Amenajarea Teritoriului Si Urbanismul

Economie

Amenajarea Teritoriului Si Urbanismul

Byadmin ianuarie 1, 2024

INTRODUCERE

Această lucrare are ca obiectiv explicarea în general a urbanismului, a urbanizării și în special a expansiunii urbane, print-un studiu de caz efectuat pe un areal din cartierul Episcopiei Bihor din Oradea.

Lucrarea urmărește acest obiectiv prezentând în teorie activitățile și cadrul legal al planificării teritoriale la nivel național și local.

În dezvoltarea ideilor s-a elaborat un diagnostic teritorial al municipiului Oradea, al cartierului Episcopia Bihor și un studiu de caz pe complexul rezidențial propus Episcopia Bihor II, cu propuneri pentru rezolvarea disfuncționalităților teritoriale.

În acest context s-a urmărit analiza infrastructurii teritoriale, condițiile de locuit și de trai și remedierea problemelor prin propuneri de amenajare în arealul respectiv.

CONCEPTE ȘI TEORII PRIVIND AMENAJAREA TERITORIULUI ȘI URBANISMUL

“Amenajarea teritoriului – noțiune mai vastă și mai complexă, integratoare a conceptului de urbanism, constituie unul dintre principalele instrumente de investigare și cunoaștere, de previziune și planificare, de edificare și permanentă readaptare a mediului uman, a cadrului material creat de societate și indispensabil existenței sale.” (Rădulescu, 2007).

Urbanismul și urbanizarea

Urbanismul, o importantă componentă a amenajării teritoriale, este acea activitate care stabilește direcțiile dezvoltării pentru oricare tip de localitate (urbană sau rurală), prin activități de proiectare, avizare, aprobare a unor planuri sau autorizare a construcțiilor viitoare (Pușcașu, 2007).

Urbanismul este constituit dintr-un ansamblu de activități prin care sunt urmărite obiectivele legate de:

îmbunătățirea condițiilor de trai prin eliminarea disfuncționalităților

asigurarea accesului la serviciile publice și locuințe convenabile pentru toți locuitorii

asigurarea infrastructurii necesare în localități

satisfacerea nevoii speciale ale unor anumite categorii ale populației

utilizarea eficientă a terenurilor

extinderea controlată a zonelor construite

protejarea și valorificarea patrimoniului natural și antropic

asigurarea calității mediului construit

protejarea localităților împotriva dezastrelor naturale

Urbanizarea este procesul prin care populația se concentrează în zone urbane, fenomenul fiind legat de industrializare, modernizare și dezvoltare. O zonă urbană este arealul unde au loc activități ale sectorului secundar și terțiar – industrie și servicii – și de unde lipsesc – aproape în totalitate – activitățile agricole. Rata de urbanizare se referă la creșterea procentuală a populației în zonele urbane.

O ramură a urbanizării, apărută pentru prima dată în țările dezvoltate este periurbanizarea. Acest mod de viață implică o deplasare zilnică de la reședința aflată în satele periferice orașului la locul de muncă în oraș. Astfel, periurbanizarea s-a dezvoltat începând cu mijlocul secolului XX, datorită răspândirii automobilului și a îmbunătățirii infrastructurii rutiere.

Cauzele periurbanizării pot fi: dorința de a fi proprietar, mai ales a unei case individuale, care este mai accesibilă în mediul rural; dorința de a părăsi centrele orașului, fiind considerate mult prea aglomerate, poluate și zgomotoase.

Periurbanizarea poate fi benefică satelor periferice datorită investițiilor aduse de noii rezidenți, în special ceea ce privește construirea de locuințe noi. Periorășenii în general își păstrează locurile de muncă în oraș, navetând zilnic, fenomen care, de obicei, ajută la dezvoltarea transportului în comun.

Ariile de periurbanizare a orașelor, mai devreme sau mai târziu, sfârșesc prin a fuziona.

Mediul uman

Un alt termen relativ nou în literatura de specialitate este ”mediul uman” – fiind adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii Internaționale a Arhitecților de la Praga în 1967 –, care exprimă necesitatea de îmbinare a mediului natural și a mediului artificial.

Extinderea artificializării accentuate și haotice a mediului are ca și cauze:

aglomerarea excesivă a industriilor perturbatoare ale mediului ambiant;

concentrări uriașe – ca număr și densitate – ale populației în formațiuni urbane care depășesc scara umană;

dezvoltarea haotică a rețelelor de comunicații și de transport care utilizează o suprafață excesivă de teren;

lipsa de control a unui trafic excesiv de intensificat; ocuparea dezordonată și extensivă a zonelor periurbane și rurale;

distrugerea terenurilor agricole fertile;

degradarea masivelor forestiere;

poluarea atmosferei și a apelor;

imposibilitatea rezolvării corespunzătoare a evacuării, refolosirii, depozitării și distrugerii deșeurilor. (Rădulescu, 2007)

Atributul „durabil” a fost introdus pentru prima dată în contextul protecției mediului, la Conferința Internațională de la Rio din anul 1992, preluat ulterior – la Congresul UIA de la Chicago în 1995 – și în domeniile arhitecturale și urbanistice. Astfel a luat naștere concenptul de „dezvoltare durabilă”, o dezvoltare destinată să creeze structuri stabile, coerente, limitate spațial. Obiectivul acestui concept este transformarea aglomerației urbane într-un complex de așezări distincte și locuibile.

La baza dezvoltării durabile stau dezvoltările economice și sociale, realizate astfel încât resursele de bază și mediul înconjurător să fie protejate în beneficiul generațiilor viitoare. (Rădulescu, 2007)

Expansiunea urbană

O problemă majoră a dezvoltării urbane este expansiunea urbană. Expansiunea urbană este creșterea spațială excesivă, necontrolată a unui oraș (Brueckner,2000).

Fenomenul a apărut pentru prima dată în secolului XIX, în urma industrializării, și a cunoscut un nou val în urma exploziei demografice și economice după cel de-al Doilea Război Mondial, în țările dezvoltate. Inițial creșterea urbană a fost percepută ca o chestiune pozitivă, benefică dezvoltării.

În prezent, în vederea realizării unei dezvoltări urbane durabile, este necesar cunoașterea și evaluarea cauzelor, consecințelor și impactului expansiunii urbane.

Cauzele expansiunii urbane

Cauzele expansiunii sunt foarte variate. Printre cele mai importante amintim:

Creșterea populației

Creșterea populației este cauza primordială a expansiunii urbane. Creșterea rapidă urbană este rezultatul a doi factori demografici: bilanțul natural pozitiv al populației și migrația către arealele urbane. În ultimul timp migrarea populației din mediul rural în arealele urbane este cea mai semnificativă. Un alt fenomen important este și migrația internațională, din țările mai puțin dezvoltate către țările dezvoltate în speranța unui trai mai bun.

În general, orașele sunt percepute ca locuri cu un trai mai bun: mai multe oportunități, salarii mai ridicate, servicii superioare și un stil de viață mai bun.

Astăzi, populația urbană comparativ cu populația rurală cunoaște o creștere accelerată. În țările dezvoltate, ponderea populației urbane este cu mult peste celei rurale, dar și în țările mai puțin dezvoltate ponderea înclină spre populația urbană, fiind în creștere continuă.

Creșterea economică

Expansiunea bazei economice (venituri mai mari, creșterea numărului angajaților), crează nevoia de noi locuințe sau spații de locuire. Acesta încurajează dezvoltarea imobiliară rapidă. Din cauza ritmului alert dezvoltarea de multe ori este una necorelată, adesea lipsită de planuri și coordonare adecvată.

Industrializarea

Înființarea unor noi platforme industriale necesită suprafețe mari. Acestea, de obicei sunt construite la periferiile orașelor, unde terenurile sunt mai ieftine. Odată cu construcția unităților industriale este necesară și construirea de locuințe pentru forța de muncă. De obicei aceste suprafețe rezidențiale sunt mai mari decât suprafața industrială.

O tendință a construcțiilor industriale este dezvoltarea în orizontală în loc de construcții pe verticală, astfel ocupând suprafețe mult mai extinse.

Atitudinea de a deține teren

Persoane sau instituții au dorința de a deține terenuri pe teritoriul orașului. De multe ori aceste terenuri rămân neocupate, iar dezvoltările urbane sunt forțate către exteriorul localității. În acest caz, în interiorul orașului rămân terenuri nedezvoltate.

Relieful

Uneori, expansiunea urbană este cauzată de relieful nefavorabil dezvoltării (terenuri accidentate, terenuri mlăștinoase, ape, etc.). De multe ori aceste probleme nu pot fi rezolvate și dezvoltările sunt forțate către alte areale. (Fig. 1)

Fig. 1. Relief nefavorabil dezvoltării urbane

(sursa: Bhatta, 2010)

Taxe

În general, costurile dezvoltării și întreținerii infrastructurii și a serviciilor publice sunt mai ridicate în afara orașului. Astfel, în mod normal și taxele ar trebui să fie mai mari. Totuși – deși administrațiile locale au libertatea de a decide mărimea taxelor –, în general, impozitele sunt mult mai scăzute, deoarece dezvoltatorilor i se solicită achitarea doar a unei fracțiuni din taxa infrastructurilor și serviciilor publice. Astfel, dezvoltările devin mai ieftine pe termen lung, iar expansiunea urbană este încurajată.

