Amenajarea turistică a [607767]

Amenajarea turistică a
teritoriului
III IFR
5
aprilie
Link:
https://us04web.zoom.us/j/ 100187972
https://us04web.zoom.us/j/ 699996774

Capitolul 4: Metodologia amenajării zonelor turistice
4.1. Selecția și delimitarea teritoriului
4.2. Alocarea spațiilor. Zonarea turistică a
teritoriului
4.3. Tehnologia amenajării zonelor turistice
4.4. Competențe și responsabilități în amenajarea
zonelor turistice
4.5.Principiile deamenajare azonelor turistice

4.1. Selecția și delimitarea teritoriului
Definiție :Selecția teritoriului este
un proces complex care presupune
efectuarea unor studii interdisciplinare
asupra valorilor turistice ale zoneiși
asupraposibilităților deamenajare în
scop turistic .

Principalele criterii de selecție a zonelor turistice:
1.Condițiile naturale șievaluări alecaracteristicilor geomorfologice ale
terenului ;
2.Bogăția cultural -istorică ;
3.Condițiile economico -sociale ;
4.Infrastructura generală șiechipamentele decultură șiodihnă ;
5.Protejarea mediului, legislația șireglementările învigoare .

-înprocesul amenajării turistice, oetapă importantă este cea a
delimitării zonelor turistice înfuncție deresursele existente și,pe
această bază, determinarea profilului dominant alfiecărui perimetru .În
acest fel,amplasarea șidezvoltarea noilor amenajări turistice sevaface
înconcordanță cupotențialul fiecărei zone (suprafață, condiții climatice,
vegetație, resurse balneare, vestigii culturale, sursă deapă, energie, căi
decomuncație, posibilități derecrutare aforței demuncă etc.)darșicu
necesitatea progresului economic șisocial alteritoriului ;
-datorită faptului căvalorile turistice sunt inegal distribuite atâtlanivel
național câtșiinternațional, nici amploarea fenomenului turistic, nici
resursele materiale nupermit oamenajare globală atuturor resurselor .De
aceea, apare necesitatea selecției zonelor, aierarhizării lorînraport cu
valoarea pecare oausaucugradul deatractivitate .

Delimitarea teritoriului
-presupune stabilirea limitelor teritoriale (unităților teritoriale) ale
zonelor cevorfiamenajate dinpunct devedere turistic, ceea cepermite
identificarea tipologiei amplasamentelor cașistructura optimă aacestora
încadrul unui anumit teritoriu .
Pebaza experienței internaționale șiînraport cuparticularitățile
șifuncțiile zonelor s-audelimitat mai multe
categorii
de
unități
teritoriale
:
1.Punctul (obiectivul turistic) ;
2.Localitatea (centrul turistic) .

Clasificarea localităților turistice dinpunctul alprofilului și
funcțiilor îndeplinite :
▪localități turistice cufuncție exclusiv saudominant turistică numite
stațiuni ;
▪localități turistice cufuncții economico -sociale complexe .
3.complexul turistic ;
4.zona (arealul) turistic ;
5.regiunea turistică .

4.2. Alocarea spațiilor. Zonarea turistică a teritoriului
-procesul dealocare aspațiilor, respectiv deacceptare alorcadestinații
turistice, presupune desfășurarea unor acțiuni deidentificare șievaluare a
resurselor ;
-înceea ceprivește identificarea resurselor, aceasta poate firealizată
subforma unui inventar, maiimportantă fiind însăstructurarea resurselor
înraport cuideea deamenajare, cuformele deturism ceurmează afi
dezvoltate .
Clasificarea resurselor turistice din punctul devedere al
procesului deamenajare :
1.Dinpunctul devedere aloriginalității și/sau unicității :
resurse turistice unice -rareșioriginale lascară planetară ;
resurse turistice decreație -originale, însănuunice înlume ;
resurse turistice atractive ;

2.Din punctul devedere alnaturii elementelor constitutive
aleofertei turistice :
cadrul natural;
valorile culturale;
structura socială a zonei;
condițiile economice;
3. În raport cu gradul de polarizare a elementelor ofertei:
resurse turistice concentrate în arii teritoriale relativ reduse;
resurse turistice dispersate pe arii teritoriale relativ întinse.

