Amenajarea Spatiului Verde DIN Cadrul S.c. Motel Bucium S.r.l Iasi

AMENAJAREA SPAȚIULUI VERDE DIN CADRUL S.C. MOTEL BUCIUM S.R.L -IAȘI

CUPRINS

Partea I Considerații generale

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 ISTORICUL ȘI IMPORTANȚA ARHITECTURII PEISAGERE

1.1 Istoricul arhitecturii peisagere

1.2 Importanța arhitecturii peisajului

CAPITOLUL II CONDIȚII NATURALE

2.1. Amplasarea Municipiului Iași

2.2 Condiții geologice și geomorfologice

2.3 Condiții pedologice

2.4 Relieful

2.5 Condiții hidrologice

2.5.1 Apele subterane

2.5.2 Ape de suprafață

2.6 Condiții climatice

2.6.1 Regimul termic

2.6.2 Umiditatea aerului

2.6.3 Nebulozitatea

2.6.4 Regim pluviometric

2.6.5 Regimul Eolian

2.7. Vegetația

CAPITOLUL III CONDIȚIILE SOCIAL ECONOMICE

3.1. Scurt istoric al orașului

3.2 Analiza necesității spațiului verde

3.3 Analiza posibilităților economice de realizare a spațiilor verzi

Partea II Contribuții proprii

CAPITOLUL IV SCOPUL ȘI OBIECTIVUL REAMENAJĂRII, MATERIALUL DE STUDIU ȘI METODA DECERCETARE

4.1 Scopul și obiectivul reamenajării

4.2 Materialul de studiu și metoda de cercetare

5.1 Încadrarea în zonă a spațiului propus spre amenajare

5.2 Analiza mediului natural

5.3 Analiza situației existente

CAPITOLUL VI CALCULE TEHNICO-ECONOMICE

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Lista tabelelor

Tabel 2.1 Terasele Bahluiului………………………………………………………………………………..24

Tabel 2.2 Terasele Nicolinei………………………………………………………………………………….24

Tabel 6.1 Calcule tehnico-economice……………………………………………………………………..59

Lista figurilor

Fig. 5.1 Încadrarea în zonă – vedere satelit…………….………………………………..34

Fig. 5.2 Detaliu vegetație din față………………….………….…………………………37

Fig. 5.3 Spațiu verde frontal stânga………………………..……………………..……..37

Fig. 5.4 Parcare frontală stânga ………..……………………………………………….38

Fig. 5.5 Parcare frontală dreapta………………….……………………………………….38

Fig. 5.6 Pavajul folosit pentru parcări …………………..………………………………42

Fig. 5.7 Pavele elastice din cauciuc……………………..………………………………..42

Fig. 5.8 Detaliul de formă topiară propus………….…………………………………….44

Fig. 5.9 Amplasarea unor locuri de stat………………………………………………….44

Fig. 5.10 Spațiu amenajat pentru plimbări……………………………………………….44

Fig. 5.11 Jardiniere Drop flor……………………………………………………..……..45 Fig. 5.12 Jardiniere Rondo flor…………………………………………..………………45

Fig. 5.13 Detaliu teren tenis propus………………………………………………………47

Fig. 5.14 Locurile de joacă pentru copii propuse…………………………………………48

Fig. 5.15 Tipul de pergolă propus………………………………………………………..48

Fig. 5.17 Detaliu vegetație propusă……………………………………………………….53

Fig. 5.18 Detaliu vegetație propusă………………………………………………….….54

Fig. 5.19 Detaliu vegetație propusă…………………..……………………..…………..55

Fig. 5.20 Detaliu vegetație propusă………………………………………………………56

Lista anexelor

Anexa 1 – Propunerea de reamenajare peisagistică

Anexa 2 – Compoziția vegetală din zona frontală a motelului

Anexa 3 – Compoziția vegatală din zona laterală stanga a motelului

Anexa 4 – Amenajarea zonei din spate și laterală dreapta a motelului

Anexa 5 – Detaliu loc de joacă pentru copii

Anexa 6 – Detaliu pergolă

Anexa 7 – Detaliu bancă și coș de gunoi

Anexa 8 – Detaliu stalp de iluminat

Partea I

Considerații generale

INTRODUCERE

Încă din timpurile străvechi omul a supus și a modelat natura înconjurătoare, mai întâi pentru a-și asigura cele necesare vieții dar și pentru a-și creea un microclimat prielnic în apropierea locuințelor întrucât unele popoare străvechi aveau un cult deosebit pentru acest lucru. Astfel, au părut grădinile special create pentru odihnă, cultivate atât cu plante ornamentale, cât și utilitare, oferind priveliști încântătoare susținute de mireasma florilor, talia și forma impresionantă a unor arbori sau de elemente construite deosebit, cum sunt fântânile și bazinele cu apă. Marile civilizații ale sumerienilor, babilonienilor și a sirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru și Eufrat, se caracterizează prin dezvoltarea marilor orașe, prin monumentalele construcții ale palatelor și a templelor ce cuprindeau în cadrul incintelor gradini luxuriante, amenajate în strânsă corelație cu liniile arhitectonice.

Odată cu înaintarea anilor, evoluția principiilor de creare a grădinilor a devenit o adevarată artă. Desfășurarea acestei arte s-a bazat în decursul veacurilor, după anumite principii și tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegetație, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circulație, dotări, instalații, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor funcții de către acestea. Astfel, a luat naștere arhitectura peisajului, care utilizează atât cunoștințe artistice cât și tehnice sau științifice.

A umple spațiile goale dintre clădiri cu pietre, iarbă, flori și copaci nu înseamnă a amenaja un spațiu verde, însa armonizarea, organizarea și disciplinarea formelor vegetale, precum cromatica florilor și a frunzelor, a reliefului cu diferite construcții ori dotări, duc la o amenajare a spațiului verde.

Spațiile verzi înfrumusetează locul de viață și de muncă, completează armonios cadrul arhitectural al orașelor, duc la ameliorarea microclimatului, purifică atmosfera de praf și de poluare, eliberează oxigenul necesar vieții, formând în acelasi timp spații estetice pentru recreerea fizică și psihică a oamenilor, oferind copiilor un spațiu de joacă sănătos și lipsit de pericole.

Întrucât spațiile verzi contribuie la îmbunătățirea calității vieții omului prin realizarea mediului și cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătățirea și înfrumusețarea mediului antropic am optat pentru întocmirea proiectului de diplomă intitulat: “AMENAJAREA SPAȚIULUI VERDE DIN CADRUL S.C. MOTEL BUCIUM S.R.L -IAȘI”.

Lucrarea este structurată pe două etape de investigație: prima etapă de investigație teoretică am realizat-o prin studierea unei bibliografii de specialitate, îndrumată de coordonatorul stiințific șef lucr. dr. ROBERTO BERNARDIS și a doua etapă de investigație practico-aplicative prezentată în finalul proiectului. În prima parte a lucrării este prezentat conținutul primelor trei capitole: Istoricul și importanța arhitecturii peisagere, Condiții ecologico-geografice și Condiții social-economice.

În partea a doua a lucrării sunt prezentate capitolele patru, cinci și șase ale lucrării de diplomă: Scopul și obiectivul reamenajării, Metoda de studiu și materialele de cercetare, Memoriu justificativ, Calcule tehnico-economice și s-a realizat pe baza unui proiect de execuție. Proiectul de diplomă conține și anexe reprezentate de fotografii ca material demonstrativ și ilustrativ.

Este clar că iubirea pentru natură și protecția ei fac parte din conștiința fiecarui om, că însușirile sale sunt bune pentru a clădi pe temelia lor o educație care, păzind integritatea mediului înconjurator permite înaintarea civilizatiei.

Simțim, de cele mai multe ori, splendoarea unui peisaj nu pentru ceea ce ne arată el ca act de creație, ci pentru simțul de relaxare, de eliberare și pace internă pe care le avem ca efecte când ne adapostim de sub apăsarea vieții citadine.

CAPITOLUL 1

ISTORICUL ȘI IMPORTANȚA ARHITECTURII PEISAGERE

1.1 Istoricul arhitecturii peisagere

În antichitate la creearea grădinilor legate de cultul religios au contribuit diferite popoare prin prețuirea elementelor naturii, a pământului, a vegetației și a apei.

Grădinile laice s-au dezvoltat pe langă palate și case bogate având scop estetic și de recreare. Aceste locuri erau cultivate cu plante ornamentale dar și folositoare, oferind răcoare, umbră, priveliști plăcute, flori parfumate, cântecul păsărelelor, și sursurul apei completand peisajul încântător.

Începuturile artei grădinilor par a fi fost localizate în diverse centre ale continentului asiatic, și anume la început în China, India, Siria și Mesopotamia, apoi în Egipt și mai târziu în sudul Europei, în Grecia și în Peninsula Italică, la romani.

Arta persană a influențat gustul pentru peisajul orientalizat și decorul floral fapt ce a condus mai apoi la decorarea exteriorului bisericilor. Grădinile persane au preluat modelul mesopotamian, oazele verzi fiind în contrast cu climatul arid.

Arta mesopotamiană ne vorbește despre grădinile suspendate ale babilonului ce erau situate pe malul Eufratului având formă pătrată cu latura de 120-140 m. Terasele erau astfel așezate dând impresia unui trunchi de piramidă sub acestea fiind construite galerii sprijinite pe coloane masive. Planul grădinilor suspendate a contribuit la amenajarea de noi grădini în lume: grădina Quirinalului, grădina Isola Bella a Borromeilor și a grădinilor din perioada Renașterii și de mai târziu.

Arta egipteană are o importanță deosebită deoarece aceasta a influențat dezvoltarea stilului geometric cu trasee regulate ornamentate, construcții impresionante, bazine cu apă și canale cu pești decorativi, cu o vegetație mediteraneană luxuriantă.

Arta din China – adoptarea sau imitarea arhitecturii și grădinilor chinezești, a picturilor și a porțelanurilor chineze au contribuit la rafinarea gustului artistic. Numeroasele plante, arbori și flori provenite din China: piersicul, portocalul, lămâiul, caisul, crizantema, camelia, azaleea, bujorul înfrumusețează și astăzi parcurile din țară și din lume.

Arta japoneză ne arată că natura nu trebuie modificată sau ordonată, ci să o reconstituie, să o reproducă în cel mai firesc mod sau să o reproducă în miniatură. Grădinile japoneze influențează grădinile moderne printr-o artă rafinată, de bun gust și o mare variație de creație.

Arta grecească este realizată în general pe suprafețe mici și pe terenuri accidentate, cu vedere la mări și spre cerul azur susținut de coloane zvelte, de pe terase ornate cu diferite statui și construcții impozante, cu elemente ornamentale și un cadru natural foarte bogat .

Arta romană reprezenta la început o amenajare de tablouri proiectate în 3 dimensiuni ale spatiului, constituite cu elemente reale ale naturii. Grădinile sacre aveau sclupturi din marmură sau materie vegetală ca elemente decorative de prim plan, arbori constituiți în păduri, alei cu arbusti decorativi, canale de apă trasate geometric imitând natura.

Arta islamică a preluat de la Persia gustul rafinamentului. Datorită faptului că religia le interzicea cultul mormintelor și al sfinților, statuile și sclupturile erau excluse ca elemente de decor, în schimb au luat naștere broderiile cu ajutorul mozaicurilor la care s-a adăugat decorul vegetal și apa. Acestea erau închise cu ziduri înalte, având formă rectangulară.

Crearea grădinilor având trandiție îndelungată, a dat naștere unei arte, practicată de desenatori speciali și grădinari. De-a lungul timpului această artă a evoluat, folosind aceleași mijloace de compunere a grădinilor.

Arhitectura grădinilor a devenit o artă aplicativă, cu reguli proprii și maniere stilistice diferite, teoretizate de diferiți creatori și concretizate în numeroasele grădini și parcuri realizate pretutindeni în lume până în zilele noastre.