Costurile de trai și de locuire

Costurile de trai în interiorul orașului sunt mai ridicate decât la periferie. În acest mod, dezvoltarea în exterior este stimulată.

O altă problemă apărută des este lipsa unor locuințe accesibile. Locuințele din interiorul orașului au costuri ce nu pot fi suportate de către locatar.

Mulți se stabilesc în exteriorul orașului în speranța unei costuri mai mici de trai.

Cererea pentru spațiu mai mare de locuit

Centrele orașelor sunt aglomerate, iar spațiile de locuit sunt limitate. Oamenii din dorința de a avea spații de locuit mai mar – în gereal case individuale pe un teren mai întins – se mută către exteriorul sau în afara orașului. Astfel expansiunea este stimulată prin dezvoltări cu densitate scăzută.

Reglementări publice

În general, reglementările în afara orașului sunt mai puțin stricte. Mulți dezvoltatori aleg aceste areale, unde nu sunt „deranjați” de reglementări și politici de planificare, iar dezvoltările sunt executate într-un mod mai liber.

Căile de transport

Căile de transport sunt responsabile pentru expansiunea urbană liniară (de-a lungul căilor de transport).

Lipsa unor politici de planificare adecvate

Lipsa politicilor de planificare adecvate pot cauza expansiunea urbană. Un oraș poate avea planuri exlusive de zonare – separare a funcțiunilor (rezidențiale, comerciale, industriale, etc.). Separarea completă a funcțiunilor crează insule izolate de funcțiuni în zonarea orașului, ce poate duce la expansiune.

Politici de utilizare mixtă a terenurilor poate fi o soluție în combaterea expansiunii urbane.

Incapacitatea în aplicărea politicilor de planificare

Elaborarea politicilor de planificare nu este suficientă în cazul în care ele nu sunt implementate cu succes.

Implementarea nereușită a planurilor urbanistice este unul din motivele expansiunii urbane necontrolate.

Consecințele expansiunii urbane

Consecințele expansiunii urbane pot avea impacturi atât pozitive cât și negative. Totuși consecințele negative sunt în general mai evidențiate, întrucât creșterea este necontrolată și necoordonată, iar problemele apărute depășesc impacturile pozitive.

Diferența expansiunii în țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare este nu numai la numărul populației, ci și la calitatea vieții. În țările dezvoltate, zonele formate în urma expansiunii urbane au de obicei densități mai scăzute, iar nivelul de trai este similar, uneori mai bun ca și în interiorul orașului. În ceea ce privește expansiunea urbană în țările în curs de dezvoltare, aceste areale au densități a populației foarte ridicate, case construite necontrolat, de multe ori improvizat, fără nicio autorizație. Aceste cartiere sunt de multe ori foarte poluate, lipsite de facilități ca: apa curentă, canalizare, electricitate sau drumuri asfaltate.

Costuri ridicate ale infrastructurii și facilității

Expansiunea este costisitoare societății și economiei. Arealele nou create necesită servicii publice noi și întreținerea lor, cum ar fi: școli, spitale, stație de pompieri, secție de poliție, drumuri, rețeaua de apă și canalizare, iluminare stradală, etc. Cum aceste cartiere au densități mult mai scăzute, este nevoie de o cantitate mai mare de echipamente de infrastrucură – drumuri, cabluri, țevi, etc. – decât într-un cartier mai aglomerat în interiorul orașului cu un număr de locuințe și populație similar. Studiile au arătat că dezvoltarea infrastructurilor în cartiere aglomerate sunt mai puțin costisitoare raportate pe cap de locuitor.

Ineficiența energetică

O densitate mai mare conduce la deplasări mari scurte dar și la congestii în trafic. Automobilele au un consum mai ridicat în aceste condiții. Studiile însă au arătat că consumul de carburant pe zi este similar sau mai mare în cazul unei mașini cu proprietarul domiciliat în periferia orașului decât în cazul în care locuiește în interiorul localității. Cauza este distanța parcursă mult mai mare, iar cu cât periferia este mult mai locuită, cu atât se crează mai multe congestii și spre exterior.

Costurile la nivelul electricității sau apă caldă sunt și ele mai ridicate datorită pierderii mari de energie pe distanțele lungi de transport.

Impactul asupra mediului natural și ecosistemului

În areale unde expansiunea urbană se derulează necontrolat, mediul construit poate tulbura sau chiar distruge medii naturale și ecosisteme. Creșterea urbană nu numai că reduce suprafața mediului natural – de cele mai multe ori forestier – dar și îl segmentează în bucăți distincte, lăsând ecosisteme și habitate naturale fragmentate.

Unele drumuri și căi de transporturi speciale care trec prin arii naturale disrup habitatele naturale în fragmente mai mici, care devin cadre prea restrânse pentru unele specii.

Pierderea din terenul agricol

Urbanizarea și în particular expansiunea urbană contribuie la pierderea terenului agricol și a spațiilor deschise.

Pentru unii agricultori mai mici, care au terenuri în vecinătatea orașului este mai profitabil să vândă terenurile dezvoltatorilor. Prețurile scăzute ale produselor agricole pe piață determină pe agricultori să vândă terenurile decât să continue cultivarea.

Pierderea terenurilor agricole duce la lipsa produselor agricole locale proaspete, dar și la dispariția habitatului unor specii de animale și plante.

Creșterea temperaturii

În arealele urbane temperatura diferă de cel din afara orașului. Astfel, în zilele calde, în interiorul orașului temperatura poate atinge cote cu 3-4˚C mai mari decât în afara lui, fenomen cunoscut ca și insulă de căldură urbană. (Frumkin,2002) (Fig. 2.)

Fenomenul este cauzat de doi factori:

Suprafețele construite, mai închise la culoare absorb căldura energiei solare și o redegajează ca și radiație termică (infraroșu). Aceste suprafețe au temperaturi cu 25-40˚C mai ridicate decât aerul înconjurător.

Al doilea factor reprezintă faptul că orașele sunt relativ lipsite de vegetație, în special de vegetația arborescentă, ce oferă umbră și reîmprospătează aerul prin evapotranspitație.

Orașele întinse pe suprafețe mari generează trafic rutier mai intens. Acesta produce dioxid de carbon în cantități uriașe ce contribuie la încălzirea temperaturii aerului.

Cu cât orașul este mai aglomerat, cu atât temperatura aerului este mai ridicată.

Totodată, încălzirea aerului duce la un consum de energie mai mare datorită folosirii mai intense a echipamentelor de aer condiționat, a ventilatoarelor sau a frigiderelor.

Fig. 2. Profilul insulei de căldură urbană

(sursa: Klinenberg, 2002)

Calitatea slabă a aerului

Expansiunea urbană este considerată un factor al poluării aerului, deoarece stilul de viață dependent de mașină impus de expansiune duce la creșterea consumului de combustibil și a emisiilor de gaze nocive și cu efecte de seră. Monoxidul și dioxidul de carbon, dioxidul de sulf, oxizi de azot și alți poluanți pot împiedica creșterea plantelor, crează smog, ploi acide și pot cauza probleme serioase de sănătate în rândul populației.

Totuși, arealele apărute în urma expansiunii urbane, având densități mai scăzute, oferă condiții environmentale mai bune și aer mai proaspăt decât centrele urbane.

Încălzirea aerului în orașe generează o poluare mai intensă, deoarece consumul de energie fiind mai mare, centralele energetice sunt nevoite să-și mărească producția, crescând și emisiile de poluanți.

Impactul asupra calitatea și cantitatea apei

Expansiunea urbană are impacte semnificative asupra calității și cantității apei. Pe suprafețele mari asfaltate sau betonate – drumuri, parcări, case, etc. – apele din ploi și din topirea zăpezii nu pot fi absorbite în pământ, astfel reaprovizionarea pânzei freatice are de suferit.

Având suprafețe impermeabile foarte întinse, arealele urbane situate în teritorii cu risc de inundații sunt expuse unor hazarde mai greu de combatate. Totodată, în lipsa solului expus, în timpul ploilor intense surplusul de apă poate crea probleme la debitul apelor curgătoare, la nivelul malurilor sau al vegetației. În orașele cu sisteme de canalizare inadecvate gestionării apelor pluviale, în cazul ploilor torențiale, apele netratate din canalizări pot intra în corpurile de ape naturale.

Impactul asupra sănătății publice și sociale

Una din motivațiile primordiale migrării din centrele orașelor în suburbii este apropierea de natură. Contactul cu natura oferă beneficii mai multe decât cel estetic, și anume poate fi benefic sănătății fizice și mentale. Suburbiile sunt văzute ca locuri mai liniștite, fiind considerate refugii ale vieții cotidiane.

