Amenajarea Spatiilor Destinate Publicului

Capitolul XIII Recomandări pentru instituțiile publice

Amenajarea spațiilor destinate publicului

Barierele de mediu pot fi îndepărtate dacă se ține cont și de comentariile și observațiile primite de la persoanele dezavantajate sau de la persoane care pot avea sugestii utile pentru organizarea bibliotecii. În planificarea strategică a managerilor este foarte important să se țină seama de nevoile grupurilor defavorizate pornind de la scop, de la grupul țintă și de nivelul de calitate a serviciilor oferite și a întregii locații puse la dispoziția lor.

Directorii trebuie să țină cont de cum arată sațiul din jurul bibliotecii, dacă există locuri de parcare pentru aceste categorii, dacă mijloacele de transport public sunt aproape de bibliotecă, dacă accesul în interior se face cu ușurință, dacă în jurul instituției există baruri, saloane de tatuaj, săli de jocuri și alte locații care ar contribui negativ la imagine bibliotecii. Rutele de acces în bibliotecă trebuie luate în calcul pentru o bună organizare a spațiilor, accesul la etaj în bibliotecă trebuie să se facă prin intermediului scărilor, care trebuie să fie marcate, sau prin intermediul ascensoarelor( chiar dacă în clădire există un singur etaj), spațiile dintre săli trebuie să fie cât mai largi. Clădirea trebuie să aibă mai multe toalete dotate cu instalații speciale pentru toate categoriile de utilizatori(persoane cu handicap, mama și copilul etc.). În interiorul bibliotecii trebuie să existe o planificare interioară a signajelor care trebuie să fie cât mai scurte, clare pentru o mai bună orientare a utilizatorilor și a potențialilor cititori. Trebuie să se țină cont de standardele de spații pentru sălile de lucru, de planificarea de mediu, cum ar fi iluminarea, de materialele de ghidare(culorile de prezentare, obiectele și prezentarea sonoră).

Absența soluțiilor de îndepărtare a barierelor, dificultatea de servire a utilizatorilor(negăsirea cărții pe raft), publicitatea săracă ainstituției, lipsa personalului specializat, poate duce la îndepărtarea acestor persoane, a familiilor și a cunoștințelor acestora.

Ca exemple de bariere de mediu în bibliotecile publice putem întâlni în:

Căile de acces la clădiri(intrări, ieșiri)

Facilități de parcare;

Servicii și birouri de informație;

Spații pentru activități culturale și de socializare, expoziții;

Săli pentru activități educaționale;

Toalete publice

Desingul din interiorul unei biblioteci trebuie să fie adaptat pentru toți utilizatorii, pentru potențialii utilizatori și pentru persoanele cu dizabilități. Pentru a facilita accesibilitate și incluzivitatea acestor persoane este nevoie încă de la nivelul planificării a sediilor, când se reconstruiește, repară sau se organizează o expoziție, ori se înființează un spațiu de servicii pentru public să se țină cont și de aspectele legate de :

Arhitectură și structură

Locații

Design, mobilier, echipament

Signaj, informație

Acustică (posibilitate de mărire a sunetului)

Vizibilitate (efecte de iluminare, contraste și culori în decorare)

Pentru a identifica aceste bariere este nevoie de monitorizarea eficienței accesului, a serviciilor, a facilităților. Este foarte util feed-backul de la grupul țintă care poate fi obținut prin consultări directe, prin comentarii informale, prin intermediul discuțiilor online, realizate prin intermediul paginii web a bibliotecii. Sunt foarte importante schemele de amplasare a serviciilor, a punctelor de servire, a planului general al sediului, traseele de utilizare a spațiului.

O biblioteca publică pentru a oferi condiții optime de acces trebuie să țină seama de modul prezentare a spațiilor, ca de exemplu:

se impune introducerea contrastului coloristic al tonurilor pentru uși, ferestre, pentru a accentua perimetrele și a le face mai accesibile pentru persoanele cu deficiență de vedere;

când se realizează o expoziție, exponatele trebuie să fie la un anumit nivel, în funcție de publicul vizitator care poate fi format de persoane aflate în cărucioare, de persoane cu statură mică sau copii.

Toate acestea sunt cerințe, necesarevde a crea un mediu accesibil, pentru persoanele cu dificultăți de mobilitate, senzoriale și cognitive, ele trebuie să se deplaseze ușor în sediile instituțiilor publice și în exteriorul lor.

Să luăm în discuție spațiile din interiorul și exteriorul instituțiilor publice care trebuie să îndeplinească anumite standarde și cerințe. Dacă ne referim la spațiul din exterior instituției, respectiv spațiul de intrare, trebuie avut în vedere că trotuarul din fața sediului să nu fie cu pietriș sau pavat, trebuie să existe o distincție clară prin informații acustice, vizuale, tactile a rutei pavate, dacă este cu pietriș. Odată cu pătrunderea în clădire cetățeanul trebuie să se poată orienta cu ușurință, să se deplaseze ușor, urmărind signajale care trebuie să fie clare, trebuie să existe un contrast clar, iluminarea trebuie să fie foarte bună, pentru ca nevăzătorii să poată distinge contrastul, să poată citi informația, să localizeze fără dificultate serviciile și facilitățile pe care le doresc să le utilizeze.

Pentru aceste persoane trebuie să existe la punctul de informare anumite dotări cum ar fi: scaune, fotolii, locuri de odihnă, canapele, masă accesibilă din punct de vedere a înălțimii, minimalizarea eco-efectelor, pentru a putea comunica cu cei cu deficiențe de auz. Coridoarele trebuie să fie largi, fără obstacole, să asigure o bună deplasare în clădire, să nu dețină suprafețe alunecoase. Pot existe pe lângă mesajele scrise și mesaje de miros, olfactive, tactile, instrucțiuni audio, ghiduri audio.

