Amenajarea Peisagera a Unui Spatiu Verde din Cartierul Cug,iasii

AMENAJAREA PEISAGERĂ A UNUI SPAȚIU VERDE DIN CARTIERUL CUG, IAȘI

Enumerarea celor mai vestite grădini și parcuri cunoscute din antichitate și pâna în prezent ar necesita o listă considerabilă, iar descrierea și analiza lor ar comporta un adevărat tratat. În paginile rezervate acestui atât de important capitol al arhitecturii peisajere ma voi stradui sa schițez principalele etape prin care a trecut aceasta artă, de la începuturile ei pâna în zilele noastre. Arhitectura construcțiilor antice, a templelor, palatelor, arcurilor de triumf, a statuilor și apeductelor clădite în cea mai mare parte din materiale care au rezistat intemperiilor milenare se oglindește în vestigii care ne uimesc prin geniul și mareția lor artistică. Arta gradinilor antice însă, al căror element decorativ îl formează vegetația ca produs efemer al naturii și apa care circulă pe canale tot atât de efemere, aceasta realizare a spiritului uman este prezentă doar în cunostințele transmise fie prin legende, fie prin scrieri literare sau miniaturi ulterioare.

Dupa aceste izvoare, începuturile artei grădinilor par a fi fost localizate în diverse centre ale continentului asiatic, și anume la început în China, India, Siria și Mesopotamia, apoi în Egipt și mai târziu în sudul Europei, în Grecia și în Peninsula Italică, la romani. În decursul războaielor dintre popoarele antice, când rând pe rând regate și imperii apăreau, se dezvoltau și piereau, produsele spiritului uman, cultura cu tot ce se include în aceasta noțiune, inclusiv arta, au vehiculat de la un popor la altul și chiar de la un continent la altul devenind un tezaur universal.

La începutul lor, grădinile au avut un scop utilitar, fiind constituite din plante cu rol alimentar; cu timpul, atunci cînd omul a observat că recoltele sale depind în mare parte de anumite forțe naturale, simbolizate prin zeitați (de exemplu în Orientul Mijlociu) sau când la egipteni a aparut credința renașterii continue și reincarnării spiritelor, grădinile s-au transformat din utilitare în locuri de meditație religioasă. Într-o etapă mai avansată ele devin locuri de odihnă, cultură și desfătări, incluzând în compoziția lor, în afară de vegetație și apă, o serie de edificii și opere de artă (teatre, portice, statui, băi, terenuri de sport, hipodromuri etc.).

CAPITOLUL 1

STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

Scurt istoric al amenajărilor peisagistice aferente locuințelor colective

Acestea se amenajează printre blocurile de locuit și au un scop sanitar, decorativ și recreativ, permițând jocul copiilor, plimbarea și odihna pasivă a locatarilor. Pentru aceasta se aleg două-trei specii care să constituie fondul sau scheletul spațiului verde și alte câteva specii care să introducă varietate în unitate. Distanța dintre exemplare trebuie astfel adoptată încât să permită pătrunderea razelor de soare și zvântarea rapidă a aleilor sau terenurilor de joacă. (Fig. 1.1.)

Fig. 1.1. Dispunerea vegetației într-un cartier de locuințe

Folosirea unor specii arboricole și arbustive în jurul unui bloc și cu totul altele la blocurile învecinate, creează lipsă de armonie, sit-ul fiind astfel lipsit de unitate, armonie și proporție. Ca și în celelalte unități de spațiu verde dispunerea vegetației trebuie făcută cu mult discernământ, luând în considerare mai ales forma coroanelor și înălțimea exemplarelor când sunt la maturitate.

1.2.Tipologia spațiilor amenajate peisagistic din zona rezidențială colectivă și rolul lor

Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuințe, ale unui cvartal sau ale unui cartier, ocupând suprafețe importante, fiind amenajate și întreținute de administrația locală. Au scop sanitar, recreativ și decorativ.

Aceste zone verzi servesc ca spații de joacă pentru copii, pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. În componența spațiilor verzi din cartierele de locuințe intră: suprafețe plantate cu arbori și arbuști, suprafețe îngazonate, partere cu flori, alei pietonale, arii de joacă pentru copii, bănci sau alte spații pentru odihna pasivă.

Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lățimi optime pentru astfel de plantații, interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate și blocurile de locuințe, pentru diminuarea zgomotului, a noxelor sau a altor factori de inconfort, inerenți în cazul aglomerărilor de locuințe de acest tip.

Alegerea speciilor și modul lor de grupare se realizează în așa fel încât să se elimine monotonia construcțiilor tipizate, în strânsă concordanță cu plantațiile stradale. Astfel, se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta, și alte multe specii pentru varietate. Speciile vor fi alese și amplasate, în funcție de poziția, orientarea și înălțimea clădirilor, în funcție de poziționarea ferestrelor, balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. Cu ajutorul plantațiilor de arbori se pot ameliora curenții puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri, pot fi protejate anumite laturi de insolațiile puternice din timpul verii, pot fi mascate anumite construcții utilitare inestetice (puncte termice, punct de distribuție a energiei electrice, parcări, tomberoane).

Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar și de zone însorite, să permită un acces facil și o bună vizibilitate pietonilor.

După poziție se deosebesc:

urbane (intravilane sau orășenești) în care intră: parcuri de recreare, grădini publice, scuaruri, fâșii verzi și plantați stradale de aliniament, grădini botanice, plantații de pe lângă unele dotări publice, amenajările peisagistice din incintele instituțiilor, întreprinderilor, a unităților de învățământ sau a unităților social culturale, plantațiile din cimitire, acoperișurile verzi;

periurbane (extravilane sau preorășenești) în care intră: parcurile de cultură și odihnă, zonele de agrement (păduri de recreare, păduri parc, ștranduri), grădini zoologice, grădini botanice, plantații de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate, plantații de protecție (a localităților, a solului, a apei, a stațiunilor balneo-climaterice), pepiniere.

După accesibilitatea populației largi:

cu acces nelimitat, de folosință generală, numite și spații verzi publice, ce sunt administrate de primării, și în care intră: parcuri, grădini și scuaruri publice, spațiile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit, păduri de recreare;

cu acces limitat, în care accesul se realizează conform anumitor reguli, contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni, unele spații verzi având chiar caracter privat (grădinile locuințelor individuale), fiind administrate de persoane juridice sau fizice, aici fiind cuprinse: spații verzi din incinta unităților culturale sau de învățământ, a spitalelor, a sanatoriilor sau a unităților industriale, parcurile și bazele sportive, grădinile botanice și cele zoologice, grădinile locuințelor individuale.

cu acces strict, în care accesul este permis doar pentru cei ce își desfășoară activitatea în aceste zone, sau în cazul unor studii sau lucrări de profil, aici încadrându-se: stațiuni experimentale, pepiniere, plantații antierozionale, de protecție a apelor sau a căilor de circulație, plantații antiincendiare.

După funcții:

spații verzi cu rol recreativ: scuaruri, grădini și parcuri publice, păduri parc, păduri de agrement, parcurile sportive, spațiile verzi pentru copii și tineret;

spații verzi cu profil specializat: grădini botanice, parcuri expoziționale, parcuri și grădini zoologice, parcuri dendrologice, rozarii, alpinarii, spațiile verzi din cimitire;

spații verzi de înfrumusețare, cu rol decorativ: scuarurile decorative, amenajările peisagistice de pe lângă instituții administrative, culturale sau de învățământ, spațiile verzi cu caracter privat aferente locuințelor;

spații verzi utilitare și de protecție: aliniamentele din lungul căilor de circulație rutieră sau feroviară, plantațiile de protecție a cursurilor de apă și a acumulărilor deschise de apă, plantații cu efect de parazăpezi, perdelele de protecție, plantațiile de consolidare antierozională, pepinierele, terenuri de producție floricolă sau de gazon.

CAPITOLUL 2

DESCRIEREA GENERALA AL SITULUI EXISTENT

2.1. Considerații generale privind județul Iași

2.2.1. Relieful

Relieful județului Iași este deluros. Partea centrală și cea nord-estică este dominată de dealuri și podișuri interfluviale joase, udate de râuril Bahlui și Jijia, având versanți afectați de alunecări de tren și lunci inundabile. Partea de vest cuprinde culmi deluroase și platouri înalte (peste 400 m), având și zone rprzentate de luncile râurilor Siret și Moldova. Partea de sud are un relief înalt și masiv ( 350-450 m), străbătut de afluenții râurilor Bârlad și Vaslui.

