AMENAJAREA RAȚIONALĂ A LOCULUI DE MUNCA IN BIROU [606801]

AMENAJAREA RAȚIONALĂ A LOCULUI DE MUNCA IN BIROU

CUPRINS:
INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………………….. …… 3

CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND AMENAJAREA RAȚIONALĂ A LOCULUI DE MUNCA IN
BIROU ……………………………………………………………………………….. 5

1.1. Aspect teoretice privind ergonomia spațiilor de muncă în birou ………………………….. ……….. 5

1.2. Aspect tehnice și de design privind amenajarea spațiilor de muncă în birou… ………. ………. 12

1.3. Tendințe privind amenajarea locurilor d emunca în birou…………………………… ……………… 18

CAPITOLUL II. ANALIZA ECONOMICO -FINANCIARA SI A CON DIȚIILOR DE MUNCA IN CADRUL
INTREPRINDERII X ………………………………………………………………. 24

2.1. Prezentarea generală a întreprinderii ………………………………………………………………………. 24

2.2. Analiza indicatorilor de eficienta economico -financiara ……………………………………………… 29

2.3. Analiza respectării condițiilor de securitatea muncii .. ………………………………………………… 39

CAPITOLUL III. ESTIMAREA AMENAJĂRII RAȚIONALE A SPATIILOR DE MUNCA IN CADRUL
INTREPRINDERII X ………………………………………………………………. 43

3.1. Caracteristică și analiza tehnico -economică a amenajării raționale a spațiilor de muncă în
birou ……………………………………………………………………………………………………….. ………………. 43

3.2. Analiza productivității muncii în cadrul întreprinderii ……………………………………… ……….. 47

3.3. Propuneri privind creșterea eficienței productivității muncii în baza reamenajării raționale a
locului de muncă în birou ………………………………………………………….. …………………………. ……. 52

CONCLUZII SI RECOMANDĂRI …………………………………………………………………………………. 57

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………….. 60

ANEXE …………………………………………………………………………………………………. ……….

INTRODUCERE Actualitatea temei de cercetare.
În condițiile economiei concurențiale, un rol deosebit are valorificarea potențialului uman și
a celui managerial. Astfel, eficiența activității firmei depinde mult de activ itatea managerilor de toate
nivelurile ierarhice.
Dacă acum circa două decenii economișții din țara noastră nu tratau problemele avansării în
carieră ca fiind posibile de planificat și gesționat, astăzi creșterea experienței și a concuren ței pe
piața forței de muncă pune pe primul plan instruirea continuă ca factor determinant, de rând cu
realizarea unor performanțe în activitatea profesională și cariera managerială.
În acest context, trebuie studiată o serie de factori și principii deduse de experții străini, care au
devenit actuale și în țara noastră, cum ar fi factorii tehnologici și funcționali, socioculturali, procesul
de comunicare, șistemul de stimulare, criteriile de promovare etc. care se corelează cu acțiunile
conc urenților și condițiile mediu lui de afaceri de pe piața internă și externă.

Tendința întreprinderilor autohtone de a se impune pe piața internă și externă actualizează o
dată în plus necesitatea cercetărilor privind amenajarea rationala a locului de munca, fapt ce remarcă
actualitatea temei .

Scopul acestei lucrări este de a studia aspectele teoretice și aplicative ale amenajarii rationale
a locului de munca ca proces ce poate fi planificat, dezvoltat și gesționat de pe pozițiile individului.
Realizarea acestui scop a condiționat s tabilirea următoarelor sarcini:
➢ Concretizarea conținutului teoretic al locului de munca,

➢ Analiza procesului de planificare, dezvoltare și gesțiune a a spatiilor de birou

➢ Analiza principalilor factori interni și externi de influență a a locului de munca asupra
➢ productivitatii muncii,
➢ Studierea principalelor variabile cu influență asupra procesului de planificare a spatiilor
➢ de munca la birou,
➢ Relevarea limitelor și obstacolelor în amenajarea spatiului de munca, posibilitățile de
➢ evitare a lor,
➢ Relev area direcțiilor de perfecționare a spatiilor de munca în firmele din Republica Moldova,
în general, și a SRL Promnordex , în particular. Studiul proiectului are in vedere pe de -o parte
integrarea noului ansamblu de birouri colective in cadrul structurii existente a unei
intreprinderi si pe de alta parte se ocupa de identificarea acelor elemente ce tin de
amenajarea rationala de astazi si in conditiile generate de contextul psiho -social al locului de
munca.

Inscrierea in cadrul structurii de oficii si birouri existente pune problema medierii dintre nou si
vechi, dintre o zona valoroasa si una neutra (daca nu chiar no civa privita din anumite puncte de
vedere), intre doua moduri de a activa la locul de munca si implicit de rezultatele ce se observa in
productivitatea muncii. Lucrarea are ca ultima referire o parte care trateaza problema factorilor
psihologici a locului de munca, evidentiind relevanta la in contextul societatii actuale . Ultimul punct
atins reprezinta o clarificare a elementelor legate de estimarea amenajarii rationale a locului
demunca la birou si posibilitatile de interventie in cadrul acestuia.

CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND AMENAJAREA RAȚIONALĂ A LOCULUI DE MUNCA IN
BIROU

1.1. Aspect teoretice privind ergonomia spațiilor de muncă în birou

Viata capata o semnificatie odata cu intelegerea locului pe care il ocupa individul in lume, iar
aceasta intelegere se dezvaluie omului numai dupa identificarea lui cu un anume loc fizic, loc pe care
si-l insuseste si asuma. Identificandu -ne cu un loc ne r aportam la acesta ca la un punct fundamental
de referinta, locul indicand continutul unei anume identitati (pe care omul o afirma spunind -o ca pe
propriul sau nume). Arhitectura se supune si ea schimbarii. Venirea la putere a unei noi civilizatii,
numita de
F. Choay „civilizatia electronica si mediatica urbana” aduce cu sine doua tipuri de mutatii solidare:
cea a mediului construit si cea a „comportamentelor care ingajeaza totalitatea raporturilor noastre
cu spatiul, timpul si memoria”.
Mutatii la nivelu l mediului:
▪ amplasarea la scara regiunilor si a planetei, a marilor retele tehnice de transport si
telecomunicatii ca si cea de circulatie a fluidelor
▪ recesiunea amenajarilor heterogene stabilite la scara locala pe suprafata terestra in folosul
unui spat iu izotrop care permite brinsamentul unei urbanizari difuze fara precedent,
incompatibila cu incestrala notiune de limita (orasul si orasele se desfac sau mai curind sunt
desfacute, deconstruite, in acelasi timp cu celalalt cosubstintial al lor, satul)
▪ dubla „periferizare”, externa si interna, a oraselor sub influenta amenajarilor reticulare si a
megacladirilor
▪ erodarea lumii satelor prin „rurbanizare”

Mutatii la nivelul comportamentelor si mentalitatilor:
▪ viteza tuturor formelor de comunicatii inzes treaza pe membrii socitatii tehniciste avinsate cu
o quasi -ubicuitate care -i face sa traiasca tot mai mult in clipa
▪ performanta memoriilor artificiale pune intru catva memoria vie in plinul secund
▪ practica zilnica generalizata a mediatizarii prin imagine , care produce indepartarea de lumea
concreta, a actiunii
▪ delocalizarea colectivitatilor si persoanelor, „dezincorarea locurilor, a timpului”
▪ 6 Definirea in sens larg a arhitecturii locului
▪ : “permanenta modelare si remodelare a
▪ mediului construit in scopul satisfacerii nevoilor materiale si spirituale ale individului si
grupurilor umane, in interactiunea om – mediu natural
1
.”
Locul se prezinta ca un dat obiectiv, accesibil oricui i se infatiseaza cu inima deschisa. Acest dat care
ia forma locului nu consta insa numai in relatia fiecarui individ cu el, ci este ceva ce omul are in
comun cu ceilalti. Astfel locul aduna oamenii in grup, confera grupului o identitate si prin aceasta se
afla la baza comunitatii. Iar comunitatea reprezinta ea insasi garan tia unei societati sanatoase in sens
spiritual. Obiectele identificarii umane sunt formale, astfel individul trebuie sa se poata
orienta printre lucruri. Indentificarea se refera la calitatile lucrurilor, pe cand orientarea este legata
de corelarile lor s patiale. Impreuna, cele doua concepte constituie structura generala a locuirii si sunt
deci numitorul comun al celor patru tipuri de locuire. Ele corespund functiunilor arhitecturii de a
intruchipa anumite valori si de a permite anumitor actiuni sa se desf asoare (reprezentare si
functiune). Identificarea. Reprezinta raportul semnificativ pe care fiinta umana il stabileste cu un
univers al lucrurilor. In perspectiva fenomenologica, lumea vietii (Lebenswelt) nu se constituie din
senzatii ci ne este data de o maniera imediata ca o lume de lucruri individuale si semnificative care

nu necesita constructii mentale febricate de experienta. Expresia este limbajul lucrului insusi si se
dezvaluie prin configuratia sa, astfel
semnificatia este exprimata in configurati e. Heidegger vorbeste despre “lucru ca o concentrare a unei
lumi” . Lucrurile fac lumea prezenta si conditioneaza fiinta umana. “Wir sind die Bedingten” sp
une Heidegger (posedam lucrurile si deci suntem conditionati de ele). Identificarea semnifica
insusi rea unei lumi prin intelegere. Transpunand conceptul heideggeriin la problema locuirii, se poate
spune ca aceasta consta in insusirea unui univers obiectual, nu in sens material, ci in ceea ce priveste
capacitatea de a interpreta semnificatiile lucrurilor. Astfel locuirea se prezinta ambivalenta, ca si
capacitate de intelegere a lucrului dat, insotita apoi de producerea unor opere care conserva si
explica ceea ce s -a inteles. Operele arhitecturale sunt obiecte ale identificarii umane, caci ele
intruchipeaza valori fundamentale, facand lumea prezenta, asa cum este ea. Conform teoriei
identificarii, identitatea consta in interiorizarea lucrurilor, iar devenirea depinde de deschiderea catre
lumea inconjuratoare. Pentru ca lumea data in mod direct si imediat sa fie inteleasa ea trebuie
interpretata.
1
AM.Zahariade,
Note de curs
7 Augustin Ioan scrie ca:
„Spatiul privat este ambiata retragerii deliberate din locul public,
spatiu al ascunderii – prin chiar acest gest invocand locul public. Asadar, refuzand opozitia intre Loc
public si Spatiu privat, propun sa discutam despre o diferenta de grad de vizibilitate de la biunivoc
(Lp) la univoc (Sp). Asa cum este definit aici, r elatiile dintre cei doi termeni sunt urmatoarele: 1.

Spatiul privat este exclusiv situat pe teritoriul Locului public, singura localizare care ii permite
realizarea uneia dintre trasaturile esentiale ale locuirii, anume invecinarea. Locuirea nu exista de cat
ca locuire intreolalta.
2. Spatiul privat este “scobit” in Locul public, este infiintat pe seama acestuia, prin
ridicarea de bariere in calea posibilitatii de a fi vazut de ceilalti – conditie elementara de aparitie a
unui Spatiu privat. Prin interme diul acestor filtre (ele blocheaza doar accesul spre mine al privirilor
celorlalti – si aceasta numai daca, in masura in care si in proportia in care doresc acest lucru nu si a
mea catre Locul public). Spatiul privat este teritoriul privirii univoce
–
a mea catre lume
–
fiind privilegiul meu de a decide daca si cum ingadui lumii sa ma priveasca. 3.

Spatiul privat este cel care impune apoi amenajarea Locului public in vederea
ingaduirii acestei “ocrotiri de jur imprejur”: daca Locul public poate exista ca simpla suprafata a
deplierii evenimentului, fara nici un fel de interventie. 4.

Intotdeauna exista intre locul public si spatiul privat zone de “contaminare” reciproca,
in care, in procente depinzand de cultura, civilizatia si clima locului, cele doua aspecte se
amesteca si coexista.”

„Intre spatiul privat si
locul public, care il gazduieste, nu exista relatie de opozitie si nici diferenta de rang, ci doar una de
grad . Adapostirea in Spatiul privat nu inseamna iesirea din Locul public, dupa cum a locui nu
inseamna a face abstractie de activitatile din Locul public, care isi prelungeste aura adeseori dincolo
de pragul casei.
2
”
Cele doua tipuri de spatii se gasesc int r-o asemenea legatura incat majoritatea

„teritoriilor” contin intr
-o proportie care variaza elemente ale ambelor ipostaze.
”Daca granita
dintre public si privat, este astazi atat de flua, aceasta nu se datoreaza faptului ca interioritatea ar fi
deveni t un concept si o realitate caduce ci, dimpotriva, pentru ca – desi analog al interioritatii, dar nu
interioritatea insasi – spatiul privat este, totusi, un spatiu mai mult sau mai putin
<exterior> sau oricand reductibil la exterioritate.” „Adevarata inte rioritate (secunda), cea care
presupune intotdeauna un discurs auto -reflexiv, nu se naste atat in spatiul privat cat mai ales la
2
idem
8 interfata utopica dintre spatiul public si cel privat, interfata ce defineste, de regula, survenirea
evenimentului.”
3

Mediul nostru urban este „asemeni unui televizor lasat deschis pe un program mort”; acesta este
“Generic City”, “Bigness” la absolut
4
, dar se poate spune oare ca
aceasta “unificare si trivializare a spatiului datorita sistemului capitalist de productie in masa” a
“dizolvat granitele regionale”, a “disipat independenta si valoarea” locului public?

Generic City este, in viziunea lui Koolhaas, o aditionare la infinit de non -spatii, un
continuum de informatie la care este suficient sa te “conectezi” in punctele “active” (spatii
sustinute printr -o impresioninta infrastructura tehnologica), fie pub, restaurant, shopping mall, salon,
sala de conferinte, pentru a prelua exact ceea ce te intereseaza in mod specific. Aceste puncte activ e
functioneaza cu intermitenta, in ritmurile ciclurilor vietii publice.
Locul de muncă: noțiune și clasificare

Ergonomia locului de muncă are, în principal, rolul de a armoniza într
-un tot unitar
elementele locului de muncă (mijloacele de muncă, obie ctele muncii și forța de muncă) în vederea
asigurării condițiilor, care să permită executantului desfășurarea unei activități bune cu consum
minim de energie și cu senzația de bună stare fiziologică.

Organizarea locului de muncă stă la baza organizării a telierelor, secțiilor și întreprinderii, întrucât de
aceasta depinde în cea mai mare măsură consumul de timp de muncă pe fiecare operație sau produs,
mărimea acestuia având un rol determinant asupr
a elementelor necesare
organizării în timp și spațiu a p roceselor de producție.

Prin loc de muncă se înțelege suprafața sau spațiul în care muncitorul sau o echipă de muncitori
acționează cu ajutorul uneltelor de muncă asupra obiectelor muncii în vederea
e
xtragerii sau transformării lor potrivit scopului ur mărit.

După tipul de organizare a producției, locurile de muncă se clasifică în:

Locuri de muncă pentru producția de unicate și de serie mică

Locuri de muncă pentru producția de serie mijlocie

Locuri de m
uncă pentru producția de serie mare și de masă

După gradul de mecanizare și de automatizare a producției, ele sunt:

Locuri de muncă cu procese manuale

Locuri de muncă cu procese manual
-mecanizate

Locuri de muncă cu procese mecanizate După numărul muncitorilor ele sun t: locuri de muncă
individuale și colective.

3
idem
4
Rem Koolhaas,
S, M, L, XL
9
După natura activității locurile de muncă se pot clasifica în: locuri de muncă unde se desfășoară
activități de bază și locuri de muncă cu activitatea de servire.

După poziția lor în spațiu locurile de muncă pot fi: fixe și mobile.

Problema
“vecinatatii imediate” deschiderea teritoriului privatului catre locul
public la locul de munca.

Putem considera „vecinatatea imediata” ca fiind zona ce adaposte ste tranzitia spatiala
intre public si privat, cea in care locuinta se articuleza la nivel formal si functional cu exteriorul
imediat. Vecinatatea este o conditie a locuirii, a carei trasatura esentiala este pe de -o parte
„ocrotirea de jur imprejur”, iar pe de alta parte proximitatea celuilalt, pe care trebuie sa o respect si
sa o „protejez”.
Interferenta dintre cele doua domenii, public si privat se petrece pe limita generata de asa-
zisele „praguri”: poarta, usa si ferestre. Acestea, la care se alatura distanta fata de accesul
principal mediaza domeniul in care locul public si spatiul privat se intalnesc (gineceul
–
zona cu intimitatea cea mai mare a casei se afla pozitionat la extremitatea opusa intrarii; camera de
oaspeti aduce pe teritoriul pri vatului un spatiu ce tine mai mult de domeniul public).
Locuirea colectiva

(termenul „colectiv” folosit in sensul sau originar de „reuniune” sau „adunare”)

. Intalnirea nu presupune neaparat acordul, ci dialogul; astfel spatiul urban este in esenta un l oc al
descoperirii, un loc al multiplelor posibilitati. Omul il locuieste in sensul incercarii, al experimentarii
acestor posibilitati.
Edificiul public sau locuirea publica
(public insemnand aici impartasit de o anumita comunitate).
„Cand alegerile au fost facute in domeniul posibilitatilor, se stabilesc reguli de
acord care reprezinta un tip de asociere mai structurat decat simpla intalnire. Edificiul public
intrupeaza o scara de valori sau de intentii, trebuie asadar sa se prezinte ca o explicatie vizibila a unei
lumi comune.
Ergonomia muncii se formează ca știință aparte în anii

`50 și prezintă o treaptă superioară a organizării științifice a muncii. Fondatorul este F.Taylor, care a
studiat principiile organizării locurilor de m uncă din punct de vedere științific. Noțiunea de
ergonomie se traduce din limba greacă ca „ergos” –
mun
că și „nomos” –

legea naturală.

