Amenajarea ȘI Gestionarea Resurselor DE Apă DIN Bazinul Hidrografic AL Râului Bahlui

Economie

Amenajarea ȘI Gestionarea Resurselor DE Apă DIN Bazinul Hidrografic AL Râului Bahlui

Byadmin ianuarie 1, 2024

AMENAJAREA ȘI GESTIONAREA RESURSELOR DE APĂ DIN BAZINUL HIDROGRAFIC AL RÂULUI BAHLUI

CUPRINS

LISTA TABELELOR

Tabel 1.1. Temperaturile medii lunare și anuale ale aerului( °C) în intervalul 1990 – 2012 la Stația Meteorologică Cotnari 7

Tabel 2.1. Temperaturile medii lunare și anuale ale aerului ("C) în intervalul 1990 – 2012 la Stația Meteorologică Iași 1990 – 2012 7

Tabel 3.1. Cantitățile (l/m²) lunare și anuale de precipitații la Stația Meteorologică Cotnari (1990 – 2012) 9

Tabel 4.1. Cantitățile (l/m²) lunare și anuale de precipitații la Stația Meteorologică Iași (1990 – 2012) 10

Tabel 5.1. Grosimea stratului de zăpadă pe decade (cm) la Iași (după M. Pantazică) 10

Tabel 6.2. Frecvența (%) și viteza medie multianuală a vântului pe direcții la Iași 25

Tabel 7.3. Date morfometrice asupra retelei hidrografice din BH Bahlui. 29

Tabel 8.3. Viteza de curgere a apei în raport de panta râului Bahlui (după M. Pantazică).

Tabel 9.3.. Alimentarea râului Bahlui în raport cu altitudinea (după M. Pantazică) 33

Tabel 10.3. Debite medii lunare multianuale pentru perioada 1950-2010 măsurate la stațiile hidrometrice din B.H. Bahlui 33

Tabel 11.3. Debite medii multianuale pentru perioada 1950-2010 măsurate și reconstituite la stațiile hidrometrice din B.H. Bahlui 34

Tabel 12.3. Debite medii lunare măsurate în perioada 1950-2010 la stația hidrometrică Hârlău pe râul Bahlui 35

Tabel 13.3. Debite medii lunare reconstituite pentru perioada 1950-2010 la stația hidrometrică Hârlău pe râul Bahlui 36

Tabel 14.3. Debite medii lunare măsurate în perioada 1950-2010 la stația hidrometrică Podu Iloaiei pe râul Bahlui 38

Tabel 15.3. Debite medii lunare reconstituite pentru perioada 1950-2010 la stația hidrometrică Podu Iloaiei pe râul Bahlui 39

Tabel 16.3. Debite medii lunare măsurate pentru perioada 1950-2010 la stația hidrometrică

Iași pe râul Bahlui 40

Tabel 17.3. Debite medii lunare reconstituite în perioada 1950-2010 la stația hidrometrică

Iași pe râul Bahlui 43

Tabel 18.3… Scurgerea maximă înregistrată la stațiile hidrometrice din bazinul Bahlui 45

Tabel 19.4. Scurgerea mimină înregistrată la stațiile hidrometrice din bazinul Bahlui 48

Tabel 20.4. Barajele și lacurile de acumulare permanente cu valorile caracteristice 51

Tabel 21.4. Barajele și lacurile de acumulare nepermanente cu valorile caracteristice 52

Tabel 22.4. Surse de poluare pentru care s-au aplicat penalităti 59

LISTA FIGURILOR

Fig.1.1. Harta Bazinului hidrografic Bahlui 3

Fig.2.1. Harta reliefului – Bazinul hidrografic Bahlui . 5

Fig.3.1.. Frecvența (%) medie multianuală a vântului pe anotimpuri 12

Fig. 4.2. Gara Iași – 15 aprilie 1932 20

Fig. 5.2. Râul Bahlui în municipiul Iasi, 10.08.2010 21

Fig. 6.3. Bazinul hidrografic Bahlui 28

Fig. 7.4. Vedere generala asupra barajului de acumulare Podu Iloaiei 54

Fig. 8.4. Secțiuni de control privind calitatea apei râului Bahlui 56

Fig. 9.4. Surse semnificative de poluare din bazinul hidrografic Bahlui. 59

Fig. 10.5. Bazinul hidrografic Bahlui – lucrarile propuse 61

Fig 11.5. Tronsonul central al râului Bahlui 62

Fig 12.5. Ambarcațiuni ușoare de agrement pe tronsonul principal in viitor 64

INTRODUCERE

Cunoașterea cât mai exactă a resurselor de apă de suprafață și adâncime, a calității lor, a gradului de folosire actuală, este necesară în întocmirea studiilor, aplicarea de noi proiecte privind apărarea împotriva inundațiilor și extinderea modului de folosire a apei în alimentări cu apă, irigații, piscicultură etc. și constituie scopul lucrării de față.

Aportul de apă în bazinul hidrografic Bahlui nu este proporțional cu suprafața lui, scurgerea este foarte redusă datorită, în principal, condițiilor fizico-geografice, iar perioadele de secetă alternează cu cele excedentare. Așadar, pentru satisfacerea cerințelor de apă și apărare împotriva inundațiilor, au fost executate un număr mare de lucrări de acumulare cu folosințe multiple, regularizări, diguri de apărare, protecții de mal, dar acestea nu pot oferi o siguranță deplină și permanentă, natura neputând fi decât parțial controlată.

Măsurătorile efectuate la stațiile hidrometrice Pârcovaci, Hârlău, Podu Iloaiei, Iași, Holboca, pe o perioadă îndelungată de timp, scot în evidență faptul că râurile din bazin transportă volume importante de apă care pot fi și sunt valorificate eficient în folosințe diferite.

Așezat în partea de N-E a României, bazinul hidrografic Bahlui ocupă și drenează peste 60% din suprafața județului Iași el făcând parte din sistemul hidrografic al râului Prut fiind colectat de către răul Jijia. Fizico-geografic râul Bahlui își colectează apele din subunitatea podișului Moldovei definită “Câmpia Jijia-Bahlui” mărginită la vest de râul Siret și la est de râul Jijia.

Spațiul istoric al civilizației din această parte a țării s-a regăsit în bazinul hidrografic Bahlui aici dezvoltându-și activitatea scito-tracă (Măgura-Cotnari), cumanii, civilizația Cucuteni- Băiceni (veche de peste 5000 ani fiind recunoscută mondial)

În timp, în spațiul acesta hidrografic s-au dezvoltat comunități începând cu zona Hârlău, apoi Târgu Frumos, Podu Iloaiei și municipiului Iași toate fiind influențate direct sau indirect de capriciile ”regimului hidric al râului Bahlui”.

În secolul trecut acestui râu i s-a acordat o atenție deosebită datorită frecventelor inundații dar și creșterii necesarului de apă la folosințele tot mai numeroase și mai complexe, fapt ce a condus în efectuarea unor lucrări hidrotehnice pentru gospodărirea rațională a apelor. Ținând cont de condițiile fizico-geografice specifice bazinului luat în studiu, se remarcă faptul că în timp s-a impus realizarea unor lucrări complexe de amenajare a acestuia pentru o gospodărire rațională a apelor în vederea evitării fenomenelor de risc major și satisfacerea cantitativă dar și calitativă a debitelor solicitate pentru activitățile umane.

Lucrarea de față, în spiritul celor expuse mai sus, are în vedere evaluarea resurselor de apă de suprafață și subterane, a regimului hidrologic, gestionarea informațiilor privind disponibilitățile cantitative și calitative, precum și gradul de folosire actual în scopul valorificării optime a apei în diferite sectoare de activitate social-economice. Lucrarea este compusă din 5 capitole, concluzii și bibliografie.

În primul capitol am prezentat cadrul natural integrat al bazinului hidrografic Bahlui care determină regimul scurgerii naturale: poziția geografică, limitele, climă, hidrografia, solurile, flora și faună, precum și influența activităților umane.

Al doilea capitol descrie istoricul cercetărilor hidrologice, al utilizării resurselor Bahluiului în alimentarea cu apă a municipiului Iași ori evenimentele generatoare de situații de urgență produse de-a lungul timpului de apele raului Bahlui prin inundații. De asemenea, am prezentat în continuare metodele de cercetare care au dus la o evaluare și valorificare judicioasă a resursei de apă, precum și monitorizarea hidrometrică a râurilor din bazin.

Capitolul 3 tratează rețeaua hidrografică și resursele de apă cu regimul lor de scurgere, unde am descris organizarea rețelei și sistemele hidrografice, caracterizarea morfologică și morfometrică a bazinului Bahlui, precum și regimul de scurgere al apelor.

Capitolul 4 cuprinde principalele lucrări de amenajare hidrotehnică în bazinul hidrografic Bahlui: regularizări și recalibrări de albii, îndiguiri, precum și baraje de acumulare cu rol complex pentru a limita efectul inundațiilor și pentru a păstra o cantitate mai mare din apele scurgerii maxime spre a o gestiona în situații de secetă, în diferite scopuri. Astfel, acumulările din bazin cu elementele lor tehnice constructive au fost prezentate în ordine hidrografică, iar în continuare am scos în evidență aspecte de gestionare și de utilizare a resursei de apă, precum și de gospodărire a apelor din bazinul Bahluiului.

În final am prezentat în capitolul 5 studiul de caz ce a fost întocmit pornind de la problemele inundabilitătii în zona municipiului Iași și necesitatea amenajării integrate a albiei râului Bahlui pe raza municipiului, atât cu scop de apărare împotriva inundațiilor ori diminuare a efectului acestora în zonă prin mărirea capacității de transport a albiei, cât și pentru a dezvolta o zonă turistică și de agrement ce va conferi orașului un aspect deosebit de plăcut.