Arhitectura peisajului – știința și arta de a proiecta și amenaja peisajul – își are rădăcinile în arhitectura grădinilor însă, față de aceasta, are o sferă de cuprindere mult mai largă, impusă de necesitățile vieții contemporane, diferite de cele ale perioadelor istorice precedente: realizarea de amenajări adaptate unor noi cerințe sociale (pentru publicul larg) și de protecție a mediului. Câmpul său de acțiune se extinde de la cadrul urban la cel rural și regional, de la grădina privată la vaste arii de recreare publică, de la integrarea naturii în localități la amenajările în peisajul natural.

Arhitectura peisajului este o știință și o profesie complexă, fiind domeniul de interferență a multor specialități. Ea utilizează deopotrivă cunoștințe artistice, tehnice, științifice.

Formarea arhitecților peisagiști cuprinde aspecte de cultură artistică (ii această artă a evoluat, folosind aceleași mijloace de compunere a grădinilor.

Arhitectura grădinilor a devenit o artă aplicativă, cu reguli proprii și maniere stilistice diferite, teoretizate de diferiți creatori și concretizate în numeroasele grădini și parcuri realizate pretutindeni în lume până în zilele noastre.

Arhitectura peisajului – știința și arta de a proiecta și amenaja peisajul – își are rădăcinile în arhitectura grădinilor însă, față de aceasta, are o sferă de cuprindere mult mai largă, impusă de necesitățile vieții contemporane, diferite de cele ale perioadelor istorice precedente: realizarea de amenajări adaptate unor noi cerințe sociale (pentru publicul larg) și de protecție a mediului. Câmpul său de acțiune se extinde de la cadrul urban la cel rural și regional, de la grădina privată la vaste arii de recreare publică, de la integrarea naturii în localități la amenajările în peisajul natural.

Arhitectura peisajului este o știință și o profesie complexă, fiind domeniul de interferență a multor specialități. Ea utilizează deopotrivă cunoștințe artistice, tehnice, științifice.

Formarea arhitecților peisagiști cuprinde aspecte de cultură artistică (istoria arhitecturii și artelor vizuale, estetică), o anumită pregătire pentru conceperea și reprezentarea elementelor de compunere a peisajului (geometrie descriptivă și perspectivă, desen, compoziție, design), studiul disciplinelor de bază: teoria arhitecturii peisajului, istoria artei grădinilor, proiectarea peisajelor, construirea (execuția), îngrijirea și restaurarea peisajelor; la acestea se asociază însușirea aspectelor fundamentale ale unor științe ale mediului (geografie fizică, climatologie, pedologie, ecologie, botanică, dendrologie). Profilarea în specialitate include și asimilarea cunoștințelor furnizate de o serie de alte discipline adaptate la specificul profesiei: topografie, construcții, arhitectură, urbanism, amenajarea teritoriului, îmbunătățiri funciare, horticultura, silvicultură, protecția plantelor, mecanizare. Arhitectura peisajului având implicații social-economice, formarea specialiștilor peisagiști cuprinde și o pregătire corespunzătoare în sociologie, economie, legislație specifică, management, marketing.

Această paletă largă de cunoștințe este necesară întrucât în proiectarea și amenajarea peisajelor se lucrează cu natura, cu elemente dinamice în continuă transformare, care influențează mediul și sunt influențate de acesta, se compun și se construiesc spații exterioare pentru oameni, în strânse raporturi cu modul de viață al acestora, cu activitatea economică și socială, cu tradițiile culturale. (dupa Iliescu Ana Felicia, 2008)

Istoria grădinaritului este într-o strânsă legătură cu istoria arhitecturii peisagere însă diferă, deoarece design-ul grădinilor se ocupă cu spații închise, private iar design-ul arhitectural se ocupă atât cu spații închise cât și deschise.

În cel de-al XVI-lea și cel de-al XVII-lea secol s-au dezvoltat grădinile renascentiste cu extraordinarele exemple pentru recreere de la Villa d’Este, Tivoli, ajungând la superlativul măreției în lucrările lui André le Nôtre la Vaux-le-Vicomte și Versailles.

În secolul al XVIII personalități ca William Kent, Humphry Repton și Lancelot 'Capability' Brown au remodelat parcurile din Anglia. Termenul de "Arhitectură Peisageră" a fost folosit pentru prima dată de către Scotsman Gilbert Laing Meason, în titlul cărții sale "Arhitectura Peisageră a Marilor Pictori ai Italiei"(Londra, 1828). Aceasta cuprindea tipurile de arhitectură regăsite în picturile peisajelor. Termenul de "Arhitectură Peisageră" a fost preluat de către JC Loudon și AJ Downing.

În cel de-al XIX-lea secol combinația dintre tradiționalul grădinărit și planificarea modernă a dat arhitecturii peisagere concentrarea unică. Frederick Law Olmsted, în a doua parte a secolului a contribuit la completarea unor parcuri cu o mare influență asupra practicanțior arhitecturii peisagere din prezent. Printre acestea se numară Emerald Necklace din Boston, Central Park din New York și Prospect Park din Brooklyn.

1.2 Importanța arhitecturii peisajului

În majoritatea țărilor care în prezent au ajuns la un nivel de industrializare și urbanizare ridicat, crearea zonelor verzi și conservarea lor realizează un important mijloc de protecție a omului și a mediului său de viață.

Spațiile libere plantate și pădurile au rol esențial ecologic: reduc poluarea fizică, chimică și microbiană a atmosferei, produc oxigen, oferă adăpost păsărilor și animalelor, protejează solul, apele, flora, valorifică terenurile degradate, reduce eroziunea solului etc.

Arhitectura peisageră se implică în sistematizarea localităților, organizarea teritoriului, în dimensionarea și contribuția în orașe și în teritoriul a categoriilor diferite de spații verzi, în proiectarea spațială, în valorificarea peisagistică și refacerea a unor terenuri abandonate și degradate indrustrial.

Peisajele prin funcțiile lor sociale contribuie la îmbunătățirea vieții omului prin: înfrumusețarea localităților, locului de viață și de muncă, creează cadrul și mediul ambiental favorabil recreerii publice sau privată în aer liber.

O importanță aparte în amenajarea peisajului îl constituie stilurile compoziționale pentru amenajarea grădinilor. Distingem 3 stiluri: geometric, liber și mixt.

Stilul geometric are la bază formele geometrice regulate compuse din linii aparte sau linii curbe. Aspectul unei astfel de grădini sugerează ordine și formalitate. Ordonarea elementelor se face în funcție de un element principal dominant. La fel de important este și circulația, aleile. Unele grădini antice ce stau la baza acestui stil sunt: grădinile persane, grădinile din Grecia și cele din Roma, grădinile din Evul Mediu și toate grădinile renascentiste și baroce.

Stilul liber încearcă să imite natura. Aici sunt folosite linii sinuoase și forme neregulate. Aspectul general lasă impresia de naturalețe și sugerează pitorescul. Amenajările sunt subordonate reliefului și vegetației fiind încadrate în grădină cât mai natural. Acestui stil i se pliază: grădinile extremului orient (secolul al IV-lea – secolul al XVIII-lea) – gradinile chinezești și cele japoneze; grădinile din Europa a secolelor al XVIII -lea – al XIX-lea.

Stilul mixt care a apărut în Franța, la mijlocul secolului al XVIII-lea, constă în adaptarea vechilor compoziții geometrice, ce nu permiteau transformarea radicală a amenajării, cu cele ale stilului liber.

Grădinile contemporane sunt o extensie a casei ale cărei compoziție este dată de rolul pe care o îndeplinește pentru satisfacerea nevoilor recreative ale omului.

Activitățile din sfera arhitecturii peisagere determină direcții de specializare a profesiei în: proiectare (birouri și institute de proiectare), execuție (antreprize de amenajări peisagistice), managementul peisajelor amenajate (administrare, întreținere, reabilitare). În aceste domenii lucrează personal cu toate gradele de calificare: specialiști diplomați ai facultăților de profil, proiectanți și tehnicieni cu pregătire medie, maeștri grădinari, muncitori.

Interdisciplinaritatea realizării amenajărilor peisagistice antrenează și personal profilat în domeniile conexe: arhitectură, construcții, instalații, horticultură, economie, contabilitate ș.a.

Înființarea parcurilor, grădinilor, a tuturor categoriilor de zone verzi, dar și intervențiile în peisajul natural sunt un element dinamizator pentru dezvoltarea unor sectoare productive și de cercetare aplicativă: producția de material vegetal (pepiniere, gazoniere, baze floricole), producția de echipamente și utilaje pentru lucrările peisagistice, crearea și producerea de materiale de construcții, mobilier și accesorii specifice, inovarea tehnologiilor pentru realizarea diferitelor lucrări și componente ale peisajelor de toate categoriile ș.a.

Dată fiind recunoașterea importanței arhitecturii peisagere, în foarte multe țări funcționează organizații profesionale și instituții specializate. La nivel european activează Federația Europeană pentru Arhitectura Peisajului (E.F.L.A.) afiliată Federației Internaționale pentru Arhitectura Peisajului (I.F.L.A. – organism de categoria A al U.N.E.S.C.O.); ambele au ca scop stimularea dezvoltării profesiei și promovarea studiilor și cercetării și a schimburilor de informații tehnice, cunoașterea problemelor importante și a realizărilor, consultări privind directivele legate de mediul natural și cel creat de om, promovarea în țările afiliate a unui învățământ adecvat standardului stabilit de aceste organizații.

În ultimele decenii ale secolului XX, atenția organismelor internaționale privind protejarea și gestionarea patrimoniului natural și cultural, amenajarea teritoriului și cooperarea transfrontalieră în aceste domenii a promovat o serie de acte juridice importante, printre care: Convenția privind protejarea patrimoniului mondial cultural și natural (Paris, noiembrie 1972), Convenția privind conservarea naturii sălbatice și a mediului natural al Europei (Berna, septembrie 1979), Convenția – cadru europeană privind cooperarea transfrontalieră a colectivităților sau autorităților teritoriale (Madrid, mai 1980), Convenția privind diversitatea biologică (Rio, iunie 1992), Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la procesul decizional și accesul la justiție în materie de mediu (Aarhus, iunie 1998).

În anul 2000, statele Consiliului Europei, preocupate să ajungă la o dezvoltare durabilă, bazată pe un echilibru armonios între necesitățile sociale, economie și mediu, luând în considerație faptul că peisajul este o componentă importantă a interesului general pe plan ecologic, ambiental, social, cultural și economic, au luat inițiativa elaborării Convenției europene referitoare la peisaj. Aceasta are ca obiectiv promovarea protejării, gestionării și amenajării peisajelor și organizarea cooperării europene în acest domeniu, ca o recunoaștere a faptului că diversitatea și calitatea peisajelor europene constituie o sursă comună, contribuind la prosperarea ființei umane și consolidarea identității europene.

Procesul de semnare a convenției s-a deschis la Florența, în octombrie 2000, toate statele europene fiind invitate să adere la acest program.

România s-a numărat printre primele semnatare, urmând ca prin ratificarea de către Parlament, prevederile Convenției să devină obligatorii pentru țara noastră. Ele se referă la strategiile și măsurile de protejare, gestionare și amenajare a peisajelor din întregul teritoriu: spațiile naturale, rurale, urbane și periurbane, spațiile terestre, apele interne și maritime, incluzând atât peisajele obișnuite cât și pe cele degradate.

În următorii ani, România va trebui să pună în aplicare politicile de peisaj, pentru care, Convenția prevede în Articolul 6 – Măsuri speciale – aspecte importante, între care se înscriu: sensibilizarea societății civile, a organizațiilor private și a autorităților publice în ceea ce privește valoarea peisajului și necesitatea protecției lui, formarea de specialiști în domeniul protejării, gestionării și amenajării peisajului care să activeze atât în sectorul public cât și în cel privat și educarea copiilor și tineretului prin includerea în programele de învățământ școlar și universitar a unor discipline în care să se abordeze valorile legate de peisaj și probleme referitoare la protejarea, gestionarea și amenajarea sa. (dupa Iliescu Ana Felicia, 2008 )

Concluzii

Putem spune că arhitectura peisajului este o știință și o artă în amenajarea peisajului dar și un domeniu de interferență a mai multor specialități, utilizând cunoștințe tehnice, științifice și artistice.