Suburbiile sunt acuzate pentru stilul de viață bazat pe automobile. Timpul petrecut zilnic în mașini este mai ridicat în cazul persoanelor care trăiesc aici, fapt ce poate avea impact negativ asupra sănătății lor. Studiile arată că cele mai multe accidente grave petrecute în orașe au loc pe drumurile care leagă centrele orașelor de suburbii – drumuri drepte cu mai multe benzi, cu distanțe mari între intersecții unde de obicei se circulă cu viteze mai mari.

Din perspectiva sănătății sociale, expansiunea urbană de densitate scăzută este blamată pentru interacțiunile sociale reduse și pentru modul de viață în care oamenii trăiesc împreună. Astfel, locuitorii pot pierde și sentimentul comunității.

AMENAJAREA TERITORIULUI ȘI URBANISMUL ÎN ROMÂNIA

Legislația în domeniu din România nu definește nici urbanismul, nici activitatea de amenajare a teritoriului. Ele sunt privite împreună, sunt precizate conținutul acestora, trăsăturile specifice, obiectivele lor și modalitățile de realizare.

Astfel, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul prevede, la art.2 al.(3) că "Gestionarea spațială a teritoriului se realizează prin intermediul amenajării teritoriului și al urbanismului, care constituie ansambluri de activități complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea spațială echilibrată, la protecția patrimoniului natural și construit, precum și la îmbunătățirea condițiilor de viață în localitățile urbane și rurale".

Amenajarea teritoriului are ca scop armonizarea la nivelul întregului teritoriu a politicilor economice, sociale, ecologice și culturale, se desfășoară pe întreg teritoriul României, pe baza principiului ierarhizării, coeziunii și integrării spațiale, la nivel național, regional și județean. (Minea, 2007)

Principalele obiective ale acestei activități sunt:

dezvoltarea economică și socială echilibrată a regiunilor și zonelor, cu respectarea specificului acestora;

îmbunătățirea calității vieții oamenilor și colectivităților umane;

gestionarea responsabilă a resurselor naturale și protecția mediului;

utilizarea rațională a teritoriului.

„Urbanismul are ca scop stimularea evoluției complexe a localităților, prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu și lung. Activitatea se desfășoară la nivelul tuturor localităților urbane și rurale, în acord cu potențialul acestora și cu aspirațiile locuitorilor. Principalele obiective ale activității sunt:

îmbunătățirea condițiilor de viață prin eliminarea disfuncționalităților, asigurarea accesului la infrastructuri, servicii publice și locuințe convenabile pentru toți locuitorii;

crearea condițiilor pentru satisfacerea cerințelor speciale ale copiilor, vârstnicilor și ale persoanelor cu handicap;

utilizarea eficientă a terenurilor, în acord cu funcțiunile urbanistice adecvate; extinderea controlată a zonelor construite;

protejarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural construit și natural;

asigurarea calității cadrului construit, amenajat și plantat din toate localitățile urbane și rurale;

protejarea localităților împotriva dezastrelor naturale”

(Legea nr. 350/2001, art. 10)

La data de 23 mai 2001 a intrat în vigoare Legea administrației publice locale nr. 215/2001 prin care se stabilește că administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității și consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit (art.2, al.2).

Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale, comunale și orășenești, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.

În fiecare județ se constituie un consiliu județean, ca autoritate a administrației publice locale, pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean (art.22).

Consiliul local analizează și aprobă, în condițiile legii, documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism ale localităților, stabilind mijloacele materiale și financiare necesare în vederea realizării acestora; aprobă alocarea de fonduri din bugetul local pentru acțiuni de apărare împotriva inundațiilor, incendiilor, dezastrelor și fenomenelor meteorologice periculoase. De asemenea, consiliul local stabilește măsurile necesare pentru construirea, întreținerea și modernizarea drumurilor, podurilor, precum și a întregii infrastructuri aparținând căilor de comunicații de interes local (art.38).

Consiliul județean stabilește, pe baza consultării autorităților administrației publice locale, comunale și orășenești, proiectele de organizare și amenajare a teritoriului județului, precum și de dezvoltare urbanistică generală a județului și a unităților administrativ-teritoriale componente, și urmărește modul de realizare a acestora în cooperare cu autoritățile administrației publice locale, comunale și orășenești implicate (art.104).

Organul administrației publice centrale de specialitate, care aplică strategia dezvoltării și politica Guvernului în domeniile amenajării teritoriului, urbanismului, lucrărilor publice și construcțiilor, cu respectarea autonomiei locale este Ministerul Dezvoltării Regionale și a Administrației Publice. Atribuțiile sale privesc, printre altele, asigurarea elaborării Planului de amenajare a teritoriului național ca sinteză a politicilor și planurilor sectoriale și locale de amenajare a teritoriului, stabilirea, împreună cu autoritățile administrației publice centrale și locale care au atribuții în domeniu. Organizează activitatea de cercetare științifică de interes public în domeniile amenajării teritoriului, urbanismului și pentru creșterea stabilității, siguranței construcțiilor și protecției antiseismice și organizează elaborarea, avizarea și aprobarea normativelor, prescripțiilor și reglementărilor tehnice pentru domeniile sale de activitate, organizând și controlul privind aplicarea acestora (Minea, 2007).

Documentații

Documentațiile amenajării teritoriului în România

Conform legii, prin "documentații de amenajare a teritoriului și de urbanism" se înțelege planurile de amenajare a teritoriului, planurile de urbanism, Regulamentul general de urbanism și regulamentele locale de urbanism, avizate și aprobate conform legii – art.39 al.(1).

Documentațiile de amenajare a teritoriului cuprind propuneri cu caracter director, iar documentațiile de urbanism cuprind reglementări operaționale.(art.39, al.2).

Documentațiile de amenajare a teritoriului sunt:

Planul de amenajare a teritoriului național

Planul de amenajare a teritoriului zonal

Planul de amenajare a teritoriului județean

Planul de amenajare a teritoriului național (PATN)

Are caracter director și reprezintă sinteza programelor strategice sectoriale pe termen mediu și lung pentru întreg teritoriul țării. El este compus din secțiuni specializate: Căi de comunicație, Ape, Zone protejate, Rețeaua de localități, Zone de risc natural, Turismul, Dezvoltarea rurală (prin lege se pot aproba și alte secțiuni) (MDRAP, 2012).

Planul de amenajare a teritoriului județean (PATJ)

Corelat cu celelalte două categorii de planuri, devine obligatoriu, în ceea ce privește conținutul său, pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului și de urbanism pe care le detaliază (MDRAP, 2012).

Planul de amenajare a teritoriului zonal (PATZ)

Are rol director și se realizează în vederea soluționării unor probleme specifice ale unor teritorii (care pot fi intercomunale, interorășenești, interjudețene, regionale etc.) (MDRAP, 2012).

Documentațiile de urbanism în România

Documentațiile de urbanism se referă la localitățile urbane și rurale și reglementează utilizarea terenurilor și condițiile de ocupare a acestora cu construcții. Ele traspun la nivelul localităților propunerile cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului național, zonal și județean. Având caracter de reglementare specifică, stabilesc reguli care se aplică direct asupra localităților și părților din acestea până la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism.

Documentațiile de urbanism sunt următoarele:

Planul urbanistic general (PUG)

Planul urbanistic zonal (PUZ)

Planul urbanistic de detaliu (PUD)

Planul urbanistic general

Are caracter director și de reglementare operațională. Fiecare localitate trebuie să întocmească PUG, să îl actualizeze la 5-10 ani și să îl aprobe, acesta constituind baza legală pentru realizarea programelor și acțiunilor de dezvoltare. Reglementările pe termen scurt, la nivelul întregii unități administrativ-teritoriale de bază sunt:

stabilirea și delimitarea teritoriului intravilan în relație cu teritoriul administrativ al localității;

stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan;

zonificarea funcțională în corelație cu organizarea rețelei de circulație;

delimitarea zonei afectate de servituți publice;

modernizarea și dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare etc. (Minea, 2007).

Planul urbanistic zonal

Are caracter de reglementare specifică, detaliată și asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe cu prevederile PUG ale unei zone delimitate din interiorul localității. PUZ cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la:

organizarea rețelei stradale;

organizarea arhitectural-urbanistică;

modul de utilizare a terenurilor, statutul juridic și circulația acestora;

protejarea monumentelor istorice.

Elaborarea PUZ este obligatorie în cazul: zonelor centrale ale localităților; zonelor protejate și de protecție a monumentelor, a complexelor de odihnă și agrement, a parcurilor industriale etc. (Minea, 2007).

