Amenajarea Fondului de Vanatoare Nr. 27 Seica Mica Gestionat de Ocolul Silvic Medias, Directia Silvica Sibiu

Amenajarea fondului de vânătoare nr. 27 Șeica Mică gestionat de Ocolul Silvic Mediaș , Direcția Silvică Sibiu.

CUPRINS

CAP. I. DESCRIEREA GENERALĂ A ZONEI STUDIATE

1.1. Situarea geografică

1.2. Încadrarea în organizarea administrativă

1.3. Limite și vecinătăți

1.4. Căi de acces

1.5. Condiții staționale

1.5.1. Condiții geologice

1.5.2. Condiții geomorfologice

1.5.3. Condiții hidrologice

1.5.4. Condiții climatice

1.5.5. Condiții edifice

1.5.6. Tipuri de stațiuni

1.6. Condiții de vegetație

1.6.1. Vegetația forestieră

1.6.2. Vegetația pășunilor

1.6.3. Culturile agricole

1.7. Influențe ale industriei și zootehniei

1.7.1. Zonele influențate de industrie, minerit, extracție de petrol, cariere, lacuri de acumulare etc.

1.7.2. Surse de poluare a apelor, aerului și solului

1.7.3. Organizarea zootehniei (specii, efective orientative, zone pășunate, perioade de pășunat)

1.7.4. Atitudinea populației față de vânat și distribuția așezărilor umane

1.7.5. Alte influențe antropogene asupra faunei (turism, colectarea fructelor de pădure etc.)

CAP. II. STUDIUL FAUNEI CINEGETICE

2.1. Speciile de vânat, efective, dinamica lor în ultimii ani

2.1.1. Efective de vânat nerăpitor stabil

2.1.5. Evidența recoltei de vânat de pasaj

2.1.6. Evidența recoltei speciilor dăunătoare (câini hoinari, pisici hoinare etc.)

2.2. Ecologia și biologia principalelor specii de vânat, cu particularități în zona studiată

2.3. Studiul bonității fondului și calculul efectivului optim pentru principalele specii de vânat

2.4. Compararea efectivelor reale cu cele optime

2.5. Calculul recoltei și normalizarea efectivelor principalelor specii

CAP. III. SITUAȚIA EXISTENTĂ A AMENAJĂRII FONDULUI DE VÂNĂTOARE

3.1. Organizarea fondurilor, administrarea, paza și măsuri de prevenire a Îmbolnăvirilor

3.2. Asigurarea hranei naturale și complementare

3.3. Asigurarea condițiilor de liniște și adăpost

3.4. Combaterea braconajului

3.5. Măsuri de prevenire a pagubelor în culturi agricole , forestiere și în zootehnie

3.6. Măsuri de ocrotire a puilor

3.7. Amenajări cinegetice existente (tipuri, număr, amplasare, starea lor)

3.7.1. Poteci de vânătoare

3.7.2. Scăldători

3.7.3. Adăpători. Surse artificiale de apă

3.7.4. Sărării

3.7.5. Linii de vânătoare

3.7.6. Movile de salvare

3.8. Instalații cinegetice existente (tipuri, număr, amplasare, stare etc.)

3.8.1. Hrănitori

3.8.2. Depozite de hrană complementară

3.8.3. Ștanduri de vânătoare

3.8.4. Observatoare pentru vânătoare

3.8.5. Bordeie de pândă, șorecării

3.9. Construcții vânătorești existente (amplasare, starea actuală etc.)

3.9.1. Colibe de vânătoare

3.9.2. Cabane de vânătoare

3.9.3. Case de vânătoare

3.10. Ogoare pentru hrana vânatului (suprafețe, specii cultivate, tehnologii de cultură, recoltare și depozitare, producția obținută în ultimul sezon)

3.11. Plantații de ros

3.12. Recoltarea și valorificarea vânatului

3.13. Trofee obținute

3.14. Rezultate economice obținute în ultimul an

CAP. IV. PROPUNERI PENTRU CORECTAREA ȘI COMPLETAREA AMENAJĂRII ÎN FUNCȚIE DE EVOLUȚIA SITUAȚIEI DIN TEREN ȘI EVOLUȚIA EFECTIVELOR DE VÂNAT

4.1. Propuneri de îmbunătățire a organizării fondului, a pazei, a combaterii braconajului și a prevenirii îmbolnăvirilor

4.2. Îmbunătățirea condițiilor de hrană naturală , de liniște , adăpost și ocrotire a puilor

4.3. Măsuri propuse pentru evitarea pagubelor cauzate de vânat in culturile agricole, forestiere și în zootehnie

4.4. Propuneri privind recoltarea și valorificarea vânatului

4.5. Necesarul de amenajări cinegetice și compararea cu situația din teren

4.6. Necesarul de instalații cinegetice și compararea cu situația actuală

4.7. Construcții vânătorești necesare, comparatic cu situația actuală

4.8. Stabilirea necesarului de hrană complementară și sare pentru principalele specii de vânat, pe următoarele trei sezoane. Hrana produsă și hrana achiziționată.

4.9. Necesarul de ogoare de hrană pentru vânat, modul de folosire și compararea cu situația actuală

4.9.1. Ogoare propuse a se cultiva cu plante agricole furajere (suprafețe, specii, producții estimate, tehnologii de cultură, recoltare, depozitare)

4.9.2. Pășuni și fânețe pentru vânat (suprafețe, producții estimate, recoltare, depozitare)

4.9.3. Plantații de ros (specii, suprafețe, lucrări de întreținere)

4.9.4. Frunzarele (specii vegetale, recoltare, depozitare)

CAP. V. AMPLASAREA AMENAJĂRILOR, INSTALAȚIILOR, CONSTRUCȚIILOR VÂNĂTOREȘTI ȘI A TERENURILOR DE HRĂNĂ PENTRU VÂNAT

5.1. Studiul răspândirii vânatului în perioada vară-toamnă

5.2. Studiul răspândirii vânatului în perioada iarnă-primăvară

5.3. Amplasarea amenajărilor vânătorești propuse și eșalonarea execuției lor pe 1-3 ani. Întreținerea amenajărilor existente

5.4. Amplasarea instalațiilor vânatorești propuse și eșalonarea lucrarilor pe 1-3 ani. Lucrări de întreținere a celor existente

5.5. Amplasarea construcțiilor vânatorești propuse și eșalonarea lucrarilor pe 1-3 ani. Lucrări de întreținere, reparații, modernizări la cele existente

5.6. Amplasarea ogoarelor de hrană (culturi, pașuni și fânețe, plantații de ros etc.) propuse a se înființa.

CAP. VI. VENITURI ESTIMATE A SE REALIZA ÎN URMĂTORII 3 ANI

6.1. Venituri din vânătoare

6.2. Venituri din cotizații

6.3. Venituri din vânatul viu

6.4. Alte surse de venit

BIBLIOGRAFIE

CAP. I. DESCRIEREA GENERALĂ A ZONEI STUDIATE

Situarea geografică

Fondul cinegetic nr. 27 Șeica Mică din punct de vedere geografic se situeaza in Podișul Târnavelor la o altitudine de 400 de metri.

Încadrarea în organizarea administrativă

Din punct de vedere administrativ fondul cinegetic nr. 27 Șeica Mică se situeaza pe raza comunelor Șeica Mică , Micăsasa , Șeica Mare , Axente Sever. Fondul cinegetic nr. 27 Șeica Mică este administrat de Ocolul Silvic Mediaș , din cadrul Direcției Silvice Sibiu .Fondul cinegetic nr. 27 Șeica Mică are o suprafata de 12180 ha, prin însumarea suprafetelor neproductive cinegetic cât și a suprafețelor productive cinegetic .

Tab. 1. Suprafata fondului cinegetic pe categorii de folosintă

Tab. 2. Structura suprafeței cinegetic productive

1.3. Limite și vecinătăți

La Nord : Albia Târnavei Mari , de la vărsarea râului Visa până la podul Cenăzii

La Sud : De la vârful Cenade pe culmea Deleni, deasupra pădurii Cracea si a pădurii Rotunda până la Piatra, apoi pe culmea Huntelui până la vârful Hedel, după care coboară pe culme, pe limita fondului forestier(U.P.I Șeica Mică u.a 102) pâna la râul Visa.

La Vest : De la podul Cenăzii, pe vale Cenăzii, pe culmea Dumbrăvi, coasta Bancii, pe culmea pădurii Frumoasa pâna la vârful Cenade

La Est : Pe albia Visei, pe sub pădurea Hedel, colț cu u.a. 102, din U.P.I Șeica Mică , până la vărsarea în râul Târnava Mare.

1.4. Căi de acces

Tab. 3. Situația drumurilor existente

Drumurile naționale ocupă 70 ha din suprafața fondului

Drumurile județene ocupă 40 ha din suprafața fondului

Drumurile comunale ocupă 40 ha din suprafața fondului

Drumuri forestiere

Căile ferate ocupă 20 ha din suprafața fondului.

1.5. Condiții staționale

1.5.1. Condiții geologice

Substratul geologic este format din roci sedimentare de vârstă Pliocena, predominând marnele cu intercalațiile de argile și nisipuri sau gresiile nisipoase slab cimentate, in ale căror strate se gasesc mari zacaminte de gaze naturale.

Litologia de suprafață fiind alcatuită din roci moi , usor alterabile, combinată cu fenomenele cauzate de poluare împing la destructurarea solului existând pericolul alunecarilor și eroziunii de suprafață.În aceste cazuri este recomandat menținerea închisă a arboretelor și evitarea dezgolirii solului.

Pe roci ușor alterabile cum ar fi (marne , argile , marne calcice) cât și pe versanți cu înclinări usoare la repezi, s-au format soluri mai evoluate frecvent podzolite sau pseudogleizate.Pe versanții superiori constituiți din marne calcice sau nisipuri s-au format regosoluri.