-după individualizarea resurselor turistice, seimpune evaluarea
acestora .Eaurmărește determinarea gradului deatractivitate alzonelor
și,peaceastă bază, stabilirea priorităților pentru valorificarea înplan
turistic, amodului deantrenare aresurselor încircuitul economic
precum șiaposibilităților dedezvoltare adiferitelor tipuri deinstalații
șiechipamente turistice ;
-evaluarea resurselor seface atâtînraport decaracteristicile acestora
câtșiînfuncție detendințele șiparticularitățile cererii ;

Înpractica turistică internațională întâlnim oserie demodele
deevaluare aatractivității :
-unele mai simple: indicele de atractivitate (I).
I = ∑qi x ci unde: q –ponderea la unitate pentru fiecare element
al ofertei;
c–nivelul calitativ (nota) alelementelor
ofertei;
i –1,2,…………, n –numărul elementelor
ofertei
∑qi = 1
ci є[1;4] 1-(resurse) insuficient de atractive
2 –suficient de atractive
3 –atractive
4 –foarte atractive
Iє[1;4].Cucâtrezultatul este maiaproape de4,cuatâtzona
estemaiatractivă dinpunct devedere turistic .
-unele mai complexe: metoda arborilor de pertinență.ni=1

Modelul
indicelui
de
atractivitate are omare încărcătură
subiectivă atâtînceea ceprivește stabilirea ponderii fiecărui element al
ofertei câtșiînraport custabilirea nivelului calitativ aleelementelor
ofertei .Înpractica turistică, înscopul obiectivizării acestui indice, else
determină pebaza experineței unor specialiști, însă, apare șinecesitatea
completării cuinformații referitoare laparticularitățile cererii .
Avându -seînvedere importanța identificării șievaluării
resurselor înelaborarea unei strategii globale deamenajare ateritoriului,
astfel deprobleme aufăcut șifacobiectul unor studii dezonare înmulte
țărialelumii, deierarhizare azonelor turistice .
Exemple de zonare turistică:
1.
În
România,
în
anul
1970 ,specialiștii dindomeniul geografiei
turismului audelimitat 6categorii dezone turistice :litoralul Mării Negre
șiDelta Dunării ;Carpații Orientali, Carpații Meridionali ;Munții
Banatului, Munții Apuseni ;zonele periurbane ;

2.Unaltstudiu dezonare avea catermeni dereferință atractivitatea
peisajului pedeoparte, șibogăția cultural -istorică șieconomică,
caracterizată prin gradul deconcentrare șivaloare, pedealtă parte .
Potrivit acestui studiu, erau identificate 4categorii dezone turistice :de
interes foarte mare ;mare ;mediu șilimitat ;
3.
În
prezent, România estezonată dinpunct devedere turistic în6zone
turistice :zona montană ;zona delitoral ;zona balneară ;Delta Dunării,
București șiorașe reședință dejudeț ;altetrasee șilocalități .

4.3. Tehnologia amenajării zonelor turistice
-derularea unei acțiuni deamenajare turistică presupune, după
argumentarea necesității șioportunității deciziei șidelimitarea
teritoriului, operațiuni cucaracter oarecum pregătitor precum elaborarea
concepției deorganizare aspațiului și,potrivit acesteia, aprogramului
noilor localizări .
-concepția deorganizare azonelor turistice sediferențiază după mai
multe criterii, fiecărui criteriu fiindu -iasociat unpachet demetode,
tehnici șioanumită experiență .

