AMENAJAREA ȘI STAREA ACTIVITĂȚII TURISTICE [607666]

-REFERAT-
AMENAJAREA ȘI STAREA ACTIVITĂȚII TURISTICE
PE LITORALULUI ROMÂNESC
CUPRINS
CAP. 1.
Introducere……………………………………………………………………………………………………. 2
CAP. 2. Potențialul turistic al litoralului românesc …………………………………………. 3
2.1. Poten ialul turistic natural ț ………………………………………………………………………….. 3
2.2. Poten ialul turistic antropic . ț ……………………………………………………………………….. 4
2.3. Infrastructura turistică ……………………………………………………………………………….. 7
CAP. 3. Politica de concuren ă în bazinul Mării Negre ț ……………………………………. 11
3.1. Profilul economic al ărilor riverane Mării Negre ț ………………………………………….. 11
3.2. Cererea turistică în bazinul Mării Negre …………………………………………………….. 11
3.3. Particularită ile zonale ale cererii turistice ț ………………………………………………….. 13
3.4. Circula ia turistică în zona litoralui românesc ț ……………………………………………… 16
3.5. Sezonalitatea activită ii în turism în zona litoralului românesc i impactul acesteia ț ș
asupra economiei locale i na ionale ș ț………………………………………………………………. 19
3.5.1. Varia iile sezoniere ale fenomenului turistic ț …………………………………………….. 19
3.5.2. Ciclurile de sezonalitate în activitatea turistică ………………………………………… 20
3.5.3. Implica iile sezonalită ii i posibilită ile de diminuare a efectelor lor economice ț ț ș ț
în industria turismului …………………………………………………………………………………….. 22
CAP. 4. Analiza SWOT a litoralului românesc din punct de vedere turistic …….24
Concluzii………………………………………………………………………………………………………. 26
Bibliografie …………………………………………………………………………………………………… 28
-1-

CAP. 1. INTRODUCERE
Actualitatea tezei și nivelul cercetărilor întreprinse .
Economia națională a României parcurge o dificilă etapă de tranziție
exprimată prin declinul producției în toate sectoarele și, mai ales al serviciilor,
deprecierea monedei naționale, dezechilibre economice ale cererii și ofertei, balanței
de plăți, bugetului public. Starea de criză este alimentată de existența unui mecanism
economic care nu stimulează creșterea economică.
Pentru a redresa situația și a atinge creșterea economică sunt necesare
măsuri complexe și argumentate științific de ajustare a mecanismului economic, de
perfecționare a instrumentelor managementului macroeconomic.
Un loc deosebit în redresarea situației îl ocupă turismul, ramură
generatoare de locuri de muncă și de promovare a imaginii României.
Scopul și sarcinile investigației .
Sarcinile studiului sunt determinate de atingerea scopurilor prin efectuarea
unui șir de investigații: pentru a face o analiză a activității turismului internațional și
intern din zona litoralului românesc, elaborarea strategiilor de redresare a turismului
din aceasta zonă.
Obiectul și asigurarea informațională a cercetărilor .
Obiectul cercetărilor cuprinde sectorul serviciilor, respectiv turismul, sunt
identificate modalitățile de dezvoltare a acestui sector, în cazul de față, fiind vorba de
turismul de tip litoral din România.
Subiectul cercetării .
Turismul este o ramură care funcționează în ansamblul ramurilor
economiei naționale în baza mai multor subiecte: structurile administrației publice
centrale și locale care coordonează activitatea ramurii, managerii firmelor autohtone
și internaționale.
Subiectul lucrării îl constituie turismul de litoral care se dezvoltă dinamic în
România și contribuie la dezvoltarea locală și națională, dacă se are în vedere
cheltuielile legate cu mijloacele de transport în comun și cu serviciile legate de
cazare și alimentație atât pe teritoriul țării până la sosirea la destinație cât și la nivel
local pe timpul sejurului.
-2-

Structura lucrării .
Este determinată de scopul și sarcinile lucrării și cuprinde partea de
introducere, care este realizată în acest context, încă patru capitole, concluzii și
bibliografie.
CAP. 2. Potențialul turistic al litoralului românesc
2.1. Poten ialul turistic natural ț
Se compune din doua sectoare distincte: litoralul situat la nord de Capul
Midia cu caracter de câmpie, plaje, grinduri i cuvete lacustre i litoralul înalt cu ș ș
faleza între 2 i 15 m, sculptată în depozite leossoide i în placa de calcar, ș ș
fragmentat local de văi tributare mării i transformate în limane maritime (Techirghiol, ș
Tătlăgeac, Mangalia) aflat la sud de acest cap.
Sectorul nordic se remarcă prin ărmuri joase, plaja neamenajată, cu grad ț
mare de stabilitate i o granulatie fină a nisipului; cu rare a ezări omene ti i grad de ș ș ș ș
utilizare pentru turism nesemnificativ. Între bra ul Sfântu Gheorghe i Capul Midia se ț ș
găsesc numeroase cordoane litorale între care se impune prin dimensiuni i ș
însemnătate pentru turism Complexul lagunar Razim format din mai multe lacuri
(Razim, Zmeica, Sinoie, Golovi a) la care se adaugă limanul Babadag. Aici există ț
areale favorabile pentru pescuit sportiv, agrement nautic i vânătoare sportivă. ș
Sectorul sudic cuprins între Capul Midia i Vama Veche, este un ărm, ș ț
înalt, de tip faleză, cu plaje deschise, protejate de sistemul digurilor, amenajate în
scop turistic. Aici a fost construită salba sta iunilor de odihnă, recreere, tratamente ț
care începe cu Năvodari i se termină cu Vama Veche. Dintre formele speciale de ș
tratament realizate prin aportul factorilor naturali (apa mării, aerul, plaja) men ionez ț
helioterapia, psamoterapia i talasoterapia. ș
În lungul litoralului plaja este adăpostită la baza falezei, fie pe grinduri care
închid lacuri (sectorul Constan a-Mangalia) sau deschisă cum se întâmplă la nord de ț
Constan a. ț
Deosebit de benefică este situarea sa în partea estica, ceea ce o face să
fie expusă radia iei solare între 10-14 ore în sezonul estival. Situa ia se mai ț ț
întâlne te pe coastele estice ale Italiei, estul Floridei (SUA), sau pe sectoare mai mici ș
în Brazilia (Copacabana) sau Asia de Sud-Est i Sud. În general plajele noastre sunt ș
-3-

