Amenajarea și perceperea spațiului locuinței [619556]

Universitatea Babeș-Bolyai
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială

Amenajarea și perceperea spațiului locuinței
in familiile de muncitori din Cluj

Coordonatori : Absolvent: [anonimizat].univ.dr. Rudolf Poledna Haiduc IonuțahCamelia
Asis. univ.drd. Norbet Petrovici

ClujhNapoca
2009

1

Cuprins

Introducere ………………………………………….. …………………………………………… ……………………………………….. 2

1. Structura sociala a spațiului unei locuinte ………………………………………….. ……………………………………… 4
Locuința ca spațiu social ……………………. …………………………………………… ………………………………………… 4
Locuire și identitate ……………………….. …………………………………………… …………………………………………… 9
Casa intre spațiu și percepție …………………. …………………………………………… ………………………………….. 12
Practici și acțiuni curente într-o locuintă ……… …………………………………………… ……………………………… 15

2. Date si metode ………………………………………….. …………………………………………… …………………………….. 17

3. Patru locuințe muncitoreși în Cluj ………………………………………….. …………………………………………… ….. 21
Portrete de familie ………………………….. …………………………………………… ……………………………………….. 22
Familia Hentea ………………………………………….. …………………………………………… …………………………. 22
Familia Hurducas ………………………………………….. …………………………………………… ………………………. 25
Familia Chiorean ………………………………………….. …………………………………………… ……………………….. 28
Familia Roman ………………………………………….. …………………………………………… ………………………….. 31
Amenajarea spațiului domestic în familiile de munci tori ……………………………………….. …………………… 34
Utilizare și înțelegere a spațiului privat ………. …………………………………………… ……………………………….. 40
Dispoziții și practici ……………………….. …………………………………………… ………………………………………….. 42

Concluzii ………………………………………….. …………………………………………… …………………………………………. 4 7

Referințe bibliografice ………………………………………….. …………………………………………… ……………………… 50

2 Introducere
Lucrarea de fată abordează din punct de vedere tero retic și empiric semnificația spațiului
privat în familiile de muncitori din două cartiere ale orașului ClujhNapoca, respectiv Mărăști și
Manaștur. Ea analizează dimensiunile spațial script ate în interiorul locuințelor și datorate
dispozițiilor de clasa a celor care locuiesc acolo. Lucrarea este structurată pe patru capitole,
primul dintre ele conține repere teoretice asupra n oțiunii de casă și asupra celor de spațiu și timp,
noțiuni interșarjabile, care se determina una pe ce alaltă. Am analizat conceptul de locuință din
mai multe perspective, mai întâi în relație cu evol uția din mediul economic, cultural și politic al
țării din care face parte proprietarul, iar mai ap oi și în relație cu membrii familiei, valorile și
așteptările pe care aceștia le au de la propria loc uința. Am luat în considerare atât cum își doresc
să o amenajeze cât și cum își reprezintă în minte d iferitele spatii din interiorul ei. Înțelegerea
spațiului intim de viață, prin prisma unor scheme m entale provenite din mediul nostru de
proveniența și educația avută face ca acel spațiu s ă arate și să fie perceput întrhun anumit mod de
către locatarii lui. Complexitatea factorilor care determină imaginea unei case și imaginea pe
care neho formăm despre o casă, este însă una mult mai ridicată și ea va reieșii din următoarele
pagini. Nu putem face o analiză detaliată a proprie i locuințe fără să ne raportăm la societatea
exterioară și nici fără să cunoaștem ce așteptam no i înșine de la propria casă. În formarea acestor
așteptări suntem influențați de poziția socială pe care o avem și de caracteristicile individuale de
personalitate. Cel dehal doilea capitol pune accent pe metodologia utilizată și pe explicarea
conceptelor de spațiu privat, locuință și alte câte va concepte ce sunt necesare a fi înțelese pentru
a putea construii o imagine de ansamblu asupra a ce ea ce înseamnă amenajare și percepere a
spațiului de locuit în familiile de muncitori din C lujhNapoca. Cel dehal treilea capitol cuprinde
partea de metodologie asupra întregului demers de c ercetare, în care voi expune în mod clar
rezultatele obținute în teren, după ce ele au fost confruntate și cu teoria adecvată, iar în cel dehal
patrulea și ultimul capitol voi expune cum este înț eles de către subiecți spațiul propriei locuințe,
cine sunt subiecții cu care am stat de vorbă și ce îi determină să înțeleagă și să amenajeze întrhun
fel sau în altul spațiul în care locuiesc. Structur a analitică a lucrării mele este inspirita din
Brubaker(2006). Această lucrare nu își propune să a ibe rezultate care să poate fi cu ușurința
generalizate, ci mai degrabă este interesată de a r eda în mod cât mai elocvent particularitățile
obținute pe teren, în cele patru familii pe care le ham studiat. Cu siguranță ca multe din elementele

3 întâlnite acolo se pot aplica și la alte familii de muncitori. Ele sunt determinate de poziția
socială pe care aceștia o au, dar exista și element e care țin numai de diferitele dispoziții ale
locuitorilor și acestea sunt cele care aduc o notă de originalitate terenului.
Trăim întrho societate care își propune prin sistem ul său capitalist să ofere o cât mai mare
libertate de alegere indivizilor în ceea ce priveșt e toate aspectele vieții lor. De aceea au loc
anumite transformări și în ceea ce privește proprii le locuințe și aspectul lor, transformări care vor
să scoată cât mai mult în evidență trăsăturile fiec ărei familii în parte, ca o entitate diferită de
celelalte și care să oglindească întrhun mod cât ma i obiectiv poziția socială a proprietarului și
standardele de care ține cont în transformările pe care le aduce locuinței sale. Din cele ce
urmează vă reieșii felul în care a evoluat raportar ea clasei populare la propria locuința,
considerând relevant acest lucru pentru a înțelege mai bine cum dimensiuni macrosociale ale
societății se reflecta chiar și în cel mai intim sp ațiu al nostru. Nu ne putem detașa de societatea în
care trăim nici măcar în propria locuință. Sistemul politic al țării în care locuim, poziția socială
pe care o avem, tendințele de amenajare interioară ale prezentului, precum și stilurile
arhitecturale, cu toatele își pun amprenta asupra s pațiului locuinței noastre. Se observă cum
elementele care influențează aspectul, dar și perce perea propriei case converg tot mai mult de la
o arie foarte largă, la una cât mai restrânsă. Pe l ângă acești factori care vin din exteriorul nostru,
mai exista și o serie de alți factori subiectivi, i haș numi, care țin de opțiuni interioare. Educația pe
care am primitho, mediul în care am crescut, cercul de prieteni pe care îl avem, propria percepție
asupra spațiului nostru privat, toate contribuie la aspectul și înțelegerea locuinței, însă toate sunt
interdependente unele față de altele și sunt limita te și în funcție de latura economică. Observăm
deci, că nu putem căuta o desprindere de sistemul s ocial, prinhun element sau altul, nici măcar în
cel mai intim spațiu al nostru și anume locuința. M i sha părut foarte interesant de studiat cum
aceste elemente se determina unele pe celelalte și în ce fel acest fapt se reflecta în imaginea
apartamentelor a patru familii de muncitori din Clu jhNapoca. Important de precizat este că
numele folosite in această lucrare sunt fictive, as igurând astfel deplina confidetialitate a celor cu
care am stat de vorba.

4 1. Structura sociala a spațiului unei locuinte

Locuința ca spațiu social
România, ca și toate celelalte țări care au trecut prin perioada socialistă, a cunoscut după
1989 multiple transfomări la nivel economic, politi c, cultural, social, schimbări care au făcut
obiectul multor cercetări în diverse domenii. În ac est context, orașul ClujhNapoca, sha remarcat
că și un important centru universitar, fiind de ase menea și capitala simbolică a Transilvaniei,
datorită mărimii sale și a semnficației culturale p e care o avea și o are în acest perimetru
geografic. Tot în acest oraș, datorită prezenței ma ghiarilor și germanilor, au existat divergente
etnice deha lungul timpului, care șihau pus amprent a asupra dezvoltării structurii sale. În perioada
comunistă, Clujul a reprezentat un interes aparte p entru cei din conducerea centrală a partidului
deoarece dispunea de resurse pentru material de con strucții în zona Turda ceea ce făcea ca
materialele să nu mai fie aduse din altă parte. Cu alte cuvinte, aici sha construit foarte mult și au
apărut printre primele dați blocurile tip dormitor făcute pentru muncitori.. Element de dispută
între naționalități, un puternic centru universitar , situat în centrul Transilvaniei, orașul Clujh
Napoca (denumirea Napoca este dată numai din 1973) du pă cum susțin Dominique Belkis,
Gabriela Coman (2003), este o importantă sursa isto rică și un teren extrem de interesant pentru
cercetători, atât din punct de vedere social, cât ș i din punct de vedere istoric, politic, economic și
geografic. Cartierele Clujului reflectă și ele tran sformările ce shau făcut deha lungul timpului la
nivel de construcții, felul în care sha cosntruit ș i se construiește fiind o reflecție a ideologiei
politice și economice a României și a evoluției sal e.
Interesul în această lucrare este acela de a descop erii felul în care familiile de muncitori
din ClujhNapoca, își scriptează spațiul privat în ca re locuiesc, și ce practici considera adecvat sau
inadecvat, să realizeze în diversele spatii din int eriorul locuinței și mai mult modul în care își
decorează propriile case în funcție de aceste perc epții. Cercetarea se oprește numai asupra
familiilor de muncitori, deoarece consider ca poziț ia socială este un element important în toate
aceste percepții asupra amenajării și a semnificați ei locuinței. Susțin acest lucru deoarece poziția
socială determina și situația materială a unui ind ivid, ceea ce la rândul ei influențează și
limitează posibilitățile de amenajare a locuinței. Trecutul socialist al României, nu a permis
modificări substanțiale în locuințele muncitorești, apartamentele majorității muncitorilor fiind

5 obținute prin intermediul fabricilor în care lucrau și amenajate după aceleași criterii și standarde,
semănând foarte mult între ele de la arhitectura pâ nă la mobilier. În condițiile în care mobilierul
era foarte greu de găsit în acea perioadă, nici div ersitatea lui nu avea cum să fie prea mare. După
revoluția din 1989, schimbările de mentalitate adus e de noua politică , au început să se reflecte și
în aspectul apartamentelor muncitorești. A început o perioadă de modificări prin care fiecare
familie încerca, în funcție de situația sa material ă și de poziția socială pe care o avea, să își
personalizeze locuința. În alte state precum, Marea Britanie, Australia, Canada, ideea unei
legături între casa, acasă, familie și acea parte d e dezvoltare economică a societății care atrage
după sine un nivel cât mă înalt de bunăstare reflec tat în aspectul locuinței, după cum afirma
Mallet (2004), a existat dintotdeauna. În contrast, în statele foste comuniste, accentul a căzut mai
mult pe funcționalitatea acestor locuințe, așa cum susține Bourdieu (2005).
Trecerea prin diverse regimuri politice, schimbarea patternhurilor sociale și a raportului
indivizilor la comunitatea din care fac parte, a ad us deha lungul vremii o serie de schimbări și în
aspectul apartamentelor. Diversele spatii din inter ior ce nu aveau o importantă prea mare în
timpul regimului comunist, capăta în noul regim dem ocratic o altă semnificație. După căderea
comunismului, a început și în România construirea d e noi locuințe, care își propuneau asigurarea
unor standarde de viață mai înalte. Aceste locuințe aveau un aspect diferit de cele din timpul
regimului comunist deoarece cei care locuiau în ele începuseră să facă diverse modificări în
structura casei ăi în aspectul ei, care să reflecte cât mai mult dispoziția fiecăruia și poziția sa
culturală și socială. Tot atunci a apărut însă și l egea conform căreia, nu se mai puteau face
modificări la întâmplare în fiecare apartament pent ru a nu slăbi structura de rezistență a blocului.
De asemenea și Mallet (2004), observa faptul că lo cuințele arata diferit în funcție de poziția
socială pe care o au locuitorii lor, părere pe care o împărtășesc și eu, locuitorii clasei de mijloc
tind mai degrabă înspre o transformare a propriei l ocuințe care ss reflecte mobilitatea lor atât pe
plan social cât și pe plan cultural și politic, în timp ce locuitorii clasei populare, văd în locuințe le
lor mai mult un scop funcțional, dar în care se ref lectă, firește, felul lor de viață, statutul
economic și social. Pentru a putea circumscrie cât mai exact conceptul de locuința, pe care lham
prezentat până acum în strânsă legătură cu regimul politic, trebuie avute în vedere și conceptele
de spațiu privat (de locuit, specific familiilor de muncitori), casa și loc, în plus acțiuni și practi ci
curente specifice familiei de muncitori.

6 Antony Giddens (2001), scoate în evidență faptul că locul nu se constituie numai ca ceva
geografic ci este și cel care oferă posibilitatea d esfășurării interacțiunii între indivizi, creat de
relațiile sociale dintre aceștia. Locuințele privat e ale familiilor de muncitori sunt și ele spatii ce
oferă posibilitatea socializării între membrii fami liei și care își primesc fiecare o indentitate
aparte, data de recunoașterea și acceptarea particu larităților fiecărui loc. Schimbarea patternh
urilor de muncă, schimba și ideile oamenilor asupra comunității și a propriei locuințe, așa cum
sugerează și Mallet (2004), ceea ce trasează din pu nctul meu de vedere o legătură directă între
locul de muncă și organizarea spațiului locuinței. Acest fapt este argumentat de felul în care erau
amenajate locuințele muncitorilor în perioada comun ista. În acea perioadă construirea de blocuri
“dormitoare”, cenușii, inestetice, înghesuite, avea scopul să permită un control cât mai strict al
cetățeanului și nu să reflecte gusturile și cerințe le sociale ale fiecăruia. Preocuparea regimului
socialist era pentru omogenizarea condițiilor de lo cuit, punânduhse accent pe un spațiu minim
necesar în interiorul unui apartament fiecărui indi vid dintrho familie. Inovațiile de natura estetica
în cadrul apartamentelor muncitorești au apărut abi a după ce regimul politic sha schimbat,
moment în care tot mai multe familii au încercat să hși personalizeze cât mai mult locuințele,
pentru a le face cât mai confortabile, dar și cât m ai estetice. Cu toate acestea există încă și în
prezent multe elemente păstrate din vechiul aspect al apartamentelor, datorită condițiilor
materiale precare (care nu au permis renovarea în t otalitate), sau a atașametului fata de anumite
obiecte de mobilier.
Spațiul este o noțiune mai abstractă decât locul, deoarece este tridimensională și ne
trimite cu gândul la deschidere și libertate pe cân d comceptul de loc, ne sugerează ceva închis,
limitat, așa cum observa și Tim Cresswell (2004). U n spațiu se tranformă în loc atunci când
ajungem săhl cunoaștem, săhl investim cu valori și cu semnificații, locul fiind intotdeuna
cosntruit sau creat de către om. Spațiul privat est e cel al libertății individuale, autohreglementat
din interior. Spre deosebire de societățile occiden tale în care au predominat locuințele
individualizate, amenajate conform cu așteptările f iecăruia, în țările est europene situația a fost
diferită. Aici sha mers mai degrabă înspre o simila ritate a locuințelor în ceea ce privește aspectul
și înspre construirea unor blocuri de tip vagon. Mu ltă vreme, regimul politic socialist, a făcut că
locuințele să nu fie personalizate deloc, să semene foarte mult între ele, atât în interior cât și în
exterior. Familiile de muncitori primeau în majorit atea cazurilor un apartament în care să

7 locuiască, pentru care plăteau o chirie modica la s tat și în care nu au început să facă modificări
majore decât după anul 1989, când au cumpărat acele apartamente cu preturi foarte mici.
Devenind proprietari, interesul pentru ca apartamen tul în care trăiesc să arate cât mai bine a
crescut, crescând și investițiile materiale făcute pentru locuința. YihFu Tan ( 1977 ),
argumentează ca în lumea occidentală spațiul este s imbolul libertății; sugerează viitorul și invita
la acțiune. Spațiul închis și umanizat reprezintă l ocul. În comparație cu spațiul, locul reprezintă
un centru calm al valorilor așezate. Indivizii au n evoie atât de spațiu, cât și de loc. Se spune că
numai în spațiul deschis omul devine conștient de l oc și invers.
Timpul și spațiul par să fie trăsături independente ale lumii “din afară”, dar este evident
că nu sunt independete unul de celălalt în planific area, calcularea și executarea acțiunilor noastre,
așa cum de altfel susține și Bauman(2008), părere c u care sunt întrhu totul de acord. Aceasta
consecință a interacțiunii dintre timp și spațiu se vede și în percepția asupra locuinței, ce sha
modificat deha lungul timpului și sub influența sch imbărilor istorice și de mentalitate. În rutină
de zi cu zi a vieții, fiecare din noi da dovadă de abilitați extraordinare și de caracteristici difer ite.
Mâncăm, bem, comunicăm, ne mișcăm în spațiu și timp folosinduhne corpul în diferite feluri,
trecem prin momente de bucurie și tristețe, de stre s și relaxare, ne angajăm în munci care pretind
diferite abilitați și în cele din urmă ne odihnim ș i dormim. În tot acest proces ne implicăm în
mediile de care ținem și folosim în acțiunile noast re resursele la care avem acces. Richads(1990),
afirma la rândul lui că dobândim cu fiecare schimba re noi aptitudini, însă impactul lor asupra
vieților noastre depinde de condițiile sociale în c are ne aflăm. Toate acestea se întâmpla atât în
cadrul societății exterioare propriei case, cât și în spațiul intimității și anume propria locuința.
Timpul istoric sau cel cultural, formează trăsături le spațiului cultural, istoric și social, trăsături
care influențează la rândul lor imaginea caselor în care locuim și semnificația lor pentru noi.
Asumpția fundamentala asupra spațiului în sociologi a culturii, este dată de analiza relațiilor
dintre conexiunile dialectice, practicile sociospaț iale și înțelesurile simbolice și culturale pe care
agenții sociali le atașează comportamentului și med iului înconjurător.
David Harvey(1996), afirma că relațiile sociale su nt intodeauna spațiale, se formează
întrhun anumit cadru mai mult sau mai puțin durabil . Locuința constituie unul dintre aceste spatii,
ce crează relații sociale între membrii familiei. No ile forme de mobilitate socială, transforma
spațialitatea vieții sociale și produc diferențe pe scara socială, reflectate și în interiorul unei ca se.