1.5.2. Condiții geomorfologice

Din punct de vedere geomorfologic teritoriul se situează in unitatea geomorfologică denumită Podișul Transilvaniei, in partea mijlocie a bazinului Târnava Mare.

Relieful este reprezentat prin dealuri cu vai largi, in general culmi șterse, versanți cu inclinări de la usoare până la foarte repezi sau chiar abrupte.

Morfogenetic unitatea se situează in regiunea de dealuri.Păduriile fiind situate intre 260 metri (u.a. 85A) și 570 metri (u.a. 103), media fiind de 400 metri.

Tab. 4. Evidența suprafețelor dupa altitudine

Tab. 5. Unitățile de relief întâlnite

Tab. 6. Repartiția suprafețelor pe categorii de înclinare

Tab. 7. Configurația terenului

Tab. 8. Repartiția terenurilor în funcție de expoziție

O pondere mare o reprezintă versanții cu pantă cuprinsă între 16-30* , cu altitudini medii cuprinse intre 350-450 metri , a creat astfel condiții favorabile dezvoltării gorunului si a stejarului.Arboretele aflate pe versanțin cu înclinări mai mari de 31* , sau cu pante mai mici , dar pe care s-au declanșat fenomene de eroziune sau alunecări de teren au fost menținute ca arborete pentru protecția solului.Pe acești versanți s-au format soluri care au un volum edafic mic.În aceste condiții arboretele realizează clase de producție inferioară.Productivitatea inferioară a arboretelor este accentuată daca luăm in calcul și expoziția însorită cu deficit de umiditate in perioadele secetoase ale anului.

Expozițiile umbrite și parțial umbrite , alături de înclinări moderate ale versanțiilor au condus la existența solurilor cu procese mai intense de podzolire si chiar pseudigleizare , umiditatea fiind mai mare , iar temperaturile medii anuale mai scăzute , aici au gasit condiții favorabile speciile de umbră cum ar fi fagul si carpenul.

Altitudinea cu o amplitudine de 370 de metri nu este un factor care influențează semnificativ factorii climatici si pedoclimatici , deci nu constituie un factor limitative.

1.5.3. Condiții hidrologice

Rețeaua hidrografică face parte din bazinul hidrografic al Târnavei Mari si este reprezentată prin pârâie cu debit de apă variabil in funcție de anotimp. Majoritatea pârâielor în zilele secetoase din timpul verii au debitul mai scăzut.Principalele pârâie sunt Vlea Mare, Valea Curmăturii, Fântâna Vitelor, Valea Lacului , Pârâul Șeica , Valea Șoroștinului si Valea Țapului.

Regimul hidric este influențat de condițiile fizico-geografice.Nivelul apei freatice este cobarât pe la 6-7 metri.Lipsa precipitațiilor din sezonul de vegetație determină coborârea acestuia pana la 10 metri ; dar pe lângă văi , pânza freatică este la mai puțin de 3 metri.

Deci deficitul de apă nu ridică mari probleme vegetației forestiere in special vara atunci când si consumul de apă este ridicat.Datorită substratului litologic friabil în perioadele ploioase ale anului au loc viituri cu transport mare de material erodat , unele pârâie având un aspect torențial cu eroziuni si surpări ale malului atât in fondul forestier dar mai ales în afara acestuia.

1.5.4. Condiții climatice

1.5.4.1. Regimul termic

– temperatura medie anuală 8,8* C

– temperatura medie a celei mai calde luni – iulie – 19,5* C

– temperatura media a celei mai reci luni – ianuarie – -4* C

– maxima absolută +38* C

– minima absolută -32,8* C

– primul ingheț 08.09

– ultimul inghț 24.05

– numărul anul al zilelor cu îngheț 110-120 zile

După „Geografia României” teritoriul fondului cinegetic studiat se situează zonal în climatul temperat, iar regional la tranziția între climatul continental vestic de nuanță atlantică și cel excesiv continental, mai exact în ținutul climatic Depresiunea Transilvaniei, districtul de păduri cu topoclimate elementare de culoare, piemonturi și versanți moderat înclinați. După Koppen teritoriul studiat se încadrează în regiunea Dfbk – zona depresionară a Podișului Târnavei , cu temperatura celei mai calde luni între 18-20*C, cu ierni reci și veri calde, iar temperatura medie în jur de 8*C.

1.5.4.2. Regimul pluviometric

Cantitatea medie anuală de precipitații este de 600 ml.

Indicele de ariditte

Drumurile naționale ocupă 70 ha din suprafața fondului

Drumurile județene ocupă 40 ha din suprafața fondului

Drumurile comunale ocupă 40 ha din suprafața fondului

Drumuri forestiere

Căile ferate ocupă 20 ha din suprafața fondului.

1.5. Condiții staționale

1.5.1. Condiții geologice

Substratul geologic este format din roci sedimentare de vârstă Pliocena, predominând marnele cu intercalațiile de argile și nisipuri sau gresiile nisipoase slab cimentate, in ale căror strate se gasesc mari zacaminte de gaze naturale.

Litologia de suprafață fiind alcatuită din roci moi , usor alterabile, combinată cu fenomenele cauzate de poluare împing la destructurarea solului existând pericolul alunecarilor și eroziunii de suprafață.În aceste cazuri este recomandat menținerea închisă a arboretelor și evitarea dezgolirii solului.

Pe roci ușor alterabile cum ar fi (marne , argile , marne calcice) cât și pe versanți cu înclinări usoare la repezi, s-au format soluri mai evoluate frecvent podzolite sau pseudogleizate.Pe versanții superiori constituiți din marne calcice sau nisipuri s-au format regosoluri.

1.5.2. Condiții geomorfologice

Din punct de vedere geomorfologic teritoriul se situează in unitatea geomorfologică denumită Podișul Transilvaniei, in partea mijlocie a bazinului Târnava Mare.

Relieful este reprezentat prin dealuri cu vai largi, in general culmi șterse, versanți cu inclinări de la usoare până la foarte repezi sau chiar abrupte.

Morfogenetic unitatea se situează in regiunea de dealuri.Păduriile fiind situate intre 260 metri (u.a. 85A) și 570 metri (u.a. 103), media fiind de 400 metri.

Tab. 4. Evidența suprafețelor dupa altitudine

Tab. 5. Unitățile de relief întâlnite

Tab. 6. Repartiția suprafețelor pe categorii de înclinare

Tab. 7. Configurația terenului

Tab. 8. Repartiția terenurilor în funcție de expoziție

O pondere mare o reprezintă versanții cu pantă cuprinsă între 16-30* , cu altitudini medii cuprinse intre 350-450 metri , a creat astfel condiții favorabile dezvoltării gorunului si a stejarului.Arboretele aflate pe versanțin cu înclinări mai mari de 31* , sau cu pante mai mici , dar pe care s-au declanșat fenomene de eroziune sau alunecări de teren au fost menținute ca arborete pentru protecția solului.Pe acești versanți s-au format soluri care au un volum edafic mic.În aceste condiții arboretele realizează clase de producție inferioară.Productivitatea inferioară a arboretelor este accentuată daca luăm in calcul și expoziția însorită cu deficit de umiditate in perioadele secetoase ale anului.

Expozițiile umbrite și parțial umbrite , alături de înclinări moderate ale versanțiilor au condus la existența solurilor cu procese mai intense de podzolire si chiar pseudigleizare , umiditatea fiind mai mare , iar temperaturile medii anuale mai scăzute , aici au gasit condiții favorabile speciile de umbră cum ar fi fagul si carpenul.

Altitudinea cu o amplitudine de 370 de metri nu este un factor care influențează semnificativ factorii climatici si pedoclimatici , deci nu constituie un factor limitative.

1.5.3. Condiții hidrologice

Rețeaua hidrografică face parte din bazinul hidrografic al Târnavei Mari si este reprezentată prin pârâie cu debit de apă variabil in funcție de anotimp. Majoritatea pârâielor în zilele secetoase din timpul verii au debitul mai scăzut.Principalele pârâie sunt Vlea Mare, Valea Curmăturii, Fântâna Vitelor, Valea Lacului , Pârâul Șeica , Valea Șoroștinului si Valea Țapului.

Regimul hidric este influențat de condițiile fizico-geografice.Nivelul apei freatice este cobarât pe la 6-7 metri.Lipsa precipitațiilor din sezonul de vegetație determină coborârea acestuia pana la 10 metri ; dar pe lângă văi , pânza freatică este la mai puțin de 3 metri.

Deci deficitul de apă nu ridică mari probleme vegetației forestiere in special vara atunci când si consumul de apă este ridicat.Datorită substratului litologic friabil în perioadele ploioase ale anului au loc viituri cu transport mare de material erodat , unele pârâie având un aspect torențial cu eroziuni si surpări ale malului atât in fondul forestier dar mai ales în afara acestuia.

1.5.4. Condiții climatice

1.5.4.1. Regimul termic

– temperatura medie anuală 8,8* C

– temperatura medie a celei mai calde luni – iulie – 19,5* C

– temperatura media a celei mai reci luni – ianuarie – -4* C

– maxima absolută +38* C

– minima absolută -32,8* C

– primul ingheț 08.09

– ultimul inghț 24.05

– numărul anul al zilelor cu îngheț 110-120 zile

După „Geografia României” teritoriul fondului cinegetic studiat se situează zonal în climatul temperat, iar regional la tranziția între climatul continental vestic de nuanță atlantică și cel excesiv continental, mai exact în ținutul climatic Depresiunea Transilvaniei, districtul de păduri cu topoclimate elementare de culoare, piemonturi și versanți moderat înclinați. După Koppen teritoriul studiat se încadrează în regiunea Dfbk – zona depresionară a Podișului Târnavei , cu temperatura celei mai calde luni între 18-20*C, cu ierni reci și veri calde, iar temperatura medie în jur de 8*C.