Organizarea spațiilor din biblioteci pentru persoane cu deficiență de auz

În biblioteci e nevoie de echipamente speciale pentru aceste persoane, de modificări a spațiilor în clădirile mai vechi. Persoanele hipoacuzic pentru a se orienta și împrumuta au nevoie de o bună organizare fizică a spațiului( amplasarea mobilierului în spațiile de bază ale bibliotecii), de iluminarea adecvată, de un signaj foarte bun, de siguranță, securitate, echipamente speciale de acces auditiv. În general aceste persoane au nevoie de un design simplu, deschis, sigur al mediului. Spațiile prea mari, largi pot crea dificultăți acestor persoane dacă sunetele au reverberații, ecouri. Spațiile largi pot fi împărțite prin intermediul paravanelor portabile, pentru a asigura o izolare mai bună a sunetului și reducerea zgomotelor care se distrag și interferează. Sunetele precum cele produse de mișcarea scaunelor, meselor, a cărților trântite se amplifică în spațiile mari. În aceste situații este recomandabil utilizarea covoarelor moi pentru reducerea reverberațiilor sunetelor. Colecțiile în format alternativ trebuie plasate într-o arie cu design foarte accesibil. Toate aceste eforturi suportate de bibliotecă de a face accesibile aceste colecțiile,vor fi de folos și altor membrii.

Organizarea spațiilor din biblioteci pentru persoane cu handicap de vedre

Pentru acești utilizatori bibliotecile trebuie să aducă modificări în interiorul instituției, modificări care nu împiedică utilizarea facilităților și serviciilor bibliotecii de către alte persoane. Câteva aspecte care trebuie luate în considerare pentru aceste persoane să pătrundă cu ușurință în spațiul fizic, în interior. Trebuie evitată amplasarea diferitelor obstacole în spațiile de circulație, în coridoare, la intrare în instituție. Plasarea semnelor de explicative să nu fie în locuri cu vizibilitate redusă, iluminarea spațiilor trebuie să fie adecvată și suficientă. Mobilierul trebuie să fie în linie dreaptă sau în unghi drept, la fiecare etaj trebuie să existe un ghid tactil, la fel și la intrare, spațiile de circulație trebuie să fie marcate cu linii de culoare închisă cu efect orientativ. Colecțiile în Braille sau cu tipar mărit este indicat să fie în săli speciale cât mai aproape de intrarea în bibliotecă, cât mai aproape de biroul de referință. O asemenea abordare îi poate ajuta, pe cei în vârstă și pe cei cu dificultate de mobilitate. Este foarte important ca la intrare să existe uși automate(cu senzori) care rezolvă problemele de acces pentru toate tipurile de handicap.

Iluminarea spațiilor destinate publicului

O iluminare bună pe margini ajută persoanele dezavantajate să găsească intrarea chiar și noaptea. Rampele și pragurile externe sunt accesibile pentru mai multe persoane cu dificultate de motorie. Pentru o bună accesibilitate acestea trebuie să aibă indicații tactile și vizuale de identificare direcției rampei, de prezența ei; indicații și atenționări tactile și vizuale la prima și la ultima scară; balustrada să nu fie prea înclinată, să fie ușor de apucat, să existe signaj de informație despre funcționarea ușilor(trage, împing), marcarea ușilor de sticlă ,să existe un spațiul suficient de mare pentru a manevra scaunul cu rotile. De preferat ar fi ca ușile să fie automate pentru că oferă soluții pentru toate categoriile de persoane. Dacă ne referim la iluminare este foarte greu să propui o formulă care să corespundă necesităților tuturor persoanelor care pătrund în incinta bibliotecii. Pentru majoritatea persoanelor hipoacuzice lumina este un element esențial și furnizează puncte de reper în utilizarea auzului rezidual. E nevoie de o lumină naturală bună, iluminarea electrică fixă, se pot folosi lămpi portabile pentru a sporii lumina în spațiile mai puțin luminate.

În cazul bibliotecilor publice pentru orientarea utilizatorilor un rol esențial îl are pupitru bibliotecarului de referință, care trebuie plasat în zona cea mai luminată pentru ca persoanele cu deficiență de auz să poată vedea foarte bine fața acestuia pentru a citi pe buze răspunsurile date de personalul calificat. Trebuie evitat în amenajarea spațiilor pereții de sticlă, paravanele nesemnalizate, oglinzi sau metal lucios, pentru că ele împiedică vederea și împiedică pasajul sunetelor.

Pentru persoanele hipoacuzice, pentru persoane le învârstă nu este recomandat nu este recomandabil ca în bibliotecă să se folosească obiecte cu luciu puternic, suprafețe reflectante, podele foarte lucioase, postere lucioase pot deveni o adevărată problemă, pot genera accidente. O mare problemă o constituie și sursele naturale de iluminare, ca ferestre foarte mari, pot crea o bună vizibilitate, dar pot crea și probleme generând lumină orbitoare în multe spații ale bibliotecii. Se recomandă în aceste situații jaluzele, draperii, stoluri.

Pentru persoanele cu resturi de vedere iluminarea are un rol foarte important pentru buna orientare și perceperea mediului înconjurător. Pentru aceste persoane spațiile strălucitoare, suprafețele cu un nivel înalt de reflecție a luminii sau generatoare de luciu, podelele de gresie lustruite, pereții de sticlă, oglinzile, elementele de inox, pot fi o adevărată problemă pentru această categorie de utilizatori. Lumina naturală nu este benefică pentru nevăzători lumina trebuie diminuată folosind jaluzele. Sălile de studiu nu trebuie amplasate în partea de răsărit și miază-zi. Spațiile prea luminoase nu trebuie precedate de spații întunecate pentru creează o nesiguranță pentru acest tip de utilizator.