naturale, cu nisip fin. Lă imea plajelor variază de la 400-500 m (Mamaia, Eforie) la ț
50-200 m în celelalte sectoare.
Climatul litoralului se află sub influen a mării care se simte până la ț
aproape 20-25 km spre vest de linia de ărm. Aici, numărul mediu al zilelor senine ț
este de 170, iar al celor cu temperaturi de cca. 25° atinge 60. Climatul se diferen iază ț
(fa ă de interiorul Dobrogei i de alte regiuni din sudul ării), printr-o insola ieț ș ț ț
puternică (127 kcal/cm²/an), precipita ii reduse (sub 400 mm/anual), un număr mai ț
redus de zile tropicale, datorită influen ei mării, manifestarea vrizelor i o umiditate a ț ș
aerului ceva mai ridicată. Temperaturile sunt moderate: 11,2°C – temperatura medie
anuală; 21-22°C în iulie i -1+0,2°C în ianuarie; primăverile mai timpurii i toamnele ș ș
mai calde. La aceasta se adaugă numărul mare al zilelor senine (circa 140 zile/an) i ș
durata mare de strălucire a soarelui (>2.500 ore/an), adica 10 ore de soare/zi.
Al i factori naturali care favorizează dezvoltarea activită ii turistice suntț ț
apele mineralizate asociate cu nămolul terapeutic. Apele de adâncime mineralizate i ș
mezotermale sunt valorificate la Manglaia, Venus, Neptun; apele sărate i nămolul ș
din lacul Techirghiol sunt utilizate mai ales în Eforie i Techirghiol; în ultimele decenii, ș
la Mangalia, sunt valorificate apele sulfuroase din izvoare i nămolul din mla tina de ș ș
la nord de Saturn.
Vegeta ia ț este condi ionată ca areal pe de-o parte de factorii naturali iar pe ț
de altă parte de puternica presiune antropică exercitată mai ales în ultimul secol.
Pe ansamblu ea apar ine zonei de stepă dar prezen a lagunelor, limanelor, ț ț
băl ilor au facilitat i alte forma iuni. Amenajarea sta iunilor dar i valorificareaț ș ț ț ș
terenurilor prin diverse culturi a condus la înlăturarea în cea mai mare parte a
acestuia. Se adaugă legat de sta iuni pe de-o parte numeroase amenajări pe ț
suprafe e întinse a parcurilor, apoi conservarea unor pâlcuri de padure, eliminarea ț
unor suprafe e a parcurilor, apoi conservarea unor pâlcuri de pădure, eliminarea unor ț
suprafe e mlă tinoase i realizarea de suprafe e lacustre. ț ș ș ț
Astfel, până prin 1970 a existat o vegeta ie specifică, de mla tină (la nord ț ș
de Saturn sau la Comorova-Neptun). Ulterior la Neptun s-au rezultat două lacuri
pentru ca între Venus i Saturn o bună parte din mla tină sa devină un ochi de apă. ș ș
Alături de elementele de stepă i silvostepă, pe litoral există i un petic ș ș
restrâns de pădure în perimetrul sta iunilor Neptun i Jupiter (la vest de Mangalia), ț ș
precum i o abundentă vegeta ie specifică solurilor nisipoase i sărate sau cea din ș ț ș
lacurile Mangalia, Tătlăgeac, Siutghiol, Ta aul etc. ș
-4-

Fauna este bogată în specii, pe litoral întâlnindu-se mai ales: rozătoare,
păsări precum pescăru ii, cormoranii, cufundacii, picioroange i gâ te. În apele unor ș ș ș
lacuri se găsesc crapul, carasul, plătica, babu ca, somnul, bibanul, alăul, tiuca etc. ș ș ș
La fel de importante sunt speciile marine de crabi, creve i, actinii, meduze, ț
guvizi, calcanul, cambula, etc.1
2.2. Poten ialul turistic antropic ț
Poten ialul antropic al litoralului este la fel de important ca i cel dat de ț ș
cadrul natural fiind legat de obiective istorice, cultural-artistice, arhitectonice; este
concentrat în ora e dar i în unele sta iuni. În lungul ărmului se găsesc numeroase ș ș ț ț
amenajări pentru buna desfă urare a activită ii turistice. ș ț
Municipiul Constan a ț, este principalul port românesc la Marea Neagră,
cu industrii variate, are func ii administrative, comerciale, culturale i turistice. S-a ț ș
dezvoltat pe ruinele vechii colonii grece ti Tomis; în timpul ocupa iei romane devine ș ț
ce a mai importantă localitate de pe ărmul vestic al Mării Negre; în timpul stăpâniirii ț
otomane ora ul decade. Cele mai importante obiective turistice sunt: ș faleza
(amenajarea a început în 1906 i s-a terminat în 1909). ș Statuia lui M. Eminescu
(ridicată în 1930, pe un soclu de 3 m, opera lui Oscar Han); Monumentul marinarilor ;
Grupul sculptural Pescarii (executat în calcar în anii 1960-1970); Cazinoul (edificiu
construit între 1904 i 1909, este o combina ie de stiluri arhitectonice); ș ț Muzeul de
Istorie Na ională i Arheologie ț ș (amplasat în Pia a Ovidiu în clădirea fostei primării ț
între 1911-1921); Complexul Muzeal de tiin ele Naturii Ș ț; Muzeul Militar Central ;
Muzeul de Artă i de Sculptură Ion Jalea ș ; Geamia Hunchiar ; Biserica elenă;
Monumentul Casa Genoveză ; Biserica romano-catolică ; Catedrala ortodoxă (1894-
1895) ce impresionează prin dimensiune; Termele Romane ; Edificiul Roman cu
mozaic, ziduri groase de piatră i cărămidă îmbinate cu mortar; ș Muzeul mării, cu
expunate din flora i fauna specifică Mării Negre; ș Muzeul de Artă; Moscheea Mare în
stil maur (1910), cu un minaret de 50 m înăl ime; țCazinoul situat pe faleză, construit
(1904-1909) în stil Seccesion cu interior foarte somptuos ; Farul genovez datând din
anul 1300; Farul nou de 58 m, construit în 1960; Portul turistic „Fomix” ; statuia lui
1 M. Ielenicz, L. Comănescu, 2006, România – Potențial turistic , Editura Universitară,
București 2006.
-5-

Anghel Saligny; Muzeul Marinei Române ; Apeductele; Mormântul pictat ; Plaja
Modernă cu o lungime de 600 m.
Din Constan a către sud se află: ț Agigea (sta iune de cercetări marineț
înfiin ată în 1926 de Ion Borcea; Muzeul de floră i faună marină, rezerva ie naturală ț ș ț
ce protejează dunele maritime cu o vegeta ie rară; lac modificat prin construirea ț
canalului; ecluza i punctul terminus al Canalului Dunăre-Marea Neagră); ș Eforie
(ora ce cuprinde sta iunile Eforie Nord i Eforie Sud, sta iune care a luat na tere peș ț ș ț ș
amplasamentul fostelor Băi ale lui Movilă, fiind declarată sta iune în 1928); ț
Techirghiol, (sta iune balneară, primele stabilimente în 1907, în 1921 este construit ț
sanatoriul; Monumentul Eroilor construit în 1931; Fântana sculptată de I. Jalea;
Schitul Sf. Maria, confec ionat din lemn în 1750; vile, complex balnear, plajă); ț Tuzla
(tabără de copii, ruinele a ezării romane Stratonis, a ezare feudală în punctul ș ș
Pescărie; farul înfiin at în 1900 cu o înăl ime de 44 m; liman fluvio-maritim cu ț ț
nămoluri terapeutice); Costine ti ș(sta iune balneoclimatică destinată tineretului,ț
plajă; se organizează anual Galeria tinerilor actori, Salonul na ional de grafică pentru ț
tineret, Festivalul na ional de jazz, Festivalul na ional Mediafest; lac, .a). ț ț ș
În continuare se găsesc sta iunile Olimp-Neptun (realizată între 1970- ț
1972; în Neptun se găsesc 5 hoteluri: Arad, Gala i, Craiova, Sibiu i Slatina ț ș în Olimp
se află ansamblul de hoteluri de lux Amfiteatru, Belvedere, Panoramic realizat în
1972), Jupiter (sta iunea valorifică un lac artificial Tismana care se găse te situat înț ș
centrul sta iunii, în jurul căruia se grupează complexele hoteliere ț Cozia, Tismana,
Delta, Scoica, Violeta, Iris, Nalba, Mimoza, Camelia ; pe plajă se găsesc hotelurile
Meteor, Cometa, Atlas, Olimpic, toate de 8 etaje i șCapitol de 13 etaje); Cap Aurora
(a fost inaugurată în 1973 i este alcătuită din 10 hoteluri: restaurante, piscine, ș
terenuri de sport i alte dotări), șVenus (diferite hoteluri cum ar fi Raluca, Florica,
Veronica, Zamfira, Pajura, Ileana, Vulturul, Cocorul ); Saturn (hoteluri: Alfa, Beta,
Gama, Diana, Atena, Tosca, Semiramis, Narcis, Cleopatra, Cupidon, Cerna,
Prahova, Siret, Balada, Hora, Sirena ; satele de vacan ă țDunărea i șDelta) care pot
găzdui peste 100.000 persoane pe serie.
Municipiul Mangalia este situat în sudul litoralului românesc, urme de
locuire din neolitic, ora ul este cunoscut în antichitate (sec. VI d. Hr.) – Callatis i în ș ș
epoca medievală – Pangalia. Din 1953 poartă numele actual ora port, sta iune ș ț
belaneoclimatică cu sanatoriu balnear, plajă cu o lungime de 500 m i o lă ime de ș ț
100 m; obiective turistice: Zidurile cetă ii antice ț; Moschee Esmaban Sultan în stil
-6-