–
conținutul
programului
de
amenajare
turistică
se
referă
la
organizarea
funcțională
a
teritoriului
și,
în
mod
deosebit,
la
“înzestrarea
turistică”
a
acestuia
–dotărileceurmeaz ăafiimplantate înteritoriu .
Potrivit
opiniei
specialiștilor,
înzestrarea
(zestrea)
turistică
a
unei
stațiuni
cuprinde
două
categorii
principale
de
elemente
:
1
.
funcționale
;
2
.
recreative
.

Încontinuare, setrece ladeterminarea dimensiunii acestor
elemente șialocului deamplasare .Asemenea operațiuni serealizează
prin intermediul unor
tehnici
speciale
de
dimensionare
și
amplasare
în
teritoriu
a
obiectivelor
turistice
(elementele
componente
ale
zestrei
turistice)
:
1.Tehnica distribuirii înspațiu aobiectivelor (numită șitehnica
cartografică) ;
2.Tehnica cesebazează perezultatele economico -financiare ceurmează
afievaluate pentru fiecare obiectiv înparte ;
3.Elaborarea unor norme șistandarde referitoare ladimensiunile optime
aleunei stațiuni șialeelementelor constitutive aleacesteia .
Această operațiune sereferă la:
-evitarea fenomenului deaglomerare azonelor turistice ;
-evitarea deteriorării ireversibile amediului .

În
scopul
stabilirii
dimensiunii
optime
a
localizărilor,
se
operează
cu
norme
de
utilizare
ce
permit
:
determinarea capacității zonelor turistice, înnumăr depersoane,
fundamentate pecaracteristicile funcționale alesuprafețelor ;
determinarea nevoii delocuințe (spații decazare) înraport cu
funcțiile șidestinația zonei (genul deturism cevafipracticat) ;
evaluarea șideterminarea capacității mijloacelor detransport și
aterminalelor pentru aceste mijloace (gări, aeroporturi, autogări
etc.);
evaluarea șideterminarea capacității zonei încare sevorderula
activitățile derecreere :plaje, pante pentru schi, trasee marcate etc.;
evaluarea capacității teritoriului înraport cuurbanizarea țării.

-înmomentul încare, într-unperimetru, există șiactivități turistice și
economice, trebuie săsestabilească raportul optim dintre ele, limita
maximă dedezvoltare afiecăreia astfel încât sănusederanjeze reciproc ;
-cametode dedeterminare anormelor deutilizare aspațiului, celmai
frecvent seîntâlnește zonarea care sereferă șilastabilirea unui anumit grad
deîncărcare adiverselor perimetre .
Exemple:
înSUA șiCanada sunt utilizate 6tipuri dezone, delaceamai dens
ocupată până laceamai lejeră :zone deloisir demare densitate ;zone
generale deloisir înaerliber;zone cumediu natural ;zone naturale
excepționale ;zone primitive ;zone cultural -istorice ;
înaltețăriserecunoaște căpentru oprotejare eficace amediului șio
amenajare rațională, unspațiu turistic trebuie săcuprindă :ozonă cu
echipamente turistice degăzduire ;ozonă depenetrație turistică înmediul
natural ;ozonă deprotecție înglobând terenurile circumscrise primelor două
zone .

există țărișiperimetre încare sefolosesc normative exprimate în
cifre (pers ./hasaupers./m2.Deexemplu, înPolonia întâlnim treizone :
1.zone turistice cuamenajare turistică intensivă :150-500 locuri de
cazare/km2;
2.Zone turistice amenajate moderat :40-300locuri decazare/km 2;
3.Zone turistice cuamenajare turistică extensivă :10-50locuri de
cazare/km 2;
normele potavea șiungrad maimare deexactitate șidetaliere, fiind
adaptate laspecificul diverselor zone .Deexemplu :
➢pentru litoral :sefolosește densitatea optimă, respectiv pers./ha
saupers./m2sauvariante combinate .
Încazul plajelor :-plaje foarte frecventate :3000 pers./ha;
-plaje liniștite :1000 pers./ha