Signajele de orientare

Amplasarea signajului pentru ariile de exterior trebuie să fie lângă intrare, indicatoarele de orientare trebuie poziționate la nivelul ochilor, poziționate în locuri sigure și accesibile, să fie clare și concise.

Când vorbim de grupurile cu nevoi speciale ne referim de fapt la persoanele cu deficiență de vedere, de auz, la persoanele cu deficiențe de mobilitate. Pentru ele biblioteca are nevoie de cele mai multe amenajări, ajustări, adaptări ale spațiilor, care odată realizate, servesc tuturor utilizatorilor. Ne vom referi în continuare la cum trebuie să arate o bibliotecă pornind de la accesul fizic și amenajarea mediului pentru aceste persoane. În cazul acestor instituții signajele trebuie să fie bine plasate și bine scrise, cu informații utile de orientare, de prezentare a serviciilor, trebuie să furnizeze informații tuturor persoanelor care vizitează instituția.

Pentru ariile exterioare informația trebuie plasată lângă intrare, la nivelul vederii utilizatorilor, în așa fel încât să se obțină o viziune veridică a informației de care are nevoie.

Pentru ariile interioare plasarea semnelor de informare este la fel de importantă ca și cel al sunetelor. Ele trebuie plasate la nivelul ochilor, alături de traseul cititorului în spațiul bibliotecii, trebuie să fie foarte clar de evidențiat, ușor identificabil. Textul acestora trebuie să fie mărit, scris cu bold și cu un contrast clar. Se recomandă evitarea panourilor lucitoare sau de sticlă, ele sunt o problemă pentru aceste persoane. Informațiile prin intermediul căștilor trebuie să fie oferite în spații special amenajate.

Biblioteca prin organizațiile filantropice poate obține, în regim de donație, scaune cu rotile , care pot fi plasate la intrare, pentru a pute facilita deplasarea persoanelor cu handicap de mobilitate. În sala de referință trebuie să existe mobilier adecvat pentru aceste persoane și pentru copii cum ar fi: mesele și scaunele să nu fie prea înalte, să fie fără roți, rafturile nivelul mâinilor, panourile de informare la nivelul ochilor etc. Dacă instituția nu suportă modificări de accesibilitate se poate instala un clopoțel sau o sonerie la ușa de acces, astfel încât persoanele care au nevoie de ajutor să sune și să beneficieze de ajutor din partea personalului. Pentru acest tip de utilizator biblioteca poate oferi servicii la domiciliu. Dacă biblioteca nu are personal disponibil pentru asemenea servicii se pot folosi voluntari.

Persoanele care vor să studieze au nevoie de scaune conform cerințelor specifice, rafturile să fie la nivelul corespunzător, să dispună de mese pentru calculatoare adaptate acestor persoane, signajul și informațiile să fie în contrast cu interiorul sălii, să aibă toată tehnologia necesară accesului informației la informație la colecțiile bibliotecii. În asemenea săli se pot face prezentări în două sau trei dimensiuni a obiectelor, a imaginilor și a informației tipărite, se pot organiza expoziții interactive, prezentări audio-video.

În bibliotecă trebuie să existe ghiduri audio de informare, de prezentare a secțiilor și a activităților culturale. Toate informațiile trebuie tipărite cu litere mari, clare și trebuie să fie disponibile în formate alternative. Cele mai solicitate colecții trebuie plasate în cele mai accesibile locuri ale bibliotecii, aproape de intrările principale. Evenimentele educaționale, culturale dedicate acestor persoane să fie mult mai incluzive și să fie raportate la necesitățile acestora. Sala de evenimente trebuie să fie dotată cu scaune flexibile, pentru a ușura deplasarea persoanelor aflate în cărucior, pentru cei cu însoțitori, trebuie prevăzută cu semne liniare clare, să fie prevăzută cu echipamente acustice, cu alte tehnologii de prezentare.

Organizarea spațiilor pentru persoane cu deficiență de auz

Pentru aceste persoane e nevoie de echipamente speciale, de modificări de desingn. Persoanele hipoacuzic pentru a se orienta și împrumuta au nevoie de o bună organizare fizică a spațiului( amplasarea mobilierului în spațiile de bază ale bibliotecii), de iluminarea adecvată, de un signaj foarte bun, de siguranță, securitate, echipamente speciale de acces auditiv. În general aceste persoane au nevoie de un design simplu, deschis, sigur al mediului. Spațiile prea mari, largi pot crea dificultăți acestor persoane dacă sunetele au reverberații, ecouri. Spațiile largi pot fi împărțite prin intermediul paravanelor portabile, pentru a asigura o izolare mai bună a sunetului și reducerea zgomotelor care se distrag și interferează. Sunetele precum cele produse de mișcarea scaunelor, meselor, a cărților trântite se amplifică în spațiile mari. În aceste situații este recomandabil utilizarea covoarelor moi pentru reducerea reverberațiilor sunetelor. Colecțiile în format alternativ trebuie plasate într-o arie cu design foarte accesibil. Toate aceste eforturi suportate de bibliotecă de a face accesibile aceste colecțiile,vor fi de folos și altor membrii.

Organizarea spațiilor pentru persoane cu handicap de vedre

Pentru acești utilizatori bibliotecile trebuie să aducă modificări în interiorul instituției, modificări care nu împiedică utilizarea facilităților și serviciilor bibliotecii de către alte persoane. Câteva aspecte care trebuie luate în considerare pentru aceste persoane să pătrundă cu ușurință în spațiul fizic, în interior. Trebuie evitată amplasarea diferitelor obstacole în spațiile de circulație, în coridoare, la intrare în instituție. Plasarea semnelor de explicative să nu fie în locuri cu vizibilitate redusă, iluminarea spațiilor trebuie să fie adecvată și suficientă. Mobilierul trebuie să fie în linie dreaptă sau în unghi drept, la fiecare etaj trebuie să existe un ghid tactil, la fel și la intrare, spațiile de circulație trebuie să fie marcate cu linii de culoare închisă cu efect orientativ.