maur (1590); Muzeul de Arheologie ; Colec ia de pipe ț“Mercurius”; Basilica de tip
sirian; Marele Tunel (Mormântul cu Papirus); Portul antic Callatis ; Necropola romano-
bizantină; anual are loc Festivalul “Callatis” muzical. La Sud se mai poate întâlni
localită ile ț2 Mai (a ezare rurală, plaja), ș Vama Veche (a ezare rurală care încă maiș
păstrează elementele tradi ionale, plajă, anual festival de muzică folk, rock, .a.). ț ș
De la Constan a către nord se găsesc: ț Mamaia (sta iune balneoclimaticăț
pe perisipul care închide laguna Siutghiol prima amenajare datează din 1906; plaja
are o lungime de 8 km, o lă ime de 100-200 m; multiple amenajări pentru tratament; ț
agrement Telegondola, Aqua Magic , etc.); sporturi nautice, festivaluri muzicale etc.;
Năvodari (localitate atestată documentar în 1412, ora din 1968) situat pe malul ș
sudic al lacului Ta aul, pe canalul Poarta Albă-Midia Năvodari; este o sta iune ș ț
balneoclimatică estivală destinată în primul rând copiilor; tabără interna ională cu o ț
capacitate de peste 5.000 locuri pe serie, a cărei construc ie a început în 1969; ț
Histria (ruinele cetă ii grece ti, sec. XVII d. Hr. i muzeul arheologic). ț ș ș
Litoralul prezintă pe lângă sta iuni de agrement i unele sta iuni în care se ț ș ț
pot face multiple tratamente medicale (Mangalia, Eforie Sud, Eforie Nord,
Techirghiol).
Pentru balneoterapie se adaugă apa sărată i nămolul sapropelic din lacul ș
Techirghiol ca i unele izvoare minerale mezotermale folosite la Mangalia i Venus. ș ș
Sejurul pe litoral este indicat pentru tratamentul căilor respiratorii,
dermatologic, reumatismal, endocrinologic; tratamentul se realizează printr-un
complex de factori: cură de Soare, baia de nisp, cura climatică, talasoterapie, cură de
nămol2.
2.3. Infrastructura turistică
Prin infrastructura turismului înțeleg totalitatea mijloacelor materiale,
mobile și imobile care participă la crearea și oferirea produsului turistic, la prestarea
serviciilor turistice.
Sectorul litoralului românesc cuprinde o re ea densă de drumuri care ț
pornesc dinspre litoral i străbat toată Dobrogea în toate direc iile, câteva, însă ș ț
impunându-se ca axe rutiere, feroviare i navale. În acest sens sunt osele ș ș
modernizate care leagă cele mai însemnate centre i localită i turistice: Babadag i ș ț ș
Constan a; Bucure ti-Cernavodă-Constan a din care se desprind artere către ț ș ț
2 Idem.
-7-

Mangalia, Tulcea, Medgidia i Negru Vodă. Din Constan a radial se desfă oară i ș ț ș ș
alte drumuri cu grade variate de modernizare.
Înspre litoral se găsesc două căi ferate principale: Cernavodă spre
Mangalia ce vine de la Bucure ti care se întretaie cu cea de la Negru Vodă- ș
Medgidia-Tulcea.
Căile navigabile sunt local în sectorul de litoral (agrement) i navigabil pe ș
canalul Dunăre-Marea Neagră, dar acesta este folosit mai mult pentru transportul de
marfă.
Valorificarea patrimoniului turistic implică asigurarea unor condiții pentru
deplasare, sejur și petrecere plăcută a timpului liber.
Deci oferta turistică efectivă reprezintă echilibrul dintre oferta turistică
potențială și infrastructură.
Parametrii hotărâtori în clasificarea și dimensionarea unităților cu activitate
turistică de odihnă și tratament sunt: capacitatea de cazare, alimentație publică și
tratament.
Dacă în 1970 numărul locurilor de cazare era de cca.70.000, în prezent se
află 120.944 mii locuri de cazare. Din acestea, circa 2/3 sunt amplasate în hoteluri și
vile, iar 1/3 sunt amplasate sub forme complementare: căsuțe, corturi și camping-uri.
Cele 337 de hoteluri sunt amplasate în toate stațiunile turistice a litoralului
Mării Negre, majoritatea dintre ele în imediata apropiere a plajei, ce le face să fie
foarte accesibile celor a căror motivație pentru petrecerea vacanței de pe litoralul
românesc a constituit-o marea și plaja3.
Din totalul camerelor, circa 95% sunt cu 2 paturi, diferența de 5% fiind
reprezentată de camere cu 3 paturi, un pat și apartamente.
Din totalul locurilor în hoteluri, majoritatea sunt locuri încălzite, iar 50% din
aceste spații încălzite sunt spații pe lângă bazele de tratament (Eforie Nord, Neptun,
Mangalia). Astfel, din acest punct de vedere, litoralul poate satisface cererea unor
Construirea de hoteluri de capacitate medie și mare, în dauna vilelor de
capacitate mică, a devenit posibilă datorită activității agențiilor de voiaj capabile să
asigure trimiterea de turiști în masă. De asemenea, o caracteristică proprie
infrastructurii litoralului, referindu-se tot la spațiile de cazare, o reprezintă satele de
vacanță și hotelurile de tip club, precum și minihotelurile și vilele particulare. Aceste
forme de cazare au fost create ca urmare a cererii unor parteneri (agenții de voiaj), în
3 http://www.constanta.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=521 .
-8-

special de pe piața franceză, care nu se limitează numai la trimiterea de turiști, ci se
ocupă în continuare de aceștia și în perioada petrecerii sejurului, organizând diferite
programe proprii, deosebite față de cele pe care prestatorul le face de obicei pentru
ceilalți turiști.
Decontarea acestor servicii în hoteluri tip club, sau sate de vacanță se
face la un preț global pentru întreaga capacitate pusă la dispoziția partenerului, la un
anumit coeficient de exploatare, indiferent de numărul de turiști (sistem charter), spre
deosebire de formele clasice, când plata se face în funcție de numărul de turiști și de
serviciile prestate.
Capacităților de cazare existente le sunt afiliate unități de alimentație
publică. În ultimii ani, s-a realizat raportul optim de 1/1 (loc cazare/loc de masă),
eliminându-se în felul acesta situațiile de acum 4-5 ani, când era necesară utilizarea
sistemului seriei la masă.
Pe lângă unitățile de alimentație publică principale (restaurante), rețeaua
este completată și de alte unități, cum sunt: restaurante cu specific, baruri, cofetării,
bufete etc.
Se poate spune că infrastructura turismului de pe litoral este în general
satisfăcătoare.
Este necesară însă inițierea unor acțiuni pentru modernizarea, ridicarea
gradului de confort, îmbunătățirea funcționalităților, pentru crearea condițiilor
satisfacerii depline a exigențelor turismului, în special a celui internațional.
Se poate observa din statistici că infrastructura turismului a litoralului
reprezintă mai mult de jumătate din întreaga infrastructură a turismului românesc,
ceea ce face ca veniturile realizate să fie preponderente de activitatea turistică
internațională.
O caracteristică deosebită a litoralului este faptul că infrastructura
turismului litoralului românesc deține un număr redus de unități de cazare încălzite.
Majoritatea acestor unități de cazare încălzite sunt folosite pentru cazarea turiștilor
veniți la tratament, ele fiind amplasate în incintele complexelor sanatoriale sau în
apropierea lor. Un alt aspect întâlnit pe litoral, legat de activitatea turistică, este
numărul mare de unități de alimentație publică, concentrate într-un teritoriu relativ
mic.
Astfel litoralul concentrează peste 630 unități de alimentație publică, dintre
care 142 restaurante, 19 unități cu specific, 17 restaurante cu autoservire, 22 de
-9-