Planul urbanistic de detaliu

Are exclusiv caracter de reglementare specifică prin care se asigură condițiile de amplasare, dimensionare, conformare și servire edilitară a unuia sau mai multor obiective pe una sau mai multe parcele adiacente, pe unul sau mai multe amplasamente, în corelare cu vecinătățile imediate. PUD cuprinde reglementări cu privire la:

asigurarea accesibilității și racordarea la rețelele edilitare;

ermisivități și constrângeri urbanistice privind volumele construite și amenajările;

relațiile funcționale și estetice cu vecinătatea;

compatibilitatea funcțiunilor și conformarea construcțiilor, amenajărilor și plantațiilor;

regimul juridic și circulația terenurilor și construcțiilor (Minea, 2007).

Delimitarea localităților

Administrarea unui teritoriu presupune acțiuni complementare vizând delimitarea, zonarea și dotarea cu linii de legătură cu celelalte unități teritoriale.

Delimitarea unei localități are în vedere:

caracteristicile cadrului natural (abrupturi, terenuri instabile sau inundabile, altitudini crescute etc.);

forma și organizarea localității (se urmărește păstrarea unei forme cât mai compacte, inclusiv în perspectiva extinderii);

asigurarea unei densități economice (utilizarea eficientă a teritoriului urban) (Pușcașu, 2007)

Intravilanul existent este cel aprobat prin Hotărârea Consiliului local (la localitățile unde există), sau cel prevăzut de Legea fondului funciar, la 01.01.1990 (în situația când nu s-a aprobat alt intravilan). Intravilanul existent se materializează în PUG prin corelarea limitelor si suprafețelor aflate în evidența Oficiului județean de organizare a teritoriului agricol, cu cele aflate în evidența Consiliului local. În componența intravilanului existent intră, de regulă, o serie de trupuri, reprezentând:

localitatea de reședință;

localități componente sau localități aparținătoare;

unități economice izolate (industrial, agro- zootehnice, de depozitare, extractive);

unități de gospodărie comunală și echipare edilitară (platforme pentru depozitarea deșeurilor, puțuri de captare apă, gospodării de apă, stații de transformare, stații de epurare etc.);

unități pentru funcționarea sistemelor hidro-ameliorative (stații de pompe, alte construcții specifice);

unități cu destinație specială;

unități turistice și de agrement (hanuri, moteluri etc.) (Ianoș, 1997)

Zonarea funcțională

În contextul utilizării raționale a teritoriului, definirea arealului construibil este o problemă deosebit de importantă pentru evitarea dezvoltării și construirii haotice, pentru reducerea unor cheltuieli de întreținere a clădirilor și spațiilor libere amenajate, pentru creșterea eficienței administrării rețelelor edilitare a străzilor și pentru economisirea terenului agricol.

Zona funcțională este un teritoriu din cadrul unei localități în care se derulează activități preponderent de aceiași profil. Ea reflectă specializarea arealului în funcție de înclinarea sa spre o anumită folosință.

Zonele funcționale dintr-o localitate sunt:

zona rezidențială sau de locuit;

zona industrială;

zona de dotări social-culturale;

zona comercială;

zona de circulație și transport;

zona recreativă și a spațiilor verzi

(Pușcașu, 2007)

Zona rezidențială

În cadrul unui oraș zona rezidențială este cea mai importantă și de obicei cea mai extinsă ca suprafață (40-60% din suprafața urbană), având funcția de locuire și asigurare a cadrului vieții particulare și sociale a populației.

Zona rezidențială este alcătuită din patru unități structurale: grupă de locuințe, complex de locuințe, cartiere și sectoare.

Grupa de locuințe este un ansamblu de locuințe cu o populație de 500-2500 locuitori.

Complexul de locuințe este considerat unitatea urbanistică de bază. El este format din mai multe grupe de locuit, având o populație care poate depăși și 15000 de locuitori. Această unitate este clar delimitată de străzi importante sau elemente naturale. Elementele complexului sunt: clădirile de locuit cu anexele necesare, dotările socio-culturale, unități de învățământ, dispensare, unităță comerciale și de alimentație publică, spații verzi, terenuri de joacă și de sport, parcări, drumuri, alei, etc.

Cartierul este format din mai multe complexe de locuit. El de obicei are un nucleu central în jurul căruia sunt grupate complexele de locuit. Suprafața unui cartier variază între 60-200 ha, iar populația între 15.000-60.000 de locuitori. De regulă, cartierul este delimitat de artere de mare circulație.

Sectorul este unitatea structurală superioară, caracteristică doar orașelor mari și foarte mari. El cuprinde mai multe cartiere. Are o suprafață de 500-800 ha și o populație de 100.000-300.000 de locuitori. Pe lângă dotările de folosință zilnică, aici găsim și dotări specializate de folosință ocazională: unități comerciale și de alimentație publică, prestări servicii cu caracter deosebit, biblioteci, muzee, teatre, dotări cu caracter administrativ, spitale, școli superioare, săli de sport, etc. (Rădulescu, 2007).

Zona industrială

O problemă importantă a zonei industriale reprezintă amplasarea ei. Așezarea corectă a zonei oferă teritoriului o funcționalitate normală, menținând un mediu curat, echilibrat și favorabil desfășurării normale a vieții.

Zona industrială cuprinde totalitate unităților industriale, având funcțiuni de producție și depozitare. În arealele rurale, pe lângă unitățile industriale, zona industrială cuprinde și unitățile agricole sau agro-industriale.

În literatura de specialitate, zonele industriale sunt clasificate în funcție de:

Importanță: zone industriale de interes național sau local

Specificul unităților: zone cu predominanța unităților industriale, zone în care predomină depozitele și bazele de aprovizionare, zone mixte

Specificul procesului tehnologic:

zone industriale producătoare de noxe: industria extractivă,siderurgică, metalurgică, energetică, a construcțiilor de mașini, etc.;

zone industriale nenocive: industria electrotehnică, alimentară, industria ușoară, forestieră, etc.

Amplasament în raport cu orașul:

Zone industriale în prelungirea teritoriului locuit

Zone industriale situate în paralel cu zona de locuit

Zone industriale în pană (pătrund în interiorul zonei rezidențiale)

Zone industriale situate în balanță (se dezvoltă în orașe mari, în care concentrarea industrială se desfășoară în mai multe zone)

Zone industriale situate în alternanță

Zone industriale dispuse în bandă

(Rădulescu, 2007).

Zona dotărilor social-culturale

Această zonă cuprinde cele mai importante dotări orășenești: sediile administrației, unități bancare, poștă, teatre, cinematografe, spitale, școli, unități de cazare, etc. Centrul orașului – centrul civic – reprezintă locul unde aceste funcțiuni ating densitatea maximă.

Acestei zone i se adaugă de multe ori elemente ale zonei comerciale, rezultând o zonă eterogenă.

Centrul exprimă identitatea orașului, fiind un spațiu urban de mare utilitate și diversitate ambientală (Rădulescu, 2007).

Zona de recreere și a spațiilor verzi

Zonele de recreere și spațiile verzi sunt zone sociale – scuaruri sau parcuri publice – care au o importanță deosebită în menținerea echilibrului ecologic urban, a sănătății publice și în îmbunătățirea microclimatului. Totodată acestea leagă zonele urbane, aduc natura în cadrul construit și întrerup monotonia construcțiilor urbane.

Grădina sau parcul unui complex de locuințe are o suprafață de 1-20 ha, fiind calculat după o normă de 3 mp/locuitor, pe o rază de deservire de 800-1500 m.

Ceea ce privește ponderea spațiilor verzi, aceasta este de 20-50 mp/locuitor în orașe și 40-70 mp/locuitor la un vizitator în stațiunile turistice (Rădulescu, 2007).

Zona de circulație și transport

Nevoia de deplasare a persoanelor, mărfurilor, bunurilor materiale, a materiilor prime a dat naștere acestei zone. Acesta cuprinde căi pietonale (trotuare, alei, pasaje de trecere, scări, planuri înclinate, tuneluri de traversare, etc.), rutiere (drumuri, străzi, poduri, tuneluri, pasaje, intersecții, etc.) și feroviare, dar și parcări, garaje, spații destinate transportului în comun, construcții și instalații destinate transportului exterior (gări, autogări, aeroporturi, porturi, etc.).

Traficul de persoane are trei componente: alternanta zilnică în dublu-sens, locuintă-loc de muncă; deplasările în timpul liber în zonele social-culturale; ieșirile pentru recreație. Toate acestea generează așa-numitele perioade de vârf, de care trebuie să se țină seamă în organizarea rețelelor de transport (Rădulescu, 2007).

Diagnostic Oradea

Cadru General

Așezarea geografică

Oradea este așezată în nord-vestul țării, la coordonatele 47°03’ N și 21°55’ E.

Orașul s-a dezvoltat pe terasele din stânga Crișului repede, la contactul dintre Câmpia de Vest și Dealurile de Vest, la o altitudine medie de 126 m. Partea nordică și nord-estică a orașului se află pe un areal colinar, cu altitudini între 140 și 280 m. Oradea este situată în vecinătatea graniței cu Ungaria – la 13 km –, totodată fiind reședința administrativă a jedețului Bihor.