În condițiile demografice contemporane și a dezvoltării industriei, supravețuirea devine o problemă politică globală, iar salvarea naturii condiționează existența omului, prin conservarea și păstrarea zonelor verzi.

Scopul arhitecturii peisagere îl constituie conceperea și alegerea celor mai valoroase și eficiente variante de realizare și proiectare concretă a amenajărilor peisagistice având în vedere armonizarea peisajelor artificiale și naturale.

Arhitectura peisajului este preocupată pe lângă conservarea și dezvoltarea peisajelor generațiilor prezente, dar și ale celor viitoare. De aceea s-a înființat la nivel mondial și european organizații profesionale și instituții specializate – Federația Internațională pentru Arhitectura Peisajului (I.F.L.A.), Federația Europeană pentru Arhitectura Peisajului ( E.F.L.A.).

România se află printre primele state semnatare ale Convenției Europene în data de 8 iulie 2002 prin Legea nr.451/200 referitoare la peisaj. Aceasta vizează, prin Art. 6 – Măsuri speciale – sensibilizarea societății civile, a organizațiilor private și a autorităților publice în vederea creșterii responsabilității față de peisaj și implicarea tuturor în protecția acestuia, formarea de specialiști precum și educarea copiilor și tineretului prin includerea în planurile de învățământ și în programele școlare a unor discipline cu caracter specific peisajului și problemelor de protejare, gestionare și amenajare ale acestuia.

CAPITOLUL II

CONDIȚII NATURALE

2.1. Amplasarea Municipiului Iași

Municipiul Iași este fosta capitală a Moldovei între anii 1564-1859, iar în prezent este reședința județului Iași. Municipiul Iași se află în partea de est a Moldovei. Orașul aflându-se pe un afluent al Jijiei, râul Bahlui, care se varsă în râul Prut.

Iașul este legendar prin cele 7 coline ce îl străbat: Cetățuia, Galata, Copou, Bucium-Păun, Șorogari, Repedea și Breazu, cu altitudini cuprinse între 40 m în Lunca Bahluiului și 400 m pe Dealul Păun și Dealul Repedea. Râurile ce îl străbat sunt Bahlui cu afluentul său Nicolina, râul Șorogari, iar spre răsărit de oraș, curge pârâul Ciric, pe care sunt create artificial trei lacuri cu scop de agrement.

Județul Iași se învecinează la nord cu județul Botoșani, la nord vest cu județul Suceava, la vest cu județul Vaslui, iar la est cu râul Prut care leagă România de Republica Moldova. Județul Iași după o statistică făcută în 2003 are 819.044 locuitori, dintre care 321.580 locuitori se află în Municipiul Iași.

Orașul se impune prin împrejurimile minunate care oferă posibilitatea de petrecere a timpului liber și relaxare. Dintre acestea putem menționa: rezervația natural-geologică de pe dealul Repedea, numeroase edificii culturale și monumente istorice ce atestă vechimea așezării, podgoriile din jurul Iașului, livezile de la Aroneanu împreună cu centru de agrement Ciric și pădurea Breazu, numeroasele mănăstiri ce atestă și ele istoria acestor locuri, rezervațiile de vegetație silvostepă de la Valea Lungă și Valea lui David, casa memorială Dimitrie Anghel de la Cornești.

2.2 Condiții geologice și geomorfologice

Aspectul orașului reiese și din numele care i se atribuie, “ Iașul celor 7 coline”, împreună cu relieful vălurit al regiunii ce poartă numele de Câmpia Moldovei. Aceasta este o subunitate a Podișului Moldovenesc, ce se caracterizată printr-o formă de relief joasă, care atinge înălțimi medii în jur de 150 m. Între Podișul Central și regiunea depresionară se interpune Coasta lașilor, cu numeroase spinări de dealuri, ca Vladnic, Bucium, Cetățuia și Miroslava, care coboară într-o înclinare ușoară spre șesul Bahlui. Podișul Moldovei are o alcătuire geologică relativ simplă, cu o mobilitate tectonică redusă, cu structură și litologie destul de uniformă.

Din studiile de specialitate reiese faptul că orașul indică existența unui fundament vechi, precambian constituit în general din roci cristaline cutate cu importante intruziuni granitice, ce este acoperit cu o stivă de depozite necutate, formată din sedimente ordovician-siluriene, cretacice și neogene, separate de importante lacune stratificate. Ultimele depozite masive din seria neogenă au o înclinare foarte mică și sunt constituite predominant din marne și argile cu alternanțe subțiri de nisipuri, larg răspândite în partea de nord est a județului și în celelalte sectoare cu altitudine sub 300 m și cu orizonturi de nisipuri, gresii, calcare oolitice la partea superioară a unor platouri înalte din sud și vest. Depozite cuaternare, cum sunt aluviunile argilo-nisipoase, prundișurile și luturile loessoide din lungul văilor principale se suprapun depozitelor masive din seria neogenă.

Morfologia lașului are în evidență prezența a două trepte mari: una înalta cu altitudini de 300-350m în sud și nord sub formă de masive deluroase și platouri cu înclinație spre sud est, și alta mai joasă cu altitudini de 100-150m sub formă de campie colinară. Dealul Holm situat la limita cu județul Botoșani prezintă altitudini de 556m fiind altitudinea maximă a judetului Iași, iar cele mai coborâte cote altitudinale se întâlnesc în Lunca Prutului ( 32 m, la confluiența Bahlului cu Jijia și la confluiența Jijiei cu Prutul ). Energia medie a reliefului este de 50 – 70 m în bazinul mijlociu și inferior a Bahlului, depășind 100 m în sectoarele înalte din sud și vest, iar înclinările cele mai frecvente ale versanților oscilează între 5 și 15°. Relieful aparține tipului mixt, fluvio – deluvial. Aproximativ 30% din întregul teritoriul este ocupat de formele de acumulare, reprezentate prin cele șapte terase monolaterale și monogenetice ale Bahluiului și tot atâtea ale Nicolinei. Forma de relief cea mai importantă subordonată luncii este albia minoră a Bahluiului. Ponderea cea mai mare de 70% îi revine reliefului scluptural.

Suprafața luată în studiu de amenajare a spațiului verde, se află așezată în partea nord-vestică a orașului, paralelă cu râul Bahlui. Altitudinea acestei zone este de aproximativ 28 – 32 m, având o suprafață orizontală, fără denivelări pronunțate, care nu cere intervenții speciale de reamenajare.

2.3 Condiții pedologice

Teritoriul județului Iași aparține provinciei moldo-sarmatice, care se caracterizează prin interferența tipurilor de sol est-europene cu cele central – europene. Învelișul de sol este extrem de mozaicat. Pe colinele din nordul Bahluiului și vestul Nicolinei predomină cernisolurile, pe coasta Buciumului și platoul înalt Repedea-Păun solurile dominante sunt luvisolurile, pe șesurile Bahluiului și văilor afluente au o largă dezvoltare hidrisolurile și salsodisolurile, iar pe versanți întâlnim complexe de soluri în care rolul preponderent îl dețin solurile slab evoluate.

I. CERNISOLURILE – reprezentate prin cernoziom, cernozim cambic și cernoziom argiloiluvial (argic). Ele s-au format în condițiile bioclimatice ale stepei și silvostepei.

– Cernoziomul tipic este caracterizat printr-un conținut de humus 3-4%, pH 6,8 – 7,5, grad ridicat de saturație în baze (90 – 100%) și în substanțe nutritive, permeabilitate și drenaj favorabil, capacitate bună pentru aer și apă, procese biologice și microbiologice intense.

– Cernoziomul cambic sau cernoziomul levigat este solul specific silvostepei. Are o textură mijlocie sau mijlociu – fină și mai rar sunt nisipoase sau argiloase și o structură glomerulară bine dezvoltată. Conținut în humus este de 3-5%, gradul de saturație în baze depășește 85%, reacția solului este slab acidă sau neutră, valorile pH-lui cuprinse între 6 – 7 și fertilitate bună.

– Cernoziom argiloiluvial apare sub formă de benzi înguste, având o textură luto-argiloasă, structura bine dezvoltată, conținut în humus de 3 – 5%, reacție acidă până la neutră, grad de saturație în baze de peste 70%.

II. LUVISOLURILE sunt reprezentate de preluvosoluri și luvosoluri, se întâlnesc pe dealuri mai înalte la altitudini de 180 – 200 m.

– Preluvosolurile au o textură mijlocie fină sau mijlocie, cu un conținut în humus de 2-4%, pH 6 – 6,4, complexul adsorbtiv parțial saturat în cationi bazici. Sunt soluri ce predomină în zone mai umede și mai reci.

– Luvosoluri sunt răspândite pe dealuri și podișuri. Aceste soluri au dezavantajul că pe ele se acumulează o cantitate mare de apă care se menține o perioadă mai lungă de timp, și au o fertilitate scăzută.

III. HIDRISOLURILE sunt reprezentate de stagnosoluri.

– Stagnosolurile sau soluri pseudogleice sunt formate prin excesul de apă stagnată. Sunt soluri reci cu deficit de aerație având permeabilitate redusă pentru apă și aer, cu textură fină și un conținut scăzut în humus de 2-4%, pH 5,2 – 6,4. Aceste soluri pot fi recomandate să fie folosite doar pentru pășuni.

IV. SALSODISOLURILE sunt reprezentate de solonceacuri și solonețuri.

– Solonceacurile sunt răspândite în luncile râurilor, având o textură grosieră, mijlocie sau fină, cu un conținut scăzut de humus 2-5%, reacție slab alcalină sau neutră. Având o fertilitate scăzută pot fi ocupate doar de pajiști cu plante halofile obligate.

– Solonețurile sau soluri alcaline sunt răspandite pe terenurile slab drenate din luncile râurilor. Au o textură mijlocie sau mijlocie-fină, permeabilitate scăzută de aer și apă, pH puternic alcalin și un grad ridicat de compactare, cu o fertilitate scăzută, având pretabilitate redusă.

V. SOLURILE SLAB EVOLUATE sunt localizate pe versanți cum ar fi regosoluri și erodisoluri, sau fie pe văi cum ar fi coluvisoluri și soluri aluviate.

– Regosolurile, sunt răspândite în zonele cu relief accidentat. Textura este foarte variată și nediferențiată pe profil. Sunt soluri nestructurate sau cu structură grăunțoasă ori poliedrică slab dezvoltată. Regosolurile pot fi sărace sau mijlociu aprovizionate cu humus și substanțe nutritive și cu reacție de la acidă până la slab bazică. Regosolurile au o fertilitate scazută.

– Erodisolurile au o fertilitate foarte scăzută iar utilizarea lor este foarte limitată, din cauza alunecărilor de teren. Au o textură nisipoasă până la argiloasă, structură grăunțoasă sau prăfoasă, sărace în humus (1,5 – 2,0%) și elemente nutritive și cu reacție foarte variată (de la acidă până la alcalină).

– Aluvisolurile se găsesc în complex cu alte soluri și sunt bune pentru pajiști, culturi legumicole, cerealiere, de plante furajere și tehnico-industriale etc. Sunt nestructurate sau au o structură glomerulară, grăunțoasă sau poliedrică, slab până la moderat dezvoltată. Au un conținut de humus până la 2 – 5% iar aprovizionarea cu substanțe nutritive este diferită având în general o fertilitate bună.

2.4 Relieful

Relieful orașului Iași este unul sculptural, ce se prezintă sub forma unei serii de coline domoale înșirate pe stânga văii Bahluiului, de dealuri și platouri mai impunatoare, aparținând Coastei Iașilor pe dreapta acestei văi. Pe seama orizonturilor dure în partea sudica a Iașului s-au format platourile structural înalte tipice Podișului Central Moldovenesc. Prin aceiași modelare în restul teritoriului se evidentiază contactul între substractul sarmatic si depozitele mai noi.

Pe terasele Bahluiului în numar de 7 (tab.2.1) s-a dezvoltat în mare parte municipiul Iași, având altitudini cuprinse între 20 m – 170 m .