Ergonomia studiază problemele organizării locurilor de muncă, evidențiind factorul psiho
–
social, punând pe prim plan muncitorul cu complexul solicitărilor la locul de muncă în
cadrul procesului de producție. Obiectul de stu
diu al disciplinei este sistemul om –
solicitări din care fac
10
parte motivația muncii, condițiile de muncă și de mediu, relațiile în colectiv, preocupări
personale, etc.
Ergonomia este legată de mai multe științe cum ar fi: psihologie, sociologie, medicina
m
uncii, protecția muncii, igiena muncii, antropometria, fiziologie, științele tehnice și economice.
Primatu l ergonomiei față de științele participante la constituirea acesteia nu se rezumă la faptul că ea
s
–
ar ocupa de un ansamblu format mecanic din părți dispersate și independente, ci la viziunea unitară
și integratoare, organic structurată asupra problemati cii omului în contextul activității sale.

Organizarea ergonomică urmărește scopul asigurării condițiilor necesare în organizarea procesului
de producție

în cadrul fiecărui loc de muncă în așa fel ca să se obțină o productivitate maximă a muncii,
respectând principiile economiei mișcării și scutind muncitorul de oboseala inutilă.

Etapele și principiile organizării ergonomice a locurilor de muncă în întrep
rinderi.
Organizarea ergonomică a locului de muncă impune parcurgerea unor etape succesive:

Documentarea și înregistrarea datelor necesare proiectării unui nou loc de muncă sau alegerea
locului de muncă, care se justifică a fi analizat.

Înregistrarea date
lor necesare studiului constă în obținerea de informații privind organizarea locului de muncă
(suprafața, mijloacele de muncă, forța de muncă, obiectul muncii și condițiile de mediu).

Examinarea critică a situației existente se face cu ajutorul metodei int
erogative. Se
urmărește eliminarea deficiențelor constatate și stabil irea soluțiilor îmbunătățite.

Proiectarea organizării ergonomice a locului de muncă constă în proiectarea unor noi variante pe
principii și reguli ergonomice, dintre care se alege varianta ce prezintă cele mai multe avantaje. În
cazul acestei etape s e disting următoarele faze: proiectarea variantelor de organizare a locului de
muncă, calculul eficienței economice și alegerea variantei
optime.

Elaborarea normativelor sau normelor de muncă, etapă care are drept scop stabilirea consumului de
muncă pentru realizarea elementelor procesului de muncă.

În vederea adaptării factorului uman la activitatea sa în proiectarea ergonomică a locului de muncă
se va ține seama de dimensiunile antropometrice,

dimensiuni care variază de la individ la individ în funcție de sex, zona geografică, regimul de viață,
practicarea unor sporturi. În ce privește corpul omenesc în proiectarea locurilor de muncă este
necesar de asigurat: poziția comodă a capului, stabilirea poziției corecte de muncă, înălțimea de
lucru.

Principiile de organizare ergonomică a locurilor de muncă sunt următoarele:

11

Economia mișcării ce permite scutirea angajatului de efort inutil, de îndepărtarea în timp a senzației
de oboseală și menținerea la

un nivel satisfăcător a disponibilității de
lucru.

Executarea concomitentă a activităților de supraveghere pasivă a funcționării utilajelor (desfășurării
proceselor) și activității manuale.

Executarea concomitentă a activității manuale cu ambel e mâini.

Deplasările pot fi reduse prin planificarea corectă a locului de muncă, alegerea adecvată a amplasării
utilajelor va permite micșorarea traiectoriei de deplasare.

Folosirea gravitației.

Interacțiunea om
-calculator (HCI) este un conc ept relativ recent iar
apariția și dezvoltarea sa continuă a fost determinată de dezvoltarea fără precedent a tehnologiei,
prin susținerea de către sistemele complexe a realizării unui număr tot mai mare de sarcini.

Era digitală și sfârșitul secolului XX au condus la schimbări substanțiale în toate aspectele vieții
oamenilor. Calculatoarele sunt din ce în ce mai integrate în aproape toate aspectele vieții noastre.
Actualmente, asistăm la o trecere a interacțiunii om
–
calculator la ceea ce am putea numi “dincolo de desktop” și pătrunderea lor în aproape orice mediu.
După cum spune Dix și colab. (1994) “HCI este pe cale să devină problema fiecăruia dintre noi”. Dacă
acum douăzeci de ani, cele mai multe calculatoare erau bazate pe desktop, astăzi ele sunt portabile,
pot fi ținute în mână, puse în buzunar, integrate în birouri, case, mașini aproape în orice. Dezvoltarea
legăturii dintre televizoare și calculatoare, creșterea extraordinară a utilizării Internetului modific ă
mediul în care trăim, strategiile de căutare a informației și
de comunicare.
Astfel a apărut recent (1994) în cadrul HCI o disciplină nouă denumită CSCW (computer supported
cooperative work) ce se ocupă cu investigarea aspectelor legate de proiectarea sistemelor complexe
destinate a susține munca în colaborare.
Impor
tanța domeniului om
–
calculator este acum recunoscută pe plan internațional, numărul cercetărilor, publicațiilor și
conferințelor în acest domeniu fiind în creștere. De asememea, firme de
prestigiu în proiectarea sistemelor complexe ca Philips, Nokia, Moto
rola, Microsoft, IBM au înființat
laboratoare de cercetare pe acest domeniu.
Interacțiunea om
–
calculator poate fi definită ca “disciplina care se centrează pe proiectarea, evaluarea și
implementarea sistemelor interactive în vederea utilizării lor de către

oameni, precum și cu studiul fenomenelor majore relaționate cu acestea” (Dix și colab., 1994, p. 3).
Ca și teme principale de investigare HCI cuprinde: analiza sarcinilo r realizate de utilizatori împreună
cu sistemul, reprezentările
sau modelele mintale
ale utilizatorului, structura comunicării om
–
sistem, capacitățile umane de a folosi sistemul, algoritmii de programare a interfeței, procesul
specificării, proiectării și implementării.

În cadrul interacțiunii om
-calculator ramura care se ocupã cu aspectele psihologice cognitive ale
interacțiunii om

-calculator este
e r g o n o m i a c o g n i t i v ã
(Van der Veer, 1990).
12
După cum arată Van der Veer (1990) în literatura de specialitate mai poate fi gãsitã sub
denumirea de "Software Ergonomics", "Cognitive Engineering", "Ergonomics of Human -Computer
Interaction" sau doar "HCI". Înțelesul exact al acestor termeni variazã în tre discipline dar în general
prin ergonomie cognitivă se înțeleg bazele psihologice cognitive pentru studiul HCI și aplicarea
acestora la proiectare și analiza interacțiunii, incluzând aspectele învãțãrii umane în relație cu
sisteme de procesare a inform ației (van der Veer, 1990).
Scopul ergonomiei cognitive
de a adapta instrumentele cognitive (sistemele complexe), precum
și utilizarea lor în așa fel încât sã îmbunãtãțeascã procesarea informației umane în termenii
îmbunãtãțirii eficienței interacțiun ii, scăderii ratei de erori și accidente, și creării unui sentiment de
confort (Geert de Haan, 2000).
1.2.

Aspect tehnice și de design privind amenajarea spațiilor de muncă în birou

Ambianța fizică a muncii

reprezintă cea de
–
a treia componentă a sistemului psihosociotehnic, creată de om prin amplasarea și construirea
întreprinderilor într
-un anumit
mediu natural și prin mediul fizic artificial determinat de existența și funcționarea acesteia.
Factorii
mediului fizic sunt : iluminatul, cromatica, zgomotul, vibrațiile, muzica funcțională și elementele de
microclimat (temperatura, umiditatea și curenții de aer).

Toți factorii mediului fizic ambiant, dacă nu sunt la parametrii psihofiziologici normali,
infl
uențează negativ procesul de muncă și afectează starea de sănătate a operatorului uman. Dintre
aceștia cei mai nocivi sunt zgomotul și vibrațiile.

Pentru a preîntâmpina consecințele negative ale ambianței fizice a muncii, acești factori trebuie avuți
în vedere încă din perioada de proiectare și construcție a obiectivului idustrial și trebuie adoptate
măsuri de ameliorare pe parcursul funcționării acestuia.

Iluminatul.
Este unul dintre cei mai importnți factori ai mediului fizic ambiant cel puțin
prin faptu
l că 80
–
90% din totalul informațiilor percepute sunt pe cale vizuală.

Cu ajutorul analizatorului vizual, muncitorii efectuează operațiile de muncă și utilizează
S.D.V. –
urile, iar operatorul supraveghează panourile tablourilor de comandă, discriminând
semn
alele vizuale și organele de comandă.

Un iluminat necorespunzător poate determina scăderea acuității vizuale, miopie profesională (dacă
lumina este prea slabă), orbire temporară (datorită luminii prea puternice),
eforturi mari pentru acomodare, instala rea
prematură a oboselii și una din cauzele accidentelor de muncă. De asemenea, se constată și o
scădere a randamentului în muncă.

La stabilirea nivelului de iluminat trebuie să se țină seama de:

mărimea obiectului muncii și a detaliilor acestuia;

13

gradul de
reflexie a planului (bancului, tejghelei) de lucru și al ambianței;

contrastul dintre obiectul observat și fondul pe care este privit;

timpul necesar desfășurării activității de muncă cu ajutorul analizatorului vizual;

natura iluminatului (naturală, artificială sau mixtă) și localizarea acesteia (general sau
individual);

categoriile de vârstă ale muncitorilor. O persoană de 60 de ani are nevoie pentru citit de o lumină de
15 ori mai puternică decât u n elev și de zece ori mai puternică decât un adult
de 20 -30 de ani.
a. Lumina naturală este cea mai agreabilă pentru ochi, asigură o anumită legătură cu lumea
exterioară, permite orientarea (orară și meteo) și este gratuită.

Pentru a beneficia din plin de lumina naturală trebuie acordată o atenție deosebită
ampl
asării caracteristicilor ferestrelor, după cum urmează:

ferestrele înalte sunt mai eficiente decât ferestrele largi și joase, pentru că permit pătrunderea
luminii în profunzimea încăperilor;

pervazul ferestrelor să fie la înălțimea meselor de lucru. Ferest
rele cu pervazul mai jos

provoacă iarna o răcire accentuată a ambianței de lucru, precum și a orbirii datorită zăpezii din
exterior, iar vara datorită penetrării razelor solare. Orbirea poate fi relativă, când este cauzată de
contraste prea puternice în câmpul de lucru, sau absolută, când strălucirea este așa de put ernică
încât adaptarea nu mai este posibilă;

protecția contra orbirii temporare se poate realiza prin plasarea ferestrelor în zonele umbrite ale
clădirii și cu ajutorul storurilor reglabile;

dist
anța dintre fereastră și locul de muncă nu treb uie să depășească dublul înălțimii
ferestrei;

între aria totală a ferestrelor și aria totală a pardoselii, raportul trebuie să fie de 1/5;

transparența geamurilor trebuie să fie bună, de 90% la geamurile normale și de 30
-50% în
cazul geamului mat, a cărămizilor de sticlă și a geamurilor izolatoare. Adesea, transparența
geamurilor este diminuată prin afumare, murdărie, zgârieturi etc.;

ferestrele să primească în mod direct lumina zilei. În acest sens, clădirile prevăzute cu luminatoare
sau cu pereții din sticlă ar fi ideale dacă nu ar crea probleme de climatizare;

distanța dintre clădiri să fie de cel puțin două ori mai mare decât înălțimea acestora;

în curțile interioare și în încăperi să fie folosite zugrăveli
în culori deschise.
Intensitatea luminii naturale este în funcție de anotimpuri, alternanța zi/noapte și condițiile
meteorologice.

14
Sunt total contraindicate clădirile fără ferestre datorită absenței permanente a luminii naturale și
sentimentului de claustrofobie pe care îl determină.

b. Lumina artificială trebuie să fie dozată astfel încât să permită personalului desfășurarea
activităților de muncă în cele mai bune condiții de vizibilitate.

Pentru aceasta, iluminatul artificial trebuie să înd eplinească câteva condiții:

prin calitatea și compoziția sa spectrală, să se apropie de lumina naturală;

distribuția luminii să țină seama de natura activității, și anume:

o

iluminatul general pentru căile de acces, spațiile de depozitare, grupurile sanitare;

o

iluminatul
individual sau local, pe mașină
–
unealtă sau pe bancul de lucru, când operațiile de muncă necesită un iluminat intens.

luminozitatea să fie omogenă în tot câmpul de vizibilitate;

repartizarea luminii pe planul de muncă nu trebuie să producă oboseală vizuală;

la iluminarea locului de muncă trebuie evitată orbirea temporară a operatorului prin reflectarea
directă sau indirectă de la o sursă luminoasă;

iluminatul trebuie să fie astfel orientat în cât să nu se producă umbre;

acolo unde se lucrează cu piese foarte mici (ceasornicărie, mecanică fină, semiconductori etc.) sursa
de lumină trebuie să fie în fața muncitorului;

toate celelalte locuri de muncă să fie dispuse oblic față de ferestre.

Iluminatul artificial se realizează cu ajutorul lămpilor cu becuri incandescente și cu
tuburile luminiscente.
Lămpile cu becuri incandescente au avantajul că creează o atmosferă plăcută confortabilă, dar și
dezavantajul că provoacă dificultăț i în recunoașterea culorilor și radiație termică. Tuburile
luminiscente (cu neon
sau gaz inert) au un randament superior luminos,
fiabilitate mare, reduc riscul de orbire temporară, lumina este asemănătoare luminii naturale și
menține posibilitatea integ rală de recunoaștere a culorilor. Dezavantajele iluminatului artificial

cu tuburi
fluorescente constau în pâlpâirea vizibilă sau invizibilă care poate produce cefalee, iritarea ochilor,
secreții lacrimale, mărirea oboselii, diminuarea capacității de munc ă, precum și crearea unei
„atmosfere psihologice reci”.
c. Iluminatul mixt se impun
e acolo unde lumina naturală nu este suficientă datorită modului defectuos al construcției clădirilor,
anotimpurilor, condițiilor meteo, curățeniei precare a
geamurilor e tc.
În aceste cazuri trebuie avut grijă să nu se producă interferențe între cele două

modalități
de iluminare, preferându –
se lumina artificială locală și lumina naturală pentru spațiile neoperaționale.

15
Zgomotul.
Zgomotul constituie unul din factorii mediului fizic ambiant cu un grad mare
de nocivitate asupra organismului și activității psihice dacă depășește 65 de decibeli.

Sursele de zgomot pot fi directe, de la mașinile
-unelte, ciocane pneumatice, semnalele
acustice etc., și indirecte, prin transmiterea undelor sonore de la sursele directe prin pereți, plafoane
și pardoseli.
Efectele ne
gative ale zgomotelor asupra activității de muncă se concretizează în scăderea productivității muncii,
mascarea semnalel or sonore și dificultăți în comunicarea dintre muncitori. De asemenea, zgomotele
influențează negativ procesul de învățare, mărind durata asimilării cunoștințelor și grăbind instalarea
fenomenului de oboseală.

Consecințele majore ale zgomotului constau î n surditatea profesională ca finalizare a unui proces
treptat de scădere a capacității auditive asociată cu leziuni la nivelul urechii in
terne la
muncitorii din secțiile de cazangerie, țesătorii, turnătorii etc.

O altă consecință, cu caracter general, a muncii în condiții de zgomot este efectul toxic asupra
organismului, manifestată prin dureri musculare, amețeli, senzația de căldură, gâdilături, hemoragii,
nistagmus (mișcări oscilatorii ritmice ale globilor oculari).

Din punct de vedere fiziopatolog ic, zgomotele conduc prematur la senzația de oboseală, stări de
slăbiciune, cefalee și migrene permanente, pierderea poftei de mâncare, slăbir
e, anemie,
amețeli și sincope.

Modificările neurovegetative provocate de zgomote sunt: accelerarea ritmului c ardiac, accelerarea
respirației, modificări ale presiunii sangvine, vasoconstrucție periferică, tulburări
cardio -vasculare, reducerea peristaltism
ului, modificări ale funcției renale, a metabolismului bazal și a salivației. Toate aceste modificări pot
dispărea dacă zgomotele încetează sau sunt
reduse la valori fiziologic acceptabile.
Influența zgomotului asupra organelor senzoriale constă în apariția unor dificultăți în menținerea
echilibrului, alterarea vederii stereoscopice (vederea în relief), scăde rea acuității vizuale nocturne,

modificări în perceperea culorii roșii și în scăderea punctului critic de fuziune a stimulărilor luminoase
intermitent
e.
Tulburările activității psihice provocate de zgomot sunt: scăderea capacității de concentrare a
atenț iei, modificări ale dexterității, scăderea capacității perceptive, modificări ale timpului de reacție,
apariția „stresului psihic”.
La 30 de foni apar
primele neajunsuri de natură psihologică, la 65 de foni se constată tulburări vegetative, la 90 de fon i
se produce lezarea organului auditiv, iar la 120 de foni coordonarea mișcărilor devine dificilă.

16
Datorită multiplelor consecințe negative, unele foarte grave și cu caracter ireversibil, ale zgomotului
asupra organismului omului și asupra activității sale psihice, se impun măsuri hotărâte și eficiente
pentru scăderea nivelului zgomotelor în spațiile de producție și, în general, acolo unde se desfășoară
activități de muncă și învățare sau unde omul își petrece timpul liber sau se odihnește.

Pentru acestea trebuie să se aibă în vedere câteva caracteristici ale zgomotelor, și anume:

Zgomotele care apar brusc sau sunt intermitente sunt mai nocive decât zgomotele continue;

Frecvențele ridicate deranjează mai mult decât frecvențele joase;

Activitățile de învățare și cele care necesită atenție susținută sunt mai afectate de zgomot.

Vibrații le
.
Vibrațiile constituie cel mai nociv factor din mediul fizic ambiant.
Acestea
însoțesc deseori zgomotele și provin de la perforatoare pneumatice, ciocane de nituit,
polizoare, motoare etc.
Consecințele vibrațiilor asupra organismului omului sunt deosebit de grave,
manifestându –
se prin tulburări de sensibilitate, tulburări vasculare, modificări osoase și manifestări neurologice.

De asemenea, boala vibrațiilor în a cărei simptomatologie intră stări de indispoziție, cefalee, amețeli,
oboseală, pa loarea degetelor de la mână, dureri în membrele superioare,
diminuarea sensibilit
ății la vibrații, modificări în urechea internă, tremurături ale membrelor și
ale capului.
Ca măsuri de prevenire sau diminuare a surselor de vibrații sunt valabile toate recomandările făcute
în vederea scăderii zgomotelor. Iar ca mijloace de protecție individuală, purtarea mănușilor din piele
cu strat antivibrant, precum și pernuțe antivibrant e pentru torace, umeri și coapse.

