și valorificarea acestuia vine și teza de doctorat intitulată „Potențialul turistic al dealurilor și podișurilor dintre Mureș și Târnava Mare”, elaborată de prof. Dumitru Voicu. Teza de doctorat a fost susținută în anul 2011. Este o descriere exactă a tuturor resurselor naturale și antropice din teritoriul studiat. Însă aceasta fiind o zonă turistică un alt capitol din lucrare tratează îndeaproape infrastructura și circulația turistică din acest teritoriu. Toate acestea sunt completate cu următoarele capitole referitoare la tirpurile și formele de turism practicabile și impactul turismului în zonă asupra mediului înconjurător natural, dar și social și economic. Apar enumerate multe dintre activitățile turistice care pot fi practicate, pentru că zonă dispune de un relief foarte bogat și variat, astfle unele lacuri, chiar și sărate pot și o sursă de agrement pentru turism (pescuit, înot etc.). De menționat, că și acest spațiu turistic dispune, ca și ZMO, de ape termale la Praid și minerale, și chiar apa potabilă de tip carbogazoasă și sulfuroasă înlocalitățile Corund și Odorheiu Secuiesc utile în tratarea numeroaselor afecțiuni. Flora și fauna, multe dintre ele considerate monumente ale naturii își aduc și ele aportul la continuarea dezvoltării turismului în zonă. Pentru a se observa mai exact importanța acestui areal turistic, scriitorul a recurs la zonarea turistică, subliniind astfel traseele turistice ce pot fi parcurse de către călătorii pasionați de natură, dar și de monumente și vestigii arheologice, traționale, etnofolclorice etc., reprezentând sub formă de hărți toate punctele, obiectivele și localitățile turistice atractive. Este o prezentare foarte utilă pentru turism și mai ales pentru turiștii ajunși pe aceste meleaguri, pentru a identifica mai ușor ce activități să realizeze pe timpul sejurului, fără a interveni factorul de plictiseală.

„Podișul Mehedinți. Potențial” și valorificare turistică, scrisă de Mihaela Manolea și publicată în anul 2012, este o enumerare a componentelor realității teritoriale turistice, respectiv a patrimoniului turistic, unele dintre caracteristicile acestui spațiu turistic asemănându-se cu cele din zona metropolitană Oradea. Dispunerea în teritoriu a nenumătratelor și diferitelor elemente ale cadrului natural, mai mult sau mai puțin valorifcate turistic, fac din acest areal o destinație turistică interesantă. Astfel, autoarea face o ierarhizare calitativă și cantitativă a resurselor turistice prezente (ape calcaroase, peșteri, văi seci, 32 de rezervații naturale, geoparcul ”Platoul Mehedinți”, obiective cultural-istorice, tradiționale etnofolclorice, etc.) Mediul balnear există reprezentat în localitatea Bala din podișul Mehedinți cu o activitate turistică preponderentă prin existența unui complex de tip balnear funcționabil, baza de cazare (pensiuni) fiind completată cu cea din localitățile rurale din proximitate. Rentabilitatea rezidă din prezența de ape termale, minerale, oligominerale, sulfuroase, nămol terapuetic utilizate în tratrea diverselor afecțiuni. Potențialul turistic din spațiul rurarl limitrof este redus, ceea ce reduce aportul de turiști în zonă. Lucrarea este completattă cu o analiză SWOT și cu propuneri strategice de dezvoltare turistică a zonei.

O altă teză de doctorat definitorie pentru amenajarea turistică este „Studiu geografic de amenajare turistică a sistemului teritorial Chioar-Lăpuș” scrisă de Diana Mihaela Mojolic și susținută în anul 2013, care în funcție de caracteristicile cadrului natural și antropic, a resurselor turistice realizează modele de amenajare a teritoriului, a unei localități rurale și a unor itinerarii și axe de turism religios, dar mai ales propune amenajarea turistică în vederea practicării turismului de river rafting (pe valea Cavnicului, pe râul Someș) și a turismului activ (drumeția, cicloturismul). Propune anumite trasee turistice practicabile pentru cicloturism în teritoriul Chioar-Lăpuș și un model interesant de amenajare a unei pensiuni turistice și ferme ecologice. Cu o atenție deosebită asupra mediului înconjurător, autoarea explică impactul mai mult negativ asupra teritoriului studiat, aceasta datorită carenței unei amenajări turistice potrivite și a efectului distructiv din partea turiștilor care nu respectă mediul înconjurător. Concluziile ne aduc la cunoștință invitația de îmbunătățire în viitor a cercetării asupra acestui teritoriu printr-o strategie de promovare integrată în ce privește turismul.

Există o serie de cărți publicate în secolul XX care amintesc sumar turismul practicat la acea vreme în municipiul Oradea și în stațiunile balneoclimatice Băile Felix și Băile 1 Mai și în zona munților Apuseni.

Unul dintre aceste cărți este un ghid denumit „20 de zone turistice din România” scris în anul 1969 de Puiu, Al. și Istrate I. unde sunt prezentate obiectivele turistice de ordin antropic din Oradea și excursiile înspre stațiunile balneoclimatice Băile Felix și Băile 1 Mai cu o scurtă enumerarea beneficiilor apelor termale încă din cele mai vechi timpuri.

Aceleași obiective turistice sunt menționate și în publicația din anul 1972 a autorilor Berindei I.O. și Pop Gr.P. „Județul Bihor” din colecția „Județele patriei”, acesta fiind important de fapt ca studiu geografic la nivel județean.

Tot sub forma unui ghid apare cartea „Bihor. Ghid turistic al județului” scrisă de echipa de geografi: Berindei I., Dumitrașcu S., Faur V. și Godea I. și care prezintă pe lângă cadrul natural și antropic și obiectivele turistice din județul Bihor, hărți și trasee turistice rutiere și o scurtă descriere a localităților și componentelor turistice aparținătoare.

Stațiunile balneoclimatice Băile Felix și Băile 1 Mai s-au bucurat de o atenție sporită o dată publicat studiul „Mic îndreptar turistic. Băile Felix-Băile 1 Mai” de către un grup de autori în anul 1987: Munteanu L., Jurcă S. și Grigore L. deoarece înfățișează pe lângă cadrul natural și baza de tratament și dotarea tehnico-materială, baza de agrement și itinerarii turistice din zonă la acea perioadă.

„Mică enciclopedie. Geografia României” scris în anul 2001 de Ielenicz M. ia în ordine alfabetică toate localitățile României prezentând succint istoricul, darul natural, anumite obiective turistice de referință, etc. Toate aceste publicații au o importanță deosebită putem urmări modificările apărute în timp în urma dezvoltării turismului și a amenajării turistice în zonă.