1.5.4.2. Regimul pluviometric

Cantitatea medie anuală de precipitații este de 600 ml.

Indicele de ariditate anual de Martonne =32.Astfel valoarea indicelui de ariditate anual de Martonne este mai mare de 24 așadat nu există pericolul unor perioade îndelungate de uscăciune în sol, cu efecte represive pentru vegetația forestieră , letale pentru culturile tinere.

1.5.4.3. Regimul eolian

Cele mai frecvnte vânturi apar în luna februarie și au o viteză medie de 2-3 m/s.Local se formează anumiți curenți in lungul văii Târnavei Mari , cu deplasare dinspre Copșa Mică sau dinspre Valea Târnavei Mari spre principalele văi din cadrul unității de producție. Relieful exercită o influență puternică asupra circulației aerului, modificând direcția și intensitatea lui.

1.5.5. Condiții edifice

În condițiile climatice și de relief favorabile prezentate pentru U.P. I Șeica Mică, productivitatea vegetației forestiere depinde și de favorabilitatea condițiilor de sol, reflectate de modul cum arborii își pot dezvolta rădăcinile lateral și în adâncime intr-un volum fiziologic util de sol dotat cu însușiri și elemente favorabile vieții , de măsura în care acestea asigură aprovizionarea cu apă, elemente nutritive, aer, substanțe fiziologic active, în diferite condiții de aciditate, de consistență și de temperatură, într-o perioadă bioactivă mai scurtă sau mai lungă. Poluarea chimică de la uzinele chimice din Copșa Mică este un factor negativ care afecteză foarte puternic bonitatea solurilor și, implicit, productivitatea arboretelor.

Tab. 9. Evidența tipurilor de sol

1.5.6. Tipuri de stațiuni

Solurile identificate în cadrul etajului sunt din categoria argiluvisoluri (47%), cambisoluri (42%) și a celor neevoluate (11%). Majoritatea acestora prezintă fenomene de podzolire, pseudogleizare, sunt mijlociu profunde și profunde, fară schelet de troficitate mijlocie pentru speciile principale.

Tab. 10. Tipuri de stațiuni

1.6. Condiții de vegetație

1.6.1. Vegetația forestieră

Toate arboretele sunt cuprinse în „Etajul deluros de gorunete, făgete și goruneto-făgete – FD3. Speciile de bază ale acestui etaj sunt : gorunul și stejarul reprezentate pe majoritatea formelor de stațiuni , mai bine fiind totuși reprezentate pe stațiunile însorite și parțial însorite, care ocupă mai mult de jumătate, pe restul stațiunilor fiind de asemenea prezente aceste două specii , dar în cantități mai mici unde alături de ele apare fagul , carpenul , salcâmul , jugastrul , cireșul , teiul , plopul etc.

Tab. 11. Tipuri de pădure

Prin acțiunea sa factorul antropic a schimbat în mare parte echilibrul natural al pădurii , generând un număr exagerat de mare de arborete derivate.Total derivate – 20% , parțial derivate – 20% , artificiale – 26%. Cauza principală a acestei situații o constituie neasigurarea regenerării naturale sau artificiale cu speciile indicate, în urma tăierilor de produse principale cât și neexecutarea tăierilor de îngrijire din lipsă de drumuri. Arboretele artificiale sunt formate în cea mai mare parte din salcâm. Practicarea intensivă a pășunatului în anumite zone a influențat proprietățile fizico-mecanice ale solurilor și implicit fertilitatea lor.

Poluarea industrială de la Copșa Mică influențează toate arboretele din U.P. I Șeica Mică fiind cel mai agresiv factor , cu consecințe încă imprevizibile la data actuală.

Tab. 12. Formațiuni forestiere întâlnite

Dintre formațiunile prezentate cele mai afectate de degradare sunt șleaurile de deal cu gorun și gorunete pure. Pentru reconstrucția ecologică s-a stabilit pentru fiecare arboret în parte compoziția optimă urmărind ca aceasta să se apropie cel mai mult de cea naturală , dar fară a neglija funcția de evoluție a factorului poluant si menținând si introducând speciile rezistente la poluare (acele noxe industriale). Poluarea chimică puternică de la Copșsa Mică și a altor factori au condus la intensificarea fenomenului de uscare a cvercineelor. La nivelul etajului domină stațiunile de bonitate mijlocie , fiind urmate de cele de bonitate superioară și cele de bonitate inferioară.

Tab. 13. Încadrarea stațiunilor în funcție de bonitate

Analizând bonitatea stațiunuilor și productivitatea arboretelor constatăm că arboretele de productivitate inferioară depășesc suprafețele aferente stațiunilor de productivitate inferioară și arboretele de productivitate mijlocie și superioară ocupă suprafețe mai mici decât suprafețele aferente stațiunilor de productivitate mijlocie si superioară. Acest lucru se explică prin faptul că stațiunile de productivitate medie și superioară vegetează arborete de carpen si salcâm (arborete derivate sau artificiale) care nu realizează în toate cazurile clasa de producție a fostelor arborete natural fundamentale (gorunetelor).

Vegetația arbustivă întâlnită în fondul cinegetic nr. 27 Șeica Mică este reprezentată de specii cum ar fi: socul, măceșul, sângerul, alunul, cornul, murul, zmeur. Unele dintre aceste specii constituie un element principal în procesul de hrănire.

1.6.2. Vegetația pășunilor

În fondul cinegetic nr. 27 Șeica Mică suprafața de 2540 ha este ocupată de păsuni.Această suprafață aparține primăriilor din zonă Micăsasa (450 ha) , Șeica Mică (560 ha) , Șeica Mare (1370 ha) , Axente Sever (1030 ha). Pășunile din fondul cinegetic sunt folosite în cursul zilei de animalele domestice din satele apropiate , dintre acestea predomină bovinele si ovinele.

1.6.3. Culturile agricole

Culturile agricole de pe suprafața fondului cinegetic nr. 27 Șeica Mică sunt reprezentate de culturile de porumb și cartofi. Din momentul răsăririi și până la recoltare, culturile de porumb oferă hrană și adăpost pentru speciile de interes cinegetic din fond pentru fiecare în parte , în functie de stadiul de vegetație al porumbului. În perioada coacerii porumbului este preferabil ca în zonele apropiate să administrăm hrană complementară pentru vânat. Culturile de cartofi sunt supuse frecvent la diferite tratamente cu erbicide, dar mai ales insecticide.

1.7. Influențe ale industriei și zootehniei

1.7.1. Zonele influențate de industrie, minerit, extracție de petrol, cariere, lacuri de acumulare etc.

Pe raza fondului cinegetic nr. 27 Șeica Mică se afla o zonă industrială cu un mare impact negativ asupra faunei de interes cinegetic si nu numai.

Acest impact negativ provine de la întreprinderile chimice de la Copșa Mică , care eliberează în mediul ambiant o serie de noxe foarte periculoase si foarte nocive. Alte surse cu impact negativ si influențate de industrie , extracție de petrol , cariere , lacuri de acumulare nu sunt.

1.7.2. Surse de poluare a apelor, aerului și solului

Întreprinderile chimice din Copșa Mică sunt principalele surse de poluare a apelor, aerului și solului.Acestea eliberează în mediu o serie de noxe , care sunt foarte dăunătoare echilibrului ecologic și chiar vieții însăși distrugând principali factori apa, aerul , si solul ; în acest fel sunt afectate plantele si animalele chiar si omul cu efecte asupra sănătății sale. Principalele substanțe care poluează , care impurifică cel mai tare aerul din atmosferă sunt bioxidul de sulf , trioxidul de sulf , vaporii acidului sulfuric, poluanții metalici din pulberi (plumb, zinc , cadmiu , cupru , fier).În cele din urmă fabrica de producere a negrului de fum a fost inchisă. Efectul acestora asupra vegetației din această zonă se manifestă printr-o schimbare bruscă a culorii frunzelor (și cetinii la rășinoase) și caderii acestora înainte de vreme.

Poluanții metalici răspândiți în atmosferă duc la un exces de oligoelemente și microelemente în sol , blocând procesele fizico-chimice din sol și deci implicit nutriția minerală a plantelor.

În ultimii ani întreprinderile din Copșa Mică au sporit capacitatea de producție , iar ca măsură de diminuare a poluării mediului s-a construit un coș de evacuare , mult mai înalt decât precedentul , prin urmare sunt poluate și zonele mai îndepărtate. Poluarea mai mare sau mai mică din acestă cauză este in strânsă legătură și cu alți factori cum ar fi influența omului și a anumitor factori dăunători (incendii , pășunatul abuziv , secetele). Din aceste cauze arboretele din U.P. I Șeica Mică au fost trecute în conservare deosebită.

1.7.3. Organizarea zootehniei (specii, efective orientative, zone pășunate, perioade de pășunat)

Din cauza faptului că fondului cinegetic nr. 27 Șeica Mică se află pe teritoriul mai multor comune și sate , principalele ocupații ale locuitorilor acestor zone fiind pășunatul intensiv și uneori chiar abuziv , dar și creșterea animalelor care pun o presiune mare asupra biotopului.

Suprafața pe care se practică pașunatul pe timpul verii și nu numai reprezintă 21% din suprafața fondului adică 2540 ha de pășuni și islazuri.Principalele specii care pășunează pe acestă suprafață sunt bovinlele și ovinelele.Se practică pășunatul și pe timpul iernii în fondul cinegetic nr.27 Șeica Mică.

Ținând cont de suprafața de pașune și islazuri din fond pășunatul nu se practică în pădure.

1.7.4. Atitudinea populației față de vânat și distribuția așezărilor umane

Atitudinea populației față de animalele sălbatice a fost permanent și este în continuare o problemă complexă , sensibilă fiind greu de soluționat și care nu trebuie privită doar în plan local.