Lucrarea a fost elaborată sub conducerea științifică a distinsului Conf. Univ. Dr. Mircea Amăriucăi de la Facultatea de Horticultură – Secția Ingineria Mediului din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” Iași, căruia îi exprimăm întreaga noastră gratitudine pentru îndrumările, sfaturile și sugestiile prețioase oferite cu generozitatea și competență recunoscută.

Datele tehnice și informațiile utilizate și expuse în lucrarea de față au fost oferite de specialiști din cadrul Administrației Bazinale de Apă Prut-Bârlad, ai Sistemului de Gospodărire a Apelor Iași, Stația Hidrologică Iași, Stațiile meteorologice Cotnari, Iași și Agenția pentru protecția mediului Iași, cărora le mulțumim pentru sprijinul acordat și îndrumarea cu profesionalism. De asemeni s-a consultat planul urbanistic general a municipiului Iași și bibliografia de specialitate.

ABSTRACT

Accurate knowledge on the surface and depth water resources, of their quality, the level of the current use, it is necessary in the realization of studies, the implementation of new projects regarding flood protection and expanding the water use in water supply, irrigation, fisheries, etc.. and is the aim of this paper work.

The intake water from the hydrographic basin of Bahlui it isn`t proportional to its surface, the leakage is very low mainly due to physical and geographical conditions and drought periods alternates with the surplus periods. So, in order to satisfy the demands of water and flood defense, there were

executed a large number of storage works with multiple uses, regularization, dams defense, shore protection, but this cannot provide full and permanent security , the nature can be only partially controlled.

The measurements made at the hydrometric stations Pârcovaci, Hârlău, Podu Iloaiei, Iași, Holboca, during a long period of time highlight the fact that Basin Rivers are carrying a large volumes of water which can be and it is efficiently valued in different uses.

Seated in the N-E of Romania, the hydrographic basin of Bahlui deals and drains 60% from the county of Iași, it is a part from Prut River system and it’s being collected by Jijia River. Physical and geographical the river collects the water from the subunit called The Moldavian Plateau defined as The Plain Jijia Bahlui bounded on the west side by Siret River and on the east part by Jijia River.

The historical aria of the civilization from that part of the country has found itself in the hydrographic basin of Bahlui and here it had developed the Scytho- Thracian activity (Măgura-Cotnari), the Cumans, Cucuteni- Băiceni civilization (5000 years old, known all over the world).

Meanwhile, in this hydrographic zone have been developed communities starting with Hârlău area, then Târgu Frumos, Podul Iloaiei and Iași, all been influenced directly or indirectly by the fads of “the hydric regime of Bahlui River”.

In the past century to this river it was given a special attention because of flood frequency and increasing water requirements to different and complex utilities which had led to hydro technical works performing. Taking into account the physical- geographic conditions specific to the studied basin, we can notice the fact that in time has imposed the realization of some complex construction arrangements to it for a rational management of water in order to avoid serious risking phenomena and for satisfying quantitative and qualitative flow required for human activities.

This paper work, in the spirit of the above mentioned ideas, takes into account the evaluation of surface and underground water resources, the hydrological regime, the management of the information regarding qualitative and quantitative availability, also the actual using degree for optimal water capitalize in different social and economic sectors. The paper work is composed of five chapters, some conclusions and the bibliography.

In the first chapter I have presented the natural framework of the hydrographic basin of Bahlui which determines the natural leakage system: the geographical position, the limits, the climate, the hydrography, the soil, the flora and fauna and the influence of human activities.

The second chapter describes the hydrological history research, the use of Bahlui resources in water supply of Iași and eventually the emergency generating events produced in time by Bahlui River through flood. I have also presented the research methods which had led to an evaluation and an judicious exploitation of water resources and also hydrometric monitoring of the rivers from the basin.

The third chapter deals with the hydrographic system and water resources and their leakage system, where I have described network organization and river systems, the morphological and morphometric characterization of Bahlui basin as well as the leakage system.

The fourth chapter contains the major hydro technical works in the hydrographical basin of Bahlui: adjustments and recalibrations of river bed, embankments and also dams with a complex role in order to limit flood effects and for keeping a higher water quantity in order to manage it in drought situations in different purposes. In this way, the accumulations in the basin with their technical constructive elements was presented in hydrographical order and after that I have highlighted the aspects of the administration and use of water supply and also the water management from te hydrographic basin of Bahlui.

In the end in the fifth chapter I have presented a case study which was drafted starting from flood frequency in Iași and the requirements for integrated planning of Bahlui River bed, with the purpose to prevent against floods or to decrease it effects in the area by increasing the river bed transmission capacity and also to develop a touristic and recreation area which will give to the country a beautiful aspect.

The paper work was elaborated under the distinguished scientific leadership of Conf. Univ. Dr. Mircea Amariucăi from Faculty of Horticulture- the department Environmental Engineering within University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine "Ion Ionescu de la Brad” Iași, to whom we express our gratitude for the guidance, advice and valuable suggestions offered with generosity and recognized competence.

The technical data and information used and exposed in the paper work were given by specialists from Water Basin Administration of Prut-Barlad, from Water Management System Iași, Iași Hydrological Station and Cotnari and Iași Meteorological Stations and The Environmental Protection Agency Iași, to whom we thank for their support and professionalism guidance. It was also consulted the general urbanistic plan of Iași and its technical bibliography.

CAPITOLUL I

CADRUL NATURAL INTEGRAT

AL BAZINULUI HIDROGRAFIC BAHLUI

Apele reprezintă o sursă naturală regenerabilă, vulnerabilă și limitată, element indispensabil pentru viață și societate, materie primă pentru activități productive, sursă de energie și cale de transport, factor determinant în menținerea echilibrului ecologic, un patrimoniu natural care trebuie protejat, tratat și apărat ca atare.

Acumularea rezervelor de apă și variația lor în timp și spațiu este influențată atât de factorii geografici, în complexitatea lor, de elementele dimensionale ale sistemelor hidrografice ale bazinelor lor de alimentare, cât și de factorul uman prezent. Din aceste considerente scopul lucrării este de a evalua potențialul hidric al raului Bahlui în vederea gospodăririi acestuia rațional în raport cu cadrul natural.

1.1 POZIȚIA GEOGRAFICĂ. LIMITELE.

Râul Bahlui, cel mai mare afluent al Jijiei mijlocii, este situat în partea de nord-est a României, adunându-și apele de pe teritoriul județului Iași.

Limita bazinului hidrografic al Bahluiului în partea de nord și est o formează bazinele Jijiei și Miletinului, iar la sud și vest bazinele Siretului și Bârladului.

Izvorăște din Dealul Mare al Hârlăului de la altitudinea de 500 m. Din apropiere de șaua care îl desparte de Oneaga, afluent al Miletinului, primește primul său afluent de stânga, Bahluiul Mic, iar din dreapta,: Valea Mare, Cetățuiei, Buhalnița, Măgura și Putina. După ce primește Bahluețul, cel mai mare afluent al său, aval de confluența cu Nicolina, Bahluiul traversează municipiul Iași, iar de aici mai parcurge încă 7 km până la vărsarea în Jijia.

Fig.1.1. Harta Bazinului hidrografic Bahlui www.apeprut.ro

1.2 RELIEFUL

Relieful cuprins în limitele bazinului râului Bahlui a fost modelat în principal de acțiunea rețelei hidrologice, exercitată asupra depozitelor sarmațiene monoclinale. Prezența rocilor cu rezistența diferită față de denudație a avut un caracter selectiv în formarea reliefului. Ele au favorizat dezvoltarea unei câmpii colinare joase, în partea central – estică a țării, unde predomină argile nisipoase.

Râul Bahlui cu întreaga sa gama de afluenți este situat în Câmpia Jijiei inferioare și a Bahluiului. Acesta zonă este formată din depozite argilo marnoase și nisipoase ale sarmațianului mediu. Partea vestica pătrunde în podișul Sucevei, iar în sud limita bazinului este trasată la partea nordică a Podișului Central Moldovenesc.

Relieful apare vălurat, cu văi largi, adesea subsecvente, în care pe un versant s-au dezvoltat terase, iar pe celălalt predomină cuestele.

Interfluviile sculptate sunt intens fragmentate și acoperite în mare parte de luturi eluviale și coluviale. Reliefurile acumulative (șesurile, terasele și glacisurile) au o extindere mult mai mare ca în nord. În această parte, procesele actuale de degradare sunt mai intense și mai variate, un rol mai important având alunecările.

Relieful structural din Câmpia Moldovei este condiționat atât de înclinarea slabă a stratelor geologice, cât și de prezența unor succesiuni de strate cu rezistență diferită la eroziune. Aceste două elemente sunt foarte strâns legate între ele, obligând eroziunea să aibă un caracter diferențiat. Văile subsecvente capătă un profil transversal asimetric. Astfel versanții înclinați conform cu structura apar mai evoluați, cu pante domoale, liniare sau în trepte, în timp ce versanții opuși, care au o orientare contrară înclinării stratelor, sunt mai puțin evoluați și cu intense procese de degradare. Acești versanți corespund formelor de relief cunoscute sub numele de cueste. Din categoria acestor văi, flancate de un versant de cueste fac parte valea Bahluețului, în aval de Târgu-Frumos, continuată la est cu cea a Bahluiului.

Relieful sculptural se prezintă sub formă de coline, dealuri și platouri joase ușor bombate sau înclinate conform cu structura geologică. Peste tot se resimte prezența substratului argilos, care favorizează apariția unor forme domoale de relief, larg vălurate, acoperite cu o cuvertură mai groasă sau mai subțire de luturi loessoide eluviale.