Sau: -8 m2nisip/pers.;
-6 m2 nisip/pers.+ 10 m2spațiu verde pentru picnic;
-2m2nisip/pers. + 25 m2spațiu verde pentru picnic;
-Pentru agrement: 8 ambarcațiuni/ha apă:
➢pentru zona montană: -un teleschi la 500 de turiști/locuri de
cazare;
-o telecabină la 3000 de turiști/locuri de
cazare;
-un teren de sport la 500 -2500 de
turiști/locuri de cazare;
➢pentru zonele periurbane: un parc de 50 ha la 50 000 de locuitori

4.4. Competențe și responsabilități în amenajarea zonelor turistice
-complexitatea acțiunilor deamenajare turistică, varietatea metodelor,
tehnicilor șiinstrumentelor utilizate antrenează înfazele deproiectare și
realizare unnumăr mare despecialiști șiinstituții dindomenii diverse ;
-înaceste condiții sepune problema coordonării activității acestor
organisme și,respectiv, stabilirea unor responsabilități privind realizarea
unor acțiuni ;
-celmai frecvent, coordonarea activității deamenajare turistică intră
însuita responsabilităților administrației centrale, naționale în
domeniul turistic ,acestea având unrolpasiv înacest sens.Este vorba de
ministerele turismului, autorități, departamente, consilii, comisii etc.Eleau
roldeconducere aacțiunilor decoordonare șiintegrare cucelelalte domenii
alevieții economico -sociale, respectiv cuministerele mediului, apelor,
lucrărilor publice, amenajării teritoriului etc.;

-responsabilitatea concretă aacțiunilor deamenajare revine unor
organizații deprofil precum societăți comerciale, agenți economici,
diferite organisme regionale, promotori aiturismului .Deasemenea,
sunt create unele organisme specializate pentru diferite tipuri deacțiuni
care-șiîncetează activitatea înmomentul încare obiectivul afostatins .
Acestea voravea reprezentanți dintoate domeniile ;
-încazul unor acțiuni mai simple deamenajare, responsabilitatea
revine comunității locale șiorganelor puterii destatreprezentate de
primării, fiind situația ceamaiîntâlnită ;
-înultima vreme, multe dintre acțiunile deamenajare presupun o
abordare internațională .

4.5. Principiile de amenajare a zonelor turistice
1
.
Principiul
integrării
armonioase
a
construcțiilor
(echipamente
turistice
și
infrastructură)
cu
condițiile
naturale
(peisajul
și
arhitectura
zonelor
de
referință)
;
2
.
Principiul
flexibilității
sau
al
structurilor
evolutive
;
3
.
Principiul
corelării
activității
principale
cu
recepția
secundară
;
4
.
Principiul
interdependenței
rețelelor
;
5
.
Principiul
funcționalității
optime
a
întregului
sistem
de
rețele
;
6
.
Principiul
eficienței
(rentabilității)
directe
sau
indirecte
.

CAPITOLUL 5: AMENAJAREA
TURISTICĂ A ZONELOR DE LITORAL
5.1.Considerații generale
5.2.Echilibrul ecologic allitoralului
5.3.Etapeleamenajării zonelor delitoral lanivelinternațional
5.4.Principalele etape dedezvoltare astațiunilor depelitoralul
românesc
5.5.Tipologia stațiunilor delitoral
5.6.Modele deamenajare turistică alitoralului
5.7.Programul Blue Flag lanivel internșiinternațional
5.8.Criterii deautorizare aplajelor dinRomânia înscop turistic
5.9.Norme metodologice privind desfășurarea activității de
agrement nautic

5.1. Considerații generale
Definiția litoralului :reprezintă zona de contact dintre
elementele terestre șicele hidrologice (din punct devedere geografic,
noțiunea delitoral este atribuită nunumai malului mării cișimalului
lacurilor șirâurilor) .
-prin natura șipoziția sageografică, zona litoralului este unteritoriu
propice pentru dezvoltarea unei diversități deactivități economice,
sociale, turistice etc..