Colecțiile în Braille sau cu tipar mărit este indicat să fie în săli speciale cât mai aproape de intrarea în bibliotecă, cât mai aproape de biroul de referință. O asemenea abordare îi poate ajuta, pe cei în vârstă și pe cei cu dificultate de mobilitate. Este foarte important ca la intrare să existe uși automate(cu senzori) care rezolvă problemele de acces pentru toate tipurile de handicap.

Pentru persoanele cu resturi de vedere iluminarea are un rol foarte important pentru buna orientare și perceperea mediului înconjurător. Pentru aceste persoane spațiile strălucitoare,suprafețele cu un nivel înalt de reflecție a luminii sau generatoare de luciu, podelele de gresie lustruite, pereții de sticlă, oglinzile, elementele de inox, pot fi o adevărată problemă pentru această categorie de utilizatori. Lumina naturală nu este benefică pentru nevăzători lumina trebuie diminuată folosind jaluzele.

Sălile de studiu nu trebuie amplasate în partea de răsărit și miază-zi. Spațiile prea luminoase nu trebuie precedate de spații întunecate pentru creează o nesiguranță pentru acest tip de utilizator.

Siguranța utilizatorilor este foarte importantă pentru persoanele hipoacuzice. Pentru un om sănătos din punct de vedere al auzului sunetul joacă un rol important în prevenire unor accidente( alarmă, sirene, claxson etc). Însă pentru persoanele cu probleme de auz, în funcție de gradul de pierdere a auzului, ei pot să nu audă nimic sau, dacă aud ceva, nu pot determina direcția din care vine sunetul. Pentru unele dintre aceste persoane ele pot genera spaimă, panică, paralizie. Pentru aceste persoane bibliotecile trebuie să fie dotate cu alarmă vizuală alternativă, ca de exemplu o lampă roșie care se aprinde și se stinge informând utilizatorii că biblioteca se închide. Design interior care încorporeze un acces securizat este benefic pentru toți utilizatorii.

Primii pași ai utilizatorului spre biblioteca publică 

Trebuie să ținem cont de spațiul de intrare, să luăm în calcul cum este trotuarul din fața sediului, dacă este cu pietriș sau pavat, trebuie să existe o distincție clară prin informații acustice, vizuale, tactile a rutei pavate. O iluminare bună pe margini ajută persoanele dezavantajate să găsească intrarea chiar și noaptea. Rampele și pragurile externe sunt accesibile pentru mai multe persoane cu dificultate de motorie. Pentru o bună accesibilitate acestea trebuie să aibă indicații tactile și vizuale de identificare direcției rampei, de prezența ei; indicații și atenționări tactile și vizuale la prima și la ultima scară; balustrada să nu fie prea înclinată, să fie ușor de apucat, să existe signaj de informație despre funcționarea ușilor(trage, împing), marcarea ușilor de sticlă ,să existe un spațiul suficient de mare pentru a manevra scaunul cu rotile . De preferat ar fi ca ușile să fie automate pentru că oferă soluții pentru toate categoriile de persoane.

Odată cu pătrunderea în clădire utilizatorul trebuie să se poată orienta cu ușurință, să se deplaseze ușor,  urmărind signajale care trebuie să fie clare, trebuie să existe un contrast clar, iluminarea trebuie să fie foarte bună, pentru ca nevăzătorii să poată distinge contrastul, să poată citi informația, să localizeze fără dificultate serviciile și facilitățile pe care le doresc să le utilizeze. Pentru aceste persoane trebuie să existe la punctul de informare anumite  dotări cum ar fi: scaune, fotolii, locuri de odihnă, canapele,masă accesibilă din punct de vedere a înălțimii, minimalizarea eco-efectelor, pentru a putea comunica cu cei cu deficiențe de auz. Coridoarele trebuie să fie largi, fără obstacole, să asigure o bună deplasare în clădire, să nu dețină suprafețe alunecoase. Pot existe pe lângă mesajele scrise și mesaje de miros, olfactive, tactile, instrucțiuni audio, ghiduri audio. Signajele bine plasate și bine scrise, cu informații utile de orientare, de prezentare a serviciilor, furnizează informații tuturor persoanelor care vizitează biblioteca.

Indicatoarele interne se plasează lângă ușă, imediat la intrare, sau în spațiile de circulație și trebuie să fie clar marcate. Indicatoarele orientative trebuie să fie scrise cu litere mari, de culoare neagră, pe fundal alb, pe carton și nu pe sticlă pentru că creează dificultăți de lizibilitate persoanelor cu probleme de vedere. Se recomandă utilizarea în signaj a Simbolurilor Internaționale de Accesibiliatate(SIA). Dacă ne referim la designul  bibliotecii trebuie să fie luate în considerație în primul rând scările să fie plasate pe centru, să fie sigure și ușor de urcat cu balustradă pentru sprijin. Ușile de la intrare să se deschidă obligatoriu înăuntru, dacă din motive financiare nu se pot pune uși cu senzori.

Biroul de referință obligatoriu la intrare unde utilizatorul va fi preluat de bibliotecarul de referință. Respectarea acestor cerințe facilitează accesul și persoanelor cu handicap de mobilitate care în cazul în care biblioteca are mai multe nivele este nevoie de lift sau rampe pentru cărucior. Cea mai eficientă cale de rezolvare a barierelor de acces este în primul rând identificarea barierelor de mediu și externe. Un rol important îl are și consultarea cu persoanele dezavantajate asupra cerințelor și necesităților lor, căutarea soluțiilor privind rezolvarea problemelor, elaborarea unui plan de acțiune care să cuprindă timpul de realizare, costurile și delegarea responsabilității.