Elemente de microclimat.
Elementele de microclimat: temperatura, umiditatea și mișcarea aerului (curenții de aer) exercită o
puternică influență asupra sănătății oamenilor, îndeosebi la cei mai în vârstă.
a. Temperatur a

Căldura generată de procesele metabolice din organism crește simțitor în timpul efortului depus în
activitatea de muncă, mai ales în cazul eforturilor fizice.
Între
organismul uman și mediul fizic ambiant se produc permanent schimburi de căldură sub d iferite
forme:

convecție –

transmiterea căldurii corpului în aerul înconjurător (25
–
30%) datorită diferenței de temperatură dintre acestea;

17

radiație –

transmiterea căldurii corpului către obiectele din mediul ambiant (40
-50%)
datorită diferenței de temperatură dintre piele și obiectele cu care omul vine în contact;

evaporarea transpirației face ca corpul să piardă cca ¼ din căldură; atunci când
temperatura mediului este ri
dicată (peste 25șC), corpul omului nu mai poate pierde căldură prin cele două mecanisme anterioare
și începe să transpire;

conducția spre obiectele cu care omul se află în contact direct permanent (scaun, podea),
determinată de conductibilitatea termică a obiectelor și a mediului ambiant în contact cu
pielea.
În acest caz, se recomandă folosirea unor materiale bune izolatoare termice (lemn, linoleum, plută,
pâslă, piele) pentru a evita senzația dezagreabilă și uneori chiar periculoasă de
frig. Limitele fiziologice normale ale temperaturi i mediului fizic ambiant sunt iarna între 17 -22șC, iar
vara între 18 –
24șC. Pentru femei se recomandă să fie cu 1șC mai ridicate, iar pentru
persoanele de peste 40 de ani cu 1șC mai mare decât pentru persoanele tinere.
Căldura exagerată determină moleșeală, somnolență, micșorează dispoziția pentru muncă și mărește
tendința spre erori. Pentru scăderea temperaturii sunt folosite sisteme de răcire, aer condiționat,
aerisirea frecventă a încăperilor etc.
În cazul unor procese de
muncă care degajă per manent căldură mare (turnătorii, spălătorii, vopsitorii etc.) se recomandă ca
muncitorii să bea la fiecare 10
-15 minute câte ¼ litri
de lichid călduț (ceai îndulcit alternând cu cafea și supă). Aceste băuturi trebuie să se afle la
înd
emâna personalului pentru a le consuma la timpul dorit. Băuturile reci precum și cele pe bază
de lapte nu sunt recomandate.

Persoanele care lucrează la furnale, cuptoare etc. unde temperaturile sunt foarte mari vor purta
îmbrăcăminte specială termoizolantă
, vor beneficia de
reducerea duratei zilei de muncă și de pauze mai frecvente și mai lungi în timpul programului de
lucru.
Frigul exagerat scade capacitatea de concentrare în activitățile intelectuale, micșorează atenția și
provoacă nevoia de mișcare. Pentru creșterea temperaturii în halele de producție și în încăperile
compartimentelor funcționale se folosesc sobe, calorifere cu apă caldă sau electrice, sisteme
radiante cu infraroșii etc.

b. Umiditatea este considerată în limitele fiziologice normale dacă

variază între 30 și
70%. Într –
o atmosferă mai umedă se pierde mai puțină căldură prin evaporare.

În cazul unei atmosfere uscate se produce senzația de uscăciune a nasului și gâtului, vorbirea și
înghițirea devin neplăcute, iar în timpul verii favorizea ză

apariția răcelilor. Pentru creșterea umidității aerului se pot folosi vaporizatoare sub presiune.

18
c. Circulația aerului favorizează convecția (transmiterea căldurii corpului către mediul înconjurător).

Ventialția insuficientă poate determin a scăderea ra
ndamentului în cazul muncilor cu
caracter fizic, creșterea numărului de erori, precum și frecvența și gravitatea accidentelor de muncă.
Pentru a evita asemenea consecințe se folosesc ventilatoare de diferite tipuri.

Circulația prea mare a aerului datorită curentului dintre uși și ferestre sau a unor ventialtoare
supradimensionate și prost amplasate poate favoriza, îndeosebi iarna, apariția răcelilor sau, în
cazuri mai grave, pareze faciale.
1.3.

Tendințe privind amenajarea locur ilor d emunca în birou

În sensul
său cel mai cuprinzător, organizarea muncii constă în proiectarea, alegerea și transpunerea în
practică –
în cadrul unei structuri determinate
–

a unui ansamblu de metode și
forme de activitate, care au ca scop valorificarea cu
eficiență maximă

a potențialului material și uman, altfel spus, obținerea unor rezultate de o valoare cât mai ridicată, cu
investiții cât mai reduse de materiale, energie și timp, precum și realizare a condițiilor optime pentru
afirmarea forțelor creatoare ale omului, pentru dezvoltarea deplină a personalității lui
5
.

Eficiența este rațiunea însăși a organizării muncii, scopul ei ultim. De aceea, ea își găsește
consacrarea expresă în lege. Acest prin cipiu fundamental, care pune accentul pe economiile cât mai
mari de materiale și energie

umană, trebuie să fie însă bine înțeles. Efectul
este amplificat
–

uneori în mod spectaculos față de rezultatele anterioare –
în primul rând,
datorită inve stiției de inteligență, inventivității, îmbinării într
-un mod nou a elementelor procesului muncii.
Optimizarea procesului muncii implică îmbogățirea continuă a experienței omului ca participant la
acest proces, afirmarea și dezvoltarea personalității lui
6
.
Organizarea muncii implică toate laturile procesului de muncă. Ea are în vedere atât
optimizarea r
elațiilor dintre om, pe de o parte, și mijloacele de muncă, pe de altă parte –

direcție în care sunt chemate să acționeze cu precădere științe le economică și tehnologică –

cât și perfecționarea
relațiilor dintre oameni
în cadrul acestui proces, care nu poate fi decât social,
conștient, subsumat unei anumite finalități (scop). Organizarea muncii este prin excelență o operă
umană. Ea este nedespărțită de ordine, gândită și înfăptuită în considerarea unor scopuri
prealabil determinate.
5

V. Buia și Gh. Mohanu, „Organizarea ș i disciplina muncii în unitățile socialiste de stat”, Editura
Științifică, București 1975, pag. 6

6
Idem 1.
19
Ambianța cromatică poate

constitui un factor de confort, dar și de disconfort psihic, acesta influențând atât echilibrul
psihofiziolo gic al omului, cât și performanțele sale în muncă.

Importanța cromaticii poate fi identificată în crearea unei ambianțe optime de muncă, în
tratam
entul coloristic al echipamentului tehnic, ca sursă de semnale la pupitrele și tabolurile de comandă,
ca element al mijloacelor de securitate și protecția muncii și prin efectele psihologice
ale culorilor asupra muncitorilor. a. Rolul cromaticii în crearea
unei ambianțe optime de muncă

Opțiunile personalului muncitor converg, în general, spre o ambianță cr omatică și, în mod special,
pentru o coloristică variată. Se constată o creștere a randamentului dacă activitățile de muncă se
desfășoară într
–

o ambianță

cromatică, față de mediul acromatic.

Ambianța cromatică plăcută este față de culorile verde
–
albăstrui, piersică, roz și crem. Persoanele de vârstă tânără și femeile agreează mai mult nuanțele vii,
în timp ce bărbații și bătrânii preferă tonurile sobre.

În alegerea culorilor pentru zugrăvirea încăperilor și a dotărilor aferente trebuie să se asigure
următoarele grade de reflexie a luminii:

plafoanele
–
cca 70%

pereții –
cca 50 -60%

pardoseala
–
cca 15 -30%

birourile și bancurile de lucru –
30-50%

alte piese
de mobilier și utilaje –
25-30%
Pentru încăperile industriale nuanțele de gri sunt mai puțin „agresive”, nu distrag atenția și sunt mai
„rezistente” la așezarea prafului și a murdăriei. La locurile de muncă lipsite de lumină naturală sau/și
unde procesele

de producție se desfășoară la tempera turi scăzute, se recomandă folosirea la zugrăveli și vopsitorie
tonurile calde –

ivoriu, crem, piersică. În încăperile unde procesele de producție degajă multă căldură se vor folosi
tonurile reci de verde și de bleu. P
entru
spațiile largi, boltite, s unt mai potrivite nuanțele de ivoriu, crem și roz. Sufrageriile, camerele de
recreere și odihnă vor fi zugrăvite în nuanțe de crem, vernil, piersică.

Pentru locurile de muncă, unde este necesară o percepție vizuală foarte bună, sunt recomandate
nuanțe „b lânde”, adică din paleta culorilor verde, gri și albastru.
b. Tratamentul coloristic al echipamentului tehnic
Corpul mașinilor

-unelte se va vopsi în gri –
mediu, iar părțile sale componente în nuanțe de
gri-maroniu luminos, p
entru că relevă mai pregn ant părțile periculoase ale utilajului și permite concentrarea atenției
muncitorului asupra obiectului muncii. Pentru echipamentele tehnice foarte mari se va folosi
culoarea verde. Suprafețele mașinilor trebuie să fie semilucioase,

iar părțile lor
20
interioare să fie vopsite în nuanțe mai luminoase decât părțile exterioare pentru a înlătura umbrele,
pentru a reflecta mai multă lumină asupra suprafețelor de lucru și pentru a detecta mai ușor
murdăria, în vederea înlăturării acesteia.

Pentru părți le vitale și periculoase ale mașinilor
–
unelte, cum sunt: mecanismele de viteză, margini tăioase, părți mobile, comutatoare, pârghii etc., se
recomandă contraste puternice în tonuri și nuanțe de roșu, galben, portocaliu și albastru.

Suprafețele

de lucru ale birourilor, bancurilor etc., situate lângă mașinile
-unelte nu se vor
vopsi sau acoperi cu materiale de culoare închisă.

Între culoarea mașinilor
–
unelte și cea a ambianței trebuie să se stabilească o anumită balanță care să evite contraste le
perturbatoare.
c. Culoarea ca sursă de semnale la pupitrele și tablourile de comandă

Culoarea constituie unul dintre factorii cei mai eficienți pentru identificarea și discriminarea
semnalelor, cu influență asupra promptitudinii și corectitudinii c omenzi
lor.
Codificarea cromatică a dispozitivelor de comandă contribuie la o mai bună discriminare și folosire a
lor și permite transferul muncitorilor de la o mașină la alta. Cel mai ușor de reținut sunt tonurile și
nuanțele pure ale spectrului cromatic .
La
repartizarea semnalelor luminoase pe suprafața pupitrelor și tablourilor de comandă trebuie să se
țină seama de sensibilitatea cromatică și întinderea medie a câmpului vizual al operatorului; cele mai
importante semnale fiind localizate în zona cent rală a vizibilității, iar semnalele mai puțin
semnificative fiind plasate în porțiunile laterale.

Pentru operațiunile de muncă de mare viteză, culorile roșu, portocaliu sau galben au mare putere de
mobilizare, iar pentru operațiunile mai lente sunt indi cate verdele și albastrul.

Între lumina ambianței, strălucirea mașinii
–
unelte și strălucirea luminii semnalizatoare
trebuie realizat un contrast programat.
Pentru evitarea omisiunilor și recepționarea semnalelor luminoase, durata acestora trebuie să fie cel
puțin egală cu timpul necesar pentru parcurgerea cu privirea a întregii suprafețe a pupitrului sau
tabloului de comandă.

d. Culoarea ca element al mijloacelor de securitate și protecție a muncii

Valențele cromatice în realizarea mijloacelor de securitate și protecția muncii (afișe,
pliante, diapozitive, dispozitive etc.) decurg din efectele fiziologice pe care culorile le
declanșează și în funcție de care se utilizează astfel:

galbenul
–

are luminozitatea cea mai puternică și, fiind ușor de observat de la distanță este util pentru atragerea
atenției în legătură cu existența unor obstacole, balustrade,
elevatoare etc.;
21

oranjul
–

poate fi folosit pentru marcarea păr ților periculoase ale mașinii
-unelte care pot
tăia, zdrobi sau atenționarea zonelor radioactive, c
u pericol de explozie etc.

roșul –

culoare vie, cu mare capacitate de mobilizare, se utilizează pentru semnalizarea incendiilor și
identificarea ma terialelor ignifuge;

albastrul
–

semnifică precauția (nu atingeți) culoare destinată avertizărilor;

albul
–
s
ugerează necesitatea de curățenie, marchează zonele libere de circulație, ariile de
depozitare, mari rezervoare. a.

Efectele psiho -fiziologice ale culorilor
Culoarea Efecte fiziologice Efecte neuropsihice
Roșu

Crește presiunea sângelui

Ridică tonusul
muscular

Activează respirația

Culoare foarte caldă

Stimulator general

Stimulator intelectual

Produce senzații de apropiere în spațiu
Portocaliu

Accelerează pulsațiile inimii

Culoare caldă

Stimulent emotiv

Produce senzația de apropiere foarte
mare în
spațiu
Galben

Menține presiunea sângelui

Favorizează secrețiile gastrice

Influențează funcționarea normală a sistemului

cardiovascular

Culoare caldă și veselă

Stimulează vederea

Calmant în psiho -nevroze

Produce senzația de apropiere în spațiu
Verde

Scade presiunea sângelui

Dilată vasele capilare

Culoare rece, liniștitoare

Dă impresia de prospețime

Facilitează deconectarea nervoasă

Produce senzația de depărtare în spațiu
Albastru

Scade presiunea sângelui

Scade tonusul muscular

Calmează respirația

Culoare foarte rece și liniștitoare

În exces poate provoca depresiuni nervoase

Produce senzația de depărtare în spațiu
Violet

Crește rezistența cardiovasculară

Crește rezistența plămânilor

Culoare rece, neliniștitoare și
descurajatoare

Produce senzația d
e apropiere foarte
mare în spațiu.

Schema 1.1

–

Efectele fiziologice și neuropsihice ale culorilor

Alegerea culorilor pentru zugrăvirea clădirilor și a încăperilor, pentru vopsirea utilajelor, mobilierului
și echipamentelor, prin care se urmărește atât efectul cromatic utilitar, cât și cel estetic și psihologic,
trebuie să se facă ținându
–
se seama de caracteristicile de reflecție și absorbție a luminii menționate în tabelele de referință
aflate în lucrările de ergonomie.

22 Folosirea unei cromatici corespu
nzătoare contribuie la creșterea productivității muncii, determină o stare psihologică stenică,
diminuează eforturile și deci și oboseala, reduce rebuturile și micșorează frecvența accidentelor de
muncă.

Muzica funcțională.
Avantajele muzicii pentru activ
itatea de muncă au fost cunoscute încă din antichitate, observându
–
se că concordanța dintre ritmul melodiilor și mișcările specifice operațiilor de muncă este benefică
atât pentru obținerea unei productivități constante ridicate, cât și pentru starea stenică și buna
dispoziție a oamenilor. În epoca modernă, efectele pozit ive ale muzicii la locul de producție (muzica

funcțională) se manifestă prin creșterea randamentului, îmbunătățirea calității produselor, sporirea
vigilenței, reducerea oboselii și a tensiu
nilor
nervoase, stimularea relațiilor de colaborare și reducerea absenteismului.

Muzica funcțională se recomandă acolo unde operațiile de muncă au un caracter repetitiv și nu
necesită atenție concentrată permanentă (producție în flux, la bandă rulantă) și
în munca de noapte sau schimbul trei.
În privința genurilor m uzicale se va ține seama de preferințele muncitorilor care sunt în funcție de
vârstă și grad de cultură, va fi dozată ziua în câte două reprize a treizeci de minute, iar
noaptea în patru reprize a treizeci de minute.
Nu se recomandă muzica funcțională a colo unde activitățile de muncă necesită o atenție susținută,
în încăperile cu zgomot foarte mare și unde ritmul muzicii s
-ar interfera cu semnalele sonore, acoperindu –
le. De asemenea, trebuie să
se evite mascarea zgomotului specific provocat
de funcți onarea mașinilor care este un indiciu de verificare a bunei lor funcționalități.

Corelația dintre organizarea muncii și disciplina muncii
.
Între organizarea muncii și disciplina muncii există o strânsă legătură, aceste aspecte ale muncii
completându
-se reciproc. Într –
adevăr, prin organizarea muncii se creează condițiile necesare pentru o bună desfășurare a muncii,
iar prin disciplina muncii, desfășurată în acest cadru organizatoric, se asigură obiectivul procesului
muncii, în condiții de eficiență, scop comun atât al primului element cât și al celuilalt.
Disciplina
–

și ca specie a ei, disciplina muncii –

se raportează la o colectivitate umană organizată într
–
o anumită structură. Atât disciplina, cât și organizarea muncii au ca scop obț inerea unor rezultate cât
mai bune, din punct de vedere cantitativ și calitativ, cu investiții cât mai mici de timp, materiale și
forță de muncă. Prin organizarea muncii se instituie măsurile necesare pentru valorificarea optimă a
mijloacelor materiale și a forței de muncă în procesul de muncă, iar acest rezultat nu poate fi atins
fără îndeplinirea la timp și în bune condiții a tuturor îndatoririlor de serviciu ce formează
23
însuși conținutul disciplinei muncii
7
. Organ
izarea muncii are totuși o sferă mai largă. Disciplina muncii este strâns legată de ideea de
subordonare, în cadrul unui raport juridic de muncă. Organizarea muncii este o necesitate a
procesului muncii în sine, chiar dacă acesta se realizează
independent ,
în afara unui raport de muncă și deci în afara oricărei subordonări. Pe lângă aceasta, organizarea
muncii, chiar atunci când se realizează în cadrul unor raporturi de muncă și al unui colectiv, implică
nu numai respectarea unor reguli de comportare, ci și

crearea unor condiții obiective și luarea unor măsuri necesare pentru valorificarea optimă a
mijloacelor materiale și a forței de muncă.

Organizarea muncii „are aceeași vechime cu însăși efectuarea muncii”. Civilizația umană își are
expresia, printr e altele, în perfecționarea continuă a organizării muncii.