8 Clasele populare au tins dintotdeuna către a da o o rientare cât mai practică spațiului din interiorul
locuinței, probabil și pentru că nu au dispus de fo arte mult spațiu și de aceea au încercat săhl
folosească pe cel pe carehl aveau întrhun mod cât m ai potrivit. Spațiile de care dispun sunt
redefinite în funcție de necesități, punânduhse foa rte mult accent pe funcționalitatea lor. De
asemenea casa reprezintă un bun material, ce este e xpus judecății și privirii celorlalți, de aceea
este privită ca un concern cu semnificație economic ă, socială, istorică și culturală. Poziția socială
a unei familii, locul de muncă al membrilor săi, in fluențează felul în care își amenajează spațiul
privat și de asemenea tot în cadrul acestui spațiu se văd și structurile de putere din cadrul
familiei, în momentul în care își împart camerele î ntre ei, când decid diverse schimbări de
mobilier în interiorul apartamentului său prin util izarea diverselor spatii din casă cu o anumită
prioritate.
Localizarea spațială a acțiunii sociale este, confo rm lui Castells(2004), vitală pentru
procesele de identificare sociohspatială la toate s calele spațiale de la cartier (vecinătate) la
transnațional și global. În cazul identității terit oriale, mediile locale nu generează per se cai
(patternuri) specifice de comportament sau identita te (acesta ar fi cazul fetișismului spațial).
Oricum, oamenii opun rezistentă procesului de indiv idualizare și atomizare socială și totuși tind
să se grupeze în organizații comunitare care adesea generează deha lungul timpului o identitate
comunala și culturală. Pentru ca o astfel de identi tate să apară e necesar un proces de mobilizare
socială. De asemenea acțiunile sociale umane sunt localizate în spații, ce se transforma în locuri
datorită prezenței factorului uman. Locurile pot fi înțelese întrhun mod restrâns ca fiind un
multiplex, un set de spații unde șirul de rețele re laționale și fluxurile lor se întâlnesc (se
întrepătrund), se interconectează și se fragmenteaz ă. Orice astfel de loc poate fi văzut că o nevoie
articulara interioară, pe de o parte, prominscuitat ea caracterizată de interacțiunea densa
coprezentă , și pe de altă parte, de rețelele cu d inamica ridicată și rețelele întinse corporat,
virtuale și imaginative deha lungul distantelor, ur mânduhl pe Urry ( 2000). Spațiul devine locul în
care acțiunile se desfășoară, putânduhne raporta la spațiu la nivel global sau la nivel de unitate de
bază a societății și anume, familial. Caracteristic ile spațiului privat se formează datorită unei
varietăți foarte mari de factori invididuali, care pusi împreună, favorizează apariția unei forme a
spațiului respectiv, ce îl reprezintă pe individul care lha creat. Toate acțiunile noastre se
desfășoară întrhun cadru dat și concret, acel cadru fiind dat de transformarea spațiului în loc. Și în

9 interiorul unei familii, spatiile locuinței, se tra nsforma în locuri, primesc conotații și forme
proprii sau potrivite cu indivizii ce locuiesc acol o.
Toate aceste referințe la spațiu, timp, acțiune soc ială, sunt necesare deoarece casa este la
rândul ei un spațiu ce primește indentitate prin c ei care o locuiesc și care astfel devine un loc
aparte. Ne putem imagina societatea la nivel mondial sub forma unor cercuri concentrice, în care
cel mai mic dintre cercuri este propria locuința, c a o imagine condensata a lumii din care face
parte. Trăsăturile locuinței, sunt influențate de c ontextul istoric, cultural, economic, geografic
social și arhitectural al prezentului sau. Prin dez voltarea unei direcții teoretice a înțelesului case i
(locuinței) care nu intra în conflict nici cu casa nici cu familia, Saunders și Williams (1988) ne
amintesc de nevoia de a dezvolta o viziune complexa asupra casei care ține cont de interacțiunea
dintre loc și relațiile sociale. Totuși Somerville (1989) arata întrho critică de mare anvergură
asupra lucrării lor, că presupusa relație dintre ca sa și bunuri casnice, în formularea lui Saunders
și Williams, e foarte problematică. El intră în con tradicție atât cu baza lor conceptuala și anume
faptul că societatea este văzută ca o entitate atom izata ce conține “unități de baza”, cât și cu
înțelegerea lor asupra culturii, ca fiind discretă și autonomă. Somerville (1989) susține că
dovezile empirice sugerează că este “departe de a f i evident” ca locuința (casa) este mereu o
fuziune dintre casa și bunurile casnice. În constru irea acestui argument el subliniază faptul că
sunt multe contexte instituționale în care termenu l de casa este invocat în cu totul alt sens, cum
ar fi, casa de bătrâni, în care noțiunea de bunuri casnice pur și simplu nu se aplica. Mai mult, el
arată că dacă ar fi să acceptăm noțiunea de bun ca snic ca fiind un construct util în definirea casei
(vezi Jones, 2000), Saunders și Williams nu oferă n ici o explicație teoretica asupra relației
constituite mutual între aceste așahnumite unități psihice și sociale de interacțiune și rolul lor în
reproducerea acțiunii sociale. Aceasta critica ar p utea fi util extinsa spre cei care scriu despre
casă sau gospodăria ideală.

Locuire și identitate
În literatura de specialitate casa ca și locuință p rivată a unei familii, este analizată ca un
pivot central al existenței umane, fiind văzută ca un background politic major, ca o locație unde
dominația de gen se observa foarte puternic. Aceast ă perspectivă este împărtășită mai ales de
către feministe, sau din punct de vedere al celor c are gândesc cât mai liberal, ca un loc al

10 autonomiei personale unde nu se reflecta puterea st atului. Mallet( 2004) amintește că în statele
socialiste accentul cade mai puțin pe importanta of eririi posibilității exprimării individului prin
propria locuința sau în propria locuința întrhun mo d cât mai aparte, accentul căzând pe
egalitarism. Foarte multe cercetări au analizat eti mologia cuvântului casă, pornind de la
antecedentele istorice ale termenului. Întrhun eseu extins asupra originii cuvântului casă în
limbile vestice, scris de către Hollander (1991), s e spune că echivalentul Germanic pentru
englezescul “ home”, provine de la heim, ham, heem, care derivă din IndohEuropeanul kei ce
însemna un loc drag sau iubit. Traducerea germana atribuie cuvântul casa unui loc unde oamenii
trăiesc sau un loc unde trăiește familia. În engle za termenul provine din anglohsaxonul ham, care
înseamnă localitate, stat său oraș. Douglas( 1991), afirma despre casa, că este locul unde spațiul
și timpul sunt controlate și stucturate economic, f uncțional, estetic sau moral și unde se
realizează practicile domestice comunitare. Guverne le unor țări capitaliste avansate cum ar fi
Marea Britanie, Australia, Canada sau Nouă Zeelandă au promovat activ o politică a interesului
crescut fata de ceea ce înseamnă casa, acasă și fam ilie, încercând să creeze un stat al bunăstării în
care să se reflecte bunăstarea familiei, ca unitate fundamentală a societății. Cercetători precum
Michelle de Certeau (1998), afirma că în înțelegere a relației dintre individ și propria sa locuința
trebuie ținut cont de socializarea culturală și ist orică de care a avut parte individul.
Eterogenitatea și varietatea recentei literaturi as upra conceptelor de casă și acasă, arată că
spațiul domestic nu este niciodată neutru, el îi re prezintă în permanență pe cei de acolo și
simbolurile lor colective sau individuale. Giorgi, Padiglioni, Pontecorvo(2007), precizează că
locuința este ca un depozit de povesti construite în strânsă legătură cu biografia celor care trăiesc
în ea; este făcută din îmbinarea obiceiurilor perso nale, a conflictelor dintre cei care locuiesc în ea
sau a negocierilor ce au loc între ei, care se stab ilesc și se definesc în interiorul ușilor închise. În
ceea ce privește transformarea spațiilor, există în primul rând o dimensiune ce ține de capacitatea
unui anumit membru al familiei de a schimba acel sp ațiu, ceea ce implică să aibă o anumită
liberatate de acțiune și autonomie decizională și este influențată și de valorile în funcție de care
acel membru care are o influența mai mare în luarea deciziilor în cadrul familiei, dispune.
Aceasta este o diferență fundamentală între spațiul public și cel privat, spațiul public fiind unul
vizibil, în timp ce spațiul privat are anumite trăs ături pentru că ele au fost alese de un grup
restrâns de oameni și implementate acolo. Auge ( 19 95), susține că spațiul domestic are un sens

11 nescris și simbolic și care în același timp este și constant și mobil. Cu alte cuvinte, spațiul
domestic își păstrează în timp aceleași circumferin țe geografice, mărimea și locul, însă i se aduc
o serie de modificări în ceea ce privește aspectul său și felul în care este înțeles de către locatari .
Fiecărei încăperi a casei și fiecărui colț din ea, ii sunt atribuite o serie de trăsături ce țin de
arhitectura sa și o altă serie ce țin de cum este î nțeles acel colț și ce semnifică el pentru locatari .
Investim spațiile cu sentimente, practici, priminan d în schimb de la ele confort fizic sau/și
sufletesc.
O altă perspectivă asupra locuinței, o asociază pe aceasta cu noțiunile de siguranță și
identitate. Autori precum Harvey(1996), susțin ca i maginea casei poate fi privită în termeni de
cercuri concentrice. Aceste cercuri reprezintă un a spect al experienței existențiale care include
casa, localitatea, orașul, familia, mediul social, mediul profesional, națiunea, societatea civica și
lumea. Toate aceste părți ale cercului, sunt o part e indispensabilă a identității umane. Cu
siguranța termenul de casa este unul complex, ce co respunde unei multitudini de dimensiuni ale
existenței umane. Poate fi asociat cu sentimentele sau cu confortul, cu intimitatea și relaxarea sau
cu stresul și opresiunea. Poate fi de asemenea un m ediu dezirabil pentru cei care trăiesc acolo sau
un mediu străin de așteptările lor, ori un construc t ideologic . Construcțiile caselor în care locuim
sunt alese de noi sau impuse, similare între ele sa u foarte diferite. Aspectul unui apartament este
influențat, de la arhitectură și până la utilizarea spatiilor, și de către factori politici și economi ci,
nu numai de către factori personali. Chiar dacă est e un spațiu privat, el se înscrie în anumite
tipare mărginite de tipul de societate sau de regim ul politic al perioadei prezentului, precum și de
limitele economice ale celor care îl locuiesc. Spaț iul privat al unei case este unul care permite
invididului să se manifeste în deplinătatea caracte risticilor sale de personalitate, însă cu toate
acestea nu poate fi delimitat total de influențele din exterior. Aceste influente trec însă prin
percepția personală, sunt cântărite de către fiecar e individ în parte și abia după aceea se iau
decizii în ce privește, mobilarea locuinței, împărț irea camerelor între membrii familiei și
utilizarea diverselor spații. Unele dintre spații a u valoare simbolica și materială mai mare în ochii
locuitorilor, altele sunt considerate mai puțin imp ortante și ca atare se investește mai puțin în ele,
atât material cât și sentimental.
Casa este un bun material expus privirii și judecaț ii umane generale. Luând în considerare
afirmația lui Bourdieu( 2005), această formă de pro prietate exprima sau trădează întrhun mod

12 mult mai decisiv decât orice alte bunuri materiale, poziția socială a proprietarilor și măsura
bogăției lor ; pe de altă parte le exprimă gusturil e, sistemul de clasificare pe care îl folosesc în
acțiunile de alocare, în asumarea unei forme obiect ive a bunurilor vizibile și le furnizează putere
de cumpărare pentru fondurile simbolice ale altora, care fac astfel posibila situarea proprietarilor
în spațiul social prin intermediul poziționării lor în spațiul gusturilor. Întrhun sens propriu o casă
a devenit o normă, Gurney (1999), o etichetă ce ne reprezintă ca indivizi pe o scară socială, dar
și ca personalități. Capitalul cultural indentificâ nd prin asta nivelul educațional al fiecăruia,
implicarea în diverse activități culturale și expri marea gusturilor, sunt cu siguranță câteva
trăsături importante prin intermediul cărora defini m locuința, Silva, Wright(2009). Capitalul
cultural al fiecăruia este influențat de către pozi ția socială și de mobilitatea socială a indivizilor
în câmpul locuințelor. De asemenea pentru a înțeleg e în totalitate cum este influențată
amenajarea și utilizarea spațiului locuinței, vom ț ine cont și de capitalul tehnic, de cel economic
și de ascunzișurile politice ale pieței de marketin g. Michelle de Certeau (1998), afirmă că totul
vorbește de la sine, poate prea mult, despre poziți a noastră socială și aspirațiile sau limitele
noastre, dacă ne uitam la propriile locuințe. Atun ci când evaluăm în mintea noastră o locuință nu
putem să o găsim reprezentativa sau nu pentru propr ietarul ei decât dacă analizam acest aspect
din toate punctele de vedere concomitent. Așadar nu putem emite o părere cuprinzătoare, decât
ținând seama atât de economic, social, politic, geo grafic, valoric, în același timp și în aceeași
măsură.

Casa intre spațiu și percepție
Conceptul de casa include locul de naștere, familia , mediul în care un individ a crescut
sau a evoluat din punct de vedere profesional și fa milial. Ideea de casă a primit tot mai mult
semnificația unei moralități domestice asociata cu elementul ce conferă siguranța proprietății
familiale, incluzând aici moșia, soția și copiii. F ie că ne gândim la casă, ca la un sentiment, o
practică, un loc, în care se reflecta statutul mate rial, cultural, al unei familii, dar și aspecte
precum dominația de gen, ea reprezintă un element v ital al vieții noastre. Literatura de
specialitate menționează interpretări diverse ale c onceptului de casă în sensul de apartament sau
locuința, considerând casa de la o clădire până la o organizație, de la un loc până la expresia unei
amintiri, așa cum de altfel susține și Mallet (2004 ). Pontecorvo (2007), afirma că locuința

13 reprezintă exclusiv un spațiu al proprietății, însă exista și locuințe închiriate sau primite în regim
social, așa cum precizează Janning (2008). Auge (19 95), sugerează cu referire la aspectul
economic al unei locuințe, ca tot ceea ce presupune consum și investiție întrho casă, este
rezultatul puterii de cumpărare și a poziției socia le pe care proprietarul o deține. Noțiunea de
casa ideală, este condiționată la rândul ei de fact orii materiali, dar și de idei despre comunitate,
familie, experiențe și subiectivități. Decorul unei case este și el întrho măsură semnificativă, dat
de efectul acumulării de capital economic, cultural și valoric al locuitorilor.
Atunci când vorbim de casă, vorbim automat și de sp ațiu deoarece avem nevoie de
localizarea ei. În literatura de specialitate terme nii de privat și public, respectiv spațiu privat și
spațiu public sunt puțin determinați, o mai bună cl arificare oferind contextele în care sunt tratate
aceste noțiuni. Astfel, privat, spațiul privat este asociat cu formele de proprietate și manifestările
ei. Se vorbește despre un spațiu particular al soci etății civile, proprietate particulară, piața,
familie și de un spațiu particular al subiectivită ții individuale. Spațiul privat desemnează
libertatea de conștiință și credința asigurată în c adrul societății civile. În opoziție cu acesta este
definit spațiul public al societății politice, care în ideologia liberalismului occidental al secolulu i
al XVIIhlea desemnează “domeniul de stat”, urmânduh l pe Giddens (2001). Pe parcursul evoluției
societății capitaliste, accepțiunea termenului de p ublic sha diversificat în funcție de grupurile
sociale care alcătuiesc un public local sau mondial care este determinat spațial, un public
participant la o anumită acțiune și un public recep tor al unei informații ce i se transmite. Așadar
spațiul privat este o formă de viețuire întrhun cad ru intim, unde individul își permite libertăți
individuale mai mari. În contextul lucrării de față este reprezentată libertatea de ahși amenaja
propria locuința după gusturile și posibilitățile e conomice pe care le are, după educația și mediul
de origine și după mediul profesional din care face . parte. În interiorul acestui spațiu privat, are
loc încă o divizare a ceea ce considera fiecare ind ivid din cadrul unei familii, ca fiind spațiul cel
mai intim în cadrul spațiului deja privat și anume locuința.
Spațiul de locuit specific familiei de muncitori e ste situat de regulă în anumite zone
rezidențiale și anume cartiere ale orașelor, având un ambient specific. Cartierele sunt formate din
apartamente de bloc, cu arhitectură în general simi lară, cu una sau mai multe camere, sau din
garsoniere ori case cu grădină și diverse spatii co meriale și de agrement. Apartamentele de
muncitori sunt dobândite prin închiriere sau cumpăr are ori prin repartizarea din vechiul regim