Suprafața totală a municipiului este de 115,56 km². (Statutul municipiului Oradea, 2011)

Fig. 3. Așezarea municipiului Oradea în cadrul României

(sursa hărții de bază: ANCPI – Geoportal INIS, 2014 – editare personală )

Hidrografia și clima

Principalul curs de apă care trece prin Oradea este Crișul Repede în direcția est-vest. Alte cursuri care traversează teritoriul orașului sunt: Peța (cu apă termală), Paris, Sălbatic, Adona – toți afluenți ai Crișului Repede – și Crișul Mic – afluen al Barcăului.

Oradea se află în zona climatului temperat continental. Clima orașului este determinată preponderent de vânturile de vest. Temperatura medie multianuală este de 10,3°C, cu diferențe mari între perioadele anului – temp eratura medie pentru luna iulie fiind în jurul valorii de 21°C, în timp ce media lunii ianuarie este de -1,7 °C.

Precipitațiile au o medie multianuală de 858 mm. Cele mai ploioase luni fiind lunile de vară. (ZMO, 2014)

Populația

După o creștere constantă pe o perioadă de mai bine de 200 de ani, populația orașului a înregistrat cea mai mare valoare în anul 1992 – 222.741 de locuitori. De atunci însă populației Oradiei a cunoscut o scădere continuă, la recensământul din 2011 înregistrând 203.698 (INS, 2014).

Din punct de vedere etnic, populația dominantă în municipiul Oradea este de etnie română – peste 70%. Pe lângă români trăiesc și alte etnii, dând orașului un caracter multicultural. Între aceste minorități sunt maghiari – 27,6% –, rromi, germani, slovaci, evrei și alte etnii.

Ceea ce privește ocuparea populației, aici domină sectorul terțiar – 56% din populație fiind ocupate în acest sector. Sectorul secundar concentrează 42% din populație, iar sectorul primar doar 2% din total. (ZMO, 2014)

Căi de comunicație

Accesul în municipiul Oradea se realizează atât prin mijloace rutiere, cât și prin căile feroviare și aeriene.

Principalele trasee rutiere prin care se poate ajunge în Oradea sunt:

E 60 (DN1) – București – Brașov – Sibiu – ClujNapoca – Oradea – Borș;

E 79 (DN 76) – Deva – Brad – Beiuș – Oradea – Borș;

E 671 (DN 79) – Arad –Chișineu-Criș – Salonta – Oradea – Satu Mare.

În ceea ce privește accesul prin căile feroviare, în municipiul Oradea există patru stații CFR: Stația Oradea, Stația Oradea Est, Stația Oradea Vest și Stația Episcopia Bihor.

Infrastructura rutieră din regiune asigură conexiunea municipiului Oradea cu mai multe localități:

Magistrala feroviară 300: București – Brașov – Mediaș – Cluj-Napoca – Oradea;

Calea ferată 310: Arad – Sântana – ChișineuCriș – Salonta – Oradea;

Calea ferată 402: Satu Mare – Carei – Valea lui Mihai – Săcuieni – Oradea.

Aeroportul Internațional Oradea facilitează, de asemenea, accesul în municipiul Oradea, existând curse regulate spre București.

Harta 1. Principalele căi de acces în municipiul Oradea

(sursa: ANCPI – Geoportal INIS, 2014 – editare personală)

Organizarea teritoriului

Cartierele

După perioada comunistă, în 1991 Oradea a fost împărțită în 11 cartiere.

În 2011, datorită dezvoltării urbane și extinderii orașului, consiliul local a considerat că este necesară o reconturare a cartierelor. Astfel au stabilit delimitarea a 30 de cartiere pe teritoriul municipiului Oradea.

Acestea sunt: Orașul Nou, Subcetate, Dorobanților, Universității, Splaiul Crișanei, Olosig, Velența, Dimitrie Cantemir, Salca, Europa, Calea Aradului, Ioșia, Ioșia-Nord, Ioșia-Sud, Decebal-Dacia, Rogerius, Nicolae Iorga, Gheorghe Doja, Dragoș Vodă, Mihai Eminescu, Seleuș, Nufărul, Nicolae Grigorescu, Calea Sântandrei, Episcopia Bihor, Oncea, Podgoria, Tokai, Zona Industrială Vest și Zona Industrială Est. (Harta 2.)

Este de menținut că propunerea cartierelor nu a fost încă aprobată.

Harta 2. Propunerea delimitării cartierelor din municipiul Oradea, 2011

(sursa: www.oradea.ro, 2014)

Zonarea funcțională a municipiului Oradea

Zonarea funcțională a municipiului Oradea este formată din „Hărți de zonare funcțională” și din „Regulamentul de zonare funcțională”.

Regulamentul Zonării funcționale cuprinde informații, criteriile, normele și procedurile de control al folosirii terenului pentru fiecare zonă.

Reglementări privind densitatea zonei: mărimea lotului de teren, frontul la stradă, tipul de lot (de colț, de front, cu ieșire pe două străzi), înălțimea clădirii, procentul de ocupare a terenului, numărul de locuințe maxime admise pe hectar, numărul minim de metri pătrați al unei locuințe, folosințe auxiliare permise, condiții de parcare,

Reglementări privind folosirea terenului: se referă la tipurile de folosință a terenului urban al municipiului Oradea. (Atlas de zonificarea a municipiului Oradea, 2011)

Zonele funcționale sunt:

Zona rezidențială (R)

Zona R1

Este destinată locuințelor izolate, unifamiliale. Zona R1 se aplică ariilor urbane rezidențiale cu densitate redusă și cu terenuri libere adiacente acestora. Aceste zone sunt în general amplasate departe de transportul public, astfel se solicită obligatoriu un loc de parcaj pe lot.

Amplasare în municipiu: cartierele Episcopia Bihor și Oncea

Condiții generale impuse:

Mărimea minimă a lotului: 550 mp (850 mp în unele cazuri).

Front stradal: minim 18 m.

Procent de ocupare a terenului: maxim 35%.

Maxim locuințe/ha: 17 (10 în unele cazuri).

Retragere stradală: minim 6m.

Parcaj obligatoriu pe lot: minim 1 loc/locuință

Plantări arbori: 10% din suprafața lotului

(Atlas de zonificarea a municipiului Oradea, 2011)

Zona R2

Această zonă este destinată locuințelor unifamiliale, izolate, dar cu o densitate mai mare decât zona R1.

Amplasare în municipiu: Episcopia Bihor, Oncea, Nufărul, Velența, Universității, Gheorghe Doja.

Condiții generale impuse:

Mărimea minimă a lotului: 350 mp.

Front stradal: minim 15 m.

Procent de ocupare a terenului: maxim 35%.

Maxim locuințe/ha: 27.

Retragere stradală: minim 4,5 m.

Parcaj obligatoriu pe lot: minim 1 loc/locuință

Plantări arbori: 10% din suprafața lotului

(Atlas de zonificarea a municipiului Oradea, 2011)

Zona R3

Zona R3 permite realizarea de locuințe unifamiliale sau pentru două familii, în sistem izolat, cuplat și/sau înșiruit.

Amplasare în municipiu: Ioșia, Dorobanți, Velența, Zona CFR, Gheorghe Doja.

Condiții generale impuse:

Mărimea minimă a lotului: 350 mp.

Front stradal: minim 12 m.

Procent de ocupare a terenului: maxim 35%.

Maxim locuințe/ha: 105.

Retragere stradală: 0-4,5 m.

Parcaj obligatoriu pe lot: minim 1 loc/locuință

(Atlas de zonificarea a municipiului Oradea, 2011)

Zona R4

Zonă asemănătoare zonei R3, dar cu o densitate mai ridicată. Clădirile nu depășesc 3 etaje.

Amplasare în municipiu: Velența, str. M. Antonescu, St. O. Iosif, A.D. Xenopol, Chimiei.

Condiții generale impuse:

Mărimea minimă a lotului: 350 mp.

Front stradal: minim 8 m.

Procent de ocupare a terenului: maxim 50%.

Maxim locuințe/ha: 110.

Retragere stradală: 0-4,5 m.

Înălțime maximă: 10,5 m.

Parcaj obligatoriu pe lot: minim 1 loc/locuință

(Atlas de zonificarea a municipiului Oradea, 2011)

Zona R5

Zona se compune în general din clădiri înșiruite sau cuplate cu înălțimi maxime de 12,5m.

Amplasare în municipiu: străzile Menumorut, Parcul Petőfi, Republicii, Mihai Viteazul, M. Kogălniceanu și b-dul Decebal

Condiții generale impuse:

Mărimea minimă a lotului: 250 mp.

Front stradal: minim 8 m.

Procent de ocupare a terenului: maxim 55%.

Maxim locuințe/ha: 180.

Retragere stradală: 0-4,5 m.

Înălțime maximă: 12,5 m.