berării și braserii, 39 cofetării și plăcintării, 140 baruri de zi, 4 baruri de noapte, 13
discoteci4.
Un fapt negativ în activitatea turistică a litoralului îl reprezintă caracterul
sezonier al acestuia, întreruperea temporară a activității fiind de 7-8 luni pe an.
Această exploatare discontinuă creează probleme nu numai de ordin
economic, ci și din punct de vedere tehnic, de întreținere și funcționalitate a
instalaților și utilajelor.
Cu toate aceste inconveniente litoralul deține un loc important în
activitatea turistică a țării, fapt care face să i se acorde în continuare o deosebită
atenție.
Fără îndoială că litoralul, așa cum se prezintă astăzi, cu stațiunile sale
bine dotate, plajele sale, cu peisajele și tezaurul monumentelor arheologice, trebuie
să fie valorificat în mod eficient i durabil, reprezentând o importantă bogăție ș
naturală.
La baza dezvoltării infrastructurii litoralului stă și acțiunea de
sistematizare, care împletește în mod fericit dezvoltarea activității turistice cu
dezvoltarea economico-socială a întregii zone.
Pentru perfecționarea condițiilor în stațiuni a fost și este necesară
realizarea unor importante lucrări de completare și modernizare a rețelei de drumuri,
a căilor ferate (electrificate), asanarea unor bălți, consolidarea și amenajarea
falezelor, amenajarea unor lacuri, a noi rețele de alimentare cu apă și canalizare,
plantații etc.
Toate acestea dovedesc faptul ca infrastructura litoralului românesc ocupă
un loc deosebit de important în turismul românesc.
CAP. 3. Politica de concuren ă în regiunea Mării Negre ț
4 Ciangă Nicolae, 2007, România. Geografia Turismului , Editura Universitară Clujeană,
Cluj Napoca.
-10-

3.1. Profilul economic al țărilor riverane Mării Negre
În faza inițială a reformelor economice, guvernele s-au confruntat cu
necesitatea realizării acestora atât la nivel macroeconomic, cât si microeconomic.
Privatizarea întreprinderilor de stat si înființarea noilor întreprinderi private continuă
să pună în evidență importanța sectorului privat. Deoarece metodele de prelucrare a
datelor sunt diferite, iar impactul economiei subterane este greu de estimat, datele
despre sectorul privat pot să difere.
Contribuția întreprinderilor private la realizarea produsului intern brut din
aceste țări poate fi totuși estimată în medie la 40%.
3.2. Cererea turistică în bazinul Mării Negre
Turismul mondial contemporan s-a transformat într-o mișcare cu caracter
de masă.
Această dezvoltare nu are loc fără concurență și nu a cuprins în aceeași
măsură toate regiunile sau toate destinațiile turistice ale Globului. Sub acțiunea
efectelor ciclice de redistribuire a fluxurilor turistice, anumite destinații de călătorie își
pierd atractivitatea și nu mai corespund motivațiilor turistice. Se poate vorbi despre
un ciclu de viață al stațiunilor, supus acelorași legități de evolutie ca și în cazul
ciclului de viață al produselor turistice. Tendința sau evoluția circulației turistice este
rezultatul unei competitivități dure, chiar agresive între marile agenții tour-operatoare
și între prestatorii de servicii turistice, care se întrec în conceperea și comercializarea
produselor turistice tot mai diversificate, vizând câștigarea, menținerea și, pe cât
posibil, creșterea aderenței diverselor categorii de clientelă potențială, de la care se
așteaptă acceptarea ofertelor lansate pe piața turistică internă și internațională5.
5 G.Stănciulescu ș.a ., Managementul turismului durabil în țările riverane Mării Negre ,
București, Editura All Beck, 2000, pag. 131-140.
-11-

Bazinul Mării Negre
sursa: http//:www.fabricadebani.ro
Industria turistică devine operațională prin corelarea cererii turistice cu
consumul turistic.
Volumul cererii turistice este expresia acelei părți din veniturile populației
care, într-o perioada determinată, va putea fi destinată achiziționării unor produse
sau servicii turistice.
Creșterea veniturilor populației va continua sa determine apariția unor noi
categorii de turiști proveniți atât din țările dezvoltate, cât și din țările în curs de
dezvoltare.
Decizia pentru cheltuirea unei părți din veniturile sale în scopuri turistice,
respectiv pentru alegerea unei forme de turism, a unui produs turistic specific sau a
unei destinații de vacanță aparține în întregime turistului. Astfel, factorul determinant
care va influența decizia și va concretiza actul de cumpărare, transformând turistul
potențial într-un turist efectiv, va depinde de diversitatea și calitatea ofertelor turistice.
-12-

3.3. Particularitățile zonale ale cererii turistice
În ceea ce prive te turiștii internaționali, în țările din regiunea Mării Negre – ș
excepție facând Turcia – se constată un declin cauzat de:
dificultățile de adaptare a turiștilor, în special în fostele țări comuniste
nefamiliarizate pe deplin cu economia de piață;
scăderea competitivității;
insuficienta renovare a structurilor existente;
nerespectarea raportului preț-calitate.
Analiza, prin istoricul informațiilor, arată că dezvoltarea turismului în zona
Mării Negre s-a sprijinit pe țările est-europene, la care se adăugau cele din Uniunea
Sovietică.
Transformările de după 1990, respectiv perioada de tranziție au
determinat o descreștere a activității turistice în zona Mării Negre, scăderea
numărului de turiști internaționali fiind foarte pronunțată.
Aceasta scădere s-a bazat pe următoarele cauze:
relaxarea procedurilor de obținere a vizelor și de pregătire a călătoriei
în țările blocului estic, ca și noua politică, de deschidere, practicată de către acestea;
creșterea numărului de turiști din Bulgaria, Georgia, România, Rusia și
Ucraina care au călătorit în afara zonei estice în ultimii ani;
tendințele hiperinflaționiste din unele țări estice (de exemplu Rusia și
Ucraina) și, de aici, dramatica scădere a posibilităților de practicare a turismului
(practic diminuarea accentuată a cererii turistice).
Bulgaria pare să controleze criza sectorului turistic. Începând cu anii 1993,
turismul bulgar a renăscut. Turiștii din estul Germaniei au revenit pe piața bulgară, ca
de altfel și turiștii bulgari care au reconsiderat oferta turistică națională. Rezultatele
financiare ale sezonului 2002 ale activităților turistice de pe litoralul Mării Negre arată
o creștere a sosirilor, a numărului de înnoptări și a veniturilor totale.
În România, cererea internațională pare a se înviora, însa cererea internă
descrește an de an. Problema principala a momentului actual de pe litoralul
românesc este cea a recuceririi pieței interne.
Georgia, Rusia și Ucraina se află într-o adâncă criză a turismului,
recunoscută în descreșterile numărului de turiști proveniți atât din fostul bloc estic,
-13-