Disciplina muncii este o componentă a organizării muncii: o bună organizare a muncii implică și
stabilirea normelor de conduită corespunzătoare în desfășurarea procesului muncii; determină
dreptu rile și obligațiile ce revin ambelor părți în cadrul raporturilor juridice de muncă. În mod
corelativ, organizarea muncii este o condiție a realizării muncii. Noțiunea de disciplină presupune
existența prealabilă a unui colectiv organizat, iar respectarea unor norme de conduită în procesul
muncii ar rămâne un simplu deziderat fără crearea condițiilor organizatorice corespunzătoare. Ne
găsim, deci, în prezența unei legături indisolubile
8
.
7

V.Buia, Gh. Mohanu„Organizarea și disciplina muncii în unități le socialiste de stat”, Editura Științifică,
București
1975, pag. 115

8

Sanda Ghimpu, I. Traian Ștefănescu, Șerban Beligrădeanu, Gh. Mohanu, „Dreptul muncii”, tratat, vol.
II, Editura Științifică și Enciclopedică, București 1979, pag. 8

24
CAPITOLUL II. ANALIZA ECONOMICO –
FINANCIARA SI A CONDIȚIILOR DE
MUNCA IN CADRUL INTREPRINDERII PROMNORDEX SRL
2.1. Prezentarea generală a întreprinderii

Statutul întreprinderii (Anexa 1) este elaborat în conformitate cu prevederile Codului Civil al
Republicii Moldova nr. 1107 -XV din 06 iunie 2002, Legii Republicii Moldova Nr.845 –
XII din "03.01.1992 "Cu privire la antreprenoriat și întreprinderi", Legii Republicii Moldova
Nr.1265 –
XIV din 05.10.2000 "Cu privire 'la înregistrarea de stat a întreprinder ilor și organizațiilor", legislației în
vigoare.

Fondatorii Societății:

COJUHARI DUMITRU născut la 17.07.1982, locul nașterii: RÎBNIȚA, domiciliat: MD
–
2068, str.Studenților, 2/2, ap. 98, mun. Chișinău, Republica
Moldova, CA BULETIN DE IDENTITATE AL CET.RM seria A Nr. 28017299 eliberat
14.03.2000, c/i 2000028012616; ȘCERBINA VIORICA născută la 31.05.1976, locul nașterii: IALOVENI,
domiciliată: MD
-6831, s. Zîmbreni, rl. Ialoveni, Republica Moldova, CA BULETIN DE IDENTITATE AL CET.RM seria A Nr.
44038 793 eliberat 04.09.2001, c/i
0992110442369 numiți în continuare "asociații" au convenit următoarele: au constituit Societatea
Comercială "
PROMNORDEX" S.R.L. .
Denumirea completă a Societății: Societatea Comercială "
PROMNORDEX" S.R.L.

Denumirea prescurtată: S. C. "
PROMNORDEX" S.R.L. Conform Certificatului de Înregistrare (Anexa 2) Sedi
ul societății: MD
-2009,
str.Alecsandri Vasile, 13, mun. Chișinău, Republica Moldova

Societatea are statut de persoană juridică de drept privat, cu scop lucrativ (comercial). Persoana
juridică are un patrimoniu distinct și răspunde pentru obligațiile sale
cu acest
patrimonii; poate să dobândească și să execute în nume propriu drepturi p atrimoniale și personale
nepatrimoniale, să
–
și asume obligații, poate fi reclamant și pârât în instanța de judecată.

După forma sa organizatorico
–
juridică Societatea este societate cu răspundere limitată. Societatea obține drepturile de persoană
juridică din dată înregistrării de stat în modul stabilit. Societatea dispune de bilanț autonom și conturi
bancare, are ștampilă cu denumirea sa și
imaginea emblemei. Societatea a fost
creată pe termen nelimitat. Societatea poate constitui la rândul său f iliale și reprezentanțe în
Republica Moldova și în străinătate dacă legea nu prevede altfel.

Societatea a fost creată pentru desfășurarea activității de antreprenoriat ce prevede
fabric
area producției, executarea lucrărilor și prestarea serviciilor, de sfășurată în mod independent, din
propria inițiativă, din numele întreprinderii, pe riscul propriu și sub răspunderea
25
sa patrimoniala, de către organele ei cu scopul de a asigura o sursă permanentă de venituri.
Pentru a –
și realiza sarcinile asuma te Societatea va desfășura următoarele genuri de activitate: 1. Tipărirea
altor publicații (cărți, broșuri etc)

2. Legătorie și finisare

3. Alte activități anexe poligrafiei 4. Publicitate
Capitalul
social determină valoarea minimă a activelor pe car e trebuie să le dețină societatea comercială și se
formează din aporturile fondatorilor, exprimate în lei.

La data constituirii Societății, capitalul social este de 5400 lei, divizat în părți sociale după

cum urmează:
COJUHARI DUMITRU – 3240 lei, 60%
ȘCERBINA VIORICA
– 2160 lei, 40%
Capitalul social se varsă integral în cel mult 6 luni de la data înregistrării societății. Asociatul unic
varsă integral aportul până la data înregistrării societății comercia
le. Aportu rile la
capitalul social al societății pot fi depuse în numerar și în natură. Prestațiile în muncă și serviciile
depuse la înființarea societății și pe parcursul existenței fel nu pot constitui aport Ia formarea sau
majorarea capitalului social.

La data înregistrării societății, fiecare asociat este obligat să verse in numerar cel puțin
40% din aportul subscris.
în cazul în care asociatul nu a vărsat în termen aportul, oricare asociat are dreptul să
-i
ceară în scris aceasta, stabilindu
-i un termen
suplimentar de cel puțin o lună și avertizându
-I cu
posibilitatea excluderii din societate. Dacă aportul nu este vărsat în termenul suplimentar, asociatul
pierde dreptul asupra părții sociale și asupra fracțiunii vărsate, fapt despre care trebuie
notificat.
Aportul în natură la capitalul social al societății are ca obiect orice bunuri aflate în
circuitul civil.
Bunurile se consideră a fi transmise cu titlu de proprietate. Nu se pot constitui
aporturi la formarea sau la majorarea capitalului social al socie
tății creanțele și drepturile
nepatrimoniale.
Valoarea aportului în natură la capitalul social se aprobă de adunarea generală.

Societatea eliberează asociatului care a vărsat aportul integral un certificat prin care se atestă
deținerea părții sociale și mă
rimea ei.
Valoarea certificatului părții sociale echivalează cu mărimea aportului la Capitalul social ai Societății
depus de fondator.

Părțile sociale (aporturile) ale asociaților sînt transmise Societății în termenii prevăzuți de
actul de constituire al S
ocietății, iar persoanele, care devin membri,cu părți sociale, după crearea Societății, le depun în
modul stabilit de adunarea generală a Societății.
Capitalul social poate fi majorat pe contul:
26

beneficiului restant la dispoziția Societății după achitarea plăților la buget;

noilor părți sociale.

în cazul majorării capitalului social, aportul în natură se varsă în termenul stabilit de adunarea
generală, dar nu mai târziu de 60 zile de la adoptarea hotărârii de
majorare a capitalului social. Capitalul social
poate fi micșorat pe contul:

micșorării valorii certificatelor de parte socială;

răscumpărării de către Societate a certificatului de parte socială a

Asociatului retras din componenta ei, cu anularea ulterioară a acestui certificat.
Asupra
părții sociale a soților în societate dobândite în timpul căsătoriei se aplică regimul
juridic al
proprietății comune în devălmășie.

Soțul asociatului nu poat e cere divizarea părții sociale și nici primirea sa în societate.

Societatea este obligată să creeze un capital de rezervă de cel puțin 10% din cuantumul Capitalului
social. Capitalul de rezervă se creează prin prelevări anuale din beneficiu până se atin ge cuantumul
prevăzut. Mărimea prelevărilor anuale este stabilită de către adunarea generală a Asociaților, dar nu
poate constitui mai puțin de 5% din suma beneficiului net, pînă la atingerea mărimii stabilite de actul
de constituire. Dacă valoarea activel or nete ale societății se reduce sub nivelul capitalului social și al
capitalului de rezervă, vărsămintele în capitalul de rezervă reîncep.

Asociații pot depune cote suplimentare la aport pentru acoperirea pierderilor suportate de Societate
sau în cazul în care temporar sînt necesare asemenea cote. Cota suplimentară nu majorează aportul
Asociatului la Capitalul social.

Plata cotelor suplimentare se efectuează proporțional cu aporturile la Capitalul social. Decizia privind
depunerea cotelor suplimentare și valoarea acestora este adoptată de adunarea generală prin votul
unanim a Asociaților; cu privire la modul și termene
le de depunere –
cu majoritatea de 3/4 din voturile Asociaților.

Asociații nu
–
și asumă obligații pentru executarea unor servicii suplimentare.

Organele de conducere ale Societății sînt:

Adunarea generală al Asociaților;

Administratorul;

Comisia de cenzori sau cenzorul, numit in continuare "Cenzor". 1.

Adunarea generală.

evidența voturilor asociaților

De competența exclusivă a adunării generale ține:

modificarea actului de constituire, majorarea sau reducerea Capitalului social; :

aprobarea raportului și bilanțului anual, repartizarea beneficiului;

alegerea și revocarea Administratorulu i;

27

alegerea și revocarea Cenzorului;

aprobarea modului de remunerare a muncii și a salariilor tarifare ale Administratorului și Cenzorului;

excluderea Asociatului din Societate;

aprobarea contractelor, încheiate pe sume ce depășesc de 1/4 ori Capitalul social, precum și a
contractelor încheiate între Societate și Asociații ei;

aprobarea deciziilor cu privire la răspunderea materială a Administratorului și
Cenzorului;

reorgani
zarea și dizolvarea Societății.

La aprobarea deciziilor în cadrul adunării generale sau fără convocarea adunării generale Asociații
posedă numărul de voturi proporțional cu valoarea certificatelor părții sociale. Adunarea generală a
asociaților este deliberativă, dacă cei prezenți constituie cel puțin 3/4 din numărul total de voturi. în
cazul când adunarea generală nu întrunește numărul necesar de asociați, se convoacă o noua
adunare generală cu aceiași ordine de zi. Adunarea poate avea loc
într-un termen c
e nu depășește 2 săptămâni de la data adunării ce a eșuat și este considerată deliberativă, indiferent
de numărul de voturi reprezentățive.

Deciziile în orice probleme se adoptă cu majoritatea șimplă de voturi, cu excepția
problemelor expu se în subpunctele 1,2,6,9 ale punctului 6.1. Pentru adoptarea deciziei privind
aceste probleme se cere o majoritate de 3/4 din numărul total de voturi al Asociaților. Dacă numărul
Asociaților e mai mic de 3 și aporturile acestora sînt egale, problema va fi adoptată
numai c
u acordul tuturor Asociaților Societății.
Asociatul nu are drept de vot la examinarea problemei cu privire la tragerea sa la
răspundere și acceptarea contractului său încheiat cu Societatea.

Adunările pot fi anuale și extraordinare.

Adunările anuale se convoacă în modul stabilit de legislați e. Adunarea extraordinară poate fi
convocată la cererea:

Administratorului, dacă aceasta o cer interesele Societății în ansamblu;

Cenzorului;

Asociaților care posedă în ansamblu mai mult de 10% de voturi.

Dacă în decursu
l a 8 zile Admi nistratorul n –
a îndeplinit cerința dată, Asociații sînt în drept să convoace șinguri Adunarea.

În cazurile în care e imposibilă convocarea operativă a Adunării pentru soluționarea problemelor
urgente, privind activitatea Societății, precum ș
i în alte cazuri, stabilite în
documentele interne ale Societății, se admite adoptarea hotărârilor prin metoda chesționării
28
Asociaților în modul stabilit de legislație. Decizia prin metoda chesționării se consideră adoptată,
dacă împotriva ei nu s
-a pronun
țat nici unul dintre Asociați.

Fiecare asociat este în drept să participe la adunarea generală a asociaților societății personal sau
prin intermediul reprezentantului său.

Reprezentarea asociatului este legalizată în formă de procură în modul stabilit de l
ege.
În celelalte cazuri, privind convocarea Adunării și includerii pe ordinea de zi a unor sau altor
probleme, Asociații se conduc de legislația în vigoare.

2. Organul executiv (administratorul).

Activitatea curentă a Societății este co ndusă de
Administrator. Administratorul:

organizează activitatea Societății, ținerea evidenței contabile și a lucrărilor de secretariat; angajarea
lucrătorilor la Societate și eliberarea lor din funcție;

încheie tranzacții în numele Societății;

este în drept să acționeze, fără procura, în numele Societății, cu condiția să respecte* prevederile
prezentului Act de constituire și să execute hotărârile adunării;

întocmește darea de samă și bilanțul anual și le prezintă adunării;

organizează executarea hotărârilor adunării;

soluționează alte probleme privind activitatea Societății, cu excepția celor ce țin nemijlocit de
competența adunării.

Administratorul societății reprezintă societatea în relațiile cu terțe persoane fără procură.

3. Cenzorul.
Cenzorul are dreptul:

să efect
ueze controlul economic –
financiar asupra activității Societății din inițiativă
proprie;

să ceară de la funcționarii Societății prezentarea tuturor materialelor necesare și a explicațiilor
personale;

să participe cu vot consultățiv la ședințele organului
executiv (Consiliului de
administrație).

transmite adunării materialele cu rezultatele controlului efectuat;

să nu divulge secretele comerciale privind activitatea Societății;

să ceară convocarea extraordinară a adunării, dacă sînt în pericol interesele esențiale ale Societății
sau au fost descoperite încălcări grave comise de funcționării Societății.

Drepturile și obligațiile asociaților

.
Asoci ații Societății au dreptul:

să participe la conducerea și la activitatea societății in condițiile stabilite de lege și
prezentul act de constituire;
29

să cunoască informația despre activitatea societății și să ea cunoștință de cărțile contabile și de altă
documentație;

să participe la repartizarea profitului societății, proporțional participațiunii la capitalul
soctel;

să primească, in caz de lichidare a societății o parte din valoarea activelor ei rămase după
satisfacerea c reanțelor creditorilor, proporțional participațiunii la capitalul
social;

să întreprindă alte acțiuni prevăzute de lege.

Asociații Societății sînt obligați:

să transmită participațiunea la capitalui social în ordinea, mărimea, modul și termen ul prevăzut in
prezentul act de constituire;

să nu divulge informația confidențială despre activitatea societății;

să comunice imediat societății faptul schimbării domiciliului sau a sediului, a numelui sau a denumirii,
altă informație necesar ă exercitării drepturilor și îndeplinirii obligațiilor societății și ale membrilor ei;

să îndeplinească alte obligații prevăzute de lege sau de prezentul act de const
ituire.
2.2. Analiza indicatorilor de eficienta economico -financiara
Analiza financiară
poate fi definită ca proces de folosire a instrumentelor și tehnicilor
standard pentru analiza documentelor financiare ale întreprinderii, obiectiv indispensabil

pentru decizia de investiții și de finanțare pentru fundamentarea core ctă a măsurilor întreprinse de
conducerea întreprinderii. Pentru aceasta analiza financiară apelează la documentele de sinteză
contabilă (bilanș, cont de rezultate, bugetul de venituri și cheltuieli și execuția acestuia,
raportul de gestiune).
Analiza fi nanciară a stării actuale a întreprinderii e necesară pentru a stabili punctele de reper și cele
slabe ale gestiunii financiare actuale (analiza internă) cu csopul fundamentării unor noi strategii sau
pentru a satisface interesele partenerilor economici și financiari (analiza externă), pentru
fundamentarea unor posibile acțiuni de cooperare cu întreprinderea în cauză.
Datele necesare analizei financiare a
stării actuale a fabrici se prezintă de formularele:
–

Nr. 1 „Bilanț contabil”
9

–

Nr. 2 „Ra portul privind rezultatele financiare”

–

Nr. 4 „Raportul privind fluxul mijloacelor bănești”

–

Nr. 6 „Anexa la raportul privind rezultatele financiare”

9
Anexa 1
30 Analiza finan
ciară se face ținînd cont de următoarele metode de analiză:

Analiza pe verticală constă în calcularea ponderii fiecărui articol din bilanț în suma lui totală.
Compararea în dinamică a acestor mărimi, ne permite de a aprecia modificările
structurale
în componeța activelor și surselor de acoperire a aces tora.

Analiza pe orizontală reprezintă calcularea ritmului de creșter a fiecărui indicator . Utilizarea
datelor aferente cîtorva perioade consecutive, permite de a urmări tendințele variați
ei indicatorilor.
Analiza lichidității și solvabilității.
Lichiditatea și solvabilitatea financiară exprimă capacitatea unei societăți de a face față plăților
scadente (la termen). În timp ce lichiditatea financiară reflectă capacitatea de plată pe termen scurt a
unei firme, solvabilitatea vizează coordonatele pe ter men mediu și lung ale plăților unei firme.

Lichiditatea generală
reflectă capacitatea activelor circulante disponibile materializate
în stocuri, facturi neîncasate, plasamente pe termen scurt,
de a se transforma în disponibilități bănești cere să aco pere datoriile scadente.

a) Mărimi absolute :
LG = AC – DTS , unde : DTS

–

(total datorii financiare și asimilate <1 an) +(alte datorii +Ttotal <1 an)

b) Mărimi relative , calculate ca rată a lichidității generale (RLG) :

100*DTSACRLG
*

Lichiditatea intermediară

evidențiază capacitatea activelor circulante, altele decât stocurile de a participa la finanțarea
datoriilor scadente. Lichiditatea intermediară îmbracă două forme și anume :
a
) Forma absolută
LI=(AC – S )
–
DTS unde: LI
–

lichiditatea intermediară
S
–
stocurile DTS
–

(total datorii financiare și asimilate <1 an ) + (alte datorii +Ttotal < 1 an)

b) Forma relativă
100*DTSSACRLI
*

Lichiditatea efectivă

măsoară gradul în care disponibilitățile bănești acoperă plățile
scadente.
Îmbracă și ea două forme :

31
Forma absolută
LE = TR
–
DTS , unde : LE
–

lichiditatea efectivă;
TR
–

trezoreria din activul bilanțier;

DTS
–

(total datorii financiare și asimilate < 1 an) + (alte datorii .
Ttotal <1 an);
b) Forma relativă :

100*DTSTR RLI

Exercițiul practic la societatea “
Promnordex
” SRL :

–
Lichiditatea generală

a) Mărimi absolute :
LG = AC* – DTS LG2014 = 127 131 193 -10909815 = 114432977 LG2015 = 190 315 562
–
19905510 = 110616344
b) Mărimi relative :

100*DTSACRLG
*

LG2014 = 127 131 193 -10909815 = 114432977 LG2015 = 190 315 562
–
19905510 = 110616344
Lichiditatea intermediară

a) Forma absolută
:
LI=(AC – S )
–
DTS LI2014 = (127 131 193
–
57882782)
–
10909815 = 43153700 LI2015= (190 315 562
–
68625237)
–
19905510 = 22157700
b) Forma relativă :

100*DTSSACRLI
*

LI2014 = (127 131 193
–
57882782)/10909815 = 43153700 LI2015= (190 315 562

–
68625237)/19905510 = 22157700
Rata lichiditatii generale:
În 2015
se observă o scădere a ratei lichidității generale cu datorită creșterii datoriilor pe termen scurt în
valori absolute, respectiv față de o scădere a
activelor circulante în valori absolute, respectiv în valori relative.
32
Rata lichiditatii intermediare:
În 2015
față de
2014
se observă o scădere a ratei lichidității intermediare, datorită scăderii activelor circulante în valori
absolute și creșterii lente a stocurilor în valori absolute cât și

o creștere a datoriilor pe termen scurt în valori relative.