-dinpunct devedere geomorfologic, acest teritoriu este considerat ca
fiind unmediu fragil, înformare, aflat într-unproces continuu de
modificare și,caatare, permanent amenințat dedeteriorarea echilibrului
caurmare adesfășurării diferitelor activități ;
-având învedere, pedeoparte, gradul ridicat desolicitare alitoralului
accentuat șideîngustimea șisuprafața salimitată –și,pedealtăparte,
caracterul săusensibil, asigurarea funcționalității șisupraviețuirii acestei
zone reclamă aamenajare rațională șiatentă .Aceasta este cuatâtmai
necesară încondițiile creșterii presiunii exercitate asupra litoralului șia
competiției totmaiputernice între funcțiile sale.

5.2. Echilibrul ecologic al litoralului
Dintre destinațiile litoralului care afectează într-omare
măsură echilibrul ecologic, înregistrând șioevoluție rapidă,
amintim :
1.dezvoltarea instalațiilor industriale șiportuare demare anvergură și,
mairecent, aimplantărilor nucleare, mari consumatoare deapă, întâlnite
înzonele decoastă, atât înțările industrializate câtșiîncele în
dezvoltare, acombinatelor chimice etc.;
2.afirmarea urbanismului prin creearea denoiaglomerații urbane, prin
extinderea celor existente șiprin dezvoltarea echipamentelor edilitare
aferente ;
3.dezvoltarea turismului delitoral, respectiv consacrarea curei helio –
marine înpractica turistică internă șiinternațională și,caurmare,
concentrarea înzonele delitoral auneipărți însemnate acirculației
turistice .

5.3. Etapele amenajării zonelor de litoral la
nivel internațional
Faza depionierat
-Mijlocul secolului XVIII -începutul primului război
mondial .
Primele stațiuni prezintă caracteristici
comune :
centrulstațiunii este demici dimensiuni fiind amplasat între
garășimare ;
unrolesențial aparține falezei care afostamenajată pentru
promenadă, mărginită depalateșiechipamente deagrement
precum cazinourile ;
ocuparea spațiului cuvileamplasate înzonele cuverdeață ;
debutul urbanizării versanților șiapromontoriilor oferind o
viziunepanoramică asupra litoralului .

Debutul turismului de masă
(1930 -1960)
Explozia contemporană (1960 –
prezent)

5.4. Amenajarea litoralului românesc
1.Etapa depionierat (până înanii‘30)
2.Etapa deurbanizare (1956 -1966 )
3.Etapa amenajărilor delitoral de
mare amploare (1960 -1977 )

Principalii indicatori ai bazei tehnico -materiale și circulației turistice din stațiunile
de litoral românești -2017
Indicatori 2017
Litoral* România Ponderea litoralului în
total România (%)
Structuri de primire turistică cu
funcțiuni de cazare turistică776 7905 9,82
Locuri de cazare turistică80.618 343.720 23,45
Sosiri ale turiștilor în structurile
de primire 1.049.970 12.143.346 8,65
Înnoptări ale turiștilor în
structurile de primire 4.316.379 27.092.523 15,93
Durata medie a sejurului (zile)4,11 2,23 –
Indicele de utilizare netă a
locurilor de cazare (%) 46,81 30,91 –

5.5. Tipologia stațiunilor de litoral
-unități balneare elementare
hoteluri și complexe hoteliere,
izolate sau dispuse înșirag lacâțiva
kilometri unul dealtul
satele -club
porturile deagrement

-stațiunile balneare specializate
stațiunile balneare de mici
dimensiuni
stațiunile balneare de dimensiuni
medii
stațiunile create dintoate piesele

-stațiunile polivalente
stațiunile de mici dimensiuni
stațiunile de dimensiuni medii
metropolele litorale