2.2.2. Condiții pedologice

Geologic zona este caracterizată de prezența formațiunilor de vârstă sarmatiană și cuatemară. Sarmatianul, fundamentul zonei este reprezentat de argila mămoasă bazală,vânătă cenușie, prezentă la adâncimi de peste 12-14 m pe versant și la baza acestuia și la adâncimi de pestei6-18m în zona superioară a versantului și pe platou.

2.2.3. Condiții climatice

Dat fiind poziția geografică, caracteristicile reliefului, și influența anticicloanelor atlantice și siberiene, clima județului , are un caracter temperat-continental pronunțat , integrându-se în mod natural ansamblului condițiilor climatice ale Podișului Moldovei. Poluarea atmosferică reduce gradul de transparență a aerului urban, deci scade intensitatea radiației solare la nivelul inferior al atmosferei, mediu în care trăiește populația.

2.2.4. Regimul precipitațiilor și fenomenele hidro-meteorologice

Situat la o mare depărtare de ocean, în partea extrem sud-estică a Câmpiei Moldovei teritoriul municipiului lași primește cantități medii anuale de precipitații de valori moderate. Repartiția neuniformă a precipitațiilor se observă atât pe decade, luni cât și pe anotimpuri, ducând la disfiincționalități în creșterea și dezvoltarea vegetației.

2.2.5. Regimul eolian

în timpul iernii, dinamica atmosferică se caracterizează prin preponderența vânturilor dinspre N-V și N, ce bat cu o viteză medie de 2,8 m/s. Vânturile cu o viteză de peste 2,5 m/s, au o frecvență de 78% activând puternic evaporarea apei din sol. în general frecvența maximă a vânturilor coincide cu perioada cea mai ploioasă a anului.. Primăvara cunoaște cea mai sporită frecvență a vânturilor care bat din toate direcțiile, ceea ce diminuează procesul de calm atmosferic. Toamna, când în estul țării începe să se simtă influența ciclonului siberian, se înregistrează o evidentă scădere a frecvenței vânturilor dinspre N-V.

2.2.6. Lumina și nebulozitatea

Prin poziția geografici de care dispune, județul Iași are parte de condiții bune de strălucire a soarelui. Nivelul de radiații care ajung la suprafața solului depind atât de durata de strălucire a soarelui, cât și de nebulozitatea specifică zonei. Timp de 24 de ore, radiația totală suferă în timpul iernii modificări de la 100 la 200 cal/cmJ,și vara ajungând la valori de 600-700 cal/cm1.

PARTEA A II A – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3 – OBIECTIVELE ȘI METODELE DE CERCETARE

3.1.Scopul cercetării și obiectivele generale

Scopul

Această lucrare stiințifică are drept scop propunerea de amenajare a spațiului aferent unei zone colectine din Iași.

Culegerea de informații de specialitate, de exemple pozitive și negative, ajută la crearea unei baze de date documentare foarte necesară pentru propunerile peisagere aferente zonelor colective. Aceste propuneri sunt destinate atât unor activități de relaxare și odihnă, educării simțului estetic al oamenilor, precum și ridicării gradului de confort urban zonal și urban în general. Trecerea in revistă a istoriei primăriilor este o adevărată lecție de istorie.

Propunerile vin în ajutorul consiliului local ridicând gradul de calitate a vieții locuitorilor întregului oraș, dar contribuie și la ameliorarea ambientului regiunii per ansamblu prin purificarea zonei, oferind și un loc în care locuitorii se pot relaxa atât fizic, cât și psihic.

Ambientul exterior este creat astfel încât, pe lângă caracterul de intimidate, să ofere o lecție de bun gust și un prilej de destindere. Fiecare propunere peisageră este aleasă cu mult discernământ în spiritul sustenabilității regionale.

Obiective generale

Crearea unei baze generale de date – pe daza datelor, a informațiilor de specialitate și a fotografiilor din cursuri, cărți, reviste și site-uri de internet documentate;

Documentarea despre situația existentă – prin intermediul discuțiilor cu persoane abilitate ale instituției studiate și prin culegerea de informații generale despre locația aleasă prin intermediul cărților, revistelor, internetului;

Stabilirea unor criterii privind caracterul și valoarea acestui tip de amenajare

Identificarea necesităților de amenajare peisagistică – prin analiza la fața locului cu persoanele din conducere, cu autorităților locale;

Cercetarea greșelilor existente în proiectarea si execuția amenajării existente

Prezentarea unei propuneri de amenajare peisagistică aferentă primăriei – în urma constatării necesităților și a disfuncțiilor existente, s-a făcut o propunere judicioasă, aleasă din mai multe variante.