Parcaj obligatoriu pe lot: 75% din numărul de locuințe

(Atlas de zonificarea a municipiului Oradea, 2011)

Zona R6

Este o zonă cu locuințe multifamiliale. Cuprinde clădiri între 4-7 etaje.

Amplasare în municipiu: Ioșia, Rogerius, Dorobanți, Velența, Nufărul, Dragoș Vodă, Splaiul Crișanei, Zona centrală, Zona Gării de nord.

Condiții generale impuse:

Procent de ocupare a terenului: lot de colț 80%, lot de front 60%

Maxim locuințe/ha: 300-450.

Număr de camere/ha: 950-1050.

Teren/cameră: 9-10 mp.

Retragere stradală: 2,4-4,5 m.

Înălțime maximă: 12,5 m.

Parcaj obligatoriu pe lot: 70% din numărul de locuințe.

(Atlas de zonificarea a municipiului Oradea, 2011)

Zona R7

Desemnează zone de locuire de tip multifamilial, cu clădiri până la 12 etaje.

Amplasare în municipiu: Ioșia, Rogerius, Nufărul, Dragoș Vodă, Splaiul Crișanei, Zona centrală, Zona Gării de nord.

Condiții generale impuse:

Procent de ocupare a terenului: lot de colț 80%, lot de front 65%.

Maxim locuințe/ha: 450-600.

Număr de camere/ha: 1250-1350.

Teren/locuință: 12,5-21 mp.

Teren/cameră: 7-8 mp.

Retragere stradală: 0-4,5 m.

Parcaj obligatoriu pe lot: 70% din numărul de locuințe

(Atlas de zonificarea a municipiului Oradea, 2011)

Zone comerciale și servicii (C)

Zona C1

Zoneză spațiile comerciale en-detail și servicii personale de tip alimentară, mici restaurante, frizerii, farmacii, curățătorii, etc.

Se aplasează în vecinătatea sau în interiorul zonelor de locuit.

Amplasarea în municipiu: străzile: T. Vladimirescu, Cuza Vodă, Costaforu, N. Olahus, Războieni, Seleușului, Gh. Doja, L. Pasteur, Piața Tineretului.

Zona C2

Permite amplasarea unei mari varietăți de spații comerciale și de servicii care deservesc zone urbane mai mari decât zonele rezidențiale din vecinătate.

Amplasarea în municipiu: străzile: Decebal, Menumorut, Olimpiadei, Gh. Doja, L. Pasteur, Oneștilor, Vlădeasa, M. Antonescu, I. Maniu, Cuza Vodă, Sucevei, I. Vidu, D. Cantemir, Seleușului, Clujului, Apateului. (Atlas de zonificarea a municipiului Oradea, 2011)

Zona C3

Sunt amplasate în afara zonelor de afaceri din zona centrală a municipiului. Cuprinde magazine generale, clădiri cu funcțiuni de spectacole în construcții independente. În zona C3 nu sunt permise funcțiuni din grupa C7.

Amplasare în municipiu: str. Antonescu, Calea Clujului, zona centrală. (Atlas de zonificarea a municipiului Oradea, 2011)

Zona C4

Este cu preponderență zonă comercială de interes orășenesc. Cuprinde magazine generale, clădiri cu funcțiuni mixte, birouri. Nu sunt permise funcțiuni din grupa C7.

Amplasare în municipiu: zona centrală, Rogerius, Decebal, Nufărul, străzile Densușeanu – Barcăului, zona Spitalului Județean. (Atlas de zonificarea a municipiului Oradea, 2011)

Zona C5

Este cu preponderență zonă de birouri, hoteluri de 3 și 5 stele, spații de distracții, galerii comerciale, locuințe în clădiri mixte.

Amplasare în municipiu: zona centrală, str. T. Vladimirescu – Principatelor unite. (Atlas de zonificarea a municipiului Oradea, 2011)

Zona C6

Permite funcțiuni legate de recreere lângă cursuri de apă.

Construcții de locuințe în C6 se realizează conform normelor R3.

Amplasare în municipiu: malurile Crișului Repede între podul CFR Vest și zona de interdicție a Uzinei de Apă. (Atlas de zonificarea a municipiului Oradea, 2011)

Zonele C7 și C8

Zonă cu funcțiuni comerciale cu consum de teren: servicii comerciale grele, producătoare de zgomot, vânzări și/sau prezentări mașini. C7 interzice realizarea de locuințe.

Amplasare în municipiu: Borșului, depoului CFR, zona Gării Episcopia, Oncea, Ioșia Sud, str. Berzei, str. T. Vladimirescu, Calea Sântandrei, Calea Clujului. (Atlas de zonificarea a municipiului Oradea, 2011)

Zone industriale (I)

Zona I1

Zonează funcțiuni manufacturiere/comerciale cu consum de teren care fac trecerea către zone de producție. Activitiățile zonate de I1 sunt de tip industrie ușoară, cu performanțe tehnologice, fără poluare. Sunt permise un număr limitat de locuințe.

Amplasare în municipiu: Zona Industrială Vest, Ioșia, Rogerius, str. O. Goga, Dorobanți, Sucevei, Republicii, Independenței, Nufărului, Zona Industrială Est. (Atlas de zonificarea a municipiului Oradea, 2011)

Zona I2

Zonează servicii comerciale grele, producătoare de zgomot, vânzări și/sau prezentări de mașini, depozite. Activități zonate de I2 sunt de tip industrie cu performanțe tehnologice medii, cu grad de poluare.

Amplasare în municipiu: Zona Industrială de Vest, Decebal, Sucevei, Cetății, Zona Industrială de Est. (Atlas de zonificarea a municipiului Oradea, 2011)

Zona I3

Este zona de industrie grea. Nu sunt permise alte funcțiuni urbane.

Amplasare în municipiu: Zonele industriale de Vest și Est. (Atlas de zonificarea a municipiului Oradea, 2011)

Zone speciale de folosință (S)

Aeroporturi, biserici, instituții de educație, instituții de sănătate, instituții juridice, cimitire, utilități publice și servicii (terminal transport, capete de linii, garaje autobuze, depouri de tramvaie, gări și calea ferată, stații și linii electrice, rezervoare de ape/apeducte, stații de pompare și tratare a apei, antene de radio/TV cu clădirile anexe, parcuri și terenuri de joacă, stadioane, arene sportive). (Atlas de zonificarea a municipiului Oradea, 2011)

Zone agricole (A)

Terenuri agricole cu construcțiile aferente.

Situația existentă

Terenuri

Suprafața totală a municipiului Oradea este de 11.556 ha.

Din totalul suprafeței 52,8% (6108 ha) sunt ocupate de terenuri neagricole – construcții, căi de comunicații, căi ferate, terenuri forestiere, terenuri cu ape și terenuri degradate sau neproductive.

Terenurile agricole ocupă o suprafață de 5.448 ha – 47,2% din totalul suprafeței municipiului. Din totalitatea terenurilor agricole 71% sunt ocupate de terenuri arabile, 20% de livezi și pepiniere pomicole și 9% de alte activități agricole.

Suprafața spațiilor verzi amenajate din Oradea este de 220 ha. Suprafața medie de spații verzi amenajate pe cap de locuitor este de 10,8 mp, cu 42,3% mai scăzută decât la nivel național (18,7 mp/locuitor). (Atlas de zonificarea a municipiului Oradea, 2011)

Locuințe

În anul 2010 fondul de locuințe din municipiul Oradea totaliza 85.009. Suprafața totală locuibilă în acelaș an era de 325,2 ha. Suprafața medie locuibilă pe locuință a ajuns la 38,3 mp. Numărul mediu de persoane ce revin unei locuințe este de 2,4 persoane/locuință. (ZMO, 2014)

Infrastructura și echiparea teritoriului

Lungimea totală a rețelei de distribuție a apei potabile, în anul 2010, era de 641,5 km. Alimentarea cu apă a municipiului Oradea se realizează prin distribuția prin conducte, prin cele 5 stații de pompare și 80 de stații de repompare.

Lungimea rețetei de canalizare totaliza, în anul 2010, 743 km – 412 km destinate canalizării menajere și 331 km canalizării pluviale. La nivelul orașului funcționează o stație de tratare a apelor uzate.

La finalul anului 2010, lungimea rețelei de distribuție a gazelor naturale era de 157 km. Din totalul cantității de gaze distribuite, aproximativ 35,5% a fost pentru uz casnic.