Tabelul 2.1

Terasele Bahluiului

(după Barbu N., Ungureanu Al., 1987)

Terasele Nicolinei ce sunt dispuse pe flancul stâng al văii Nicolina din partea de sud a Iașului se identifică și aici același număr de 7 terase (tab. 2.2) situate de la 10m pană la 135m.

Tabelul 2.2

Terasele Nicolinei

(după Barbu N., Ungureanu Al., 1987)

Șesurile sunt dispuse în partea sudică a Iașului pe de o parte și de alta a râurilor Bahlui și Nicolina ocupând suprafețe aluviale întinse.

2.5 Condiții hidrologice

Municipiul Iași prezintă un potențial hidric variat, format din ape subterane și din ape de suprafață

2.5.1 Apele subterane

Sunt de 2 categorii: captive ( cu sau fară presiune ) și libere

Apele captive sub presiune se află la diferite adâncimi și au fost interceptate de forajele executate în albiile majore ale Bahluiului și ale afluenților săi. Aceste ape au un conținut bogat de săruri dizolvate ce au favorizat dezvoltarea complexului balnear Nicolina.

Apele captive fară presiune sau ape sulfatate-sodice-magneziene se găsesc în depozitele sarmațiene de la Breazu, în bazinul Podgoriei Copou, din Tomesti sau pe Galata .

Apele libere situate sub plăcile de gresie și calcarele sarmatice din dealurile Păun-Repedea alimentează cu apă potabilă sectoare din partea de sud a orașului.

2.5.2 Ape de suprafață

Sunt reprezentate de râurile și lacurile din municipiul Iași .Apa râurilor reprezintă 50% din ploi 35% din zăpadă și 15% din stratul acvifer din terase, deluvii și șesuri. Precipitațiile din timpul anului afectează regimul râurilor, a căror scurgere prezintă variații de la anotimp la anotimp și de la un an la altul .

2.6 Condiții climatice

Clima cu caracter temperat continental a județului este caracteristică Podișului Moldovei. Municipiul Iași este situat la 47º10' latitudine nordică și 27º53' longitudine estică. Radiația solară globală are o valoare medie anuală de 111,76 kcal/cm2/an, cu maxima în luna iulie de 16,05 kcal/cm2 și minima în luna decembrie de 2,27 kcal/cm2.

2.6.1 Regimul termic

Zona municipiului Iași este caracterizată având ierni reci, veri cu temperaturi medii ce ajung la 20oC, primaveri cu temperaturi medii egale cu media multianuală de 9,3oC și cu toamne lungi .

Datorită mediei amplitudinii termice anuale de 25oC municipiul Iași corespunde unui climat temperat–continental de nuanță excesivă. Anotimpurile de tranziție au diferențe termice medii ce depășesc uneori 10oC, iar vara și iarna temperaturile variază puțin de la o luna la alta .

Fenomenul de îngheț din perioada rece a anului frânează dezvoltarea optimă a plantelor determinând pagube serioase dacă este produs timpuriu toamna și târziu primăvara.

2.6.2 Umiditatea aerului

Cele mai mari valori medii anuale se înregistrează în decembrie de 89%, iar cele mai mici se înregistrează în august de 65% .

Regimul umiditații relative a aerului mai este caracterizat și cu ajutorul frecvenței mare a zilelor cu valoare mai mică de 30%, din lunile aprilie-mai, când numarul zilelor cu vânt cald și uscat este maxim. Acest deficit afectează negativ nu numai vegetația ci și gradul de impurificare a atmosferei.

2.6.3 Nebulozitatea

Este legată de umiditatea aerului și de influența factorilor dinamici și geografici. Valorile medii lunare ale nebulozității la Iași sunt cuprinse între 7,8 înregistrate în luna februarie și 5,1 din luna august. Explicația valorilor ridicate de la sfârșitul și începutul toamnei o are activitatea ciclonică–frontală dinspre Marea Mediterană din timpul iernii și a celei anticiclonice din lunile august septembrie .

2.6.4 Regim pluviometric

Precipitațiile atmosferice și fenomenele hidro-meteorologice prezintă multiple aspecte legate de cantitatea, reginul, frecvența, intensitatea și forma sub care cad

Cantitățile medii anuale de precipitații au valori moderate, media multi-anuală fiind de 533,7 mm. Tipul de regim pluviometric corespunzător este unul de tranziție între regiunile nordice, pe de o parte, cele sudice și sud vestice ale țării pe de altă parte.

Numărul mediu al zilelor cu ninsoare este cel mai mare în lunile ianuarie, februarie de peste 11 zile și decembrie de peste 8 zile. Anual se produc 40 de zile cu ninsoare.

2.6.5 Regimul Eolian

Vânturile sunt determinate atât de curentul general-central al circulației atmosferice, cât și de elementele orografiei regionale și locale.

Valorile medii anotimpuale ale vitezei vântului ajung la 4 m/s. Cele mai mari viteze medii s-au constatat pe direcția dominantă, de nord vest 5,9 m/s, vitezele maxime 13 m/s și maxima absolută de peste 55 m /s. Viteze medii anuale ridicate se înregistrează și în direcțiile de nord, de sud și de sud-est. În nord-est, cea mai redusă frecvență, s-a observat și cea mai mică valoare medie a vitezei vântului 3 m/s. Valorile cele mai importante ale vitezei medii a vântului sunt în anotimpurile de primăvară 4,7 m/s și iarna 4,3 m/s. Valorile cele mai mari se înregistrează la altitudini de peste 3000m cu o viteză de 6,7 -9,9 m/s.

2.7. Vegetația

Caracterul dominant al vegetației este de silvostepă, însă datorită reliefului accidentat și al precibilității de altitudine între nivelul inferior al văilor și nivelul superior al dealurilor dominante, ea are o dispoziție etajată (stepă, silvostepă, pădure).

CAPITOLUL III

CONDIȚIILE SOCIAL ECONOMICE

3.1. Scurt istoric al orașului

Orașul românesc Iași este prezentat de către geografi ca un fapt unic datorită așezării acestuia pe șapte coline asemenea cetății eterne Roma.

Fiind inclus întro listă de orașe încă din secolul al XIV lea Iașul crește repede și ajunge capitala Moldovei în cea de-a doua domnie al lui Alexandru Lapușneanu (1565) dezvoltându-se în continuare și ajungând nu doar un principal centru politic și economic, ci și un centru de cultură al țării. Grație dezvoltării continue a orașului în anul 1565 Alexandru Lapușneanu și-a mutat reședința de la Succeava la Iași, de la această dată până la Unirea Principatelor Iașul fiind capitala Moldovei. Cu toate că a suferit de-a lungul timpului cunoaște o dezvoltare însemnată.

De asemenea Iașul beneficiază de o serie de edificii și lucrări edilitare importante construite de-a lungul anilor de mari ingineri cum ar fi: clădirea Teatrului Național, clădirea Universității care l-a început funcționa într-un fost palat domnesc. La Iași fiind tot odata înființată și prima grădină Botanică din țară.

Cu toate că distrugerile din urma războiului au fost mai grave decât în oricare alt oraș al țării, refacerea și reutilizarea vechilor întreprinderi i-au creat o puternică bază materială dezvoltându-se tot mai mult.

Un rol important în dezvoltarea orașului l-au avut spațiile verzi înființate cu o mare importanță, nu doar estetică ci mai ales din punct de vedere al sănătății locuitorilor, protejându-l împotriva poluării chimice și fonice, fiind adevărate oaze de liniște și veselie.

Putem afirma cu mândrie că rețeaua muzeistică existentă în Iași cuprinde 14 muzee păstrătoare de comori și documente care relatează istoria și cultura poporului român. Amintim în acest circuit muzeistic obiective ca: Muzeul de Literatură din casa junimistului Pogor, Casa Memorială Otilia Cazimir, Muzeul de Istorie și Castelul de la Ruginoasa.

3.2 Analiza necesității spațiului verde

Având în vedere importanța spațiilor verzi de cele mai multe ori oamenii renunță repede sau aleg variante de prost gust precum plante artificiale în locul celor naturale, ignorând astfel importanța naturii.

Majoritate oamenilor care locuiesc în mediul urban în momentul în care optează pentru o vacanță în mediul rural tânjesc după un peisaj specific, cu aer curat, liniștea naturii și autenticul preocupărilor tradiționale, ferindu-se astfel de suprafețe betonate sau pavate în exces, plante artificiale sau decoruri din piatră de râu.

Un rol important în ameneajarea spațiului verde îl au de asemenea funcțiile acestuia;

-funcția sanitară cu acțiune directă asupra organismului datorită reducerii de caldură în zilele călduroase;

-funcția recreativă are rolul de a ajuta oamenii ca în timpul liber să elimine stresul, cu ajutorul naturii;

-funcția estetică care are rolul de a înfrumuseța și armoniza diferitele componente ale cadrului construit, bucurând astfel ochiul privitorilor.

3.3 Analiza posibilităților economice de realizare a spațiilor verzi

Posibilitățile economice de amenajare a spațiului verde pot fi publice sau private, sub administrarea persoanelor fizice sau juridice. Pentru amenajarea sau întreținerea spațiilor verzi se pot organiza echipe de specialiști cu experiență, fiind sponsorizate de către primari sau prin acordarea unor fonduri străine. Materialul săditor necesar unei amenajari poate fi procurat din pepiniere sau sere iar mijloacele de transport și forță de muncă asigurate de o firmă de specialitate.

Partea II

Contribuții proprii

CAPITOLUL IV

SCOPUL ȘI OBIECTIVUL REAMENAJĂRII,

MATERIALUL DE STUDIU ȘI METODA DE

CERCETARE

4.1 Scopul și obiectivul reamenajării

Scopul lucrării

Această lucrare are drept scop îmbunătățirea amenajării spațiului verde corespunzător Motelului Bucium, printr-o reamenajare în care să pună în valoare vegetația existentă, stilul arhitectural al clădirii, dar și atragerea clientelei și a numărului de vizitatori.

Baza de date întocmită cu ajutorul informațiilor culese este necesară pentru propunerea de reamenajare peisageră, destinată satisfacerii unor funcțiuni și nevoi ale beneficiarilor.

Spațiul exterior creat, pe langă caracterul funcțional oferă și o priveliște plăcută ochiului din punct de vedere estetic. Pentru a putea reamenaja spațiul verde al Motelului Bucium este nevoie de discernământ deoarece aceasta nu este un moft ci o necesitate esențială, atât din motive peisagistice, estetice, cât și pentru sănătatea celor care vor locui aici. Îmi voi da silința pentru găsirea unei soluții cât mai eficiente, bazate pe un echilibru armonios între necesitățile sociale și de mediu – peisajul fiind principala componetă a acestui cadru.

Obiectivele lucrării:

Identificarea necesităților de reamenjare peisagistică – făcând analiza locului, purtând discuții cu proprietarul și cu persoanele care locuiesc acolo pe o perioadă determinată;

Observarea greșelilor existente în amenajarea actuală – prin stabilirea spațiilor care merită a fi pastrate și crearea celor noi;

Prezentarea unei modalități de îmbunătățire a amenajărilor existente – în urma identificării necesităților și a lipsurilor existente.

4.2 Materialul de studiu și metoda de cercetare

Materialul de studiu este amenajarea existentă a spațiului verde corespunzător Motelului Bucium și a împrejurimile lui, pentru care am executat propunerea de reamenajare peisagistică, ce are un rol important în îmbunătățirea serviciilor oferite de acest motel și de punere în valoare al stiluilui architectural al clădiri.

Metodele de cercetare:

Studierea despre situația actuală;

Înființarea unei baze de date generale;

Investigarea amănunțită despre situația existentă;

Determinarea tuturor elementelor caracteristice pentru o propunere judicioasă în vederea îmbunătățirii situației existente;

Propunerea de reamenajare.

CAPITOLUL V

MEMORIU JUSTIFICATIV

5.1 Încadrarea în zonă a spațiului propus spre amenajare

Pentru analiză am ales o proprietate privată din orașul Iași, zona dealului Bucium, mai exact spațiul verde al motelului Bucium (fig.5.1).