Cea mai nouă și de referință pentru prezentul studiu este publicația lui Liviu Bucur „Studiu geografic al zonei metropolitane Oradea prin GIS” (2012) care prin elaborarea de hărți prin programul informatic ArcGis creionează și descrie această zonă, relativ nou creată. Studiul cuprinde 5 capitole și începe cu noțiuni generale, referitoare la zonele metropolitane existente la nivel european, național, regional în vederea dezvoltării policentrice prevăzută de UE și constituirea zonei metropolitane Oradea până în anul 2009 aceasta cuprinzând 11 unități administrativ-teritoriale. Studiul geografic cuprinde potențialul natural și antropic și tehnici utilizate și de modelare în GIS pentru zona metropolitană Oradea. Autorul dezvoltă, prin cadrul diagramelor, hărților, schemelor și tabelelor create, modele de reprezentare a favorabilității și restrictivității pentru dezvoltarea urbană din zona metropolitană Oradea cu privire la relief, a ariilor protejate, a apelor de suprafață, a infrastructurii de transport și a agriculturii, care vor putea fi un exemplu pentru o viitoare planificare teritorială.

3. METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1. Probleme legate de potențialul turistic

În definirea potențialului turistic s-au întrecut numeroși iluștri geografi români și străini deopotrivă, încă de la începuturile fenomenului de turism. Astfel. potențialul turistic este asociat cu stațiunea și reprezintă „ansamblul componentelor naturale, cultural-istorice, socio-demografice și tehnico-economice, recunoscute științific cantitativ și calitativ și dovedite prin practică și care, prezintă posibilități de valorificare turistică și dau o anumită funcționalitate pentru turism în măsura în care nu sunt supuse unui regim de protecție integrală” (Neacșu, Glăvan, Baron, Neacșu, 2011, 65).

Stațiunea turistică are într-adevăr, în cele mai multe cazuri, potențial turistic dezvoltat prin valorificare și amenajare turistică. Însă și obiectivele turistice, de ordin natural (lacuri, rezervații naturale etc.) sau antropic (cetăți, muzee, biserici, teatre etc.) care nu se află neapărat într-o stațiune turistică sunt în aceeași măsură de importante din perspectiva turistică.

Spre exemplu, într-o mică localitate potențialul turistic, reprezentat evident de către o serie resurse turistice atât naturale, cât și antropice, fiind amenajate turistic corespunzător, se transformă implicit în obiective turistice căutate ce sunt, de cele mai multe ori, chiar introduse într-un circuit turistic frecventat de către numeroși turiști contribuind astfel la dezvoltarea turismului în zonă (Neacșu, Glăvan, Baron, Neacșu, 2011).

Potențialul turistic este definit mult mai simplu ca „ansamblul de elemente naturale și antropice de pe un teritoriu care stârnesc interesul turiștilor conducând la realizarea unor activități turistice” fiind în același timp asociat cu destinația turistică în literatura de specialitate din străinătate (Ielenicz, Comănescu, 2009, 9).

De fapt, destinația turistică nu poate fi nicidecum confundată sau explicată ca fiind aceeași cu potențialul turistic. Dimpotrivă, destinația turistică reprezintă locul turistic spre care turistul călătorește, un spațiu turistic în care există deja un potențial turistic valorificat, acest potențial natural și/sau antropic putând fi identificat cu o localitate (municipiu și/sau din mediul rural) sau cu o stațiune turistică în care să existe unul sau mai multe obiective turistice de interes.

Figura 3.1. Structura potențialului turistic

(sursa: Neacșu, Băltărețu, Neacșu, Drăghilă, 2011, cu adăugiri)

Potențialului turistic, în schimb i s-au atribuit și alte definiții fiind considerat totuna cu fondul turistic sau cu patrimoniul turistic. Trebuie menționat că dacă fondul turistic face referire, exact ca și potențialul turistic, strict la ansamblul de resurse naturale și antropice, patrimoniul turistic cuprinde potențialul turistic și în același timp înglobează și amenajările turistice existente (bazele de cazare și de tratament, de agrement, de odihnă, restaurante, parcuri de distracții etc.) (Ielenicz, Comănescu, 2009) într-un anumit areal turistic (municipiu, localitate, stațiune turistică etc.).

Pornind de la definiția arhicunoscută și anume cum că „potențialul turistic este rezultatul asocierii spațiale a fondului turistic cu baza tehnico-materială aferentă” (Cocean, 1996, 17), observăm că aceasta coincide cu conceptul de patrimoniu turistic, care va primi prin Ordonanța Guvernului nr.58/1998 definiția general valabilă până astăzi: patrimoniul turistic „reprezintă resursele turistice și structurile turistice realizate în scopul valorificării lor prin activități de turism”. Prin urmare, patrimoniul turistic este un domeniu mai complex și evident mai vast decât potențialul turistic ce cuprinde doar resursele naturale și antropice.

Potențialul turistic este suma tuturor resurselor turistice naturale și anume componentele cadrului natural (relief, structura geologică, climă, hidrografie, vegetație faună, arii naturale protejate), poziția geografică și calitatea mediului, (Glăvan, 1995) și a resurselor turistice antropice antropice, respectiv elementele cultural-istorice (vestigii istorice, monumente și edificii culturale, etnografie și folclor), elementele tehnico-economice (baza tehnico-materială, baza de agrement, infrastructura turistică) și elementele socio-demografice (populație, așezări umane) care prezintă perspective de valorificare în vederea practicării conștiente și eficiente a turismului. Astfel, datorită numeroaselor și variatelor componente și elemente din care este format, potențialul turistic se clasifică în potențial turistic natural și potențial turistic antropic.

Cadrul natural stă la baza oricăror activități turistice, resursele naturale oferind mediul propice pentru crearea infrastructurii necesare practicării în condiții perfecte a turismului. Alături de resursele naturale „apar cele antropice, creație a geniului uman, care completează, în chip fericit, panoplia elementelor motivaționale ale actului de turism” (Cocean, 2003, 52).

Turismul se bazează pe existența într-un areal oarecare a diferitelor resurse de tip natural și/sau antropic, care în urma valorificării prin procesul de amenajare turistică să atragă cât mai mulți turiști. Dacă în urma amenajării turistice nivelul de satisfacție al turistului este ridicat, atunci interesul pentru practicarea turismului în această zonă crește conducând la prosperitate economică. O resursă turistică, indiferent de natura ei, dacă nu este valorificată la justa sa valoare, nu va putea reprezenta o atracție turistică sau un obiectiv turistic. Turistul contemporan va avea mereu atenția îndreptată înspre destinații turistice care să-i ofere posibilitatea de a efectua acele tipuri și forme de turism de actualitate, acestea fiind realizabile doar într-un cadru natural sau antropic amenajat corespunzător cerințelor turistice și în același timp respectându-se regulile de conservare și de protejare a patrimoniului turistic.