Managerii  trebuie să se asigure că designul corespunde standardelor internaționale, trebuie să monitorizeze, să evalueze schimbările, să includă accesibilitatea  acestor persoane în agenda priorităților. Un bun coordonator poate să prevadă care sunt nevoile fiecărui utilizator. Este foarte important ca biblioteca să desemneze pe cei mai buni bibliotecari, care au înclinații de a lucra cu categoriile defavorizate. Personalul specializat este esențial pentru a deservi persoanele dezavantajate care nu vin la bibliotecă, bibliotecari care pot identifica resurse și pot aduce îmbunătățiri în serviciile de bibliotecă.

     Capitolul XIV    Recomandări pentru  instruirea bibliotecarului 

Bibliotecile din România se află în stadiul incipient de îmbunătățire a accesului, de prestare a serviciilor pentru persoanele dezavantajate. Pentru o mai bună relaționare cu aceste persoane e nevoie de identificarea resurselor de personal, de buget, de aplicare a unui program de instruire inițială pentru fiecare deficiență în parte. În prima fază ne concentrăm pe legislație, pe societatea civilă, pe nevoile categoriilor defavorizate. Pornind de la categoriile defavorizate cum ar fi: persoanele în vârstă, nevăzători, persoane cu deficiențe locomotorii, persoane private de  libertate au fost studiate drepturile acestor persoane, obligativitatea instituțiilor care ar trebuie să se ocupe de aceste persoane, conform normelor europene. Totodată, sau identificat necesitățile, politicile internaționale, naționale și locale, identificarea necesităților de acces comunitare, a serviciilor și programelor.

Pentru a putea veni în sprijinul persoanelor cu dizabilități, este necesar să identificăm dificultățile, pe care aceste persoane le întâmpină în activitățile zilnice desfășurate în spațiul public. Asigurarea mobilității pentru acestor persoane rămâne singura lor posibilitate de adaptare continuă la mediul înconjurător. Legislația în vigoare impune câteva norme specifice adaptării clădirilor civile și spațiului urban aferent la exigențele persoanelor cu handicap prin normativul NP051/2001, pentru următoarele deficiențe: mecanice și motrice ale membrelor, ale aparatului ocular și auditive. Deficiențele mecanice și motrice ale membrelor includ persoanele cu dificultăți la mers, blocate în scaun cu rotile și cu dificultăți de mișcare ale membrelor.

O importanță majoră o au datele demografice, datele statistice privind numărul acestor persoane, ponderea gradului de handicap, numărul de organizații neguvernamentale care se ocupă de diferite grupuri sociale. După identificarea tuturor organizațiilor și instituțiilor se fac schimburi de experiență, vizite de informare, participare la sesiuni de comunicare, simpozioane, conferințe, care abordează subiecte legate de persoanele dezavantajate sau accesul acestora în instituțiile publice. Întâlnirile pot fi organizate în cadrul acestor instituții comunitare sau în cadrul bibliotecii, instituțiilor publice, a instituțiilor de cultură, pentru a putea înțelege mecanismul de funcționare a acestora și serviciile oferite în funcție de grupul țintă. În urma acestor discuții se pot aduna materiale pentru elaborarea unui ghid de bune practici, bazat pe metodologia „pas cu pas”, care să ne îndrume și să ne informeze cum trebuie să  identificăm nevoia unui serviciu și cum trebuie implementat. Totodată, acesta ne poate informa despre instituțiile care s-ar  putea implica financiar în proiectele bibliotecii, pentru aceste categorii.

Pentru a putea veni în sprijinul persoanelor cu dizabilități, este necesar să identificăm dificultățile, pe care aceste persoane le întâmpină în activitățile zilnice desfășurate în spațiul public. Asigurarea mobilității pentru acestor persoane rămâne singura lor posibilitate de adaptare continuă la mediul înconjurător. Legislația în vigoare impune câteva norme specifice adaptării clădirilor civile și spațiului urban aferent la exigențele persoanelor cu handicap prin normativul NP051/2001, pentru următoarele deficiențe: mecanice și motrice ale membrelor, ale aparatului ocular și auditive. Deficiențele mecanice și motrice ale membrelor includ persoanele cu dificultăți la mers, blocate în scaun cu rotile și cu dificultăți de mișcare ale membrelor.

Aplicarea serviciilor pentru persoanele cu anumite deficiențe cere o instruire specială pentru bibliotecari, o „instruire accesibilă”. Pentru aceste categorii este nevoie de strategii de instruire, a unor medii accesibile de instruire. Este nevoie de parteneriate cu instituții de educație, organizații neguvernamentale, instituții culturale, pentru a elabora politici, planuri de integrare activă a acestor persoane. În cazul bibliotecilor e nevoie de un management de calitate pentru a implementa noi servicii de bibliotecă..

Prin prospectarea pieții biblioteca poate să anticipeze și să răspundă la multe provocări sociale prin intermediul dezvoltării oportunităților sociale și culturale pentru instruire. Instruirea incluzivă va ajuta biblioteca, prin specialiștii formați,  să se reinventeze și să valorifice resursele comunitare pentru a dezvolta noi programe și proiecte. Este nevoi de o instruire a personalului și a bibliotecii în general, de programe durabile pentru aceste categorii de utilizatori. Pe termen lung aceste programe vor susține instruirea pe tot parcursul carierei, vor spori incluziunea socială.