O luptă inegală este relația om-natură , care din păcate se îndreaptă într-o singură direcțe , aceea in care omul incearcă să modifice , să modeleze natura după propriile interese.

O problemă de zi cu zi fiind aceea a prădătorilor , care nu prea nu sunt acceptați de populație din cauza pagubelor pe care le produc mai ales in rândul animalelor domestice.

La noi în țară deși țăranii și păstorii sunt obișnuiți cu existența prădătorilor, ignoranța și necunoașterea vieții sălbatice este totuși simțită. Drept dovadă este că populația rurală nu vede ca fiind un lucru rău prezența câinilor în pădure, iar când acești câini au fost împușcați, stăpânii lor au reacționat violent.

O altă problemă ar fi faptul că se mai întâlnesc cazuri de capturi de iezi și viței de ciută și chiar cazuri când ciobanii au capturat cu câinii purcei de mistreț.

Aceste cazuri de braconaj sunt rare, ele se practică la căprior și la mistreț

1.7.5. Alte influențe antropogene asupra faunei (turism, colectarea fructelor de pădure etc.)

Turismul în zonă este aproape inexistent, deci nu se poate vorbi de o influență a acestui factor asupra efectivelor de interes cinegetic.

CAP. II. STUDIUL FAUNEI CINEGETICE

Vânatul principal este reprezentat prin efectivele de căprior, mistreț, fazan, iepure, la cerb nu avem cotă de recoltă.

2.1. Speciile de vânat, efective, dinamica lor în ultimii ani

În luna martie a fiecărui an, în fondul cinegetic nr. 27 Șeica Mică se face o evaluare a efectivelor de vânat pentru speciile sedentare. Scopul fiind reprezentat de cunoasterea efectivului de reproducție, pe baza căruia se poate calcula sporul prealabil în cursul ce urmează.

Pentru creșterea efectivelor este necesară asigurarea liniștii în teritoriu , hranei , adăpostului și stoparea pășunatului abuziv.De asemenea acțiuniile de combatere și prevenire a braconajului sunt necesare.

2.1.1. Efective de vânat nerăpitor stabil

Tab. 14. Efective de vânat nerăpitor stabil

La căprior evaluarea se realizează mai greu datorită vieții individuale și în grupuri mici pe întreaga suprafață a pădurii , dar și datorită obiceiului de a se ascunde în desișuri și sub arboret.

La mistreț este mai dificil fiindcă acesta are o rază mare de activitate ; în cautare de hrană acesta se poate deplasa zeci de kilometri de la locul unde a stat vara.

2.1.2. Efective de vânat răpitor stabil

Tab. 15. Efective de vânat răpitor stabil

Lupul în căutarea hranei trebuie să străbată un teritoriu întins, numai așa putând găsi cantitatea de hrană necesară pentru supraviețuire. Se face observație după urmele lăsate pe zăpadă.

La vulpe , stabilirea efectivului are relevanță nu numai sub aspectul reproducerii numărului de dăunători , dar și pentru combaterea turbării , sectorul cinegetic fiind in primul rand preocupat de acest lucru , fiindcă vulpea în Europa Centrală este principalul purtător al virusului turbării.

2.1.3. Evidența recoltei de vânat nerăpitor stabil

Tab. 16. Evidența recoltei de vânat nerăpitor stabil

2.1.4. Evidența recoltei de vânat răpitor stabil

Tab. 17. Evidența recoltei de vânat răpitor stabil

2.1.5. Evidența recoltei de vânat de pasaj

Nu s-au înregistrat recolte de vânat de pasaj.

2.1.6. Evidența recoltei speciilor dăunătoare (câini hoinari, pisici hoinare etc.)

Tab. 18. Evidența recoltei speciilor dăunătoare

2.2. Ecologia și biologia principalelor specii de vânat, cu particularități în zona studiată

Căpriorul – Capreolus capreolus

În fondul cinegetic nr. 27 Șeica Mică au fost semnlate 144 de exemplare care populează zona forestieră , zona pășunilor și zona fânețelor.Căpriorul este un animal pretențios in alegerea hranei care este exclusiv vegetală fiind constituită după anotimpuri. Exemplarele din această specie au fost observate hrănindu-se în amurg și noaptea , în perioadele de liniște și în timpul zilei.

Un capitol la care suntem deficitari ar fi calitatea trofeelor ; din această cauză este necesară o atenție mare în intervențiile făcute privind raportul dintre sexe , care in acest moment este clar in fovoarea femelelor.Necesar este ca și selecția sa se facă cu mare atenție.

În ce privește dimorfismul sexual acesta nu este pronunțat iar din punct de vedere al dimensiunilor masculul poartă coarne în general cu câte trei raze pe fiecare prăjină.

Corpul zvelt atinge lungimea de 0,90 – 1,35 m iar înălțimea în greabăn atinge 0,65 – 0,75 m , iar greutatea ajunge la 20-25 kg la masculii adulți eviscerați și 19-22 kg la femele.Ca și la alte specii de cervide greutatea corporală variază nu doar în funcție de vârstă , sex și biotop , ci și în funcție de abundența hranei de la an la an , în special de lipsa sau existența ghindei , de cât de grele si aspre sunt iernile dar și de densitatea efectivelor.Țapul slăbește in perioada 15 iulie – 15 august (perioada iernii și a alergatului), după care se reface.

Culoarea părului variează in funcție de vârstă ca și la cerb , la ied fiind brună cu pete albe așezate în rânduri reprezentând fenomen de homocromie, , iar din luna iulie când părul incepe să crească de culoare brun-roșcată petele albe dispar. În luna noiembrie se produce prima năpârlire și căpriorul capătă culoarea cenușiu închis.A doua năpârlire se produce în mai-iunie când capătă haina de vară roșie-brună.

Caracteristic părului de iarnă este pata albă din jurul anusului numită oglindă , care vara este mai ștearsă.

Coarnele existente numai la mascul, ca și la cerb sunt căzătoare și cu creștere anuală. La iezi se formează începând cu luna august a primului an de viață cilindrii frontali, unde vor crește primele coarne până la începutul lunii decembrie , când vor fi și curățite de piele și păr. Primele coarne nu au rozetă și au maxim 2 centimetri. Acestea cad de obocei în februarie și sunt înlocuite cu sulițe de 8-15 cm care sunt complet dezvoltate și curățite de piele în luna mai , iar caderea lor are loc în luna noiembrie.În timpul creșterii coarnele sunt moi , elastice și calde la pipăit.

Căpriorul are trei glande cu secreție externă , cu rol în comunicarea intraspecifică acestea fiind glanda frunții aflată între rozetele coarnelor , glanda inghinală numită și perniță aflată în zona genunchilor și glanda metatarsială aflată între degetele picioarelor din spate.De altfel se știe că la căprior lipsește fierea. Dintre simțuri cel mai dezvoltat este mirosul , astfel în caz de vânt favorabil simte prezența omului de la circa 200-300 m.Văzul este mai putin dezvoltat , căpriorul putând observa mai mult mișcarea.

Căpriorul preferă trupurile de pădure mici de circa 100-500 ha , de vârstă variabilă din regiunile de șes și deal cu sol permeabil și fertil și suprafețe agricole în preajmă. Atât din punct de vedere al hranei dar și al adăpostului acesta preferă pădurile tinere sau cele de vârstă înaintată cu subarboret de 1-2 m.

Deși necesarul zilnic de apă 1,5 – 2 L și-l procură din hrana verde , biotopul câștigă în calitate fiind străbătut de ape curgătoare permanente.De regulă căpriorul este un animal fidel locului de trai. Masculii duc o viață solitară de primăvara până toamna , când se grupează mai multe exemplare pentru a ierna.Împerecherea are loc în iunie – iulie , când se produce așa-zisul “alergat”.

Hrana este exclusiv vegetală , căpriorul fiind pretențios în alegerea ei. Căpriorul nu paște la rând ci alege speciile , astfel că acolo unde paște căpriorul abia se cunoaște datorită deplasării lui continue în timpul păscutului.Vara hrana fiind constituită din frunze de arbori și arbuști cum ar fi paltinul , frasinul , salcâmul , sorbul , iar dintre speciile erbacee preferă trifoiul , fasolea și puține graminee.Iarna se hrănește cu lujeri , muguri , frunze de rugi de mure , consumând de altfel și fructe și semințe. Hrănirea fiind puternic influențată de factorii climatici , de cantitatea și accesibilitatea hranei și de sezon.

Sezonul de vânătoare pentru masculi este cuprins între 15 mai și 15 octombrie , iar femelele și iezii pentru selecție se recoltează de la 1 septembrie și până la 28

februarie.

Metodele de vânătoare sunt la fel ca și la cerb în general , cum ar fi pânda , metoda prin apropiat , ademenirea cu chemătoare și mai rar goana.

Mistrețul – Sus scrofa

Mistrețul este de asemenea o specie bine reprezentată pe fondul de vânătoare iar efectivele sunt în creștere în comparație cu anii trecuți.Din cauza schimbărilor mari produse în agricultură în ceea ce privește cantitatea suprafețelor cultivate , dar și faptul că majoritatea culturilor sunt pazite de către proprietari fac ca mistrețul să se deplaseze mult în căutarea hranei. Este de știut faptul că mistrețul este atras de pădurile de fag și stejar în anii cu fructificație.In urma acestui lucru și având în vedere faptul că in anii cu fructificație foarte slabă la aceste specii mistrețul este posibil să se deplaseze spre zone cu hrană abundentă. În acest sens este necesar să trecem urgent la achiziționarea hranei suplimentare și la distribuirea ei in teren.

În funcție de sex , vârstă și regiune a țării se mai întâlnesc și alte denumiri a mistrețului cum ar fi , răzleț , solitar , vier , scroafă , godac sau purcel.