3.2. Materialul de studiu și metode de cercetare

Materialul de studiu și cercetare este format din:

documentarea general privind trăsăturile și tipologia peisagistică specifică temei;

amenajarea existentă la fața locului pentru care se face propunerea de proiectare ( care pot fi utile și în cazul altor spații de aceeași tematică).

Metode de cercetare

Documentare general de specialitate;

Observația și analiza studiilor de caz generale;

Analiza obiectivului propus pentru amenajare;

Investigații de tip SWOT a situației existente;

Determinarea tuturor elementelor caracteristice pentru o propunere judicioasă în vederea îmbunătățirii situației existente;

Finalizarea unei propuneri de proiectare judicioasă.

CAPITOLUL 4 – ANALIZA UNOR STUDII DE CAZ GENERALE

4.1. Parcul Mid Main

Există câteva motive pentru care acest parc este minunat deoarece folosește spațiului foarte bine având diferite dilatări spațiale cu diferențe de nivel și alei șerpuite. Este amplasat lângă strada principal creând un loc ca oamenii să se oprească , să privească și să se relaxeze.

Figura 4.1.1. Planul parcului

(http://www.landezine.com/index.php/2014/03/mid-main-park-hapa-collaborative/)

Design-ul său reamintește de un mare magazine de înghețată care s-a închis în anii 1980. În parc se găsesc scaune, de culoare roșie care amintesc de bomboane, sculpture care seamănă cu paie curbate, bănci lungi de beton și o mică movilă de iarbă.

Figura 4.1.2. Sculpturi din paie

(http://www.landezine.com/index.php/2014/03/mid-main-park-hapa-collaborative/)

Figura 4.1.3. Locuri de stat pentru copii

(http://www.landezine.com/index.php/2014/03/mid-main-park-hapa-collaborative/)

O bandă de circulație care a fost desființată a fost reintrodusă in strada parcului permitînd reintegrarea în spațiul urban actual.

Figura 4.1.4. Locuri de stat

(http://www.landezine.com/index.php/2014/03/mid-main-park-hapa-collaborative)

Figura 4.1.5. Perspectivă

(http://www.landezine.com/index.php/2014/03/mid-main-park-hapa-collaborative)

4.2. Parcul Klyde Warren din Dallas, Texas

Cu puțin peste 5 ari parcul Klyde Warren, este un parc mic, folosit doar de două blocuri. Este însă destul de mare să creeze o împresie plăcută și să ajute Dalas-ul să iasă de sub înfluența mașinilor și să promoveze plimbarea.

Figura 4.2.1. Perspectivă

(http://www.archdaily.com/category/landscape/page/8/)

Ceea ce impresionează cel mai mult este varietatea de spații și folosirea terenului creând un parc dinamic.

Figura 4.2.2 Zonă de relaxare și odihnă

(http://www.archdaily.com/category/landscape/page/8/)

Parcul este folosit pentru diferite ocazii, având alei puține și o scenă în partea de vest. Aici s-a ținut un concert rock arătând și valoarea parcului pentru a ține un concert în aer liber.

Figura 4.2.3. Zona de spectacole în aer liber

(http://enews.ntta.org/DrivingForward/January2013/DF_DallasNorthTollway_012013)

În partea de nord-vest regăsim o zonă cu jocuri pentru copii, jocuri de apă și câteva obiecte pe care te poți cățăra.

Figura 4.2.4. Obiecte de cățărat pentru copii

(http://www.archdaily.com/category/landscape/page/8/)

În partea opusă, parcul conține mese de ping-pong și o zona de cricket. Partea de nors și de sud a parcului sunt îngrădite cu aliniamente de arbori, în special stejar și ulm, și arcade subțiri albe care seamănă cu o versiune în miniatură a arcadei St. Louis.

Figura 4.2.5, Arcade

(http://fr.dreamstime.com/image-libre-de-droits-stationnement-de-klyde-warren-image27598836)