14 socialist de la fabricile în care muncitorii au luc rat și conțin un număr de utilități de bază, cum ar
fi bucătărie, baie, hol, camera de zi, dormitor. Am enajarea acestor apartamente și dotarea lor este
făcută în funcție de statutul social, starea materi ală, nivelul de cultură și educație, dar și în
funcție de preferințe și mentalități. Bucaratia, re prezintă locul unde se pregătește hrana pentru
întreaga familie, un spațiu puternic genderizat, ți nând seama că femeile sunt cele care pretrec cel
mai mult timp acolo, dar este și un spațiu de întâl nire între membrii familiei sau de primire a
musafirilor. Ea a primit în timp o importantă tot m ai mare, devenind un spațiu ce necesită atenție
la fel de multă ca și camerele, nu un spațiu ascuns în care să intre doar cei care gătesc. La rândul
ei baia, a trecut de la semnificația sa din regimul socialist, de spațiu exclusiv pentru spălat în car e
se stătea foarte puțin de obicei, la un spațiu al r elaxării, cu un ambient și aspect cât mai plăcut,
unde indivizii nu doar își îngrijesc propriul corp și se și relaxează. Mobilierul din baie a devenit
tot mai nonhconformist și luxos, punânduhse foarte mult accent pe aspect. Camerele, au dobândit
și ele semnificații noi, începând să fie privite și din perspective simbolice nu numai din
perspective utilitariste. Tendința actuală este de a creea confort prin mobilarea camerelor cu
mobile ușoare, care să nu ocupe foarte mult spațiu și care să dea o notă de lumina încăperilor.
Familia, un alt concept din această lucrare, poate fi nucleară, formată din mamă, tata și
copii, poate fi extinsa formată din nucleu și alți membrii și mai poate fi stabilă( locuiesc
împreună și lucrează în aceeași localitate) sau mig ranta(când sotii locuiesc și lucrează în
localități diferite, dar se vriziteaza periodic). A evoluat în timp de la familia tradițională în care
stabilirea sarcinilor în familie era precisă, rigur oasă, la familia modernă în care are loc o
schimbare de roluri între parteneri, o distribuire și redistribuire a acestora în funcție de natura
situațiilor cu care se confruntă. În luarea decizii lor, autoritatea poate aparține exclusiv unuia
dintre cei doi membri ai cuplului( de regulă bărbat ului) sau poate fi împărțită între cei doi
parteneri. Funcțiile pe care le îndeplinește sunt d e natură biologică, psihohafectiva, economică și
educativă. Relațiile dintre membrii familiei, atât între soți cât și între părinți și copii au avut o
evoluție specifica în timp, tinzând spre o democrat izare cât mai mare. Toate aceste elemente
influențează și ele înțelegerea și amenajarea propr iei case. Felul în care membrii familiei se
percep între ei, este influențat și de locul de mun ca pe care aceștia îl au, prin urmare, de clasa
socială din care fac parte. De asemenea și timpul p e care îl petrec împreună sau în diverse spatii
ale apartamentului , este determinat întrho bună mă sură de timpul pe care îl petrec la serviciu sau

15 la diverse scoli pe care le urmează. În familia mod erna se încearcă responsabilizarea fiecărui
membru al familiei în parte în luarea deciziilor ca re privesc amenajarea apartamentelor, tinduhse
cont de așteptările și valorile fiecăruia.
Familia de muncitori este formată dintrhun grup d e persoane, constituit pe baza unor
legături ce au apărut prin căsătorie sau prin înrud ire de sânge, adopție, în care unul sau ambii
soti, profesează o meserie prin care se încadrează în categoria socială, muncitori. Muncitorul este
o persoană care ia parte nemijlocit în procesul obț inerii bunurilor materiale, la întreținerea și
repararea acestora, sau în procese de munca similar e prin care desfășoară o muncă fizică în
industrie sau în sectorul de prestări servicii. El desfășoară un anumit număr de ore la locul de
munca zilnic, primește un salariu pentru munca depu să și prestează o muncă fizică în cadrul
unei firme particulare sau a unei unități economice de stat. Munca sa poate fi calificata sau
necalificata întrho anumită meserie sau poate avea diverse grade de calificare. Locul său de
munca este unul bine structurat și organizat, făcân d parte dintrhun grup sau echipa de muncă în
care se respectă o anumită ierarhie specifică. Școa la pe care muncitorul a absolvitho, poate fi de
asemenea școala generală, profesioanala sau liceala ( foarte rar sunt cazuri de absolvenți de studii
superioare care să lucreze ca și muncitori). Încadr area în muncă a sa este făcută cu sau fără carte
de muncă, pe durata determinata sau nedeterminată, iar mediul său de proveniența poate fi atât
rural cât și urban, predomina însă cel rural. Munci torul posedă o anumită vechime în muncă și o
anumită competență profesioanală, precum și un sist em de valori proprii, determinate de poziția
sa socială și de mediul în care își petrece cea mai mare parte a timpului.

Practici și acțiuni curente într-o locuintă
Practicile și acțiunile curente reprezintă fapte um ane obișnuite care urmăresc anumite
scopuri și care se desfășoară exclusiv în spațiul d e locuit. Efectele lor sunt de durată sau
imediate, reflectate asupra propriei persoane sau a supra tuturor persoanelor din apartament.
Aceste acțiuni pot fi de baza sau derivate din alte acțiuni și presupun o anumită responsabilitate
individuală sau colectivă, ele putând avea cauze di ferite sau cu motivații asemănătoare. Pot fi
acțiuni ce țin de obișnuită sau de rutină, ce nu pr esupun o planificare conștientă și o decizie
prealabilă, fiind rezultatul unor repetări regulate și parvin atenției doar când se denaturează
regularitatea și rânduiala mediului în care se petr ec. Tot în interiorul unei locuințe pot fi

16 observate și acțiunile afective, ele fiind cele car e presupun existenta anumitor emoții deosebite,
fără calcul rațional care să determine obiectivele și posibilele consecințe, spontane și îndeplinite
înainte de a lua în cosiderare consecințele pe care lehar putea avea. Acțiunile ce țin de obișnuită
și cele afective sunt adesea descrise ca iraționale , dar tot ele sunt și cele care permit îndeplinire a
activităților practice care contribuie la formarea vieții cotidiene, fără a fi analizate în prealabil,
ceea ce nu înseamnă că ar fi ineficiente, greșite s au dăunătoare. Acțiunile raționale, sunt
caracterizate printrho alegere conștientă intre mai multe alternative îndreptate spre îndeplinirea
unui scop. Mijloacele sunt alese în funcție de nece sități și posibilități, precedate de alegeri
voluntare și cu anticiparea rezultatelor probabile, bazate fiind pe resurse disponibile și valori ce
determina un anumit tip de comportament.
Acțiunile specifice sunt determinate de particulari tățile unei anumite categorii sociale( în
cazul de fata muncitori) și determinate de practica rea meseriei, tradiție și moștenire culturală,
religie, mentalități și influente. Toate aceste tip uri de acțiuni se desfășoară și în interiorul unei
locuințe determinând percepția locuitorilor asupra ei și modalitățile de decorare. În societățile
industriale ceea ce contează din ce în ce mai mult pentru oameni este ceea ce se petrece în
spatele ușilor locuințelor. Casa devine din ce în c e mai mult o exprimare a situării pe scara
socială, dar și una de exprimare a entității psihol ogice. Conștiința de a aparține sau nu uneia sau
altei clase se manifestă de asemenea în interiorul unei locuințe tot prin acțiunile pe care familiile
de muncitori le întreprind acolo. Exista în literat ura de specialitate și conceptual de “ casa
ideală”, reprezentând o idealizare a spațiului de l ocuințe în ceea ce privește amenajarea ei.
Oamenii au nevoie în cadrul casei în care locuiesc de un spațiu al intimității, unul al întâlnirii
între ei și ceilalți membrii ai familiei sau musafi ri, un spațiu al igienei și unul unde să poată lua
masa. Dincolo de acestea însă locatarii pot extinde sau modifica propria locuința astfel încât să se
apropie cât mai mult de ceea ce ei numesc, casa ide ală. Stabilirea a ceea ce înseamnă casa
ideală, se face în funcție de întreaga lor percepți e asupra propriei case, limitată de resursele
materiale de care dispun.

17 2. Date si metode

În cercetarea mea am folosit ca metode de investiga ție interviul și observația. Interviul,
deoarece majoritatea subiecților nu se simțeau în l argul lor atunci când li se puneau întrebări
directe, a fost realizat în două moduri și anume su b forma de interviu semihstructurat, dar și întrh
o manieră informala și anume discuții “fata în fata ” prin care am putut să suprind aspecte legate
de locuința famiilor respective prin intermediul că rora am obținut informații despre reproducerea
mentală a diverselor spatii din locuințele lor, dar și despre trăsăturile lor de personalitate și de
clasă, trăsături ce determina aspectul casei și fel ul în care acesta este văzut de către locuitorii lu i.
Cele patru familii cu care am stat de vorbă, locui esc în cartierele Mărăști și Manastur din Clujh
Napoca, aceste zone fiind considerate drept industri al datorită faptului că aici locuiau inaitne de
1989 muncitori cu precădere. Toți cei cu care am st at de vorba lucrează în fabrici, private sau de
stat, la producerea diverselor bunuri, cum ar fi în călțăminte, confecții sau ca și lăcătuși ori
sudori. Au aceleași meserii ca și în regimul comuni st, cu deosebirea că acum nu lucrează toți în
sistemul de stat, deoarece fabricile lor nu mai exi stă sau lucrează cu un număr mult mai mic de
oameni, astfel mulți dintre ei un un loc de muncă l a diverse societăți economice private.
Apartamentele în care locuiesc, sunt în toate cele patru cazuri primite înainte de 1898, prin
intermediul fabricilor în care lucrau, unele fiind cumpărate cu sume foarte mici de bani după
1990, altele fiind și acum în chirie la stat (de ex emplu apartamentul celor din Manastur), dar o
chirie fără valoare economică mare, care poate fi p lătită fără eforturi de către locatari. Toate
aceste apartamente, chiar dacă sunt din două cartie re diferite, au fost construite în blocuri
destinate numai famiilor de muncitori, având aceeaș i zugrăveala și o suprafață asemănătoare și
anume 14,5 metrii pătrați, în condițiile în care mă rimea standard a unui apartament era de 14
metrii pătrați, zugrăvite în vopsea cu ulei de culo are albă, cu ușile foarte puțin rezistente, vopsite
la rândul lor în alb și cu sticla opacă. Interviuri le sunt în număr de zece, având în vedere faptul că
la una dintre familii, proprietarii muncitori au re fuzat să îmi acorde câte un interviu, putând face
asta doar cu unul din cei doi fii ai lor. La acea f amilie însă am încercat și am reușit să realizez
câteva fotografii care surprind amenajarea și mobi larea casei.
Observațiile sunt în număr de zece la fel ca și int erviurile și au fost realizate câte două la
aceeași familie, una în timpul săptămânii și cealal tă la sfârșit de săptămână, iar la două dintre

18 familii am realizat observații atât sâmbăta cât și duminica. Intrarea în teren miham făcutho prin
intermediul a două familii de rude, care se încadre ază în categoria care mă interesează pe mine,
respectiv clasă muncitoare și care mihau prezentat la rândul lor fiecare câte o familie de vecini,
colegi de munca dehai lor, dispuși să stea de vorbă cu mine. În timpul cât am stat la ei, am
încercat să rețin cât mai multe detalii din aspectu l apartamentelor, pe care însă nu leham notat
niciodată în fața lor și să port discuții de așa ma niera încât să aflu cât mai multe informații
pentru cercetarea mea, dincolo de discuțiile inform ale despre orice alte subiecte pe care leham
purtat cu ei. La început au fost destul de reticenț i, au încercat să se poarte foarte cordial și săhmi
acorde foarte multă atenție, dar după câteva ore pe trecute împreună atmosferă a devenit din ce în
mai destinsă și fiecare individ șiha reluat activit ățile firești în măsura posibilului limitat de
prezența mea acolo. Interviurile și observațiile pe care leham realizat, au urmărit să descopere ce
îl determină pe fiecare membru al fiecărei famiili de muncitori în parte, să facă anumite acțiuni
și nu altele întrhun spațiu sau altul din casă, mer gând aici de la ce considera adecvat să facă în
anumite locuri din casă și până la cum consideră ad ecvat să decoreze diversele încăperi ale
locuinței.
Subiecții pe care iham intervievat au vârste cuprin se între 40 și 50 de ani adulții și între 20
și 25 de ani tinerii. Adulții provin din mediul ru ral și au ajuns în ClujhNapoca datoriata dorinței
de ahși găsi un loc de muncă, având școala generală absolvita și urmând în ClujhNapoca diverse
scoli profesionale. Motivele pentru care au ajuns a ici, sunt legate pentru cei mai mulți dintre ei
de starea materiala precara pe care au avutho acasă , văzând în ClujhNapoca o posibilitate de ahși
găsi un loc de munca întrhuna din fabricile existen te aici și de ahși întemeia ulterior o familie.
Prin interviurile și obsevatiile realizate am încer cat să surprind întrho măsură cât mai
cuprinzătoare elementele vieții de zi cu zi ale ace stor familii, pentru că dincolo de ele săhmi pot
creea o imagine asupra semnificației spațiului de l ocuit pentru ei, asupra a ceea ce consideră ca
firesc, să se întâmple în diversele spatii din apar tament. Dincolo de funcționalitățile normale pe
care le are un loc sau altul dintrhun apartament, e xista diferențe de raportare la aceste locuri,
specifice clasei muncitoare. Majoritatea prietenilo r pe care acești oameni îi au fac parte din
aceeași clasă socială, asta în condițiile în care î n acest caz, clasa socială este dată de tipul
profesiei pe care o au indivizii și de starea lor m aterială și cultural, ca și ei, asta însemnând că
atunci când se raportează la cum ar trebui să le ar ate locuința țin cont foarte mult și de părerile

19 celor care fac parte din același mediu ca și ei. De asemenea adulții sunt influențați în luarea unei
decizii sau a altei decizii de către copiii lor, ca re vin cu o înțelegere a spațiului privat diferită de a
lor, specifica vârstei pe care o au și statutului e ducațional, având în vedere că majoritatea sunt
studenți. Prin observații am putut urmări o serie s emnificativă de elemente de la mobilierul din
casă și până la ce se discută în diversele spatii d in apartament, iar prin interviuri am încercat o
apropiere și o cunoaștere a personalității celor ca re locuiesc acolo, pentru a afla ce îi determină
să facă anumite acțiuni sau nu, întrho parte sau al ta a locuinței.
Temele de interviu despre organizarea și percepere a spațiului locuinței, fac o trecere prin
istoria familiilor cu care am vorbit, din momentul în care familia sha mutat în spațiul respectiv,
pentru a crea o imagine de ansamblu asupra motivulu i mutării aici, dar și a condițiilor în care sha
întâmplat acest fapt, incluzând aici perioada de ti mp de când locuiesc acolo și modalitatea prin
care au ajuns să facă asta. Ulterior, am încercat o abordare a evoluției în apartamentul respectiv,
atât în ce privește arhitectura camerelor și struct ura lor cât și mobilierul și utilitatea camerelor.
Pentru a avea o imagine cât mai completă asupra așt eptărilor lor de la casa în care locuiesc am
ținut cont de fiecare spațiu în parte, atât de dime nsiunile sale geografice cât și de cele simbolice.
După discuțiile despre amenajarea spațiului și schi mbările concrete ce shau făcut în acest sens,
am canalizat atenția înspre percepția asupra locuin ței și înspre cum sunt utilizate diversele spatii
din apartament. Am surprins aici elemente de la ord inea sau frecventa utilizării diverselor spații
de către un membru sau altul al familiei și până la felul în care este privit spațiul respectiv de
către ei și de asemenea care sunt spatiile unde sun t primiți cei care vin din exterior, care sunt
spațiile de întrunire pentru întreaga familie și de ce caracteristici a ținut cont fiecare membru al
familiei atunci când a ales o cameră sau alta pentr u a fi camera lui. Reliefarea modului în care
indivizii din interiorul unui apartament pătrund și în spatiile private ale celorlalți este și ea
surprinsă la rândul ei de observațiile și interviu rile realizate. Valorizarea spatiilor din interioru l
locuinței, atât din punct de vedere material cât și sentimental a reieșit la rândul ei din interviuril e
informale avute cu locatarii.
În ceea ce privește accesul în teren, acesta nu a f ost posibil decât după îndelungi
insistențe și prin intermediul unor prieteni sau ru de. Pe de o parte validitatea datelor poate fi
periclitata tocmai de faptul că îi cunoșteam pe sub iecți și au încercat cu toții la început să se
poarte întrhun anumit mod, însă cred în același tim p ca apropierea dintre noi iha determinat în