Conformația mistrețului este în mare măsură asemănătoare cu a porcului domestic , dar față de acesta prezintă un aspect masiv , ușor aplatizat lateral , mai mult înalt decât gros , acesta fiind conformat perfect pentru condițiile de mediu în care trăiește.

Dimorfismul sexual este mai puțin pronunțat și pe lângă caracterele sexuale primare mai apar colții transformați în defense , platoșa , talia , părul mai lung la masculi și linia mai oblică a spatelui.Caracteristic mistrețului este gâtul scurt , relativ gros și adânc ce lasă impresia prinderii capului direct de trunchi , astfel încât capul are lungimea aproape egală cu 1/3 din trunchi. Lungimea corpului ajunge până la 2 m la masculi , iar la female la 1,5 m. Coada , cu un smoc mai păros la vârf are lungimea de circa 20 cm. Greabănul , mai înalt ca restul corpului , are înălțimea de circa 1 m , iar greutatea oscilează în funcție de hrană , vârstă și sex. Corpul este acoperit de o blană formată din peri lungi și aspri , despicați la vârf , de culoare brună închisă – neagră. Purceii la fătare și până în toamnă prezintă pe spate niște dungi cafenii deschis , un rezultat al homocromiei.

Dentiția mistrețului este foarte puternică , în special caninii care sunt foarte dezvoltați , mai ales cei inferiori , numiți colții armă , putând ajunge până la 28 cm , aceștia reprezentând și trofeul la mistreț. Raportul normal între sexe este de 1 : 1 , iar pentru limitarea inmulțirii se recomandă ca el sa crească in favoara masculilor (A. Negruțiu, 1983).

Condițiile optime le găsește în păduri de foioase care îi asigură ghinda și jirul , hrana de bază , precum și alte fructe de pădure : mere , pere , cireșe , alone.Preferă pădurile întinse , cu locuri de scăldat , existența scăldătorilor fiind un factor limitativ pentru un teren populat cu mistreț. Hrana mistrețului este foarte diversificată , el fiind un animal omnivore.Hrana vegetală de bază o constituie ghinda și jirul , hrana animală constă în rozătoare și insecte.

Cantitatea și calitatea hranei influențează în proporție mare sporul natural.Astfel după al doilea an al vieții când se atinge maturitatea sexuală , masculii se luptă între ei pentru female.Masculul este gata să fecundeze femela în orice lună din an dar perioada de rut este limitată la acestea doar în lunile octombrie – decembrie.Mistreții își părăsesc adăpostul doar noaptea , chiar și în perioada de rut.Durata sarcinii este de 17 săptămâni și fată în martie-aprilie circa 4-10 purcei.Numărul de purcei poate să fie mai mare sau mai mic , în funcție de cât de grea si aspră a fost iarna precedentă și de abundența ghindei sau jirului din toamna împerecherii.Astfel în urma unei fructificații abundente la jir și ghindă sporul anual este de 150% și chiar mai mult (după Oloff , citat de V. Cotta (1969).Pentru condițiile de la noi din țară sporul natural mediu este de 25% , și acesta cu variații între 10% și 57% (după N. Șelaru (1995).

Mistrețul este un animal nocturn , ce iese din adăpost seara și revine dimineața , care nu îsi păstrează intcmai trecătorile și care poate parcurge la nevoie distanțe de circa 40 – 50 km căutarea hranei.Sunt atrași de pădurile cu ghindă și jir , unde se stabilesc și părăsesc locurile unde au stat până atunci , astfel se explică fluctuațiile de efectiv din fondurile de vânătoare.

Recoltarea se face între 1 august – 15 februarie.Metoda de vânătoare tipică pentru mistreț este vânătoarea “la goană” cu gonaci și câini gonitori.Mai sunt folosite metode de vânătoare și pânda la scăldătorile frecventate de mistreți , la hrănitoare , la arbori cu fructe sau vânătoarea pe urmă.

Ca și trofee amintim colții din ambele maxilare , părul lung din coamă și blana ce se poate prepara sub formă de covor.

Iepurele comun – Lepus Europaeus

În fondul cinegetic nr. 27 Șeica Mică sunt 200 de exemplare de iepure comun , fiind reprezentat bine pe suprafața fondului.Acesta preferă terenurile în care se găsesc răspândite trupuri mici de pădure dar și zonele de câmpie unde sunt terenuri agricole.

Hrana diferă în funcție de sezon , din toamnă și până în primăvară acesta consumă ierburi uscate , uneori și verdețuri pe care le dezgroapă de sub zăpadă , lujeri , frunze , ierburi etc.Atunci cand hrana este o problemă poate pătrunde chiar și în gradinile oamenilor sau consumă hrana complementară administrată de om sub formă de fân.

Iepurele este specia cu cei mai mulți dușmani cum ar fi lupul , vulpea , pisica sălbatică , jderii etc.Dintre prădători cu pene ar fi uliul șorecar , acvilele , vulturul codalb , etc.Dar unul din factorii care afectează populatiile de iepuri sunt câini hoinari și pisicile hoinare.

Perioada de reproducere începe în luna ianuarie și ține până prin luna octombrie.Iepuroaicele fată în medie cam 10-15 pui pe an.Acesta fiind un animal cu activitate preponderent nocturnă , în perioada de împerechere poate fi văzut și ziua.Este un animal atașat locului de trai.

Cel mai dezvoltat simț al iepurelui este auzul.

Dimorfisuml sexual este inexistent.Culoarea iepurelui îl face pe acesta greu de distins în teren , mai ales daca este acoperit de frunze în care se ascunde.

Iepurele este o specie de interes cinegetic care trăiește singuratic , femelele păzind puii circa 2 săptămâni cât durează alăptarea.

Sezonul de vânătoare este în perioada 1 noiembrie – 31 ianuarie.Metodele de vânătoare sunt vânătoarea la goană , la sărite sau cu câine pontator.

Măsurile cele mai bune pentru ocrotirea și îngrijirea iepurelui ar fi administrarea de hrană complementară și combaterea prădătorilor de genul câinlor și pisicilor hoinare

Acesta produce pagube în agricultură dar și în silvicultură.Pentru evitarea acestor pagube trebuie menținut efectivul optim , administrarea de hrană complementară , inclusiv iarna.Acesta se găsește în fond în partea N , NV și în partea de SE.

Fazanul – Phasianus colchicus

Fazanul în fondul cinegetic nr. 27 Șeica Mică este bine reprezentat acesta găsindu-se în numar de 250 de exemplare.Au fost facute și repopulări cu fazan în fond în partea de NV. Acesta preferă trupurile mici de pădure cu mult desiș , crângurile și înconjurate de terenuri agricole.De asemenea preferă stufărișurile întinse și mlaștinile , mai ales cele care au sursă permanentă de apă și care nu îngheață.

Hrana fazanului este foarte diversă , acesta consumând cu plăcere insecte și larve , ouă de furnici , păianjeni , melci și alte vietăți , inclusiv acvatice , până la diverse fructe și semințe suculente , cereale de cultură și plante verzi.Fazanul este considerat folositor agriculturii , prin modul de hrănire și prin combaterea biologică pe care o face.

Fazanul are numeroși dușmani cum ar fi păsările prădătoare de zi și de noapte, dar și mamiferele care sunt considerate prădători.La fel și la fazan o problemă care afectează efectivele sunt câini și pisicile hoinare.Chiar omul fiind un factor care afectează efectivele de fazan prin folosirea unor substanțe substanțe chimice toxice precum și prin folosirea utilajelor moderne de cosit , prășit etc.

Perioada de reproducere începe din luna martie și tine pâna la sfârșitul lunii aprilie.Fazanu fiind o specie poligamă.Făzănița depune în jur de 10-12 ouă pe care le clocește circa 24-25 zile.Pui ies din ou la sfârșitul lunii mai. Cel mai dezvoltat simț al fazanului este văzul cât și auzul. Prezintă dimorfism sexual , cocoșil este mai greu , mai viu colorat , cu o coadă mai lungă.

Sezonul de vânătoare este în perioada 1 octombrie – 28 februarie.Metodele de vânătoare sunt cele la goană si cele la picior , cu sau fără câine de vânătoare. Ca și trofee se poate lau în considerare pasărea întreagă , ori numai penele din coadă , sau parte din pielea pieptului cu pene , purtată ca pampon la pălărie.

2.3. Studiul bonității fondului și calculul efectivului optim pentru principalele specii de vânat

Bonitatea reprezintă de fapt , valoarea fondului , privind capacitatea acesteia de a asigura condiții de existență pentru vânat.

In stabilirea bonității unui fond cinegetic se ține seama de patru grupe de factori care au influență asupra vânatului si anume A. factori abiotici, B. factori biotici , C. factori de cultură cinegetică , D. factori antropici negative.

Tab. 19. Fișa pentru calculul bonității la căprior

Tab. 20. Fișa pentru calculul bonității la mistreț

Tab. 21. Fișa pentru calculul bonitații la iepure

Tab. 22. Fișa pentru calculul bonității la fazan

2.4. Compararea efectivelor reale cu cele optime

Grafic. Nr. 1.

Analizănd aceste date putem observa că efectivle reale sunt mai mari ca efectivele optime , cu excepția efectivelor la iepure , care sunt egale.În aceste caz trebuie facută o normalizare a acestora, cu ajutorul cotei de recoltă.

Tab. 23. Compararea efectivelor reale cu cele optime

Astfel din tabelul de mai sus constatăm diferențele la specia de căprior +14, la specia mistreț +25 , la specia fazan +50.La iepure cum spuneam valorile sunt egale.

2.5. Calculul recoltei și normalizarea efectivelor principalelor specii

Tab. 24.

Grafic nr. 2. Normalizarea efectivelor căprior

După cum putem observa normalizarea efectivelor la căprior se va realiza în anul 2017 , efectivul real fiind mai mare ca efectivul optim.Cota de recoltă până în anul 2017 va fi cuprinsă între 27-19 exemplare.