Rata lichiditatii e fective :
În 2015
față de
2014
se observă o scădere bruscă a ratei lichidității efective, datorită scăderii trezoriei(mijloacelor bănești) în
valori absolute, cât și o creștere

a datoriilor pe termen scurt în valori absolute respectiv cu mărimi relat ive. Analiza solvabilității
financiare

Starea patrimonială a întreprinderii "
Promnordex " SRL.
Analiza structurii patrimoniului "Promnordex " SRL conform rezultatelor raportului financiar pe anul
2015 este efectuat în baza tabelului 2.1:
Tabelul 2.1.
Analiza structurală a patrimoniului
"Promnordex " S.R.L.
A C T I V
Cod rd. Sold la Începutul perioadei de gestiune
Sfîrșitul
perioadei de gestiune 2015 -2015 2 3 4 5
Active imobilizate
Mijloace fixe 040 162820
40144
-122676
Total active imobilizate
(rd.010 + rd.020 + rd.030 + rd.040 + rd.050 + rd.060 + rd.070 + rd.080 + rd.090 + rd.100 + rd.110 +
rd.120) 130
162820 40144
-122676
Active circulante
Materiale 140 25812 20837 -4975
Obiecte de mică valoare și scurtă durată
160 3835 -1912443
Mărfuri

180 7644343 5731900 3755788
Creanțe comerciale
190 10191620 13947408 3165087 Avansuri acordate curente 210 3165087 4853589 227481
Creanțe ale bugetului
220 253918 481399 -258863
Numerar în casierie și la conturi curente
250 411437 152574 -1912443 Alte active circulante 290 16686 18750 3755788
Total active circulante
(rd.140 + rd.150 + rd.160 + rd.170 + rd.180 + rd.190 + rd.200 + rd.210 + rd.220 + rd.230 + rd.240 +
rd.250 + rd.260 + rd.270 + rd.280 + rd.290) 300
21 708 9 03 29 389 666 7680763 Total active
(rd.130 + rd.300) 310
21 871 723 29 429 810 7558087
33 Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar pe anul 2015 (anexa 3)
Patrimoniul întreprinderii poate fi analizat nu doar la valoarea de bilanț, dar și la valoarea netă a
acestuia. În ultimul caz se folosește noțiunea patrimonuilui (activului) net.
Patrimoniul net = Total Activ
–
Datorii pe termen lung
–
Datorii pe termen scurt.
În aceste condiții conținutul economic al indicatorului în cauză poate fi expus astfel: patrimoniul net
reflectă mărimea activelor controlate de întreprindere care sunt form
ate numai pe
seama surselor proprii de finanțare și n u sunt împovărate de datorii.

Tabelul 2.2. Analiza patrimoniuului net 2015 2014 Abaterea (+/ -)
1.Total Activ
21 871 723 29 429 810 7558087
2.Datorii pe termen lung
10914624 18 692 970 7778346
3.Datorii pe termen scurt
21 871723 29 429 810 7558087 4 .Patrimoniul net 48762483 43854541 48762
Sursa: Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar pe anul 2015 (anexa 3)
Apariția valorii negative a patrimoniului net confirmă, de regulă o stare de criză, cînd întreprinderea
nu dispune de active form ate pe seama surselor proprii și activitatea pe deplin se finanțează datorită
surselor împrumutate. Deci, se constată dependența financiară absolută a întreprinderii de creditorii
acesteia. Însă în cazul
"Promnordex
" SRL valoarea pozitvă a patrimoniulu i net nu semnalează existența aspectelor dificile în dezvoltarea
întreprinderii.
"Promnordex " SRL.
Informația conținută în tabelul 1 atestă faptul că în structura "
Promnordex
" SRL prevalează activele pe termen lung. Se observă o creștere absolută și relativă acestei grupe de
active, care de facto și reprezintă obiectul activității "
Promnordex
" SRL, adică
comercializarea prod
uselor birotice, papetărie și de cancelarie. Creanțele pe TS privind decontările cu bugetul –

acest indicator este o generalizare a informației privind existența, înregistrarea și achitarea
creanțelor aferente decontărilor cu bugetul. Acest indicator a cr
escut în anul 2015 cu
33176025

lei mai puțin față de anul precedent, cînd a constituit
9319340
lei.
Această situație este determinată de faptul că întreprinderea are de recuperat sume ale taxei pe
valoarea adăugată de la buget.

Creanțele pe TS ale personalului –

reprezintă datorii ale angajaților față de întreprindere, care pot apărea î n urma: acordării avansurilor
spre decontare (titularilor de avans); procurării de către angajați a mărfurilor cu achitarea în rate;
recuperării de către gestionari a daunei materiale cauzate; altor datorii (privind pensiile alimentare și
alte titluri exec utorii, privind plățile efectuate în folosul angajaților pentru serviciile comunale etc.).

34 Ele pot fi înregistrate în contabilitat
e în baza urmatoarelor documente: dispoziția de plată; lista (statul de plată); documentele cu titluri
executorii; lista de inventariere a creanțelor și datoriilor; decizia privind recuperarea daunelor
materiale cauzate; angajamentul de plată;
În 2015
creșterea Creanțelor pe TS ale personalului este considerabilă și constituie 341497
lei, ceea ce este cu -238869 lei mai mult decît în 2014
. Însă aceasta se explică prin faptul că
"Promnordex
" SRL a suportat un furt de materiale de către angajați. În prezent cazul se precaută în judecată.
Mijloacele bănești, ultima componență a activelor curente,
"Promnordex " SRL. Se
constituie din conturi curente în moneda națională, conturi curente în valută străină precum și
mijloacele păstrate în casă. Spre deosebire de alte componente ale Activelor întreprinderii, acest
indicator descrește în
2015
, ceea ce se lămurește prin faptul, că se majorează Avansurile pe
termen scurt acordate în 2015.
În tabelul de mai jos sunt prezentate ponderile fiecărui
component în Total Activ.
Tabelul 2.3. Analiza structurii activelor "Promnordex
" SRL valoarea totală a activelor
Denumirea Ponderea în Total Activ 2014(%) Ponderea în Total Activ 2015(%) 1.Active pe TL
0,6076 0,137
Active materiale pe TL
0,6076 0,1375
2.Active curente
99,39 99,86
Stocuri
72,79 82,18
Creanțe pe TS

19,84 16,88
Mijloace bănești

6,17 0,778
3.Total Active pe TL
100% 100% Sursa: Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar pe anul 2015 (anexa 4) Figura
2.1. Ponderea activelor in total activ Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar pe anul
2015 (anexa 3)
1.Active pe TLActive nematerialeActive materiale pe TL2.Active curenteStocuri
Creanțe pe TSMijloace bănești
3.Total Active pe TL
35 Analizînd tabelul unde sunt prezentate toate componentele, ce compun activele
întreprinderii, ponderea maximală a activelor curen te inclusiv, s
tocurile în 2014
alcătuind
72,79 %, iar în 2015
alcătuind 82,18 %, în acest caz existența volumului mare al stocurilor nu presupune „înghețarea”
mijloacelor bănești, deoarece stocurile la
"Promnordex " SRL
reprezintă blocurile locative nefinisate. Venit
întreprinderea "Promnordex
" SRL va obține doar
la darea în exploatare a acestor case.
Activele pe termen lung au o pondere neînsemnată în Total Activ, care reprezintă 0,6 % în
2014
și 0,137 % în
2015; astfel activele pe termen lu ng la "Promnordex " S
RL nu sunt utilizate în procesul de producție, ci pentru necesitățile generale și
administrative ale întreprinderii. "Promnordex
" SRL nu necesită active pe termen lung în scopuri productive deoarece ea nu dispune de licență de
activitate în domeniul producției, astfel firma operează drep realizator
.
Rata activelor curente = AC/TA Tabelul 2.4. Rata activelor curente 2015 2014 2015 -2014 Active
curente
21 708 903 29 389 666 7680763
Total Active
21 871 723 29 429 810 7558087
Rata activelor curente= AC/TA 51% 49% -2%
Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar pe anul 2015 (anexa 3)
Indicatorul respectiv caracterizează corelațiile interne existente între elementele patrimoniului.
Nivelul ridicat al acestui coeficie nt determină tendința

spre accelerarea rotației patrimoniului întreprinderii și contribuie la reducerea sumei mijloacelor
economice necesare pentru menținerea volumului activității.
Rezultatele financiare ale activității (formarea și utilizarea profit ului) și
rentabilitatea.
Veniturile, cheltuielile și rezultatele sunt reflectate în raportul privind rezultatele financiare separat,
pe tipuri de activități ale întreprinderii și pe evenimente excepționale.

Profitul (pierderea) net(ă) se repartizează și se utilizează: pentr
u plata dividentelor;
conform deciziilor suplimentare ale adunării generale ale fondatorilor.

Calculul și analiza indicatorilor rezultatelor financiare și rentabilității

1.

Profitul brut din activitatea de desfacere
–

reflectă rezultatul financiar obținut din

vînzări nete. Acest indicator nu poate fi calculat din cauza insuficienței datelor.

Profit brut = Venit din vînzări –

Costul vînzărilor

36
Examinarea profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare permite a evidenția, din
care surse principale de venit
uri întreprinderea analizată își acoperă consumurile și cheltuielile, care este evoluția lor și cоt de
stabile sînt acestea.

Profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare
nu trebuie confundat cu venitul
impozabil, care se determină în baza profitului contabil și poate să devieze de la ultimul cu mărimea
diferențelor permanente și temporare. Venitul impozabil se calculează în declarația fiscală
completată anual, conform legislației în vigoare. Profitul per ioadei de gestiune pînă la impozitare se
utilizează pe larg în procesul analizei financiare pentru determinarea nivelului de rentabilitate a
activelor și altor indicatori, care caracterizează eficiența activității unitățilo
r de
producție.

În cadrul an alizei se examinează structura acestui indicator generalizator și gradul în care fiecare
compartiment a contribuit la modificarea lui. Diagnosticul și estimarea acestui indicator
generalizator începe examinarea structurii lui în
dinamică, prin utilizarea următorului tabel
analitic.
Tabelul 2.5. Analiza rezultatelor financiare
Indicatori
2015 2014 2015 -2014
Venituri din vînzări (611)
19623193 26232922
6609729
Cost
ul vînzărilor (711)
16733583 21623540
4889957
Profitul brut
(pierdere globală) (rd.010
-rd.020) 2889610 4609382
1719772
Alte venituri operaționale (612)
4736 237112
232376
Cheltuieli comerciale (712) 27777 267531

239754
Cheltuieli generale și administrative (713)
539519 583979
44460
Alte cheltuieli operaționale
(714) 415531 351099
-64432
Rezultatul din activitatea operațională: profit (pierdere)
(rd.030+rd.040 -rd.050 -rd.060 -rd.070) 1911519 3643885
1732366
Rezultatul din activitatea de investiții: profit (pierdere)
(621 -721) 38646 (590117)
-628763
Rezultat ul
din activitatea financiară: profit (pierdere)
(622 -722) 1950165 3053768
1103603
Rezultatul din activitatea economico –
financiară: profit
(pierdere) (± rd.080 ± rd.090 ± rd. 100) 250798 367907
117109
Rezultatul excepțional: profit (pierdere) (623
-723) 1699367 2 685 861
6609729
Profitul (pierderea) perioadei de gestiune pînă la
impozitare (±rd.110 ± rd.120) 19623193 26232922
4889957
Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit (731) 16733583 21623540
1719772
Profit net (pierdere) (± rd.1 30 ± rd.140) 2889610 4609382
301629
Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar pe anul 2015 (anexa 3)
În baza datelor din tabel la „
Promnordex
” SRL se observă o tendință de creștere a profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare față de anul
precedent cu
4197157 lei.
37
Din tabel rezultă că la „
Promnordex
” SRL sporirea profitului din activitatea operațională față de anul precedent în mări
me de 3 895 108
a fost asigurată pe ba za modificărilor pozitive a unuia din factorii indirecți, și anume a altor cheltuieli
operaționale, care a contribuit la majorarea indicatorului rezultativ. Această modificare pozitivă a
fost influențată de reducerea
c
onsiderabilă a altor cheltuieli ope raționale privind arenda curentă, amenzi, penalități, despăgubiri
achitate sub formă de sancțiuni, de reducerea plății dobînzilor pentru credite și împrumuturi și a
cheltuielilor indirecte nerepartizate de producție, a altor cheltuieli operaționale.

Veni turile și cheltuielile întreprinderii.

Veniturile se constată în baza principiului specializării exercițiilor, în perioada de gestiune în care au
fost oținute sau produse, indiferent de momentul efectiv al intrării mijloacelor bănești sau altei
forme de c ompensare. Veniturile de la predarea activelor în arendă, se recunosc în baza metodei
calculării la momentul plății, care este indicată în contract. Veniturile de la activitatea de investiții
(vînzarea activelor pe termen
lung)
se determină prin metoda transmiterii dreptului de proprietate. Figura 2.2. Structura veniturilor din
vânzări din activitatea operațională
Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar pe anul 2015 (anexa 3)
Veniturile de la activitatea financiară includ veniturile, dete rminate în evidență la momentul
majorării sumei și structurii capitalului propriu, împrumuturilor, creditelor și altor active financiare
ale întreprinderii. Veniturile excepționale sunt venitur
ile nelegate cu activitatea
obișnuită a întreprinderii (calamități naturale, schimbări în legislație și altele) și se determină prin
metoda de calcul. Veniturile obținute în perioada de gestiune, dar aferente perioadelor
viitoare, sunt reflectate separat î
n evidență și rapoartele financiare și se includ în veniturile
38
curente pe măsura sosirii perioadei de gestiune aferente. Ele cuprind sumele lipsurilor care urmează
să fie recuperate de persoanele vinovate în următoarele perioade de gestiune.

Tabelul 2.6. V
enituri din activitatea financiară

Indicatori 2015 2014 2015 -2014
1 3 4 Venituri – total (rd, 1780+.. .+1840)
1892024 2772132
-7110756
inclusiv din: redevențe (6221)
0
arenda finanțată a activelor materiale pe
termen lung (6222) 0
diferențe
de curs valutar (6223) 1805257 2442318 -7965717 active intrate cu titlu gratuit (6224) 77863 30120 0
subvenții de stat, prime, premii și sume
sponsorizate (6225)
contracte de neantrenare în concurență (6226)
0 alte venituri (6227) 8904 299694 352897 Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar pe
anul 2015 (anexa 3)
Pe parcursul activității sale întreprinderea
"Promnordex
" SRL nu a obținut încă venit din activitatea operațională. Totodată, a înregistrat alte venituri
operaționale în sumă de
464576490
lei pe perioada anului 2015
, precum și venituri din activitatea financiară (și anume din diferențe
de curs valutar) în valoare de 1805257 lei în 2015
și
2442318 lei în 2014.
Tabelul 2.7.
Determinarea tipului de bază (prevalent) al activității privind veniturile din vînzări

în conformitate cu Clasificatorul Activităților din Economia Moldovei (CAEM)
(2015)

Tipul activității
economice Cod rd. Clasa (subclasa) conform CAEM
Secția
caEm Suma veniturilor din
vînzări efectuate în
perioada de gesti une Cota, % 1 2 3 4 5 6 Comert produse alimentare 1090 G 52272
307637785
99.6% Servicii de arenda 1100
4883359
0.4% engros 1110 51389 altele 1120 1130 1140 Sursa: Raportul financiar pe anul 2015(Anexa 3)
De obicei, pentru aprecierea rentabilității se determină raportul dintre profit și următorii indicatori:
Venitul din vînzări;Valoarea totală a activelor; Capital propriu;

În practica analitică, rezultatele activității de desfacere a produselor finite se examinează cu ajutorul
indicatorului generaliza tor de eficiență –
rentabilitatea venitului din
vânzări sau profitabilitatea vînzărilor, care reflectă în ce măsură întreprinderea este capabilă să
obțină profit din activitatea de desfacere sau profitabilitatea acesteia. Rentabilitatea venitului din
vînzări se calculează cu ajutorul următoarei formule:

39
Rv = P/ VV x 100 (%),
Unde:
Rv
–
rentabilitatea venitului din vînzări;

P

–

profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare;

VV
–venitul din vînzări în perioada de gestiune;

Însă la baza rezultatelor venitului din vînzări stă profitul brut. În acest context formula de bază poate
fi transformată astfel:

R
V
= (P / VV) x (P
b
/ P
b
) = Cr x R
C

Unde:

P
b
– profitul brut;
Cr
–
corelația dintre profitul perioadei de gestiune până la impozitare și profitul
brut;
R
C
–
rentabilitatea comercială.