20 cele din urmă să se poarte cât mai natural și fires c. Cu toate acestea în realizarea interviurilor
subiecții au încercat să scoată în evidență aspecte le pozitive ale casei și ale feului în care se
înțeleg unii cu ceilalți, celelalte aspecte putând fi surprinse numai prin observații sau din discuții
informale. De asemenea nu am putut aplica interviur i tuturor subiecților, decât sub forma de
interviuri informale, stand de vorbă, pentru că ime diat ce vedeau reportofonul reduceau deja
destul de mult din informațiile pe care lehar fi sp us întrho situație neconvenționala. Intrarea în
locuința cuiva, așadar în cel mai intim spațiu al său provoacă o oarecare modifiare a
comportamentului, chiar dacă cel care intră acolo î i cunoaște mai mult sau mai puțin pe indivizii
respectivi, de data aceasta poziția mea era diferit ă și chiar dacă nu am luat notițe în fața lor, nu
am putut să le ascund în totalitate scopul demersu lui meu, mai ales că trebuia să canalizez
discuția întrhun anumit sens. Subiecții mei au fost reprezentativi pentru conceptele pe care le
studiez în lucrarea de fată, iar întâlnirea cu ei p e teren a constituit una dintre cele mai interesant e
experiențe ale mele, ca studentă, de până acum. A p ătrunde în spațiul cei mai intim al unei
familii a însemnat pentru mine a înțelege cât de mu lt din ceea ce am găsit acolo vine din
influente ale societății, poziției sociale și cât t ine numai de trăsăturile de personalitate ale fiecă rui
membru al familiei în parte

21
3. Patru locuințe muncitoreși în Cluj

A pătrunde în locuințele unor oameni obișnuiți este ca și cum ai începe să cunoști propria
imagine de cercetător în oglindă. Se reflecta în ea prezentul, cu toate părțile lui, dar și trecutul
prin urmele pe care leha lăsat. Cele patru apartame nte ale famiilor de muncitori care fac obiectul
cercetării mele, pot fi privite sub forma unei clep sidre. Capătul de jos, momentul venirii viitorilor
proprietari în ClujhNapoca, începutul din oraș, prin terminarea unei școli profesionale și găsirea
unui loc de muncă în fabricile existente aici, apoi clepsidra se umple tot mai mult cu timp și
spațiu și devine tot mai consistentă. Muncitorii îș i întemeiază familii, și primesc apartamente în
care să locuiască. La început ele nu reprezentau de cât un „simplu acoperiș deasupra capului”,
unde să se poată odihni, să mănânce și săhși creasc ă copii. Ulterior aceste locuințe, au căpătat și
din punct de vedere simbolic, o valoare tot mai mar e, oamenii simținduhse atașați de ele și
încercând să creeze acolo un ambient cât mai plăcut , căruia săhi dea o formă și o imagine care săh
i reprezinte cel mai bine atât la nivel cultural câ t și la nivel economic. Spațiul sha umplut tot mai
mult cu amintiri, întâlniri, trăiri, mobilier, viaț a în sine și elemente firești ale sale. Pereții alb i și
goi găsiți la început, au fost încărcați cu câteva elemente care să exprime etape din viața celor
care trăiesc acolo sau credințe ori realizări ale lo (fotografii ale diverselor evenimente din viața
lor, diplome, icoane sau tablouri). Copii celor sos iți aici au crescut, au urmat diverse studii,
desprinzânduhse de părinții lor atât ca perspective de viața cât și ca oportunități. Acesta constituie
apogeul clepsidrei alături de importantele modifică ri făcute în aspectul apartamentelor. Urmează
apoi o perioadă de stagnare, în care nu se modifica prea mult lucrurile din punct de vedere al
aspectului apartamentului, iar unii dintre copii se căsătoresc și pleacă. Ulterior modificările ce se
vor face în apartament, nu vor mai fi atât de subst anțiale, iar adulții se vor duce din ce în ce mai
des „la țara”, fie pentru vizita, fie pentru că se gândesc că la final, când vor ieși la pensie, se vo r
retrage acolo. Dorința lor de a se întoarce în sate le din care au plecat este tot mai mare,
apartamentele vor rămâne copiilor sau vor fi vândut e.
Cele patru familii cu care am stat de vorbă , fami lia Hentea, familia Huducas., familia
Chiorean și familia Roman, sunt formate fiecare din doi adulți și unul , doi sau trei copii. Adulții
provin în totalitate din mediul rural, au absolvit opt clase și apoi câte o școală profesionala în

22 ClujhNapoca. Înainte de a discuta modul în care este structurat apartamentul acestor familii, mai
întâi le voi prezenta succint.

Portrete de familie
Familia Hentea
Viorel ( 45 de ani), sha născut în comuna Ciucea j udețul Cluj și a venit în ClujhNapoca la
vârsta de 15 ani, pentru a face o școală profesiona lă de lăcătuși mecanici, ce aparținea de grupul
școlar, “M.I.U”. A urmat acea școală, fiind însă un elev care a creat multe problem și care nu
respecta disciplina deloc. După absolvirea ei a înc eput să lucreze la o I.M.A.I.A, uzina de la care
a primit și prima locuință în cluj, în cartierul Ir is. În cadrul școlii pe care a efectuatho, a întâln itho
și pe Mariana(44), care urma cursurile de sudoriță, de la aceeași unitate. În cartierul Iris au locuit
până ce lhi sha născut primul copil, o fetiță pe nu me Florina, care are acum 24 de ani. Apoi au
făcut demersuri pentru a primii un apartament în al tă parte, deoarece spațiul de acolo nu mai era
încăpător și condițiile de viața precare. Viorel nu este mulțumit în momentul de față de
apartamentul în care locuiește, deoarece încă nu a devenit proprietar cu acte în regulă, ci plătește
chirie la stat. Simte că nu primit sprijin așa cum se aștepta din partea soției, pentru a cumpăra
acest apartament și pentru ahl aranja mult mai bine decât au făcutho până acum. E o persoană care
își găsește cu greu liniștea și care valorizează lo cuință în care sta mai mult prin felul în care se
înțelege cu ceilalți membrii ai familiei. De când s ha mutat în apartamentul din Manastur, sha
simți mai în largul lui, pentru că aici sunt mai mu lți muncitori și prieteni dehai lui care provin din
aceeași zonă cu el, iar în Iris erau foarte mulți r romi. Are în Manastur sentimental unei oarecare
siguranțe, mai ridicată decât în Iris și considera că oricum, indiferent de cartierul în care ar sta,
nu ar fi nicăieri în siguranță deplină. Obișnuiește să plece în piața din fața blocului șiș a stea la un
pahar de țuică, vândută la taraba, cu colegii de mu ncă. Este de asemenea o persoană foarte
impulsivă și care vede în muzică populară, în țuica băuta în piața cu țăranii la un loc, în
drumurile de la sfârșit de săptămână la Ciucea, o a linare a neimplinilor lui din mediul urban. Cea
mai mare bucurie a lui este întoarcerea acasă de la fiecare sfârșit de săptămână. Modalitățile de
petrecere a timpului liber care îi plac nu se potri vesc cu mediul urban, iar în mediul rural se simte
mult mai în largul lui, deoarece se poate manifesta pe placul sau. Nu cunoaște foarte mult din
orașul ClujhNapoca, decât drumurile care îi sunt nec esare( la spitale, prieteni, locul de muncă,

23 piața, câteva magazine din cartier și fiica lui căs ătorită în altă parte a orașului). El nu încearcă s ă
fie mai aproape de mediul urban, ci mai degrabă cau ta căi de a se izola de el și de ahși aminti de
mediul de acasă. Acest fapt se vede și în dorințel e pe care le are în raport cu amenajarea
locuinței, und ear dori să aibă mult mai multe elem ente din mediul rural. Interesant de menționat
este faptul că deși nu șiha adaptat personalitatea decât de suprafață la mediul orașului, nu mai
este nici membru autentic al mediului rural. Se poa te spune probabil, că este încă în căutarea unei
identități proprii echilibrate.
Mariana(44 de ani), este originară din județul Mure ș, satul Bogată și la fel ca și soțul ei a
ajuns în ClujhNapoca pentru a urma cursurile unei șc oli profesionale, pentru meseria de sudor. În
momentul de față este singura femeie întrho echipă de 15 bărbați care lucrează cot la cot cu ei, ca
și sudoriță. Ea spune că este o muncă foarte grea, însă îi place pentru că e mulțumită de cum e
plătită în prezent. Nu a practicat tot timpul meseri a pentru care sha pregătit, ci a avut diverse
meserii( ultima dată, înainte de prezent, a fost vâ nzătoare de legume în piața “Ion Meșter” din
Manastur). Este o femeie care nu are foarte multă t angență cu feminitatea, probabil și trăind atât
de mult întrhun mediu al bărbaților. Mariana este m ulțumită de apartamentul pe care îl au în
Manastur și spune că nu au putut modifica mai mult în el din lipsa banilor, nu pentru că nu au
vrut. Se întoarce de la serviciu în același timp cu soțul ei, adică la ora șaisprezece și primul lucru
pe care îl face după ce ajunge acasă este să pregăt ească multă cafea și să stea în bucătărie la o
țigară. Fumează foarte mult și de asemenea se uită foarte mult și la televizor. Are câteva
telenovele și emisiuni preferate. În zilele de pest e săptămâna a spus că nuhi place să facă
curățenie și nici să spele, acest fapt întâmplânduh se la sfârșit de săptămână. Manifestă un respect
scăzut fata de vecinii ei, dar și fata de soțul său , având des conflicte împreună și șiha păstrat din
tinerețe patima pentru jocurile de noroc. Mariana n u este o femeie care să fie atrasa putenic de
propria locuința, de aceea nici interesul față de c um arată aceasta nu este foarte ridicat. Ea
investește foarte mult în propriile satisfacții și în și consumul zilnic. Probabil la fel ca și soțul ei,
identitatea sa nu este foarte bine sudata și nu șih a gast locul intrhu totul în mediul în care trăieșt e.
În altă ordine de idei, am sesizat că legătura pe care acești oameni o au cu copii lor, se bazează
destul de mult pe interesul major pe care îl mani festa în raport cu banii pe care aceștia îi câștiga .
Se valorizează pe ei înșiși, dar și capacitățile pr opriilor copii, prin resursele materiale pe care
aceștia le pot obine și contează mai puțin modalita tea prin care acești bani sunt obținuți, câtă

24 vreme ei nu provin din surse ilicite. Nu aș putea să o descriu pe Mariana ca pe o femeie plină de
viață și care se bucura de viață, ci mai degrabă ca pe o femeie obosită, care încearcă săhși
ascundă nemplinirile fumând foarte mult și stând or e întregi în fața televizorului fără să discute
cu nimeni.
Florin, cel mai mic dintre cei doi copii ai lor, ar e 19 ani și a absolvit anul trecut liceul
sportiv din ClujhNapoca, fiind un foarte bun atlet. Sha înscris la facultatea de “ Educație fizică și
sport” însă după un an a renunțat, spunând că taxel e sunt prea mari și nu merita să dea atât de
mulți bani. A urmat în schimb începând cu anul 2007 cursuri de stilist și în prezent lucrează la un
coafor cunsocut din central orașului, fiind foarte bine plătit. Pe lângă acest fapt, el a căutat să se
desprindă total de părinții lui din punct de vedere material și pentru că nu iha plăcut foarte mult
să studieze sha decis săhși exploateze la maximum c apitalul fizic. În consecință este acum și
dansator în cluburile din oraș și merge la sala zil nic, având foarte multă grijă de felul în care
arată. Este mulțumit de banii pe care îi câștiga și de faptul că se distrează foarte mult în
drumurile pe care le face pentru diverse spectacole . Este persoana care judecă cele mai multe
lucruri în materie de prezent și de rezultat vizibi l concret, material. Nu sta foarte mult să se uite
în urma să și are de gând când își va permite să se mute singur. Simte că are foarte puține în
comun cu părinții lui, atunci când vine vorba de al egeri sau de gusturi în materie de decorare a
locuinței, de aceea șiha decorat propria cameră dup ă bunul plac. Nu se implica în alte schimbări
ce au loc în casa, nu îl preocupa, mai ales pentru că stă foarte puțin timp acasă. Singurele discuții
pe care le are cu părinții lui sunt răspunsurile sc urte și rapide pe care le da la câteva întrebări de
ale lor. Nu îi place să stea la discuții cu ei, vrân d să fie cât mai independent din toate punctele de
vedere. Dacă ar fi ca acel apartament să fie decora t după gusturile lui, atunci nu ar mai există pe
nici un perete tablouri sau icoane și nici o zuvrea la clasica, în care tavanul este albă și pereții au
altă culoare, ci ar fi mult mai viu și mai colorat totul. El ar zugravii atunci întregul apartament
așa cum este în prezent camera lui și anume vopsită în forme geometrice și în culori putenice. De
asemenea nu ar mai exista nici mobila cu vitrine, c ăreia ihar lua locul un mobilier mult mai
discret, format din corpuri mici și care se pot man evra ușor. Despre fiica lor mai mare Florina(
23 de ani), nu am să menționez decât că este căsăto rită cu un om înstărit material, nu lucrează(
înainte de a sa căsători a fost balerina), dar acum stă acasă pentru că are un copil de un an și
jumătate. Nu menționez mai multe despre ea deoarece nu mai sta cu părinții ei, deci nu mai

25 locuiește în apartamentul din Manastur.

Familia Hurducas
Alexandru este capul familei în acest caz și faptul că este un mascul dominant se poate
observa încă de la o primă discuție cu el. Are 45 d e ani, și sha născut în comuna Iclod județul
Cluj. La fel și soția sa care provine din același s at:
“Eu și soțul meu suntem din Iclod amândoi și acolo vrem să ne și întoarcem. Ne:am
săturat de orașul ăsta că e multă gălăgie și nu ieș im nicăieri și în plus aici la etajul opt
unde stăm vara este foarte cald, acolo însă ne pla ce, ne:am construit o cabană lângă
casa părintească, pentru ca soțul meu lucrează în c onstrucții și ne place tare mult acolo.
Mi:am pus și zarzavaturi și legume în grădină și so țul a plantat o livadă cu o sută de
pomi. Nu exista sâmbăta în care să nu mergem acolo. La copii nu le place, dar nouă ne
place foarte mult.(doamna Rodica). ”

Alexandru a venit în cluj ca să urmeze o școală pro fesională, unde a învăța meseria de
zidar. A lucrat tot timpul de când este aici la div erse firme de construcții, de stat și mai apoi
private. Deși este în oraș de mai mult de 25 de ani , nu se simte deloc atașat de el și nici de
apartamentul în care locuiește. Intenționează să vâ ndă acest apartament sau săhl lase unuia dintre
copii și el să se mute împreună cu soția lui innapo i în Iclod. Nuhi place orașul, deoarece e foarte
zgomotos și în apartament mai ales vara este extrem e de cald( având în vedere că e situat la
etajul opt). Pe de altă parte fiind și președintele asociației de locatari, este nemulțumit de cât de
mulți chiriași sunt mai nou pe scară și faptul că a ceștia îl deranjează foarte mult sau primește
multe reclamații de la proprietari pentru că au pro bleme de nerespectare a orelor de liniște.
Alexandru are un simț al umorului foarte dezvoltat, este o persoană foarte sociabilă și dispusă să
ajute, atunci când nu vede decât rezultate benefice în asta. Tine însă foarte mult să fie respectat
de către locatarii scării și este foarte indignat d e atitudinea chiariasilor, încercând de fiecare dat ă
când apare o problemă să îi pună la punct. Are tatu at pe umărul drept un vultur care consider eu
că îl reprezintă foarte bine, este un om care se im pune, prin atitudine și prin idei. La fel ca și
ceilalți membrii ai familiilor cu care am stat de v orbă, nu are foarte multă tangență cu viața