În România statisticile, rapoartele de biblioteci, cercetările în domeniu arată că bibliotecile, în special cele publice, deservesc un număr mic de utilizatori  cu dizabilități fizice sau deloc. Deservirea acestor persoane este un proces de diversificare a serviciilor oferite acestor categorii, implică schimbări în politica de achiziții, schimbări de personal. Biblioteca  trebuie în primul rând să instruiască personalul, să elaboreze politici care să asigure persoanelor dezavantajate accesul liber la toate resursele informaționale disponibile , să respecte drepturile și libertatea intelectuală, să asigure un spațiu adecvat de studiu pentru aceste persoane. Ea trebuie să numească o persoană anume care să deservească aceste categorii și care să asigure o bună comunicare între bibliotecă și utilizatori.

Bibliotecarii trebuie să furnizeze informații (inclusiv deservirea la domiciliu), să faciliteze resursele de la alte biblioteci(împrumut interbibliotecar), trebuie să facă cunoscut necesitățile serviciilor de bibliotecă, oferirea serviciilor diferențiate(orbi, surzi, cu deficiențe fizice, persoane în vârstă, minorități etc.). Biblioteca trebuie să ofere servicii la distanță(telefon, fax, poștă, mail), trebuie să-și construiască colecțiile în funcție de necesitățile acestor categorii de utilizatori care provin din diferite medii, au o anumită pregătire, au diferite nevoi. Orientarea acestor servicii se vor face și asupra familiilor acestor persoane. Persoanele care lucrează cu aceste persoane trebuie să întrunească  următoarelor caracteristici:

–        Să fie familiarizați cu utilizarea echipamentelor speciale;

–        Să-i înțeleagă și să-i respecte pe oamenii cu deficiențe;

–        Să fie la curent cu starea colecțiilor și cu necesitățile persoanelor dezavantajate

–        Să fie la curent cu disponibilitatea resurselor editate, sonorizate și electronice;

–        Să cunoască alfabetul Braille și alfabetul cu semne pentru hipoacuzici;

–        Să fie flexibili și dornici pentru a învăța și implementa schimbările;

–        Să fie li se ofere informații din toate sursele existente(bibliotecari de referință specializat pentru categorii defavorizate).

Politica managerială a bibliotecilor trebuie orientată spre schimbare, să asigure pregătirea personalului, pentru a oferi și administra servicii informaționale acestor persoane, să identifice modele eficiente pentru promovarea deprinderilor de lectură a copiilor și adulților care au anumite deficințe.

Pregătirea specialiștilor calificați care ar putea furniza informații relevante, de calitate, acestor persoane ar trebui să fie o prioritate pentru biblioteci. O condiție utilă dezvoltării unor programe de instruire a personalului este cuprinderea unor arii de cunoștințe, abilități, experiențe privitoare la servicii pentru persoanele dezavantajate. Este foarte important ca în cadrul organizației să se identifice persoanele potrivite, cu abilitățile necesare, pentru a oferii servicii eficiente acestor persoane.

Există în România biblioteci publice care au bibliotecari cu experiență în relaționarea cu aceste persoane. Ca de exemplu la Iași la Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” încă din 2006, managerul instituției, prin proiectele implementate, a reușit să ofere servicii persoanelor defavorizate( copiilor instituționalizați, nevăzătorilor, oamenilor privați de libertate, persoanelor de vârsta a treia etc.) și să identifice persoana potrivită pentru a lucra cu acești utilizatori.

Atunci când se stabilește înființarea unui nou servici, o facilitate pentru un anumit grup de utilizatori sau potențiali se stabilesc prioritățile și se pun la punct planul de lucru. Pentru a înființa un nou serviciu toți specialiști din bibliotecă vor participa la discuții, vor identifica cele mai favorabile soluții pentru grupurile țintă. Aceste brifinguri nu au o periodicitate stabilită, se efectuează la cerere sau când este convocat de manager, pornind de la necesitățile bibliotecii atunci când se discută un anumit subiect. Fiecare compartiment, serviciu identifică problemele specifice legate de dizabilitate, de implementarea sau îmbunătățirea a facilităților , se desemnează bibliotecarii responsabili, se stabilește politica de achiziție pentru aceste persoane. Este foarte important pentru a înțelege fenomenul să se facă traininguri de conștientizare care au ca impact schimbarea atitudinii sociale, cunoașterea experienței și evidențierea valorilor

De exemplu : Biblioteca organizează ședințe lunare de evaluare a activității împărțind responsabilitățile pentru fiecare categorie de utilizatori, fiecare fiind responsabil pentru: persoane cu deficiențe de auz, cu probleme de mobilitate, cu probleme de vedere, cu probleme de limbaj, de comportament, persoane înaintate în vârstă. Ședințele se pot ține la bibliotecă sau la sediile altor organizații. La discuții trebuie să participe și persoane cu dizabilități și personalul specializat care se ocupă de aceste persoane, respectiv cei de la  asistență socială, de la căminele de bătrâni, de la nevăzători, de la surdo-muți, de la penitenciar.

 Îndrumarea utilizatorilor în bibliotecă

Asistența bibliotecarilor în cazul persoanelor care pătrund prima dat într-o bibliotecă este foarte importantă. Personalul trebuie să conștientizeze dificultățile cu care se confruntă aceste persoane, el se confrunte cu personalități diferite, trebuie să fie foarte discret, să păstreze confidențialitatea în furnizarea informațiilor și a asistenței. Lipsa de cunoștințe și instruire poate duce la  neînțelegeri, descurajări, atât din partea utilizatorului cât și a personalului. Instruirea trebuie să includă modele de interacțiune a bibliotecarului cu aceste persoane, utilizarea unui limbaj corespunzător, tehnici descriptive importante pentru abilitățile practice. Bibliotecarii care deservesc acest segment de public trebuie să aibă cerințe speciale în domeniu, necesită instruire în utilizarea echipamentului, trebuie să ia parte la orice instruire de nivel local sau național, prevăzut pentru a ridica nivelul de conștientizare și obținere a cunoștințelor și abilităților. Un personal bine instruit este plin de resurse, poate deveni inventiv în oferirea soluțiilor de acces, în adaptarea serviciilor ca să poată satisface necesitățile specifice ale persoanelor dezavantajate și grupurilor sociale. Există multe concepte greșite despre dizabilitate, lipsa cunoștințelor, resurselor și a serviciilor inadecvate,când bibliotecarii consideră că aceste persoane nu pot fi utilizatorii bibliotecii, când sunt vehiculate concepte greșite despre costuri exacerbate pentru a furniza servicii de calitate acestor persoane, situații care inhibă dezvoltarea acestor servicii, care pentru unele instituții sunt inexistente.