Numai în zona de contact a Câmpiei Moldovei cu rama înaltă din jur se întâlnesc dealuri cu o înălțime și o alcătuire petrografică asemănătoare cu cea a coastelor din care au fost desprinse. Acestea se întâlnesc între Cotnari și Hârlău cu Dealul Țiglele lui Baltă și Dealul lui Vodă, apoi dealul Gurguiata de la nord de Hârlău, dealurile Tomeștilor și Vlădicenilor la sud de Iași. Pe versanții mai abrupți ai interfluviilor din interiorul acestei unități geomorfologice, denudația este așa de puternică, încât nu permite formarea solurilor, argilele și marnele sarmatice fiind scoase la zi pe suprafețe întinse.

Fig. 2.1. Harta reliefului – Bazinul hidrografic Bahlui www.apeprut.ro

Relieful de acumulare este subordonat reliefului sculptural și are o mare importanță practică, deoarece constituie cele mai favorabile terenuri pentru culturile agricole, căi de comunicații, așezări etc. În cazul nostru relieful acumulativ este reprezentat prin șesuri care se pun în evidență ca unități bine dezvoltate pe văile Bahluiului și Bahluețului.

În ceea ce privește șesul Bahluiului se constată că în cursul superior, unde străbate unitatea înaltă a Dealului Mare, albia majoră lipsește sau este redusă, dar la mici suprafețe izolate. Altitudinile absolute ale acestui șes descresc continuu, de la 173 m la Hârlău până la 32 m în zona de confluență cu Jijia, înregistrându-se o diferență de nivel de 105 m pe o distanță de 75 km, deci o pantă longitudinală generală de 1,4%.

Șesul Bahluețului prezintă o suprafață inundabilă de peste 1160 ha ocupată parțial de iazuri și poate fi considerată ca o terasă de luncă cu altitudini relative de cca 3 m.

Râurile principale ale bazinului pătrund prin cursurile superioare în dealurile înalte ale Podișului Sucevei. Aici relieful are altitudini în medie de 400 m, maxima înregistrându-se în Dealul Mare Hârlău unde, în vârful Tudora atinge 593 m.

Nivelele structurale ale coastelor constituie și nota caracteristică a reliefului. Amintim că în sudul bazinului se individualizează cea mai puternică coastă din tot Podișul Moldovenesc, cu o denivelare care se menține în jur de 200 m. Pe aceasta își au obârșia, fără a o secționa, toți afluenții mari de pe partea dreaptă a Bahluiului și Bahluețului: Nicolina, Voinești, Sinești.

Local, relieful mai influențează prin gradul de fragmentare și prin valoarea pantelor. Astfel, în văile cu versanți înclinați (deluviali), crește scurgerea de suprafață.

1.3 CLIMA

Datorită poziției geografice a unității hidrologice a Bahluiului, clima sa are un caracter temperat continental destul de pronunțat, integrându-se ținutului climatic al podișului deluros al Moldovei. Ea este influențată, în mare măsură de prezența maselor anticiclonului atlantic și siberian (continental).

O imagine mai clară asupra particularităților climatice ale bazinului ne putem face dacă analizăm în amănunt variațiile diferitelor elemente climatologice care influențează unele caracteristici ale regimului hidrologic.

1.3.1 Temperatura aerului

Temperaturile medii lunare si anuale

Deoarece încălzirea aerului se face sub influența radiației solare și prin intermediul suprafeței active, acestea variind în timp și spațiu se observă că temperatura aerului variază pe aceste coordonate. De exemplu, sub aspectul latitudinii și altitudinii, temperatura medie anuală scade de la sud la nord, fiind de 9,6°C la Iași (104 m), 9,2°C la Podu Iloaiei (100 m) și 8,6°C la Hârlău (320 m).

Din analiza datelor luate în studiu rezultă că temperatura aerului are valori anuale, izotermele medii de 9,5°C în extremitatea estică, și de 9°C, care trece la est de localitatea Hârlău. Părțile de vest și sud, unde se găsesc suprafețe întinse împădurite prezintă temperaturi mai scăzute, între 8°C și 7,5°C.

Tabel 1.1. Temperaturile medii lunare și anuale ale aerului( °C) în intervalul 1990 – 2012 la Stația Meteorologică Cotnari

(Sursa: Centru Meteorologic Regional – Moldova Iași)

Tabel 2.1. Temperaturile medii lunare și anuale ale aerului ("C) în intervalul 1990 – 2012 la Stația Meteorologică Iași 1990 – 2012

(Sursa: Centru Meteorologic Regional – Moldova Iași)

Analizând valorile medii lunare ale temperaturii aerului, se constată că la Iași acestea au fost negative doar 3 luni pe an (decembrie, ianuarie și februarie), iar în lunile martie și aprilie, temperaturile marchează diferențe medii mari față de luna anterioară datorită, pe de o parte creșterii valorii bilanțului caloric al suprafeței subiacente și, pe de altă parte, schimbării regimului circulației atmosferice. Din aceste cauze temperatura crește lent în mai și iunie, tinzând către maximum în iulie , după care ea scade treptat la început, apoi brusc spre sfârșitul anului.

Temperaturile extreme ale aerului : maxime și minime absolute

Acestea sunt deosebit de importante pentru evaluarea climei unei regiuni. temperatura maximă absolută la Iași a fost +39,6C, dar valori apropiate de maximul absolut s-au înregistrat pe 21.VIII.2000/ +39,5C, +37,1C pe 10.VIII.2001 și 10.VII.2002, +36,6 pe 2.VII.2003.

Temperatura minimă absolută de –35,0C înregistrată în noaptea de 1 februarie 1937 s-a produs datorită proceselor advective și emisiv-radiative locale determinate de influența maximului barometric euro-asiatic ce a afectat cu extremitatea sa vestică partea de NE a țării noastre. Această situație sinoptică a făcut ca să se înregistreze la Iași cea mai scăzută temperatură a aerului din toată țara (-35,0/ 1.II.1937 și –31,0/ 20.I.1963).

Temperaturi minime anuale apropiate de minima absolută s-au mai înregistrat la Iași în anii 1929, 1940, 1954, 1963 1985, 1987, 1996 și –21,6C / 13.I.2003, când, analiza proceselor dinamice atmosferice, au dus la concluzia că producerea acestora a fost determinată de situații sinoptice similare.

Regimul mediu și extrem multianual (1896 – 1995; 1956 – 1965; 1970 – 1975; 2000-2003) al temperaturii aerului în bazinul Bahlui este o urmare a faptului că deasupra acestui teritoriu pătrund cu ușurință atât vara cât și iarna, mase de aer din sectorul E-SE – N-NV al Europei care, până aici se continentalizează puternic. Din această cauză cantitatea anuală de precipitații atmosferice este redusă, iar secetele, brumele târzii, ploile cu grindină și furtunile mari sunt fenomene frecvente în acest sector.

1.3.2 Precipitațiile

Precipitațiile reprezintă un alt element foarte important în caracterizarea climatului unui ținut, deoarece pot imprima trăsături specifice care să le diferențieze.

Bazinul Bahlui din punct de vedere al regimului pluviometric se include în zona cu precipitații medii anuale variind între 470 și 600 mm.

Analizând cantitatea de precipitații observâm că urmează în general cam aceeași curbă de evoluție ca temperatura și anume cresc din anotimpul rece spre cel cald, pentru ca spre toamnă să scadă din nou. Pentru tot bazinul precipitațiile se produc în lunile calde înregistrându-se maximul mai timpuriu în extremitatea vestica. În mai și ceva mai târziu în partea centrală și de est, în luna iunie la Iași. La Iași în anotimpul de toamnă, în lunile octombrie-noiembrie se înregistrează un al doilea maxim pluviometric, dar mai slab.

Comparând precipitațiile medii lunare, cu media anuală se observă că pentru bazinul Bahluiului, în opt luni coeficientul de modul (Kp) al precipitațiilor este subunitar. Acest fapt subliniază caracterul de variabilitate al precipitațiilor din această parte a regiunii, cu diferențe cantitative mari între lunile anotimpului cald și rece (cu valori de două ori mai mari).

Față de valorile temperaturii aerului care am văzut, sunt în raport invers proporțional cu altitudinea, valorile precipitațiilor se desfășoară într-un raport direct, crescând de la 517,8 mm, medie multianuală (1896 – 1955; 1955 – 1965), la Iași până la 600,1 mm Cotnari în aceeași perioadă.

Tabel 3.1. Cantitățile (l/m²) lunare și anuale de precipitații la Stația Meteorologică Cotnari (1990 – 2012)

(Sursa: Centru meteorologic regional – Moldova Iași)

Tabel 4.1. Cantitățile (l/m²) lunare și anuale de precipitații la Stația Meteorologică Iași (1990 – 2012)

(Sursa: Centru meteorologic regional – Moldova Iași)

Variațiile în timp și spațiu ale cantității de precipitații depind de frecvența masele de aer din V-NV-N dinspre Atlantic sau Oceanul Arctic, în partea de E a României, care aduc precipitații; sau dinspre E-SE-S, mase de aer continentale sau chiar tropicale și subtropicale, care favorizează apariția perioadelor de secetă.

În ceea ce privește frecvența zilelor cu secetă, în unitatea bazinului Bahlui, numără în medie 10-16 zile, cu maxime între 40-50 zile.

A doua formă de precipitații care se întâlnește pe întreg teritoriul României o constituie precipitațiile solide reprezentate în principal prin ninsoare. Precipitațiile de acest tip cad în anotimpul rece al anului începând în general cu luna noiembrie și sfârșind în aprilie (primele zile) (10). Grosimea medie decadală a stratului de zăpadă este relativ mică crescând de la începutul lunii noiembrie (0,1 cm) până la mijlocul lunii februarie (13 cm), iar apoi scade până la începutul lunii aprilie (0,5 cm) (tabel 5).

Tabel 5.1. Grosimea stratului de zăpadă pe decade (cm) la Iași (după M. Pantazică)

Analizând mersul precipitațiilor anuale observăm că izolinia de 500 mm delimitează partea central-estică a bazinului, acolo unde relieful are altitudinea medie cea mai coborâtă. Această situație este justificată de faptul că în tot timpul anului, umiditatea relativă înregistrează aici una dintre cele mai coborâte valori, sub 85% (ianuarie sub 84%, aprilie sub 64%, iulie sub 64%, octombrie sub 76%).