Fig. 5.1 Încadrarea în zonă – vedere satelit

(https://www.google.ro/maps)

Datorită zonei în care este situat, Motelul Bucium este unul dintre cele mai căutate locuri pentru cazare, datorită priveliștii minunate ce o are asupra orașului.

Acesta se află în partea de sud a orașului Iași, limitele sale fiind șoseaua DN24 Iași -Vasului, satul Păun și dealul Repedea.

Zona ce necesită reamenajare are aproximativ 1.3 hectare, reprezentând spațiul verde din jurul motelului. Reamnenajarea acestui spațiu prin aducerea unor elemente care să favorizeze stilul arhitectural, va avea ca rol generarea dorinței oamenilor de a petrece timp departe de mediul urban aglomerat, având parte de liniște și relaxare.

5.2 Analiza mediului natural

Caracterizarea pedologică.

Zona dealului Bucium este la 356 m și este formată dintr-un complex de nisipuri, calcare oolitice și gresii cu mactra podolitică. În apropierea bazei versanților, la marginea șesurilor se regăsesc cele mai mari depozite. Acestea conțin argile și luturi nisipoase de origine deluviu-coluvială.

În această zonă regăsim tipuri de soluri cenușii și brune de pădure, ce sunt benefice pentru culturile de câmp și cele viti-pomicole. De asemenea solurile brune sunt recomandate pentru vegetația forestieră. Ph-ul acestor soluri este în general neutru, numai în zona de pădure fiind unul acid, valoarea ph-ului fiind de 5.3 – 6, iar pentru ameliorarea lui se folosesc amendate cu carbonat de calciu.

Caracterizarea reliefului

Relieful este reprezentat sub forma unor interfluvii colinare joase, acestea având forme domoale în ceea ce privește zona de câmpie, iar în zona de podiș îl regăsim sub formă unor platouri structurale înalte și relativ plane.

Interfluviile colinare din câmpie nu depășesc 200 de m iar platourile structurale din podiș au altidudini cuprinse între 350- 450 m, fiind împădurite și desfășurându-se la limita de sud și est.

Decalarat rezervație geologică platoul somital al acestuia este calcaros cu grote abrupte. Spre poalele lui sunt întâlnite celebrele și întinsele podgorii de Bucium.

Caracterizarea climatică

Cele mai scăzute temperaturi sunt înregistrate în luna ianuarie și sunt cuprinse între (-3C și -4C în nord și de -3 în sud), iar cele mai ridicate în luna iunie cuprinse între (20-21 în nord și 21 în sud). Precipitațiile atmosferice au o valoare de peste 500mm cele mai mari cantități înregistrându-se vara și primăvara iar cele mai puține la sfârșitul iernii- începutul primăverii. Primul îngheț de toamnă este în a două decadă a lunii octombrie, iar ultimul îngheț de primăvară, se situează la sfârșitul lunii aprilie.

Caracterizarea hidrologică

În această zonă întâlnim două categorii mari de ape subterane: libere și captive (cu sau fără presiune).

Apele captive sub presiune se regăsesc sub cota talvegului râurilor, iar cele fără presiune cu calități minerale în depozitele sarmatiene.

Apele libere le întâlnim în depozitele cuaternare din șesuri, terase, gacisuri sau de pe versanți și interfluvii sculputurale.

Albia majoară a Nicolinei beneficiază de o subunitate hidrologică favorabilă construcțiilor grele. De asemenea pe versanții delurilor Bucium- Păun adâncimea apei freatice este este foarte variată cuprinsă între 0-20 m.

Studiul vegetației

Datorită poziției sale, fiind amplasat la limita Podișului Central Moldovenesc cu Câmpia Moldovei și a contactului dintre stepă și silvostepă, întâlnim specii precum: carpenul, frasinul, arțaruș, ulmul, cireșul, precum și arbuști: conul, măceșul, crușinul și nu în cele din urmă flora ierboasă: lăcrămioara, vioarea, ghiocelul, și toporașul.

5.3 Analiza situației existente

În amenajarea spațiului verde care s-a făcut în anul 2013, aferent Motelului Bucium, au fost păstrate speciile de arbori existenți, intervenindu-se foarte puțin prin construirea unei parcări în partea stângă a motelului.

Spațiile verzi amenajate sunt compuse din specii de plante precum: tuia (Thuja occidentalis), arțar (Acer palmatum), cotoneaster (Cotoneaster horizontalis), brad argintiu (Abies lasiocarpa), ienupăr (Juniperus horizontalis), merișor (Buxus sempervirens), trandafiri (Rosa spp.), unele specii fiind dispuse aleatoriu (arțar, brad, trandafir, cotoneaster, ienupăr).(fig. 5.2)

S-a încercat propunerea de mai multe aliniamente din Rosa, Thuja și de Buxus, acestea separând spațiul verde de cel betonat (fig. 5.3), dar datorită neîngrijirii corespunzătoare sau neacordării atenției cuvenite de care aveau nevoie aceste plante au capătat un aspect neplăcut, o mare parte din ale uscându-se.

Fig. 5.2 Detaliu vegetație din față

(www.turistik.ro)

Fig. 5.3 Spațiu verde frontal stânga

(www.turistik.ro)

Motelul are în prezent de 60 de camere de închiriere, două restaurante și o cafenea, o sală de conferință și o sală de expoziții, de o piscină acoperită, bucătarie, două terase – accesul spre acestea făcându-se numai din interior, una laterală dreaptă și una în spate,. Clădirea este proiectată cu scări de evacuare aflate în partea stângă, aleea ce duce spre aceste scări, din parcare, se continuă până în spatele motelului. Pentru că depozitul se află sub terasă aprovizionarea se face prin partea dreaptă.

Construcții și dotări

Motelul peste prevăzut cu trei locuri de parcare fiecare având câte 10 – 15 locuri, două frontale (fig. 5.4 , fig. 5.5 ) și una laterală dreapta care face legătura cu o stradă de acces secundară. Materialul folosit pentru amenajare este un dalaj de culoare deschisă sau betonul simplu, delimitarea locurilor de parcare făcându-se printr-un dalaj de culoare roșu – cărămiziu.

Rețelele edilitare sunt situate neuniform pe spațiul motelului, prin urmare nu sunt afectate de amenajările peisagistice actuale din zona studiată sau de propunerile de reamenajare a spațiului. Spațiile de colectare și ridicare a deșeurilor, a dejecțiilor sau contorul de gaz metan sunt amplasate în fața motelului. Având un aspect inestetic pentru că nu sunt mascate de o perdea de vegetație sau amplasate într-un loc mai puțin populat.

În spatele motelului având un aspect inestetic se află un taluz abrupt pe care nu s-a intervenit deloc.

Fig. 5.4 – Parcare frontală stânga Fig. 5.5 Parcare frontală dreapta

(www.directorproduse.ro) (www.cazarelapensiune.ro)

Pe spațiul verde existent putem observa cu ușurință că unele plantele s-au degradat și că gardurile vii sunt aproape distruse. Este evidentă lipsa unei proiectări judicioase, spațiul verde fiind redus și reprezentat de o vegetație crescută neuniform și atacată de dăunători. Deși funcția sanitar este îndeplinită parțial de vegetație – cea igienică prin îmbunătățirea microclimatului, ameliorarea și purificarea compoziției fizico – chimice a atmosferei, funcția ce lasă de dorit prin lipsa unei amenajări peisagistice corespunzătoare este cea estetică.

Lipsa spațiilor de recreere, a obiectelor de mobilier și a coșurilor de gunoi fac din acest motel să fie perceput ca fiind unul de tranzit pentru oamenii de afaceri sau pentru cei ce călătoresc.

5.4. Principii de proiectare

Pornind de la ideea lui O. Simonds, cu privire la amenajarea spațiilor verzi, secretul constă în alegerea stilului potrivit de amenajare, exploatând în acest fel potențialul pe care îl oferă locul respectiv.

Bineînțeles, pentru amenajarea unui spațiu verde și pentru a putea obține finalul dorit trebuie să ținem cont de anumite principii, astfel creând spații organizate, care să facă loc activităților umane, pentru că în fond, acesta este scopul arhitecturii peisagere.

Pentru a realiza o arhitectură peisageră complexă trebuie să ținem cont de urmatoarele principii:

Principiile funcționale

Acestea au rolul de a sistematiza fiecare spațiu,de a stabili folosințele adecvate și compatibilitatea acestora cu spațiul ce trebuie amenajat.

În cazul parcurilor și a grădinilor amenajarea este mai complexă și se impune necesitatea sectorizării funcționale.

Locurile de joacă și terenurile de sport sunt amenajate separat de locurile pentru relaxare.

Principii estetice-compozitionale

Având în vedere că aspectele vizuale sunt de regulă cele mai importante, cu impact asupra ochiului ele sunt în stransă concordanță cu principiile funcționale.

Acestea au rolul de a exprima, frumusețe, ordine, caracteristici favorabile ale spațiului amenajat. Principiile estetice sunt realizate stabilind proporții armonioase în plan și spațiu ale principalelor componente, utilizandu-se diferențiat în funcție de programele de proiectare, cele mai complexe fiind cum am menționat și mai sus parcurile și grădinile.

Principii ecologice

Amenajarea unui spațiu natural, reprezintă o amenajare ecologică și se realizează cu elemente naturale, plantele. Proiectantul trebuie să respecte și să țină cont de anumite principii ecologice, conservand mediul ambiantal, protejând peisajele existente și asigurându-se de existența condițiilor optime pentru amenajarea unui nou spațiu.

Un rol important în respectarea acestor principii ecologice îl constituie cunoașterea mediului natural de către proiectant.

Principii tehnice

Pentru amenajarea oricărui spațiu se ține cont și de detaliile tehnice, care asigură siguranța și confortul deplasarii, fiind în același timp estetic și în concordanță cu celelelte elemente ale peisajului.

5.5 Justificarea reamenajării spațiului verde și soluția propusă

Justificarea reamenajării spațiului verde

În urma cercetărilor și observațiilor situației actuale, am propus o reamenajare a spațiului verde corespunzător Motelului Bucium, bazându-se pe un echilibru armonios între necesitățile sociale și de mediu. Scopul acestei amenajări este creare a unui cadru estetic aparte, care să atragă atenția și asupra compoziției peisagere.

Situația existentă nu pune în valoare randamentul real al spațiului verde existent, în schimb soluția propusă urmărește o amenajare cât mai eficientă, printr-o intervenție majoră încercând să pună în evidență frumusețea Motelului Bucium, cât și acoperirea necesităților și înfrumusețarea mediului ambient prin crearea, unei compoziții stilizate în zona frontală, în care elementele vizuale importante vor fi forme topiare de Taxus, arborii și arbuștii decorativi care prin portul lor pun în evidență clădirea. Datorită taluzului abrupt, în zona din spate a fost necesară propunerea unui zid de sprijin format din jardiniere prefabricate, având o înălțime de 1,20m.

Proiectarea acestei propuneri a avut la bază stilul liber, peisager. Acesta încearcă să imite natura, folosind liniile sinuoase și formele neregulate. Aspectul general lasă impresia de naturalețe. Amenajările sunt subordonate reliefului și vegetației fiind încadrate în grădină cât mai natural.

Soluția propusă (Anexa 1 )

Zona frontală este potrivită pentru principiu proiectării pe orizontală, iar zona din spate pentru cel al proiectării în pantă.

Proiectarea zonei frontale oferă un grad de libertate ridicat datorită terenului orizontal. Peisajul fiind unul monoton, legătura dintre elemente și spațiu trebuie bine studiată, de primă importanță sunt formele îndrăznețe, culorile puternice.

În partea din spate, amenajrea terenului în pantă nu trebuie să se abată puternic reliefului natural; se poate dezvolta și evidenția sau crea forme noi necesare pentru echilibrarea volumetrică a compoziției.