           Bibliotecar cu abilități de predare-comunicare

 Instruirea personalului bibliotecii cu privire la necesitățile diferite ale grupurilor de utilizatori se poate realiza print-un program structurat, care ar reflecta nevoia de servicii informaționale

Un astfel de program ar reflecta, schimbarea politicilor și dorința de reconcentrare și reevaluare conform necesităților și experienței utilizatorilor. Pentru obținerea unor rezultate favorabile, biblioteca ar trebui să consulte organizații specializate de instruire, ar trebui să invite reprezentanții persoanelor cu handicap pentru consultații sau chiar implicarea lor în elaborarea acestor programe. Aceste organizații vor furniza  informații și cunoștințe, care vor permite personalului să presteze anumite servicii  de calitate, la un nivel adecvat. Prin informațiile oferite vor fi de un real ajutor personalului în însușirea și dezvoltarea abilităților necesare de comunicare, vor surmonta neînțelegerile  și diferențele culturale prin adaptarea serviciilor la necesitățile utilizatorilor; vor furniza abilitățile necesare personalului bibliotecii, vor interveni în dezvoltarea colecțiilor în formatele necesare persoanelor dezavantajate.

Investițiile în instruire sunt investiții inteligente. Un personal instruit se simte liber să-și exerseze imaginația și flexibilitatea pentru a crea un nivel superior de accesibilitate pentru persoanele dezavantajate. Sunt resurse gratuite pe care bibliotecile și alte instituții le dețin, prin buget alocat de stat, și pe care trebuie să le folosească cu inteligență pentru a le transforma în servicii de calitate și în personal specializat. Primirea bună, binevoitoare de către personal, oferă acestui segment de utilizatori o imagine pozitivă a bibliotecii în comunitate.

 Metodologia de instruire trebuie să fie practică, participativă, atrăgătoare, perfecționată, evolutivă,  care să explice teoretic și practic toate metodele de abordare a cestor categorii.

Bibliotecarul trebuie să stăpânească foarte bine tehnicile de comunicare, să aibă grijă la calitatea intervenției verbale, la profunzimea abordării problemei  și la timpul alocat utilizatorului. Acest timp depinde de la caz la caz, de la serviciu sau informație pe care trebuie să o ofere.

Dacă biblioteca are în dotare stație și microfon ele pot fi folosite în cadrul desfășurării evenimentelor, așezând persoanele cu handicap auditiv aproape de amplificatore. În cadrul unor activități de promovare a lecturii se poate utiliza limbajul semnelor de către povestitor care este poate fi un invitat de la Asociația Surdo – Muților, sau poate fi un profesor sau un student care vorbește limbajul semnelor. Trebuie luate în considerare aceste servicii speciale pentru toate deficiențele ca parte componentă a serviciilor de bază. Trebuie stabilite și planificate bugetele, achizițiile de carte, periodice și aparatura necesară acestor categorii de utilizatori.

O importanță deosebită o are modul și căile de diseminare a informației despre serviciile bibliotecii în comunitate,  pe pagina web a bibliotecii, trebuie elaborată și versiunea audio pe care o poate face un bibliotecar cu dicție bună. Biblioteca poate găzdui un program de demonstrare a echipamentelor de care are nevoie în viața de zi cu zi o persoană hipoacuzică, nevăzătoare sau cu probleme de mobilitate.

 Tehnici de abordarea a utilizatorului

Personalul bibliotecii nu totdeauna știe căror semne să le acorde atenție pentru depistarea persoanelor cu deficiență auditivă. Este foarte greu pentru bibliotecar să stăpânească tehnicele de labiolectură, limbajul mimico-gestual. Dacă biblioteca este frecventată de un număr mare de utilizatori cu aceste probleme, care pot fi persoane surdo-mute sau persoane în vârstă care nu mai aud foarte bine.

Atunci când utilizatorul intră pe ușă, bibliotecarul privește direct spre el, dacă se uită în jos și scrie, trebuie să-și ridice privirea, să aibă un contact vizual direct cu persoana în cauză, și să-l întâmpine cu un zâmbet cald. Dacă utilizatorul a adresat o întrebare, răspunsul bibliotecarului nu trebuie să fie dat încet, nedeslușit cu instrucțiuni lungi și complicate. Persoana cu deficiență de auz se simte copleșită, bulversată și umilită, dacă bibliotecarul se irită și nu are răbdare să relaționeze cu acest tip de utilizator. Este foarte important cum bibliotecarul întâmpină utilizatorul care pătrunde în bibliotecă sau secție, cum îi oferă asistență, numai dacă este nevoie, cum se adresează acestor persoane, pe numele mic sau numele de familie, în funcție de vârstă sau preferința lui. Oricine intră în bibliotecă trebuie întâmpinat cu un zâmbet cald și salutat cu respect. Salutul este esențial în stabilirea unor relații cu cei din jur. Oamenii nu trebuie priviți în funcție de clasa socială căreia îi aparține sau în funcție de nivelul profesional. Trebuie să fim pregătiți și să acceptăm că o parte din utilizatori nu vor răspunde la salut din diverse motive: nu aud bine sau deloc, nu au fost atenți sau pur și simplu vor să răspundă. Bibliotecarul trebuie să fie răbdător cu anumiți adulți care pot avea un comportament neobișnuit, atâta timp cât nu distrag atenția celor din jur. Se poate ca această persoană să aibă probleme de sănătate mintală. În această situație bibliotecarul trebuie să fie calm , atent, poate să-i sugereze persoanei să vină în altă zi când se va simți mai bine, explicându-i că are un comportament mai ciudat, că Regulamentul de Ordine Interioară nu permite accesul persoanelor care deranjează pe ceilalți utilizatori, cu specificarea că este binevenit în orice altă zi când se va simți mai bine, că se pune într-o postură delicată, defavorabilă pentru el față de celelalte persoane.