Grafic nr. 3. Normalizarea efectivelor la mistreț

Grafic nr. 4. Normalizarea efectivelor la iepure

Normalizarea efectivelor la mistreț se va realiza în anul 2017 , efectivele reale fiind și în acest caz mai mare ca efectivele optime.Cota de recoltă va fi cuprinsă între 20-8 exemplare.

La iepure situația este diferită , efectivele optime fiind egale cu efectivele reale.În acest caz vom avea aceeași cotă de recoltă în fiecare an.

Grafic nr. 5. Normalizarea efectivelor la fazan

Normalizarea efectivelor la fazan se realizează în anul 2017 , efectivele reale fiind egale cu efectivele optime.Cota de recoltă la fazan va fi cuprinsă între 50-40 exemplare.

CAP. III. SITUAȚIA EXISTENTĂ A AMENAJĂRII FONDULUI DE VÂNĂTOARE

3.1. Organizarea fondurilor, administrarea, paza și măsuri de prevenire a Îmbolnăvirilor

Fondul cinegetic nr. 27 Șeica Mică se află în administrarea Ocolului Silvic Mediaș din cadrul Direcției Silvice Sibiu.

Măsurile privind paza fondului cinegetic nr. 27 Șeica Mică sunt îndeplinite cu profesionalism , personalul silvic îndeplinind toate obligațiile pe care le au foarte bine. Pe linie de pază a fondurilor de vânătoare ar trebui intensificate acțiunile de combatere a faptelor ilegale și a braconajului, deși acesta nu reprezintă o problemă.

Ca pe un fond cinegetic să existe vânat de bună calitate, sănătos și cat mai diversificat, fiecare administrator ar trebui să aibă ca obiectiv o serie de măsuri cinegetice, silvo-tehnice și sanitar veterinare.

Braconajul reprezintă o problemă delictă, din fericire pe raza fondului cinegetic nr. 27 Șeica Mică acesta nu este o problemă deoarece nu s-au semnalat astfel de cazuri. Pentru a putea controla, combate braconajul este nevoie să se cunoască mijloacele și metodele utilizate în practicarea lui , dar trebuie asigurat și un control permanent. Pentru a asigura paza speciilor de interes cinegetic ocolul silvic are angajați mai mulți pădurari.

Pentru prevenirea îmbolnăvirilor se iau următorele măsuri :

– depistarea speciilor bolnave , a cadavrelor , in vederea luării de probe pentru a fi trimise la analiză

– dezinfectarea locurilor unde au fost găsite cadavre și îngroparea lor

– administrare de medicamente odată cu hrana pentru prevenirea bolilor

– combaterea câinilor vagabonzi

– recoltarea exemplarelor bolnave, bătrâne prin planul de recoltă

– vaccinarea animalelor domestice (bovine , ovine etc.)

– să se execute la timp toate lucrările cinegetice în vederea asigurări hranei complementare și de respectare a cotelor de recoltă.

3.2. Asigurarea hranei naturale și complementare

Speciile de interes cinegetic din fondul cinegetic nr. 27 Șeica Mică beneficiază de hrană naturală suficientă în sezonul de vegetație, el trebuie ajutat doar în sezonul rece. Pe timpul iernii este necesară hrănirea complementară cu lucernă și trifoi , dar și cu hrană suculentă.

De asemenea se fac eforturi pentru protejarea și păstrarea subarboretului , pentru protecția pădurii ierbacee , se protejează zmeurul , murul , păducelul , măceșul , socul , porumbarul etc.Semințele produse de speciile de fag pot asigura hrana necesară toamna și iarna.Tăierile pe suprafețe mici fac ca unele suprafețe să fie invadate la început de ierburi și diferite tufe de arbuști cum ar fi cele de zmeur , mur , plop tremurător , soc etc. care asigură hrană suficientă pentru speciile ierbivore.

3.3. Asigurarea condițiilor de liniște și adăpost

Cele trei condiții de bază : hrană , liniște și adăpost sunt necesare pentru ca vânatul să se poată dezvolta în condiții normale.

În ceea ce privește liniștea și adăpostul putem fi mai eficienți ajutând mult vânatul.Se interzice accesul în pădure al pășunatului și al altor persoane care nu au legătură cu pădurea pentru asigurarea liniștii.Să se evite lucrările silvice în zonele în care vânatul se împerechează și își crește puii și de asemenea să se protejeze locurile de odihnă din timpul zilei.

Combaterea cu fermitate a câinilor hoinari și a pisicilor hoinare este un factor important în vederea asigurării adăpostului și liniști.

Accesul culegătorilor de fructe să fie limitat în anumite zone.Să se mențină pe cât mai mult posibil orice desiș , hățiș , din pădure cât și din afara acesteia pentru aigurarea adăpostului.

3.4. Combaterea braconajului

Braconajul constituie un factor negativ care aduce mari prejudicii vânatului. Lupta dusă de paznicii de vânătoare și nu numai , putem spune ca este o luptă pierdută deoarece acțiunile si metodele s-au extins și s-au diversificat.Deci putem spune că braconajul a evoluat și in multe cazuri paza contra lui a rămas aceeași , braconierii folosind mașini si arme tot mai moderne în timp ce paznicul nu beneficiază de aceleași condiții și resurse.

Un alt factor important care duce la creșterea cazurilor de braconaj este primirea de membri vânători noi , care nu au nimic în comun cu dragostea de faună sălbatică , cu ocrotirea faunei , cu dragostea față de natură.La fel de important și greu este că trebuie să luptăm împotriva celor care au atitudine ostilă asupra speciilor de interes cinegetic ca proprietarii de vite , stâne etc.

Este o luptă continuă și grea care ar trebuie să se încheie cu dispariția braconajului dar mai important cu educarea celor care întreprind asemenea acțiuni.

Pentru a putea controla și combate braconajul trebuie să se cunoască mijloacele și metodele utilizate în practicarea lui.De asemenea trebuie asigurat un control permanent și atent pentru depistarea urmelor lăsate pentru a lua la timp măsurile care se impun. Așadar O. S. Mediaș se va folosi de toate metodele și întreg personalul silvic dar și de politie pentru a depista și a stopa orice acțiune de aceste fel.

3.5. Măsuri de prevenire a pagubelor în culturi agricole , forestiere și în zootehnie

Atunci când lipsește hrana naturală necesară vânatul produce pagube. Una din măsurile care se impun pentru diminuarea cât mai mult a pagubelor este aceea de a menține efectivele de vânat la fiecare specie la nivelul efectivului optim. O altă măsura ar fi asigurarea de hrană suficientă speciilor de inters cinegetic care ar putea provoca pagube.Pagubele produse de lup și alte specii răpitoare sunt greu de prevenit și stopat, o măsura ar fi ca aceste specii să fie ținute sub control din punct de vedere al efectivelor. Pagubele din culturile agricole nu pot fi stopate în totalitate deoarece vânatul circulă și în aceste zone fiind atras de hrana pe care o reprezintă. Pe fondul cinegetic nr. 27 Șeica Mică pagubele produse de vânat sunt reduse.

3.6. Măsuri de ocrotire a puilor

În orice fond cinegetic trebuie luate măsuri de ocrotire a puilor.Vânatul are nevoie de liniște și adăpost mai ales în perioada de împerechere și de creștere a puilor. Procentul de creștere numerică anuală a oricărei specii depinde de nivelul de ocrotire a acestora.

Unele măsuri de ocrotire a puilor care pot fi luate ar fi cele de combatere a dăunătorilor cu păr și pene, măsuri de combatere și prevenire a braconajului, măsuri silvice dar și prin măsuri de pază fondului.

Probleme apar atunci când în culturile agricole de lucernă, trifoi , păioase se adăpostesc puii de iepure , fazan , căprior și acestea se află în perioada recoltării , pot fi răniți , omorâți de cuțitele diferitelor utilaje.Ca măsura de prevenire a acestui fapt ar fi acela de a se folosi dispozitive de alarmare legiferate în acest sens.Altă masură poate fi interzicerea arderii miriștilor care se practică pe terenuri particulare și care produce moartea a multor specii.

3.7. Amenajări cinegetice existente (tipuri, număr, amplasare, starea lor)

Amenajările cinegetice crează condiții favorabile existenței speciilor de inters cinegetic , sau facilitează observarea acestora și recoltarea lor.

3.7.1. Poteci de vânătoare

Potecile de vânătoare : amenajări cinegetice cu scopul de a ușura deplasarea în teren, de a facilita observarea și recoltarea speciilor de interes cinegetic. Nu sunt poteci de vânătoare în fondul cinegetic nr. 27 Șeica Mică.

3.7.2. Scăldători

Scăldătorile pot fi naturale sau artificiale și rezită de-a lungul anilor.Sunt foarte bune pentru mistreț și cerb. Nu există scăldători artificiale în fondul cinegetic nr. 27 Șeica Mică , sunt doar scăldători naturale.

3.7.3. Adăpători. Surse artificiale de apă

Nu sunt deoarece fondul este străbătut de 2 râuri Târnava Mare și Visa , dar și de multe pârâie , rezultând faptul că fondul este foarte bine aprovizionat cu apă tot timpul anului și nu este nevoie de alte surse de apă.

3.7.4. Sărării

Sarea este unul din elementele foarte importante și indispensabile pentru cervide.Ca și modele putem întâlni sărări în scobitura unui trunchi, în cioată sau în troacă de lemn. În fondul cinegetic nr. 27 Șeica Mică se află 75 sărării in stare bună.

3.7.5. Linii de vânătoare

Nu există asemenea amenajări cinegetice în fond.

3.7.6. Movile de salvare

Nu există movile de salvare pe suprafața fondului.