Pentru a reprezenta acesta în dinamică, vom utiliza
tabel de mai jos.
Tabelul 2.8. Date ini
ț
iale pentru analiza rentabilit
ăț
ii venitului din vînz
ă
ri
Nr. crt. Indicatori Unitatea de
măsură
Anul de gestiune Anul precedent Dinamica (+, -)
1
Venitul din vînzări
lei 464576490 307637785 156938705 2 Profitul brut lei
91283871 51246364
40037507 3
Profitul perioadei de gestiun e până la
impozitare lei
2607831 2306202
301629 4
corelația dintre profitul perioadei de gestiune până la impozitare și
profitul brut (3/2) – 0.03 0.05 -0.02
5
Rentabilitatea
comercială (2/1) x
100% % 0.20 0.17 0.26
6
Rentabilitatea vînzărilor (3/1) x 100
sau (4×5)% % 0.01 0.01 0.00
Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar pe anul 2015 (anexa 3)
În baza datelor din tabelul 8 rezultă că la întreprinderea analizată rentabilitatea venitului din vînzări s
–
a majorat comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut cu 1,1 puncte
procentuale.
2.3
. Analiza respectării condițiilor de securitatea muncii

Capacitatea de muncă este disponibilitatea organismului de a
presta la nivel maxim

anumite lucrări, care pot fi apreciate prin efortul depus.

Capacitatea de muncă este efectul acțiunii simultane a mai multor factori la un moment dat, ce se
concretizează în potențialul funcțional al organismului de a presta la un niv
el maxim o
activitate utilă din punct d e vedere social.

40
Factorii, care influențează asupra capacității de muncă, sunt:

Factori biologici
–

determină capacitatea de muncă din interior (vârsta, conținutul și organizarea alimentației, starea de
sănătate, etc.
).

Factori psihologici
–

determină capacitatea de muncă sub raportul laturii personalității umane (aptitudini, temperament,
caracter).

Factori economico -sociali
–

influențează capacitatea de muncă din exterior, ei reprezentând condițiile în c are se valorifică
posibilitățile organismului.

Evoluția capacității de muncă este următoarea:
1.

Capacitate de muncă crescândă (faza de adaptare/acomodare).
2.

Capacitate de muncă optimă (nivel relativ constant al performanțelor).
3.

Scăderea treptată a capacității de muncă (apariția oboselei).

Capacitatea de muncă poate fi evaluată prin următoarele metode:

Analitică sau statistică –

cu o anumită periodicitate se stabilesc consumurile de timp pentru fabricarea unei unități de produs .

Fiziologică –

aprecierea schimbărilor fiziolog
ice în organism pe parcursul schimbului (temperatura, tensiunea).

Energetică –

evaluarea modificărilor metabolice în organism.

Subiectivă –

metodă combinată.

Capacitatea de muncă nu se menține pe întreaga durată a desfășurării activității la aceeași
parame
tri. Una din cauzele care duce la reducerea capacității de muncă sunt îmbolnăvirile
profesionale
–

afecțiuni produse ca urmare a exercitării unei me serii sau profesii, afecțiuni cauzate de factori nocivi,
fizici, chimici, biologici, precum și de suprasolic
itarea diferitelor
organe sau sisteme ale organismului uman în procesul muncii. Natura bolilor profesionale și a
noxelor care le provoacă sunt sta bilite prin norme legale:
1.

Intoxicații
2.

Boli infecțioase
3.

Cancer pulmonar 4.

Nevroze de coordonare 5.

Boli datorate
vibrațiilor
6.

Hipoacuzie (zgomot) 7.

Cataractă
8.

Boli de iradiație.

Condițiile de muncă au un rol decisiv în activitatea de producție, determinând nivelul productivității
muncii, starea traumatismului și a îmbolnăvirilor profesionale. Crearea condițiilor
41
sănătoase de muncă trebuie să se afle în atenția conducătorilor locurilor de muncă de toate
nivelele.
Analiza condițiilor de muncă urmărește scopul de a evidenția factorii dăunători și periculoși de
producție care pot influența negativ asupra muncitoril or la executarea unor sau altor lucrări,
exploatarea utilajului tehnologic, mașinilor, mecanismelor, dispozitivelor și sculelor, a stabili
sectoarele și operațiile la care aceștia au valori periculoase și o frecvență mai mare. Analiza lor este
efectuată su b formă de tabel
prezentate in Anexa 1.
Condiții de muncă
sunt:

Durata zilei de muncă –

conform legislației nu va depăși 8 ore în cazul de 40 ore pe săptămână.

Regimul de muncă –

presupune organizarea activităților în mai multe schimburi, pentru întreprinderile de prelucrare se
practică activități în 2
–
3 schimburi în perioadă de sezon.

Gradul de intensificare al muncii
–

se reglementează de normele de producție sau d e timp în vigoare și vor corespunde nivelului organizatoric,
tipului producției, etc.

Experiența în muncă și cerințele tehnice vor determina categoria din care face parte
executantul, categoria act
ivităților va corespunde categoriei tarifare a muncitorului.

Nivelul organizatoric al procesului de muncă.
Principalele
condiții de mediu

sunt: microclimatul, iluminatul, mediu sonor, vibrațiile, caracteristicile acustice, condiții de design
industrial și
aspect estetic, etc.

Microclimatul se caracterizează prin temperatura, umiditatea relativă a aerului, viteza aerului.
Condițiile optime se vor specifica pe tipuri de încăperi și pe perioade ale anului

Condiții de microclimat

Tipul încăperii
Perioada rece
Perioada caldă
temperatura umiditatea % viteza m/s temperatura umiditatea % viteza m/s
Clădiri administra
tive 19 -21 35 -60 0,15 22 -25 35 -60 0,3
Clădiri industriale
18-20 35 -60 0,25 20 -23 35 -60 0,3
Pentru a crea condiții confortabile în ce

privește microclimatul, încăperile industriale și administrative se vor condiționa cu aer. Iluminatul va
avea valori optime 300 fluxi, după caz se va combina iluminatul general cu cel local. Va fi un factor
determinant pentru activitățile de inspectare,
sortare, control vizual la ecranul luminos.
42
Zgomotul în producție se caracterizează prin intensitatea zgomotului în decibele și frecvența herți.
Frecvența este considerată joasă până la 350 Hz, medie 350
–
800 Hz, înaltă –
peste 800 Hz.
Normele de muncă: def
inire, forme de exprimare, clasificare.
Norma de muncă reprezintă sarcina de muncă ce se stabilește unui angajat care are calificarea
corespunzătoare și lucrează în ritm normal și cu intensitate normală pentru efectuarea unor operații
sau lucrări în cond iții tehnico
-organizatorice precizate.
Norma de muncă cuprinde acțiunile utile ale executantului, precum și acele întreruperi
reglementate, fără de care nu este posibilă realizarea sarcinii de muncă prescrisă. Munca
neproductivă și întreruperile neregl
ementate nu se includ în structura normei.
Normele de muncă se stabilesc pentru toate categoriile de personal și ele servesc ca factor de
organizare a producției și a muncii, ca instrument de planificare și ca element important
pentru construirea unui sistem cît mai corect de salarizare.
Normele de muncă sunt și un important element pentru sistemele de salarizare. Astfel, norma de
muncă cointeresează pe muncitori la realizări cantitative cît mai ridicate.

Calcularea iluminat ului artificial.
Încăperea de producție are dimensiunile: A= 12m; B=9m; înălțimea de calcul h=3m; ρ
t

= 70%; ρ
p
=50%; ρ
s
= 30%. În încăpere sunt instalate 24 luminătoare. De determinat puterea lămpilor cu tensiunea de
220V, necesară pentru crearea il uminării E= 500 lx la coeficientul de rezervă K
r

= 1,5 .
Rezolvare
a) Determinăm indicele încăperii

i
=A*B/(h(A+B))=12*9/(3*21)=1,7
Conform tabelului din îndrumare pentru tipul dat de luminătoare și indicele încăperii calculat găsim η
=0,65

b) Determinăm fluxul luminos al unei lămpi

Ф=
1430 65.0244 1.15.1912500

N n K K B L E
nr n

lm
Pentru iluminare alegem lămpi de tipul LDȚ –

30 cu fluxul luminos al unei lămpi egal cu 1450
lumeni.
43
CAPITOLUL III. ESTIMAREA AMENAJĂRII RAȚIONALE A SPATIILOR DE
MUNCA IN CADRUL INTREPRINDERII PROMNORDEX SRL 3.1.
Caracteristică și analiza tehnico
–
economică a amenajării raționale a spațiilor de muncă
în birou
Aprecierea situației organizării ergonom ice a locurilor de muncă în întreprindere se efectuează în
cadrul atestării locurilor de muncă sau oricând apare necesitatea evaluării. Atestările se petrec anual
sau cel puțin odată în 3 ani.

Locurile de muncă se evaluează conform metodologiei alese de conducerea întreprinderii, nivelul
organizatoric și calitatea normelor. Se estimează eficiența utilizării forței de muncă, corespunderea
condițiilor existente cerințelor organizării ergonomice. Se completează un formular sub formă de
certificat sau cartelă de atestare a locurilor de muncă.

Compartimentele de evaluare în cadrul atestării:

Dotarea și deservirea locului de

muncă (dotarea tehnică și organizatorică,
aprovizionare, etc.).

Planificarea locului de muncă și condițiile de muncă și mediu (regimul de muncă și odihnă, condiții de
mediu, etc.).

Specializarea și cooperarea muncii (perfecționarea activității de servire,

activitatea prin cumul, forma de organizare a muncii colectivă sau individuală,
servirea mai multor utilaje).

Normarea muncii (metode de stabilire a normelor, periodicitatea examinării normelor, intensitatea
normelor, coeficientul integral al calității no
rmelor de
muncă).

44
În caz de neatestare a locului de muncă se elaborează un set de măsuri, care vor contribui la
perfecționarea organizării locului de muncă în cauză, se numește responsabilul și termenul de
executare. După o anumită perioadă de timp locul de muncă iarăși este supus atestării.

Direcțiile de perfecționare a organizării locurilor de m uncă sunt următoarele:
1.

Dotarea tehnică și organizatorică a locurilor de muncă. Prin dotare tehnică înțelegem asigurarea
locului de muncă cu utilaj de performanță. Dotarea organizatorică presupune asigurarea cu mobilier
de producție, mijloace de schim b informațional, signalizare și
control, etc. 2.

Întreținerea și asistența tehnică a echipamentului. Mentenanța preventivă a echipamentului se
efectuează în corespundere cu

planul de reparații stabilit. Despre gradul și nivelul de întreținere al echipamentului se poate face
concluzie prin estimarea ponderii timpului de funcționare utilă.
3.

Aprovizionarea locurilor de muncă se va face ritmic, iar modul de aprovizionare
centrali
zat sau descentralizat va depinde de procesul de producție, tipul producției, locul de muncă.
4.

Planificarea locurilor de muncă constă în amplasarea rațională a echipamentului în așa fel ca
deplasările în cadrul locului de muncă să fie de o durată și distanță cît mai mică. Astfel se va respecta
principiul economiei mișcărilor.
5.

Optimizarea condițiilor de muncă și de mediu (vezi tema următoare).
6.

Modul d e organizare al echipelor individual sau colectiv. Specializarea și cooperarea activităților în
echipă.
7.

Regimul de muncă și odihnă. Se estimează normativul de timp pentru odihnă prin repartizarea
acestuia sub formă de micropauze pe parcursul schimbul ui. În așa fel, se poate menține la un nivel
suficient productivitatea și disponibilitatea de lucru a
executantului. Stabilirea planurilor pentru viitor este o sarcina dificila in societatea noastra. Procesul
de
autocunoaștere îți dezvaluie alternativel e de succes, îți extinde paleta opțiunilor. Asa poti avea
convingerea ca te afli pe drumul cel bun. Un înventar
personal îți poate reliefa propriile abilități, interese și atitudini și îți va defini punctele "tari", dar și
pe cele slabe.
Omul, persoan a, angajatul este punctul de plecare.
Ce știe sa facă cel mai bine și ce
-i
place sa facă? Raspunsurile îl vor ajuta sa identifice calitățile de care dispune. Majoritatea oamenilor
încearcă să se adapteze "job"
–
urilor mediatizate. Firmele care angajează au de ales
45
dintre mulți candidati bine pregătiți. Angajatul este în mod real apreciat pentru un post aratand ca
sții cine este, ce poate oferi sau încotro se îndreaptă.
Uneori este greu sa identifici un p unct vulnerabil. Nimeni nu este în egala masura bun la
toate. Daca doresti să
–
ți imbunatațești o capacitate, munceste cu tine.
Consilierea carierei în cadrul întreprinde
rii SRL “
Promnordex pivita din alt unghi de vedere, consilierea carierei este u n exercitiu activ de comunicare
cu rolul de a mobiliza eficient resursele de care dispui în scopul atingerii obiectivelor pe care ti le -ai
propus. Consilierul isi asuma rolul d
e facilitator, consultant, coordonator, furnizor de înformații și persoana de legatura între angajat și
piata de munca. Consilierul de cariera ajuta să
–
ți explorezi interesele și aptitudinile și sa iei hotarari educaționale importante care îți vor înflue
nta deciziile de cariera din viitor.
El te ajuta să
–
ți raportezi aptitudinile la înformațiile despre cariera. îți explica procedurile, scopurile și strategiile
implicate în consiliere, înainte de a stabili o relatie cu tine.
Cu sprijinul sau vei putea s
ă
–
ți dezvolti un șistem coerent de scopuri de v iața, să
–
ți întaresti comportamentul întențional. Daca vei sti să
–
ți stabilesti obiectivele de viitor, vei sti și care sunt propriile tale capacități. Vei fi capabil sa pui în
acțiune mai multe modele de
co
mportament pentru o situație data și vei p utea sa abordezi problemele de viața mult mai
elaborat.
Deci, putem constata că în cadrul întreprinderii analizate consilierea carierei ține de capacitatea
fiecărui angajat de a se adapta nevoilor firmei, și nu ne
aparat capata un caracter

instituțional.

Angajații, care sunt incluși direct în procesul de producție în cadrul întreprinderii sunt designerii, de
calitatea muncii lor depinde produsul final și succesul firmei, dea ceea considerăm oportun să ne
axăm mai mult pe descrierea cariere i profesionale a acestor lucrători.

Un designer profesionist la întreprinderea SRL “Dagel Design”, trebuie sa stie câteva realități
importante despre aceasta profesie. Partea pozitiva a acestei profesii este ca îți ofera
provocari,
posibilități de a crea și a primi satisfactie pentru rezultatele obtinute din munca
dumneavoastra. Oricum, industria design –
ului este în creștere peste tot în lume. Competitia este numarul unu în aceasta sfera. Pe lângă
aceasta, publicitatea ne înfluentează foarte mult vi ața. O
alta realitate este ca un designer il poate folosi într -un mod etic sau vice versa. într -adevar,
profesia de designer are o valoare ridicata. De aceea este foarte dificil sa îți gasesti un post bun
cu un salariu decent într -o companie de design. De fapt, profesia de designer consta în aptitudinile
de comunicare, tehnice, analitice,
artistice și de publicitate. Trebuie sa fiti un bun designer cu calificarea necesara și cele mai
46 importante sunt aptitudinile necesare pentru obtinerea postulu i. Nu exista regulamente în sfera
design –
ului și oricine poate spune ca este designer și ca foloseste programe fara etica în
publicitate. Acesti designeri isi pot efectua prost munca facand ca directorii companiilor sa plateasca
altora salarii mai mici . Nu va va plati bine daca este nesigur de calitatea muncii dumneavoastra.
Un designer este meseriasul afacerii sale. Trebuie sa avem talent și sa întelegem lumea
din ziua de astazi. El este un pro
fesionist în „comunicarea vizuala”. Rolul unui designer consta în crearea imaginii, limbajul de
expunere a mesajelor și atingerea scopurilor. Este pacat ca toate lucrurile menționate anterior nu pot
sa fie nimic fara o buna publicitate. Are nevoie de niste
programe de publicitate pentru a gasi de lucru.
Un d esigner este un mestesugar care operează într
-un mod complet nou conducand
limbajul și imaginea, amestecand cunostintele tradiționale și ideile personale, realizand mijloace
de comunicare. Aptitudinile c
omunicarii și vanzarii sunt semnificative pentru aceasta profesie în
cazul în care doriti sa aveti succes.
Designerii lucrează mai multe ore iar pentru termenul limita trebuie sa lucreze peste
program. Aceasta lucrare pentru termene limita necesita mai multa munca. înainte de a opta pentru
meseria de designer trebuie sa va asigurati ca o puteti duce pana la capat. Daca totusi v -ati decis
trebuie sa va hotarati ce fel de designer veti alege. Profesia de designer înseamna mai mult decat
talentul la desen . Aceasta profesie necesita atentie pe partea tehnica, comunicarea cu
clienții și directorii și binenteles publicitatea.

In prezent, profesionisții comunicarii vizuale care au aptitudini tehnologice și
manageriale, trebuie sa accepte provocarea de a în deplini n
u doar sarcinile designerilor ci și
îndeplinirea rolului de director sau manager de arta, facand reclama la propriile proiecte cu
scopul de a prinde radacini pe piata înternaționala. Astazi, desinerii trebuie sa rezolve problemele
dificile
–
planificand ac
tivitățile echipei, administrand relațiile publice, problemele clientilor și
producand publicitatea etica.

Astfel, profesia de designer este combinatia abilităților creative personale și cunostintele
tehnice ale problemei. Este un ame stec între cunostintel
e culturale și abilitățile analitice. Un designer adevarat este o persoana care întelege dinamica și
contextul înterior al afacerii sale. Este cel care generează prezentarea vizuala și designul bunurilor.
De obicei designerii lucreaz ă la
proiect sub presiunea timpului. Pentru efectuarea unei lucrari de calitate, designerul trebuie sa
uneasca cele mai bune parti din surse diferite într –
o șingura imagine.
47
Pe lângă aceasta, aceasta munca isi însuseste folosirea materialului de cercetare și specificațiile
pretului, abilitatea de a întalni termene limita, restricții financiare, crearea unui numar de mostre și
schite afisand diferite modele de lucru din diferite puncte de vedere.
Cred ca nu –
i asa usor sa fii designer, sa luați n otite despre comentariile referitoa
re la
proiecte, sa aveti o buna cunoaștere despre lumea din ziua de azi și cererile sale, sa creeze
diferite schite ale aceleeasi lucrari. De asemenea, a fi designer înseamna sa întelegi dorintele
clientilor, ajutandu -i sa isi îndeplineasca scopurile punand accentul pe lucruri care pot fi duse la bun
sfarsit, transformand aceste proiecte în proiecte de lucru. Designerul trebuie sa valorifice
traditia ca și creativitatea, schimbarea, perfecționarea și legatura cu timpul modern. Aceasta
lucrare poate fi comparata cu lucrarea unui artist: lucrand prea mult timp la un proiect, întalniri
înterminabile cu oamenii și colaboratorii. Viața unui designer este imprevizibila și se poate
schimba brusc într –
un lucru bun sau rau. Cateodata ai succes și castigi mulți bani a
vand
oportunitatea de a alege un client iar cateodata ai parte de esecuri și nu îți poti gasi niciun client.