26 orașului, singurele ieșiri ce le face în oraș sunt la locul de muncă, la cumpărături în diversele
hipermarketuri și la barul ginerelui sau unde îi pl ace să meargă la bere pe terasa. Marea lui
preocupare este să se întoarcă în Iclod, unde șiha construit o casă de vacanță. În spațiul de acolo
se simte cel mai bine și simte că îl reprezintă cel mai mult. În interiorul locuinței toate
schimbările făcute sunt realizate de către el, e mu lțumit de ele, sha aliniat la tendințele de
amenajare ale prezentului. Este însă conștient că a r fi putut face și mai mult, dar cum are de gând
să se retragă la țară, îi va lăsa pe copii să facă ei ce schimbări vor, după ce el și soția lui se vor
muta în Iclod.
Rodica (43 de ani), soția domnului Alexandru, a ven it în ClujhNapoca, din aceleași
motive ca și dansul, pentru ahși găsi un loc de mun că. A urmat aici cursurile școlii M.I.U.,
perioada în care a stat în cămin, iar apoi sha anga jat la fabrica tricotaje “Somesul”, unde a lucrat
în permamenta și lucrează și în prezent. Se pare că de anul viitor însă, fabrica se va închide, iar
doamna Rodica spune că nu îi pare foarte rău, pentr u că oricum ar vrea să se ducă și ea cu soțul
ei în Iclod. Șiha plantat acolo legume, cartofi, ar e o grădină a ei, de care este foarte atașată și îi
place și faptul că e multă liniște. Se simte aici î n spațiul apartamentului în care locuiește,
oarecum inconfortabil, deși sta de atâta timp, are sentimentul unei permanente “înghesuieli”, ca
și cum nu ar avea suficient de mult spațiu pentru p ropriile nevoi și nici suficient de multă
intimitate. Nu se poate detașa de ideea că trăiește întrho lume a blocului, în care raporturile cu
vecinii nu pot și neglijate. Se înțelege bine cu ei , dar ar vrea să aibă totuși o casă, cu o curte
mare, în care să nu depindă deloc de ceilalți. Rodi ca este o femeie jovială, sensibilă și
îngăduitoare. Cercurile de oameni în care ea se înv ârte sunt cele de la locul de muncă, rudele
care vin în vizita sau vecinii. Nu cunoaște decât fo arte puțin din oraș, nefiind interesată să
descopere mai mult decât câteva drumuri utile pentr u ea și familia ei. Trăsătura ce am observanth
o de altfel la toate cele patru familii, este vorba despre lipsa unei curiozități de descoperii orașul
și părțile lui cu care acești oameni nu au tangenta directă. Se poate transpune întrhun fel de teama
de ieși din propria carapace, datorata necunoașteri i sau obișnuinței. Acești oameni caută utilitatea
strict funcțională a spatiiilor din oraș, nu cauta și locuri în care să se poată relaxa sau în care s ă
cunoască un alt fel de a fi în cadrul mediului urba n. Aceste locuri sunt pentru ei satele din care
provin, în care unii merg în fiecare weekend, iar a lții o dată la două sau trei săptămâni. Rodica
merge cu soțul ei în fiecare sâmbătă și așteaptă cu nerbdare sfârșitul se săptămână pentru a

27 ajunge acolo. Ea nu este o persoană foarte puternic atașată de apartamentul în care locuiește,
pentru ce asociază acest spațiu cu mediul urban, ca re nu e cel mai prielnic pentru ea. Cu toate
acestea are grijă ca apartamentul să fie cât mai în grijit și cei care trăiesc acolo sau vin în vizita sa
se simtă cât mai confortabil.
Cristina (25 de ani) și Cristian (18 ani) sunt cei doi copii ai familiei HS..El este elev la
’Liceul de Transporturi’’, în clasa a 11ha. El est e persoana care sta cel mai puțin acasă. Merge
dimineață la ora opt la ore și se întoarce seara tâ rziu, după telefoanele insistente ale părinților. Nu
e un adolescent căruia săhi placă se se certe cu pă rinții lui, ci mai degrabă încearcă să aplaneze
conflictele prin metode pașnice, chiar dacă asta pr esupune să lase de la el mai mult. De asemenea
nu îi place să studieze, lipsește de la destul de m ulte ore, dar nu e un copil care să le fi creat
probleme foarte grave. Atunci când este acasă, majo ritatea timpului șihl petrece în fața
calculatorului. Sta puțin de vorbă cu părinții lui și le spune că oricum ei nu ar înțelege tot ce leh
ar explica, așa că mai bine nu se mai obosește să f acă asta. Cristian nu poate să conceapă cum
părinții lui își doresc să se întoarcă la țară, deo arece lui nu îi place deloc acolo. Merge foarte rar
cu ei la Iclod și atunci doar pentru că au insista t foarte mult. Timpul de după ore în care nu este
acasă, îl petrece cu cumnatul său la barul acestuia sau cu prietenii jucând biliard. În ceea ce
privește amenajările în apartament, nu sha gândit n iciodată foare clar cum șihar dori să arate, dar
dacă ar fi să locuiască acolo el singur, e convins că ar face foarte multe modificări. Ar vrea să
aibă un sistem audio video foarte performant, să di spună de un spațiu mai mare și de mai multă
intimitate. Cristian cunoaște orașul mult mai bine decât părinții lui, însă nu se mândrește cu asta,
i se pare ceva firesc. Nu știe ce ar vrea să urmeze după ce va termina liceul și nici în prezent nu
are niște pasiuni foarte bine conturate. Camera lui este și în acest caz cea în care shau făcut cele
mai multe schimbări, de care el este mulțumit. Des pre sora lui Cristina de 25 de ani, din nou nu
pot afirma foarte multe, deoarece ea sha căsătorit anul tercut și locuiește acum pe strada
Câmpului, la casa alături de soțul ei. Este foarte încântată că poate să locuiască la casă, ca a
scăpat oarecum de presiunea vecinilor și are la dis poziție o curte frumoasă, în care poate să stea
ore întregi și să se bucure de liniște.Membrii fami liei Hs., văd în posibilitatea de a locuii la casa
cea mai bună alternativă pentru a putea personalize cât mai mult spațiul și locul în care trăiesc. În
pereții apartamentelor nu se pot face orice fel de modificări, structura nu poate fi schimbată în
esență, ia prin pereți de multe ori pot fi auzite s unete și de la cei care locuiesc în jur, ceea ce es te

28 pentru ei foarte deranjant. Acest fapt le dă sentim entul că deși au locuințe proprii, trăiesc totuși î n
comun, pentru ca anumite linii prescrise social tre buie oricum respectate, iar prezența vecinilor
atât de aproape de ei nu poate fi nici ea ignorată.

Familia Chiorean
Viorica (50 de ani), este din comuna Ciucea județul Cluj și e venit în ClujhNapoca, din
aceleași considerente ca și ceilalți subiecți cu ca re am stat de vorbă și anume pentru ahși găsi un
loc de muncă și a urma o școală aici. A urmat cursu rile școlii profesionale M.I.U, secția de
croitorie. Iha plăcut foarte mult dintotdeuna să co asă sau să țeasă, deci a încercat săhși practice
meseria cât mai bine cu putință, peste tot unde a fost nevoie de ea. A lucrat atât la diverse fabrici
de țesături, cât și acasă sau chiar pentru ea însăș i. Așa se face că în camera mare sunt păstrate și
acum pe mobilă dantele cusute de către dansa și car e fac parte din tradiția populara româneasca
la care dansa tine foarte mult. Dacă fiica dânsei, Liliana, nu ar considera ca acele “macrameuri”,
sunt prea demodate, dansa lehar pune și în celelalt e camere, nu numai pentru că îi plac cum arata
ci și pentru că sunt lucrate de către dansa și tine la ele foarte mult din acest motiv. Gusturile
copiilor sunt însă diferite și încearcă să îi lase mai mult pe ei să amenajeze locuința de acum
înainte. Domna Viorica, nu este deloc nostalgica du pă locurile natale, asta deoarece provine
dintrho familie în care exista încă patru surori, i ar casa părintească este una foarte mică. Cu toate
că nu șihar dori să se întoarcă acolo, merge cât de des este posibil să o viziteze pe mama ei
bolnavă. Dansa a urmat aceeași traiectorie ca și ce ilalți subiecți cu care am stat de vorbă, în ceea
ce privește meseria. Ajungând împreună cu soțul ei angajații unor fabrici, au primti și un spațiu
unde să locuiască. Spațiul în care locuiesc în prez ent este al doilea spațiu primit, la solicitarea
lor. După ce ihau avut pe toți cei trei copii, avea u nevoie și de spațiu de locuit mai mare și au
primit apartamentul în care locuiesc în prezent. Dâ nsa este mulțumită de casă în care locuiește,
dar este conștientă că shar mai putea face multe mo dificări, însă nu știe cconcret ce, innafara de
faptul își dorește geamuri termopan, deoarece gălăg ia ce se aude din stradă este foarte deranjanta
pentru dansa. Acesta este și motivul pentru care nu împarte dormitorul alături de soțul ei, ci
preferă să doarmă în camera mare (“acolo este mai m ultă liniște”).Este o persoană căreia îi place
să vorbească foarte mult și să fie sociabilă. În pr ezent lucrează la o firmă care produce
încălțăminte a unui italian. Drumurile dânsei se îm part intre locul de muncă, Piața Mărăști unde

29 își face de obicei cumpărăturile, câteva vizite des tul de rare la rudele pe care le are în oraș sau la
diverși prieteni și uneori duminica la biserică. De și nu îi place foarte mult să gătească timpul cel
mai mult, după ce se întoarce de la serviciu îl pet rece în bucătărie, deoarece nimeni altcineva din
familie nu mai gătește. Nu are o cameră preferată, f iind persoana care a migrat deha lungul
timpului prin întregul apartament, însă se simte ce l mai bine în camera mare fiindcă acolo are
parte de multă liniște.
Stefan, soțul doamnei Viorica, originar din comuna Maierul, județul BistrițahNăsăud, este
în vârstă de 50 de ani și lucrează în construcții. Dansul este cel mai atașat dinte toți subiecții cu
care am stat de vorbă de spațiul acesta. Provine di ntrho familie săraca, numeroasă și părinții nu îi
mai sunt în viață, deci nu are nici un motiv pentru care să își dorească să se întoarcă în mediul
rural. A venit în ClujhNapoca, cu peste treizeci de ani în urmă, pentru a urma o școală
profesională și a dobândi o meserie. Acum are meser ia de zidar, și toată viața a lucrat în
construcții. Pe cât de evident își manifesta Lili p ersonalitatea, pe atât este dansul de calm și blaji n
și mai puțin radical în opinii. În prezent nu este foarte încântat de faptul că va intra în șomaj
tehnic, cu toate că spunea dansul, așa va mai avea ocazia să se odihnească puțin și să mai facă
schimbări prin casă. Majoritatea schimbărilor făcut e până acum, sunt făcute de către dânsul în
cadrul acestui apartament. Domnul Stefan se simte f oarte atașat de spațiul în care locuiește în
prezent pentru că aici a investit cel mai mult munc a sa și banii săi, și tot aici șiha petrecut cei ma i
grei, dar și cei mai frumoși ani din viață. Este mu lțumit de ceea ce au acum în apartamentul în
care locuiesc, deoarece face mereu trimitere cu săr ăcia de la țară, bucurânduhse ca aici are un
spațiu al lui și familia alături.( Am venit că am f ugit de sărăcia de la țară și nu am stat din prima
aici. Mai întâi am stat în cămin de nefamiliști și după ce am avut copii am stat undeva unde erau
două camere.Asta e a treia locuința, ca deja acolo nu mai aveam loc. Am făcut modificări la în
cas, dar abia după 90…pentru ca așa era atunci, am schimbat din peretele din hol, am renovat
baia. Apartmentul ăsta l am primit de la locul de m uncă.”). Cele mai multe ore după ce se
întoarce de la munca le pretrece în camera dansulu i în fața televizorului, sau reparând atunci
când este cazul câte ceva prin casă. La sfârșit de săptămâna contribuie în aceeași măsură cu toată
lumea la efectuarea curățeniei.
Lili, Claudiu și Cristian sunt cei trei copii ai fa miliei C. Fiica are 22 de ani, a terminat
Facultatea de Științe Economice ca șefă de promoție , la secția de Turism și în prezent lucrează la

30 centrul de informare turistică al primăriei. Ea e p ersoana cu cea mai puternică personalitate din
întreg apartamentul, cea care își exprima întotdeau na direct părerile pro sau contra și care nu
poate fi convinsă de beneficiile sau aspectele nega tive ale unui lucru, decât dacă se convinge ea
singură că este așa. Lili se lasă foarte greu influ ențată, și dacă la o masă unde sunt invitați și
musafiri, mama ei a gătit o supă care ei nuhi place foarte mult nu se va sfii săhi spună acesteia cu
voce tare( “supa aceasta ar fi putut să fie și mai bună sau altădată supa aceasta era mai bună
decât acum”). Este nemulțumită de locul de muncă pe care îl are, deoarece nu își poate practica
profesia așa cum șihar dori, având o șefă mult mai slab pregătită decât ea care nu îi înțelege
elanul. De asemenea este foarte nemulțumită de resu rsele de care dispune acest centru fată de
turiști care sunt foarte limitate din punct de vede re material. În prezent urmeza un curs despre
valorificarea monumentelor și speră întrho schimbar e în acest sens în viața ei profesională. Se
bucură însă că măcar este bine plătită, acesta fiin d singurul argument pentru care mai rămâne in
acest loc de munca deocamdată. Liliana are o fire p ragmatică și șiha decorat și camera în așa fel
încât să scape de (“mobilele mari și inutile”)și să aibe mobile formate din corpuri mici și ușoare.
Camera ei este stabilă în prezent și șiha modificat ho după cum a considerat de cuviință. Ar fi vrut
să înlocuiască inclusiv perdeaua cu una de bambus, dar mama ei nu a fost de acord, spunând că
este totuși o schimbare prea îndrăzneață. Nu îi plac e să interacționeze cu foarte multă lume și ar
prefera ca nici părinții să nu intre foarte des în camera ei. Asta se datorează faptului că ține foart e
mult la propria intimitate și vrea să ia decizii în ceea ce prieveste viața ei personală, fără ca
altcineva să se implice. Îi displace foarte mult di mineața când unul sau altul dintre părinții îi pun
întrebări despre unde a fost sau unde merge, nu pen tru că ar face lucruri în secret, ci pentru ca
asta îi dă sentimentul că nu e suficient de stăpâna pe viața ei și se simte oarecum contransa de
curiozitatea lor. Ea considera acest obicei al pări nților ei de a purta dialoguri scurte cu copii, în
care să întrebe unde au fost aceștia și ce au făcut acolo moștenit sau adus din mediul rural. De
asemenea se amuza pe seama mamei ei, pentru ca acea sta are impresia că dacă fiica ei lucrează la
un centru ce ține de primărie, știe totul despre ce se întâmpla în primărie. Lili fiind de altfel și
singura legătură cu centrul orașului pe care o au s au pretind a o avea părinții ei. Din punctul lor
de vedere Lili, ar trebuii să știe totul în materie de politica șiș a fie mult mai implicate, Lili îns ă
nici nu vrea să audă de așa ceva. Observăm aici cum părinții își reprezintă în copii conexiunea cu
prezentul și cu modernitatea.Am să menționez tot ai ci și pe cei doi frați ai ei, Claudiu siCristian,

31 carenu locuiesc nici unul în această locuință. Cris tian este absolvent al “Universității
Politehnice”, lucrează ca și programator și locuieș te cu prietena lui, iar Claudiu, fratele cel mic,
este plecat în Spania. Claudiu a fost cel care a st udiat cel mai puțin dintre toți și cel care intra î n
aceeași categorie socială cu părinții lui și anume muncitor. Un comportament interesant pe care
lham putut observa la această familie, se referă la felul în care își respectă fiecare orele de odihnă
de după masa. După servirea mesei de amiază, asta î nsemnând între ora cincisprezece și
șaisprezece, fiecare membru al familiei se retrage în camera sa și nimeni nu discuta cu voce tare
sau nu intra unul în camera celuilalt. Lili își pet rece însă destul de puțin timp acasă și atunci nu
interacționează cu părinții ei decât când se întâln esc în bucătărie la masă.