5.6. Modele de amenajare turistică a litoralului
-concepția deorganizare astațiunilor delitoral serealizează în
concordanță cuobiectivul deasigurare acondițiilor pentru practicarea
curei helio -marine .Deaceea, unroldeterminant îndimensionarea și
amplasarea echipamentelor revine
condițiilor
naturale exprimate prin:
lungimea, lățimea șiorientarea plajei ;
regimul eolian ;
înălțimea falezei ;
comoditatea laintrarea înapă;
înălțimea valurilor ;
adâncimea apei;
accesul laplajă ;
prezența mareelor, curenților marini etc.

Procesul de amenajare azonelor de litoral vizează
soluționarea adouă categorii deprobleme :
1.Stabilirea dimensiunilor noilor localizări .Înacest scop seidentifică
șiseevaluează resursele naturale urmând ca,ulterior, săsestabilească
normele deutilizare aresurselor .Acestea sunt elaborate pebaza unei
vaste experiențe șiauuncaracter orientativ .Normele sunt exprimate fie
subforma :m2suprafață deplajă și/sau m2suprafață deteren pentru un
locdecazare, fienumărul depaturi/ha suprafață totală amenajată .
Exemplu :
-pentru plajă sefolosesc 2m2plajă (nisip) +8m2teren pentru unlocde
cazare sau
-5-8m2plajă pentru unlocdecazare sau
-100depaturi/ha suprafață total amenajată ;
-pentru sporturi nautice :8ambarcațiuni/ha apă;laostațiune de50000
locuri decazare trebuie săexiste obligatoriu unportdeagrement ;
2.alegerea modelului deamplasare (distribuirea înteritoriu anoilor
localizări) .

În
sinteză,
în
practica
localizării
implantărilor
în
zonele
de
litoral,
se
remarcă
două
soluții
principale
:
1. Amenajări de tipul urbanizărilor sau
microurbanizărilor care, larândul ei,îmbracă două forme :
a.Amenajări integrate unui centru locuit ;
b.Amenajări independente, autonome, situate nu
prea departe deuncentru locuit ;
Eleseorganizează frecvent înjurul unui echipament sau
element alresurselor naturale care exercită oputernică forță
deatracție șicare constituie centrul stațiunii ;
2.Amenajări punctiforme, izolate custructuri exclusiv
turistice șiamplasate ladistanțe nu prea mari de
urbanizările existente sauașezările umane .

STUDII DE CAZ
5.7.Programul Blue Flag lanivel internșiinternațional
5.8.Criterii deautorizare aplajelor dinRomânia înscop turistic
Prezentați cele mai importante criterii(condiții pecare trebuiesă
leîndeplinească plajele pentru afiautorizate) care stau labaza
autorizării plajelor .
5.9.Norme metodologice privind desfășurarea activității de
agrement nautic .
Cecondiții trebuiesăîndeplinească zonele destinate practicării
agrementului nauticșiceobligații au cei careamenajează
asemenea zone?
Care suntobligațiile turiștilor carepractică agrement nautic?

CAPITOLUL 6: AMENAJAREA
TURISTICĂ A ZONELOR
BALNEARE
6.1.Elemente introductive
6.2.Formele turismului desănătate
6.3.Caracteristicile clientelei stațiunilor balneare
6.4.Turismul balnear înRomânia șilanivel internațional
6.5.Modele deamenajare turistică azonelor balneare

6.1. Elemente introductive
stațiunea balneară =localitatea unde segăsescbăi folositoare
pentru vindecarea unor boli.
tratamentul este asimilat îngrijirii medicale
curareprezintă tratamentul medical aplicat unui bolnav care
constă înbăi, regim alimentar ,odihnă .
România deține aproximativ otreime din izvoarele minerale
naturale dinEuropa (8000 deizvoare minerale șitermale) .
Oferta include odiversitate detratamente legate deaceste resurse
naturale .
Există peste 100 delocalități înRomânia cufactori naturali
terapeutici dincare 47sunt desemnate stațiuni balneare deimportanță
națională iar61drept stațiuni deimportanță locală .