Conform informației din Raportul financiar al întreprinderii (Anexa 3), constatăm că numărul
scriptic al personalului în cadrul întreprinderii SRL
“
Promnordex
” este de 2 peroane.

3.2. Analiza productivității munc ii în cadrul întreprinderii

Managementui previzional al personaluiui presupune analiza situației existente privind resursele
umane ale întreprinderii. Aceasta analiza trebuie să se faca sub
diferite aspecte :
numarul și structura personaluiui (pe varst e, vechime, sex etc.); nivelul de competenta
profesionala în raport cu criteriile stabilite pentru aprecierea lucratorilor; gradul de absenteism.
Datele ce caracterizează situația actuala a pers
onaluiui se pot prezenta sub diverse forme, tabele,
organ igrame, histograme etc.Un îndicator de baza al analizei situației existente privind disponibilul
de personal il reprezinta fluctuația personaluiui, calculat astfel:

Fp=(Np/Ni)
Fp- reprezinta
fluctuația personaluiui, respectiv procentui salariatilor ple cati din
întreprindere, într -o anumita perioada; Np- numarul de salariati care au plecat din întreprindere; N
i- numarul mediu de lucratori în perioada respectiva. Astfel, conform formulei putem
calcula fluctuația personalului la SRL
Promnordex:

Fp= (263/3) = 90%
Respective pentru perioada 2015
fluctuația personalului la întreprinderea SRL “
Promnordex
” a fost în proporție de 90 %. Indicatorul fluctuația personatului reflecta astfel
procentul de
lucratori ce trebuie recrutați în perioada urm ătoare pentru a menține efectivul mediu
48
de salariati ai unității. Pentru a fi semnificativ, m luarea deciziilor de încadrare acest îndicator trebuie
să se calculeze la diferite nivele, cum ar fi întreprinderil
e, categorii de saiariati (personal tehnic administrativ, comercial, etc.), specializare (tehnicieni de
întretinere, electricieni, etc.)
nivelul de calificare etc. Pentru a analiza situația existenta sub aspectui competentelor
profesionale ale lucratori lor
, se Întocmește la nivelul fiecarui compartiment de munca (serviciu,
birou) sau veriga de productie (sectie. atelier) o fisa a competentei salariatilor.
Fig. 3
.1 Fișa privind competentele salariatilor unui compartiment de munca pentru
drferite lu crari lucrare nr nume salariat L1 L2 L3 L4
Rusu A. 4 2 3 3
Boțan L.
0 0 4 3 Popa S. 0 2 4 0
In cadrul acestui tabel, notățiile folosite au următoarele semnificații:
0- salariatul nu detine nivelui profesional pentru efectuarea lucrarii respective; 1 – salariatul nu
cunoa$te lucrarea, dar are un nivel profesional suficient pentru a fi pregatit în vederea executarii
lucrarii; 2 – salariatul cunoaste în general lucrarea; 3 – salariatul cunoaste bine lucrarea; 4 – salariatul
cunoaste foarte bine lucrarea. Din aceasta fisa, rezulta ca pentru anumite lucrari (LI), Întreprinderea
dispune doar de o
șingura persoana pentru efectuarea activităților necesare, iar daca persoana respective paraseste
unitatea, Întreprinderea va fi imposibila sa efectueze aceasta lucrar e, de asemenea, anumiti
lucratori șint competenti doar pentru o șingura lucrare (cazul salariatului Popa), sau într
-o mica masura pentru efectuarea altor lucrari (Botan L.).
Drept urmare, o analiza calitățiva a competentelor salariatilor pentm diferite lucr
ari va
permite luarea de masuri, m viitor, pentru perfecționarea pregatirii profesionale a unor lucratori
astfel meat să se asigure la nevoie flexibilitatea în folosirea fortei de munca.
Se impune astfel ca fiecare sef ierarhic (la nivel de echip a, atelier, sectie, serviciu, birou) sa
mtocmeasca un diagnostic al disponibilului de personal aflat în subordine sa. La nivel de
întreprindere va fi facuta de compartimentui de resurse umane.
Totodata se pot stabili și o serie de elemente de care trebuie să se țina
cont, cum ar fi:

dezechilibre existente în cadrul piramidei varstelor salariatilor din unele compartimente;
49

existenta unor șituații de "blocaj" a carierei profesionale a tinerilor;

înregistrarea unui nivel ridicat al absenteismului al fluctuației

personalului etc. Pornind de la existenta unor asrfel de
șituații trebuie să
se analizeze cauzele respective sa fie luate unele masuri, privind:

numarul și nivelul angajatilor pentr u anumite posturi.

nevoile viitoare de pregatire –
profeaionala a unor salaraiați

perspectiva efectuarii unor schimbări în folosirea forței de munca.
etc. Analiza posturilor de lucru existente la un moment dat într -o
îtreprindere fumizează o

serie de elemente de bază pentru managementul previz
ional al personalului în scopul luarii unor decizii privind:

stabilirea nevoilor de personal;

aprecierea personalului,

elaborarea unor planuri pentru promovarea lucratorului;

determinarea nivelului de salarizare,

recrutarea și

selecția salariaților.
In analiza unui
post de lucru trebuie să se aiba hi vedere ce se face în realitale la acest post. activitățile executate și
nu ce ar
trebui
să se faca (deci postul așa cum se prezinta
el nu cum ar trebui
să
fie). Pentru a analiza un post se pot
folosi diferite metode: observarea, discuțiile
-interviu,
chesționarele, metodele structurate.
In urma analizer posturilor de lucru
existente se obțin o serie de
elemente de baza pentru calculul necesarului de personal în perioadele viiloare, astfel s -ar putea sa
rezulte ca anumite posturi nu –

și mai justifica existenta.
În alte cazuri
e postbil ca unele posturi sa fie doar parțial solicitate , dupa cum în alte șituații sa fie
necesara crearea unor posturi suplimentare. Rezultatele
analizelor facute asupra posturilor de lucru trebuie să fie reflectate în mod corespunzator în fișa
postulul pentru perioadele viitoare. În urma analizelor și a de finitivarii
pentru fiecare cas în parte a documentului
fișa
postului, se poate întocmi lista (inventarul) posturilor. In literatura de specialitate sunt prezentate
diferite metode pentru determinarea necesarului de personal, astfel: a. Metoda de regre sie, care
stabilește anumite

relații î
ntre efectivele de lucratori (sub
aspect calitățiv și cantitățiv) ș
i unii îndicatori ai întreprinderii (volumul vanzarilor, volumul productiei, valoarea adaugata etc.).
50
Pornind de la aceste relații, se proiectează necesarul de personal pentru perioadele
viitoare,
ținand cont
de îndicator
ii planificați de întreprindere. Rezulta astfel un necesar probabil
de personal care însa nu
poate sa țina seama
de
diferite evoluții:
viitoare -concurenta, evolutia tehnologiilor,
schlibarile în cererile clienților etc.

b. Analira tendințelor,
metoda care
estimează

nevoile previzibile de personal ținand cont de evoluțiile

și
tendintele înregistrate în trecut privind efectivele de salariati, struc tura personalului etc. Se obtin
estimari globale ale necesarului probabil de personal, în raport de datele din perioadele trecute.
Trebuie de avut în vedere ca datele sunt bazate pe
tendința trecută care se
poate schimba în viitor.
c. Estimarea necesarului de personal de catre fiecare sef ierarhic
Aceasta metoda
presupune ca la niveiul fiecarui compartiment de munca, veriga de productie și conceptie, șefii
–
ierarhici respectivi trebuie să evalueze nevoile de personal
– pentru – perioadele viitoare, tinand
cont de specificul activităților desfasurate.
Aceste estimari ale nevoilor probabile de personal
trebuie însa corelate și întegrate în strategia generala a întreprinderii.

d. Metoda Delphi,

în întreprinderile un de specificul activităților face dificila
cuantificarea unor estimari pentru volumul acti
vităților viitoare se poate previziona necesarul de
personal folosind tehnica Delphi. în acest scop se constitute un grup de 10 -20 specialisti -experti
care cunosc foarte bine specificul activităților desfasurate. Experții îsi exprima opinia lor privind
dez
voltarea în viitor a întreprinderii, completand anumite chesționare, pe parcursul a mai multor
etape înteractive, coordonate de catre un expert -specialist în d omeniul previziunii. Coordonatorul
este șingurul care stie cine participa la grupul respectiv, iar experții chesționati nu se întalnesc între ei
în timpul procesului de chesționare.
Scopul comun este de a se ajunge la un consens al grupului de experti as upra estimarilor
viitoare privind activitățile ce se vor desfasura și necesarul previzional de per
sonal. în fiecare
etapa a chesționarii se solicita expertilor sa furnizeze estimari, completand îndividual un chesționar:
coordonatorul șintetizează estim arile expertilor și apoi le comunica rezultatele,
cerandu –
le sa furnizeze explicații pentru fiecare di
n raspunsurile lor care
se
abat de la media calculata (de catre coordonator).
Inainte de a se începe o noua etapa a chesționarului, coordonatorul înformează îndividual experții
privind niveiele de previziune pe baza ultimelor estimari. ln general, dupa 3
-5 etape de
chesționari se ajunge la o stabilizare a estimarilor expertilor; în acest moment, procesul
de previzionare a activităților și necesar ului de personal, se poate finaliza printr
–
o discuție între experții participanti.

51
e. Previziuni empirice
se baze
ază pe un normativ aplicat la o situație specifica din cadrul
organizatiei. De exemplu, norma de un manager la 5 maistrii serveste pentru previziunea numarului
de maistri în exces dintr -o organizatie.
f. Analiza suceesiunii
este o metoda pentru previziunea asigurarii personalului pentru
anumite categorii și funcți i prin folosirea diagramelor de înlocuire/suceesiune.
Aceste diagrame sunt planuri de înlocuire elaborate pentru a identifica schimbarile potentiale
a pozitiei personalului, selecti
a candidatilor care urmează, promovarea persoanelor și o viziune a
înlocuirii (demisie, pensionare) pentru fiecare compartiment din cadrul organizatiei.
g. Estimarea necesarului de personal pe baza productivității muncii
Nevoia de resurse umane constitute în realitate o cerere derivata care depinde în primul rand de
solic itarile de produse și servicii pe care lucratorii le realizează. Drept urmare, daca cererea pentru
un produs sau serviciu va crește, se va înregistra, în general, și o sporire a cererii de

resurse umane, Cererea de munca (M) este funcție de productivita tea marginala (Wm) a
întreprinderii care reflecta productia suplimentara (vanzarile suplimentare, valoarea adaugata
suplimentara etc.) ce rezulta prin angajarea unui nou lucrator.
Wm=(
Δ

P/
Δ
L)
Δ
P – sporul de productie;
Δ
L- sporul de personal, lucratorii.
Wm=(
Δ
P/
Δ
L)= 10280996/1556= 6607,32
Totodata, însa, cererea de muncă depinde doar de productivitatea marginala și de cererea
de produse; sporul de productie (
ΔP) trebuie să se vanda cu un
anumit profit, astfel încât venitul marginal (Vm) sa justifice sporul de munca solicitat, în general,
venitul marginal reflecta sporul
de venit obtinut datorita creșterii cu o unitate a productiei;
V=(
Δ
V/
Δ
P) = 0,27
De

aici rezulta ca cererea de munca este condiționata și de venitui realizat, fiid deci o problema de cost
și beneficiu.
Se poate concluziona ca cererea de munca (M) este functie de
productivitatea marginala (Wm) cit și de venitui marginal (Vm), astfel:

M=f(Wm*V,)=f((
Δ
P/
Δ
L),(
Δ
V/
Δ
P))= 2447
Astfel, la întreprinderea SRL “
Promnordex
”, necesarul de personal este mult mai mare decat cel real. Însă acest impediment managerii
întreprinderii il suplimentează prin crearea schimburilor de zi și noapte, astfel se produce rotația
funcțiilor și cifra de 6 de angajați convine funcționării în regim noirmal a întreprinderii.

In cadrul unităților productive, îndicatorul
valoarea adaugata
(stabilit ca diferența între pretul de vanzare și produselor și costul materiilor prime și al f urniturilor
utilizate pentru a
52
fabrica produsele), constitute un element de baza pentru calculul PM și astfel pentru a previziona
necesarul de resurse umane. Propunerea care putem s –

o dăm, în urma analizei efectuate, este că pentru a duce întreprinderea la o funcționare maximă este
necesară o nouă strategie de dezvoltare și anume de a investi mai mult în publicitate pentru a obține
mai multe comenzi pe piață și a
poi
de a efectua noi angajări de personal, care să poată acoperi înt regul volum de muncă.

3.3. Propuneri privind creșterea eficienței productivității muncii în baza reamenajării raționale a
locului de muncă în birou

Măsuri privind sanitaria industrială și
igiena muncii.
Sanitaria industrială este un sistem de măsuri și mijloaceorganizatorice, igienice și sanitaro
–
tehnice care preîntâmpină sau diminuează acțiunea factorilor dăunători de producție asupra
angajaților. Ea urmărește scopul de
a reduce la minimu
m probabilitatea îmbolnăvirilor profesionale și a fenomenului morbidității de producție. În timpul
activității de muncă a omului are loc interacțiunea mediului de producție și a organismului. Omul
transformă, acomodează mediul de producție la necesitățile
sale, iar mediul
de producție acționează într
–
un mod sau altul asupra lucrătorilor.

Acțiunea mediului de producție asupra organismului omului este condiționată de factorii de risc de
diversă natură (fizici, chimici și biologici).
Factorii fizici includ umi
ditatea relativă și temperatura aerului ambiant, circulația și tensiunea barometrică a aerului, radiația
radioactivă și termică, zgomotul și vibrația etc.

Printre factorii chimici se numără impurificarea aerului cu gaze otrăvitoare și praf tox ic, mirosurile
neplăcute, acizii și alcaliile agresive.
Factorii biologici: microorganismele patogene, unele specii de fungi, virusurile, toxinele etc.
Acțiunea factorilor enumerați asupra omului este condiționată de caracterul activității de muncă,
alimentație, condițiile de menaj.

Pentru asigurarea condițiilor sănătoase de muncă proiectul prevede următoarele măsuri:

angajații întreprinderii vor fi asigurați cu încăperi sanitaro
-igienice în conformitate cu
normele de ramură, reieșind din nu mărul maximal de lucrători în cel mai numeros schimb de
lucru;

microclimatul aerului zonei de muncă va fi menținut în limitele normelor cu ajutorul sistemelor de
încălzire, ventilație și condiționare a aerului în conformitate cu cerințele
standardului de stat GOST 12.1.005 -88
în dependență de categoria lucrărilor și perioada
anului;

nivelul necesar al iluminării la locurile de muncă este asigurat de sistemele iluminatului natural și
artificial general care asigură un nivel al ilumină rii pe suprafețele de lucru de 500
53 lx. În ca
litate de surse de lumină artificială sunt folosite lămpile luminescente de tipul LDȚ cu caracteristici
îmbunătățite de transmitere a culorilor;

în scopul protecției muncitorilor de acțiunea dăunăto are a iradierii termice și temperaturile înalte,
suprafețele fierbinți ale utilajului vor fi fățuite cu materiale termoizolatoare;

pentru lichidarea zgomotului nodurilor și agregatelor ale mașinilor și utilajelor se vor folosi capote
fonoizolatoare ușor demontabile;

pentru reducerea vibrației suprafețelor de lucru a mașinilor și altor utilaje sub picioarele acestora
vor fi amplasați saboți vibroabsorbanți;

surplusurile de căldură și umiditate vor fi evacuate din încăperile de producție cu ajutorul sistemului
mecanic de ventilație aspirativă.
Măsuri privind tehnica securității
.
Un rol important în asigurarea securității muncii și reducerea nivelului trauma tismului de producție îl
joacă organizarea rațională a locurilor de muncă, trecerilor și pasajelor.

Locul de muncă este zona unde își desfășoară activitatea lucrătorul sau un grup de lucrători și este
dotat cu utilaj auxiliar, instrumentele și dispozitivele necesare.

Organizarea locului de muncă constituie un complex de măsuri, care asigură procesul rațional de
activitate și utilizare eficace a uneltelor și obiectelor de muncă.

În procesul organizării locului de muncă se ține cont de următor ii factori: planificarea optimă a locului
de muncă, care să asigure comoditatea prestării lui, economia de forțe și timp ale lucrătorului,
utilizarea eficace a platformelor de producție, asigurarea securității muncii. Planificarea locului de
muncă se face ținându
–
se cont de tipul procesului de producție și de uneltele folosite în acest scop; gradul de mecanizare și
automatizare a muncii, alegerea pozei
corecte de lucru (stând
, șezând) și a posibilităților de schimbare a ei, amplasarea comodă a materiei prime, instrumentelor,
dispozitivelor, ceea ce exclude mișcările de prisos, neproductive.

Plasarea comodă a utilajului, inventarului și instrumentelor contribuie la reducerea
nu
mărului de mișcări de lucru și astfel scade gradul de oboseală a muncitorul ui. Economia mișcărilor de
lucru este obținută prin excluderea mișcărilor corpului, umerilor, antebrațelor din operațiile de

muncă și înlocuirea lor cu mișcările uniforme ale ambelor mâini. Este rațional să prevedem operațiile
de lucru în poziția șezând, care e mai puțin obositoare decât stând.
O
importanță mare o are și corespunderea datelor antropologice ale lucrătorului parametrilor
utilajului.
Securitatea exploatării instalațiilo
r electrice.
Exploatarea instalațiilor electrice proprii industriei se va efectua în strictă corespundere cu
instrucțiunile locale întocmite în conformitate cu cerințele regulilor și indicațiile întreprinderilor
–
producătoare.