Maxima absolută multianuală de precipitații în 24 de ore s-a înregistrat la data de 25 august 1970, când au căzut în numai 15 ore 134,0 mm, situație sinoptică ce se caracterizează prin existența unei vaste arii ciclonale ce acoperea toată partea de E a continentului în interiorul căruia s-au conturat mai multe centre de minimă presiune, dintre care unul situat chiar deasupra orașului nostru, teritoriu traversat în același timp de un front de aer cald. Tendința de deplasare spre E a acestei arii depresionare a favorizat advecția maselor de aer umed formate în anticiclonul centrat în N arhipelagului britanic și a cărei dorsală era extinsă până la E de M. Baltică. O cauză sinoptică similară a determinat căderea unor însemnate cantități de precipitații în ziua de 12 iulie 1969 și iunie 1985.

1.3.3 Dinamica atmosferică

Regimul de frecvență medie anuală a vânturilor arată care sunt direcțiile dominante de deplasare a maselor de aer și modificările imprimate de orografie.

Cea mai mare frecvență o înregistrează vânturile din N care la Iași ating 21,5 % și cu viteza de 4,2 m/s.

Tabel 6.1. Frecvența (%) și viteza medie multianuală a vântului pe direcții la Iași (Sursa: Centru meteorologic regional – Moldova Iași)

Fig. 3.1 Frecvența (%) medie multianuală a vântului pe anotimpuri

(Sursa: Centru meteorologic regional – Moldova Iași)

Un vânt specific zonei de est a României și deci a unității în studiu este suhoveiul. Acesta este favorizat în apariția lui de anumite stări sinoptice legate de un sistem anticiclonic de mase de aer arctic, care vara se transformă în aer cald polar și continental tropical cu temperaturi ridicate și umezeală relativ scăzută.

În cursul mijlociu al Bahluiului și în cel inferior al râurilor Bahlueț și Valea Oilor, în anotimpul de primăvară se produce foenizarea maselor de aer ce coboară dinspre NV, SV și S, având ca efect scăderea precipitațiilor pe acest areal și la distingerea mai timpurie a fenomenelor de iarnă

Dinamica atmosferei din partea de NE se răsfrânge puternic în regimul hidrologic influențându-1 pozitiv sau negativ. De exemplu vânturile dinspre N-NV pot aduce mase de aer de origine oceanică, care favorizate de altitudinea reliefului vor lăsa precipitații bogate, ce vor îmbogăți scurgerea superficială. Această creștere a scurgerii superficiale antrenează o mare cantitate de sol ceea ce va duce la creșterea debitului solid și implicit a turbidității apei, precum și la scăderea sau creșterea concentrației de săruri și ioni ai apei.

Regimul diurn al vitezei vântului prezintă un maxim în timpul amiezii (14-15) și un minim noaptea (ora 0-1), maximele înregistrându-se între orele 12-18 a anotimpului de primăvara.

1.3.4 Evapotranspirația

Evapotranspirația efectivă în această zonă oscilează între 500 și 600 mm/an, valorile crescând odată cu altitudinea. Valorile mai ridicate din partea mai înaltă a regiunii se explică prin prezența pădurii, prin umiditatea ridicată a solului și prin cantitatea mai ridicată a precipitațiilor. Se crează astfel condiții cu totul opuse părții centrale și estice a Câmpiei Moldovei unde predomină plantele ierboase, solul este mai uscat și totodată are proprietatea de a păstra mai bine apa, iar precipitațiile cantitativ sunt mai reduse.

Valorile mai ridicate ale evapotranspirației potențiale înregistrate sub 150 m sunt caracteristice Câmpiei Moldovei și sunt determinate în primul rând de temperatura medie anuală a aerului, mai ridicată din acesta parte a regiunii.

În concluzie subliniem faptul că bazinul hidrografic analizat, prin orientarea lui NV-SE, cuprinde în interiorul lui părți din două subunități distincte ale Podișului Moldovenesc evidențiate în structura petrografică, în morfologia reliefului, în diferențieri climatice, vegetație și sol.

Aceste elemente în complexitatea lor, impun diferențieri în ceea ce privește caracteristicile fizico-geografice ale râurilor ce drenează unitatea.

1.4 HIDROGRAFIA

Bazinul hidrografic al râului Bahlui este situat în partea nord–estică a Romaniei și central – estică a Moldovei, între râurile Siret și Prut. Se află aproape în totalitate pe teritoriul județului Iași, excepție făcând zona izvorului care este localizată la o altitudine de 500 m pe teritoriul comunei Tudora, în Județul Botoșani, în partea de est a Podișului Sucevei. In partea de nord și est se învecinează cu bazinul hidrografic al Jijiei, iar spre est și sud cu bazinul hidrografic Siret. Bahluiul este afluentul Jijiei, în care se varsă, lângă satul Chiperești.

Râurile din bazin, prin lungimea lor pot să satisfacă nevoile de apă, ținând cont de densitatea medie a rețelei de 1,53 km/km2. Dacă avem în vedere caracterul scurgerii format în condițiile actuale, constatăm că cca 30% din lungimea totală a râurilor din bazinul Bahluiului au scurgere permanentă (densitatea medie 0,45 km/km2); 50% au scurgere temporară (densitate medie de 0,77 km/km2) iar restul de 20% au scurgere intermitentă.

Râul principal care formează axa acestui bazin este Bahluiul (104 km) cu afluenții principali, Bahlueț și Nicolina.

Deși densitatea totală a pâraielor ce formează acest bazin hidrografic este relativ ridicată (1,5 km/ km²), numai 30% au scurgere permanentă, celelalte fiind semipermanente și intermitente. Acest fapt, ca și regimul hidrologic caracterizat prin frecvente și accentuate variații de nivel și debit, viiturile și inundațiile cu efecte negative asupra economiei se corelează strâns cu condițiile climatice și celelate componente ale mediului natural. Alimentarea principală a râurilor este cea din ploi și zăpezi, care participă la formarea scurgerii cu 85 % a în sudul Depresiunii Jijia-Bahlui și cu 90-96 % în zona înaltă din vestul și sud-vestul bazinului.

Lacurile naturale sunt puține, prezentându-se mai mult sub forma unor ,,balți” de dimensiuni reduse, situate în luncile unor pâraie. Cele create de om însa (barajele de acumulare și iazurile) completează în mod firesc hidrografia regiunii, constituind o caracteristică a peisajului. Printre cele mai importante lacuri de acumulare se numară: Pârcovaci, Plopi,Tansa-Belcești, Podu Iloaiei, Cucuteni, Ciurbești, Ezareni, Aroneanu, Ciric I, Ciric II, Ciric III. Suprafața lor, ca si volumul de apa, crește considerabil în timpul viiturilor. Ele schimbă in mod radical regimul natural al afluenților, înlătură inundațiile din aval, influențeaza climatul local, contribuind, totodată, la alimentarea cu apa a localităților, la dezvoltarea pisciculturii, extinderea suprafețelor irigate etc.

Apele subterane, a căror existență este strâns legată de condițiile geologice și fizico-geografice din aceasta parte a țării, sunt reprezentate atât prin strate acvifere de adâncime (captive), cât și prin strate libere.

Stratele acvifere captive au, de obicei, o mineralizare mai ridicată, caracter ascensional sau chiar artezian, fiind interceptate în foraje și exploatate, uneori, în scopuri balneologice. Așa sunt, de exemplu, apele minerale de la Nicolina-Iași.

Acestea sunt cloro-sodice, sulfuroase, bromo-iodurate, bicarbonatate, alcaline, calcice, magneziene, cu concentrație mare de săruri (12-20 g/l în sarmațian și 57.7 – 63.6 g/l în cristalin). Unele diferențieri se înregistrează de la un complex acvifer la altul.

Forajele de mică adâncime din numeroase părți ale bazinului hidrologic au pus în evidență și prezența unor ape captive cu mineralizare redusă, care pot fi folosite, local, pentru alimentație sau ăn scopuri agricole și industriale.

Stratele acvifere libere au si ele o concentrație și o compozitie chimică variate. Cele înmagazinate în formațiunile sarmatice au, în general, o mineralizare mai accentuată. Unele sunt sulfatate, magneziene și sodice (Breazu, Copou, Tomesti, Piciorul Lupului) iar altele sulfuroase, sodice, bicarbonatate -cunoscute de multă vreme si utilizate în scopuri curative- cum sunt cele de la Strunga, ăiceni, Pârcovaci etc.

Cele mai importante ape libere sunt însă cele freatice, situate la partea superioara a platourilor și interfluviilor sau la baza teraselor și șesurilor din lungul văilor principale. Ele sunt ușor alcaline (pH = 7-7.5), au o temperatura în jur de 9°C constituind sursa care asigură alimentarea obișnuită a tuturor localitaților rurale.

1.5 SOLURILE

Deși unitatea hidrologică luată în studiu cuprinde un teritoriu restrâns și o structură litologică nu prea complexă, totuși prezintă un înveliș de sol destul de variat, determinat de condițiile de mediu, între care primează nuanțările climei și vegetației.

Din analiza hărții solurilor României se constată că în acest areal sunt caracteristice solurile zonale de silvostepă, reprezentate prin diverse tipuri de cernoziomuri în diferite stadii de levigare, cât și solurile de pădure de tip cenușii închis și brune cenușii.

Depinzând de condițiile locale de rocă și umiditate s-au format și soluri intrazonale reprezentate prin soluri slab dezvoltate aluviale.