Amenajarea căilor de acces, a parcărilor și a punctelor gospodărești

De jur împrejurul motelului se află patru locuri amenajate, două în partea din față și două lateral în partea dreaptă. Fiecare spațiu are căte 10-15 locuri de parcare cu dimensiuni standard de 5 x 2,5 m și au acces direct la carosabil. Pentru că doar locurile din față beneficiau de pavaj s-a intervenit și pentru amenajarea celorlalte locuri pentru un aspect uniform.(fig 5.6)

În jurul punctele de colectare a deșeurilor și a dejecțiilor s-a propus amenajarea unei perdele de protecție din vegetație.

Aleea de lângă parcarea din stânga ce face legătura cu spatele motelului s-a păstrat. Pentru o circulație fluentă în zona din spate s-au creat alei de legătură între locurile de odihnă și cele cu activități sportive.

În cazul dimensiunilor aleilor și a spațiilor s-a ținut cont de distanțele dintre utilizatori, dar și a punctelor de interes, pentru realizarea unui echilibru în parcurgeri. Stratul acoperitor al aleilor trebuie să țină cont de de protecția utilizatorilor, să fie antiderapante, cu aspect plăcut și cu un preț accesibil.

Aleile propuse au o lățime de 1,5 metri și sunt acoperite cu pavele elastice din cauciuc granulat. Locurile de joacă sunt și ele acoperite cu aceleași pavele deoarece sunt ușor de montat, preiau vibrațiile, sunt izolante fonic și termic, permeabile, estetice si ecologice. (fig. 5.7)

Fig. 5.6 Pavajul folosit pentru parcări Fig. 5.7 Pavele elastice din cauciuc

(http://www.skyscrapercity.com) (www.polteks.ro)

Amenajarea spațiilor verzi

Exemplarele nedegerate, neatacate de dăunători și frumoase din punct de vedere vizual au fost integrate echilibrat în cadrul grupărilor compoziționale ce conțin paliere de diverse înălțimi, astfel încât să se realizeze un echilibru între volume, forme și culori. Palierele cu înalțimi joase se găsesc pe fundaluri vegetale formate din arbuști și arbori ornamentali. Excesul de specii s-a evitat, pentru a nu provoca confuzie și efecte de suprasaturație a percepției.

Zona frontală a motelului este amenajată cu grupaje simetrice de arbuști ce au frunză persistentă, conifere și Rhododendroni, ce decorează prin intermediul frunzelor și a florilor. Compoziția vegetală, simetrică formată din Abies lasiocarpa „Compacta”, Taxus baccata „Fastigiata robusta”, Juniperus horizontalis „ Prince of wales” și două varietati de Rhododendron russatum și Rhododendron yakushimanum, a fost propusă pentru decorarea zonei aflate la intrare ce are dimensiuni aproximativ egale.

Partea dreaptă din față, este amenajată cu două grupaje de arbuști: Berberis thunbergii „Atropurpurea”, Taxus baccata „Overeynderi” și ca o întregire a peisajului s- a folosit specia, Acer platanoides „Faassen’s black”, ce este decorativă prin culoarea frunzelor și forma coroanei.

Aranjamentul propus pentru spațiul verde din fața camerelor de cazare aduce în prim plan forme topiare de Taxus baccata „Semperaurea”, combinate cu exemplare de Rhododendron russatum și Rhododendron yakushimanum, Hidrangea hybrida „Blue bird” și Azalea hybrida „Klondyke”, dorind să înfățișeze forme de relief miniaturale (fig. 5.8) și Amelachier lamarkii. (Anexa 2).

Cu ajutorul acestei amenajări putem crea atât locuri pentru odihnă cât și pentru plimbări prin acoperirea zonei dintre specii cu ajutorul unui strat pietriș fin, ce are grosimea de 4 – 5 cm și culoare neutră, (fig. 5.9, fig. 5.10), astfel fiind capabilă ajungerea la aleea care duce în spatele motelului.

O întregire a vegetației actuale existente în partea stângă laterală a motelului s-a realizat cu ajutorul exemplarelor de arbori coniferi și foioase precum: Abies balsamea „Nana”, Pinus mugo „Winter gold”, varietăți de Picea: likiagensis purpurea, omorika, omorika „Nana”, pungens „Hoopsii”, orientalis, aureospicata, Acer palmatum var. atropurpureum, Acer palmatum „Dissectum nigrum” și arbuști, Cotoneaster horizontalis, Juniperus horizontalis „Hughes” și „Blue star”, Juniperus chinensis „Plumosa”, Thuya occidentalis „Danica", care divid spațiul verde prin două linii sinuoase imaginare, realizând astfel între ele o peluză liberă de aproximativ 8 m. Completarea decorului a fost făcută cu ajutorul speciilor floricole precum: Lavandula angustifolia „Dwarf blue”, Hydragea hybrida „Blue bird” și Rhododendron russatum, Rhododendron yakushimanum, ce asigură decorul pe tot parcursul anului. (Anexa 3)

Datorită taluzului abrupt aflat în partea din spate a motelului a fost necesară construirea din jardiniere prefabricate a unui zid de sprijin format, cu înălțimea de 1,20 m. În jardiniere pot fi plantate diverse specii precum: Festuca glauca, Astilbe arendsii și Astilbe chinensis. Taluzul are o formă special concepută pentru dublarea formei dreptunghiulare a motelului. Compoziția vegetală a fost realizată din specii ca: Acer platanoides „Drummondi”, Rhododendron hybrida „Chaterine v.tol”, Juniperus media „Mint julet”, Wisteria floribunda „Purple patches”, Chamaecyparis filifera „Nana”, ce este dispusă izolat sau în grupări de două sau de trei specii. (Anexa 4)

Fig. 5.8 Detaliul de formă topiară propus

Fig. 5.9 Amplasarea unor locuri de stat

Fig. 5.10 Spațiu amenajat pentru plimbări

Montarea jardinierelor

Montarea unui taluz cu jardiniere, are loc prin săparea unui șant cu adâncimea de 40 cm, după care se aplică un strat din pietriș, bine compactat, cu o grosime de 20 – 30 cm împotriva înghețului,. Se realizează un strat cu grosimea de 10 cm, de beton slab, cu o consistență marită ce folosește drept pat pentru primul rând de elemente. Evitarea înghețului se realizează prin amplasarea sub pământ a unui canal de evacuare a apei din primul rând de jardiniere. În timp ce jardinierele sunt așezate rând pe rând, se umplu cu pământ de flori pentru plantarea ulterioară.

Concavitățile profilate, ajută la fixarea elementelor de pavaj și permit modificarea direcției la montaj. Acestea au dimensiuni specifice pentru permiterea preluării sarcinilor de trafic, odată cu construirea unei structuri sub formă de terasă ce continuă cu o suprafață de trafic, pe coronamentul taluzului. Jardinierele Rondo Flor (40 x 50 x 30) și Drop Flor (50 x 33,3 x 30) sunt inele clasice pentru flori cu concavitatea profilată. Drop Flor (fig. 5.12) ajută la consolidarea taluzului cu petreții laterali drepți, concavitatea rotundă situată pe partea din față are rolul de a asigura o fixare mai bună a elementelor între ele permițând un traseu drept sau ondulat al taluzului. Rondo flor permite schimbarea direcției și asigură aspectul plăcut al amenajărilor exterioare ( fig.5.13).

Împreună cu jardinierele au fost puse și treptele în număr de cinci, de dimensiune 20×40 cm, care permit accesul spre locul de relaxare. S-au utilizat două grupări de trepte: una la terasa din spate și o a doua la aleea ce duce spre spatele motelului.

Fig. 5.11 Jardiniere Drop flor Fig. 5.12 Jardiniere Rondo flor

(www.elpreco.ro) (www.elpreco.ro)

Amenajarea unor spații de odihnă activă și pasivă pentru adulți, locuri de joacă pentru copii

Amenajarea unui astfel de spațiu presupune construirea unui teren de tenis (fig. 5.13) cu o suprafață de 275 mp (25/11), acesta fiind împrejmuit cu un gard de sârma având înalțimea de 4 m.

Pentru utilizarea terenului și practicarea altor sporturi este recomandată amplasarea gazonului artificial, acesta putând fi utilizat și pe parcursul nopții datorită iluminarii realizate de stâlpii amplasați pe aleea alăturată.

Spațiul destinat copiilor și părinților este mărginit de o bordură cu lățimea de 60 cm și cu înălțimea de 40 cm, pe care sunt amplasate bănci destinate atât părinților pentru a-și supraveghea copiii cât și pentru odihna lor.

Spațiul de joacă amenajat conține un leagăn dublu (1.67 x 3.94 m), un balansoar simplu (L = 3 m) (fig. 5.14) și unul pe arc cu figurină (L = 1.32), o gropă de nisip (3 x 3m).Pentru fiecare mobilier este asigurată o zonă de siguranță de 1.5 m, iar pentru atenuarea zgomotului și pentru a-i impulsiona pe copii să respecte spațiul, acesta este împrejmuit de grupaje de specii arbustive, foioase și conifere, floricole.

Criteriile avute în vederea alegerii compozitionale vegetale au fost pentru folosirea plantelor care nu impun un pericol pentru copii (plante otrăvitoare, cu spini), astfel speciile propuse fiind: Acer platanoides „Drummondi”, Rhododendron hybrida „Chaterina v. Tol”, Juniperus media „Mint julep”, Chamaecyparis pisifera „Filifera nana”, Calamintha nepeta. (Anexa 5)

Mărirea lățimii aleilor pietonale asigură locuri de odihnă pasivă, fiind prevăzute cu locuri de stat dar și alte tipuri de amenajări precum pergole de lemn ce dau umbră locurilor de odihnă de sub ele. Pergolele sunt construite într-un stil modern, cu dimensiuni de 4 x 3 x 10 m și acoperite cu plante agățătoare – Wisteria floribunda „Purple patches”, (fig. 5.15 ). (Anexa 6)

Legătura între spații este realizată prin intermediul aleilor de 1,5 m, ce sunt despărțite de grupări de vegetație de talie mică și mijlocie ce au rol de atenuare a zgomotului și pentru vizibilitate asupra terenului de sport și a locului de joacă.

Băncile blat de lemn vor avea culoarea lemnului natural. În spatele acestora va fi amplasată o jardinieră iar lateral două vase cu plante ornamentale (Anexa 7)

Rolul aparatelor de iluminat este atât funcțional cât și decorativ punând în valoare unele aspecte ale compoziției prin reliefare pe fondul de semiumbră sau de întunecare al altora.

Efectele estetice unice sunt create de proiectarea luminii pe unele clădiri, construcții decorative, jocuri de apă, decorațiuni florale, arbori cu frunzișul de culoare deschisă ș.a. În anumite cazuri, pentru creerea unor efecte cu adevarat deosebite se recurge la combinații de diferite culori ale luminii, de exemplu, pentru unele fântâni arteziene (reflectoare submerse).

Datorită formei, înălțimii și modului de aranjare a globurilor unele corpuri de iluminat sunt tratate asemenea obiectelor decorative, prin dispunerea lor fiind capabilă creerea imaginilor nocturne plăcute: aliniamente de surse luminoase la același nivel, cu efecte de perspectivă; cercuri de lumini, etajări sau dispersie de lumini.

De competența specialiștilor ține proiectarea instalației electrice cu cabluri îngropate, iar traseul utilizat fiind cel al aleilor, și nu cel de sub plantații masive sau construcții.