54 La exploatarea distribuitoarel
or și panourilor de asamblare se va acorda o atenție d eosebită nu numai la prezența capotelor
împrejmuitoare și a dispozitivelor de închidere, dar și la faptul că obloanele panourilor să fie închise
sigur, iar părțile conductoare deschise să fie
inaccesibi
le. Se va urmări ca acestea să aibă inscripțiile corespunzătoare și numere de înregistrare în
conformitate cu schema operativă a instalației, siguranțele să fie funcționale și să corespundă
curenților de scurtcircuitare, ca locurile de deservire și accesul

la acestea să corespundă cerințelor de securitate.

La exploatarea instalațiilor de iluminat trebuie să fie asigurate prezența și curățenia surselor de
lumină, corespunderea lor destinației, tensiunii încăperii date și condițiilor mediului înconjurător.
Instalațiile iluminatului general, local și de avarie trebuie să fie în stare bună de funcționare.

Motoarele electrice sunt cele mai răspândite surse de consum a energiei electrice la întreprinderi. La
exploatarea acestora se va atrage aten ție, în primul rân
d, la corespunderea
construcției motorului condițiilor de mediu, prezența îngrăditurilor
–
protectoare la părțile conductoare de atingeri întâmplătoare, starea bună funcțională a
dispozitivelor automate, prezența protecției conductoa relor de alimentare de influențele mecanice
și chimice, confortul și securitatea accesului la acestea, prezența plăcuței
–
pașaport, marcajului, prezența și starea bună funcțională a conductorului de legare la pământ,
precum și siguranța unirii motorului la
magistrala de legare la p
ământ sau la conductorul neutru, lipsa vibrațiilor, supraîncălzirea lagărelor (rulmenților) și a corpului
motorului.

Măsuri de securitate la amplasarea utilajului de producție
.
Amplasarea utilajelor,
mașinilor și instalaț iilor se va face în funcție de fluxul tehnologic cel mai rațional al materialelor
sau al pieselor de prelucrat, evitându –
se pe cit posibil, încrucișările la transportul acestora. Utilajele, mașinile și instalațiile vor fi astfel
amplasate încât să se cre eze treceri si căi de acces
între el
e, Gabaritul funcțional maxim al mașinilor sau utilajelor nu va încălca aceste căi de acces.

Lățimea căilor de acces din clădiri, hale, depozite sau alte încăperi de lucru se va stabili în funcție de
felul circulație i, gabaritele mijloacelor de transport
utilizate si de dimensiunile
materialelor sau pieselor care se transportă. Lățimea lor nu poate fi mai mică decât cea prevăzută de
norme. Aceste căi vor fi marcate vizibil pe margine, prin dungi de culoare albă pent ru a fi ușor de
recunoscut și vor fi menținute permanent libere si curate.

Amplasarea utilajelor, mașinilor și instalațiilor se va face astfel încât să se evite executarea de mișcări
inutile si obositoare din partea personalului muncitor care le deservește, asigurându
–
se, totodată, libertatea lui de mișcare la locul de muncă. Personalului muncitor i se va
crea posibilitatea de lucru în poziții corecte și comode.

55
La amplasarea utilajelor, mașinilor și instalațiilor se va prevedea și spațiul ocupat de
materiale, semifabricate, produse finite sau
deșeuri, în așa fel încât să se asigure suprafața liberă necesară desfășurării normale a activității de
deservire.

Mon tarea mașinilor și utilajelor se va face direct pe pardoseală, prin intermediul unor straturi
elastice, ori pe fundații speciale, corespunzător felului utilajului și prescripțiilor din documentația de
proiectare, ținându
-se seama de in
fluența reciprocă p e care o exercită mașina și elementele clădirii.

Mașinile, utilajele și agregatele care produc vibrații sau șocuri, peste limitele adm
ise, se vor monta pe fun
dații cu izolare vibroacustică.

Montarea mașinilor, utilajelor și instalațiilor pe planșee s e va face numai după verificarea prealabilă
prin calcul de către persoane autorizate a rezistenței planșeului. După verificare va fi
marca
tă la loc vizibil încărcarea utilă calculată a planșeului respectiv.

Planșeele nou construite vor fi marcate cu î ncărcarea utilă prevăzută în proiectul de rezistență al
clădirii.

Utilajele si mașinile care în timpul exploatării prezintă pericol de accident
are pentru zonele vecine vor fi izolate de acestea prin panouri, grilaje s.a.
La amplasarea utilajelor, mașin ilor și instalațiilor interdependente în funcționare, se vor prevedea
sisteme de semnalizare optică și acustică pentru pornirea și oprirea aces
tora, cu
excepția celor care nu sînt deservite de personal si nu prezintă pericol pentru persoanele care se află
sau circulă în apropierea lor.

Amplasarea organelor auxiliare și de comandă separate de utilaj se va face în așa fel încât operatorul
să le poată manevra ușor și fără pericol de accidentare.
In cazul în care în timpul
funcționării mașinilor, utila jelor si instalațiilor rezultă așchii, apă, ulei, în zona de muncă se
vor prevedea grătare sau alte sisteme prin care să se evite ca personalul muncitor

să stea pe o suprafața murdară.

Utilajele, mașinile si instalațiile care pot pre
zenta pericol de explozie se vor amplasa în
condiții speciale, ținându
–
se seama de prevederile instrucțiunilor, si nor
melor de prevenire a incendiilor.
La amplasarea mașinilor și utilajelor de la care pot avea loc degajări de substanțe nocive se vor lua
măsuri corespunzătoare pentru prevenirea accidentelor sau îmbolnă
virii personalului care le va deservi.
Utilajele, mașinile si instalațiile prevăzute cu ele
mente la care se
intervine, plasate la înălțime, vor fi echipate cu scări de acces și platforme prevăz ute cu
balustrade rezistente.
La amplasarea instalațiilor de ridicat se vor res
pecta prevederile
instrucțiunilor tehnice de specialitate în vigoare.

56
Protecția mediului am
biant.
Necătând la faptul că tehnologiile contemporane depășesc considerabil nivelul de performanță a
tehnologiilor elaborate cu 10
–
20 ani în urmă, totuși omenirea continuă prin activitatea să influențeze tot mai profund starea
proceselor naturale. Una
din
principalele acțiuni negative a omului asupra mediului înc onjurător sunt substanțele poluante așa
ca: apele reziduale din diferite domenii de activitate, poluanții bacteriali și biologici, substanțele
minerale, metalele grele, acizii și sărurile neorganice, acumulările de roci goale și nămoluri,
substanțele radio active, zgomotul, poluarea electromagnetică etc. Pentru a reduce la minimum
influența întreprinderilor industriei ușoare în general și a celor de confecții în particular proiectul
prevede următoarele măsuri:

emisiile în atmosferă din sistemele de ve ntilație vor fi supuse curății într
-un sistem
modern de filtre din pânză tip „mânecă”;

apele utilizate în procesul tehnologic și pentru necesitățile igienico –
sanitare se vor deversa în sistemul central
de canalizare a localității;

pentru a cunoaște consumul de apă și a reduce la minimum cantitatea acesteia sunt instalate
contoare, iar personalul este instruit privind utilizarea cât mai rațională a apei;

toate teritoriile libere din imediata apropiere a întreprinderii vor fi î nverzite, cunoscându -se cert rolul
plantelor în asanarea mediului ambiant;

deșeurile de producție se vor acumula în containere speciale cu utilizare ulterioară, mai cu seamă a
deșeurilor de hârtie;

teritoriile aferente
întreprinderii vor fi menținute într
–
o curățenie exemplară;

un rol deosebit în folosirea rațională a resurselor naturale vine să
–
l joace educația ecologică și formarea conștiinței ecologice în cadrul colectivului de angajați, prin
organizarea d e discuții în problemele date în timpul pauzelor, precum și prin utilizarea
materialelor ilustrativ
–
demonstrative.
57
CONCLUZII SI RECOMANDĂRI

În ultimele decenii progresul tehnic a cunoscut un înalt nivel în toate ramurile de activitate. Ritmul
sporit al
acestui proces în plină evoluție a adus cu sine raporturi noi, între om –

mijloacele de lucru și mediul de producție. Pentru a răspunde cer ințelor proceselor moderne
de producție, activitatea de protecție a muncii, trebuie să țină și ea permanent pasul cu
tot ce este nou.
Asigurarea protecției muncii este strâns legată de pregătirea profesională a angajaților și de
respectarea cu strictețe a regulilor de protecție a muncii.

În concepția organizatorică a legii R. Moldova „Cu privire la protecția muncii” obligația și răspunderea
pentru realizarea deplină a măsurilor de protecție a muncii, o au cei ce organizează, controlează și
produc proce sul de muncă.

Conducătorii procesului de producție, au obligația să cunoască în primul rând toate locurile de muncă
din unitatea respectivă care prezintă pericol de accidentare și în același timp și cauzele reale care au
produs anterior accidente de muncă, pentru luarea măsurilor tehnico
-organizatorice
corespunzătoare.

Măsurile de protecție a muncii, se asigură pentru toți angajații (permanenți, sezonieri sau angajați
vremelnic), pentru elevi și studenți în perioada practicii profesionale, precum și pentru cei ce
efectuează vizite în unități.

Normele și regulile de protecție a muncii au drept scop îmbunătățirea continuă a condițiilor de
muncă și înlăturarea cauzelor care pot provoca accident de muncă și îmbolnăviri profesionale prin
folosirea r ezultatelor cercetărilor științifice și organizarea corespunzătoare a muncii.

O parte indispensabilă a protecției muncii este profilaxia incendiară care include un ansamblu de
măsuri organizatorice și tehnice, orientate spre asigurarea securității oameni lor, prevenirea
incendiilor, limitarea propagării acestora în spațiu, precum și crearea condițiilor
pentru lichidarea cu succes a incendiului.
Soluționarea cu succes a problemelor complexe ce țin de securitatea muncii necesită o organizare
corespunzăto are și conlucrare a multor subdiviziuni ale întreprinderii, a organelor controlului și
supravegherii de stat, a sindicatelor.
Implementarea
unui management eficient în întreprinderea SRL “
Promnordex
” capătă valențe majore, deoarece aceasta va duce la p rofesionalizarea activităților desfășurate în
întreprindere, la schimbarea valorilor și a modului de acțiune a personalului, la dezvoltarea une
i
concepții manageriale caracteristice unei întreprinderi moderne.
În acest context în lucrare s –
a efectuat o analiză amplă, în mod întegru, a managementului resurselor carierei în întreprinderea
SRL “
Promnordex
” din Republica Moldova, în rezultatul
58
căruia au fost evidențiate problemele și făcute propuneri concrete, argumentate privind
implementarea și dezvoltarea acestuia în întreprindere.

Recomandari practice în perfecționarea organizării locurilor de muncă:

Pe suprafața de lucru să se mențină numai

materialele și dispozitivele care se utilizează în ziua respectivă.

Să existe un loc definit și permanent pentru toate materialele.

Materialele și instrumentele utilizate mai des se vor amplasa mai aproape,
mai rar – mai departe de punctul de utilizare.

C
utiile și containerele de alimentare prin gravitație să ofere materialele
aproape de punctul de utilizare.

Să se asigure condiții pentru perceperea vizuală satisfăcătoare, folosind
iluminatul local.

Înălțimea locului de muncă și a scaunului să permită alterarea pozițiilor în picioare și șezând.

Să fie redus la minim numărul și varietatea echipamentelor și instrumentelor
folosite.

Să se asigure fiecărui muncitor mobilierul necesar proiectat din punct de
vedere ergonomic.
Pentru înlăturarea sau scăderea (diminuarea) surselor de zgomot în încăperile unde se desfășoară
activitățile de producție se fac următoarele recomandări:

înlocuirea materialelor dure cu materiale elastice;

fixarea mașinilor grele pe batiuri rigide din beton sau oțel prin care se trec stratu
ri de materiale fon oabsorbante;

gruparea surselor de zgomot de intensități diferite, dar cu componentă spectrală apropiată;

evitarea supraetajărilor și a aglomerărilor de mașini. Acolo unde acest lucru nu este
posibil se vor compartimenta halele de
producție c u ajutorul unor panouri
fonoabsorbante;

acoperirea pereților și tavanelor încăperilor „zgomotoase” cu plăci din materiale
fonoabsorbante;

înlocuirea pieselor producătoare de zgomot ale mașinilor cu piese silențioase (angrenaje cu roți din
rășini

sintetice, suprimarea curelelor de transmisie și adoptarea de transmisii
prin motoare electrice etc.);
59

efectuarea reviziilor periodice, a reparațiilor și întreținerii mașinilor și utilajelor la timp și de bună
calitate;

rezervarea pentru munca intelectual

ă (concepție, proiectare, normare, evidență contabilă etc.) a unor încăperi situate cât mai departe de
secțiile de producție sau alte surse de
zgomot;

folosirea unor mijloace individuale de protecție auditivă (cășt i, antifoane). Aceste
mijloace au efecte l
imitate și prezintă și unele dezavantaje: determină iritații în canalul auditiv; dificultăți în perceperea
semnalelor auditive necesare și în comunicarea dintre muncitori. Din această cauză este preferabil să
se acționeze asupra surselor de zgomot,
limitându -se cotele fiziologice suportabile.
60
BIBLIOGRAFIE
2.

Cotelnic A., Sisteme de planificare în afaceri, Editura ASEM, Chișinău, 2009.
3.

Deliu A., I. Bîrcă, O. Prodan, A. Duhlicher, Productivitatea muncii –
indicator calitativ
de influență a volumului de activitate a întreprinderii, Revista Economie și sociologie, Nr. 1, Chișinău,
2014. 4.

Badea, F., Managementul producție, Editura ASE , București, 2002.
5.

Bărbulescu, C.
–
Managementul p roducției, vol. I și II, București: Editura Sylvi, 1997.
6.

Vaculovski D., Curs universitar pentru studenții facultății „Economie Generală și Drept”, specialitatea
„Economie generală” și “Administrație publică”, ASEM
, 2010. 7.

Economie politică, Note de curs, Vol. I, ASE, București, 1991.
8.

Economie politică, Note de curs, Vol. III, ASE, București, 1991.
9.

Friedmann G., Ou va la travail humain, Editura Galimand, Paris, 1970. 10.

Gherman, O.,
Planificarea și căile de sporire a productivității muncii în fitotehnie, Autoreferat la teza de doctor în
economie, Chișinău, 2005.
11.

Mihail Manoilecu, „Forțele naționale productive și comertul exterior”, Ed. Științifică și
Enciclopedica, 1986. 12.

Nicolescu O., I. Verboncu, Fundam entele ma

nagementul organizației, ASE, București,
2008. 13.

Oancea, C., Chideștiuc, N.
, B.N.R., Caiet de strudiu nr.22,
Productivitate multifactorială
,
București, 2007.
14.

Pitariu, H., Managementul resurselor umane, Măsurarea performanțelor um ane, București, Ed. All,
1994 15.

Popescu, E. ș.a. Ghid ergonomic, Cluj
-Napoca, Ed. Dacia, 1972 16.

Pujan, P. Psihologia muncii, București, Ed. Didactică și Pedagogică, 1978
17.

Rangu, Gh., ș.a. Inițiere în ergonomie, București, Ed. Tehnică, 1984
18.

Roșca, Alexa. (red.), Psihologia muncii industriale, București, Ed. Academiei, 1967
19.

Serbănescu, D., Aptitudini, muncă și caracter în industria automatizată, București, Ed. Științifică și
Enciclopedică, 1986
20.

Tabachiu, A., Balgiu, B., Organizarea locului de muncă, București, Ed. Științifică, 1972
21.

Tabachiu, A., Balgiu, B., Psihologia muncii, București, Ed. U.P.B., 1999
22.

Tabachiu, A., Psihologia muncii, București, Ed. U.P.B., 1997
23.

Tabachiu, A., Psihologia muncii, Ed. a II-
a, București, Ed. U.P.B., 2000
24.

Țiriulnicova, N., Analiza rapoartelor financiare,

Ed. ASEM, Chișinău, 2004.
25.

Verboncu, I., Popa, I. –
Diagnosticarea firmei, București: Editura Tehnică, 2003.

61 26.

Zlate, M. și Zlate, C., Introducere în psihologie, București, Ed. Șansa, 1994

ANEXE
Anexa 1.
Caracteristica condițiilor igienico –
sanitare, a
factorilor periculoși și dăunători de producție

Factorii periculoși și dăunători de producție

Aprecierea condițiilor de muncă

vizuală
conform normelor 1. 2. 3.
Condițiile igienico
-sanitare Microclimatul, STAS 12.1.005 -88 temperatura, oC umiditatea
relativă, %

viteza mișcării aerului, m/s
Iluminatul, SNiP II
–
4 – 79 natural lateral, (CZ), % artificial general, lx
Ventilație de PM, STAS 12.4.021
-75
aerație naturală, Kdv

infiltrare naturală, Kdv

mecanică aspirativă, Kdv

Caracteristica încăperil
or
zona de protecție sanitară conform SN 245
-71
gradul de rezistență la foc a clădirii

categoria industriei după pericolul incendiar
-exploziv
categoria lucrărilor după pericolul electrocutării
caracteristica lucrului vizual (categoria) Factorii
periculoși și dăunători de producție
Electrici, STAS 12.1.019 -79 genul curentului electric tensiunea, V
frcvența, Hz
Mecanici, STAS 12.1.003 -83 zgomot, dBA
vibrație, Hz; mm/s; dB

mișcarea agregatelor și mașinilor
12…38 30…90 0,1…0,8 0,5…10 400…600 1…3 2…4 3…5 IV I, II C I II -IV ~ 220/380 50 18…25 40…60
0,1…0,4 1,5 500 2 3 la necesitate IV I C I II ~ 220/380 50
62
zborul așchiilor de materiale și scule,
m Termici, STAS 12.3.003 -86

detalii încălzite, 0C

iradiere calorică
Chimici, STAS 12.1.005 -88 vapori, gaze prafuri
Emanări, STAS 12.1.002
-84
infraroșie

ultravioletă

electromagnetică
110 63 (6;105) + + + + + + 2…3 + n 85 30 (2;92) + 5 45 + + + 1 J/(cm2

min) + 5;0,3