Lungimea străzilor din Oradea este de 396 km, din care 70% – 280 km – sunt modernizate. (ZMO, 2014)

Condiții de trai

Educație

În Oradea funcționează 87 de unități de învățământ, din care 36 sunt instituții de învățământ preșcolar, 47 instituții preuniversitare și 4 instituții de învățământ superior. (Primăria Oradea, 2014)

Sănătate

La nivel local găsim 8 spitale publice și private: Spitalul Clinic Județean, Spitalul Clinic Municipal, Spitalul Clinic de Neurologie și Psihiatrie, Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie, Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie, Spitalul Clinic CFR și Spitalul Clinic Pelican. De asemenea există și 127 de cabinete medicale de familie, 121 de cabinete medicale de specialitate, 351 de cabinete stomatologice, 142 de farmacii și puncte farmaceutice, 6 policlinici și 51 de laboratoare medicale. (ZMO, 2014)

Rețele comerciale

În Oradea funcționează numeroase rețele de supermarketuri si hipermarketuri cu produse alimentare și nealimentare cum ar fi: Real, Auchan, Carrefour, Metro, Selgros, Kaufland, Penny, Praktiker, Obi, Bricostor, etc. Pe lângă aceste unități comerciale mari, orașul este bine deservit și prin magazinele mici, de cartier. De asemenea, în municipiu Oradea funcționează cinci piețe agroalimentare.

Rețea bancară

În municipiu se află numeroase sucursale și agenții ale principalelor bănci de pe piața națională și internațională.

Telecomunicații

Pe piața din Oradea sunt activi mai mulți furnizori de telefonie fixă și mobilă, televiziune și internet.

Transportul în comun

Transportul public de călători din Municipiul Oradea este realizat de către OTL S.A. aflat în proprietatea Consiliului Local. Acesta își desfășoară activitate cu ajutorul tramvaielor și autobuzelor.

La nivelul orașului functionează un număr de 17 linii de autobuze însumând un total de 200 km și 6 linii de tramvaie care asigură mobilitatea populației. (Fig. 4.)

Numărul autobuzelor deținute fiind de 207 de unități, a tramvaielor 76 de unități, dintre care 10 tramvaie noi Siemens.

Din anul 2009 funcționează un sistem de monitorizare a traficului bazat pe tehnologie GPS, iar în 2012 s-a implementează sistemul de bilete electronice prin card. (OTL, 2014)

În municipiul Oradea sunt emise un număr de 884 autorizații taxi pentru transport persoane și 3 autorizații taxi pentru transport bunuri sau mărfuri (Primăria Oradea, 2014).

Fig. 4. Rețeaua OTL

(sursa: www.otl.ro, 2014)

STUDIU DE CAZ: EPISCOPIA BIHOR II

Episcopia Bihor

Scurt istoric

Episcopia Bihor (denumită în trecut și Episcopia) a fost fondată probabil odată cu episcopatul din Oradea – în secolul XI. În 1273 este documentată ca proprietate a episcopatului din Oradea. Începând cu secolul XIV și până în 1692 mai mulți nobili obțin terenuri pe teritoriul Episcopiei. În documentele contemporane Episcopia apare sub denumirea latină de Oppidum Pyskey. Din 1692 și până în 1848 Episcopia revine în posesia episcopatului din Oradea (Borovszky, 1901).

Până la mijlocul secolului XX, Episcopia s-a dezvoltat paralel cu Oradea, până ce s-a fuzionat cu municipiul în 1957.

Astăzi, Episcopia Bihor este un cartier (propus) al municipiului Oradea.

Așezare

Episcopia Bihor este așezată în partea nord-vestică a municipiului Oradea, la contactul dintre Dealurile Oradiei și Câmpia Bihariei la altitudini între 110 și 181 m.

Limitele eu sunt: in sud-est strada Cucului, în est limita administrativă dintre municipiul Oradea și comuna Paleu, în nord limita administrativă dintre Oradea și comuna Biharia, în vest limita administrativă dintre Oradea și Borș iar în sud limita este dată de Magistrala feroviară 300. (Harta 3.)

Suprafața totală a Episcopiei Bihor este de aproximativ 2235 ha, iar intravilanul ocupă circa 454 ha (ANCPI – Geoportal INIS, 2014).

Singurul curs permanent de apă pe teritoriul Episcopiei Bihor este Crișul Mic – afluent al Barcăului.

Populația totală a cartierului în anul 2011 era de 3784 de locuitori (Primăria Oradea, 2014).

Harta 3. Așezarea Episcopiei Bihor în cadrul municipiului Oradea

(sursa: ANCPI – Geoportal INIS, 2014 – editare personală)

Accesibilitate

Accesul în Episcopia Bihor se realizează atât prin mijloace rutiere, cât și prin căile ferate. Principale căi rutiere care trec prin cartier sunt:

E671 (DN 79) – Oradea – Satu Mare

DJ 190 – Oradea – Borș

DC 71 – Oradea – Santăul Mic

Pe teritoriul cartierului există o stație CFR, stația Episcopia Bihor. Episcopia este traversată de două magistrale feroviare importante:

Magistrala feroviară 300: București – Brașov – Mediaș – Cluj-Napoca – Oradea – Borș;

Calea ferată 402: Satu Mare – Carei – Valea lui Mihai – Săcuieni – Oradea.

Harta 4. Căile rutiere și infrastructura feroviară din Episcopia Bihor

(sursa: ANCPI – Geoportal INIS, 2014 – editare personală)

Utilizarea terenului și zonarea funcțională

La nivelul Episcopiei Bihor cea mai mare suprafață este ocupată de terenurile virane – peste 1000 ha.

Există o suprafață însemnată ocupată de livezi și podgorii – aproximativ 400 ha.

Zona de locuire se întinde pe o suprafață de aproximativ 230 ha. (ANCPI – Geoportal INIS, 2014).

Alte zone prezente în Episcopia Bihor sunt ocupate de: gospodărire comunală, funcțiuni comerciale, activități economice cu caracter industrial, ape, etc. (Planul Urbanistic General Oradea – Zonificare funcțională, 2012; ANCPI – Geoportal INIS).

Harta 5. Zonarea funcțională din Episcopia Bihor

(sursa: Planul Urbanistic General Oradea – Zonificare funcțională, 2012 – editare personală)

Condiții de trai

Ceea ce privește educația, în cartier există o unitate de învățământ, Școala cu clasele I-VIII „Juhász Gyula”. La nivelul cartierului nu există unitate de învățământ preșcolar.

În domeniul sănătății, găsim un cabinet medical de familie, un cabinet stomatologic și două farmacii.

Rețeaua comercială este bine dezvoltată, cu numeroase unități alimentare și nealimentare mici și mijlocii și un hipermarket.

În Episcopia există 4 unități de alimentație publică. Două dintre ele oferă și cazare.

Rețeaua bancară este deficitară, existând un singur bancomat la nivelul cartierului în cadrul hipermarketului Real.

Transportul în comun

Încă de la momentul fuzionării Episcopiei Bihor cu Oradea, acesta a fost bine deservită de transportul public în comun. Din 1957 și până în 1968 exista o linie de tramvai care lega Episcopia de centrul Oradiei (cu puntele terminale la Gara Centrală Oradea și Gara Episcopia). În 1968 din cauza modernizării drumului, linia ferată a fost ridicată. De atunci transportul public este efectuat cu ajutorul autobuzelor.

În prezent, în Episcopia există două linii de autobuze: linia nr. 11 (Gara Centrală – Gara Episcopia) și linia nr. 22 (Gara centrală – str. Dacia – str. Transilvaniei – Hipermarket Real). Cele două linii au total 10 stații pe teritoriul cartierului. (Harta 9)

Episcopia Bihor II

Așezare

Situl este așezat în partea sudică a Episcopiei Bihor, fiind limitat de străzile: Dornei în nord, Crivățului în nord-est, Popasului și Crângului în est, Harghitei și Pavilioanelor CFR în vest și de Calea ferată 300 în sud. (Harta 6.)

Arealul are o suprafață totală de aproximativ 70 ha. (ANCPI – Geoportal INIS, 2014).

Harta 6. Așezarea sitului în cadrul Episcopiei Bihor

(sursa: ANCPI – Geoportal INIS, 2014 – editare personală)

Infrastructura și echiparea teritoriului

În prezent, lungimea totală a străzilor este de 5,3 km – străzile: Gurghiului, Pavilioanelor CFR, Căpșunilor și Plantelor.

La acestea se adaugă drumuri „improvizate” cu o lungime totală de 2,2 km.

Deși în ultimii ani au avut loc lucrări de modernizare a străzilor, ele fiind asfaltate în cea mai mare parte la nivelul cartierului, în interiorului arealului de studiu nicio stradă nu este asfaltată.

De asemenea nicio stradă nu are canalizare. Iluminatul public, cu excepția străzilor periferice, este deficitar.

Terenuri

Teritoriul are un total de 356 de parcele.

Conform Planului Urbanistic General din aceste 356 de parcele, 326 sunt destinate locuințelor individuale, o parcelă contrucțiilor industriale iar 29 de parcele sunt neocupate, fără funcționalitate propusă. (Harta 7.)

Astfel din suprafața totală de 70 ha a arealului, aproximativ 28 ha sunt destinate locuințelor, 1 ha construcțiilor industriale iar circa 41 ha sunt fără funcționalitate.

Harta 7. Ocuparea parcelelor din Episcopia Bihor II

(sursa: Planul Urbanistic General Oradea 2012 A02)

Locuințe

În prezent, fondul de locuințe are 177 de unități.