Prin urmare, valorificarea potențialului turistic natural și a potențialului turistic antropic este condiția de bază pentru dezvoltarea turismului.

3.2. Amenajarea turistică. Proces și aplicabilitate.

Amenajarea turistică este procesul de bază în valorificarea potențialului turistic dintr-o zonă turistică, creându-se astfel baza tehnico-edilitară și infrastructura turistică dezvoltată cu diverse aparaturi și instalații moderne pentru tratament, zone pentru pracicarea diverselor sporturi, de odihnă și recreere, wellness@spa, etc. necesare desfășurării în condiții optime a turismului. „În România, uneori termenul se referă doar la căte unul din aceste componente (un teren de tenis, o potecă marcată, un hotel) sunt numite în acest sens” (Ielenicz, Comănescu, 2013, 231). Acesta va conduce la creșterea economică prin crearea de noi locuri de muncă și atragerea de capital important în urma prestării unei activități turistice de ordin cantitativ, dar mai ales calitativ. Cu cât turistul este mai mulțumit, cu atât șansa de a se reîntoarce în aceeași destinație turistică este mai ridicată. Pe scurt, „amenajarea turistică reprezintă acțiunea de punere în valoare, estetică și economică, a unui obiectiv, complex atractiv sau zonă turistică” (Cocean, Vlăsceanu, Negoescu, 2003, 277).

Pentru resursele turistice de tip natural există condiția obligatorie, general valabilă, și anume aceea că trebuie să treacă prin procesul de amenajare turistică pentru a li se aprecia și recunoaște adevărata valoare, însă amenajarea va avea în vedere nu doar valorificarea teritoriului din perspectiva economică a turismului, ci se va focusa și pe a reda „o valoare estetică și de înfrumusețare a peisajului” (Neacșu, Glăvan, Baron, Neacșu, 2011, 302) în concordanță cu normele de conservare și protejare a mediului înconjurător fără de care nu poate fi vorba de exercitarea în zonă a unui turism durabil.

Se consideră că amenajarea turistică pornește de la simplu spre complex, și anume de la a amenaja un singur obiectiv turistic, la a amenaja spre exemplu o stațiune balneoclimaterică. Implicarea, necesitățile materiale, investiția capitală etc. vor fi realizate la un nivel mărit în cel de-al doilea caz, deoarece și aici elementele turistice sunt mai numeroase și se răspândesc pe un spațiu relativ mult mai extins. Desigur, efectele socio-economice se vor vedea la scurt timp, mai ales din profitul financiar obținut în urma exploatării turistice, în acest caz, la nivel de stațiune turistică.

Cu cât infrastructura turistică este mai bine reprezentată, cu atât cererea turistică este mai evidențiată pentru teritoriul amenajat. Baza materială cu dotările aferente, și cu posibilitatea utilizării de multiple și variate căi de comunicație și transport reprezintă de fapt mijloacele de desfășurare organizată a turismului. Din perspectiva valorificării economice a turismului „amenajarea turistică se dovedește a fi un proces continuu de proiectare a noilor dotări turistice, de recondiționare a celor existente, de redimensionare a acestora în funcție de oscilațiile cererii și ofertei turistice, de rentabilizare economică a activității turistice” (Gheorghilaș, 2011, 18).

Figura 3.2. Procesul de amenajare turistică și componentele sale determinat de cererea turistică

(sursa: Cocean, Vlăsceanu, Negoescu, 2003)

Cererea turistică se îndreaptă în același timp spre produsul turistic, care dacă este suficient de bine promovat și publicizat (ex. mass-media, reviste, broșuri, hărți, pliante etc.) va reuși să se mențină pe piața turistică, ba chiar, prin imaginea pozitivă pe care o propune, aduce prosperitate socio-economică zonei turistice aparținătoare.

Edificator este faptul că în ultimii ani accentul se pune pe conservarea și protejarea mediului ambiant odată cu intervenția procesului de amenajare turistică într-un anumit spațiu teritorial deoarece impactul poate fi devastator și uneori iremediabil ceea ce nu concordă cu durabilitatea turismului, acesta fiind un deziderat. Excesul de zel în transformarea antropică a mediului conduce, spre exemplu, la inexistența unui turism de recreere, a ecoturismului, resursele naturale fiind epuizabile, în timp riscând să se ajungă la degradarea și distrugerea mediului natural. Măsurile de a se evita acest lucru trebuie calculate și luate înainte ca amenajarea turistică să aibă loc și în concordanță cu noile reglementări legislative privind protecția mediului.

3.3.1. Documentația și instituțiile răspunzătoare de amenajarea turistică la nivel european și național

Amenajarea turistică este o componentă a amenajării teritoriului care se realizează respectând problematica și reglementările cuprinse în anumite documente, scheme de dezvoltare teritorială, planuri de amenajare, programe, proiecte și strategii etc., atât în context european, dar și național, regional, județean, zonal și local.

Respectând ordinea, la nivel european enumerăm cele mai reprezentative documente: Carta Europeană a amenajării teritoriului (1983), Schema de dezvoltare a Spațiului Comunitar (1999), Principii directoare pentru o dezvoltare teritorială durabilă a continentului european (2000), Agenda teritorială europeană (2007) și programele INTERREG și ESPON.

La nivel național există planurile de amenajare a teritoriului: PATN (Planul de amenajare a teritoriului național), PATR (Planul de amenajare a teritoriului regional), PATJ (Planul de amenajare a teritoriului județean), PATZ (Planul de amenajare a teritoriului zonal), PUG (Planul urbanistic general), PUZ (Planul urbanistic zonal), PUD (Planul urbanistic de detaliu) și Master Planul pentru turismul național al României (2007-2026).

Pentru ZMO municipiul Oradea ca centru turistic oferă în primul rând amenajarea turistică elaborată necesară dezvoltării unei bogate palete de activități turistice cuprinse în numeroase forme și tipuri de turism practicabile. Amenajarea turistică din Oradea ;i zona limitrofă, se află într-un proces continuu de reabilitare și de reconstrucție, de inovație, etc. a infrastructurii turistice, produsul turistic devenind din ce în ce mai complex în funcție de resursele turistice și de cererea turistică tot mai diversificată și mai pretențioasă. Astfel, s-au impus măsuri și reglementări ale autorităților și comunităților locale concretizate în programe, proiecte și strategii de dezvoltare ale orașului Oradea și a zonei metropolitane ale acestuia pe termen scurt și lung.