Familia Roman
Maria, provine din comuna Gârbou județul Sălaj și l ucrează la fel ca doamna Viorica, tot
în industria de încălțăminte. Are 47 de ani și a ve nit în ClujhNapoca, în momentul în care avea 15
ani, urmând cursurile unei școli profesionale de ai ci.Câțiva ani după ce a ajuns aici a locuit în
internatul școlii pe care o urmă, iar mai apoi într hun cămin de nefamiliști. Nu a fost deloc ușor
pentru dansa să se adapteze la noul stil de viață ș i de muncă, dar până la urma obișnuință a pus
stăpânire peste greutăți sau neputinte. În apartame ntul în care locuiește acum, sha mutat abia
după ce lha cunoscut pe soțul dânsei și shau căsăto rit. În cadrul familiei, dânsa este cea care
muncește cel mai mult pentru a întreține locuința, a pregătii mâncarea sau a face curățenie, cu
toate acestea nu se plânge ci dimpotrivă toate aces te elemente au făcutho să fie foarte puternică.
Se poate spune cu alte cuvinte că dânsa este “capul familiei”, deci persoana care are ultimul
cuvânt de spus atunci când se iau decizii important e atât în ceea ce privește viața membrilor
familiei, cât și în ceea ce privește schimbările ce se întreprind în apartament. Îi place să știe totu l
și să controleze totul. Atunci când unul dintre băi eții dânsei a ieșit a avut pentru prima oară o
relație mai serioasă, dansa avea obiceiul săhl sune din oră în ora, până când a înțeles că este în
siguranță și că grijă exagerată ce o manifestă dans a poate fi interpretată negativ de către copil.
Copii văd în această dorință de a știi totul, o moș tenire adusă din mediul rural, mediu în care
intimitatea unui individ este percepută altfel decâ t în mediul urban. Din trăsătura menționata mai
sus reiese că dânsa este o persoană posesivă, care se așteaptă ca punctual dânsei de vedere să fie
intotdeuna respectat. În ceea ce privește aspectul casei cele mai multe schimbări shau făcut în

32 funcție de gusturile dânsei, doar copii șihau amena jat propria cameră cât mai aproape de ceea ce
șihau dorit. Maria doarme alături de soțul dânsei î n una din cele două camere ale apartamentului,
în cealaltă cameră situânduhse copii. Sunt câteva e lemente de decor la care ține foarte mult și
anume oale de lut, ștergare și țoale pentru pat. Oa lele de lut sunt așezate în camera copiilor în
vitrină, iar țoalele sunt aranjate frumos în dulapu ri. Copiilor nu le place foarte mult acest lucru,
dar îl tolerează ca un dat firesc al părinților lor și încearcă să nu se simtă deranjați de el.
Aurel, în vârstă de 52 de ani, provine din comuna A pahida, județul Cluj și este membrul
cel mai calm al întregi familii, omul care aduce cu sine liniștea atunci când apar conflicte sau
neînțelegeri. În prezent lucrează întrho firmă priv ata ca și lăcătuș. Tot în același domeniu a lucrat
și înainte de 1989, dar nu în regim privat. Dânsul își manifestă masculinitatea atunci când se
adună cu toții în bucătărie pentru a juca Sudoku, f iind cel care câștiga de mai multe ori. Cele mai
multe ore după ce se întoarce de la serviciu, le pe trece la subsolul blocului în beci, reparând
unelte sau confecționând ceva pentru necesitățile s ale. Este de foarte multe ori de un real folos și
pentru vecinii dânsului cu care se înțelege bine. S e simte foarte atașat de locuință în care stă
acum, ea fiind prima sa locuința și cea în care a î ncercat să investească atât cât a fost posibil. Iha r
fi plăcut să fie un spațiu mai mare, dar(“ așa a pr imitho atunci de la fabrică, și acum nu mai are ce
face”). Timpul liber șihl petrece în fața televizor ului sau la țară, mai ales la sfârșit de săptămână.
Se întâmpla însă că și părinții dansului să vină în Cluj, pentru ahși vedea nepoții, iar atunci
bucătăria se transforma în dormitor, acolo existând o canapea anume pentru astfel de ocazii.
Domnul Aurel, prefera ca la sfârșit de săptămâna să meargă în Apahida, mai ales pentru că este
atât de aproape, însă cu toate acestea, nu șihar do ri ca după ce iese la pensie să se întoarcă acolo
definitiv. A venit în acest oraș pentru ahși găsi u n loc de muncă, și câtă vreme a făcut școala
profesională, făcea naveta între Apahida și Cluj, i ar acum că are acest apartament nu vede nici un
motiv pentru care să renunțe la el. Șiha făcut prie teni la locul de muncă, cu care mai iese la bere
din când în când, în rest nu este interesant de a î ntreprinde activități în oraș. Se mai întâmpla și
ca în anumite zile când soția sa este ocupată, să f ie dansul cel care merge cu listă în mâna și face
cumpărăturile din Piața Mărăști. Ihar plăcea să poa tă avea o relație mai apropiată cu cei doi baieri
ai săi, în sensul de a sta mai mult de vorbă cu ei și se simte onorat când în zilele de duminică,
toată familia se adună la masă și poate degusta un pahar de vin alături de baierii dansului, de care
ste foarte mândru.

33 Alin și Marius, sunt în vârstă de 21, respectiv 19 ani și amândoi studiază vioară, unul la
liceul de muzică, iar celălalt la conservator. Visu l cel mai mare al lui Alin din ultima perioadă
este să poată merge întrho croazieră în jurul lumii și săhși cumpere o vioară nouă. Alin locuiește
în aceeași cameră cu fratele lui pentru ca spațiul din apartament nu le permite a aibe camere
separate. El șihar dori foarte mult să aibă camera lui ai cărei pereți să îi deseneze în întregime cu
tot felul de forme geometrice sau mâzgălite la întâ mplare. De asemenea își dorește ca în
momentul în care se va muta singur, în chirie, sa a ibe în camera sa numai o masă, un pat și un
cufer imens în care să își țină instrumentele. Cu a lte cuvinte, Alin, are o viziune destul de inedită,
(în care se sesiseaza spiriul sau rebel, de artist în devenire), asupra a cum ar trebuii să arate
camera sa. Nu se gândește atunci când vine vorba de asta decât la a îmbina întrhun mod cât mai
potrivit pentru el, elementele ce țin de spiritul s ău cu câteva elemente practice de care are nevoie
ca o necesitate uzuala în cameră. Lui Alin nu îi pl ace să se simtă contrans în a întreprinde o
activitate sau alta și considera că este capabil si ngur să își organizeze propriile activități și
priorități. Afirmă că se înțelege bine cu părinții lui, însă vorbește cu aceștia destul de puțin, iau
masa împreună, răspunde când este întrebat, nha dis cutat însă niciodată cu ei elemente ce țin de
viața lui intimă și i shar părea greșit dacă ar fac e acest lucru. Alin face parte din orchestră de
muzica populara “Dor Transilvan”, fiind cântăreț l a vioară acolo și participa la multe spectacole
atât în țara cât și în străinătate. Nu asculta acas ă muzica populară și nici nu este un foarte mare
cunoscător și iubitor de folclor, dar îi place să c ânte la vioară în orchestră foarte mult. Când va
avea propria locuința, nu își dorește ca ea să fie decorată cu elemente tradiționale, ci întrhun stil
cât mai abstract. Locuiește în acest apartament de când sha născut, ihar plăcea dacă ar avea spațiu
mai mult, ca să aibe o cameră numai a lui, iar în s chimbările ce se fac aici nu se implica foarte
mult. Fratele lui, Mihai, se ceartă foarte mult cu părinții, orice nu îi place le spune întrhun mod
ostentativ, nu e atât de liniștit ca și Alin și ale ge să exprime întrhun mod cât mai evident părerile
pe care le are. De asemenea la fel ca și Alin, stud iază vioară, sta foarte puțin timp acasă, nu îl
interesează în mod deosebit vecinii lui și nici fel ul în care este aranjată casa. Este conștient de
faptul că nu e numai casa lui, ci a întregii famili i, deci nu se așteaptă că schimbările întreprinse
acolo să fie numai pe placul lui și nu are nici o idee foarte precisă asupra a ceea ce șihar dori în
acest sens.

34
Amenajarea spațiului domestic în familiile de munci tori
Mediul de proveniență al adulților se reflectă și î n anumite aspecte din amenajarea casei
și în concepția asupra diverselor spații din interi or. Astfel în camera mare a fiecărui apartament
fie că doarme acolo un membru al familiei sau nu , sha păstrat un element adus din mediul rural,
o icoană, un ștergar sau macrameuri puse pe masa di n mijlocul camerei : “ Copii ar vrea să dau
jos astea de pe masă, dar eu nu le dau jos, pentru că sunt făcute de mine și îmi amintesc de casă.
Cuverturile le:am dat jos, dar măcar astea rămân ai ci.”, a afirmat doamna Viorica în una din
discuțiile avute împreună.
Poziția socială a membrilor familiei, se reflecta î ncă de la început în spațiul în care
aceștia locuiesc, prin faptul că toate cele patru f amilii au devenit proprietarii acestor apartamente,
prin intermediul fabricilor în care lucrau (lehau p rimit atunci în chirie și ulterior după 1990 lehau
cumpărat la prețuri foarte mici), deci felul în car e au avut acces la o locuință a fost condiționat de
locul de munca pe care îl aveau.cu alte cuvinte poz iția lor socială, este determinantă în obținerea
dar și în aspectul locuinței lor:
“Din câte mi au spus și îmi amintesc, toate apartame ntele de pe scară erau al fel și
anume zugrăvite în alb, cu vopsea de proastă calita te, ușile dacă te izbeai în ele cădeau,
vopseaua cu ulei pe pereți și cu dungi. Modificăril e le am făcut după revoluție pentru ca
în vremea comunismului nici măcar mobile nu găseai să cumperi oricât ai fi vrut să faci
asta. În timp toată lumea a început să: și pună fai anța în bucătărie pentru că erau
dezastru mai ales baia și bucătăria, vopsite urât î n ulei fără nimi, poate două trei
rânduri de faianță albă, acum e super baia în casa noastră pentru că am ales eu ce
schimbări să se facă în baie; oricum după Caritas a început toată lumea în Cluj să facă
modificări și să modifice prin casa inclusiv pereți , iar apoi a apărut și legea că nu mai
voie să modifici după cum te taie capul. În fine, u ram băile comuniste, am zugrăvit de
mai multe ori ca să scăpăm de culaorea aia și de vo pseaua aia, tot atunci am intrat și noi
în febra aia și era plin în jurul blocului de saci de moloz și nu aveai voie să:i duci la
ghena și atunci toată lumea îl ducea undeva la marg inea clujului. Știu că era urât, dar
taxa ca să: l poți duce la ghena era foarte mare, a dică era chestia aia cu hai să:i
descurajăm pe romani să facă ceva nou, dar dacă tot fac hai să le îngreunam cât mai

35 mult treaba, nu ne lăsau să le aruncam la ghenă.(Li liana.).”

Aspectele apartamentelor celor patru familii erau s imilare la început, datorită faptului că
erau primite în blocuri construite pentru familiile de muncitori, de către fabricile în care aceștia
lucrau. Legătura între poziția socială și amenajare a sau asteptările pe care acești oameni le au de
la propriile case este nemijlocită .
“Am stat înainte în două camere și era normal ca du pă ce am avut trei copii să vrem să
ne mutam pentru că am zis că ne trebuie spațiul ma i mult și am făcut intervenții să
primim locuința asta mai mare de la trustul de cons trucții, eu am lucrat prima dată la
clujana, dar locuință am primit:o de la fabrica de construcții unde lucra soțul meu. Erau
mizerabili pereții la început, totul era vopsit în alb cu vopsea în ulei, pe care am reușit să
o dăm jos foarte greu după aceea și pe jos era lino leum , iar în baie și bucătărie câteva
rânduri de faianță albă”.( Doamna Viorica).

Dotările apartamentelor respective erau precare, mu ncitorul nu avea foarte mult timp pe
care să șihl petreacă în interiorul locuinței și ni ci posibilitatea de a face foarte multe schimbări.
Individului nu i se permitea o exprimare complexă a gusturilor sale. Membrii celor patru familii,
veniseră în ClujhNapoca pentru a obține un loc de mu ncă, iar locuința nu constituia o prioritate
pentru ei ca aspect, ci mai degrabă ca funcționalit ăți. În prezent însă spatiile din casă au devenit
tot mai importate pentru cei care le locuiesc și sh a încercat amenajarea spațiului ținând mai mult
cont de semnificațiile lui simbolice.
Descrierea imaginii actuale a celor patru locuințe mi se pare relevantă pentru că
demonstrează că cei care locuiesc acolo, shau ghida t în modificările făcute după orientările
celorlalți indivizi ce ocupa aceeași poziție social ă ca și ei, dar și după trăsături ce țin de
personalitatea lor adaptată la societatea actuală. Revoluția din 1989 ce a dus la schimbarea
regimului politic, a permis muncitorilor să treacă la modificări substanțiale în casele lor,
transformând întrho oarecare măsură vechea similari tate întrho similaritate nouă. În toate aceste
modificări, reprezintă un factor important starea m aterială a familiei respective, factor din nou
influențat de poziția socială pe care a o au indivi zii, cât și de nivelul lor de cultură și cel de
educație care la nivelul percepției se reflecta în amenajarea și utilizarea spațiului. Toate cele

36 patru familii, folosesc bucătăria nu numai ca pe un loc unde se întâlnește întreaga familie și ia
masa ci și că pe un loc al dezbaterilor despre prob lemele întâmpinate la serviciu sau problemele
de viața diverse, dar și ca un loc unde se primesc musafirii. “ De obicei ne întâlnim cu toții, ori în
bucătărie, mai ales la cina când mama face ceva de mâncare, mama gătește intr: una și noi stă
la masă și vorbim, iar tata întreabă unde am fost, unde am de gând să merg, ce face prietenul
meu și cam atât. Ei is foarte curioși să știe ce f ac și interesați, dar e ule zic rapid ce am făcut,
unde am fost și cam atât. Se mai vorbește foarte mult despre casa de la țară și cred că tot de
acolom au păstrat și ideea aia că trebuie să știe unde ești tot timpul .”, a afirmat Liliana., întrh
unul din interviuri. Bucătăria și camera de oaspeți similară cu camera mare, rămân în continuare
spatii ale întâlnirii cu cei care vin din exterioru l casei, spatiile private în care li se permite să intre
și celor din exterior. Camera mare este spațiul cel mai îngrijit din apartament și de cele mai multe
ori în el sha păstrat mobilierul cumpărat la începu turi și anume o mobilă mare cât un perete, cu
multe vitrine, făcută din lemn masiv, pe care sunt puse încă bibelouri sau fotografii, cu diverse
momente importante din viața părinților sau copiilo r. Spațiile a căror evoluție sau amploare de
rol sha produs în modul cel mai evident sunt băile și bucătăria. Ele au evoluat în timp de la un rol
strict funcțional la unul încărcat cu semnificații de natura simbolică, precum cele de relaxare său
punct de comuniune intre întreaga familie, așa cum este bucătăria.
Apartamentul în care locuiește acum familia Hurdu cas. este format din două camere,
baie, balcon, hol și bucătărie. În una din camere l ocuiește fiul lor Paul în vârstă de 19 ani, iar în
cealaltă locuiesc cei doi soți. Camera băiatului es te mobilată cu mobilă din lemn pal, cumpărată
cu câțiva ani în urmă, formată din două corpuri sus pendate, un birou cu suport pentru tastatura și
cu câteva sertare, un dulap de haine înalt și îngus t, un scaun pentru birou și un pat jos cu margine
tot din lemn pal. Pe jos este pus parchet și o carp etă ovala ce nu acoperă decât mijlocul camerei.
Peretele dinspre balcon este modificat fiind deschi s și tăiat în formă ovală astfel încât face
trecerea dinspre camera înspre bucătărie prin balco n, fără o altă ușă intermediară. În bucătărie,
exista faianța colorată pe peretele cu mobilă, pe j os gresie tăiată în bucăți mari. Mobilierul e
format dintr un colțar cu lemn și mușama așezat împ rejurul mesei, iar corpurile de bucătărie sunt
de culoare albă, un model nu foarte recent, reiese asta din “scrijeliturile” care se pot vedea pe
exteriorul mobilei. Bucătăria este spațioasă, cămar a fiind transformată și acolo pentru a face mai
mult spațiu și are la fel ca și camera mică deschid ere înspre balcon. Holul este și el spațios,

37 având lambriuri și gresie pe întreaga suprafață, câ teva dulăpioare pentru diverse utilități și un
cuier pentru haine. Camera mare, care este și camer a celor doi soți, dar și camera de oaspeți, este
mobilată cu o mobilă masiva ce se întinde pe un per ete, păstrată foarte bine, un pat recent
cumpărat, jos de înălțime, un televizor, parchet și un covoraș în mijlocul ei. Geamurile și ușile
sunt neschimbate, vopsite fiind în alb, la fel ca ș i ușile. Baia este recent renovată, destul de mică,
în întindere , tapetata cu faianță de diferite nuan țe maronii.
Apartamentul în care locuiește familia Hc., are pat ru camere o baie, o bucătărie, o baie de
serviciu, un balcon și hol. Camera mare este și în acest caz mobilată cu o mobilă masiva
amplasată pe un perete, o masă cu 6 scaune în mijlo c, două fotolii și televizorul, pus pe o măsuță
pentru televizor în fata patului. Camera copilului este zugrăvita în culori pronunțate de verde și
mov, alese de el, mobilata din nou cu mobilă din le mn pal, un birou pentru calculator și un pat
foarte jos. În întreaga casă pe jos este pus parche t, iar covorașele așezate sunt destul de mici, nu
acoperă întreaga suprafață a camerei decât în cazul camerei mari. Camera mică este mobilată cu
un pat vechi masiv, o măsuță cu un televizor și un fotoliu mare. Este și camera care duce înspre
balcon. Balconul este închis și este locul în care sunt adunate cele mai multe unelte pe care le
folosește Viorel. Pe hol este pusă gresie, pereții sunt zugrăviți în alb, și lângă ușă se afla un cuie r.
În baie faianța a rămas de aceeași culoare albă, da r acest fapt sha întâmplat din considerente
financiare, au fost schimbate însă robinetele și va sul de toaletă. În bucătărie întâlnim acceasi
mobilă de bucătărie albă, cumpărată nu foarte recen t, faianța tot de culoare albă, iar pe jos gresie.
Apartamentul familiei Roman, are două camere, iar c el al familiei Chiorean, are la rândul lui
patru camere. Și aceste două apartamente sunt deco rate în prezent în același stil, care nu este
numai unul al modernității și anume unul care încea rcă să înlocuiască masivitatea mobilei din
trecut, pe anumite locuri, cu obiecte mult mai pra ctice și ușor de manevrat, ci este și o tendință
de a accentua ideea de aliniere la ceilalți indiviz i care ocupa aceeasi pozitie sociala cu ei și la
tendințele lor în materie de aspect al locuinței.
Apartamentul în care locuiește familia Chiorean, ar e patru camere, două băi, bucătărie și
un hol destul de mare pe peretele căruia sunt așeza te câteva oglinzi mari și un cuier. Are de
asemenea centrala termica de curând pusă , iar baia este refăcută într un stil modern și plăcut.
Structura holului este modificată, holul fiind lărg it și având o boltă la intrare. În toate camerele
este parchet, pus cu câțiva ani în urmă, iar în buc ătărie sunt puse lambriuri care arăta foarte