Iluminarea propusă pentru acești stâlpi ce au înălțimea de 3.5 m și confecționați din metal, este cea fotovoltaică, stâlpul fiind alcătuit din două lămpi de 9 W și un panou solar de 30 W momocristalin, cu o perioadă de funcționare de 8 – 10 ore pe noapte într-o zi însorită și de 5 ore într-o zi ploioasă. (Anexa 8)

Păstrarea curățeniei este realizată cu ajutorul coșurile de gunoi, acestea fiind obiecte utile pentru această cauză și oferă o notă discordantă plăcută amenajării. Amplasarea lor se realizeză în poziții care nu contravin perceperii unor amenajări sau elementelor ornamentale pe întregul parcurs al traseelor de alei și al ariilor de staționare. Coșurile sunt confecționate din metal, în interior, și lemn cu dimensiunea de 0.4 x 0.8. (Anexa 7)

Fig. 5.13 Detaliu teren tenis propus

(www.gazonel.ro)

Fig. 5.14 Locurile de joacă pentru copii propuse

(www.mansardacopiilor.ro ) (www.allshops.ro)

Fig. 5.15 Tipul de pergolă propus

(pixgood.com)

Descrierea speciilor propuse (fig. 5.16, fig. 5.17, fig. 5.18, fig. 5.19)

Forma deținută de Abies sp.(brad) este în general una conică, ce are ramuri dispuse pe orizontală, cele de mai jos căzând spre pământ. Acesta poate atinge o înălțime cuprinsă între 12 și 18 m în mediul său natural și are foietajul frumos colorat în nuanțe de albastru-gri sau verde-albastru. Varietățile propuse sunt: Abies lasiocarpa var. Compacta ce este varietatea pitică a bradului plută care prezintă ace verzui-albastre și conuri de nuanță purpurie, și Abies balsamea „ Nana” (brad balsam pitic) ce este un conifer pitic de 60 cm înălțime, bine ramificat, cu formă rotundă asemeni unei movile și ace persistente de culoare verde închis pe tot parcursul anului.

Acer palmatum sau arțarul japonez este specia de arțar ce încântă prin intermediul frunzișului său elegant, fiind o piesă centrală în aranjamentele grădinilor însorite. Cu o umiditate atmosferică potrivită și cu o protejare împotriva vânturilor puternice, acest tip de arțar se poate acomoda în aproape orice locație putând atinge înălțimi cuprinse între 4 și 5 m. Varietățile propuse fiind atropurpureum și dissectum nigrum.

Acer platanoides „Faassens black” și var. drummondi (paltinul de câmp) este un arbore de aproximativ 30 m ce are o coroană compactă și lată, cu puține ramuri groase, dar largi. Pe parcursul toamnei frunzele devin din verde intens, galbene. Florile și ele la rândul lor se decolorează

Amelanchier lamarcki este un arbore ce prezintă un aspect relativ „stufos”, cu dimensiuni reduse, înălțimea maximă fiind cea de 4 m și coronamentul având diametrul cuprins între 4 și 6 m. Frunzele acestui arbore sunt eliptice, de culoare verde închis, albicioase pe partea inferioară și cu pete roșiatice, toamna colorându-se de la galben-orange până la roșu. Florile acestuia sunt de culoare alb-crem și își fac apariția în lunile aprilie-mai. Fructele sunt rotunde, de culoare albastru închis și sunt comestibile.

Astilbe japonica „Red santinel” are înălțimea cuprinsă între 40 și de 50 cm și prezintă inflorescențe mari, plumoase, alcătuite din flori roz, albe sau roșii care-și fac apariția la sfârșitul iernii și la începutul primăverii. Aceasta poate fi cultivată și ca plantă de grădină, înmulțindu-se prin semințe și înflorind în lunile mai, iunie.

Astilbe chinensis “Serenade” este o floare perenă, ce decorează prin mărimea și frumusețea inflorescențelor. Este o plantă rezistentă ce prezintă un rizom scurt, din el apar tulpinele florale și frunzele sub formă de tufă deasă. Planta prezintă inflorescențe cu flori mici, de culoare roz, respectiv violet- mov, ce înfloresc în lunile iunie – august.

Berberis thunbergii var. atropurpurea (dracila japoneză) este un arbust ce are o înălțime maximă cuprinsă între 30 – 50 cm. Acesta are frunzele purpurii, flori galbene și fructe de culoarea roșie, care în zonele de umbră se transformă într-o culoare roșu – verzuie.

Calamintha nepeta este o plantă cu frunze aromatice iubitoare de soare și soluri uscate, nisipoase. Are o înălțime de 70 cm, cu tufa compactă și plină de flori mov- lila. Întreaga plantă degajă un parfum îmbietor.

Chamaecyparis pisifera „Filifera nana” (chiparos) are o formă conică de coroană și poate ajunge până la înălțimi de până la 3 m. Frunzele sunt lungi, subțiri și galbene. Planta preferă zonele însorite.

Cotoneaster horizontalis (bârcoace) este un arbust târâtor, cu înălțimi de 40 – 60 cm, cu frunză mică, lucioasă și de culoare verde – închis care în toamnă capătă o nuanță de roșu – portocalie. Florile sunt roșii ori albe și înfloresc în luna iunie. Fructul are formă sferică de aceeași culoare.

Euonymus fortunei „Emereld'n Gold” (salbă) este o plantă agațătoare potrivită pentru acoperirea solului, prezentând o creștere lentă. Valoarea decorativă este dată de frunziș, frunzele având culoarea verde și galbenă, fiind persistente. Florile au culoare alb-gălbui, cu perioada de înflorire în mai. Plantarea se face în locuri semiumbrite sau însorite ale grădinii.

Festuca cinerea „Elija blue” (iarba albastră) este o plantă perenă și se prezintă sub formă de tufă densă, cu frunze glauce persistente. Tulpinile florale sunt drepte și înalte de 25 – 30 cm, purtând în vârf flori. Înflorirea are loc vara. O alta specie este Festuca gauterii.

Hydrangea hibrida „Blue bird” (hortensia) este o secie ce are înflorirea la începutul verii și continuă până toamna târziu. În condiții naturale se întalnește sub forma unui arbust tufos cu numeroase tulpini ce sunt rezultate din drajoni. Florile plantei își schimbă culoarea pe parcurs, la început fiind albe, după care, în funcție de sol capată nuanțe de roz sau albastru.

Juniperus horizontalis (ienupărul) prezintă o tufă coniferă cu o înăltime de 20 cm și 20-30 cm întindere. Prezintă frunze în formă de pană ce sunt ascuțite și tari‚ asemănătore coniferelor, cu un miros puternic. Frunzele tinere au o formă mai ascuțită, ca un ac, pe când cele mature au o formă mai lată. Fructele sunt asemănătoare unor bobițe roșii la coacere și virează spre o nuanță negru-albăstruie. Varietățile propuse: „Prince of wales”, „Hughes”,”Blue star”.

Juniperus chinensis var. plumosa este un conifer ce are înălțimi de 3.6 – 6 m și 0.6 – 0.9 m diametru. În primii ani de viață prezintă o coroană aplatizată. Este un conifer ce tolerează poluarea, uscăciunea, umiditatea, vântul, căldura și terenul în pantă.

Juniperus media „Mint julep” (ienupăr târâtor) este o specie târâtoare, ce are o creștere încetă. Plantelor mai în vârstă de 5 ani și bine înrădăcinate, prezintă o creșterea este de 15 – 24 cm. Oferind condiții optime, planta poate ajunge la înălțimi de 1 – 1,2 m înălțime. Lăstarii au culoare verde. Frunzele sunt solziforme, lungi de 0,5 – 1,5 cm. Are rezistență la ger medie, în iernile geroase putând fi afectat parțial, dar își v-a reveni. Plantarea lui se face în locuri însorite și în semiumbră.

Lavandula angustifolia „Dwarf blue” (lavandă) specie cu înălțime de 40 – 60 cm, ce prezintă aspect de tufă, fiind ramificată la partea bazală. Frunze sunt întregi, îngust – liniare, cu o pubescență cenușie. Planta prezontă florile mici, albastre – violet ce înfloresc în iunie – iulie.

Picea sp. (molid) speciile de molid necesită multă umiditate atmosferică, și rezistă greu la uscaciunea aerului sau a solului. Nu prezintă cerințe mari față de sol, dar se recomandă evitarea solurilor calcaroase uscate deoarece vegetează puțin pe ele. Întrucât sunt decorativi prin port și culoarea frunzisului, pot fi plantați în zonele verzi ca arbori izolați, în grupuri, în arborete și chiar ca garduri vii suportand bine tunderea.

Speciile de molid luate în cultură sunt: Picea omorika, Picea omorika „Nana” ce prezintă o coroană globuloasă la început, și care poate ajunge piramidală la maturitate, cu înălțimi cuprinse între 2,5 și 3 m. Picea pungens „Hoopsi” (molid argintiu) prezintă un aspect longilin . Acele sunt de culoare argintii – albastre.La maturitate are o coroană frumoasă, uniformă, ce determină o anumită atenție deosebită față de locul unde este amplasat. Picea orientalis (molid de Caucaz) este o specie exotică, ce atinge înălțimi de 40 – 60 cm. Prezintă o coroană piramidal-conică, tulpină dreaptă și frunze de culoare verde închis strălucitor. Florile mascule au culorea roșu – carmin și cele femele purpurii violet. Picea orientalis var. aureospicata este molidul caucazian ce are muguri aurii, înălțimi de 30 – 50 m și foliaj verde intens. Picea likiagensii var. purpurea este un molid ce prezintă coroana de formă piramidă compactă, cu ace scurte de culoare verde închis, pe partea superioară și de verde pal pe partea dorsală oferind un aspect bicolor. Conurile au culoare purpurie și apar primăvara.

Pinus mugo „Winter gold” (pin de munte) este o specie arbustivă ce prezintă tulpină târâtoare cu vârfurile arcuite ascendent. Poate atinge înălțimi 2 – 3 m.

Rhododendron spp. (azalee) sunt specii arbustive ce preferă locurile semiumbrite, răcoroase și solurile acide. Înălțimea ce o poate atinge este de 3 m în locurile de origine. Luată în cultură, se formează plante fie sub formă de tufă ramificată, fie ca arbust cu trunchi de 15-20 cm. Sunt decorative prin florile delicate cu o cromatică extrem de diversă, fiind folosite pentru înfrumusețarea parcurilor și grădinilor. Varietățile propuse: russatum, yakushimanum, hibrizii „Klondzke” și „Catherina v.tol”.

Taxus baccata (tisa) specie arbustivă verde tot timpul anului. Înfloreste din martie până în aprilie. Are o crește înceată, cu înălțimi de 14 m, ramuri căzătoare și frunze lucioase, plate, de culoare verde-inchis. Este folosit pentru borduri, în aliniamente sau sub formă de garduri și ziduri verzi. Speciile de tisa propuse sunt: Taxus baccata var. fastigiata robusta – prezintă o crește de tip coloană de 25 – 50 cm, dar în condiții optime poate ajunge până la 3 – 8 m înălțime. Culoarea frunzelor conifere este verde, gri – deschis pe dos. Frunzele coniferelor au 1 – 3 cm și sunt situate circular. Este o specie rezistentă la ger. Ea trebuie amplasată la locuri însorite. Alte varietăți de tuia propuse sunt: semperaurea, „ Washington”.

Taxus baccata var. overyenderi – este un arbust mare, conic, cu ramuri drepte, dense, și care își mențin aspectul apropiat și la maturitate. Frunza este verde închis, pe dos mată, de 2 cm lungime, ascuțită, puțin îndoită. Poate să atingă înălțimi de 4 – 5 m și 2 – 3 m lățime.

Thuja occidentalis var. danica – este o specie arbustivă pitică de 30 cm – 1 m înălțime, cu forma coroanei globuloasă și frunzișul colorat în verde și verde auriu.

Wisteria floribunda „Purple patches” (glicina) este o liană care ajunge până la 20 m lungime, cu lujerii și frunzele la început părăoase, apoi glabrescente. Frunzele sunt imparipenat compuse, lungi până la 30 cm, cu 7 – 11 foliole ovat lanceolate, până la eliptice, cu lungimi de 4 – 8 cm, lung acuminate. Florile au culoare albastru-violet, mirosiroare și sunt dispuse în raceme pendente lungi de 15 – 30 cm. Înflorirea este în mai-iunie și este aproape simultană. Fructul este o păstaie păroasă, coriacee, de 10 – 15 cm, ce conține 1 – 3 semințe.