3.3.2. Strategiile amenajării turistice. Obiective și principii

(Erdeli G., Gherorgilaș A., 2006)

Valorificarea turistică a resurselor de ordin natural și antropic pîn vederea materializării acestora în atracții turistice cu impact benefic pentru industria turistică și a ridicării nivelului economic și de trai al omenirii reprezintă dezideratul secolului XXI. Se încearcă astfel, pe lângă strategiile, obiectivele și principiile amenajării turistice, și uzând metodele și procedeele clasice, găsirea unora inovatoare care să răspundă nevoilor mereu în creștere a turiștilor în căutarea unor locații turistice, ce dețin particularități deosebite și cu grad înalt de satisfacere prin paleta largă de noi dotări turistice în conformitate cu reglementările impuse de Uniunea Europeană vizând conservarea ambientală ce sensibilizează tot mai mult categoria turiștilor pro natura sau pro ecoturism, pro agroturism etc. Aceste măsuri sunt necesare pentru buna desfășurare și funcționare a procesului de amenajare turistică în teritoriu ceea ce va rentabiliza sectorul economic în ce privește activitățile turistice efectuate.

Procesul de amenajare turistică pe un anumit teritoriu se va implementa corect dacă se vor respecta și realiza o serie de obiective și strategii de ordin turistic:

Strategiile de amenajare turistică sunt condiționate atât de obiectivele și de principiile

enumerate, cât și de timp, acesta fiind un factor de bază, dar și modelul de amenajare turistică în funcție de tipul de dotări și agrement turistic.

Fig.3 Strategiile de amenajare turistică

(sursa: Erdeli G., Gheroghilaș A., 2006)

Strategia de amenajare turistică reprezintă valorificarea unui spațiu în concordanță cu noile tendințe în materie de modernizare a turismului (de ex. a unei stațiuni, zone, oraș, etc.) urmărindu-se dezvoltarea durabilă a acestuia. Pentru o funcționare cât mai eficientă este necesar ca sistemul turistic să fie abordat într-o strânsă conexiune cu toate celelalte sisteme, respectiv sistemul socio-politic și economic, natural și demografic, cultural etc. cu care inerrelaționează constat, coerent, dinamic, dar în același timp echilibrat.

Pentru implementarea unei strategii de amenajare pe un anumit areal se va realiza o prospectivă privind ceea ce există în respectiva zonă ca punct de atracție, spre exemplu un posibil spațiu pentru agrement, de odihnă, wellnes@spa, etc. fiind mereu atenți la problemele legate de mediul ambiant și perspectiva de degradare a acestuia.

Obiectivele amenajării turistice sunt următoarele :

Exploatarea maximală a potențialului turistic prin accesarea de fonduri nerambursabile de către autoritățile locale și implementarea de proiecte cu privire spre dezvoltarea turismului în zonă.

Reducerea sezonului turistic cu extensiunea sezonalității prin dotarea cu echipamente turistice moderne și ultramoderne, adică a unei infrastructuri turistice care să permită practicarea turismului în zonă pe tot parcursul anului.

Cooptarea unui număr de turiști străini tot mai crescut rezidenți în alte state.

Rentabilizarea socio-economică în urma activității turistice.

Evoluția formelor de turism existente în arealul amenajat în vederea satisfacerii cererii turistice.

Conservarea și menținerea mediului natural și a obiectivelor turistice în forma lor inițială.

III.3.2.2. Principii ale procesului de amenajare turistică

În studiul geografiei turismului au fost utilizate o serie de principii de amenajare turistică adaptate activității turistice,care înglobează și alte sectoare precum cel economic, socio-cultural și spațio-temporal. În urma unor studii de cercetare în domeniul turismului se desprind o serie de principii relevante fără de care cercetătorii ar fi lipsiți de instrumentele valoroase de studiu. Iată care sunt principiile amenajării turistice (după Erdeli G., Gheorghilaș A., 2006):

Principiul unei înglobări echilibrate a edificiilor și a bazei tehnico-edilitare și materiale cu arealul natural existent.

Acest principiu vizează o bună comuniune și interrelaționare dintre mediul înconjurător și spațiul construit în vederea amenajării acestuia pentru desfășurarea eficientă a activităților turistice în zonă. Amenajarea turistică va cuprinde nu numai edificii contemporane și/sau reabilitate prevăzute cu dotări turistice și de agrement cât mai atractive, dar mai ales o infrastructură modernă care să faciliteze accesul în zonă a turiștilor, mai ales în localitățile din mediul rural ce se află într-o continuă transformare. O colaborare strânsă între comunele și satele aparținătoare ZMO în vederea susținerii turismului este prioritară pentru o funcționare și o rentabilizare economică ideală, amenajarea turistică va avea totuși obligația de a respecta arhitectura locală și particularitățile sale. Însă pentru ca procesul de amenajare turistică să aibă un impact net calitativ în zonă, este imperios necesar a se urmări îndeaproape și chiar din fază incipientă rolul conservării patrimoniului (de ex. rezervații naturale) și a păstrării zestrei etnografice și etnofolclorice în zonă (de ex. portul, dansul și jocul popular) deoarece acestea completează în mod fericit eficiența activităților turistice.

Principiul configurărilor evolutive

Pentru ca turismul să aibă un impact pozitiv în zonă, atenția trebuie îndreptată mereu

spre evoluția și metamorfozarea continuă a infrastructurii și a produsului turistic care să se muleze în funcție de cererea tot mai diversificată a turiștilor, care în zilele noastre au devenit tot mai atenți la detalii și mai pretențioși în alegerea unei destinații de vacanță care să le satisfacă cele mai multe dintre necesități prin ofertele turistice tot mai variate și mai inedite de petrecere a timpului liber. Acest aspect este important pentru viitorul turistic al zonei, clientul mulțumit revenind în locația turistică mereu.

Principiul prestării serviciilor turistice

Amenajarea turistică oferă prestarea de serviciilor elementare (cazare, masă, transport), în în cadrul unui simplu punct turistic și până la o zonă. La aceste servicii se adaugă cele de agrement, divertisment, recreere și odihnă, sănătate etc. oferite în pachetele turistice tot mai elaborate în concordanță cu cererea turistică.

Principiul rețelelor autonome

O locație sau o destinație turistică va fi formată de cele mai multe ori atât din populație

autohtonă cât și alohtonă, respectiv vizitatori, relația dintre aceștia influențează pozitiv sau chiar negativ turismul și activitățile acestuia. Dacă aceste două entități reușesc să ajungă la o înțelegere mutuală, trecând peste barierele culturale și cu acceptarea existenței în zonă a unei baze tehnico-edilitare și a infrastructurii turistice, atunci și eficiența din perspectiva turistică și social-economică va fi un succes ce va conduce la prosperitatea zonei.