cât și din cadrul piețelor interne. Zona litoralului turcesc al Mării Negre suferă
descreșteri ale cererii turistice din partea turi tilor din țările fostului bloc estic. ș
Între 2/3 și 3/4 din numărul înnoptărilor de pe litoralul Mării Negre sunt
înregistrate în trimestrul III al anului (lunile iulie – septembrie). În Bulgaria, spre
exemplu, perioada de sezon are o întindere de la 70 la 75 de zile pe an (predominant
în lunile iulie și august). De aceea, este necesar să se extindă lungimea sezonului
turistic și găsirea formelor care să facă posibilă, și în extrasezon, practicarea
turismului pe întreg litoralul Mării Negre.
Datorită schimbărilor politice și economice din țările fostului bloc estic și a
apariției noilor state independente, există o acută lipsă de date statistice referitoare la
mișcarea turistică în unele dintre țările din zona Mării Negre. De aceea, statisticile
turistice ale fiecăreia dintre țările zonei Mării Negre sunt diferite și greu de comparat
unele cu altele.
În prezent activitatea turistică are un trend descrescător atât în ceea ce
privește numărul străinilor, cât și al românilor (în prima jumatate a anului 2010
înnoptările în structurile de cazare turistică cu funcțiune de cazare turistică a fost de
6.252.761 persoane, din care 1.217.367 străini)6. Turiștii români, mai nou după anul
2007 caută sa-și petreacă concediul pe litoralul bulgăresc datorită prețurilor mai
ieftine și datorită dezvoltării stațiunilor de litoral în zona numită Nisipurile de Aur ,
unde și condițiile de cazare și de agrement sunt peste nivelul condițiilor din România,
iar distanța relativ mică între România și Bulgaria este iarași un punct forte, cât și
datorită faptului că Bulgaria ca și România este membră UE din 2007, deținerea unei
vize și pașaport fiind exclusă, trecerea prin vamă facându-se doar cu buletinul.
După cum se vede în diagrama de mai jos numărul turiștilor români ce au
ales ca destinație țara vecină de la sud, în 2007 s-a dublat pur și simplu față de
perioada anului precedent, 2006, și numărul lor a crescut în urmatorii ani 2008, 2009
și 2010 atât în sezonul de vară dar și de iarnă. Dar s-a constat și un ciclu intens al
sosirilor și plecărilor pe durată mult mai scurtă de până în 12/24h, unde românii sosiți
caută să se aprovizioneze cu marfă angro și en-detail din magazinele din localitățile
aflate în imedata apropiere de graniță, ex. Giurgiu-Ruse, pentru prețurile foarte
avantajoase față de piața românească mult mai scumpă.
6 Institutul Național de Statistică, Buletin Statistic Lunar Nr. 6/2010 , pdf. pag. 97.
-14-

Faptul că bulgarii au ales acum câțiva ani specialiști în servicii din
Germania în vederea instrurii și consilierii în strategii de marketing și management în
așa fel încât a dus la posibilitatea de a concura cu piața turistică din Balcani și de ce
nu din Estul Europei.
În cazul turiștilor străini în ultimii ani, se observă o descreștere drastică de
la an la an, astfel în 2007 conform INS (vezi si Anexe), s-a înregistrat un număr de
7.289.000 sosiri ale turiștilor străini față de anul 2009 unde numărul sosirilor a fost de
doar 1.271.819. Acest fapt se datorează în primul rând a situației infrastructurii
litoralului românesc, atât al stării precare al drumurilor, al condițiilor de cazare și al
prețurilor prestate cu mult față de starea în care se prezintă condițiile din hoteluri, aici
referindu-ne la structurile de cazare sub 4*, serviciile complexe aproape inexistente,
al infracționalității ridicate (numărul furturilor obiectelor personale pe plajă și al
mașinilor din parcare foarte ridicat ă în perioada de sezon), cât și al personalului din
cadrul hotelurilor și structurilor de alimentație slab pregătite mai ales din punct de
vedere al cunoștinței unei limbi de circulație internațională aici este de menționat și
contextul meniurilor dedicat clienților.
3.4. Circula ia turistică în zona litoralului românesc ț
Din punct de vedere economic, cererea turistică reprezintă un fenomen
socio – economic complex, componentă esențială a existenței a existenței pieței
serviciilor, care precede procesul de vânzare-cumpărare și consumul.
-15-

Turismul, ca activitate economică are propria cerere turistică aflată în
continuă modificare. Aceasta este alcătuită din ansamblul persoanelor care își pun în
practică dorința de a se deplasa periodic sau temporar, în afara reședinței proprii,
sau țării, pentru alte motive decât prestarea unor activități remunerate la locul de
destinație.
Consumul turistic include totalitatea cheltuielilor efectuate de turiști pentru
a cumpăra servicii și bunuri legate de motivația turistică.
Motivația turistică reprezintă un ansamblu de mobiluri interioare,
determinate de educație, nevoi, cerințe, interese, gusturi, având un caracter
personal, care orientează și dinamizează activitatea unei persoane în realizarea unor
atitudini, acțiuni, ș.a.
Piața turismului este foarte sensibilă; cererea turistică nu este determinată
numai de forțele pieței și de fluctuațiile conjuncturii, și de oferta și destinația
produselor turistice. Ea depinde și de numeroși factori exogeni, fără legătură directă
cu turismul, dar care influențează nivelul cererii.
În acest sens trebuie făcută o prezentare și o analiză a circulației turistice,
nu înainte de a prezenta principalele motive care determină atât actul plecării în
vacanță și călătorie cât și destinația către care se orientează turistul.
Litoralul și muntele rămân punctele forte ale turismului românesc, în ultimii
ani, menținându-se pe primele locuri. Scade ponderea turismului balnear și crește
ponderea concediilor sau scurtelor sejururi petrecute la rude și prieteni.
Sezonalitatea accentuată, determinată de prezența unor factori socio-
economici, psiho-sociali, culturali, naturali. Atenuarea sezonalității în timp și spațiu se
face prin intermediul diversificării ofertei și o strategie promoțională adecvată.
Principalele caracteristici ale cererii turistice sunt: dinamism, care se
manifestă prin dese oscilații, uneori bruște care se datorează în principal labilității
motivațiilor, precum și altor factori endogeni (familiale, personale, sociale) și exogeni
(politici, dezastre naturale, accidente de poluare, etc.) diversitatea și eterogenitatea
exprimate prin intermediul unor elemente date de personalitate, mod de viață,
gusturi, mediul socio-economic, al potențialilor clienți. La fiecare turist aceste
elemente se pot combina în mod diferit, determinând o anumită cerere.
Elasticitatea față de importanții factori (economici, psihologici,
conjuncturali, geografici) datorită faptului că activitățile turistice satisfac în principal
cerințele personale ale turiștilor.
-16-

În funcție de destinațiile turistice din studiul Comisiei Naționale de
Statistică, pentru anul 2010, reies următoarele: litoralul românesc al Mării Negre
constituie o destinație importantă a României și ocupă locul 3-4, cu un număr de
turiști sositi de 13%, acela i procent înregistrându-se i în sta iunile din zona ș ș ț
montană, iar dupa numărul de înnoptări tot locul 3 cu un procent de 19% dupa
Bucure ti i ora ele de re edin ă i cel al zonelor legat de sta iunile balneare, ș ș ș ș ț ș ț
confirmă atracția acestuia, indiferent de conjunctura economică. În structură, pe
litoral, numărul turiștilor străini s-a majorat continuu de dupa integrarea României în
UE i diminuandu-se în perioada de dupa 2008 odată cu răspândirea crizei ș
financiare la nivel mondial.
Litoralul întradevăr ocupă primul loc la nivelul activită ii i cazării turistice ț ș
dar numai în sezonul estival, deoarece reprezintă o zona turistică unde turismul este
practicat numai în această perioadă datorită serviciilor i resurselor existente (plajă, ș
mare, temperatura propice practicării băii marine i al curei heliomarine, .a.). ș ș
Litoralul se caracterizează printr-un sejur mediu ridicat de 6-7 zile/turist și
4-5 zile/turist străin, valori mai reduse față de perioada de dinainte de 2007/2008.
3.5. Sezonalitatea activității de turism în zona sudica litoralului
românesc și impactul acesteia asupra economiei locale i na ionale ș ț
3.5.1. Variațiile sezoniere ale fenomenului turistic
În condițiile specifice ale activității de turism, pe lângă aspectele
caracteristice ale dispersării în spațiu a fluxurilor turistice, se remarcă frecvent și o
repartizare inegală în timp a cererii de servicii care, în diferite zone de interes turistic,
echivalează cu o concentrare pronunțată a sosirilor de vizitatori în anumite perioade
dintr-un an calendaristic și, respectiv, diminuarea – sau uneori chiar sistarea – sosirilor
de turiști în alte perioade. Aceste variații sezoniere, cu implicații economico-
organizatorice în activitatea turistică, sunt caracteristice și pentru țara noastră.
Variațiile sezoniere constituie una dintre caracteristicile principale ale
turismului modern; activitatea turistică se distinge esențial de alte activități
economice tocmai prin corelația viabilă între volumul ofertei și cel al cererii turistice în
decursul unui an calendaristic. La rândul ei, frecvența mai mult sau mai puțin
constantă a variațiilor sezoniere provoacă în economia turismului modificări specifice
mult mai pregnante decât în alte sectoare economice, sezonalitatea accentuată
-17-