3.8. Instalații cinegetice existente (tipuri, număr, amplasare, stare etc.)

3.8.1. Hrănitori

Hrănitori : instalații cinegetice acoperite unde se pune hrana pentru vânat, ferită de intemperii.Trebuie amplasate în zone accesibile personalului silvic dar și a vânatului , în locurile de iernat și langă cursurile de apă pe cât posibil. Sunt 34 de hrănitori pentru cervide.

3.8.2. Depozite de hrană complementară

Instalații cinegetice folosite la depozitarea cantitățiilor de hrană complementară pentru vânat. Există 2 depozite de hrană complementară în fond.

3.8.3. Ștanduri de vânătoare

Ștanduri de vânătoare : instalații cinegetice cu rol exclusiv de recoltare a vânatului, fiind ridicate de la sol 1,5 până la 3 metri, amplasate pe liniile de vânătoare. În fond sunt 30 de ștanduri de vânătoare.

3.8.4. Observatoare pentru vânătoare

Observatoare pentru vânătoare : instalații cinegetice pentru observarea și recoltarea vânatului , amplasate în locuri unde se poate observa o suprafață cât mai mare și să poată fi folosite un timp mai îndelungat. Există 1 observator acoperit in fond.

3.8.5. Bordeie de pândă, șorecării

Nu sunt bordeie de pândă în fondul cinegetic nr. 27 Șeica Mică.

3.9. Construcții vânătorești existente (amplasare, starea actuală etc.)

3.9.1. Colibe de vânătoare

Nu există colibe de vânătoare în fond.

3.9.2. Cabane de vânătoare

Sunt 2 cabane de vânătoare în fond.

3.9.3. Case de vânătoare

Nu sunt case de vânătoare în fond.

3.10. Ogoare pentru hrana vânatului (suprafețe, specii cultivate, tehnologii de cultură, recoltare și depozitare, producția obținută în ultimul sezon)

Tab. 25.

3.11. Plantații de ros

Nu există acest gen de culturi în fondul cinegetic nr. 27 Șeica Mică.

3.12. Recoltarea și valorificarea vânatului

Tab. 26. Recoltarea și valorificarea vânatului pentru 2013

3.13. Trofee obținute

Tab. 27.

3.14. Rezultate economice obținute în ultimul an

Rezultate economice obținute în ultimul an = 12200 E

CAP. IV. PROPUNERI PENTRU CORECTAREA ȘI COMPLETAREA AMENAJĂRII ÎN FUNCȚIE DE EVOLUȚIA SITUAȚIEI DIN TEREN ȘI EVOLUȚIA EFECTIVELOR DE VÂNAT

4.1. Propuneri de îmbunătățire a organizării fondului, a pazei, a combaterii braconajului și a prevenirii îmbolnăvirilor

Cum am mai spus pentru combaterea braconajului este nevoie să se cunoască mijloacele și metodele utilizate în practicarea lui.Există braconajul cu arma , cu lațul , cu plasa , cu otravă la pui , cu câini , prin culegerea ouălor etc.O metodă de prevenire și combatere este paza terenului , executată ziua și noaptea când este cazul pe anumite trasee și la ore diferite. Patrularea trebuie combinată cu staționarea în anumite locuri de observare , camuflate și bine alese pentru a putea supraveghea.Trebuie evitată regularitatea rondurilor , paznicii să fie pe cât posibil neobservați , patrularea se face cu modificări dese in treseele obișnuite și recomandat ar fi ca paznicul să revină în anumite puncte la intervale scurte de timp. Pentru prevenirea apariției unor boli se vor realiza cordoane sanitare și platforme de dezinfecție. În ce privește îmbunătățirea și prevenirea tuturor caracteristicilor am precizat și anterior la cap. III.

4.2. Îmbunătățirea condițiilor de hrană naturală , de liniște , adăpost și ocrotire a puilor

Pentru îmbunătățirea acestor caracteristici ar fi nevoie de înființare mai multor ogoare cu hrană pentru vânat , plantarea merilor și perilor pădureți , nuci , ocrotirea subarboretului producător de fructe , de asemenea crearea și menținerea unor zone de unde să nu se culeagă fructele de pădure. Să se delimiteze clar și să se respecte anumite zone pentru liniște și adăpost unde ar putea sta femelele cu pui.Câini de la stâni sa fie verificați daca poartă jujee.

Arboretele lipisite de subarboret , asigură o mai mică protecție speciilor de inters cinegetic.Se recomandă plantarea si protejarea arbuștilor care , să asigure concomitent hrană și adăpost vânatului.

4.3. Măsuri propuse pentru evitarea pagubelor cauzate de vânat in culturile agricole, forestiere și în zootehnie

Pentru evitarea pagubelor în culturile agricole , forestiere și în zootehnie o soluție ar fi aceea de înființare și menținere a culturilor speciale de plante pentru vânat și daca nu sunt suficiente să se intervină cu o cantitate de hrană complementară. Pagubele cresc atunci când se produc concentrări sezoniere de efective. Pentru prevenirea și evitarea acestor pagube cel mai util dar și cel mai eficient mod ar fi construcția de garduri. Să se interzică pășunatul în pădure, să se optimizeze efectivele și să se mențină la nivelul optim, de asemenea să se mențină arborii fructiferii. Hrănitorile să fie amplasate doar în arboretele mature sau în parchetele tăiate ras.

4.4. Propuneri privind recoltarea și valorificarea vânatului

Pentru recoltarea și valorificarea vânatului este novoie să se cunoască efectivul real existent în teren.În funcție de efectivul real și cel optim se va stabili efectivul de recoltă.Pentru realizarea acestor lucruri cât mai bine și mai corect se va face o evaluare anuală cât mai atentă.

Pentru efectuarea recoltării cerbului , căpriorului , ursului se urmărește relizarea de observatoare pentru stabilirea numarului de exemplare și metoda de vânătoare este pânda , dibuitul sau prin chemători. Pentru efectuarea recoltării ursului și a mistrețului se vor amenaja ștanduri destinate efectuării de goane.

4.5. Necesarul de amenajări cinegetice și compararea cu situația din teren

În funcție de speciile de vânat și de condițiile naturale existente în fond se amenajează și se dotează corespunzător.Densitatea amenajârilor sau cea a construcțiior sunt în funcție de efectivele optime ale terenului sau de gradul de concentrare a vânatului. Unde există trecători, scăldători ori unde aprare frecvent vânatul ar trebui amplasate locurile de observare sau pândă.

Poteciile de vânătore reprezintă o necesitate în fond , penru deplasările în teren.În funcție de scopul lor ele pot fi poteci de vânătoare propriu-zise , poteci de acces , poteci de legătură.

Deci în fondul cinegetic nr. 27 Șeica Mică este necesară extinderea potecilor de vânătoare dar și amenajarea și întreținerea sărăriilor.Acestea amplasate pe cât posibil langă hrănitori.

4.6. Necesarul de instalații cinegetice și compararea cu situația actuală

Pentru recoltarea , dezvoltarea și creșterea speciilor de interes cinegetic , sunt necesare instalațiile cinegetice.În acest moment în fondul cinegetic nr. 27 Șeica Mică întâlnim hrănitori , depozite de hrană , ștanduri și un observator. Hrănitorile folosite în fond sunt pentru cervide.Pentru amplasarea viitoarelor hrănitori trebuie să se tină cont de accesibilitatea acestora.Alt factor de luat în seamă ar fi inexistența hrănitorilor pentru fazani , potârnichi etc.Se recomandă folosirea hrănitorilor mai mici si amplasate mai des , pentru a evita concentrări masive de vânat.

Depozitele de hrană sunt instalații cinegetice pentru depozitarea unor cantități mai mici sau mai mari de hrană , în fond fiind 2 astfel de instalații.

Ștandurile de vânătoare sunt instalații destinate vânătorii colective , folosite pentru recoltarea vânatului. Ștandurile sunt cel mai des întâlnite în zonele în care se face vânătoare la mistreț.Ele sunt în număr de 30 în fond.

Observatoarele sunt instalații destinate observării și recoltării vânatului.Sunt utilizate la cervide , mistreț și urs.În fonul studiat există o astfel de instalație.Pe viitor ar mai trebui amenajate instalații de acest fel în locurile în care se poate observa o suprafață cât mai mare și să fie folosite timp îndelungat.Pentru amplasarea acestora se va tine cont de locul de trecere al vânatului , direcția vântului , modul în care cade lumina soarelui sau a lunii dar și să fie bine camuflate.

4.7. Construcții vânătorești necesare, comparatic cu situația actuală

În fondul cinegetic nr. 27 Șeica Mică există 2 cabane de vânătoare necesare deservirii personalului de teren si vânătorilor. Ca propunere ar fi construcția unei colibe de vânătoare.Aceasta ar fi destinată adăpostirii personalului de teren și a vânătorilor și sunt prevăzute cu o singură cameră.Coliba de vânătoare ar trebui amplasată în apropierea unei surse de apă.

4.8. Stabilirea necesarului de hrană complementară și sare pentru principalele specii de vânat, pe următoarele trei sezoane. Hrana produsă și hrana achiziționată.

Hrana complementară este hrana administrată de personalul fondului cinegetic. Hrana complementară pentru vânat se produce pe ogoarele de hrană din cadrul fondului , iar o parte se cumpară direct de la producătorii din zonă.

Tab. 28. Anul 2012 – 2013

Tab. 29. Anul 2013 – 2014

Tab. 30. Anul 2014 – 2015

4.9. Necesarul de ogoare de hrană pentru vânat, modul de folosire și compararea cu situația actuală

4.9.1. Ogoare propuse a se cultiva cu plante agricole furajere (suprafețe, specii, producții estimate, tehnologii de cultură, recoltare, depozitare)

Pentru realizarea necesarului de hrană se urmărește realizarea unor ogoare de hrană cu trifoi , lucernă și leguminoase.Lucerna este importantă pentru vânat , atât în stare verde cât și uscată sub formă de fân.În medie se recoltează 6000 kg fân la hectar , dând recolte de 3 sau mai multe ori pe an.Ogoarele de hrană sunt eficiente în momentul în care sunt îndeplinite și celelalte condiții de hrană și adăpost.Trebuie asigurată hrana verde vânatului de toamna până primăvara.În fondurile de deal , cum este și fondul cinegetic nr. 27 Șeica Mică , se recomandă ca ogoarele de hrană să fie înființate lângă o sursă permanentă de apă dacă este posibil și mai rare , depărtate unul de altul. Pentru depozitare se vor folosi depozitele de hrană existente în fond.