Analizând repartiția solurilor în funcție de întinderile pe care le ocupă ne vom opri în primul rând la cernoziomuri care, în diverse stadii de tranformare ocupă cea mai mare întindere a bazinului. Cernoziomurile se întâlnesc pe platourile interfluviale joase, cu altitudini sub 200 m pe terasele din lungul văilor principale și chiar pe unii versanți mai slab înclinați. Dintre cernoziomurile zonale, caracteristice condițiilor bioclimatice din partea de est a țării, fac parte și cernoziomurile formate pe depozitele cu textură mijlocie, mai ales pe luturi loessoide. Cernoziomurile obișnuite ocupă podul teraselor cu altitudini în jur de 15-20 m din lungul văilor Bahlui, Bahlueț și al altor văi ale căror roci parentale sunt luturi aluvio-eluviale cu grosimi variabile. Ele se dezvoltă însă și pe seama unor luturi eluviale subțiri, ori chiar a unor depozite argiloase de la partea superioară a interfluviilor situate la nord de Targu-Frumos, la est de Hârlău și la sud de Bahlueț.

O extindere mai mare o au cernoziomurile levigate, caracteristice de asemenea zonei de silvostepă, care predomină pe suprafețe interfluviale constituite din argile cu carbonați sau luturi loessoide eluviale și pe terase. Aceste soluri se dezvoltă pe interfluviul Bahlui-Bahlueț la est de Hârlău-Cotnari și la sud de Bahlui-Bahlueț în apropierea coastei înalte. Cernoziomurile levigate se caracterizează printr-un stadiu mai avansat al procesului de solificare, care au drept consecință spălarea pe o adâncime mai mare a carbonaților de calciu și de magneziu și formarea unui orizont cu argilă și hidroxizi de fier.

În funcție de condițiile bioclimatice, litologice și de vârstă, aceste soluri prezintă o levigare slabă, mijlocie sau puternică.

Din grupa solurilor litomorfe se pot aminti rendzinele, care se dezvoltă pe seama calcarelor de la vest de Cotnari. În procesul de degradare a solurilor, de către apa din precipitații și intervenția omului, o mare cantitate de săruri pătrunde în apa râurilor, prin infiltrare sau scurgerea de la suprafață. Sărurile sunt reprezentate în cazul de față prin sulfați, carbonați de calciu și magneziu, prin săruri de natriu și potasiu, ce apar sub formă de eflorescență la suprafața solului și care sunt spălate în urma ploilor. Aceste săruri ajung în apa râului influențând gradul de mineralizare, duritatea apei, concentrația ionilor determinând caracteristici fizico-chimice noi, temporare sau permanente ale apelor.

1.6. VEGETAȚIA

După harta geobotanică a României publicată în 1990, reiese că bazinul hidrografic al Bahluiului este cuprins în zona de stepă și silvostepă. Diferențierea teritorială naturală în repartiția vegetației s-a produs în raport de altitudine și de condițiile climatice. Astfel, în partea centrală regiunea se prezintă despădurită, aproape în exclusivitate, iar în vest și sud predomină mari suprafețe de pădure. În cea mai mare parte a silvostepei din acestă parte a țării, vegetația naturală spontană a fost înlocuită prin intervenția omului cu plante de cultură.

Terenurile acoperite cu plante de cultură exercită o influență diferită în funcție de felul plantelor cultivate și de metodele de lucru folosite. Astfel folosindu-se aratul pe linia de cea mai mare pantă, se mărește scurgerea superficială, care antrenează o mare cantitate de sol. Cantitatea de aluviuni crește de câteva zeci de ori, astfel că în regiunile de deal și de șes terenurile cultivate dau cel mai mare procent din totalul aluviunilor ajunse în râu.

Prin lucrările ce se fac cu scopul întreținerii culturilor, structura solului se distruge și infiltrația se micșorează. În același timp se crează condiții prielnice pentru antrenarea particulelor solide și creșterea scurgerii respective. Acesta reprezintă încă un element în plus care contribuie la creșterea turbidității apei râurilor din această zonă.

Terenurile înțelenite acoperite cu covor ierbaceu exercită o influență pozitivă față de situațiile prezentate anterior. Pe aceste terenuri se micșorează în primul rând scurgerea superficială, ca urmare a rugozității mărite, determinată de creșterea plantelor cu înălțimi diferite.

Influența cea mai mare asupra desfășurării proceslor hidrologice o exercită pădurea de foioase, care în bazinul Bahluiului ocupă 693 ha și contribuie la atenuarea scurgerii lichide de suprafață.

1.7 FAUNA

Fauna constituie ansambluri de specii cu aceeași răspândire și origine, legate ecologic în zoocenoze care preferă fie biotopurile pădurilor de foioase, fie ale stepei și silvostepei, ori ale luncilor, bălților și apelor curgătoare. În fiecare din aceste biotopuri domină în primul rând mamiferele și păsările, apoi reptilele, amfibiile, insectele etc.

Vertebratele sunt reprezentate prin toate grupele, unele cu o mare însemnătate economică :

mamifere : lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), mistrețul (Sus scrofa), căprioara (Capreolus capreolus) iepurele de câmp (Lepus europaeus), veverița (Sciurus vulgaris), bursucul (Meles meles), dihorul (Putorius putorius). Din grupul rozătoarelor, cele mai răspândite sunt: popândăul (Citellus citellus), hârciogul (Cricetus cricetus), cățelul pământului (Spalax leucodon), vidra (Lutra lutra), nurca (Lutreola lutreola) etc.

păsările, unele sedentare, altele în pasaj : coțofana (Pica pica), cinteza (Fringilla coelebs), mierla (Turdus merula), prepelița sau pitpalacul (Coturnix coturnix), potârnichea (Perdix perdix), pițigoiul de stuf (Panurus biarmicus), lăstunul de mal (Riparia riparia), găinușa de baltă (Galinula chloropus), vulturul pescar (Pandion haliaetus) etc.

amfibiile : buhaiul de baltă (Bombina bombina), broaște (Rana ridibunda etc.)

ihtiofauna : crapul (Cyprinus carpio), șalăul (Lucioperca lucioperca), somnul (Silurus glanis), știuca (Esox lucius), plătica (Abramis brama), mreana (Barbus barbus), cleanul (Leuciscus cephalus), linul (Tinca tinca), carasul (Carassius cauratus) etc.

reptile : șopârla (Lacerta agilis), gușterul (Lacerta viridis), broasca (Rana temporaria), salamandra (Salamandra salamandra, șarpele de apă ( Natrix tessellata) etc.

Activitatea omului a contribuit într-o măsură însemnată la transformarea ecotopurilor și cenozelor prin extinderea suprafețelor ocupate de agrobiocenoze.

1.8 POPULAȚIA ȘI IMPACTUL ACTIVITĂȚILOR ANTROPICE

În desfășurarea proceselor hidrologice, factorul antropic a influențat direct – printr-o activitate organizată conștient și indirect – printr-o activitate dirijată spre alte obiective și care au avut ca urmare consecințe și în această direcție.

De asemenea, prin dezvoltarea în acest areal a unor localități și aglomerări urbane, precum și a activitatilor cu profil industrial și agricol, factorul uman s-a dovedit a fi mult mai implicat și uneori hotărâtor în desfășurarea proceselor hidrologice din bazin.

În cadrul activității organizate direct, în scopul reglementării regimului hidrologic, s-au instalat pe unitățile hidrografice, în locuri reprezentative, puncte de observare și de măsurare a diferitelor caracteristici hidrologice pentru ca rezultatele obținute să poată fi raportate spre generalizare la o suprafață mai mare.

Cunoscându-se regimul hidrologic al râurilor, s-au analizat acolo unde a fost necesar, cauzele care au condiționat efectul negativ și asupra acestora a intervenit activitatea conștientă a omului.

Astfel, istoric, dacă ne referim numai la gradul de împădurire, se constată că în secolul al XIX-lea exista o suprafață împădurită și un număr de iazuri mult mai mare în comparație cu prima jumătate a secolului XX.

Stabilind cauzele efectelor hidrologice negative, s-au luat măsuri de elaborare a unor studii pentru construirea de bazine acvatice noi și de reconstruirea celor vechi; de exemplu acumularea Podu Iloaiei pe râul Bahlueț, acumularea Sârca pe pârâul Valea Oilor, acumularea Tansa-Belcești pe râul Bahlui etc.

Aceste bazine de acumulare, mai mari sau mai mici sunt toarte utile deoarece pe lângă funcția hidrologică de amortizare a viiturilor și de decantare a debitelor solide au și o funcție economică, fiind folosite în alimentări cu apă, piscicultură, agrement.

În cadrul aceleiași acțiuni de regularizare a scurgerii unele sectoare de râu au fost rectificate, ca de exemplu Bahluiul în zona Iași – Holboca, râul Nicolina în zona Ciurea – Iași, râul Vămășoaia în Iași, râurile Bahlueț și Rediu în zona Târgu Frumos.

În mod indirect, omul a influențat regimul hidrologic mai ales prin modul de folosire a terenurilor. Toate măsurile care se iau în această direcție se vor resimți și asupra regimului hidrologic. Astfel, prin înlăturarea completă sau schimbarea formațiunilor vegetale sub care s-a format, se schimbă structura solului și proprietățile sale față de apă, această acțiune poate avea urmări grave atât asupra solului cât și a regimului hidrologic.

Pășunatul nerațional pe terenurile în pantă a dus la degradarea acestora prin schimbarea structurii granulare a solului, pe cărările etajate făcute de animalele aduse la pășunat micșorându-se posibilitățile de infiltrare a apei pe verticală.

O agricultură practicată nerațional, cu arături pe linia de cea mai mare pantă a condus în perioadele cu ploi torențiale la fragmentarea versanților de o întreagă rețea de ravene și ogașe torențiale.

Prin aplicarea măsurilor de combatere a eroziunii care duce la refacerea structurii solului, având ca efect îmbunătățirea condițiilor de absorbție și de reținere a apei din precipitații, prin folosirea judicioasă a terenurilor din punct de vedere agricol se influențează pozitiv regimul hidrologic.