Aici putem observa evoluția construcțiilor dinspre exteriorul arealului înspre centrul lui, casele mai vechi fiind amplasate la periferie, iar construcțiile noi preponderent în partea centrală.

Din totalul fondului, 67 sunt case vechi. Acestea sunt amplasate în vecinătatea arealului construit original al Episcopiei Bihor (în vestul și estul arealului de studiu). Casele noi, finalizate, locuibile însumează un total de 37 de unități. 71 de case se află în faza de construcție. Aceste locuințe sunt amplasate majoritar în centrul arealului de studiu. (Harta 8)

Harta 8. Casele din Episcopia Bihor II

(sursa hărții de bază: ANCPI – Geoportal INIS, 2014 – editare personală)

Condiții de trai

În interiorul arealului nu găsim nicio unitate pentru deservirea populației din punct de vedere educațional, medical sau comercial.

Transportul public

Deși cartierul este bine deservit de transportul public, având două linii de autobuze, arealul nu beneficiază direct de acestea. Aproape toată suprafața a arealului se află în afara distanței de mers pe jos de 5 minute de stațiile de transport comun. (Harta 9.)

Harta 9. Aria de deservire a transportului public de călători în Episcopia Bihor

(sursa hărții de bază: ANCPI – Geoportal INIS, 2014 – editare personală)

Analiză SWOT

Evaluarea SPECTRUM

Evaluarea Spectrum este un instrument folosit la măsurarea sustenabilității unei teritoriu. Instrumentul poate fi utilizat înainte și după aplicarea unui proiect pentru a evolua durabilitatea dezvoltării. Criteriile – economice, sociale și environmentale – sunt măsurate printr-un sistem de culori (roșu fiind cel mai slab, verde închis cel mai bun).

Propuneri

Viziunea

Dezvoltarea arealului Episcopia II are ca obiectiv realizarea unui complex rezidențial. Urmând politicile și planurile dezvoltării durabile, dezvoltarea complexului vizează să ofere locuitorilor toate dotările și serviciile publice necesare, crearea și sprijinirea spiritului comunitar într-un ambient mai retras de agitația urbană.

Fig. 5. Emblema propusă a complexului rezidențial Episcopia Bihor II

Trama stradală

În prezent totalitatea drumurilor însumează o lungime de 7,5 km. Acestea nu dispun de echipările edilitare sau de asfalt. În prima fază este necesară rezolvarea acestor deficiențe.

Rețeaua stradală actuală se extinde cu 1,75 km de drumuri, creând 6 noi străzi și extinzând 3.

Se extinde rețeaua de iluminat public pe toată lungimea rețelei stradale.

Terenuri

Suprafața actuală destinată zonei de locuit este de aproximativ 28 ha. La acesta se adaugă 6 ha de teren nou creat acestei funcționalități. Astfel zona rezidențială ajunge la o suprafață totală de 34 ha, adică aproape jumătatea suprafeței totale a arealului Episcopia II.

Un teren de aproximativ 2,7 ha, la intersecția străzilor Pavilioanelor CFR și Plantelor i se distribuie realizării unei spații verzi.

O suprafață de aproximativ 3,8 ha se atribuie zonei comerciale și dotărilor socio-culturale.

Construcții

Fondul de locuințe în prezent este de 177 de unități. În urma aplicării proiectului de dezvoltare – și a creării noilor parcele destinate locuințelor – numărul va crește cu aproximativ 200.

Terenul atribuit zonelor comerciale și dotărilor socio-culturale devine „centrul comunitar” al complexului, ce include: magazine alimentare și nealimentare mici, o unitate de alimentație publică, agenție bancară și poștală, un spațiu public deschis și unul închis cu oportunități de organizare a unor evenimente ale comunității.

Parcul public de pe str. Pavilioanelor CFR – Plantelor se propune cu echipamente de joacă și sportive (loc de joacă pentru copii mici, terenuri de minifotbal, baschet, etc.).

În vecinătatea parcului se propune construirea unei grădinițe și a unei noi clădiri a școlii generale din cartier pentru deservirea necesității întregului cartier.

Se propune de asemenea un teren destinat counstruirii unui cabinet medical, stomatologic, eventual punct farmaceutic. Pe același teren găsește loc și o secție de poliție

Pentru a combate poluarea fonică produsă de trenuri, de-a lungul căii ferate se propune montarea unor paravane de protecție. De asemenea se propune plantarea unor arbori de protecție. Acestea fiind benefice atât ecologic cât și estetic. (Harta 10.)

Harta 10. Propunerea ocupării terenului în Episcopia II

(sursa: Planul Urbanistic General Oradea 2012 A02 – editare personală)

Transportul public

În prezent există două linii de autobuze în Episcopia Bihor. Pe o porțiune însemnată cele două linii se suprapun – pe str. Matei Corvin – E671. Astfel populația Episcopiei II se află în afara distanței de mers pe jos de 5 minute de stațiile de transport comun.

Planul propune modificarea liniei 11, pornind de la str. Matei Corvin nr. 100 devierea ei spre str. Apelor – str. Crivățului – str. Dornei – str. Vămii – Gara Episcopia. (Harta 11.)

Harta 11. Aria de deservire a transportului public de călători în Episcopia Bihor în cazul propunerilor

(sursa hărții de bază: ANCPI – Geoportal INIS, 2014 – editare personală)

Evaluarea SPECTRUM (Prognoză după aplicarea proiectului)

CONCLUZII

Arealul studiat, prezenta multe disfuncționalități teritoriale, fiind o pată nedezvoltată pe harta orașului. Fără un plan de dezvoltare aplicat asupra teritoriului respectiv, unii dezvoltatori privați au investit în areal, prin construcții de case individuale, deși niciun fel de echipare teritorială sau infrastrucurală nu era prezentă. Mulți au urmat exemplul lor și au ales să-și cumpere teren – acesta fiind la un preț accesibil în zonă – și să-și construiască la rândul lor case pe el, chiar dacă lucrările edilitare nu au fost efectuate în prezent.

Totuși, teritoriul are un potențial ridicat la nivelul dezvoltării unui complex rezidențial. Nefiind amenințat de o eventuală expansiune necontrolată – situat între limite clare ce nu pot fi depășite – teritoriul dispune de posibilități bune de dezvoltare urbană.

Pentru realizarea unui progres în dezvoltarea arealului este necesară implicarea mai intensă a administrației locale și cooperarea cu dezvoltatori.

Cea mai mare problemă constituie sursa fondurilor. În acest scop, accesarea fondurilor europene ar fi poate indispensabilă.

BIBLIOGRAFIE

Bhatta, B. – Analysis of Urban Growth and Sprawl from Remote Sensing Data, Springer-Verlag Berlin Heidelberg, 2010

Borovszky, S., Sziklay, J. – Magyarország vármegyéi és városai VI: Magyarország monografiája. A magyar korona országai történetének, földrajzi, képzőművészeti, néprajzi, hadügyi és természeti viszonyainak, közművelődési és közgazdasági állapotának encziklopédiája,Országos Monográfia Társaság, Budapest, 1901

Brueckner, J. K. – Urban sprawl: diagnoses and remedies, International Regional Science Review, 2000

Brueckner, J. K., Largey, A. – Social interaction and urban sprawl, CESIFO WORKING PAPER NO. 1843, 2006

Frumkin, F. – Urban sprawl and public health, Association of Schools of Public Health, 2002

Ianoș, I. – Orașele și organizarea spațiului geografic, Editura Academiei, București, 1997

Klinenberg, E. – Heat Wave: A Social Autopsy of Disaster in Chicago, University of Chicago Press, 2002

Minea, E. M. – Urbanism și amenajarea teritoriului, Cluj-Napoca, 2007

Neamțu, B. – Abordări teoretice cu privire la managementul dezvoltării periurbane, Revista Transilvană de științe administrative, 2008

Pușcașu, V. – Dezvoltare și planificare urbană, Galați, 2007

Pușcașu, V. – Urbanism, Galați, 2005

Rădulescu, Gh. – Urbanism și amenajarea teritoriului, Editura Universității de Nord, 2007

Yu, M – To analyze urban sprawl using remote sensing : a case study of London, Ontario, Canada, University of Hong Kong, 2013

*** Atlas de zonificarea a municipiului Oradea, 2011

*** ANCPI – Geoportal INIS Online

***Legea 350/2001, privind amenajarea teritoriului și urbanismul

***Planul Urbanistic General Oradea – A02 – Ocuparea Parcelelor, 2012

***Planul Urbanistic General Oradea – A07 – Potențial dezvoltare spațială, 2012

***Planul Urbanistic General Oradea – A07 – Zonificare funcțională, 2012

***Strategia de dezvoltare locală a municipiului Oradea, Zona Metropolitană Oradea, 2011

***www.mdrap.ro

***www.oradea.ro

***www.otl.ro

***statistici.innse.ro – Tempo-Online