-stațiunile balneare senumără printre cele maivechi destinații turistice
datorită efectelor benefice, tămăduitoare aleizvoarelor minerale, termale,
anămolurilor, aclimatului favorabil etc.;
-creșterea interesului pentru cura balneară dublată detrecerea spre un
turism demasă adeterminat amenajarea perimetrelor balneare însensul
aducerii capacității lorlanivelul cererii ;
-înprezent, cele mai multe dintre localitățile balneare aualura unor
stațiuni complexe, polifuncționale, amplasate înimediata vecinătate a
resurselor, dotate cuechipamente moderne detratament saucură.
-amenajarea înscop turistic astațiunilor balneare trebuie săținăcont și
defaptul căînaceste zone sosesc șialțituriști decât curanții (familie,
copii etc.)ceea cenecesită soluționarea nevoilor diferite ale
tratamentului cucelealealtor destinații turistice .

6.2. Formele turismului de sănătate
1.Turismul detratament medical
2.Turismul deîntreținereșirevitalizare
3.Turismul dereabilitareșirecuperare
4.Turismul balnear
5.Talasoterapia
6.Hidroterapia
7.Oferta dewellness sauspa
8.Sejurul sportivșifitness -ul

Turism
medicalTurism
balnearTalasoterapia Hidroterapia Wellbeing/
spaFitness
Preventiv X X X X
Curativ X X
Recreativ X X X

6.3. Caracteristicile clientelei stațiunilor balneare
1.dinpunctul devedere alvârstei, clientela acestor stațiuni
estealcătuită înceamaimare parte dinpersoanele devârsta a
III-a;
2.dinpunctul devedere alveniturilor, clientela stațiunilor
balneare dispune, înmarea eimajoritate, devenituri medii și
submedie, fiind persoane modeste dinpunctul devedere al
disponibilităților bănești ;
3.fidelitatea .

6.4. Turismul balnear în România și la nivel internațional
TENDINȚE LA NIVEL INTERNAȚIONAL
Turismul balnear social cașisistemele deasigurări sociale sunt în
declin peste totînlume ;
Bugetul mediu alocat degospodăriile europene pentru sănătate și
pentru prevenirea apariției diverselor afecțiuni este încreștere ceea ce
determină dezvoltarea curelor scurte libere (3-10zilenesubvenționate) ;
Așteptările persoanelor care urmează cure cuapetermale sunt dinceîn
cemaimari;
Indicațiile terapeutice alecurelor balneare selimitează dinceîncemai
mult lareumatologie ;

S-au înmulțit, fiind lamodă, curele cevizează obezitatea,
antitabagismul, recuperarea post-natală ;
Repunerea înformă/spa ținededomeniul privatului șisedezvoltă peste
tot,atâtîncadrul hidroterapiei, câtșitalasoterapiei .Eaesteunprodus de
lux, fiind adesea legată deolinie deproduse cosmetice și/sau
îmbuteliate ;
Turismul balnear competitiv sepractică înstațiuni animate, cu
patrimoniu, cuoabordare medicalizată, fiind conceptul de„orașe
termale” .Specializate înacest domeniu sunt Rusia, Ungaria sau
Republica Cehă .Curele sunt medicalizate șistațiunile sunt polivalente .
Aici sunt utilizate băile, tratamentele cunămol șicurele însaline .De
asemenea, înacest cazseacordă oatenție deosebită cercetării științifice
șidezvoltării unor noitratamente .