În vederea gospodăririi apelor din bazinul studiat s-au construit amenajări hidrotehnice prin execuția a numeroase baraje de acumulare, regularizări ale cursurilor de apă sau îndiguiri cu impact asupra scurgerii apelor. Acestea pe termen lung au efecte pozitive dar și consecințe sau riscuri.

Efectele pozitive se suprapun, în fapt, peste scopurile realizării amenajărilor : regularizarea scurgerii lichide pe râurile amenajate, evitarea sau diminuarea riscului cauzat de inundații, asigurarea necesarului de apă pentru localitățile riverane, asigurarea debitelor de apă necesare obiectivelor socio-economice, agricole, piscicole etc, în timp ce riscurile sunt cauzate de ruperea barajelor lacurilor de acumulare sau a digurilor având ca rezultat inundații catastrofale. Consecința primară este ridicarea nivelului apei care determină la rândul ei: modificarea scurgerii lichide și solide, a regimului apelor subterane etc.

CAPITOLUL II

ISTORICUL ȘI METODELE DE CERCETARE HIDROMETRICĂ

2.1. ISTORICUL CERCETĂRILOR

Până acum 100 de ani, alimentarea cu apa a orașelor din spatiul hidrografic Bahlui nu se deosebea mult de aceea a multor sate din ziua de azi. Apa se lua din puțuri săpate în stratul freatic, din izvoarele învecinate sau din râul cel mai apropiat. În unele orașe apa era transportată cu sacalele de la izvoare sau de la râuri si vândută populației pe străzi. Primele încercări de a se executa alimentări cu apă centralizate s-au făcut la Iași in 1675.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea se relizează un pas însemnat către modernizarea alimentării cu apă a Iașului, iar la 1 mai 1911 s-a dat in funcțiune conducta de aducțiune a apei din sursa Timișești în lungime de 98 km.

Apărarea împotriva inundațiilor este o altă latură a problematicii puse de faptul că Bahluiul traversează orașul Iași. Pe lângă avantajele date de existența cursului de apă, locuitorii vechiului Iași au cunoscut și dezavantajele : inundațiile dese, alternate cu perioade de debite foarte mici sau chiar de secare, elemente caracteristice pentru un râu care își adună apele dintr-o zonă de deal, săracă în resurse freatice.

Bazinul hidrografic al râului Bahlui are o suprafață totală de 1.967 kmp, alimentarea provenind în principal din precipitații, fapt ce conduce la variații mari de debite atât în cursul unui an și de la un an la altul.

Este de menționat aici inundația produsă la 14 – 16 aprilie 1932, când debitul râului Bahlui a atins valoarea de circa 200 mc/sec., față de un debit mediu multianual de 3,4 m³/s, având ca efect inundarea întregii zone de șes, apa ajungând la înălțimi de peste 2 m. A fost inundată atunci și stația de cale ferată Iași, producând întreruperea circulației trenurilor pe liniile Iași – București și Iași – Pașcani.

Fig. 4.2 Gara Iași – 15 aprilie 1932 www.apeprut.ro

Anterior celui de al doilea Război Mondial, nu au fost executate lucrări hidrotehnice de apărare împotriva inundațiilor, deși acestea erau un fenomen frecvent.

Este de menționat aici rectificarea albiei râului Bahlui, lucrare executată în anii 1907 – 1913, realizându-se un canal rectiliniu pe zona din aval a orașului (Podu Roș – Podul Trancu).

După al doilea Război Mondial, o dată cu instalarea perioadei comuniste, începe industrializarea forțată, ce are ca efect creșterea masivă a numărului de locuitori și implicit a construcțiilor de locuințe cât și apariția platformelor industriale, toate amplasate în principal în lunca râului Bahlui.

Ca urmare, au apărut primele planuri de amenajare a bazinului hidrografic al râului Bahlui, obiectivul principal fiind apărarea de inundații a municipiului Iași și ulterior, apar și primele lucrări hidrotehnice : regularizarea râului Bahlui pe teritoriul municipiului Iași, în lungime de 9 km., lucrare executată în anul 1963 și acumularea Podu Iloaiei, pe râul Bahluieț, afluent al râului Bahlui, executată în anul 1964.

Paralel cu dezvoltarea socio-economică, se realizează noi lucrări de gospodărire a apelor, astfel încât, în prezent, sunt în funcțiune 17 acumulări complexe pe râul Bahlui și pe afluenții lui precum și lucrări de regularizare pe afluenții de pe teritoriul municipiului Iași : Ciric, Chirița, Nicolina, Vămășoaia, Repedea.

Fig. 5.2. Râul Bahlui în municipiul Iasi, 10.08.2010 www.apeprut.ro

2.2. METODE DE CERCETARE

Pentru evaluarea potențialului hidric, datele de bază se obțin prin trei metode principale și anume: staționară, expediționară și experimentală.

Dată fiind complexitatea fenomenelor hidrologice în continuă schimbare pe tot cursul râului Bahlui, se impune a se adopta la măsurători și observații o metodologie de realizare corespunzătoare, care să permită cunoașterea caracteristicilor hidrologice atât în timp, într-un punct bine determinat, cât și în spațiu, în lungul râului și pe afluenții principali.

2.2.1 Metoda staționară constă în executarea continuă a unui complex de observații și măsurători asupra elementelor hidrologice și hidrometeorologice în puncte fixe, numite stații hidrometrice, amplasate cât mai reprezentativ. Observațiile staționare sunt folosite pentru a cunoaște variația în timp a elementelor hidrologice : niveluri, viteze, turbidități, temperatură, ghețuri, aluviuni în suspensie și târâte, granulometrie, compoziție chimică, dinamica locală a patului albiei.

Rețeaua hidrometrică și pluviometrică din bazinul hidrografic al Bahluiului cuprinde un număr de 13 stații hidrometrice de râu și 7 pe acumulările principale : pe râul Bahlui : Pârcovaci aval, Hârlău, Tansa aval, Podu Iloaiei, Iași și Holboca, pe râul Măgura : Cârjoaia, pe râul Bahlueț : Târgu Frumos și Podu Iloaiei aval, pe râul Voinești : Cucuteni aval, pe râul Nicolina : Iași, pe râul Locii : Ciurbești aval, pe râul Ciric : Ciric III- Iași,

De asemenea, în acest areal funcționează Stațiile Meteorologice Iași, Cotnari si CM RADAR Bârnova, cu program de observații meteorologice complet, precum și 15 stații pluviometrice, dotate cu pluviometre pentru măsurarea precipitațiilor la : Pârcovaci, Hârlău, Belcești, Iași urban, Cârjoaia, Târgu Frumos, Pd. Iloaiei, Plopi, Sârca, Cucuteni, Rediu, Ezăreni, Ciurbești, Ciric III, Aroneanu.

Programul de observații și măsurători la stațiile hidrometrice cuprinde :

observații și măsurători asupra nivelului apei, prin citirea la mira hidrometrică sau prin înregistrarea continuă a nivelurilor râului la statii automate din programul DESWAT.

observații și măsurători asupra precipitațiilor înregistrate la pluviometru ori înregistrate la stațiile pluvio automate.

măsurarea temperaturii aerului și apei

măsurarea debitelor de apă cu morișca hidrometrică

măsurarea debitului de aluviuni în suspensie

observarea și măsurarea fenomenelor de iarnă pe sector, în profile transversale,

măsurarea grosimii, densității zăpezii și a echivalentului de apă din zăpadă, pentadal, pe platforme reduse triunghiulare sau pătrate, prevăzute cu rigle fixe.

Acesti parametri determinati la stațiile hidrometrice redau regimul hidric al râului Bahlui.

2.2.2 Metoda expediționară constă în executarea unor măsurători și observații hidrometeorologice pe teritorii întinse, pe râurile nestudiate și pe interfluvii. Se efectuează măsurători de debit lichid și de aluviuni în suspensie sau târât pe o perioadă de timp limitată la câteva zile sau luni, simultan, sau foarte apropiate în timp, pe cursul râului în mai multe puncte. Metoda se folosește mai mult în perioadele de viitură, pe râurile nestudiate, fără metrie. Observațiile și măsurătorile expediționare în lungul râului Bahlui și pe afluenții principali, în diverse perioade ale anului sunt necesare pentru cunoașterea simultană a elementelor hidrologice la un moment dat, studiindu-se mai bine fenomenele hidrologice care au dus la reducerea la minim a erorilor prin urmărirea permanentă atât a fenomenelor naturale cât și a tehnicii de lucru. Metodologia de lucru staționară combinată cu cea expediționară permite caracterizarea optimă a fenomenelor hidrologice în spațiu și în timp, asigurând astfel mai bine veghea hidrologică pe râul Bahlui.

2.2.3 Metoda experimentală constă în efectuarea de observații și măsurători la stații hidrometrice experimentale situate pe anumite sectoare de râu, pe bazine hidrografice mici sau pe parcele special amenajate în bazinele hidrografice, în care se intervine în producerea fenomenelor hidrologice, fie asupra factorilor cauzali, fie asupra celor condiționali, accelerându-se aceste fenomene, în scopul pătrunderii mai rapide în esența proceselor ce se petrec în natură.

Un astfel de bazin experimental este la Ciurea, care include stațiile hidrometrice de pe râurie Tinoasa, Humăria, Rusu și Ciurel, cu o suprafață totală de 4,5 km² și un program ce vizează cunoașterea completă a parametrilor ce definesc ciclul hidrologic.

2.2.4 Sintezele hidrologice sunt calcule care permit determinarea caracteristicilor hidrologice și în alte puncte decât cele în care se dispune de măsurători și observații. Acestea pun în evidență legăturile dintre fiecare element hidrologic și factorii care il cauzează sau influențează și permit formularea legilor după care se desfășoară fenomenele hidrologice în natură, reflectând realitatea cu atât mai corect cu cât datele de bază sunt de calitate mai bună și pe o durată mai mare. Ele se prezintă în general prin hărți cu zone sau izolinii, prin grafice corelative și prin formule.