Trebuie să se țină cont de fiecare nevoie, să se asigure un spațiu plăcut în interiorul instituției, holurile să fie dotate cu foarte multe bănci sau scaune pentru toate categoriile de utilizator, dar așezarea lor să fie semnalizată pentru nevăzători. Bibliotecarul trebuie să ofere sprijin, prin comunicarea clară și binevoitoare, pozitivă și încurajatore. Cea mai importantă resursă pentru îmbunătățirea și implementarea serviciilor de bibliotecă este personalul bibliotecii, ales în funcție de abilitățile pe care le au pentru aceste persoane, în funcție de capacitatea lor de a schimba lucrurile în bine, de a analiza și urmări dacă ideile noi funcționează, dacă sunt utile.

Cum ne comportăm atunci când a avem un utilizator nevăzător

În cazul în care în bibliotecă pătrunde un utilizator cu un baston alb sau însoțit de o persoană , un câine însoțitor, bibliotecarul îl întâmpină cu un glas cald, îl îndrumă în secții. Pentru  informații se poate utiliza calculatorul și xeroxul pentru a mări  scrisul, împreună cu utilizatorul care dorește să consulte documentele de bibliotecă se merge în locul cel mai prielnic care poate oferi maximum de confort și vizibilitate pentru aceste persoane. Neatenția, răspunsurile incorecte, neînțelegerile indicațiilor sau răspunsurilor se pot constata și la deficiențele de vedere.

Cum ne comportăm atunci când a avem un utilizator cu deficiență de auz

Bibliotecarul trebuie să identifice tipul de deficiență. Pentru mulți oameni cu probleme de auz, este foarte importantă intensitate sunetelor cu care vin în contact. Atunci când sunetele sunt distorsionate, neclare, iar când tehnica asistivă face vorbirea mai puternică, dar din păcate nu o face și mai clară, deficiența de auz este una invizibilă, bibliotecarul nu o poate evidenția imediat, iar persoanele în cauză, de cele mai multe ori, nu vor să-și anunțe public deficiența. Dacă persoana poartă proteză sau alt tip de dispozitiv este ușor de depistat. Dacă știți că persoana are handicap auditiv, faceți din mână acestor persoane, în loc să spuneți„Bine ai venit” cu voce tare deranjând pe ceilalți utilizatori.

Ne putem da seama că o persoană are o problemă de auz dacă nu răspunde atunci când vorbitorul se uită la el, atunci când are dificultăți de a utiliza telefonul vorbind foarte tare, atunci când arată prin semne vorbitorului că nu aude, atunci când întoarce o ureche spre interlocutor sau atunci când răspunsurile sunt neadecvate. Persoanele cu deficiență neural-senzorială pot percepe anumite sunete, dar cu dificultăți de înțelegere a vorbirii atunci când se află într-un spațiu zgomotos. Aceste persoane pot citi după buze, compensând astfel deficiența și ușurând comunicarea bibliotecarului.

Lobiolectura este dificilă pentru persoanele care o utilizează dar este foarte utilă pentru ele de a depăși acest handicap. Limbajul mimico-gestual este un limbaj complex, care se bazează nu numai pe folosirea semnelor, dar și prin utilizarea labiolecturii (citirea buzelor este folosit de către toate persoanele cu deficienta de auz). Deoarece limbajul mimico-gestual nu acoperă ca număr de semne totalitatea cuvintelor existente într-o limbă, unui semn pot să-i fie asociate două sau trei cuvinte, în acest caz intervine labiolectura care este foarte importanta în descifrarea cuvântului care s-a vrut a fi spus. În momentul comunicării cu o persoana surda asocierea dintre semn și cuvânt este foarte importanta. Comunicarea se bazează prin expunerea semnului și pronunțarea cuvântului. Niciodată nu se vor folosi alte cuvinte și semne diferite, deoarece comunicarea ar fi un real eșec. Un alt lucru important în momentul comunicării este mișcare mâinilor, exprimarea semnului și labiolectura trebuie să fie făcute in același moment, dar și poziția mâinii și a feței trebuie să fie una corectă. În comunicarea cu o persoana surdă fața trebuie sa fie luminata, mișcare mâinilor trebuie să fie una calma, în zona pieptului, nu trebuie făcute mișcării bruște și haotice. Cu cât deficienta de auz este mai mare, cu atât mai mult crește rolul labiolecturii, devenind astfel un mijloc auxiliar de recepționare a vorbirii.

Cum ne comportăm atunci când a avem un utilizator cu handicap de mobilitate

http://users.utcluj.ro/~Boitor/docs/asigurareaMobilitatii.pdf

http://despresurzi.blogspot.ro/2009/03/labiolectura-particularitate-limbajului.html

Bibliografie

Anexele cu poze de la instituții – bune practici

Capitolul XIV Instruirea bibliotecarului în a oferi servicii de calitate persoanelor cu diferite deficențe