Principalii indicatori ai bazei tehnico -materiale și circulației
turistice din stațiunile balneare românești -2017
Indicatori anul 2017 Stațiunile
balneareRomânia Ponderea
stațiunilor balneare
în total România
(%)
Număr unități 577 7905 7,30
Număr locuri cazare 36.631 343.720 10,66
Sosiri ale turiștilor în
structurile de primire945.257 12.143.346 7,78
Înnoptări ale turiștilor
în structurile de primire4.204.898 27.092.523 15,52
Durata medie a
sejurului (zile)4,44 2,23 –
Indicele de utilizare
netă a locurilor de
cazare (%)42,68 30,91 –

Degradarea și decăderea turismului balnear românesc
situația destul deprecară din punctul devedere al
structurilor decazareșialcomplexelor balneare, acestea
suferind unproces dedeteriorare, unele dintre elechiar
accentuat ;
lipsainvestițiilor noi, cuexcepția anumitor cazuri dar
șicalitatea slabă ainfrastructurii generale cătrestațiuni
șiîninteriorul acestora ;
orașele careadăpostesc stațiunile sunt adesea într-o
avansată stare dedegradare :fațadele, căile decirculație,
parcările șispațiile verzi nusunt lastandardele unei
stațiuni turistice ;

ofertadisponibilă este decalitate inegală șieterogenă,
structurile decazareaparținând diverselor entități precum
Ministerul Sănătății, CasaNațională de PensiișiAlte
Drepturi deAsigurări Sociale, sindicate (bazele seaflă într-o
avansată stare dedegradare), SIFTransilvania sauDanubius
(structuri dezvoltate peste nivelul mediu), investitori și
operatori privați(dețin hoteluri cubaze detratament sau
centre spadebună calitate) ;
lipsa ofertelor, mai ales aposibilităților deagrement,
pentru persoanele care vin pentru cure scurte libereși
nesubvenționate .Acestora leeste din ceîncemai greusă
coabiteze cupersoanele învârstă înbaze detratament și
unități decazare învechite șicuunconfortscăzut .

Aspecte pozitive ale turismului balnear românesc
reputație pozitivă încă întratamentul anti-îmbătrânire,
chiardacă cercetarea medicală este înstare decriză iar
sectorul balnear numaimotivează medicii tineri ;
România deținetotifactorii decură :apeminerale, termale,
bicarbonatate etc.,mofete, saline, aerul ozonat, nămol
sapropelic .
existența unei vechiexperiențe înexploatarea mofetelor și
salinelor ;
neaplicarea principiului specializării lanivelnațional așa
cum seîntâmplă lanivelinternațional deoarece țaranoastră
sebazează peoofertăglobală darșicompletă înacelași timp ;
românii aucultura balnearului caurmare atradiției istorice
importante înabordarea detip wellness șisănătate, a
dreptului dobândit pentru pensionari șimembrii sindicatelor
cuajutorul biletelor compensate .

6.5. Modele de amenajare turistică a zonelor
balneare
-pornindu -sedelamotivația principală avacanței în
aceste stațiuni, respectiv cura balneară, elementul de
referință în dimensionarea și localizarea
amenajărilor îlconstituie factorii naturali decură :
varietate, capacitate, calitate, distribuție înteritoriu
etc..Lor liseadaugă însă evaluări alecelorlalte
categorii deresurse naturale inclusiv antropice,
capabile săstimuleze formele deturism asociate .

Modelele deamenajare generală azonelor balneare (deoarece
stațiunile balneare seaseamănă cuorașele șilitoralul) :
1.Formula urbanizărilor ;
2.Amenajări izolate, punctiforme .
Ocerință importantă, modernă alocalităților urbane este
reprezentată dematerializarea formulei “totul subacelași acoperiș”
care presupune realizarea unor dotări complexe care săasigure
caracterul permanent alstațiunii .

Înfuncție deconfigurația zonei șicerințele urbanizării, sepot
delimita următoarele forme particulare deamenajare azonelor
balneare :
1.Localizarea subformă “tablă deșah”;
2.Localizarea subformă “pânză depăianjen” ;
3.Localizarea radiocentrică .