2.3 MONITORIZAREA HIDROMETRICĂ A RÂURILOR DIN B.H. BAHLUI

Primele măsurători asupra regimului hidrologic pe râurile din nord-estul țării se fac din anul 1920 pentru râul Bahlui la postul hidrometric din Iași. Măsurătorile efectuate aici corelate cu cele de pe râul Jijia erau necesare pentru elaborarea prognozelor hidrologice pentru cursul inferior al râului Prut. Această primă etapă în cunoașterea hidrologică se caracterizează prin existența unui număr foarte redus de puncte de observație, instalate în sectoare de albie necorespunzătoare și insuficient utilate, la care s-au efectuat doar măsurători asupra nivelului apei.

În intervalul 1945-1948 măsurătorile efectuate asupra regimului hidrologic au început să fie mai numeroase, în condițiile folosirii în mai multe domenii de activitate care se dezvoltau și diversificau. Pentru aceasta a fost necesar în primul rând să se înmulțească numărul punctelor de observație. Întrucât o serie din aceste puncte de observație au fost amplasate în sectoare necorespunzătoare în perioada 1953-1958 se trece la o omogenizare a lor. Astfel pe Bahlui au fost reamplasate posturile la Hârlău, Podu Iloaiei și Iași și s-au înzestrat cu aparatură suplimentară necesară lărgirii programului de activitate.

Astfel pe lângă măsurarea nivelului apei se fac observații și asupra regimului de îngheț, asupra vitezei de curgere a apei cât și a elementelor dimensionale ale secțiunii vii. Aceste determinări s-au efectuat în scopul calculării debitelor lichide corespunzătoare diferitelor niveluri caracteristice. Pe baza observațiilor simultane de nivel și debit s-au trasat chei limnimetrice pentru determinarea indirectă a debitelor pe o perioadă mai mare de timp, extrapolarea debitelor extreme, maxime și minime instantanee.

Aceste date au fost necesare specialiștilor în scopul elaborării unor studii de amenajare și regularizare a cursurilor de apă din cadrul bazinului Bahlui.

În intervalul 1953-1972 caracteristicile hidrologice observate sunt tot mai numeroase. Se măsoară temperatura apei, grosimea gheții și a zăpezii de pe gheață. Se iau probe de apă pentru determinarea caracteristicilor chimice și a materialelor transportate în suspensie sau târâte. În prezent, fondul de date hidrologice care s-au acumulat în ultimii ani de observație, cât și calitatea lor ne permite să cunoaștem destul de bine regimul râului Bahlui și a afluenților lui – ținând seama și de gradul de regularizare a scurgerii din bazin.

Principalele stații hidrometrice cu program complex de observații și măsurători din bazinul Bahluiului, care monitorizează cantitativ și calitativ apele de suprafață sunt, în ordine cadastrală de la izvoare la vărsare: Pârcovaci aval, Hârlău, Tansa Belcești aval, Podu Iloaiei, Iași și Holboca, iar dupa confluentă, funcționează stația hidrometrică Chiperești pe râul Jijia.

Tabel 6.2. Date morfometrice asupra retelei hidrografice din BH Bahlui

I. Minea, 2009

Stația hidrometrică: Pârcovaci, râul Bahlui este amplasată pe malul stâng al râului Bahlui, la 250 m aval de golirea de fund a acumulării Pârcovaci și la 20 km amonte de confluența cu râul Buhalnița, pe teritoriul localității Pârcovaci, la cca.10 km amonte de orașul Hârlău.

Stația hidrometrică a fost înființată cu scopul de a controla evacuările din acumulare, barajul având rol de apărare împotriva inundațiilor produse în bazinul superior al Bahluiului și de alimentare cu apă a localității Hârlău.

Stația hidrometrică: Hârlău, râul Bahlui este amplasată pe malul stâng, în profil liber, 150 m aval de podul de beton de peste râul Bahlui ce leagă satul Zagavia de orașul Hârlău.

Sectorul este cuprins în Podișul Moldovenesc la contactul între Câmpia Moldovei (est) și Podișul Sucevei (vest).

Aici, malurile Bahluiului sunt în general abrupte, iar înălțimea lor variază de la 4 m la 8 m față de nivelul mediu al apei. În sectorul postului se constată o relativă stabilitate a malurilor. Pe dreapta râului Bahlui este bine individualizată terasa inferioară inundată numai la ape excepționale. Albia minoră are un curs ușor sinuos și est puternic colmatată după viituri. Hidrografic, putem spune că în acest sector forma albiei este trapezoidală, fără meandre, praguri sau brațe moarte. Firul apei păstrează în general mijlocul albiei. La ape mici însă firul apei se apropie de un mal sau altul, iar uneori apa curge pe lângă ambele maluri, mijlocul albiei rămânând ca un grind.

Regimul râului în sectorul postului este propriu Podișul Moldovenesc. Viiturile se produc mai ales primăvara odată cu topirea zăpezilor sau vara în urma unor ploi torențiale. Debitul maxim s-a înregistrat în anul 2008, când s-a atins cota de 594 cm și un debit de 42,4 mc/s. În sectorul postului nu se produc inundații din cauza acumulării Pârcovaci situată în amonte. Din informațiile date de localnici, râul nu a secat niciodată.

Stația hidrometrică Tansa Belcești, situată pe malul stâng al Bahluiului, aval 150m de acumularea cu același nume. Stația hidrometrică a fost înființată cu scopul de a controla evacuările din acumulare, barajul având rol de apărare împotriva inundațiilor produse în bazinul superior al Bahluiului și de alimentare cu apă a localității Belcești.

Stația hidrometrică Podu Iloaiei pe râul Bahlui amplasată pe malul stâng al râului Bahlui în profil liber, la 2 m aval de podul de beton de pe șoseaua Iași – Pașcani. Accesul la miră este posibil pe malul stâng de la șoseaua națională Iași – Podu Iloaiei, măsurătorile la ape mici se fac din albie cu ajutorul cizmelor iar la ape mari de pe pod cu greutatea lestare.

Râul are un curs meandrat sinuos, asimetric în cadrul albiei amonte de podul de beton, iar albia majoră este larg dezvoltată pe partea stânga a Bahluiului. Situația se inversează în aval de pod. La ape mari albia majoră este inundată

Albia minoră are formă asimetrică cu malurile în general abrupte din cauza adâncirii albiei minore. Râul are un curs sinuos. Albia minoră este relativ stabilă. Regimul scurgerii este propriu râurilor din Depresiunea Jijia Bahlui, caracterizându-se prin scurgerea redusă în timpul lunilor de iarnă și vară fără ca râul să sece.

Nivelurile mari se produc în timpul topirii zăpezilor și în lunile mai–iunie. Viiturile pot avea loc oricând în timpul anului fiind cauzate de ploile torențiale sau de topirea bruscă a zăpezii, maximul istoric înregistrându-se pe 8.iunie 1975, cu un debit de 102 mc/s.

Stația hidrometrică Iași, situată pe malul stâng al Bahluiului.

Paralelismul malurilor este evident. Contactul dintre albia majoră și versanții văii este mascat de acumulările coluvionare sau conurile de dejecție a unor torenți. Caracteristic pentru versanții văii este dezvoltarea teraselor acumulative. În sectorul mirei, râul Bahlui este regularizat și nu seacă.

La post se înregistrează întreaga gamă a fenomenului de îngheț întâlnită la râurile din depresiunea Jijia-Bahlui. Râul poate fi considerat cu scurgere în regim modificat, deoarece în amonte sunt construite acumulările Tansa-Belcești, Podu Iloaiei, Cucuteni ș.a., care au și rolul de atenuare a viiturilor.

Stația hidrometrică Holboca este amplasată pe malul stâng al Bahluiului, amonte de podul rutier Holboca-Tomești. Funcționează în acest amplasament începând din 1983.

În sectorului stației hidrometrice râului este regularizat. Albia minoră prezintă maluri abrupte, iar albia majoră este îndiguită pe o lățime de 100 m pe tot cursul până la confluența cu râul Jijia. Firul apei rămâne constant.

Având în vedere că întreg bazinul râului Bahlui este controlat printr-o suită de acumulări, variațiile mari de niveluri, se datorează manevrelor de la aceste lacuri. Postul fiind în aval de Stația de Epurare Iași, influențează regimul ghețurilor pe râu, astfel că aici nu se înregistrează fenomene de îngheț.

Stația hidrometrică Chiperesti este situata pe râul Jijia, imediat dupa confluența Bahluiului, în amonte de satul Chiperești.

CAPITOLUL III

REȚEAUA HIDROGRAFICĂ ȘI RESURSELE DE APĂ

CU REGIMUL LOR DE SCURGERE

3.1. ORGANIZAREA REȚELEI HIDROGRAFICE

Râurile din bazinul hidrografic Bahlui se încadrează în grupa de est, fiind cuprinse în sistemul hidrografic Prut.

După modul de asociere a afluenților, râurile din bazinul Bahlui se organizează în sisteme de tip dendritic. În majoritatea cazurilor, confluențele se fac în unghi ascuțit, orientat în sensul de curgere a râului principal.

Râul Bahlui are lungimea de 119 km, iar restul cursurilor au lungimi sub 50 km, dar lungimea totală a cursurilor de apă din bazinul de recepție al Bahluiului este de 749 km.

În majoritatea cazurilor, râurile au un traseu sinuos, mai slab în cursul superior și mai accentuat în cursul mijlociu și inferior, în raport de valoarea pantelor.

Pentru râul Bahlui, în sectorul inferior regularizat coeficientul de sinuozitate are valoarea minimă l.