38 ingrjite și probabil că nu sunt puse de multă vreme . Mobila din bucătărie este din lemn pal, de
data aceasta, fiind o mobilă ce nu încarcă foarte mult pereții. Faianța este la rândul ei bine
îngrijită și curățată frumos, bucătăria având atașa și o cămară. Holul, reprezentând primul punct
din orice locuință cu care are contact vizitatorul și oarecum o emblemă a întregului apartament,
creează o atmosferă foarte primitoare, zugrăvit în alb complet și cu o oglindă mare pusă pe
perete, simplă, dar care dă impresia de transparent a peretelui.Camera fetei este decorata de
curând de ea însăși după cum a spus,mobila din lemn pal complet, cu două oglinzi, una în fața
biroului și una în ușa dulapului. Mobila este nouă în întregime și după gusturile fetei, adică
aleasa în așa fel încât să facă să parcă cameră cât mai luminoasă șiș a fie cât mai practică. Ea mi
a spus că încă nu este gata de renovat camera ei , dar că sha ocupat mult de asta și a încercat să o
aranjeze după gusturile sale cât mai mult. Apoi urm ează camera lui Claudiu, copilul lor plecat în
Spania, iar aici ca peste tot este pus parchet. Ex ista un pat și un birou și un dulap de haine, pe jo s
o carpetă simplă. În ceha deha treia camera stau pă rinții, camera ce reprezintă dormitorul lor, în
care au și televizor. Mobila din această cameră con sta într o măsuță pentru televizor, o canapea
masivă și cu arcuri și dulapul de haine. Aici nu ex ista mobila din lemn pal, fiind păstrată mobila
veche .Camera mare nu are pe jos carpete ci un covo r roșu, pus peste parchet și o mobilă de
camera formată din două fotolii și o canapea, o măs uță mica și una mare cu șase scaune tapițate,
iar mobilă de perete are multe cu vitrine în care s unt puse bibelouri. Este mobilă de care soții C.
sunt foarte atașați, deoarece au cumpăratho la înce putul mutării lor aici, cu eforturi materiale
considerabile. Exista și aici un televizor, iar pe masă și pe mobilă sunt puse macrameuri, care
reprezintă diferite modele de dantelă, pentru mobil ier, cusute de însăși doamna Viorica.
Familia Roman are în bucătărie mobilă cumpărată dup ă 1990, de altfel întreg
apartamentul este modificat imediat după 1990 telev izorul este și el pus în bucătărie, iar
deasupra lui este așezată o combină muzicală. Au o masă mare, multe flori, iar mobila este din
lemn pal și există parchet și faianță. Până acum câ țiva ani exista o canapea în bucătărie și de
obicei acolo dormeau musafirii, în mod special bun icii. În camera copiilor, care este și cea mai
mare dintre cele două camere, exista două paturi ma ri, recent schimbate,un birou vechi și un
dulap mare, care are și părți pentru haine și părți cu vitrină. Camera aceasta este zugrăvita în roz,
draperiile sunt roșii și covorul persan de pe jos l a fel, în vitrina au un ol de lut, pe care doamna
Roman a vrut săhl păstreze acolo și câteva fotograf ii cu diverse evenimente din viața celor doi

39 băieți. De asemenea, având în vedere că Alin este m uzician, exista în vitrina și o vioară a sa pe
care nu o mai folosește. Alin ar vrea o cameră în c are să aibă numai un cufăr mare pentru
instrumente și un pat și o masă, iar pereții să fie plini de desene, însă crede că în realitate nici
măcar el nu ar merge până la capăt cu o astfel de i dee. Oricum câtă vreme sta cu părinții lui
aceștia nu ihar permite modificări atât de îndrăzne țe. A fost o perioadă în care nu aveau
posibilitatea de a cumpăra mobilier diversificat și anume perioada de dinainte de 1989. Camerele
copiilor sunt însă mult mai degajate ca aranjament, decorate în stil modern. Mașina de spălat este
pusă în hol, datorită spațiului foarte mic din apar tament, iar deasupra mașinii de spălat există un
dulăpior cu creme și diverse produse pentru baie. Se observă din nou, cum aranjarea spațiului
privat depinde nu numai de perceperea lui ci și de mărimea lui, familiile de muncitori păstrând
întrho oarecare măsură orientarea funcționalistă a apartamentelor lor. Baia este renovată, cu
faianță noua, deci fiecare spațiu din casă este mod ificat întrho măsură mai mică sau mai mare. În
camera soților Roman, sha păstrat mobila cumpărată la începutul anilor 1990, ei afirmând că atâta
vreme cât mobila respectivă este folosibila, nu găs esc nici un motiv pentru care să o schimbe.
Toate cele patru apartamente ale familiilor de munc itori, păstrează aceleași caracteristici
sub o formă sau alta și anume mobilierul mare și ma siv pe un singur perete în camera mare,
mobila usoară și din lemn pal în camera sau camerel e copiilor, zugrăveala simplă în camerele
unde dorm adulții și o zugrăveală pe gustul copiilo r, acolo unde dorm ei. Camerele copiilor
contrastează destul de mult cu restul casei, camera lui Florin., spre exemplu, fiind zugrăvită în
mai multe culori în timp ce restul casei este zugr ăvita numai în alb. De asemenea băile sunt
complet transformate, având faianța noua și colorat ă, dotări schimbate și cât mai plăcute ca
aspect. Este ușor de sesizat, cum vechiul și noul s e întrepătrund în același timp. Elementele de
care părinții sunt atașați afectiv și care au repre zentat un progres pentru ei în momentul în care
lehau achiziționat, sunt păstrate în continuare în casă, chiar dacă sunt considerate de către copii
demodate. Mobilierul încărcat, greoi, făcut din lem n masiv și de culoare închisă, și așezat în
camera mare în mod special, apoi o icoană mare sau un ștergar, puse pe perete în aceeași cameră,
sau dantele cusute cu mâna așezate pe masă, sunt el emente pe care muncitorii le păstrează
deoarece le amintesc de mediul lor de proveniență. Camera mare reprezintă partea din
apartament în care sunt puse obiectele cele mai de valoare din punct de vedere material, dar și
cele mai de preț din punct de vedere sentimental. Î ntrho oarecare măsură sha păstrat ideea de

40 “camera curată”, adică acel spațiu unde nu se intră decât în zilele de sărbătoare și atunci când vin
musafirii, regăsit și în mediul rural, sub formă de camera în care se păstrează zestrea copiilor. Cu
toate acestea, în apartamentele unde nu există decâ t două camere, cum ar cel al familiei
Hurducas sau cel al familiei Roman, camera mare est e folosită și ca dormitor sau drept camera
copiilor, însă peste zi patul se strânge în așa fel încât totul căpăta din nou aspect de camera de
oaspeți, foarte bine îngrijită unde obiectele arata mai degrabă ca și cum nu ar fi fost folosite de
multă vreme, fiind aranjate cu multă minuțiozitate.

Utilizare și înțelegere a spațiului privat
O caracteristică esențială a apartamentelor muncito rești, este aceea în care spațiul intim,
este transformat în spațiu public, prin intermediul ușilor întregului apartament, care sunt ținute în
permanență deschise. Astfel copiii vor ști intotdeu na ce fac părinții lor și invers. Spațiul intim
redevine privat, numai noaptea, când ușile camerelo r se închid. Aceasta consider că este o
caracteristică specifica pentru clasă muncitoare, c are percepe intimitatea diferit de restul claselor.
Acest fel de a înțelege spațiul intim, este influen țat și în prezent de deprinderile dobandite în
perioada socialistă în care accentul era pus pe o i ndividualizare cât mai slabă și miza cea mare o
constituia ideea de a fi “în comun”. În comun nu pr esupune nerespectarea spațiului celuilalt, ci
împărtășirea întrho mai mare măsură a lui cu celăla lt, sau o formă de ahl supraveghea pe cel de
lângă tine, ceea ce duce la schimbarea acestui spaț iu întrhunul public în timpul zilei. Un spațiu în
care indivizii se simt în largul lor, acționează în mod natural, fără să se simtă deranjați de ochiul
celuilalt care poate săhi vadă oricând. Acest fenom en este mai pregnant în cazul muncitorilor cu
vârste între 40 și 50 de ani, copii lor simțind dej a nevoia unei intimități cât mai mari, însă
nemanifestânduhși această nevoie în fața părinților lor, în mod vădit. Elementele de care depinde
aspectul și utilizarea unui apartament în care locu iește o familie de muncitori, țin de valorile
culturale și materiale ale clasei respective, mărim ea spațiului pe care îl au la dispoziție și vârsta
pe care o au cei care locuiesc acolo. În ceea ce pr ivește întâlnirile pe care membrii familiei le au
unii cu ceilalți, este de menționat ca acestea sunt rare în timpul săptămânii și mai dese la sfârșit
de săptămână. Acest fapt se datorează programului d e munca pe care îl au părinții și care începe
dimineața foarte devreme, astfel că ritmul și ordin ea utilizării spatiilor gen baie sau bucătărie este
dictat de orele la care fiecare iese din casă, nu d e o anumită atitudine a anumitor membrii fata de

41 alți membrii ai familiei. Femeia nu merge prima dim ineață la baie, pentru că este femeie și soțul
ei îi permite asta , deoarece știe că are nevoie de mai mult timp decât el pentru a se aranja, ci
merge prima în cazul în care orele sale de munca în cep mai devreme decât ale soțului. Alternanta
în acest caz nu depinde de sexul individului ci de tipul de munca pe care o prestează acesta, și
aici fac referire la tipul de fabrică al cărei anga jat este și anume ce produce și dacă este privata
sau de stat.
Un element esențial ce poate fi reperat in stransă legătură cu noțiunile de adecvat și
inadecvat, este dat de petrecerea timpului liber, î n interiorul spațiului privat. Cele două activități ,
serviciu și utilizarea timpului de după, se determi nă una pe cealaltă. Menționez că toți membrii
celor patru familii cu care am discutat își desfășo ară activitatea de după orele de munca
predominant în două spatii, bucătăria și camerele c u televizor. Bucătăria nu este utilizată numai
pentru pregătirea mâncării sau pentru primirea musa firilor, ci pe o durată destul de lungă în orele
după amiezii, între orele 16:00 și 19:00 sau 20:00 , în timpul săptămânii, respectiv de dimineață
și până spre sfârșitul dupăhamiezii la sfârșit de s ăptămână, este folosită ca un loc de întâlnire
între toți ai casei, unde se poartă discuții lungi asupra unor subiecte predilecte și anume colegii
de muncă, salariul pe care îl primesc, noile comenz i ale patronului, atitudinea lui, evenimentele
care shau întâmplat pe scara blocului în timpul săp tămânii, noutățile despre vecinii lor și nu în
ultimul rând, despre ce le fac copiii. Este importa nt de precizat că deși susțin că au relații
apropiate cu vecinii lor, aceștia îi vizitează dest ul de rar, iar majoritatea vecinilor pe care îi au
provin din aceeași clasă socială ca și ei și anume clasa muncitorare, fapt care se datorează din
nou, după cum spunea însăși doamna Viorica. întrhun intreviu( “ faptului că am primit aceste
apartamente toți, de la fabricile în care lucrăm și erau blocuri ontregi construite pentru
muncitori, cu apartamente indentice”). În fața unei cești de cafea și cu o țigară în mâna subiecții
poarta aceleași dialoguri de la o zi la alta , fără să își pună întrhun moment sau altul problema
ieșirii din casă, a utilizării timpului în care nu muncesc în alt mod, decât convertirea lui la o
discuție în bucătărie sau efectuarea de diverse act ivități în interiorul apartamentului. Pentru ei,
din ceea ce am discutat, cele mai multe ieșiri înaf ara orașului sau poate chiar singurele pentru o
perioadă lungă de timp, sunt undeva în mediul rural , la rudele lor situate în mai multe localități
din județul Cluj sau alte județe apropiate de acest a, sau la propiile case construite acolo, pentru
momentul în care vor ieșii la pensie. Practic, își reprezintă în minte, ca modalitate de loisir,

42 mersul la țară, și nu își pun problema folosirii ti mpului liber predominant întrhun alt scop, fie
datorită resurselor economice limitate , fie datori tă faptului că au rămas foarte atașați de mediul
de proveniența și de practicile dobândite acolo și îl considera cea mai bună modalitate de evadare
din mediul urban, plin de praf și lipsit de liniște . Chiar dacă au devenit atașați deha lungul
timpului de locuința lor, posibilitatea renunțării la ea și retragerii la țara în momentul pensionarii ,
este o perspectivă care le surâde și încheie oarecu m vârful clepsidrei de care aminteam în
pasajele anterioare și care începea cu momentul ven irii în ClujhNapoca pentru a găsii un loc de
muncă, apoi culmina cu momentul în care copii au de venit deja mari și apartamentele erau deja
modificate și cât mai bine puse la punct și se va î ncheia, așa cum am precizat și anterior, cu
ieșirea la pensie și întoarcerea în mediul de prove niența.

Dispoziții și practici
Raportul pe care îl au cu vecinii lor, am putut să îl observ direct deha lungul a câtorva
discuții, deoarece în acea perioadă au fost vizitaț i de alți vecinii dehai lor de scară. Vizitele nu au
fost totuși foarte dese și nici foarte lungi. Așeza ți cu toții în bucătărie,( interesant de reținut că în
camera mare nu erau primiti decât oaspeții veniți d e departe, rudele sau prietenii, vecinii fiind
primiți în bucaratie, mai puțin protocolar).Vecinii au fost primiți în cele mai multe cazuri,
zgomotos, în hohote de ras, cu glume și de o parte și de cealaltă și întrho atmosferă în care se
auzeau multe vociferări și păreri spuse pe un ton c ategoric, din care reieșea nu neapărat o
prietenie sinceră ci mai degrabă o atitudine învăța tă că un mecanism, care trebuia îndeplinit.
Natura discuțiilor evidenția întâmplări recente din familia fiecăruia, iar atunci când se discuta
despre situația materială și o parte și cealaltă af irmau că totul este mulțumitor, “nu merg să
cerșească la ușa nimănui” . Un alt element care miha atras în mod deosebit at enția aici este
existența un anumit orgoliu care nu le permite să s e lasa unimiliti de către cei care vin din
exterior. Așa cum am precizat și la început, după p lecarea musafirilor, multe din părerile
exprimate inițial primeau o alta conotație. În cele câteva zile cât am stat acolo, am sesizat că între
cei doi între cele patru perechi de soți elementul de coeziune principal este munca și la fel locul
unde lucrează este cel care le generează posibilita tea de a cunoaște oameni noi. Aspectul
predominant despre care discutau, atât ei între ei cât și cu cei care ihau vizitat, era serviciul pe

43 care îl au. Prietenii lor erau din același spectru, al muncitorimii, ca de altfel multe alte familii
care locuiesc în blocurile în care locuiesc și subi ecții cu care am stat de vorbă.
Acțiunile specifice ce au loc în aceste apartamente , arată că există atât spațiu public cât și
spațiu privat. Pentru a afla care din spatiile din apartament sunt publice și care sunt private este
necesară analizarea fiecărei camere în parte. În ac est sens este de un real folos cartea soților
Agnes și și Gabor Kapitanyi (2000), care accentueaz ă ideea ca în trecut spațiul intim privat nu
avea o importanță atât de mare, precum are în preze nt. Prima parte din orice locuință cu care
luăm contact este holul. Holul reprezenta în societ atea comunistă un spațiu îngust, întunecat și
căreia nu i se acorda o prea mare importanță. În so cietatea actuală, el a fost transformat dintrh un
spațiu de trecere intrh un spațiu ce reprezintă înt reaga casă și cumva dă o etichetă a gusturilor, a
clasei sociale și a atitudinii celor care locuiesc acolo. Motiv pentru care el a devenit dintrhun
spațiu rece și neprimitor, unul cald, cât mai bine îngrijit și luminos. Este un spațiu public
transformat prin diverse elemente de mobilier în sp ațiu intim. Camera mare dintrh un apartament
ramane spațiul care are funcția de comunicare cu ce i care vin din exterior. Este și camera cel mai
des folosită , dar și camera cea mai curată din înt reg apartamentul. Pe alocuri în funcție de
mărimea spațiului, dar și de resursele materiale al e celor care locuiesc în el, camera mare este
folosită și ca dormitor sau camera de zi, însă în g eneral ea este cea mai ingrijta camera din
apartament, acolo sta mobila cea mai scumpă. Este d e asemenea camera care, următoarea după
hol, este cea care poate fi văzută de către cei car e vin din exterior, cu alte cuvinte, reprezintă înc ă
un spațiu din casa ce este transformat din spațiu p rivat în spațiu public. Cel mai intim spatii al
integii locuințe, este dormitorul. În familiile de muncitori studiate de către mine, deși există un
dormitor al celor doi soți, numai două perechi din patru cu care am stat de vorbă, dorm împreună.
În celelalte două cazuri, unul din soti, doarme în camera mare și numai cel dehal doilea în
dormitor. Cu toate acestea dormitorul ramane, spați ul privat dintrho locuința ce nu se transforma
niciodată în spațiu public și care are funcția de c oeziune între cei doi soți.
Sarcinile de rol, nu sunt foarte clar înțelese în f uncție de poziția de gen a membrilor
familiei. Cu alte cuvinte, femeia, deși are câteva sarcini prestabilite și date de faptul că este
femeie, cum ar fi gătitul sau spălatul rufelor, poa te să se implice și în acțiunile și activitățile
soțului său atunci când este necesar, la fel cum și el la rândul lui poate face acest lucru.
Prejudecățile de gen, sunt depășite întrho oarecare măsură și fiecare din cei doi soți muncitori își