influenând creșterea prețului de cost al serviciilor și diminuarea rentabilității,
inducând în multe cazuri o dezvoltare inegală a diferitelor zone de interes turistic.
Trebuie precizat că distribuția inegală a cererii de servicii va exercita în
perspectivă o presiune tot mai accentuată asupra industriei turismului, pe măsura
creșterii, în anii ce vin, a traficului turistic.
Variațiile sezoniere au fost considerate, mult timp, ca o categorie specială
a fluctuațiilor conjuncturale. Este necesar să se facă o distincție între acești doi
factori, care provoacă modificări alternative în volumul și intensitatea cererii turistice,
deoarece schimbările ritmice și schimbările libere au, în fond, un caracter foarte
diferit. Mai întâi schimbările conjuncturale reprezintă modificări pe termen mijlociu
sau lung în dezvoltarea economică a unei anumite regiuni, în timp ce variațiile
sezoniere nu se limitează numai la dezvoltarea economică; ele se produc pe termen
scurt și pentru diferite motive, într-un ritm mult mai precis decât manifestările în
domeniul fluctuațiilor conjuncturale. Totuși, la rândul lor, acestea din urmă
influențează și ele, mai mult sau mai puțin sensibil, variațiile sezoniere.
În ceea ce privește caracteristicile variațiilor sezoniere, acestea se produc
în perioada unui an calendaristic și în contextul unui sezon determinat, cuprinzând
una sau mai multe luni.
Fluctuațiile sezoniere, care se înregistreaza în turism, trebuie considerate
ca schimbări în consumul populației, cauzate de intensitatea variabilă a cererii
turistice. Este adevărat că producția de servicii turistice este, de asemenea, supusă
fluctuațiilor sezoniere; aceste fluctuații sunt dictate însă de modificările oscilante ale
volumului cererii, fiind consecința naturală și automată a acestor schimbări.
Variațiile sezoniere ale cererii în turism sunt de două feluri: variatiile
sezoniere artificiale și variatiile sezoniere naturale. Printre cele dintâi pot fi
menționate acelea care privesc mecanismul concediilor plătite, al vacanțelor școlare
etc. și care se disting prin caracterul lor economico-organizatoric. În paralel, se
constată însă în domeniul turismului și alte variații sezoniere, care au cauze
extraeconomice, dacă ele rezultă, de exemplu, din schimbarea condițiilor climatice
caracteristic diferitelor anotimpuri. Se poate aprecia că variațiile sezoniere care au
loc în turism trebuie sa fie considerate ca exemplul cel mai tipic de schimbări
sezoniere de acest fel.
-18-

3.5.2.Ciclurile de sezonalitate în activitatea turistică
Problemele legate de diminuarea implicațiilor provocate de concentrarea
sezonieră a activității turistice în anumite perioade ale anului și, respectiv, ale
prelungirii sezonului sunt tot atât de vechi ca și turismul însuși. Fenomenul de
concentare a activității turistice și necesitatea atenuării curbei sezonalității în turism
nu s-au manifestat însă niciodată atât de acut ca în zilele noastre. La aceasta
contribuie, pe de o parte, creșterea considerabilă a numărului de turiști care
călătoresc în perioadele sezonului plin, iar pe de altă parte eforturile prestatorilor,
care sunt menite să ducă la prelungirea sezonului.
Economia turismului este orientată, într-o măsură tot mai mare spre pietțle
de desfacere, iar măsurile organizatorice privind diferențierea tarifelor și preturilor,
structura și diversitatea ofertei de servicii turistice și intensificarea publicității turistice
sunt analizate cu atenție, pentru a se putea găsi soluții eficace în legătură cu
permanentizarea activității turistice în diversele zone sau stațiuni.
Întrucât durata sezonului turistic într-o zonă (sau stațiune) este
determinată, în primul rând, de condițiile climatice și meteorologice, instrumentele de
politică comercială amintite au menirea să compenseze diminuarea atractivității
factorilor naturali cu un set de elemente suplimentare de cointeresare a turismului
potențial, în vederea valorificării mai depline a patrimoniului turistic, prin menținerea
cererii de servicii turistice la un volum și nivel rezonabil pentru prestatori, pe o
perioadă de timp dintr-un an cât mai lungă posibil.
Pentru a întelege mai bine implicațiile sezonalității în industria turistică,
este necesară cunoașterea frecvenței solicitărilor de servicii în decursul unui an
calendaristic, respectiv a oscilațiilor în repartizarea în timp a volumului și intensității
fluxurilor de vizitatori în diferite zone și statiuni de interes turistic.
În funcție de condițiile naturale, de poziția geografică a teritoriului receptor
față de circuitele turistice interne și internaționale, de gradul de atractivitate și
diversitatea ofertei de servicii etc., se pot distinge trei variante de bază ale curbei de
sezonalitate în activitatea turistică: specifică pentru zona turistică analizată este
varianta 1, unde atractivitatea turistică se concentrează într-un singur sezon
important, limitat ca durată. Caracteristic pentru această variantă este sezonul turistic
estival în zona litoralului Mării Negre solicitat de turiști, cu anumite oscilații, în
perioada iunie-septembrie și un vârf atins în lunile iulie-august.
-19-

Mai există și alte 2 variante, cum ar fi: varianta a 2-a, unde activitatea
turistică se concentrează în doua perioade de sezon diferite ca durată, având
totodată și frecvențe diferențiate de solicitări. Caracteristice pentru această perioadă
sunt stațiunile de munte, destinate atât sporturilor de iarnă, cât și turismului de vară.
În aceste stațiuni frecvența relativ ridicată a fluxurilor de vizitatori se înregistrează în
lunile cu zăpadă (sfârșitul lunii decembrie-începutul lunii martie ); solicitările continuă
însă și în lunile calde (mai-septembrie).
Varianta a 3-a în care activitatea turistică nu prezintă concentrări
sezoniere pronunțate, frecvența sosirilor de turiști etalându-se relativ linear de-a
lungul întregului an calendaristic.
Caracteristice pentru această variantă sunt, pe de-o parte, stațiunile
balneoclimatice, unde tratamentele balneomedicale se desfășoară practic în decursul
întregului an, iar pe de altă parte, centrele urbane, unde se înregistrează o circulație
turistică permanentă (congrese, târguri, expoziții, excursii, călătorii de tranzit etc.).
Trebuie însă precizat că, în această variantă, pot există anumite perioade de
intensitate sporită a cererilor turiștilor (de ex. lunile mai-octombrie pentru stațiunile
balneoclimatice sau perioada septembrie-decembrie pentru orașul București),
perioade caracterizate printr-un număr sporit de vizitatori.
Se pot stabili următoarele etape ale unui sezon turistic:
– perioade de sezon plin , marcată prin intensitatea maximă a activităților
turistice în vârful de sezon;
– perioadele de început și de sfârșit de sezon (denumite și perioade de pre
și postsezon sau perioade de sezon intermediar), marcate prin solicitări mai puțin
intense, când volumul activității crește, respectiv descrește gradual, în funcție de
sporirea sau reducerea intensității circulației turistice;
– perioadele de extrasezon , caracterizate printr-o activitate redusă sau, în
anumite cazuri, prin încetarea activității de prestări de servicii turistice;
Succesiuna logică a acestor etape ale sezonului (extrasezon – început de
sezon – sezon plin – sfârșit de sezon – extrasezon) marchează, de fapt, ciclurile de
activitate turistică ce au loc în decursul unui an calendaristic, necesitând dozarea
proporțională a eforturilor de pregătire, desfășurare și încheiere a sezonului,
transpuse corespunzător în programele coordonate de activitate ale organizatorilor
de turism și ale prestatorilor de servicii turistice. Ele ilustrează în același timp
-20-