O parte din râurile bazinului Bahlui au obârșia în dealurile înalte ale Podișului Moldovenesc și au pante puternice, iar afluenții de pe partea stângă au în tot lungul lor pante moderate.

Fig. 6.3.. Bazinul hidrografic Bahlui www.apeprut.ro

3.2. CARACTERIZAREA MORFOMETRICĂ ȘI MORFOLOGICĂ A BAZINULUI HIDROGRAFIC BAHLUI

Cumpăna apelor este bine conturată, fiind reprezentată de o succesiune de culmi înalte (peste 200 m spre sud și peste 300 m în vest) marcată din loc în loc de vârfuri mai proeminente ce depășesc în sud 400 m (404 în dealul Repedea) iar în vest 500 m (590 în Dealul Mare). Între afluenți, cumpăna de ape este bine reprezentată, uneori prin interfluvii late de 1-2 km.

Suprafața bazinelor hidrografice crește în dimensiune odată cu înaintarea în lungul râului din amonte spre aval pe măsură ce confluează afluenții care drenează noi suprafețe. De exemplu, râul Bahlui are un debit mediu multianual calculat pentru perioada 1950-2010 de 0,424 m³/s la Hârlău (S=137 km²), de 0,766 m³/s la Tansa Belcești (S=344 km²), de 1,07 m³/s la Podu Iloaiei (S=588 km²), 3,07m³/s la Iași (S=1717 km²) și de 4,92m³/s la Holboca unde suprafața bazinului este de 1922 km².

3.3. APELE DE SUPRAFAȚĂ ȘI REGIMUL LOR DE SCURGERE

Datorită faptului că apa provenită direct din precipitații este consumată în mare parte prin evaporație, cea care ajunge să fie transportată de râuri este folosită intens pentru rezolvarea numeroaselor probleme ridicate de necesitățile practice: alimentarea iazurilor piscicole, irigarea grădinilor și culturilor de câmp, apa râurilor mai este folosită la evacuarea apelor reziduale – în diluție.

O analiză sumară ne arată că râurile prin lungimea lor pot să satisfacă nevoile acvatice ale zonei noastre deoarece au o densitate totală în medie de 1,53 km/km2.

Scurgerea lichidă reprezintă cea mai importantă caracteristică hidrologică deoarece de fapt exprimă rezervele de apă transportate de râuri.

Tabel 7.3. Viteza de curgere a apei în raport de panta râului Bahlui (după M. Pantazică)

Cunoașterea cât mai corectă a volumelor disponibile care pot fi transportate de râuri este importantă în scopul valorificării în diferite sectoare de activitate.

Sursele de alimentare a râurilor

Particularitățile regimului scurgerii lichide și în general a elementelor hidrologice (nivelul, debit, temperatura, compoziția chimică) ale râurilor din nord-estul Moldovei sunt deteminate de felul sursei de alimentare și de caracterul variației ei în timpul anului.

Râurile din bazinul de recepție al Bahluiului se alimentează din surse de suprafață și surse subterane.

Sursele de suprafață sunt formate din apa precipitațiilor și contribuie într-un procent decisiv la formarea scurgerii pentru multe din râurile situate în această zonă.

Aspectul lor față de volumul total de apă transportat de râuri oscilează între 85% în câmpie și 96,4% în zona dealurilor înalte din vestul bazinului.

Tabel 8.3. Alimentarea râului Bahlui în raport cu altitudinea (după M. Pantazică)

Se constată, urmărind formarea scurgerii în anii apropiați de normală, o ușoară creștere a valorilor (cu cca 4%) concomitent cu creșterea altitudinii din zona dealurilor înalte.

În anii cu scurgere redusă (1952, 1954, 1964, 2000, 2007) s-a observat frecvent creșterea procentuală a alimentării de suprafață în raport cu altitudinea, în special odată cu apropierea de rama dealurilor înalte, datorită creșterii cantității de apă primită din ploi.

În anii cu scurgere bogată ( ex. în anii 1955, 1965, 1970, 1975, 1979, 1985, 2006, 2008, 2010) situația apare frecvent inversă, înregistrându-se creșterea alimentării de suprafață, determinată de frecvența ploilor de convenție termică produse sub formă de averse.

În cazul alimentării de suprafață, precipitațiile contribuie la formarea scurgerii libere

Primul tip este pluvial-moderat (Pz) caracteristic zonei dealurilor înalte, când indicele (Zs) oscilează între 20% și 40%. Acest tip de scurgere se manifestă prin ape mici iarna și mari primăvara fără a duce la creșteri importante de nivel. În timpul verii sunt frecvente viituri care pot acoperi șesurile într-un timp foarte scurt (1-2 ore). Existența acestui tip este justificată de cantitățile de precipitații mai reduse căzute iarna, sub 10%, cât și de întregul ansamblu geografic ce permite infiltrarea mai abundentă a apelor provenite dintr-o topire mai lentă a zăpezii.

Al doilea tip, pluvio-nival (pz) este caracteristic pentru restul bazinului în care indicele (Zg) are valoarea cuprinsă între 40% și 50%. Ca urmare, perioada apelor mari se produce în februarie-martie și este bine reprezentată în regimul scurgerii deoarece precipitațiile sub formă de zăpadă sunt bogate, iar topirea lor se face în timp scurt pe suprafețe întinse. În iernile cu precipitații bogate, în zona dealurilor înalte, râurile au frecvent o alimentare de tip pluvio-nival (1953, 1966, 1974, 1980), în timp ce, în verile cu precipitații reduse se imprimă râurilor pentru anul respectiv (îndeosebi în Câmpia Moldovei) o alimentare de tip nivo-pluvial (1953, 2008, 2010).

Principala sursă de alimentare a râurilor din subteran o reprezintă apele subterane libere care includ acvifere descendente cuprinse în depozitele secționate de văile râurilor. Alimentarea se face de sus în jos, în condițiile de permeabilitate sau lateral prin capătul mai ridicat al stratului suport, care a fost secționat de suprafața topografică.

Aceste surse de alimentare importante nu prin volumul de apă cu care contribuie (sub 20%), ci prin caracterul lor continuu, asigură în acest fel curgerea permanentă în timpul lipsei totale a alimentării de suprafață.

În medie, această sursă de alimentare subterană contribuie la formarea scurgerii cu 14,6% pe Bahlui în sectorul Iași. Deși în dealurile înalte, procentul alimentării din această categorie de surse subterane apare mai redusă (sub 10%), el s-a dovedit mai uniform, înregistrând o variație cantitativă mică în timp. În Câmpia Moldovei alimentarea din surse subterane, procentual, are variații mult mai mari ( 3% – 20% ). În această parte sunt totuși frecvente cazurile când în timpul toamnei puterea de cedare a stratelor acvifere descendente mai adânci se reduce foarte mult încât izvoarele, practic nu mai contribuie la formarea scurgerii pe râuri.

Dat fiind caracterul uniform al alimentarii din zona dealurilor înalte care compensează pe cel variabil din câmpie, se consideră pentru tot nord-estul Moldovei, inclusiv bazinul Bahluiului, caracteristică alimentarea subterană moderată.

Acest tip de alimentare este determinat de caracteristicile fizico-geografice și în special cele climatice, cât și existența unor izvoare cu debite constante de peste 5 l/sec în tot timpul anului, la marea majoritare a râurilor permanente.

În concluzie, pentru zona de nord-est a Moldovei, inclusiv pentru râurile din bazinul Bahluiului, s-au stabilit două tipuri de alimentare cu apă a râurilor (după I.Ujvari, 1959):

tipul pluvial moderat și subteran moderat caracteristic dealurilor înalte din Podișul Moldovenesc, identificat și în vestul și sudul Câmpiei Moldovei, în zona depresiunilor de contact ;

tipul pluvio nival și subteran moderat caracteristic pentru partea centrală și de est a Câmpiei Moldovei.

3.3.1. Regimul de scurgere al apelor din bazinul hidrografic Bahlui

Scurgerea medie

Debitul mediu multianual este pentru râuri una din caracteristicile principale ale regimului scurgerii. El reprezintă indicele capacității acvatice de care trebuie să se țină seama în diferite calcule hidrologice. Valoarea lui, precum și modul cum variază acesta, reflectă interacțiunea complexă a factorilor fizico-geografici în limitele regiunii studiate și în special influența factorilor. Pentru ca această caracteristică să capete o valoare cât mai constantă, este necesară o perioadă lungă de observații.

În teritoriul bazinului hidrografic Bahlui, debitele se măsoară organizat, dar pentru o corelație cât mai reală s-au prelungit șirurile de ani până în anul 1950. Astfel pentru posturile hidrometrice situate de-a lungii râului Bahlui dinspre amonte spre vărsare: Hârlău, Podu Iloaiei, Iași și Holboca avem un șir de observații pentru perioada 1950-2010.

Debitele măsurate la aceste posturi hidrometrice au folosit la reconstituirea debitelor naturale din bazinul hidrografic controlat de stația hidrometrică respectivă.

Pentru reconstituirea scurgerii naturale, în cazul general al folosințelor complexe care includ atât folosințe consumatoare de apă cât și folosințe care redistribuie scurgerea în timp,

s-a folosit relația : , în care:

Q nat = debitul natural reconstituit pentru bazinul hidrografic controlat la stația respectivă

Q mas = debitul măsurat la stația hidrometrică respectivă

= debitul consumat de N folosințe consumatoare de apă

= debitul de acumulare (+) sau de dezacumulare (-) din lacurile de acumulare

Q intrare = debitele care intră din bazinele vecine

Q ieșire = debitele care sunt dirijate către bazinele vecine

Din analiza datelor rezultate din calcule se observă creșterea debitelor medii anuale de la izvor la vărsare, în raport direct cu creșterea numărului afluenților și respectiv a bazinului de alimentare.

Tabel 9.3. Debite medii lunare multianuale pentru perioada 1950-2010 măsurate la stațiile hidrometrice din B.H. Bahlui