Principiul desfășurării maximale a sistemului turistic

În organizarea activităților turistice dintr-o zonă se va lua mereu în considerație la o scară mai largă sau mai redusă, în funcție de arealul în cauză, să nu existe efecte dăunătoare pe termen lung în urma procesului de antropizare. Resursele naturale fiind epuizabile vor fi luate măsuri de protejare și de conservare a mediului, a parcurilor și rezervațiilor naturale care suferă în urma activităților economice din zonă. Impactul devastator este reabilitat prin procese de replantare și de reîmpădurire, de repopulare cu fauna corespunzătoare, însă factorul timp este decisiv în oferirea unui rezultat, nu întotdeauna îmbucurător. Toate acestea vor conduce la dezvoltarea durabilă a turismului în zonă.

6. Principiul eficientizării profitabile

Pentru ca amenajarea turistică a aunui areal să fie viabilă trebuie aducă beneficii socio-economice în mod direct și indirect, altfel nu are nici o valoare pentru turism, și deci nici o rentabilitate economică, investiția nefiind justificată. Definitorii pentru realizarea activităților turistice rămân resursele naturale și antropice în jurul cărora gravitează circulația turistică în urma căreia este de dorit a se obține rezultate economice importante financiar.

III.3.2.3. Metodele de cercetare ale amenajării turistice

”Metoda= mod de cercetare, de cunoaștere și de transformare a realității obiective

= procedeu folosit în scopul cunoașterii unui obiect sau al obținerii unui rezultat

= mod organizat, sistematic de lucru sau de gândire

= manieră de a proceda” (Ilieș M., p. 150, 2007).

Metodele amenajării turistice derivă din înțelegerea și stăpânirea metodelor clasice de cercetare în geografia turismului. Chiar dacă ele sunt numeroase, cercetarea nu are nici un temei fără parcurgerea acestora, astfel vom enumera cele de refrință pentru studiul de față.

Metoda analizei este esențială pentru prospectarea mentală, priceperea și aprecierea prin cercetarea în teren a potențialului turistic de pe un teritoriu în vederea amenajării turistice în zonă conform legislației în vigoare. Înainte de a modifica un areal în vederea dezvoltării industriei turistice este profund necesar a se urmări fiecare aspect al elementelor caracteristice cel îl definesc: cadrul natural, cultural, socio-economic, ecologic, demografic, etnografic ș.a. ceea ce va conduce la valorificarea corectă și materializarea în puncte, obiecte subzone, stațiuni și zone turistice atractive.

O altă metodă utilizată este metoda sintezei, iar ”sinteza nu poate exista fără analiză, și invers” (Donisă I., p. 115, 1977). Odată analizate în mod amănunțit toate datele, informațiile, secțiunile structurilor sistemului turistic în funcție de zonarea funcțional-turistică se va ajunge la o comprimare a acestora detașându-se esențialul : ”activitatea de turism este un sistem unitar complex, teritorial și funcțional” (Neacșu N., Baron P., Glăvan V., Neacșu M., p. 47, 2011).

Metoda istorică redă prin consultarea de documente, reviste, cărți, ghiduri turistice, pliante, broșuri, hărți, fotografii vechi etc. modificările ce au survenit în timp în urma antropizării și creării diverselor puncte, obiective și stațiuni turistice în funcție de potențialul turistic natural existent la vremea respectivă. Unele dintre acestea datează din perioade antice, unele suferind în zilele noastre transformări ale infrastructurii turistice datorită cererii unui produs turistic cât mai atrăgător pentru vizitatori. Doar studiind trecutul ajungem să găsim soluții viabile pentru amenajarea turistică cea mai potrivită a unui teritoriu.

Metodele analiza și sinteza au o relevanță covârșitoare în a aduce în prim plan metoda cartografică definitorie pentru cercetarea științifică prin realizarea reprezentărilor grafice (hărți, grafice, diagrame, cartograme etc.) a tuturor structurilor din teren, de la particular la general plus funcționalitatea acestora pentru turism. Reprezentarea grafică va fi completă și corectă doar în urma etapei de cercetare în teren de către specialiști prin observarea realității la fața locului asupra potențialului natural și antropic, al unui spațiu ce se dorește a fi valorificat turistic, și diversele probleme de mediu care pot influența negativ calitatea activității turistice. Harta ne ajută vizual să înțelegem fenomenul turistic și evoluția lui în spațiu și timp. Înaintea trecerii la amenajarea propriu-zisă a unui areal din punct de vedere turistic se vor consulta și prospecta mereu reprezentările grafice pentru a se respecta normele și legislația în vigoare conform UE.

Metoda comparativă printr-un proces de analiză ne dezvăluie asemănările și deosebirile dintre diversele tipuri de amenajări turistice și a structurilor constituente (resursele naturale și antropice, dotări și agrement turistic, circulația turistică ș.a.) în vederea unei bune funcționalități a activităților turistice dintr-un anumit areal și soluționarea diverselor problematizări de gestionare și monitorizarea în vederea dezvoltării durabile a turismului.

Metoda geografică este relevant pentru că evidențiază aspectele patrimoniului turistic supus procesului amenajării turistice, cu acitivitățile și obiectivele sale turistice și interferențele inevitabile și indispensabile ce apar între resursele naturale și antropice ce se regăsesc în mediul ambiental. Astfel, trebuie să se găsească o conexiune complexă care să susțină dezvoltarea fenomenului turistic, însă aceasta este posibil doar dacă se va lua în considerație o serie de caracteristici precum:

spațialitatea și poziționarea punctelor, obiectivelor și activităților turistice față de alte tipuri și forme de turism din proximitate spre a nu afecta activitatea altor structuri turistice deja existente;

înglobarea practică și de extinderea spațială a îndeletnicirilor de ordin turistic;

cauzalitatea turismului respectând valorile socio-economice și ale nealterării pe cît posibil al mediului natural datorită impactului inevitabil dintre societate și ”mediul verde”.

Metoda matematică se bazează pe date și informații statistice culese în timp și transpuse în hărți, diagrame, tabele etc. și prelucrate astfel încât a se observa și calcula matematic precis circulația turistică dintr-o stațiune, spre exemplu, ceea ce va conduce la soluționarea anumitor inconveniențe care ar putea scădea aportul turistic în această zonă. Metoda modelizării în amenajarea turistică se prezintă ca un model matematic reprezentat de cele mai multe ori sub formă de tabele, machete, grafice etc. generalizate urmărindu-se doar particularitățile principale ale dezvoltării fenomenului turistic.