4.9.2. Pășuni și fânețe pentru vânat (suprafețe, producții estimate, recoltare, depozitare)

Având în vedere că în fondul cinegetic nr. 27 Șeica Mică suprafețele de pășune și fânețe ocupă 21% din suprafața fondului consider ca este suficient.

4.9.3. Plantații de ros (specii, suprafețe, lucrări de întreținere)

Acestea sunt recomandate pentru a fi amenajate în terenurile neproductive , în terenurile degradate sau în curs de degradare , cu specii de carpen , cireș , meri și peri pădureți , pruni , aluni , corcoduși , lemn câinesc , salcâm , sau alte specii producătoare de fructe. De obicei cele amenajate în trenurile degradate au rezulatate foarte bune, în special dacă sunt amenajate hrănitori , sărării sau chiar adăpători , în interiorul lor.

4.9.4. Frunzarele (specii vegetale, recoltare, depozitare)

Frunzarele se fac din speciile de alun , salcie și plop , specii care se găsesc în fond.

CAP. V. AMPLASAREA AMENAJĂRILOR, INSTALAȚIILOR, CONSTRUCȚIILOR VÂNĂTOREȘTI ȘI A TERENURILOR DE HRĂNĂ PENTRU VÂNAT

5.1. Studiul răspândirii vânatului în perioada vară-toamnă

În perioada vară-toamnă nu sunt dificultăți pentru procurarea hranei , exceptând anii fără fructificație și anii secetoși. Căpriorul se gasește pe mai toată suprafața fondului ,fiind mai concetrat în zonele cu întinderi mai mari de păsune , fâneață și chiar în apropierea trupurilor de pădure sau a pădurii. Mistrețul în această perioadă preferă arboretele de stejar , fag , noaptea părăsind pădurea în cautare de hrană , deplasându-se câteva zeci de kilometri. Iepurele și fazanul se găsesc cel mai mult în partea de NV a fondului dar și în partea de SE.În zonele de pășune , fâneață și teren arabil în cautare de hrană.

5.2. Studiul răspândirii vânatului în perioada iarnă-primăvară

În această perioadă toate speciile de interes cinegetic se confruntă cu condiții grele de viață din cauza lipsei de hrană dar și a vremii. Cervidele în această perioadă preferă arboretele unde găsesc condițiile optime pentru hrană și adăpost.Preferă arboretele de mare întindere unde au condiții de liniște în perioada aceasta dar și cele cu subarboret. Cervidele se grupează în cârduri pe perioada iernii, cârdurile de masculi separat de cârdurile de ciute și vițeii din primăvara respectivă. Mistreții în această perioadă preferă desișurile cele mai mari.Acesta este sensibil la foame dar rezistent la intemperii.Pentru asta hrana se împrăștie în desișurile și în poienile frecventate de aceștia.

5.3. Amplasarea amenajărilor vânătorești propuse și eșalonarea execuției lor pe 1-3 ani. Întreținerea amenajărilor existente

Pentru executarea acestora se face în funcție de urgența lor , modalitatea de amplasare și după un plan stabilit.În stabilirea urgențelor se acordă prioritate lucrărilor destinate ocrotirii speciilor de interes cinegetic.

Potecile de vânătoare propuse se vor amplasa în acele zone care să permită executarea lor și accesul fără mari eforturi.

5.4. Amplasarea instalațiilor vânatorești propuse și eșalonarea lucrarilor pe 1-3 ani. Lucrări de întreținere a celor existente

Observatoarele se vor amplasa în acele locuri în care avem camp vizual foarte bun și zonă cu deschidere mare pentru o bună vizualizare , indiferent de condiții.Parcelele în care se vor amenaja observatoarele propuse sunt 60 , 110 , 118 , 91 , 92 , 4 , 29 , 28. Aceste instalații trebuie verificate de 2 ori pe an , pentru a se verifica starea acestora , dacă necesită lucrări de întreținere sau trebuie reparate.

5.5. Amplasarea construcțiilor vânatorești propuse și eșalonarea lucrarilor pe 1-3 ani. Lucrări de întreținere, reparații, modernizări la cele existente

Coliba de vânătoare trebuie amplasată în apropierea unei surse de apă , pe cât posibil lângă o cale de acces.Aceasta se va amplasa în parcela 95 și trebuie menținută într-o stare bună.

5.6. Amplasarea ogoarelor de hrană (culturi, pașuni și fânețe, plantații de ros etc.) propuse a se înființa.

Pentru înființarea unui hectar de lucernă și trifoi avem nvoie de 22 kg de sămânță, trebuie arat , discuit , grăpat , cosit , recoltat , adunat.

Amplasarea acestora se va face pe terenuri întinse și în apropierea unei surse de apă.Astfel se vor amplasa în zona parcelei 31 și 96 , în zona parcelei 46 și 23 , în zona parcelei 1 , 2 , 3 și 4 și în zona parcelei 105 , 106.

CAP. VI. VENITURI ESTIMATE A SE REALIZA ÎN URMĂTORII 3 ANI

6.1. Venituri din vânătoare

În sezonul 2012-2013 – din trofee și tarif împușcare cu vânători străini și români s-au facut 7000 E.

– din organizare s-au facut 3200 E

– din carnea de vânat (mistreț + căprior) s-au facut 2000 E

– 1 kg carne vânat = 15 E la căprior

= 6,4 E la mistreț

TOTAL 12200 E

În următoarii 3 se asteaptă o creștere a acestor venituri dat fiind faptul că avem cotă de recoltă bună la efectivele de căprior și cele de mistreț.La care mai adăugăm și vănătoarea la speciile de fazan și iepure.

Venituri din fotografiere și filmare vânat nu sunt și nu vom anticipa că vor exista.

6.2. Venituri din cotizații

Nu există venituri din cotizații.

6.3. Venituri din vânatul viu

Nu există venituri din vânatul viu.

6.4. Alte surse de venit

Pe viitor preconizăm alte surse de venit , din practicarea vânătorii la cerb , dacă efectivele vor crește și vom avea cotă de recoltă la această specie.

BIBLIOGRAFIE

Amenajamentul Ocolului Silvic Mediaș

Atlasul climatic al R.P.R.

Cotta V. , Bodea M. , Micu I. – Vânatul și vânătoarea în România , Ed. Ceres , 2011

Cotta V. , Bodea M. – Vânatul României , Ed. Agrosilvică , 1969

Comșia A.M. – Biologia și principiile culturii vânatului , Ed. Academiei R.P.R , 1961

Florescu LI , Nicolescu V.N. – Silvicultura I , II , Brașov 2003

Fișa fondului cinegetic nr. 27 Șeica Mică

Ionescu O. – Caniș lupus , pro sau contra , Revista V.P.R. , nr. 6/1999

Marcu M. – Metodologie și climatologie forestieră , Ed. Ceres , 1981 

Micu I. – Etologie , Ed. Transilvania Brașov , 2003

Negruțiu A. , Șelaru N. și colaboratorii – Fauna cinegetică și salmonicolă , Ed. Transilvania Brașov , 2010

Negruțiu A. , Codreanu Codrin , – Vânătoare și salmonicultura – îndrumar pentru lucrări practice

Negrutiu, A. si colab. – Amenajarea fondurilor de vanatoare si de pescuit, Reprografia Universitatii Transilvania din Brașov, 2008

Negruțiu A. – Vânătoare si salmonicultură , E.D.P. , București , 1983

Nesterov V. – Bolile transmise de la animalele domestice la vânat

Târziu D. – Pedologie și stațiuni forestiere , Ed. Ceres , 2002

Șelaru N. – Manualul pentru examenul de vânător , Ed. CYNEDIS EDIT , 2009

BIBLIOGRAFIE

Amenajamentul Ocolului Silvic Mediaș

Atlasul climatic al R.P.R.

Cotta V. , Bodea M. , Micu I. – Vânatul și vânătoarea în România , Ed. Ceres , 2011

Cotta V. , Bodea M. – Vânatul României , Ed. Agrosilvică , 1969

Comșia A.M. – Biologia și principiile culturii vânatului , Ed. Academiei R.P.R , 1961

Florescu LI , Nicolescu V.N. – Silvicultura I , II , Brașov 2003

Fișa fondului cinegetic nr. 27 Șeica Mică

Ionescu O. – Caniș lupus , pro sau contra , Revista V.P.R. , nr. 6/1999

Marcu M. – Metodologie și climatologie forestieră , Ed. Ceres , 1981 

Micu I. – Etologie , Ed. Transilvania Brașov , 2003

Negruțiu A. , Șelaru N. și colaboratorii – Fauna cinegetică și salmonicolă , Ed. Transilvania Brașov , 2010

Negruțiu A. , Codreanu Codrin , – Vânătoare și salmonicultura – îndrumar pentru lucrări practice

Negrutiu, A. si colab. – Amenajarea fondurilor de vanatoare si de pescuit, Reprografia Universitatii Transilvania din Brașov, 2008

Negruțiu A. – Vânătoare si salmonicultură , E.D.P. , București , 1983

Nesterov V. – Bolile transmise de la animalele domestice la vânat

Târziu D. – Pedologie și stațiuni forestiere , Ed. Ceres , 2002

Șelaru N. – Manualul pentru examenul de vânător , Ed. CYNEDIS EDIT , 2009