Abies lasiocarpa Abies balsamea Acer palmatum

"Compacta” “Nana” “Dissectum”

(www.pflanzen-koenig.de) (www.saulaine.lt) (www.havlis.cz)

Acer palmatum Acer platanoides Acer platanoides

“Atropurpureum” Faasens black ”Drummondii”

(www.pominova.ro) (www.vdberk.nl) (www.flickr.com)

Amelanchier lamarckii Astilbe japonica Astilbe chinensis

“Red sentinel” “Serenade”

( www.allegro.pl) (www.szkolka-przytok.pl) (www.botanikfoto.com)

Fig. 5.16 Detaliu vegetație propusă

Berberis thunbergii Calamintha nepeta Chamaecyparis pisifera

“Atropurpurea” “Filifera nana”

(www.netanttila.com) (www.flora-phyto.com) (www.dreamgardens.ro)

Cotoneaster horizontalis Euonymus fortunei Festuca cinerea

“Emerald’n gold” “Elijah blue”

(www.vertigrow.co.uk) (pixshark.com) (www.bluestoneperennials.com)

Festuca gautierii Hydrangea hybrida Juniperus horizontalis

“Blue bird”

(www.arborix.be) (http://immigation.net) (www.clubafaceri.ro)

Fig. 5.17 Detaliu vegetație propusă

Juniperus chinensis Juniperus media Lavandula angustifolia

“Plumosa” “Mint julep “Dwarf blue”

(www.greenhutor.com) (www.galleryhip.com) (www.groengeert.be)

Picea omorika Picea omorika “Nana” Picea orizontalis

(www.jadecliff.co.uk) (www.davesgarden.com) (www.luirig.altervista.org)

Pinus mugo Rhododendron Rhododendron

“Winter gold” russatum yakushimanum

(www.wiki-plantes.fr ) (www.helmers.de) (www.plantlust.com)

Fig. 5.18 Detaliu vegatație propusă

Taxus baccata Taxus baccata Thuja occidentalis

”Overeynderi” “Semperaurea” “Danica”

(www.iglaki24.pl ) (www.havlis.cz ) (www.uzhniy.ru)

Wisteria floribunda

“Purple patches”

(www. dmkert.hu)

Fig. 5.19 Detaliu vegetație propusă

CAPITOLUL VI

CALCULE TEHNICO-ECONOMICE

Bilanțul teritorial

1. Spațiu gazonat: 7.839,85 mp

2. Suprafața locului de joacă: 237,30 mp

3. Suprafața terenului de tenis: 275 mp

4. Suprafața ocupată cu plante perene: 461,64 mp

5. Alei propuse: 397,73 mp

6. Suprafața construită: 3.034,14 mp

7. Suprafața totală: 12.245,66 mp

Tabelul 6.1

Lista necesară de material vegetal

CONCLUZII

Spațiile verzi au un rol foarte important deoarece ele îmbunătățesc condițiile microclimatului, înfrumusețează și echilibrează zona, reduc intensitatea zgomotului, oferă posibilității de recreere și destindere și refac organismele atât fizic cât și psihic.

Aspectul plăcut al vegetației dintr-un spațiu fie el pubic sau privat, poate aduce schimbări esențiale, în stilul arhitectural al construcției și poate provoca dorința de a petrece mai mult timp în acel loc.

Indiferent că este o gospodărie, casă de vacanță, hotel, pensiune sau oricare alt spațiu de amenajat, trebuie avut în vedere importanța pretențiilor din dotarea și confortul interior sau de stilul arhitectural al construcției.

1. Lucrarea urmăreste îmbunătățirea amenajării spațiului verde aferent Motelului Bucium printr-o reamenajare utilă de punere în valoarea a vegetației existente și a stilului architectural clădirii, dar și de creștere a numărului de vizitatori din această zonă, fenomen ce ar veni în ajutorul proprietarilor.

2. Tema lucrării de licență ar poate fi văzută ca un pas spre realizarea conștiinței ecologice mondiale și un exercițiu de conduită ecologică cetățenească. Acest proiect se adresează oamenilor care au nevoie de spații amenajate peisagistic în care să poată simți o îmbunătățire a calității vieții și a confortului urban.

3. După analiza situației actuale din această zonă și a unor principii de proiectare, am prezentat o nouă formă de creștere a gradului de funcționalitate a zonei, în care am prezentat în detaliu și am motivat opțiunile alese pentru noile schimbări. Acestea arată o nouă calitate a spațiului verde, atât prin imaginea de ansamblu a zonei cât și prin atenția acordată detaliilor importante – vegetație, dotări, utilități .

4. Vegetația propusă oferă o îmbunătățire estetică a spațiului verde aferent motelului, fiind alcătuită din arbori, arbuști și flori pretabili pentru această zonă, și decorând prin coloritul frunzelor, al florilor, fructelor.

Ca orice lucru care i-a naștere din mintea și munca omului, lucrarea de față permite multe completări și îmbunătățiri. Însă peste toate acestea, ideea este cea care va prinde viață.

BIBLIOGRAFIE

Barbu N., Ungureanu Al., 1987– Geografia municipiului Iași, Univ. Al. Ioan Cuza, .

Blaga Ghe., 2005 – Pedologie, Ed.Academic pres Cluj- Napoca,

Brookes J., 2007– Grădina mea, Ed. Teora. București.

Cihodaru C., Platon Ch., 1980– Istoria orașului Iași, Ed. Junimea, .

Cireașă Elena, 1993 – Floricultură. Curs litografiat. Universitatea Agronomică .

Draghia Lucia, 2000 – Producerea materialului săditor dendrologic, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași.

Draghia Lucia, Chelariu Elena Liliana, 2001 – Floricultură – îndrumător de lucrări practice, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași.

Draghia Lucia, 2004 – Floricultură. Ed. „Ion Ionescu de la Brad”, Iași.

Iliescu Ana Felicia, 2000 – Arboricultură ornamentală, Ed. Ceres, București.

Iliescu Ana Felicia, 2008 – Arhitectură peisageră, Ed. Ceres, București.

Florincescu Adriana, 1999 – Arhitectura peisajului. Ed. Dyva, Cluj-Napoca.

Mărgărit Ana, A. Mărgărit, 2004 – Arta peisageră între pasiune și profesie, Ed. Cetatea de Scaun, Târgoviște.

Mitrea Vasile, 2000 – Peisagistica, Curs, Ed. Universității Tehnice, Cluj-Napoca.

Negruțiu F, 1980 – Arhitectura peisajelor, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Negruțiu F. 1980 – Spații verzi, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Palade L. 1975– Arboricultură ornamentală. Caiet de lucrări practice, Univ. Agronomică, .

Palade L., 1977 – Poluarea și folosirea vegetației ca factor de ameliorare a mediului, Tip. Univ. Al. Ioan Cuza, .

Palade. L. – Proiectarea și trasarea parcurilor și grădinilor, Univ. Politeh., .

Păun M., Palade L. 1977– Flora spontană, sursă de plante pentru spații verzi, Ed. Scrisu Românesc, .

Păun M., Palade L., 1972 – Arhitectura peisageră, Ed. Ceres, București.

Preda M., Palade L., 1973 – Arhitectura peisageră, Ed. Ceres, București.

Preda M., 1977 – Floricultură, Ed. Ceres.

Petrescu T., 1987 – Garduri vii, Ed. Ceres, București,.

Roberto Renato Bernardis, 2012 – Arboricultură ornamentală vol. I, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași.

Roberto Renato Bernardis, 2012 – Arboricultură ornamentală vol. II, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași

Roberto Renato Bernardis, 2012 – Arboricultură ornamentală vol. III, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași

Sandu Tatiana, 2009 – Arboricultură ornamentală, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași,

Simonds I. O., 1967 – Arhitectura peisajului, Ed. Tehnică, București,.

Sonea V., Palade L., Iliescu A. F., 1979 – Arboricultura ornamentală si arhitectură peisageră, E.D.P., București.

Sever Muja, 1994 – Dezvoltarea spațiilor verzi, Ed. Ceres, București.

Șelaru Elena, 1998 – Flori cultivate în grădină. Ed. Grand, București.

Șelaru Elena, 2000 – Flori pentru casa noastră. Ed. CERES, București.

Șelaru Elena, 2008 – Cultura florilor de grădină. . Ed. CERES, București

Topor M., Dobrotă E., 1966 – Amenajările floricole exterioare, Ed. Adro- Silvică, București.

x x x, 1990 – Grande encyclopédie des plantes & fleurs de jardin. Ed. Bordas, Paris.

x x x , 2000 – Garden Book, Phaidon Press Limited, .

x x x, 1996-2000 – Rev. Landscape Architecture

www.google.ro

www.monografia județului Iași.ro

BIBLIOGRAFIE

Barbu N., Ungureanu Al., 1987– Geografia municipiului Iași, Univ. Al. Ioan Cuza, .

Blaga Ghe., 2005 – Pedologie, Ed.Academic pres Cluj- Napoca,

Brookes J., 2007– Grădina mea, Ed. Teora. București.

Cihodaru C., Platon Ch., 1980– Istoria orașului Iași, Ed. Junimea, .

Cireașă Elena, 1993 – Floricultură. Curs litografiat. Universitatea Agronomică .

Draghia Lucia, 2000 – Producerea materialului săditor dendrologic, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași.

Draghia Lucia, Chelariu Elena Liliana, 2001 – Floricultură – îndrumător de lucrări practice, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași.

Draghia Lucia, 2004 – Floricultură. Ed. „Ion Ionescu de la Brad”, Iași.

Iliescu Ana Felicia, 2000 – Arboricultură ornamentală, Ed. Ceres, București.

Iliescu Ana Felicia, 2008 – Arhitectură peisageră, Ed. Ceres, București.

Florincescu Adriana, 1999 – Arhitectura peisajului. Ed. Dyva, Cluj-Napoca.

Mărgărit Ana, A. Mărgărit, 2004 – Arta peisageră între pasiune și profesie, Ed. Cetatea de Scaun, Târgoviște.

Mitrea Vasile, 2000 – Peisagistica, Curs, Ed. Universității Tehnice, Cluj-Napoca.

Negruțiu F, 1980 – Arhitectura peisajelor, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Negruțiu F. 1980 – Spații verzi, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Palade L. 1975– Arboricultură ornamentală. Caiet de lucrări practice, Univ. Agronomică, .

Palade L., 1977 – Poluarea și folosirea vegetației ca factor de ameliorare a mediului, Tip. Univ. Al. Ioan Cuza, .

Palade. L. – Proiectarea și trasarea parcurilor și grădinilor, Univ. Politeh., .

Păun M., Palade L. 1977– Flora spontană, sursă de plante pentru spații verzi, Ed. Scrisu Românesc, .

Păun M., Palade L., 1972 – Arhitectura peisageră, Ed. Ceres, București.

Preda M., Palade L., 1973 – Arhitectura peisageră, Ed. Ceres, București.

Preda M., 1977 – Floricultură, Ed. Ceres.

Petrescu T., 1987 – Garduri vii, Ed. Ceres, București,.

Roberto Renato Bernardis, 2012 – Arboricultură ornamentală vol. I, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași.

Roberto Renato Bernardis, 2012 – Arboricultură ornamentală vol. II, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași

Roberto Renato Bernardis, 2012 – Arboricultură ornamentală vol. III, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași

Sandu Tatiana, 2009 – Arboricultură ornamentală, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași,

Simonds I. O., 1967 – Arhitectura peisajului, Ed. Tehnică, București,.

Sonea V., Palade L., Iliescu A. F., 1979 – Arboricultura ornamentală si arhitectură peisageră, E.D.P., București.

Sever Muja, 1994 – Dezvoltarea spațiilor verzi, Ed. Ceres, București.

Șelaru Elena, 1998 – Flori cultivate în grădină. Ed. Grand, București.

Șelaru Elena, 2000 – Flori pentru casa noastră. Ed. CERES, București.

Șelaru Elena, 2008 – Cultura florilor de grădină. . Ed. CERES, București

Topor M., Dobrotă E., 1966 – Amenajările floricole exterioare, Ed. Adro- Silvică, București.

x x x, 1990 – Grande encyclopédie des plantes & fleurs de jardin. Ed. Bordas, Paris.

x x x , 2000 – Garden Book, Phaidon Press Limited, .

x x x, 1996-2000 – Rev. Landscape Architecture

www.google.ro

www.monografia județului Iași.ro