III.4. Analiză teritorială în amenajarea turistică

Teritoriul are o varietate de denumiri în literatură sau în anumite opere științifice, el reprezentând un spațiu, un areal, o întindere de pământ, o suprafață de teren. Acesta nu ar avea nici o valoare pentru societate și mai ales pentru turism dacă nu ar exista resursele naturale și anrtropice care valorificate și materializate într-un produs turistic să satisfacă cererea turistică spre funcționalitatea optimă a turismului. În același timp se urmărește desigur să fie o activitate bine organizată și desfășurată în urma investirii în amenajarea turistică teritorială care să fie rentabilă socio-economic cu privire spre dezvoltarea lumii contemporane, consumiste și globalizate în care trăim astăzi.

Abia în urma unei analize teritoriale atente, de organizare, planificare și gestionare teritorială care să cuprindă evaluarea calitativă și cantitativă a potențialului turistic din teritoriu și a identificării perspectivelor de valorificare a acestora, se va ajunge la aplicarea procesului de amenajare turistică pe un anumit spațiu în vederea dezvoltării turistice. Astfel, prospectarea turistică vine în ajutorul procesului de amenajare, teritoriul trebuie să fie în prealabil cercetat amănunțit realizându-se o evaluare și o ierarhizare a resurselor naturale și antropice în funcție de mai multe criterii, unul dintre ele fiind fără nici o îndoială atractivitatea.

În majoritatea cazurilor, în urma amenajărilor corecte resursele își aduc un aportul pozitiv în turism, uneori însă nu. De aceea este important a se cunoaște care sunt mijloacele tehnice cele mai adecvate să aducă maximizarea activităților turistice. Analiza teritorială se concentrează pe următoarele măsuri de bază pentru dezvoltarea durabilă, în bune condiții și de perspectivă a turismului (după Erdeli G., Gheorghilaș A., 2006) :

poziționare geografică și infrastructură modernă în ce privește căile și mijloacele de transport și strânsa conexiune cu celelalte elemente pentru toată zona spre toate punctele, obiectivele, stațiunile etc.;

un landshaft cât mai atractiv datorită unicității elementelor naturale prezente;

climat ozonat și durată cât mai extinsă a zilelor propice practicării activităților și formelor de turism în aer liber;

resurse naturale variate, respectiv ape și izvoare termale, rezervații naturale, păduri, lacuri cu specific diferit, valorificate după funcționalitatea fiecăreia (tratament, recreere și odihnă – wellness@spa, practicarea unei palete largi de sporturi – înot, atletism, călărie, pescuit sportiv, vizitarea de monumente și rezervații naturale etc.) în vederea dezvoltării unei diversități de tipuri și forme de turism;

importanța fără echivoc a potențialului turistic antropic care evoluează continuu prin preocuparea tot mai evidentă spre vestigiile și valorile cultural-istorice, arhitecturale și artistice, și cu o considerație deosebită spre domeniul etnografic și folcloric, respectarea vechilor obiceiuri și tradiții strămoșești ș.a.

demografia este un segment edificator în urmărirea procesului de creștere sau reducere a forței de muncă în sectorul turismului;

factorii socio-economici și politici ce marchează relația lor cu dezvoltarea turismului;

conservarea și păstrarea calității mediului înconjurător nealterat.

III.5. Modele de amenajare turistică

În funcție de teritoriu și de patrimoniul aferent contemporan lalolaltă cu condițiile economice și umane se delimitează mai multe categorii de modele și de răspunsuri pentru satisfacerea cererii turistice tot mai pregnante.

Datorită mediului de muncă tot mai stresant și solicitant s-a recurs la luarea de decizii în privința eliminării acestor factori dăunători metabolismului prin interesul tot mai crescut pentru tratarea și menținerea sănătății populației. Avem la cunoștință încă din antichitate descoperirea a o multitudine variată de metode și remedii naturiste care combinate spre exemplu, cu curele balneare (ex. băile romane) și sportul în aer liber combat și previn stările de boală, oboseală și stres ale organismului uman.

Cadrul natural este cel unul dintre factorii principali în care se desfășoară majoritatea activităților turistice, însă pentru a a face față solicitărilor turistice contemporane tot numeroase și mai exigente s-a recurs, de-a lungul timpului, la modificarea peisajului natural prin construirea de edificii și infrastructuri moderne, recurgându-se la o gamă extinsă de modele de amenajare turistică, mai ales în ce privește segmentul de tratament, recuperare, odihnă și recreere, dar și sport în stațiunile balneoturistice și nu numai.

Aici vorbim despre un domeniu socio-economic extrem de dezvoltat și de căutat. Știindu-se că importanța stării de sănătate este primordială s-a mizat pe amplificarea procesului de amenajare turistică, însă condițiile, normele și lesgislația actuală prevăd a se pune accent pe conservarea și păstrarea mediului înconjurător pentru a se reduce poluarea și afectarea cu elementele dăunătoare și distructive ce conduc la irecuperabilitatea potentialului turistic natural.

Amenajarea turistică este accentuată în stațiunile balneoturistice, deoarece aceste spații teritoriale dețin resurse naturale inestimabile precum: ape termale, minerale, termo-minerale, geotermale, nămoluri terapeutice, climat ozonat etc. Prin urmare, și baza tehnico-edilitară, dotările pentru cure și tratament, personalul calificat, dar și agrementul este asigurat. Nu sunt neglijate nici căile de comunicație tot mai dezvoltate și diversificate care fac conexiunea cu destinația turistică spre accesul facilizat îm spațiul turistic.

Chiar dacă mai puțin frecventat în țara noastră, ori aflat în faza incipientă, ecoturismul sau turismul verde prinde viață și la noi, turistul fiind tot mai interesat de legătura directă a omului cu natura căutând parcurile și rezervațiile naturale unde poate admira cel mai bine natura nealterată. Acest domeniu va fi tot mai vizat pe viitor de către intreprinzătorii din turism, deoarece spațiile verzi nemodificate sunt deja în număr foarte redus, iar aici vizitatorii pot să profite nu doar de admirarea florei și a faunei, ci și de plimbarea într-un un climat cu aer pur, curat, în liniște și pace. Aceasta aduce un aport valoros în relaxarea psihică și fizică având în vedere că stresul, efortul intelectual și fizic, problemele cotidiene și financiare reprezintă inconvenientele cele mai des întânite în secolul al XXI-lea pentru majoritatea populației.(după Neacșu N., Baron, P., Glăvan. V., Neacșu Monica, 2011).