complexitatea activității economico-organizatorice, care urmărește corelarea cât mai
eficientă a ofertei turistice cu fluctuațiile sezoniere ale cererii de servicii.
3.5.3.Implicațiile sezonalității și posibilitățile de diminuare a
efectelor lor economice în industria turistică
Variații sezoniere se înregistreaza în toate țările cu resurse turistice, și
aceste oscilații manifestă chiar tendința de a creste în volum și intensitate,
concentrarea sezonieră în turism constituind un fenomen constant al mișcării
turistice, generat de caracterul și natura acestor fluxuri.
Ceea ce pare anormal sunt proporțiile gigantice ale concentrării sezoniere,
atât la nivel național, cât și la nivel internațional, a turismului. Dar tocmai această
intensificare crescândă a concentrării a provocat o serie de fenomene turistice
specifice, prin care menționăm:
– invazia, mai mult sau mai puțin intensă, a vacanțierilor în vechile și noile
regiuni și zone turistice;
– suprasolicitarea, aproape de nesuportat, a rețelelor feroviare, rutiere,
maritime și aeriene, în perioadele de maximă concentrare sezonieră a circulației
turistice;
– insuficiența numărului locurilor de cazare, câteodată alarmantă, în
unitățile hoteliere și necesitatea de a crea noi posibilități parahoteliere de cazare,
într-un ritm extrem de rapid;
– tensiunea crescândă în relațiile dintre solicitanții de servicii și unitățile
prestatoare de servicii turistice;
– insuficiența crescândă a serviciilor publice, care nu sunt proporționate
pentru nivelul și intensitatea solicitărilor în perioadele de vârf.
Analizele variațiilor sezoniere în mișcarea turistică relevă o serie de
factori, care influențeaza gradul de atractivitate al unor stațiuni turistice și
sezonalitatea activității în zonele considerate. Se poate afirma că factorii principali
pot provoca schimbări sezoniere în turism:
Necesitățile crescânde de recreere, sub toate aspectele lor cunoscute;
Resursele și valorile naturale (respectiv volumul, diversitatea și
calitatea ofertei turistice primare, printre care pot fi menționate pe primul loc condițiile
naturale, clima și modificările ei în cursul unui an);
-21-

Veniturile populației (nivelul mediu al venitului național pe locuitor,
nivelul veniturilor individuale pe categorii de populatțe, structura consumului
individual în funcție de venituri, etc.);
Durata și structura timpului liber pentru recreere (durata timpului liber
zilnic, de sfârșit de săptămână, lungimea și etalarea în timp a concediilor plătite și a
vacantelor școlare, etc.);
Oferta turistică secundară (volumul, structura și nivelul calitativ al
ofertei secundare, prețul serviciilor turstice etc.);
Factori subiectivi (obiceiurile, tradiția, moda, etc.).
În consecință, factorii analizați permit constatarea că cererea turistică este
elastică, iar oferta turistică trebuie să țină pas cu dezideratele clientelei potențiale.
Se ajunge în acest fel la esența problematicii sezonalității turistice:
preocuparea organizatorilor și prestatorilor de servicii turistice de a rezolva
contradicția dintre oferta turistică secundara rigidă (care nu este condiționată de
factorii timp/sezon, deoarece producția de servicii și utilizarea capacităților de baza
materială pot fi realizate în tot cursul anului) și cererea elastică (condiționată de
gradul de urgență a cererii, de posibilitățile de substituire a necesităților turistice cu
alte necesități, de competitivitatea prețurilor, de influența factorilor naturali de
sezonalitate etc.).
Preocupările orientate spre găsirea unor soluții eficiente de prelungire a
sezonului turistic fac posibilă o delimitare a factorilor care provoacă concentrări
sezoniere în turism în două categorii principale: factori endogeni (sunt cei asupra
cărora organizatorii de turism pot să acționeze prin măsuri economico-organizatorice
și prin politica comercială precum tarifele, diversitatea și calitatea serviciilor turistice,
localizarea amenajărilor turistice, etc.) și factori exogeni (sunt cei asupra cărora
acțiunile organizațiilor și inteprinderilor turistice nu au o influență directă, deoarece
acești factori sunt rezultatul dezvoltării sociale și economice în care turismul nu-și
asumă o poziție dominantă).
Variațiile sezoniere amintite se vor manifesta, fără îndoială, și în
perspectiva perioadelor viitoare. Totuși, se poate aprecia că intensitatea acestor
variații sezoniere se va atenua treptat, desigur diferențiat de la o zonă turistică la
alta. Deși modificările nu vor putea fi spectaculoase și rapide, eforturile pentru
atenuarea treptată a efectelor negative ale curbei sezonalității în activitatea turistică
-22-

trebuie să constituie o preocupare constantă a managementului fiecărei unități de
prestații turistice din țara noastră7.
Cap. 4. ANALIZA SWOT DIN PUNCT DE VEDERE TURISTIC
AL LITORALULUI ROMÂNESC
Puncte tari
-două coridoare de transport pan-europene: IV (Berlin/Nurnenberg-
Praga-Budapesta-Arad-Bucure ti- Constanța-Istanbul-Salonic), VII (Dunărea, cu ș
brațul Sulina si Canalul Dunăre-Marea Neagră);
-portul Constanța – al patrulea port maritim în Europa i cel mai mare la ș
Marea Neagră; porturile maritime: Mangalia i Midia; aeroportul internațional “M. ș
Kogălniceanu” Constanța;
– poziția strategică a Mării Negre (poartă a Europei către Asia) și în raport
cu granița sudică (Bulgaria), oferă un potențial înalt de dezvoltare pentru transporturi,
sectorul productiv, IMM-uri, turism, forță de muncă, societatea informațională, etc.;
– resurse naturale specifice, cum ar fi litoralul Mării Negre, stațiuni balneo-
climatice renumite în țară (Siutghiol, Techirghiol);
– aproximativ 40% din capacitatea de cazare turistică a României se
regăsește în zonă;
– nivel de instruire ridicat al populației ocupate – 10,3% persoane cu studii
superioare.
Puncte slabe
-PIB-ul regional pe locuitor este mai mic la nivelul anului 2006 decât
media națională
– locul 6 între regiuni (38.508,7 milioane lei) și cu mult sub media din
Uniunea Europeană;
– calitatea slabă a drumurilor, doar A2 București-Cernavodă este singura
arteră auto modernă care face legătura cu litoralul, dar este cea mai aglomerată în
perioada estivală și în weekendu-ri (aprilie-septembrie); densitatea drumurilor este
sub media națională; densitatea relativ scăzută a liniilor de cale ferată si a celor
electrificate;
7 Oscar Snack, Petre Baron, Nicolae Neacșu , 2003, “Economia Turismului” , Editura
Expert, București.
-23-