44 împart sarcinile în funcție de timpul pe care îl au la dispoziție și de opțiunile proprii. Astfel
domnul Viorel. gătește mai mult decât soția lui, în timp ce domnul Ionel. nu gătește deloc, dar
pune hainele în mașina de spălat și le întinde ulte rior pe balcon. Doamna Mariana., coboară în
beciul blocului în care locuiesc și sudează cot la cot cu soțul ei, iar doamna Viorica., spre
exemplu, nu duce niciodată gunoiul, aceasta fiind o activitate ce o întreprinde doar soțul dânsei,
în schimb este singura din casa care gătește. Se ob servă cum tipurile de acțiuni pe care le
întreprinde fiecare nu sunt diferențiate pe gen, ci pe trăsături de personalitate dobândite în
copilărie sau la locul de muncă. Dacă ținem cont că doamna Mariana., este de meserie sudoriță,
vom explica atitudinea ei din beci, deci meseria pe care acești muncitori o au are cea mai mare
influență asupra acțiunilor specifice pe care ei le întreprind în cadrul apartamentului în care
locuiesc. Familiile de muncitori își structurează a ctivitățile în funcție de deprinderile dobândite la
locul de muncă, dar și de elemente ale personalităț ii lor individuale. O femeie care lucrează cot la
cot cu o echipă de bărbați, așa cum a mărturisit do amna Mariana., se va implica și acasă cu mai
multe ușurință în activități care sunt din punct de vedere fizic mai greu de efectuat de către o
femeie. În timp ce o femeie care lucrează în indust ria textila, precum doamna Rodica., își
restricționează și în spațiul privat acțiunile la a ctivități ce sunt mai ușor de efectuat pentru dansa .
Nu am întâlnit însă la nici una din cele patru famil ii granițe foarte bine determinate de
prejudecățile de gen, în acțiunile pe care le între prind, ceea ce a fost un fapt ce mha impresionat
în mod plăcut.
Întrho zi obișnuită de muncă, muncitorii se trezes c cel mai devreme la ora cinci. Își face
fiecare cafeluța ( unii nu o beau atunci, alții doa r o iau “la pachet”), își iau și pachetul cu
mâncare (femeia este de obicei singura din casa ca re își face pachetul cu o seară înainte). Iese
din casă tot femeia de obicei prima, la cinci și do uăzeci de minute, deoarece la ora șase trebuie să
fie la serviciu. La ora paisprezece și treizeci de minute sau cel mai târziu la ora saisprezec,
termina munca, și ajung la ora cincisprezece și tre izeci de minute sau la ora șaisprezece și
treizeci de minute acasă. Mănâncă fiecare membru al familiei în funcție de momentul în care
ajunge acasă. Se odihnesc apoi câte o oră, doua. Ap oi femeia pune haine la spălat sau deretica
prin locuința și eventual merge la cumpărături (apr oape de casă, în una din piețele pe care le au
în preajmă, de obicei). Ea se întoarce acasă și găt ește, în unele familii gătește însă și soțul, în
timp ce femeia întreprinde altfel de acțiuni. Bărb atul se trezește puțin mai târziu, astfel încât să

45 ajungă la serviciu la ora șapte. Așadar el se treze ște la ora șase, își improvizează un pachet cu
mâncare și iese din casă la șapte fără un sfert. Te rmina serviciul la șaisprezece, ajunge acasă la
șaisprezece treizeci. Mănâncă și apoi se odihnește sau efectuează la rândul lui diverse acțiuni
prin casă, iar pe urmă se uita la televizor cu ațip iri din cinci în cinci minute până la următoarea
masa, de seara. Copii așteaptă să iasă tata sau m asa din casa pentru ca mai apoi se se trezească
și ei, fie pentru că merg la cursuri sau la servici u mult mai târziu, fie pentru a nu da față în față cu
părinții pentru că unii din ei pun multe întrebări dimineața și ei când sunt somnoroși se
enervează ușor, după cum miha spus fiica doamnei Vi orica. Dimineața fiecare poate să aleagă
dintre două băi pe care să o folosească, toate cele patru apartamente având câte două băi, pentru
ca nici un membru al familiei nu se trezește în ace lași timp cu altul. Dacă totuși tatăl și fiică se
trezesc în același timp, acesta are tendința de a o lăsa pe ea să între prima la baie sau se duce el î n
baia “mica”, fapt ce nu se repeta dacă este vorba d espre fiu.
Am putut observa în urma contactului pe care lham a vut cu aceste patru familii, în ce fel
își structurează și își amenajează locuința, dar și felul în care înțeleg semnificația sau importanța
unui spațiu sau al altuia din apartament. Exista el emente comune tuturor celor patru familii, dar
exista și elemente care diferă de la individ la ind ivid, datorită personalității pe care o are acesta.
Elementele comune sunt date de poziția socială a lo r, prin care au avut acces la aceste locuințe,
de imaginea pe care o aveau aceste locuințe atunci când lehau primit și care fiind similară a atras
după sine necesitatea unor schimbări similare, dar și de modalitatea în care folosesc anumite
spații. Elementele care diferă sunt date de caracte ristici de personalitate dobândite prin vârsta pe
care o au, educația primită și propria viziune asup ra unei locuințe. Tinerii nu sunt în general
foarte implicați în amenajarea propriei locuințe, a sta deoarece știu ca viziunile lor asupra
spațiului locuinței sunt diferite de ce ale părinți lor lor, ei ținând foarte mult să amenajeze numai
spațiul propriei camere așa cum vor. Adulții sunt l imitați la rândul lor de resursele materiale de
care dispun, iar ca elemente ce marchează alegerile făcute pot aminti clasa socială din care fac
parte, ca mediu în care stau cel mai mult timp și c are le influențează cel mai mult alegerile. În
altă ordine de idei o mare parte din spațiul locuin ței lor este făcut public pentru că niciodată ușile
camerelor nu sunt închise, singurele uși din casa c are stau închise sunt cele de la baie și cea de la
camera copiilor uneori. Chiar și în familiile în ca re fiecare prefera să se retragă în alt spațiu din
casa pentru a se deconectă de la problemele cotidie ne, ușile camerelor stau foarte rar închise.

46 Aceasta cred că este mai degrabă o caracteristică d e clasă, clasa ce le furnizează percepții asupra
spațiului intim în care celălalt poate pătrunde des tul de mult în interiorul intimității persoanei de
lângă el. Copii deja shau detașat de acest fel de a privii lucurile. Ei ar dori să aibă contact cât
mai puțin în interiorul apartamentului cu părinții, și ar dori ca intimitatea lor să fie absolută. de
altfel ei încearcă și sunt lăsați să facă destul de multe schimbări în amenajare, dar în camera lor.

47
Concluzii
Scopul acestei lucrări a fost să surprindă variații le specifice în amenajarea
apartamentelor, dar și în utilizarea simbolică a sp ațiilor din interior, în cadrul familiilor de
muncitori. Miham propus aici să țin cont de un num ăr cât mai mare de elemente în vederea
obținerii unei imagini cât mai complete despre ceea ce înseamnă spațiul de locuit pentru aceste
familii, dar și despre cum amenajează sau șihar dor i să amenajeze acest spațiu. Am reținut că
dimensiuni macrosociale ale societații se reflectă în spațtiul privat al familiei, iar conceptul de
locuință este dat de un ansamblu de factori precum cei economici, sociali, culturali, politici și
educaționali. Spațiul din aceste apartamente care e ste valorizat cel mai mult din punct de vedere
material, , dar și social este camera mare. Tot ace astă cameră va fi și cea prin care se creează un
coridor de comunicare cu exteriorul. Apoi spațiul c e se îngustează deja în raport cu dimensiunea
macrosociala a societății, este bucătăria, respecti v camerele fiecărui individ în parte. Acestea nu
mai reprezintă deja legături cu exteriorul, ci mai degrabă permit sinelui o întoarcere la el însuși.
De asemenea au și roluri strict funcționale prin ca re indivizii își satisfac nevoile zilnice obișnuite .
Cea mai importantă trăsătură ce influențează amenaj area spațiului este clasa socială din care fac
parte indivizii care locuiesc în apartament Acest f apt se datorează nivelului lor de cultură,
mediului de proveniență și resurselor materiale de care dispun, care toate determină și clasa lor
socială. Întemeietorii familiilor cu care am stat d e vorbă provin cu toții din mediul rural motiv
pentru care regăsim în fiecare casă elemente tradiț ionale( ștergare, oale de lut, farfurii de lut,
icoane vechi, cuverturi de pat, dantele ). Pe lângă aceste elemente ce țin de aspectul exterior,
intervin și alte elemente ce țin de felul în care g ândesc cei care locuiesc acolo. Cu alte cuvinte
felul în care își manifesta iubirea și interesul fa ță de copii, este din nou marcat de mediul de
proveniența și mediul de muncă.
În fiecare locuință regăsim un membru care are o in fluență mai mare în luarea deciziilor
în ceea ce privește amenajarea locuinței, însă aces ta nu se impune în mod autoritar ci deciziile de
schimbare importante sunt discutate de către întrea ga familie. Cu toate acestea tatăl este de
obicei cel care are influența cea mai mare atunci c ând se decide amenajarea holului, schimbarea
geamurilor și amenajarea dormitorului. Mama are inf luență mai puternică în amenajarea

48 bucătăriei și a camerei mari, în timp ce copiii man ifestă influentă în ceea ce privește propria lor
cameră și băile. Una dintre regulile nescrise întâl nite aici este aceea că spațiul intim este
transformat în spațiu public prin ținerea ușilor de schise peste zi, dar există o limită de bun simț
care nu este încălcata de acest fapt. Abordările în ceea ce privește semnificația camerelor, sunt
similare în toate cele patru cazuri, diferă numai a bordările în ceea ce privește amenajarea lor și
aceasta în funcție de gusturile ce țin de dispoziți ile de caracter ale fiecăruia. Cu toate acestea în
liniile mari și esențiale, indivizii își amenajează locuința în moduri asemănătoare pentru că se
aliniază la standardele impuse de poziția socială p e care a au. Ceea ce este diferit tine de culoare
sau de detalii ce țin de locul în care sunt așezate diversele obiecte, dar tipul de mobila, în funcție
și de funcționalitatea sa, este similar în toate ce le patru locuințe. În spatele acestor similarități ce
țin de cotidianul existenței unei familii, stau lat uri ale existenței umane situate la nivel
macrosocial. Regimul politic al țării noastre de di nainte de 1989, a avut influentă în aspectul
apartamentelor de muncitori, create atunci în mod s imilar, sub forma unor dormitoare.
După 1990, cei care locuiau în aceste apartamente lehau cumpărat și au început să le
transforme. În primul rând pentru că deveniseră pro prietari, iar sentimentul de a avea ceva al lor
îi îndreptățea să facă modificări în cadrul apartam entelor și în al doilea rând pentru că au început
să aibe acces la mult mai multe mobile care până at unci nu erau de găsit pentru a fi cumpărate. În
altă ordine de idei, am putut constata că până și î n cadrul celei mai mici celule a societaii,
familia, exista divizări de opinie în ceea ce prive ște pereceperea propriei locuințe. Ele diferă în
funcție de vârstă, dar și de contextul socioheconom ic al prezentului. Elementul de esență comun
tutror acestor familii, este înțelegerea acestui sp ațiu prin prisma mediului de proveniența și a
statutului sociohprofesional.Asadar copiii stundenț i ințeleg intrhun anumit mod semnificația unei
locuințe, pe cand parinții muncitori au propria lor opinie. Pot fi sesizate diferențe în abordare
între părinții și copiii aceleiași familii, dacă ți nem cont că părinții provin cu toții din mediul rur al,
în timp ce copiii shau născut în familii de muncito ri, dar în mediul urban, ceea ce îi plasează
automat întrho sferă de înțelegere diferită. Am co nstatat de asemenea ca aproape toți subiecții
care sunt muncitori, cu care am stat de vorbă, își doresc să se întoarcă în mediul rural, atunci
când vor ieși la pensie, în timp ce copiii se simt foarte în largul lor în mediul urban, cel în care s h
au și născut și au copilărit de altfel. Singurele p ersoane care nu își doresc să se întoarcă în mediul
de proveniența sunt cele care nu au reușit săhși cr eeze acolo nici un spațiu pentru ei și consideră

49 că sărăcia din mediul rural este prea mare.
Locuința rămâne pentru fiecare dintre noi un spațiu al socializării, dar și unul în care ne
retragem din tumultul societății și care poate să n e aducă atât bucurie cât și neplăceri, dar care
intotdeuna va fi încărcată de semnificație și anali zată sau privită cu subiectivitate de către cei
care o dețin. Am înțeles din acest demers cercetati v, că nu putem detașa indivizii de locuințele
lor, dar nici pe acestea de indivizi. Aceste două e lemente sunt complementare și au sens a fi
tratate numai în momentul în care coexista.

50
Referințe bibliografice
Auge, M., 1995. Non:spaces: Introduction to an anthropology of supe rmoderniti , London
:Verso .
Bauman, Z. and May, T., 2008. Gândirea Sociologic, . București: Humanitas.
Belkis, D., G. Coman, C. Sârbu, G. Troc., 2003. Construirea urbană, socială și simbolică a
cartierului Manastur, Arta +Societate: Ideea, no. 15h16.
Bourdieu, P., 2005. The Social Structures of the Economy , London:Cambrige.
Brubaker, R., 2006. Naționalist Politics and Everyday Ethnicity în a Tr ansylvanian Town ,
Princeton: University Press.
Castells, M., 2004. The power of identity , Malden: WileyhBlackwell.
Cresswell, T., 2004. Place: a short introduction , Malden: Wileyh Blackwell .
De Certeau, M., 1998 The practice of everyday life , California: University of California.
Douglas, M., 1991. The Idea of a Home: A Kind of Space, Social Research , 58 (1): 287–307, 19.
Giddens, A., 2001. Sociologie, Bucuresti: All.
Giorgi S., Padiglione V., Pontecorvo, 2007. Appropriations: Dynamics of Domestic Space
Negotiations în Italian Middle:Class working, Rome: La Sapienza.
Gurney, C.M., 2001. Pride and Prejudice: Discourses of Normalization în Public and Private
Accounts of Home Ownership , Housing Studies 14(2): 163–83.
Harvey, D. 1996. Spaces of capital: towards a critical geography , Toronto:Taylor & Francis.
Hollander G., 1991. The Idea of a Home: A Kind of Space. London: Social Research , 58 (1): 31–
49.
Janning, M., 2008 . Introduction special number . London: Journal of Family issue , vol.29, nr. 4.
Jones, G., 2000. Experimenting with Households and Inventing Home , International Social
,Science Journal , 52 (2): 183–19.

51 Mallet, S ., Understanding home.2004, U.S.A.
Petrovici, N ., 2008. Articulating the Right to the City.Working Class Naționalism în Cluj after
the Fall of The Socialism , Cluj Napoca.
Petrovici, N., 2008. Socialist Urbanization în the Ceaușescu Era: Power and Economic
Relations în a Working Class Neighborhood, Cluj Napoca.
Richards, L., 1990. Nobody’s Home: Dreams and Realities în a New Suburb , Melbourne: Oxford
University Press.
Saunders, P. and Williams, P., 1988. The Constitution of the Home: Towards a Reseach Agen da,
Housing Studies , 3 (2): 81–93.
Somerville, P., !989. Home Sweet Home: A critical Comment on Saunders and W illiams”,
Salford:Housing Studies, 4 (2): 113–118.
Wright, D.,Silva E., 2009. Desire and distinction în Housing, Los Angeles, Sage publications,
2009.
Urry. J., 2004. Tourism mobilities: places to play, places în play , Routledge.
YihFu Tan, 1977. Space and place. The perspective of experience, Minnesota:University of
Minnesota.