III.5.1. Criterii de amenajare turistică a stațiunilor balneoturistice

Pentru ca o stațiune turistică, indiferent de natura acesteia, ca să funcționeze și să aducă prin produsul turistic oferit dezvoltarea economică estimată, este imperios util a se recurge la rescpectarea anumitor criterii de amenajare turistică. Astfel, Ministerul Turismului din România susține numeroase criterii, ele fiind dealtfel bogate cantitativ și calitativ, urmărindu-se în funcție de cererea turistică care este produsul turistic potrivit pentru dezvoltarea turistică:

prezența factorilor naturali balneari, de climă, de agrement etc.;

interferența ideală dintre factorii naturali prezenți și antropizarea creată în scop turistic;

interesul turistic ridicat pentru patrimoniul turistic existent prin promovarea corectă și prin cât mai multe mijloace (mass-media, presă, internet etc.) a stațiunilor turistice unele fiind categorisite ca orașe termale;

posibilitatea beneficierii de dotări și instalații moderne și ultramoderne în pentru cure, tratament, odihnă și recreere prin crearea de centre termale de recuperare fizică și psihică și cu caracter ludic, dar și de centre wellness@spa funcționale anual și deci utilizabile indiferent de anotimp sau de condițiile meteo uneori nefavorabile;

utilizarea diverselor proceduri balneo tot mai sofisticate pentru tratament, cură sau relaxare: ”mecanoterapia, termoterpia, kinetoterpia, laserterapia, masoterapia, împachetări cu băi și nămol, inhalații, electroterapia, hidroterapia, thalassoterapia” etc. (http://www.tratamentbailefelix.ro/)

preocuparea pentru curele de scurtă durată (3-10 zile) cu interes intens pentru reumatologie, dar mai nou și pentru ”cure ce vizează obezitatea, antitabagismul, recuperarea post-natală” (http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/Masterplan-turism-balnear.pdf )

marketingul cu produse utilizate în diversele proceduri de tratament;

preocuparea vizitatorului pentru activitățile turistice de agrement practicabile precum cele cu referință la apa termală, dar și culturale.;

existența diferitelor tipuri și forme de turism care să satisfacă cererea turistică;

dotări și spații pentru agrement tot mai numeroase și variate inspirate după modele din state cu un grad de dezvoltare socio-economic mai crescut (de exemplu nenumătate aquaparcuri cu piscine, bazine, tobogane și trambuline, fântâni de apă, etc. pentru toate categoriile de vârstă);

diversificarea tot mai accentuată a metodelor și tehnicilor de atragere a turiștilor prin oferta tot mai tentantă de petrecere a timpului liber sau chiar a unui sejur într-un anumit spațiu turistic prin prestarea de servicii tot mai evoluate datorită infrastructurii create intenționat pentru orice domeniu turistic : de cură și odihnă, cultural, de afaceri, ecologic, ecumenic etc.

menținerea sănătății prin utilizarea sportului de întreținere, paleta fiind extrem de extinsă: fitness bodybuilding, înot, drumeții în natură, orientare turistică, trekking, tenis, volei fotbal, minifotbal, planorism, călărie, aerodrom, golf, pescuit amator și sportiv etc.;

căi de comunicație, telecomunicație, internet ș.a. avansate;

III.5.2. Clasificări în amenajarea turistică a rezervațiilor naturale turistice

Un spațiu turistic, pe lângă funcțiile legate de tratarea și menținerea sănătății și/sau a practicării sporturilor, aduce în prim plan nevoia acută de simbioză a omului cu natura. Astfel, nu se vor neglija ariile protejate de către iubitorii de natură în stare pură, mulți dintre aceștia practicanți ai ecologismului sau ai turismului pro natura.

Din păcate, la nivel global ne confruntăm cu următoarea situație ”majoritatea guvernărilor – desemnate a se ocupa de ariile protejate stabilesc inițial prin procese politice – reprezentate de agenții guvernamentale și/sau grupuri interesate de susținerea unei rezervațiilor naturale, iar întreținerea acestora a fost în cele din urmă manifestată printr-o declarație a arealului în funcție de legislația în vigoare. Concepția politică privind ariile protejate este deseori aleasă ad hoc sau oportunist, și este puternic influențată de disponibilitate și de amenințare, fiind de la început influențată de factorii culturali și economici”. (Michael Lockwood, 2006, p. 208, op. cit. Margules, 1989; Pressey et al, 1994a).

Observăm aceleași probleme la nivel național, regional și chiar zonal, iar măsurile pentru urgentarea soluționării acestora întârzie să apară sau sunt într-o fază incipientă de rezolvare și/sau chiar inexistente. Deși turismul durabil a fost adoptat încă din 1994, în anul următor s-a stabilit deja că turismul și ariile protejate au o legătură definitorie și anume căutarea de către turiști a peisajelor frumoase bogate în diverse specii de plante și animale. Totuși trebuie să insistăm în continuare pe implementarea mai riguroasă a conceptului de conservare, păstrare și valorificare optimă a mediului natural, fără a afecta în vreun fel viața speciilor existente.

Iată câteva dintre cele mai importante clasificări de amenajare turistică a rezervațiilor naturale care ar trebui luate în considerare de către asociațiile și comunitățile locale înainte de a se începe procesul de amenajare turistică a unui teritoriu cu potențial turistic natural:

protejarea speciilor din teritoriu, a biodiversității, cu amenajarea căilor de acces (alei, drumuri, poteci etc.) fără a disturba în niciun fel mediul înconjurător natural;

echiparea cu panouri, broșuri, pliante informative, uneori muzee contemporane, în scopul cunoașterii și înțelegerii rolului și importanței florei și faunei, a ecosistemului din ariile protejate;

oferirea unui produs turistic bine organizat, care pe lângă informații descriptive să angajeze personal autorizat pentru prezentarea ariei protejate care va conduce la încasarea unui capital financiar;

păstrarea în forma inițială fără colecționarea de așa-numite ”amintiri” prin ruperea sau distrugerea anumitor specii de plante sau chiar animale;

introducerea factorului socio-economic prin asigurarea infrastructurii turistice potrivite primirii turiștilor – cazare, masă, transport, internet, parcare, agrement ș.a.;

limitarea prin îngrădirea spațiilor protejate și limitarea vizitelor zilnice pentru o mai bună gestionare și conservare a ecosistemului. (după Michael Lockwood, Graeme L. Worboys, Ashish Kothari, 2006)

III.5.3. Norme pentru amenajarea turistică a suprafețelor teritoriale rurale

În amenajarea turistică a arealului rural trebuie să se ia în considerare anumite condiții, respectiv:

potential natural bogat,

dotări tehnico-edilitare și infrastructura turistică cu referire la modul de cazare și masă a turiștilor după preferințele acestora (mic dejun, demipensiune, all-inclusive, gospodărire proprie).

primirea turiștilor trebuie să fie cât mai plăcută, sigură și într-un cadru pitoresc, ozonat și tradițional reprezentat printr-o multitudine variată de elemente etnografice și folclorice (ca exemplificare: manifestări culturale, festivaluri de muzică folclorică cu port popular și comercializarea sau integrarea turiștilor în activități artizanale – modelare în lut, cioplirea lemnului – degustarea de produse autentice locale (de exemplu: plăcinte țărănești locale, vinuri și țuici de consum cu o gamă largă de soiuri, brânzeturi și produse pe bază de lactate sau apicole, ceaiuri naturale etc.