– rata somajului a scăzut față de anul 2005 cu 2% fiind în 2007 de 4,4%,
fenomen datorat și creșterii numărului de IMM-uri la nivel regional;
– preponderența turismului estival i concentrarea acestuia pe perioade ș
scurte de timp (cca 3 luni pe an), dar se mai adaugă totuși pe lângă acest interval de
timp o perioadă de extrasezon august-septembrie, unde sunt incluse tarife mai mici
ca în sezon;
– slaba ofertă de pachete turistice complete, de itinerarii turistice
organizate i dezvoltare a serviciilor extra-hoteliere conexe; slaba promovare la nivel ș
național și internațional a ofertei turistice;
– oferta de agrement este săracă si dotată cu echipamente si instalații
învechite;
– baza de cazare este în mare parte învechită și nu corespunde
standardelor actuale de calitate;
– clădirile și infrastructura din orașul Constanța sunt degradate și necesită
renovări semnificative;
– investițiile străine directe în regiune de Sud-Est, unde se află zona
turistică de litoral, în 2007 au constituit 2.448 mil. €, ceea ce repezintă 6,9% din ISD
la nivel național. Cu toate că regiunea se situează pe locul IV la nivel național după
regiunea Sud i Centru, nivelul investițiilor este mai mic comparativ cu alte state din ș
Europa Centrală;
– cheltuielile pe cercetare, dezvoltare și inovare la nivel regional au
constituit doar 3,7% din cheltuielile totale pentru cercetare-dezvoltare, regiunea
situându-se pe locul cinci. La nivel național astfel de cheltuieli au constituit doar 0,5%
din PIB (2007);
– capacitatea financiară redusă a autorităților locale poate constitui un
impediment in accesarea fondurilor UE;
Oportunități
– potențial ridicat de dezvoltare a transportului, fluvial și maritim (Dunărea
și Marea Neagră);
– interes crescut la nivel internațional pentru conservarea biodiversității și
promovarea turismului durabil;
– creșterea cererii de servicii destinate persoanelor și firmelor etc.;
– creșterea numărului de investiții străine care pot determina o cre tere a ș
competitivității prin transfer tehnologic și inovare;
-24-

– creșterea cererii de specialiști prin adaptarea învățământului și a instruirii
profesionale la necesitățile pieței muncii și drept rezultat reducerea șomajului;
– creșterea cererii consumatorilor pentru produse ecologice stimulând
astfel îmbunătățirea ofertei acestora;
– oportunitatea existenței Programelor Naționale și Europene pentru
susținerea dezvoltării/inovării, cercetării și transferului de tehnologie;
– concurența zonelor turistice din regiune cu o ofertă turistică similară din
alte regiuni sau țări învecinate;
– risc mare de producere a calamităților naturale (inundații, alunecări de
teren, erodarea zonei costiere, zona seismică).
CONCLUZII
România se poate încadra în rândul destinațiilor turistice atractive din
Europa și din lume. A fost o destinație căutată de turiștii externi și a avut un turism
intern dezvoltat care sa derulat pe baza unui cadru legal (Legea turismului) încă din
perioada interbelică. În prima jumătate a anilor '60 țara noastră a cunoscut o
dezvoltare semnificativă a capacităților de cazare turistică, în special în zona
litoralului Mării Negre. La începutul anilor '70 România era deja cunoscută pe piața
principalelor țări europene generatoare de turiști, în special în Germania, Marea
Britanie, Țările Scandinave, Franța, Italia, Austria, Belgia ș.a.
Începând cu anii '80 țara noastră a cunoscut un declin puternic al sosirilor
de turiști străini, tendință care s-a menținut, sub forma atenuată, și în anii '90. Cauza
principală o constituie lipsa de fonduri pentru investiții destinate dezvoltării,
modernizării și reabilitării infrastructurilor specifice ca urmare a procesului lent și
complicat al privatizării, aplicării unei fiscalități neadecvate, inexistenței unor facilități
în domeniul creditelor bancare etc. În raport cu potențialul existent în țara noastră, și
comparativ cu celelalte țări central și est europene România se prezintă modest în
ceea ce priveste performanțele economice ale industriei turismului.
România a reprezentat o destinație turistică importantă pentru piața
zonală, promovând, cu precădere, produsele turistice de litoral, stațiunile balneare,
programele culturale și mănăstirile din nordul Moldovei și Bucovina.
-25-

Oferta turistică românească nu s-a schimbat de-a lungul timpului devenind
necompetitivă în raport cu exigențele cererii turistice și ale produselor turistice
similare de pe piața internațională.
Structurile turistice de primire și îndeosebi oferta de agrement sunt
învechite, necompetitive, serviciile turistice și programele turistice sunt realizate
stereotip și de calitate modică iar raportul calitate-preț este neconcludent.
De aceea, în ultimii 20 de ani s-a constatat o scădere continuă a cererii
turistice externă pentru România.
Pentru a ieși din competiția turistică internațională este necesară
modernizarea, relansarea și dezvoltarea turismului românesc și crearea unor
produse turistice moderne și competitive pe piața turistică.
Se impun, astfel, pe lânga modernizarea structurilor turistice, a stațiunilor
turistice, și crearea de produse turistice noi, stațiuni, programe originale, atractive și
inedite ce ar putea, printr-o activitate susținută de promovare pe piața internațională,
să direcționeze importante fluxuri turistice spre România. În acest sens, se impune și
dezvoltarea ofertei de agrement și de animație, de mare atractivitate, prin crearea de
parcuri tematice și de divertisment, parcuri acvatice, oferte prezente în țările cu
tradiție turistică din lume.
Alături de modernizarea și dezvoltarea unei oferte turistice diversificate și
competitive sunt necesare și măsuri de îmbunătățire și dezvoltare a activității de
marketing și promovare, de integrare în turismul mondial, de asigurare a cadrului
legislativ și mediului financiar-fiscal stimulativ și stabil, corespunzătoare. Stațiunile de
pe litoralul Mării Negre cuprind un procent mare din numărul locurilor de cazare din
România. În 2009, 29% din hotelurile înregistrate din țară erau cele de pe litoral, cu
un număr de locuri de cazare reprezentând 45% din numărul total.
Însă, aceste hoteluri erau deschise pentru un număr mediu de 102 zile. În
acest sezon scurt acestea au obținut un grad de ocupare de 53%.
Jumătate din vilele și bungalow-urile din țară se află de asemenea pe
litoral, ca și cele mai mari spații de campare. Sezonul turistic operațional al unităților
de cazare tip camping este chiar mai scurt decât cel al hotelurilor. Majoritatea
locurilor de cazare se află în zone cu mare concentrație din stațiuni precum Mamaia,
Eforie Nord și Sud, Costinești, Olimp, Neptun, Jupiter, Aurora, Venus, Saturn și
Mangalia. Designul acestor stațiuni reflectă încă pe deplin era expansiunii lor din anii
1970 și 1980.
-26-

Cândva o zonă turistică estivală favorită, atât pentru români cât și pentru
turiștii străini din Europa de Vest, litoralul a pierdut mare parte din interesul pentru
turiștii din Europa de Vest și nu a reusit să se relanseze și să concureze cu alte
destinații turistice de litoral din regiunea Mării Negre. De asemenea frecventarea de
către turiștii români a scăzut pe măsură ce destinațiile din străinătate au devenit mai
accesibile și mai atractive pentru România (ex. Bulgaria, Turcia).
BIBLIOGRAFIE
1.NEAC U N., 2000, ȘTurismul și dezvoltarea durabilă , Editura Expert,
București.
2.NEAC U N. și colectiv, 2006, Ș Economia Turismului , Editura Pro-
Universitaria, București.
3.BĂLTĂRE U A., 2003, ȚAmenajarea turistică a teritoriului , Editura
Sylvi, București.
4.ERDELI G., GHEORGHILA A., 2006, ȘAmenajări turistice , Editura
Universitară, București, 2006.
5.CÂNDEA M., ERDELI G. și colectiv, 2003, Potențialul turistic al
României și amenajarea turistică a spațiului , Editura Universitară, București.
6.IELENICZ M., COMĂNESCU L., 2006, România. Potențial turistic ,
Editura Universitară, București.
7.CIANGĂ N., 2007, România. Geografia Turismului , Editura
Universitară Clujeană, Cluj Napoca.
8.STÂNCIULESCU G. ș.a ., Managementul turismului durabil în țările
riverane Mării Negre , București, Editura All Beck, 2000, pag. 131-140.
9.SNACK O., BARON P. NEAC U N., 2003, ȘEconomia Turismului ,
Editura Expert, București.
Alte surse:
http://www.turism.gov.ro/ro/informatii-utile/4/lista-structuri-de-primire-turistica-cu-
functiuni-de-cazare-clasificate/
http://www.insse.ro/cms/rw/pages/anuarstatistic2009.ro.do
-27-

Programe utilizate pentru realizarea hărților:
Microsoft Office 2007.Excel
Microsoft Office2007. Word
Philcarto 5.5.
Adobe Illustrator CS5
-28-