apropierea de anumite surse precum cele balneare și balneoclimaterice (de exemplu. ape termo-minerale, centre wellness@spa, pentru recuperare fizico-psihică, etc.), sportive (exemple: tras cu arcul, tir, călărie, etc.), de agrement (pescuit, vizitarea de vestigiilor arheologice locale, drumeții, plimbări cu căruțe trase de cai și/sau chiar bovine, ș.a.) cu posibilitatea de deplasare destul de facilă datorită ori distanței relativ reduse, sau a căilor de transport accesibile va crea un interes crescut pentru spațiul rural. (după Neacșu N., Baron P., Glăvan V., Neacșu Monica, 2011).

prezența de parcuri și rezervații naturale care să limiteze accesul turistic de consum va face diferența în alegerea turistică deoarece se urmărește mai ales funcția de odihnă, recreere, relaxare într-u cadru liniștitor, nepoluat și verde.

III.6. Metode de cercetare utilizate pentru studiul ZMO

În realizarea studiului de față s-au utilizat mai multe tipuri de metode de cercetare în geografia turismului și a amenajării turistice, completate de mijloace contemporane reprezentând o alternativă pentru dezvoltarea continuă și durabilă a turismului la nivelul ZMO.

Metoda bibliografică (istorică) a fost utilizată în primă fază pentru colectarea datelor necesare prin diferite mijloace precum munca în teren cu observarea la fața locului realizată în mod direct, și indirect prin consultarea reprezentărilor cartografice existente. Ca exemplificare, resursele turistice existente vor fi identificate, inventariate și evaluate urmărind amenajarea lor din punct de vedere turistic, apoi vor apărea redate în text, pe hărți și în fotografii ce edificatoare. Baza de date cuprinde și informații actuale privitoare la evoluția în timp a diferitelor caracteristici privitoare la turismul și amenajarea turistică a ZMO pentru a urmări pe viitor care sunt tendințele perspectivele și strategiile de urmat în vederea dezvoltării acestuia cu privire extrem de atentă spre sectorul economic ce va fi în creștereîn cazul în care fluxul turistic va fi interesat și va alege această locație pentru petrecerea sejururilor.

Prin metoda statistico-matematică s-a reușit îmbogățirea bazei de date necesară redactării lucrării, preluând datele din listele publicate de Ministerul Dezvoltării Regionale și a Turismului, de la Asociația „Zona Metropolitană Oradea” (ZMO), a primăriilor unităților administrative și a informațiilor sustrase de pe diferite site-uri ale internetului s-a ajuns la întocmirea de tabele și diagrame care să ilustreze concret situația actuală în care se află turismul în urma amenajări turitice de la nivelul ZMO. Listele existente fiind incomplete, s-a recurs la cercetarea în teren pe bază de interviu cu administratorii de hoteluri și pensiuni.

Analiza este metoda ce face referire aici la analizarea patrimoniului turistic reprezentat prin componenta naturală, antropică dar și la infrastructura turistică ce trebuie să treacă prin mai multe etape spre a se înregistra relația reală dintre acestea și efectele benefice sau dăunătoare în timp asupra societății și asupra mediului înconjurător. Aceasta va fi transpusă în lucrare prin intermediul explicației urmărind redarea exactă a informațiilor în urma analizei personale în ce privește turismul balnear din ZMO, reprezentativ pentru arealul în studiu, dar și a unei analize la nivel general privind problematica și reglementările în materie de turism și amenajare turistică la nivel internațional, național și regional etc.

Omogenizarea cercetării este redată prin comprimarea bazei de date, restrângerea unui cumul prea vast de informații în urma analizei teritoriale și teoretice prin metoda sintezei. Aceasta se orientează în studiul de față spre toate elementele turistice din zonă, spre modelele de amenajare turistică existente și/sau propuse și spre zonarea funcțional turistică. Interpretarea rezultatelor duce la luarea de măsuri pentru a se crea noi strategii de amenajare turistică ce va ajuta dezvoltarea turistică și durabilă.

Una dintre cele mai importante metode este cea cartografică prin care s-au creat diverse hărți care să reprezinte exact realitatea din teritoriu cu efectele antropizării în ce privește infrastructura turistică: baza de cazare, baza de alimentație, baza de agrement, căile și mijloacele de comunicație etc. Mijloacele uzate sunt contemporane, respectiv programe informatice și softuri precum: Arc Gis, Microsoft Paint și Microsoft Excel. Cel mai valoros este programul GIS datorită tehnicii de cartografiere computerizată prin care s-au elaborat toate hărțile cuprinse în lucrare cu rolul de a evidenția și localiza exact în teritoriu patrimoniul turistic al zonei. Aceasta este metoda prin care se realizează toate reprezentările cartografice ale PATN, PATZ, PUG, PUZ, PUD și a strategiilor de dezvoltare ale Asociației ZMO utilizate ca suport în elaborarea materialului grafic folosit. S-a folosit programul Microsoft Paint pentru realizarea unor tabele și programul Microsoft Excel pentru elaborarea de diagrame cu scopul de a pune în valoare anumite valori și a se putea observa diferențele dintre acestea în vederea completării exacte a studiului prezent.

La toate aceste metode se adaugă metoda chorematică, un instrument nou ce ajută la identificarea pe suport grafic a zonării funcțional turistice a unităților administrative din ZMO.

4. RESURSELE TURISTICE

4.1. Resursele naturale

hărți – pe categorii de importanță a resurselor

4.2. Resursele antropice

hărți – pe categorii de importanță a resurselor

5. INFRASTRUCTURA

5.1. Infrastructura turistică

5.2. Circulația turistică

5.3. Tipuri și forme de turism specifice

6. MODELE DE AMENAJARE TURISTICĂ

6.1. Turism balnear

– analiza personală

6.2. Modele de infrastructură

de comunicații – rețeaua de trenuri, tramvaie, autobusuri (gară, autogară, o.t.l.), șosele

centru info

6.3. Turism rural și agroturism

dacă există și ce există

Model Săldăbagiu de Munte

Model de turism sportiv

Model de turism de agrement

Model de turism cultural

7. SINTEZĂ – Choremă

Model de amenajare turistică a zonei metropolitane Oradea – cele propuse, toate la un loc

Pe hartă

Zonarea funcțional-turistică a ZMO

Sînmartin – turism balnear, sportiv, de agrement

Săldăbagiu de munte – turism de agrement…….etc.

– Zonarea funcțional-turistică pe unități administrative – comune și localități

8. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE