Amenajarea Bazinului Varea Rea
CUPRINS
Piese scrise
Tema proiectului
Capitolul I
1. Date generale
1.1. Bazinul hidrografic. Date generale
1.2. Subbazinul Valea Rea
1.3. Administrația terenurilor
Capitolul II
2. Cadrul natural și social-economic
2.1. Localizarea geografică și administrativă
2.2. Relieful, geologia și litologia
2.3. Clima
2.3.1. Regimul termic
2.3.2. Regimul pluviometric
2.3.3. Regimul eolian
2.3.4. Indicatorii sintetici ai datelor climatice
2.4. Solurile
2.5. Folosințele terenurilor
2.6. Morfometria bazinului hidrografic
2.6.1. Suprafața bazinului
2.6.2. Perimetrul
2.6.3. Lungimea bazinului
2.6.3.1. Lungimea maximă a bazinului
2.6.3.2. Lungimea medie a bazinului
2.6.4. Forma bazinului
2.6.5. Altitudinea bazinului
2.6.6. Energia de relief
2.6.7. Panta medie
2.6.8. Lungimea versanților
2.7. Morfometria rețelei hidrografice
2.7.1. Ordinul hidrografic și sistemul hidrografic
2.7.2. Lungimea rețelei hidrografice
2.7.3. Densitatea rețelei hidrografice
2.7.4. Densitatea hidrografică
2.7.5. Lungimea albiei principale
2.7.6. Panta medie a albiei principale
2.8. Procese torențiale
2.9. Lucrări executate în trecut
Capitolul III
Necesitatea și oportunitatea investiției. Obiective periclitate de viituri
Capitolul IV
Calculul debitului lichid maxim de viitură
4.1. Clasa de importanță a lucrărilor proiectate și probabilitățile de depășire a debitelor maxime
4.2. Probabilitățile de depășire a debitelor maxime
4.3 Calculul debitului maxim corespunzător probabilității de referință (1%)
4.3.1. Formula rațională
4.3.2 Diagrama “morfoetalon”
4.3.3 Formula „ploii orare”
4.4. Debitul maxim la probabilitatea de calcul si de verificare
Capitolul V
Calculul transportului de aluviuni
5.1. Transportul de aluviuni mediu anual
5.1.1. Generalități
5.1.2. Transportul de aluviuni mediu de pe versanți
5.1.3. Transportul de aluviuni mediu anual de pe albie
5.2. Transportul de aluviuni la o ploaie torențială
5.3. Volumul de aluviuni capabil de a forma aterisamente
5.3.1. Volumul provenit din transportul mediu anual
5.3.2. Volumul provenit în urma unei ploi torențiale
Capitolul VI
Soluția tehnică de amenajare
6.1. Măsuri și lucrări pe versanții bazinului
6.1.1. Măsuri și lucrări de ameliorare hidrologică a fondului forestier
6.2. Măsuri și lucrări pe rețeaua hidrografică
6.2.1. Lucrări hidrotehnice pe albie
6.2.1.1 Lucrări transversale
6.2.1.1.1. Perioada de amenajare
6.2.1.1.2. Volumul de aluviuni capabile de a forma aterisamente
6.2.1.1.3. Panta probabila de așezare a aluviunilor in aterisament
6.2.1.1.4. Capacitatea de retenție a unui singur baraj
6.2.1.1.5. Adâncimea de fundare
6.2.1.1.6. Adâncimea de încastrare
6.2.1.1.7. Tipul de baraj si materialul de construcție
6.2.1.2. Lucrări longitudinale
Capitolul VII
Breviar de calcule
7.1. Calculul lucrărilor transversale
7.1.1. Generalități
7.1.2. Dimensionarea deversorului
7.1.3. Calculul statistic al barajului
7.1.4. Calculul lucrărilor anexe din bieful aval
7.1.4.1. Calculul radierului
7.2. Calculul canalului de evacuare
7.2.1. Dimensionarea canalului
7.2.2. Calculul racordărilor canalului de evacuare
Capitolul VIII
Evaluarea lucrărilor
8.1. Volumul lucrărilor
8.1.1. Volumul lucrărilor hidrotehnice
8.1.2. Volumul lucrărilor biologice
Capitolul IX
9.1. Evaluarea investiției
Capitolul X
Eficiența tehnico-economică a lucrărilor proiectate
10.1. Considerații generale
10.2. Efectele de ordin tehnic
10.3. Efectele de ordin economic
10.4. Efecte ecologice și sociale
10.5. Capacitățile funcționale de retenție
10.5.1. Capacitatea de retenție directă
10.5.2. Capacitatea de retenție prin consolidare
10.5.3. Capacitatea de retenție indirectă
10.6. Efectul economic ce se va obține pe durata funcționării lucrărilor
10.7. Raportul de eficiență economică
Durata de recuperare a investiției
Capitolul XI
Măsuri speciale de protecția muncii
Bibliografie
Piese desenate
Plan special de situație cu folosințe
Profilul longitudinal al albiei
Planșa barajului
Planșa canalului de evacuare
A. PIESE SCRISE
Tema proiectului
Să se întocmească proiectul de execuție privind lucrările de amenajare a bazinetului hidrografic torențial Valea Rea componentă a bazinului hidrografic Crișul Pietros, situat în amonte de comuna Pietroasa .
În acest scop vor fi enunțate următoarele aspecte:
1. Studiul cadrului natural și social–economic în care s-au declanșat și dezvoltat procesele torențiale.
2. Studiul parametrilor hidrologici (debit lichid maxim, de viitură și transportul de aluviuni) ai bazinetului studiat.
3. Soluția tehnică de amenajare.
4. Dimensionarea lucrărilor hidrotehnice prevăzute în soluția tehnică de amenajare.
5 .Întocmirea pieselor desenate.
Piesele desenate:
1. Planul special de situație (scara 1:200).
2. Profilul longitudinal al albiei cu lucrările propuse (scara pentru lungimi L 1:500 și scara pentru înălțimi H 1:100).
3. Planșa barajului de priză 2 M 6 m (scara 1:100)
. 4. Planșa barajului 3 M 6.0 (scara 1:100)
5. Planșa barajului 4 M 6.0 (scara 1:100)
6. Planșa canalului de evacuare 10 m (scara 1:100).
Capitolul I
Bazinul hidrografic Crisul Pietros. Date generale
Bazinul hidrografic Crișul Pietros are ca și principali componenți râul Crișul Pietros cu principali afluenți Valea Aleului, Valea Sebișelului, Valea Boga, Valea Româneasa, Valea Socii, Valea Șasă, valea Cristeasca, Valea Luncii precum și Păraiele Bulbuci, Preluca, Plaiul, și Lazului. În cadrul acestui bazin hidrografic se găsesc și suprafețele împădurite din Pădurea Comunală Pietroasa (parcelele 1-88)
Fig. 1 Amplasamentul zonei luata în studiu
Un caz aparte îl reprezintă zona Padișului important punct atât turistic cât și de interes științific. Această zonă a fost declarată parc național (parcelele 77 – 85). În această zonă se poate găsi fenomenele carstice și datorită cărora apele de suprafața prezintă debite reduse. Apele de suprafață se infiltrează prin sorburi in pământ si reapar in Valea Galbenă din U. P. III cu același nume care se revarsă in Crișul Pietros.
Fig 2 Zona turistică Padiș
Fondul forestier din bazinul hidrografic Crișul Pietros este arondat în mare parte Păduri Comunale Pietroasa Județul Bihor păduri retrocedate conform legilor: Legea 18/ 1991, Legea Nr. 169/ 1997 și Legea 1/2000.
Pădurea comunala Pietroasa se învecinează cu păduri de stat din cadrul Ocolului Silvic Sudrigiu , cu pășuni ale comunelor Pietroasa si Buntești , cu fânețe si alte proprietăți particulare ale locuitorilor din comunele Pietroasa , Buntesti și Câmpani si a satelor aparținătoare acestor comune .
Limitele sunt atât naturale pe culmi si pâraie cat si convenționale pe drumuri sau pe hotarele dintre proprietari .
La nord se învecinează cu pădurile de stat din UP II Aleu din Ocolul Silvic Sudrigiu si pășuni si păduri ale comunei Buntesti .
La est in cadrul UP II Aleu se învecinează cu pădurea de stat a acestei Unități de Producție , la fel cu pășuni ale comunelor Pietroasa si Buntesti , iar in UP IV Chișcau cu pădurile de stat ale acestei Unități de Producție , dar mai ales cu proprietăți particulare .
La sud vecinii sunt padurile de stat din cadrul UP IV Chiscău și în mare parte tot proprietățile particulare ale locuitorilor din satele aparținătoare comunelor Pietroasa si Câmpani .
La vest se învecinează in mică parte cu păduri de stat din UP II Aleu si UP IV Chișcău si in cea mai mare parte cu pășuni ale comunelor Pietroasa , Buntești si Câmpani si proprietăți particulare ale locuitorilor din aceste comune si satele aparținătoare .
Subbazinul Valea Rea
Valea Rea este un afluent ce vine pe malul drept tehnic al râului ,,Crișul Pietros’’
Acest subbazin ocupă o suprafața de 82,2 ha. Suprafața este împărțită in 74,2 fond forestier, si 8 ha de pășune.
Lungimea totala a rețelei hidrografice in subbazin este de 1710 m din care albia principala are o lungime de 870 m.
Eficienta hidrologica a terenurilor care formează subbazinul hidrografic se prezintă pe categorii astfel:
-eficienta hidrologica normală (categoria B) 74,2 ha;
-eficienta hidrologica scăzuta (categoria D) 8 ha
Administrarea terenurilor
Suprafața terenurilor ce compun bazinetul se afla in fond forestier proprietate privată si este administrată de către Primăria Comunei Pietroasa. Prezenta pădure comunală s-a constituit in urma punerii în posesie conform procesului verbal numărul 1 din 23.11.2000, prin care Ocolul Silvic Sudrigiu, din cadrul Direcției Silvice Oradea a Regiei Naționale a Pădurilor, a predat ca pădure comunală 2703,3 ha cu destinație forestieră, în urma validării Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate. Pădurea s-a constituit prin emiterea Titlului de Proprietate Nr 1 din 23.11.2000. , iar ulterior prin Încheierea Nr. 522 / 08.02.2001. a Judecătoriei Beiuș a fost intabulată ca proprietate a comunei Pietroasa. Aceasta administrare se face conform Codului silvic (legea Nr. 46/2008).
Capitolul II
Cadrul natural și social-economic
2.1. Localizarea geografică și administrativă
Conform Atlasului geografic al R.S.R. ediția 1979, teritoriul bazinetului se găsește în Provincia Carpatică, Subprovincia Carpații de sud-est, regiunea Carpații Apuseni, Subținutul Munților Apuseni, Districtul Munților Bihorului, Subdistrictul Bihorul Nordic munți calcaroși cu înălțimi de circa 1500 m altitudine cu podișuri întinse, prezentând numeroase doline, ponoare și peșteri.
Se poate concluziona că teritoriul său face parte din regiunea de munte înalți și mijlocii, caracterizați prin versanți brăzdați de văi adânci, având un aspect muntos cu văi și culmi pronunțate.
Pădurea comunala Pietroasa se învecinează cu păduri de stat din cadrul Ocolului Silvic Sudrigiu , cu pășuni ale comunelor Pietroasa si Buntești , cu fânețe si alte proprietăți particulare ale locuitorilor din comunele Pietroasa , Buntesti si Câmpani si a satelor aparținătoare acestor comune .
Limitele sunt atât naturale pe culmi si pâraie cat si convenționale pe drumuri sau pe hotarele dintre proprietari .
La nord se învecinează cu pădurile de stat din UP II Aleu din Ocolul Silvic Sudrigiu si pășuni si păduri ale comunei Buntești .
La est in cadrul UP II Aleu se învecinează cu pădurea de stat a acestei Unități de Producție , la fel cu pășuni ale comunelor Pietroasa si Buntești , iar in UP IV Chișcău cu pădurile de stat ale acestei Unități de Producție , dar mai ales cu proprietăți particulare .
La sud vecinii sunt pădurile de stat din cadrul UP IV Chișcău si in mare parte tot proprietățile particulare ale locuitorilor din satele aparținătoare comunelor Pietroasa si Câmpani .
La vest se învecinează in mica parte cu păduri de stat din UP II Aleu si UP IV Chișcău si in cea mai mare parte cu pășuni ale comunelor Pietroasa , Buntești si Câmpani si proprietăți particulare ale locuitorilor din aceste comune si sate aparținătoare .
Unitatea morfologică ce caracterizează bazinetul este versantul cu configurație ondulată, cu înclinări variabile de la moderate la foarte repede și uneori abrupte.
Coordonatele geografice orientative sunt 22040’ longitudine estică și 46037’ latitudine nordică.
2.2. Relieful, geologia si litologia
Teritoriul bazinului face parte din lanțul Munților Apuseni, Districtul Munților Bihorului.
Consistenta stratigrafica-petrografica generala este alcătuita dintr-un ciment cristalin, pentru care sunt depuse depozite sedimentare de diferite vârste aceste formațiuni se împart in doua categorii:
Depozite sedimentare ce aparțin erei mezozoice:
Făcând o secțiune prin aceste depozite întâlnim următoarele orizonturi (plecând de la roca mama)
orizontul bauxitelor, peste care sunt depuse calcare recifale;
orizont format din marne si șisturi;
orizont format din calcare gri-brune, grosiere;
orizont cu conglomerate foarte variat (gresii-șisturi);
Intercalații cenușii cu vine de calcit;
orune.
Lungimea totala a rețelei hidrografice in subbazin este de 1710 m din care albia principala are o lungime de 870 m.
Eficienta hidrologica a terenurilor care formează subbazinul hidrografic se prezintă pe categorii astfel:
-eficienta hidrologica normală (categoria B) 74,2 ha;
-eficienta hidrologica scăzuta (categoria D) 8 ha
Administrarea terenurilor
Suprafața terenurilor ce compun bazinetul se afla in fond forestier proprietate privată si este administrată de către Primăria Comunei Pietroasa. Prezenta pădure comunală s-a constituit in urma punerii în posesie conform procesului verbal numărul 1 din 23.11.2000, prin care Ocolul Silvic Sudrigiu, din cadrul Direcției Silvice Oradea a Regiei Naționale a Pădurilor, a predat ca pădure comunală 2703,3 ha cu destinație forestieră, în urma validării Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate. Pădurea s-a constituit prin emiterea Titlului de Proprietate Nr 1 din 23.11.2000. , iar ulterior prin Încheierea Nr. 522 / 08.02.2001. a Judecătoriei Beiuș a fost intabulată ca proprietate a comunei Pietroasa. Aceasta administrare se face conform Codului silvic (legea Nr. 46/2008).
Capitolul II
Cadrul natural și social-economic
2.1. Localizarea geografică și administrativă
Conform Atlasului geografic al R.S.R. ediția 1979, teritoriul bazinetului se găsește în Provincia Carpatică, Subprovincia Carpații de sud-est, regiunea Carpații Apuseni, Subținutul Munților Apuseni, Districtul Munților Bihorului, Subdistrictul Bihorul Nordic munți calcaroși cu înălțimi de circa 1500 m altitudine cu podișuri întinse, prezentând numeroase doline, ponoare și peșteri.
Se poate concluziona că teritoriul său face parte din regiunea de munte înalți și mijlocii, caracterizați prin versanți brăzdați de văi adânci, având un aspect muntos cu văi și culmi pronunțate.
Pădurea comunala Pietroasa se învecinează cu păduri de stat din cadrul Ocolului Silvic Sudrigiu , cu pășuni ale comunelor Pietroasa si Buntești , cu fânețe si alte proprietăți particulare ale locuitorilor din comunele Pietroasa , Buntesti si Câmpani si a satelor aparținătoare acestor comune .
Limitele sunt atât naturale pe culmi si pâraie cat si convenționale pe drumuri sau pe hotarele dintre proprietari .
La nord se învecinează cu pădurile de stat din UP II Aleu din Ocolul Silvic Sudrigiu si pășuni si păduri ale comunei Buntești .
La est in cadrul UP II Aleu se învecinează cu pădurea de stat a acestei Unități de Producție , la fel cu pășuni ale comunelor Pietroasa si Buntești , iar in UP IV Chișcău cu pădurile de stat ale acestei Unități de Producție , dar mai ales cu proprietăți particulare .
La sud vecinii sunt pădurile de stat din cadrul UP IV Chișcău si in mare parte tot proprietățile particulare ale locuitorilor din satele aparținătoare comunelor Pietroasa si Câmpani .
La vest se învecinează in mica parte cu păduri de stat din UP II Aleu si UP IV Chișcău si in cea mai mare parte cu pășuni ale comunelor Pietroasa , Buntești si Câmpani si proprietăți particulare ale locuitorilor din aceste comune si sate aparținătoare .
Unitatea morfologică ce caracterizează bazinetul este versantul cu configurație ondulată, cu înclinări variabile de la moderate la foarte repede și uneori abrupte.
Coordonatele geografice orientative sunt 22040’ longitudine estică și 46037’ latitudine nordică.
2.2. Relieful, geologia si litologia
Teritoriul bazinului face parte din lanțul Munților Apuseni, Districtul Munților Bihorului.
Consistenta stratigrafica-petrografica generala este alcătuita dintr-un ciment cristalin, pentru care sunt depuse depozite sedimentare de diferite vârste aceste formațiuni se împart in doua categorii:
Depozite sedimentare ce aparțin erei mezozoice:
Făcând o secțiune prin aceste depozite întâlnim următoarele orizonturi (plecând de la roca mama)
orizontul bauxitelor, peste care sunt depuse calcare recifale;
orizont format din marne si șisturi;
orizont format din calcare gri-brune, grosiere;
orizont cu conglomerate foarte variat (gresii-șisturi);
Intercalații cenușii cu vine de calcit;
orizontul de suprafața, reprezentat prin gresii, marne, șisturi roșcate, etc.
Depozite aparținând erei neozoice:
Odată cu ridicarea in masa pe verticala a întregului lanț Carpatic, râurile care coboară si-au mărit sfera de eroziune si transport, dispunând in jur si aval puternice depozite de pietrișuri si nisipuri. În aceasta perioada se formează si terase de-a lungul Crișului Pietros. Făcând o secțiune in aceste depozite se întâlnesc următoarele orizonturi:
Un orizont bazal constituit din nisipuri si argile;
Un orizont de pietrișuri;
Un orizont provenit din sedimentarea materialelor fine rezultate din măcinarea marnelor glaciare, aduse de ape sau vânt.
Din punct de vedere stațional interesează in mod deosebit stratul superior al formațiunilor litologice care influențează direct geneza si proprietățile fizico-chimice ale solului.
In concluzie substratul litologic este alcătuit dintr-o mare varietate de roci predominând calcarele si breciile calcaroase dar nu lipsesc nici gresiile, marnele, șisturile si argilele iar pe vai apar pietrișuri si nisipuri.
Pe rocile calcaroase s-au format soluri ușoare, bogate in humus cu drenaj normal (soluri brune eumezobazice, rendzine, terra Rossa) iar pe substratele de argila sau alternante ale acestora cu șisturi, etc. s-au format soluri grele (brune luvice, brune argiloiluviale) de cele mai multe ori cu in care stagnează apa (pseudogleizate).
Clima
Caracteristicile generale ale climatului sunt determinate de poziția geografica a bazinului, precum si de geomorfologia sa. Teritoriul bazinului se încadrează, după clasificarea Köppen, in provincia c.f.b.k.
Topoclimatic, teritoriul bazinului se încadrează in etajul climatic de deal, subetajul dealurilor si podișurilor joase, topoclimatul complex al munților Zarand – Metaliferi, topoclimate elementare de pădure si culmi deluroase.
Regimul termic
Datele referitoare la regimul termic s-au luat de la stațiile meteorologice Beiuș, Oradea si din Atlasul R.S.R.
Temperatura medie anuala înregistrata la stația Beiuș de +10,3 0 C este specifica pentru partea inferioara a ocolului, altitudini de 200-300 m dar calculând gradienții altitudinali pentru partea superioara a ocolului temperatura medie anuala este de 7 0C.
Temperatura medie cea mai scăzuta se înregistrează in luna ianuarie (-1,10 C) iar cea mai ridicata in luna iulie (20,3 0C).Temperatura minima absoluta este destul de coborâta (-29 0C) dar aceasta nu s-a mai înregistrat din anul 1951.
Primul îngheț se produce la sfârșitul sezonului de vegetație când lujerii sunt lignificați, pagubele înregistrate datorita înghețurilor timpurii sau târzii fiind nesemnificative.
Fig 3 Media temperaturilor
Din punct de vedere termic condițiile sunt favorabile dezvoltării fagului, gorunului, cerului, paltinului de munte si câmp, cireșului, teiului, frasinului precum și stejarului roșu, castanului comestibil si speciilor de rășinoase (duglas, larice, molid, pin strob, brad, pin negru).
Regimul pluviometric
Precipitațiile medii anuale se situează in jurul valorii de 755 mm, variind de la 635 mm la 1000 mm.
Regimul pluviometric este favorabil dezvoltării speciilor amintite la paragraful anterior ținând cont de faptul ca precipitațiile cele mai abundente se produc in sezonul de vegetație iar cele mai puține in perioada de repaus vegetativ (noiembrie – martie).
Evapotranspirația potențiala anuala este de 550 mm iar in sezonul de vegetație (15 martie- octombrie) este de 550 mm – 600 mm situându-se sub cuantumul precipitațiilor medii anuale, respectiv pe sezon ceea ce asigura o aprovizionare buna a solului cu apa din precipitații.
Fig 4 Media precipitațiilor
Regimul precipitațiilor atmosferice, cel al evapotranspirației si raporturile dintre acestea au o mare influenta asupra vegetației forestiere, depășirea anumitor niveluri ale acestora constituind factori limitativi pentru vegetație (apa din precipitațiile abundente stagnează in solurile grele in orizontul B determinând apariția pseudogleizării).
Este de remarcat faptul ca începând cu anul 1981 au existat perioade de 1-3 ani cu precipitații reduse, care au avut o influenta negativa asupra stării de vegetație a cvercineelor, in special a gorunului. Deficitul de apa din sol, coroborat cu proveniența din lăstari a arboretelor, cu reducerea microflorei din sol a condus la apariția fenomenului de uscare anormala.
Regimul eolian
In cursul anului cele mai frecvente vanturi sunt pe direcțiile SV (14%) si V (19%) in timpul iernii predominând vanturile din est. Viteza medie anuala a vanturilor este de 2,7 m/s si având in vedere caracteristicile sistemelor de înrădăcinare a principalelor specii forestiere precum si profunzimea solurilor, vanturile nu pot produce doborâturi însemnate.
Fig 5 Roza vânturilor
Tabel1 centralizator al datelor meteorologice
Indicatorii sintetici ai datelor climatice
Indicii de ariditate de Martonne au valori caracteristice zonelor forestiere de deal, valorile cele mai mici înregistrându-se in perioada de vară (27,5).
Fig 6 Indici de Martone
În general climatul regiunii în care se află teritoriul bazinului se caracterizează prin ierni moderate, mai rar aspre și veri călduroase. Condițiile climatice ale teritoriului asigură o activitate vegetativă normală pentru flora spontana și cea cultivata din fondul forestier. Flora spontana este formata din fag, molid, cer, gorun, carpen si alte specii de amestec iar cea cultivata din molid, pin, duglas, larice.
Vegetația forestiera este afectata de vanturile puternice care provoacă doborâturi mai ales când sunt însoțite de ninsori (anii 1978, 1989, 1990, 1996, 1997).
Din observațiile făcute pe teren precum si din datele de la ocol rezulta următoarele date fenologice: perioada de înfrunzire este între 20-25 aprilie, perioada de coacere a semințelor 1-10 octombrie, periodicitatea de fructificare la fag 4-6 ani.
Solurile
Din cauza substratului litologic diferit , de la gresii in partea inferioara a pădurii comunale ( parcelele 1-7 , 25-27 , 86-100 ) la șisturi cristaline si chiar roci eruptive in majoritatea suprafeței si pana la zona de carst in platoul Padiș si tipurile de soluri formate pe aceste roci sunt destul de diferite .
In tabelul de mai jos sunt date atât tipurile cat si subtipurile de sol existente in cadrul pădurii comunale stabilite pe baza cartărilor staționale executate .
Evidenta si răspândirea teritoriala a solurilor Tab2
Din tabelul de mai sus rezulta ca predomina cambi-solurile cu 84% din care brunul eumezobazic cu 53% si brunul acid cu 31% care este răspândit practic in toate zonele din cadrul pădurii comunale de la făgetele de dealuri pana in amestecurile de rășinoase si fag din zona montana . In zona de carst predomina subtipul rendzinic .
In partile inferioare , in zona de dealuri sunt răspândite cele 11% argiluvisoluri din care 8% brunul luvic si 3% luvisolul albic .
In zona carstica din Padis unde panta este mai mare exista 5% rendzine fata de porțiunile unde panta este mai mica si solul este brun eumezobazic rendzinic .
Din cauza pantei in general mari procentul rocilor pe profil in unele situații este mare. Din aceasta cauza exista un procent de 18% subtipuri litice . Predomina insa cele tipice cu 71% .
Solurile sunt favorabile dezvoltării vegetației lemnoase , productivitatea acesteia fiind in general medie . Deși exista un procent destul de mare de schelet pe profil , exista in schimb o buna aprovizionare cu substanțe organice si minerale necesare vegetației forestiere .
Pentru determinarea tipurilor si subtipurilor de sol s-au executat 8 profile principale in u.a. 5B , 26A , 28 , 59A , 64A , 85B , 88A si 98A . Din profilele 5B , 26A , 64A , 85B si 98A s-au trimis probe la laborator pentru analiza .
Descrierea principalelor tipuri si subtipuri de sol
Solul brun eumezobazic tipic – este cel mai răspândit ocupând 37% din suprafața pădurii comunale .El are următoarea succesiune de orizonturi : Ao-Bv-C . Ao- orizont ocric de 8-12 cm bogat in humus de tip mull (1-2%) , puternic saturat in baze de schimb(75-85%) bine aprovizionat in azot (> 0,200%) , fosfor mobit (25mg%) si mijlociu in potasiu asimilabil (15-25 mg%) .
Textura este luto-nisipoasa , structura glomerulara iar pH 5,5-5,8 .
Bv – orizont cambic rezultat prin alterarea materialului parental . Are grosimea de 50-70 cm , culori închise slab la mijlociu schelet .
C – substrat litologic format din șisturi cristaline , gresii uneori chiar roci vulcanice .
Flora este de tipul Asarum-Asperula sau Asperula-Asarum . Volumul fiziologic este submijlociu la mijlociu . Arboretele sunt făgete , amestecuri de rășinoase si fag de productivitate mijlocie si chiar superioara .
– Solul brun acid tipic – ocupa 23% din suprafața pădurilor din studiu in arboretele de amestecuri de rășinoase si fag sau molidișuri pure din partea superioara a pădurilor la altitudini mari .
Succesiunea orizonturilor este : Ao-Bv-C (R) . Ca descriere se aseamănă cu brunul eumezobazic tipic , doar ca pH-ul este mai mic respectiv 4,5 – 5,0 , iar saturația in baze sub 50% .
Substratul litologic este din șisturi cristaline si roci vulcanice . Flora este de tipul Asperula-Dentaria , Luzula , Festuca . Grosimea fiziologica este submijlocie . Pe acest tip de sol se dezvolta arborete de amestecuri si molidișuri de productivitate mijlocie .
– Brun eumezobazic rendzinic – ocupa 13% din suprafața pădurii comunale si se găsește in partile superioare ale versanților precum si in zona Padiș pe substrate calcaroase .
Succesiunea de orizonturi este : Ao-Bv-Rrz , deci fata de subtipurile anterioare predomina substratul rendzinic . Volumul fiziologic este submijlociu , pH – 5,7-6,0 , iar gradul de saturatie in baze este ridicat ( 70-90% ) . Flora este de tipul Asperula – Dentaria . In general solul este bine aprovizionat in substanțe minerale si organice necesare vegetației forestiere , pe ele dezvoltându-se arborete de productivitate mijlocie si chiar superioara .
– Brun luvic ( podzolit ) tipic – ocupa 7% din suprafața pădurii si se găsește in partile inferioare ale teritoriului . Succesiunea orizonturilor este : Ao-El-Bt-C .
-Ao – orizont ocric de 8-10cm deschis la culoare .
-El – orizont luvic (podzolit ) deschis la culoare , afânat cu structura poliedrica , slab structurat .
-Bt – orizont argiloiluvial ( bogat in argila ) culoare bruna , structura columnara sau prismatica , pH – 5,0-5,3 .
Grosimea fiziologica este mijlocie spre mare ( 70-80 cm ) . Substratul litologic este in general din gresii , mai rar argile . Solul este destul de bine aprovizionat in substanțe minerale si organice . Pe el se dezvolta arborete de fag , uneori in amestec cu carpen si mai rar gorun , de productivitate mijlocie .
In fiecare tip de pădure existent exista si subtipul litic , pe pante mari si cu conținut mare de schelet pe profil . Grosimea fiziologica este mica : 30-40 cm sărac in substanțe nutritive si pe ele se dezvolta in general arborete de productivitate inferioara din toate etajele si formațiunile forestiere .
Aceste subtipuri litice ocupa 15% din suprafața pădurii comunale .
Tipurile si subtipurile de mai sus reprezintă 95% din suprafața pădurii comunale , restul , arătate in tabelul de mai jos , precum Luvisolul albic , rendzina ocupa suprafețe relativ mici
Folosințele terenului
În ce privește folosințele terenului din bazinului Valea Rea se observa ca parte principala a suprafeței bazinului este ocupata de pășune împădurită
Referitor la etajele de vegetație in care se încadrează arboretele din cadrul Pădurii Comunale in studiu , acestea sunt :
F.M.3 – etajul montan de molidisuri ……………………..………4%
F.M.2 – etajul montan de amestecuri ……………..….………….11%
F.M.1 + F.D.4 – etaj montan-premontan de fagete ….…………..62%
F.D.3 – etajul deluros de gorunete , fagete si
goruneto-fagete……………………………..…………..23%
TOTAL 100%
Deci arboretele se întind din zona de dealuri din jurul localităților Chiscau , Julești , Măgura , Valea Neagra de Sus si in jurul localității Pietroasa la altitudini cuprinse intre 330- 700 m . Aici predomina făgetele de dealuri in general de productivitate mijlocie
( 90 %) si inferioara ( 9% ) . Mai exista tot aici si 1% goruneto-făgete de productivitate mijlocie .
Urmează etajul montan- premontan de făgete care este predominant ( 62% din suprafata P.C. ). Aici exista in general arborete de fag de productivitate mijlocie ( 82% dintre acestea ) si făgete de productivitate inferioara ( 18% ) . Arborete de productivitate superioara practic nu exista , decât pe 3,8 ha .
Etajul montan de amestecuri este situat in partea superioara a P.C. , la altitudini intre 1 000 si 1 200 m. Aceste arborete sunt de productivitate mijlocie si aici predomina făgetele in proporție de 63% , iar bradul si molidul sunt in parți aproape egale 16-17%. Restul de 4% este in general paltinul de munte .
In acest etaj va trebui intervenit prin introducerea molidului si bradului intr-un procent mai mare , la fel paltinul de munte .
In sfârșit etajul montan de molidișuri ocupa doar 4% din suprafața P.C. , la altitudini de 1 100 – 1 350 si sunt molidișuri de productivitate mijlocie 87% si inferioara 13%.
In ceea ce privește stațiunile , acestea sunt favorabile dezvoltării vegetației lemnoase formate din făgete , amestecuri de rășinoase si fag si molidișuri . Din punct de vedere al productivității stațiunile sunt astfel reprezentate :
productivitate mijlocie ……………………………… …………….86%
productivitate inferioara ………………………….. ……………..14%
productivitate superioara ……………………………………………-
TOTAL………..………………..……………100%
Cartarea hidrologică
Cartarea hidrologică a terenurilor a fost făcuta pe unități amenajistice, datele fiind preluate din descrierea parcelara din Amenajamentul Păduri Comunale Pietroasa. Încadrarea terenurilor sub raport hidrologic s-a făcut pe baza clasificării propuse de Al. Apostol (1972), completata si adaptata de M. Ionescu, P. Dumitrescu si N. Lazar (1973…1987) .
În categoria B sunt încadrate arboretele care au o eficienta hidrologica mijlocie, adică arborete mai mult sau mai puțin echiene, din clasele III … VI de vârsta si I … V de producție, cu consistenta variabila, cu litiera continua normala sau subțire, situate pe soluri mijlociu profunde (uneori scheletice), cu textura ușoara sau mijlocie.
Arboretele din subcategoria B1 sunt cele parcurse cu tăieri de regenerare (cu indicele de acoperire sau consistenta sub 0,7) care pot evolua in subcategoria C1 (C2) in urma aplicării tratamentului tăierilor progresive sau succesive, sau in subcategoria B2 la încheierea aplicării tratamentului cu perioada lunga de regenerare.
În subcategoria B2 intra arboretele din clasele II si III de vârsta cu consistenta plina, care pot fi conduse prin operațiuni culturale fie spre categoria A (daca sunt situate pe stațiuni de productivitate superioara), fie spre subcategoria B3 (daca stațiunea suferă o degradare in urma unor calamitați naturale sau a unor intervenții antropice).
În categoria C sunt încadrate arboretele care au o eficienta hidrologica redusa adică arborete din clasa I de vârsta (daca productivitatea este ridicata sau mijlocie) sau din clasele II … VI de vârsta (daca productivitatea este scăzuta), cu litiera subțire sau fără litiera, situate pe soluri superficiale, cu textura ușoara sau mijlocie.
În subcategoria C3 intra arboretele situate la limita altitudinala a vegetației forestiere sau rariștile situate pe stațiuni de productivitate inferioara, care nemaiputând fi influențate in vederea creșterii rolului hidrologic rămân in situația actuala
In subcategoria în subcategoria D1 sunt incluse suprafețele din fondul forestier destinate împăduririlor, ocupate de poieni, care dacă se plantează evoluează spre subcategoria C1 .
fig 7 Categorii hidrologice
.
Din grafic reiese ca majoritatea arboretelor din bazin se încadrează in subcategoria B2 categorie care se caracterizează printr-o eficență hidrologică redusă
Fig 8 Ponderea speciilor
Se observă că fag este majoritar ca suprafață, urmat îndeaproape de mesteacăn
Fig 9 Consistența
Se observă că marea majoritate a suprafețelor este ocupată de suprafețe împădurite cu o consistență plina
Fig 10 Clasele de vârsta
După cum se poate observa din cuprinsul diagramei marea majoritate a suprafeței împădurite este reprezentata de clasa de vârsta II care au vârsta cuprinsa intre 20 si 40 de ani
Fig 11 Clasele de producție
După cum se poate observa din cadrul diagramei întreaga suprafața este ocupata de arborete din clasa 3 de producție
Tab 3 EVIDENȚA UNITAȚILOR HIDROLOGICE ÎN CUPRINSUL BAZINULUI TORENȚIAL VALEA REA
Morfometria bazinului hidrografic
2.6.1 Suprafața bazinului (F)
Bazinul hidrografic Valea Rea este reprezentat de suprafața de teren de pe care pârâul își colectează apele. Separarea de bazinele hidrografice învecinate s-a făcut prin metoda cumpenei topografice, folosind materialul cartografic (trapez geodezic).
Pentru planimetrarea suprafeței bazinului s-a luat în considerare suprafața întregului teritoriu de pe care se alimentează formațiunea torențială ( de la obârșie și până la punctual de vărsare în pârâul colector), suprafețele care gravitează la afluenții de rang inferior.
Mărimea suprafeței s-a obținut de pe planul de situație prin metoda planimetrării cu planimetrul digital.
Suprafața bazinului hidrografic torențial este de 82.20 ha. De aici rezultă, conform clasificării FAO 1961, că din punct de vedere al întinderii este un bazin mic, deoarece F<100 ha.
Acesta reprezintă un parametru morfometric fundamental deoarece ea intervine direct sau indirect in toate calculele hidrologice, mărimea acesteia influențând, intr-un fel sau altul amploarea si dinamica degradărilor, formarea viiturilor torențiale si transportul aluviunilor.
Mărimea suprafeței servește la calculul debitelor de viitură, al transportului de aluviuni, precum și la verificarea și compararea, pe baza unor corelații stabilite anterior, cu alți parametri morfometrici ai bazinului și ai rețelei hidrografice
2.6.2 Perimetrul bazinului (Pb)
În studiile morfometrice, lungimea perimetrului sau a cumpenei de separație a bazinului se folosește la exprimarea cantitativă a altor parametri morfometrici care cuantifica efectul hidrologic al formei bazinului.
Perimetrul bazinului Valea Rea este de 3760 m
2.6.3. Lungimea bazinului
2.6.3.1. Lungimea maximă a bazinului
Acesta este un parametru utilizat, în general pe plan metodologic, pentru studii comparative între bazine și pentru stabilirea legităților de distribuție ale parametrilor morfometrici.
Prin asimilarea unui bazin cu un bazin ipotetic de formă dreptunghiulară care are aceeași suprafață și același perimetru se poate scrie relația de calcul a lungimii medii a bazinului
Calculul acestei lungimi ne poate da indicii asupra timpului de concentrare a scurgerii în bazin.
Metoda folosită este cea de trasare a curbei mediane a bazinului prin unirea mijloacelor segmentelor paralele ale căror extremități se sprijină pe cumpăna topografică a bazinului.
2.6.3.2. Lungimea medie a bazinului
Aceasta este un parametru utilizat, în general, în plan metodologic, pentru studii comparative între bazine și pentru stabilirea legităților de distribuție ale parametrilor morfometrici.
Pentru calcule, se asimilează bazinul văii…unul ipotetic, de formă dreptunghiulară, care are aceeași suprafață și același perimetru. În urma calculelor și a îndeplinirii condițiilor de verificare
și
in aceste condiții se poate scrie relația:
=1188,19 m
Aplicând aceasta formula s-a obținut pentru bazinul hidrografic Valea Rea lungimea medie de 1188,19 m.
Din aceasta metoda de calcul a lungimii medii a bazinului putem obține rezultate informative despre forma bazinului, verificând semnul diferenței
2.6.4. Forma bazinului
Exprimarea formei bazinului se poate face în două moduri: calitativ și cantitativ.
Exprimarea calitativă. Semnificații hidrologice.
Forma bazinelor hidrografice torențiale este foarte variată în funcție de stadiul de evoluție al acestor formațiuni, de substratul litologic pe care se dezvoltă, de configurația generală a reliefului regiunii în cadrul căreia a luat naștere formația torențială etc.
Din acest punct de vedere bazinul hidrografic Valea Rea are formă puternic alungită, datorată rețelei hidrografice puțin ramificată, versanții mărginind cursul de apă de la obârșie până la vărsarea in emisar.
Exprimarea cantitativă. Semnificații hidrologice.
Exprimarea calitativă prezintă dezavantajul de a fi afectată de un mare grad de subiectivism, de aceea pentru înlăturarea acestui neajuns se recurge la exprimarea cantitativă. Aceasta presupune compararea formei în plan a bazinului studiat cu o figură geometrică de referință. ”Favorabilitatea” hidrologică a formei circulare a condus la consacrarea cercului ca figură de referință.
Astfel, dacă se consideră un bazin ipotetic circular a cărui suprafață este egală cu cea a bazinului studiat, prin raportarea perimetrului bazinului real (Pb ) la perimetrul bazinului ipotetic (Pc) se obține relația coeficientului lui Gravellius:
în care F este suprafața bazinului.
Gr = 1,16.
Valoarea coeficientului lui Gravellius este egală cu 1,16 prin urmare se poate afirma că este un bazin “ putin alungit”.
Cea mai favorabilă dezvoltării proceselor torețiale este forma circulară (rotundă).A fost demonstrat faptul că în condiții fizico-geografice asemănătoare, viiturile torențiale produse în bazinele rotunde sunt mai violente și mai scurte, eroziunea este mai accentuată, iar transportul de aluviuni mai intens, comparativ cu fenomenele similare din cadrul bazinelor alungite.
2.6.5 Altitudinea bazinului
Aceasta deține un rol de importanta majora in ansamblul parametrilor morfometrici ai bazinului. Altitudinea medie a bazinului condiționează fluxurile principale de materie si energie din cuprinsul bazinelor torențiale si influențează circuitul hidrologic al acestor bazine precum si exprima potențialul energiei mecanice de relief in apariția si dezvoltarea proceselor torențiale.
Deoarece bazinul hidrografic este un bazin mic, relativ uniform dezvoltat in plan, altitudinea medie a bazinului se poate stabilii cu formula:
în care:
Hmed este altitudinea medie a bazinului
Hi si Hi+1 reprezintă cotele curbelor de nivel succesive;
Fi,,i+1 este suprafața dintre ele
Hmed= 1200 m
De asemenea ne interesează in calculele ulterioare si altitudinea minima a bazinului (Hmin) precum si altitudinea maxima (Hmax).Acestea sunt:
Hmin =875 m
Hmax =1525 m
2.6.6 Energia de relief
Este o valoare morfometrică de mare importanta pentru exprimarea energiei mecanice potențiale provenită din câmpul gravitațional terestru.
Înălțimea bazinului reprezintă distanța măsurată pe verticală Între suprafețele echipotențiale care trec prin punctele de maximă și de minimă altitudine ale bazinului.
Morfometric, această distanță definește energia de relief a bazinului.
Rmax = Hmax – Hmin
Rmax =650 m
Rmax este înălțimea bazinului
Hmin altitudinea minimă
Hmax altitudinea maximă
Tot în acest sens poate fi calculată și înălțimea medie a bazinului care este dată de rezultatul diferenței dintre altitudinea medie a bazinului și cea minimă:
Rmed =Hmed – Hmin
Rmed =325 m
Rmed reprezintă înălțimea medie a bazinului.
2.6.7 Panta medie a bazinului
Prin semnificațiile de ordin hidrologic și tehnologic, dar și prin frecvența cu care se implică în diverse calcule, panta ocupă un loc central în ansamblul parametrilor morfometrici ai bazinului. Ea condiționează declanșarea și dezvoltarea fenomenelor torențiale și stă la baza stabilirii/adoptării multor elemente de proiectare.
Procedeul de calcul se sprijină pe relația pantei dintre curbele de nivel succesive, panta la scara întregului bazin (Ib) obținându-se ca o medie ponderată, cu formula:
Ib=
Hi si Hi+1 reprezintă cotele curbelor de nivel succesive
Li și li+1 lungimile curbelor de nivel succesive
F este suprafața bazinului
Această relație se poate scrie sintetizat:
ΔH este diferența de nivel dintre două curbe de nivel succesive
Σli reprezintă suma lungimilor curbelor de nivel
Curba de nivel pentru cota 900 are o lungime de 60
Curba de nivel pentru cota 950 are o lungime de 310
Curba de nivel pentru cota 1000 are o lungime de 600
Curba de nivel pentru cota 1050 are o lungime de 760
Curba de nivel pentru cota 1100 are o lungime de 990
Curba de nivel pentru cota 1150 are o lungime de 950
Curba de nivel pentru cota 1200 are o lungime de 970
Curba de nivel pentru cota 1250 are o lungime de 1080
Curba de nivel pentru cota 1300 are o lungime de 1180
Curba de nivel pentru cota 1350 are o lungime de 1010
Curba de nivel pentru cota 1400 are o lungime de 740
Curba de nivel pentru cota 1450 are o lungime de 840
Σli = 9490 m
ΔH =50 m
Ib =0,5772
Panta medie a bazinului Valea Rea este de 0,5772 ( sau 57,72 %)
2.6.8. Lungimea versanților
Lungimea versanților constituie unul dintre parametrii de care depinde timpul de concentrare a scurgerii în bazin și cuantumul eroziunii pe versant.
Este în același timp un important indicator al fragmentării reliefului.
Prin calcule poate fi aflată lungimea maximă a versanților care este o lungime reală, fie lungimea medie sau lungimea de calcul a versanților care, deși fictivă, are valențe de ordin morfometric și hidrologic incontestabile.
Lungimea maximă a versanților dintr-un bazin este reprezentată prin cea mai mare dintre lungimile versanților componenți. Pe un plan de situație cu curbe de nivel, fiecare dintre aceste lungimi se măsoară după linia de cea mai mare pantă care unește rețeaua hidrografică la care gravitează scurgerile și cumpăna topografică care separă versantul considerat de versanții adiacenți.
În calculul lungimii medii a versanților se folosește procedeul propus de Horton, care asimilează bazinul real cu un bazin ipotetic dreptunghiular de aceeași suprafață și a cărui rețea hidrografică simplă este egală ca lungime, cu rețeaua complexă din bazinul considerat. Se obțin astfel doi versanți ipotetici ale căror lungimi sunt egale cu lungimea medie a versanților din bazinul real.
Lungimea de calcul a versanților (Lcv) are semnificații pe plan hidrologic, fiind dată de lungimea (fictivă) de versant, care împreună cu albia principală a bazinului determină timpul (mediu) de concentrare a scurgerii în bazin.
Fiind vorba de o rețea hidrografică complexă se lucrează cu lungimea de calcul a versanților:
Lc,v =k x
Valoarea coeficientului k este de 5,5.
Lc,v =264,38 m
Lungimea medie se poate calcula și ținând cont de influența pantei, cu ajutorul formulei:
unde se impune condiția ca Ia<Ib
este lungimea medie
Lr este lungimea rețelei hidrografice
Ia este panta medie a tuturor albiilor
Ib este panta medie a întregului bazin
2.7 Morfometria rețelei hidrografice
2.7.1 Ordinul hidrografic și sistemul hidrografic
Ordinul hidrografic este un număr care se atribuie după o anumită regulă unei albii întregi-considerată de la obârșie până la vărsare-sau unui segment de albie cuprins între două confluențe.
Importanța științifică și practică a sistematizării pe ordine a rețelei hidrografice decurge din principiul fundamental al variației în salturi (Rjanițîn, 1960)- potrivit acestui principiu doua albii care se unesc formează, în aval de confluența lor, o nouă albie care se prezintă calitativ diferită de albiile care au generat-o.
Pentru stabilirea ordinului hidrografic s-a folosit sistemul lui Strahler, astfel:
Se atribuie ordinul 1 segmentelor terminale (elementare), care nu mai primesc afluenți;
Segmentele rezultate din unirea a două segmente de ordinul 1 li se atribuie ordinul 2;
Segmentelor rezultate din unirea a două segmente de ordinul 2 li se atribuie ordinul 3, ș.a.m.d.;
La unirea a două segmente de ordine diferite, se păstrează ordinul de rang superior.
Situația ordinelor hidrografice a albiilor din bazinul hidrografic Valea Rea este prezentată tabelar mai jos:
Tab 4
Schema hidrografică în sistem Strahler
2.7.2 Lungimea rețelei hidrografice (Lr)
Lungimea rețelei hidrografice este unul dintre cei mai uzuali parametri ai bazinului, stând la baza determinării altor parametri morfometrici.
Se determină pe baza măsurătorilor cu planimetrul digital folosind materialul cartografic din dotare.
Reprezintă suma lungimilor tuturor albiilor din bazinul Valea Rea.
În urma calculelor a rezultat că lungimea rețelei hidrografice este de 1710 m.
2.7.3 Densitatea rețelei hidrografice
Densitatea rețelei hidrografice este dată de raportul dintre lungimea rețelei hidrografice și suprafața bazinului.
Dr=
Dr =20,80 m/ha
este lungimea rețelei hidrografice în m;
F este suprafața bazinului în ha
In cadrul bazinului Valea Rea densitatea rețelei hidrografice este de 20,80 m/ha
Această caracteristică morfometrică caracterizează fragmentarea pe orizontală a reliefului și implicit relațiile de cauzalitate dintre relief și procesele torențiale.
Se consideră că pentru valori, bazinele sunt puternic predispuse la torențialitate, deoarece expun acțiunii scurgerii concentrate a apelor o arie mai întinsă.
Densitatea hidrografică (Dh)
Reprezintă raportul dintre numărul total de albii sau de segmente de albie cu proprietăți genetice și funcționale asemănătoare (N) și suprafața bazinului (F)
Dh=
Densitatea segmentelor de ordinul I, II, III, se calculează cu relațiile:
Dk1== 13,99 m/ha
Dk2== 6,81 m/ha
Lungimea albiei principale
Lungimea albiei principale se măsoară pe planul de situație, urmărind traseul de la obârșie la emisar. În cazul bazinului hidrografic torențial Valea Rea lungimea albiei principale este dată de cea mai lungă dintre albii.
Astfel în urma planimetrării a rezultat că lungimea albiei principale este de 870 m.
Panta medie a albiei principale (Ia)
Panta medie se determină ca raport între diferența de nivel dintre punctele extreme (Hob și Hav) și lungimea albiei principale.
Panta medie a albiei principale (Ia ) se determină ca raport între diferența de nivel ΔHa , dintre punctele extreme ale albiei și lungimea acesteia, redusă la orizont (La )
Ia =0,4022
Hob reprezintă cota punctului de obârșie;
Hav este cota talvegului în punctul care materializează vârful conului de dejecție.
Pentru bazinul studiat panta albiei principale este de 40,22 %.
Procese torențiale
Procesul torențial înglobează mai multe fenomene torențiale, cum ar fi scurgerea torențială, eroziunea torențială, transportul torențial și sedimentarea torențială.
Acest proces, cu toate cele patru aspecte ale lui, fiecare mai intens sau mai puțin intens, caracterizează torențialitatea unui curs de apa natural, el reflectând, sub o formă sintetică, atât particularitățile scurgerii în cuprinsul bazinului cât și capacitatea de eroziune, de transport de aluviuni și de sedimentare a cursului de apă.
Procesele torențiale din bazinul hidrografic Valea Rea au dus la apariția fenomenelor de eroziune în suprafață, eroziune în adâncime și laterală, transport de aluviuni și depuneri sedimentare.
Se constată că eroziunea în adâncime este mai activă în treimea mijlocie a albiilor iar eroziunea laterală se dezvoltă pe sectorul inferior al albiei principale dând naștere la surpări de maluri.
Procesele torențiale sunt favorizate și de înclinarea mare a terenului, panta medie a versantului fiind de 57.72 %. Aceste pante intensifică alunecările (porniturile umede) pe suprafețe mici și coluviule (pornituri uscate) extinse în sectorul mijlociu și inferior al albiei principale.
In zona inferioară a albiilor, în amonte de confluența cu emisarul, unde panta terenului și viteza curentului scade, apar depuneri de aluviuni având dimensiuni variate, dar în special grosiere alcătuind conul de dejecție.
Aluviunile fine transportate în suspensie sunt preluate de emisar și periclitează obiectivele din aval.
Lucrări executate în trecut
In bazinul hidrografic Valea Rea nu s-au executat în trecut lucrări de corectare a torenților.
CAPITOLUL III
NECESITATEA ȘI OPORTUNITATEA INVESTIȚIEI
OBIECTIVE PERICLITATE DE VIITURI
Principalele obiective economice din zonă cere reclamă apărarea cu ajutorul lucrărilor de amenajare a bazinetului sunt următoarele:
1.Obiective afectate direct de viiturile din bazinul hidrografic Valea Rea:
Drum auto forestier Valea Boga care duce la satul de vacanța Boga
Pagubele produse de viituri torențiale în cazul acestui drum constau în:
-avarierea platformei drumului pe diferite tronsoane de diferite lungimi;
-avarierea podețelor, având drept consecință diminuarea accesibilității în bazin pe diferite perioade de timp.
Așezările omenești situate in aval de perimetrele torențiale. Cea mai afectată așezare este comuna Pietroasa care la viiturile din aprilie 2004 a avut numeroase pagube atât asupra terenurilor din cuprinsul comunei cat si asupra bunurilor locuitorilor din comună. Următoarele comune afectate de viiturile torențiale sunt cele situate in aval de comuna Pietroasa : satele Gurani, Cociuba Mica, Poieni de Sus, Poieni de Jos etc.. Aceste așezări omenești sunt situate in imediata apropiere a albiei râului și astfel sunt foarte vulnerabile la viiturile torențiale.
Drum auto care leagă așezările omenești
2. Obiective afectate indirect de viiturile din bazinul hidrografic Valea Rea , în urma coroborării cu viituri din bazine învecinate:
Alte efecte negative ale viiturilor:
Înălțarea patului emisarului (Crișul Pietros), ca urmare a depunerilor eterogene de aluviuni;
Afectarea terenurilor forestiere din cuprinsul bazinului de eroziune în adâncime și laterală, fapt ce duce la diminuarea productivității și distrugerea efectivă a acestora;
Distrugerea faunei salmonicole ca urmare a creșterii turbidității apei în adâncime;
Diminuarea valorii estetico-sanitare a zonei, această zonă are un înalt potențial turistic fiind vizitată de un mare număr de turiști
Afectarea instalaților pentru captarea apelor, știind faptul că din această zonă se captează apele pentru alimentarea atât a orașului Ștei cât și a comunelor din apropiere
Din cele enumerate mai sus rezultă, privit prin prisma pagubelor produse deja, dar si a celor potențiale, caracterul oportun si necesar al amenajării albiei pârâului torențial cu lucrări hidrotehnice transversale.
Orice întârziere a intervențiilor duce la o intensificare a procesele de degradare si la îngreunarea unor posibile intervenții ulterioare, prin intrarea in procesul torențial – erozional al unor suprafețe din jur, amplificându-se pagubele ce produse : noi pierderi de terenuri productive, spălarea stratului de sol, eroziunea excesiva, ceea ce va conduce mai târziu la necesitatea proiectării unor lucrări evident mai scumpe si mai pretențioase si cu rezultate pozitive mai greu de obținut.
CAPITOLUL IV
CALCULUL DEBITULUI LICHID MAXIM DE VIITURĂ
Clasa de importanță a lucrărilor proiectate și probabilitățile de depășire a debitelor maxime
Deoarece valorile debitului maxim de viitură depind de probabilitățile de depășire (asigurare) care se asociază acestor valori standardele în vigoare fac precizări legate de adoptarea probabilității de calcul.
Lucrările hidrotehnice de amenajare a rețelei hidrografice torențiale Valea Rea după durata de funcționare se consideră permanente deoarece se proiectează pentru o durată de exploatare egală cu cel puțin cu durata normată de existență. După însemnătatea funcțională în cadrul unei amenajări complexe, integrale și integrate se încadrează în grupa de lucrări principale, deoarece distrugerea totală sau parțială ar provoca reducerea parțială a funcționalității obiectivelor apărate.
După specificul folosinței, importanța economică și socială, obiectivele care necesită construcții hidrotehnice de amenajare a rețelei hidrografice torențiale se încadrează în grupele menționate în tabel următor.
Tab5 Probabilități de depășire a debitelor maxime
4.2 Probabilitățile de depășire a debitelor maxime
Deoarece valorile debitelor lichide maxime de viitură depind de probabilitățile cu care se asociază acestor valori, este necesară în primul rând stabilirea acestor probabilități.
4.3 Calculul debitului maxim corespunzător probabilității de referință (1%)
In studiile preliminare urmează să se aplice două metode, iar în proiectele de execuție două sau trei metode în funcție de clasa de importanță a lucrărilor proiectate . In toate situațiile una dintre metode este “Formula rațională”.
Metodologia prevede ca pentru evaluarea debitului lichid maxim de probabilitate 1% în profilul de control al unui bazin hidrografic să se aplice mai multe metode de calcul recomandate în studiile și proiectele de amenajare a torenților .
La alegerea metodelor de calcul s-a ținut seama de domeniile de aplicabilitate și în proiectul de față sunt prezentate următoarele metode :
formula rațională, varianta 1 ;
formula ploii orare ;
diagrama morfo-etalon ;
4.3.1. Formula rațională
Este una dintre cele mai vechi metode folosite în calculul debitului lichid maxim de viitură și prezintă, după cum ne arată și denumirea, o structură rațională, adică o structură care este derivată din relația debitului: Q=W/T.
În țare noastră, formula rațională a fost asimilată de majoritatea lucrărilor de hidrologie inginerească, inclusiv de standardele de specialitate, care o recomandă pentru bazinele hidrografice mai mici de 5000 ha, atunci când numărul de stații hidrometrice ale căror date se pot prelucra prin metode directe, este relativ scăzut (STAS 4068/1-82).
a) Debitul lichid maxim probabil de viitură
Formula rațională pentru debitul lichid maxim de viitură generat de o ploaie torențială având probabilitatea de 1%, respectiv Qmax1% (m3/s), are expresia:
unde:
c- coeficientul de scurgere mediu pe bazin
i1%- intensitatea medie a ploii de calcul de probabilitate 1% având durata egală cu timpul de concentrare a scurgerii în bazinul respectiv (mm/mm)
F- suprafața bazinului hidrografic (ha)
In cazul aplicării formulei raționale trebuie determinate:
-coeficientul de scurgere mediu pe bazin
-intensitatea medie a ploii de calcul pentru care este necesara stabilirea duratei ploii de calcul
Timpul mediu de concentrare a scurgerii
Acesta reprezintă durata de timp exprimată în minute, necesară curentului de apă pentru a parcurge distanța dintre punctul cel mai îndepărtat hidrologic și secțiunea de calcul sau profilul de control al bazinului și este dat de relația:
Tc=Tv+Ta , în care:
Tc- durata medie de concentrare a scurgerii (min)
Tv- timpul de scurgere pe versanți (min)
Ta- timpul de scurgere pe albie(min)
Timpul de scurgere pe versanți (Tv) reprezintă durata de timp necesară parcurgerii de către curentul de apă a unui versant având lungimea egală cu a versantului mediu și aceeași pantă cu acesta, fiind dat de relația:
Tv==0.5
Lv- lungimea medie a versanților care se asimilează cu lungimea de calcul a versanților(Lcv în m);
Iv- panta medie a versanților care se asimilează cu panta medie a bazinului(Ib)sub formă zecimală.
In bazinul hidrografic Valea Rea timpul de scurgere mediu pe versanți este de:
Tv = 9,32 = 10 minute
Timpul de scurgere pe albie este timpul necesar parcurgerii de către curentul de apă a albiei principale de la obârșie până la secțiunea de calcul și este dată de relația:
= 2,29 = 3 minute
In care : k este un coeficient de rugozitate al albiilor. Deoarece, în cazul bazinului hidrografic Valea Rea albia este neânierbată se va lua valoarea de 0.00167 pentru k;
La-lungimea albiei principale exprimată în metri;
Ia-panta albiei principale exprimată sub formă zecimală. Deci:
Ta = 3 minute
In bazinul hidrografic Valea Rea timpul de concentrare a scurgerii este de:
Tc= 13 minute
c)Calculul intensității medii a ploii de calcul
Cea mai recentă metodologie de determinare a caracteristicilor de calcul ale ploilor torențiale, elaborată de Maria Platagea, constă în încadrarea bazinului Valea Rea în zona pluvială D3 și determinarea intensității medii a ploii de calcul în funcție de durata acesteia întocmindu-se graficul de variație I= f (t).
In urma întocmirii graficului de variație s-a stabilit că intensitatea medie a ploii de calcul pentru bazinul Valea Rea este de 2,48 mm/min.
d)Coeficientul de scurgere mediu pe bazin
Raportând cantitatea de apă scursă pe o suprafață oarecare la precipitațiile care au generat scurgerea respective se obține coeficientul de scurgere. Acest coeficient este adimensional și întotdeauna subunitar, iar valoarea sa depinde de caracteristicile vegetației și stațiunii de pe teritoriul respective.
Pentru clasificarea hidrologică “calitativă” a arboretelor s-a apelat la relația coeficientului de scurgere pusă sub forma (N. Lazăr, 1984):
c=1-
In aceasta relație avem:
c- coeficientul de scurgere
H- cantitatea de precipitații
Z- retenția
I-infiltrația
Cz- coeficientul retenției
CI- coeficientul infiltrației
Coeficientul retenției este exprimat în funcție de cantitatea de precipitații generată de ploaia de calcul și de categoria hidrologică în care se încadrează tipul de folosință, iar coeficientul infiltrației în funcție de intensitatea medie a ploii de calcul și de textura solului.
Pentru fiecare categorie sau sub categorie de teren, corespunzătoare unităților de studiu hidrologic se determină coeficientul sau de scurgere, coeficientul mediu pe bazin rezultând prin calculul mediei ponderate cu suprafața a coeficienților fiecărui u.s.h.
In cazul bazinului hidrografic Valea Rea cantitatea de precipitații este de:
Hp% = ip% T
H% = 27,23 mm
Diagrama de variație a intensității ploii i ( mm/min ) , în raport cu durata acesteia T ( min ) la probabilitatea p% = 1% s-au făcut folosind datele din tabelul intensității medii a ploii de calcul
In continuare vom desena diagrama de variație a intensității ploii de calcul :
Fig 12
Pentru calculul coeficientului de scurgere mediu pe bazin se întocmește un tabel pentru centralizarea datelor :
Tab 6 Calculul coeficentului de scurgere
După cum se poate observa din tabelul anterior, calculul coeficienților de retenție și implicit a celor de scurgere a fost făcută pe categorii funcționale în funcție de cartarea hidrologică a terenurilor .
Făcând o medie ponderată cu suprafața a coeficientului de scurgere obținut pentru fiecare subcategorie hidrologică se obține o valoare suficient de apropiată de cea a coeficientului de scurgere mediu pe bazin .
în care :- ci este coeficientul de scurgere pentru categoria de teren i ;
Fi suprafața categoriei i ( ha )
F suprafața bazinetului .
După efectuarea calculelor a rezultat , pentru bazinului hidrografic Valea Rea , următoarea valoare pentru coeficientul de scurgere mediu pe bazin :
c = 0.29
d) Debitul lichid maxim de viitură
In urma aplicării formulei debitului maxim de viitură valoarea acestui debit estimat cu ajutorul formulei raționale:
Q max 1% = 9.37 m 3/ s
4.3.2 Diagrama “morfoetalon”
Pentru valoarea maxima a coeficientului de scurgere ( c=1) formula rațională capătă forma mai restrânsă:
Qe, 1%= 0.167 i F = qe,1% F
In care debitul maxim (Qe, 1%) corespunde unui bazin ipotetic cu substrat litologic impermeabil, lipsit de sol, înveliș vegetal și microdepresiuni la suprafața terenului. Acestui bazin i s-a atribuit denumirea de bazin torențial “morfo-etalon” iar debitul pe care îl propagă a fost denumit debitul maxim de viitură “morfo-etalon” (I. Clinciu, 1983).
Pentru aflarea valorii qe, 1% pentru zona pluvială în care se află bazinul studiat, valoarea obținută pe cale grafică se înmulțește cu un coeficient K. Acest coeficient are valoarea 0.906, deoarece bazinul se găsește în zona pluvială M1.
Din diagrama corelației dintre debitul specific maxim morfo-etalon și suprafața bazinelor , s-a găsit pentru bazinul hidrografic Valea Rea valoarea debitului specific maxim “morfo-etalon” de 0,46. De aici rezultă ca pentru zona pluvială în care se situează bazinul, qe,1% este de 0,906.
Qe, 1% = qe, 1% F = 29.04 m3/s
Qmax, 1% = c Qe, 1% = 8.43 m3/s
4.3.3 Formula „ploii orare”
Debitul lichid maxim probabil de viitură de asigurare 1% a fost propus de Leonard Mustață se obține în funcție de suprafața bazinului, coeficientul mediu de scurgere și precipitațiile maxime orare, cu ajutorul formulei:
In care:
F- suprafața bazinului în km2
C-coeficientul de scurgere mediu pe zone geografice pe teritoriul României (coeficientul este de 0,50);
H60-precipitațiile maxime orare calculate pe raioane climatice pe teritoriul României la asigurarea de 1% (în acest caz H60=100mm);
n-exponent subunitar, raionat pe teritoriul României (pentru acest bazin hidrografic aceasta are valoare de 0.48).
După efectuarea calculelor s-a obținut un debit maxim de viitură de
Qmax, 1% = 8.62 m3/s.
4.4. Debitul maxim la probabilitatea de calcul si de verificare
Fiecărei construcții hidrotehnice proiectate care se clasifică după importanța economică și socială a obiectivului pe care-l apără, după durata sa de exploatare și după funcțiunea pe care lucrarea o are în sistemul hidrotehnic i se atașează două probabilități teoretice de depășire: una care corespunde debitului maxim de calcul (debitul maxim teoretic luat în considerare pentru dimensionarea construcției) și alta care corespunde debitului maxim de verificare (debitul maxim teoretic luat în considerare pentru verificarea construcției).
În general vorbind debitul maxim de probabilitate p% nu corespunde ploii de aceeași probabilitate, la geneza debitului lichid participând, în afară de ploaie și bazinul hidrografic cu toate componentele lui: substratul petrografic, relieful, solul și învelișul vegetal. Fiindcă influențele hidrologice ale acestor componente nu se păstrează constante în timp (solul și mai ales învelișul vegetal se pot modifica ușor) ar trebui definită o stare fizico-geografică „probabilă” a bazinelor torențiale, pentru o perioadă de timp egală cu durata de funcționare normată a lucrărilor de amenajare, iar debitele din motive de simplificare, se admite că asigurarea debitului maxim de viitură este egală cu asigurarea ploii torențiale care l-a generat.
Bazându-ne pe aceste considerente, Normativul de proiectare în vigoare (1995) prescrie modul de determinare a debitului maxim de viitură de probabilitate 1% (Qmax.1%) plecând de la ploaia de aceeași probabilitate. Trecerea la debitul maxim corespunzător altei probabilități de depășire se face cu ajutorul relației:
Qmax, p%=Kp% Qmax 1%
În care coeficientul Kp% (dat în tabel corespunde probabilitătii teoretice de depășire p% pe care proiectantul o stabilește, de fiecare dată, în conformitate cu prevederile standardului în vigoare (STAS 4086/2-82), în funcție de importanța construcției proiectate și de condițiile în care construcția urmeasă să fie exploatată.
Tab 7
În funcție de debitele maxime obținute prin cele trei metode folosite, se stabilește în primul rând debitul maxim la probabilitatea de referință (p%=1%), iar apoi se face trecerea debitele ce corespund probabilităților de calcul și de verificare.
În ceea ce privește adoptarea debitului de referință se precizează:
se adoptă debitul prin formula rațională dacă are valoarea cea mai mare;
dacă altă formulă dă un debit mai mare cu cel mult 30%, se adoptă acel debit;
dacă cel mai mare debit depășește cu 30% valoarea obținută prin formula rațională, se adoptă debitul formulei raționale la care se adaugă 30%.
Din cele menționate anterior ne reiasă
Tab8 Adoptarea debitului
CAPITOLUL V
CALCULUL TRANSPORTULUI DE ALUVIUNI
5.1.Transportul de aluviuni mediu anual
5.1.1.Generalități
Pentru bazinul hidrografic Valea Rea care este un bazin mic, se poate aplica cu rezultate bune metoda elaborată de R. Gaspar și Al. Apostol. Prin această metodă se prognozează separat volumul de aluviuni antrenat de scurgerea dispersă de pe versanți și separat volumul de aluviuni antrenat de scurgerea concentrată din albii și malurile aferente.
Metoda poate servi pentru :
determinarea potențialului torențial al bazinelor hidrografice mici;
dimensionarea capacității de retenție pe care trebuie să o asigure barajele intr-un interval de timp dat ;
estimarea eficienței hidrologice și antierozionale a lucrărilor proiectate, înainte și după amenajare.
Pentru o durată relativ lungă metoda Gaspar-Apostol permite evaluarea orientativă a volumului mediu anual de aluviuni, Wa (m3/an) care trece intr-o sectiune de calcul dată a unui bazin hidrografic torențial prin intermediul formulei
Wa=Wav+Waa
În care:
Wav este volumul mediu anual de aluviuni rezultate din erodarea versanților (m3/an)
Waa este volumul mediu annual rezultat din erodarea albiilor (m3/an).
Transportul de aluviuni mediu anual de pe versanți
Pentru evaluarea cu caracter orientativ a volumului de aluviuni mediu anual provenit din erodarea versanților, se utilizează relația:
în care:
a este un coeficient adimensional (acest coeficient se ia din tabele în funcție de lungimea versanților). În cazul bazinului hidrografic Valea Rea valoarea acestui coeficient este de 1,593157
b este un coeficient de reducere a volumului de aluviuni antrenate de pe versanți în cazul când aceștia sunt constituiți dintr-o succesiune de terase sau au partea inferioară în pantă ușoară, condiții în care sedimentarea și consolidarea locală a aluviunilor este posibilă. La bazinul Valea Rea valoarea acestui coeficient este de 1.0044875
Iv este panta medie a versanților bazinului, se asimilează cu panta medie a bazinului care este de 0,5772 %.
qvi este indicele specific de eroziune în suprafață (m3/an/ha) al U.S.H. Valorile eroziunii pe versant specifice pe categorii de terenuri sunt date în următorul tabel:
Tab10 Coeficentul de eroziune
Volumul mediu de aluviuni anual provenit din erodarea versanților este:
Wav = 25.834 m3/an
Transportul de aluviuni mediu anual de pe albie
În scopul evaluării volumului mediu anual de aluviuni provenite din erodarea albiilor și a malurilor aferente, se folosește formula:
în care:
qai este indicele de eroziune în adâncime pe sectorul “i”, determinat grafic în funcție de lățimea albiei și granulometria predominantă a aluviunilor;
b este coeficient adimensional de reducere a volumului de aluviuni antrenate de pe albii. El are aceeași valoare cu coeficientul b de la punctual 5.1.2.
ii este valoarea etalon a pantei albiilor de o anumită lățime, avută în vedere la determinarea indicelui specific de eroziune, determinată tot pe cale grafică
iai este panta medie a sectorului “i” calculată conform planului de situație;
. Li este lungimea sectorului de albie “i” având aceleași caracteristici pe toată lungimea sa;
Toți acești factori au fost centralizați în tabelul următor:
Tab 11
Dat fiind faptul că nu întreaga lungime a albiilor furnizează aluviuni, lungimile de calcul pentru transportul de aluviuni se vor diminua cu 20% pentru albiile de ordinul I, cu 25% pentru albiile de ordinul II, cu 30% pentru albiile de ordinul III.
Valoarea indicelui de eroziune specific qai pentru diametrul mediu al aluviunilor între 1 și 7 cm și a pantei “etalon” s-au luat din diagrama acestora, cazul 5<Z<10 mm.
Valoarea retenției s-a calculat ca o medie ponderată cu suprafața, așa cum reiese din următorul tabel:
Tab 12 Valoarea retenției
S-a obținut pentru bazinul Valea Rea valoarea retenției de:
Waa = 409.43 m3/an
În bazinul hidrografic Valea Rea volumul mediu anual de aluviuni este:
Wa = 435.27 m3/an
Transportul de aluviuni la o ploaie torențială
Pentru evaluarea orientativă a transportului de aluviuni provocat de o ploaie torențială, cu asigurarea p%, Wal1%, se recomandă aplicarea formulei I.I. Herheulidze, care pentru p%=1% are următoarea formulă:
Wal1%=10 b c F H1% , unde:
b este un coeficient care depinde de procentul suprafeței degradate, din totalul suprafeței bazinului și de panta medie a albiei principale;
c este coeficientul de scurgere mediu pe bazin;
F este suprafața bazinului în km2;
H1% este înălțimea stratului de precipitații cu asigurarea 1%, în mm, la durata de concentrare a scurgerii din bazin.
Se consideră terenuri excesiv erodate albiile torentului și baza malurilor. Suprafața se determină înmulțind lungimile degradate ale albiilor de diferite ordine cu lățimea acestora, la care se adaugă 50%, considerând degradările la baza malurilor.
Determinarea transportului de aluviuni la o ploaie de altă asigurare se face prin intermediul coeficientului de corecție Kritki – Menkel.
Tabel 13 cu suprafețele degradate ale albiilor:
La această valoare se va mai adăuga o valoare egală cu 50 % din această suprafață deoarece apar degradari și pe malurile albiilor de unde ne rezultă o valoare de 16230 m2
Rezultă că procentul terenurilor afectate de eroziune excesivă este de 1.97 %.
Daca vom face interpolarea din tabelul următor vom obține:
Astfel, avem:
b = 12,39
H1%=27,23
c=0,29
Pentru bazinul torențial Valea Rea s-a obținut un transport de aluviuni la o ploaie torențială cu asigurarea de 1% de:
Wal1%= 808.71 m3
Volumul de aluviuni capabil de a forma aterisamente
5.3.1.Volumul provenit din transportul mediu anual
Pentru estimarea orientativă a volumului de aluviuni care ar putea forma aterisamente (Watera), autorii R. Gaspar și Apostol recomandă aplicarea formulei:
Watera=A Wav+B Waa
În care A și B sunt coeficienți dați tabelar în funcție de diametrul și proveniența aluviunilor de pe versanți sau de pe albii. Acești coeficienți sunt, în cazul bazinului Valea Rea:
A=0.20
B=0.60
Watera= 250.82 m3
Volumul provenit în urma unei ploi torențiale
Estimarea orientativă a volumului de aluviuni care ar putea forma aterisamente la o ploaie având asigurarea p% utilizează relația:
Se calculează pentru asigurarea de 1%:
308.52 m3
CAPITOLUL VI
SOLUTIA TEHNICA DE AMENAJARE
6.1 Masuri si lucrari pe versantii bazinului
Ținând seama de condițiile naturale în care s-au declanșat și dezvoltat procesele torențiale, soluțiile tehnice pe versanții bazinului vor fi stabilite diferențiat, în raport cu folosința terenului, natura și structura vegetației, natura și intensitatea procesului de degradare. Deoarece în prezent nu sunt posibile și nici necesare restructurări de folosințe, prin măsurile și lucrările preconizate pe versanții bazinelor, vom urmării creșterea eficienței hidrologice și antierozionale a vegetației forestiere din bazinetul luat în studiu.
Pentru amenajarea hidrologică a fondului forestier s-au propus următoarele lucrări:
menținerea prevederilor amenjamentului de a constitui subunități de protecție absolută, în care să nu se aplice tratamente;
interzicerea tăierilor definitive în parchete neregenerate, ele să fie executate numai după ce semințișul a pus integral și definitiv stăpânire pe sol;
reducerea cotelor de tăieri sub posibilitatea fixată prin amenajament și respectarea riguroasă a amplasării masei lemnoase, a mărimii parchetelor, a timpului de revenire cu tăieri în parchetele alăturate, a caracterului și intensității tăierilor în conformitate cu tehnica tratamentelor;
amânarea tăierilor definitive în parchetele incomplet regenerate sau în care semințișul a devenit neutilizabil;
efectuarea lucrărilor de completare a regenerării, astfel încât solul să fie în permanență acoperit cu vegetație;
executarea lucrărilor de substituție sub masiv, în benzi;
extinderea rețelei de drumuri de versant;
adoptarea tratamentelor cu regenerare sub masiv astfel încât solul să fie în permanență acoperit.
Pentru măsurile de îngrijire a semințișului se recomandă următoarele:
protejarea semințișului instalat;
descopleșirea semințișului de buruieni;
mobilizarea solului în jurul puieților;
completarea regenerării naturale;
predegajarea semințișurilor;
protecția semințișurilor.
Avantajele adoptării regenerării naturale constau din următoarele:
asigură continuitatea speciilor și a populațiilor locale, cel mai bine adaptate stațiunii;
menține, conservă și ameliorează mai bine bonitatea solurilor forestiere, împiedicând sau reducând pericolul declanșării unor procese torențiale sau de degradare;
se evită instalarea unor culturi nesigure și vulnerabile la acțiunea factorilor perturbanți care acționează în zonă.
Aplicarea operațiunilor culturale
Dat fiind faptul că multe din arboretele din bazin sunt tinere și necesită intervenții, acestea trebuie să fie judicios executate, luând în considerare stadiul de dezvoltare a fiecărui arboret în parte.
Curățirile reprezintă intervenții aplicate în pădurea cultivată în fazele de nuieliș și prăjiniș, în scopul înlăturării exemplarelor necorespunzătoare ca specie și conformare. Pentru aceasta se urmăresc următoarele obiective:
reglarea raporturilor interspecifice și ameliorarea compoziției;
îmbunătățirea stării fitosanitare a arboretului remanent;
ameliorarea mediului intern al pădurii, cu efecte favorabile asupra capacității productive și protectoare, ca și asupra stabilității generale a acestuia;
menținerea integrității structurale a arboretului.
Prima curățire se execută la câțiva ani (3-5) ani după ultima degajare, când arboretul se găsește în faza de nuieliș-prăjiniș, iar înălțimea sa medie depășește, în general, trei metri. Periodicitatea executării curățirilor este de 3-5 ani în făgete și amestecuri de fag cu rășinoase.
Răriturile sunt lucrări executate repetat în fazele de păriș, codrișor și codru mijlociu și care se preocupă de îngrijirea individuală a arborilor, în scopul de a contribui cât mai activ la ridicarea valorii productive și protectoare a pădurii cultivate. Ele devin astfel cele mai pretențioase, complexe și mai intensive operațiuni culturale, cu efecte favorabile asupra generației existente, cât și asupra viitorului arboret.
Principalele obiective urmărite sunt:
ameliorarea calitativă a arboretelor;
ameliorarea structurii genetice a populațiilor arborescente;
activarea creșterii în grosime a arborilor valoroși;
luminarea mai pronunțată a coroanelor arborilor de valoare și crearea de condiții mai favorabile pentru fructificație;
mărirea rezistenței pădurii la acțiunea vătămătoare a factorilor biotici și abiotici, menținerea unei stări fitosanitare cât mai bune și a unei stări de vegetație cât mai active a arboretului rămas;
modelarea eficientă a mediului intern al pădurii.
Se va aplica metoda răriturilor selective, iar din cadrul acestora, răritura combinată (mixtă), aceasta constând din selecționarea și promovarea arborilor celor mai valoroși ca specie și conformare, mai bine dotați și plasați spațial, intervenindu-se după nevoie atât în plafonul superior cât și în cel inferior. Din punct de vedere al intensității, răriturile se recomandă să fie moderate, date fiind condițiile de teren în care urmează să se aplice, însă la un interval mai scurt de timp, știut fiind faptul că între intensitate și periodicitate există o strânsă interdependență.
Pentru alegerea tratamentelor, conform normelor în vigoare, se au în vedere atât funcția atribuită pădurii (de protecție hidrologică, antierozională și climatică), cât și structura arboretului. Luând în considerare aceste aspecte se optează pentru alegerea tratamentului tăierilor cvasigrădinărite. Acestea constau din rărirea treptată și pronunțat neuniformă a arboretelor exploatabile, pe ochiuri care se deschid și se lărgesc progresiv, într-o perioadă lungă de timp, urmărind asigurarea regenerării din sămânță sub masiv, precum și realizarea de arborete cu structuri diversificate, relativ pluriene și de ridicată eficiență polifuncțională.
Toate aceste măsuri au fost preconizate cunoscând următoarele cerințe și orientări noi în ceea ce privește mărirea eficienței hidrologice și antierozionale a pădurilor:
raportată la bazinul hidrografic torențial din care face parte, suprafața împădurită constituie un subsistem subordonat cu o finalitate proprie, dar perfect corelată cu strategia sistemului de rang superior care este bazinul hidrografic amenajat; ca urmare gospodărirea pădurilor trebuind să fie integrată în ansamblul mult mai complex al amenajării bazinelor hidrografice torențiale;
dat fiind dereglajul hidrologic instalat în cuprinsul acestor bazine se impune menținerea procentului de împădurire cel puțin la nivelul actual, iar acolo unde este posibil, chiar majorarea lui;
Suprafața împădurită să aibă o anumită distribuție și structură astfel încât ea să exercite cu maxim de eficiență funcțiile de ordin hidrologic și antierozional, impunându-se realizarea de păduri cu structuri biocenotice cât mai apropiate de structurile pădurilor naturale, din punctul de vedere al compoziției, densității, etajării pe verticală a populațiilor de arbori și arbuști etc.
reconstrucția ecologică presupune tehnologii bazate pe interzicerea tăierilor rase, prelungirea perioadelor de alăturare a parchetelor și promovarea de tratamente intensive cu regenerare sub masiv;
interzicerea pășunatului în păduri, plantații și arborete tinere;
urmărirea tuturor dăunătorilor chiar dacă starea fitosanitară actuală este corespunzătoare.
Principiul fundamental care trebuie aplicat este cel al conjugării lucrărilor, știut fiind faptul ca deși refacerea învelișului vegetal (forestier, mai ales) reprezintă calea fundamentala de urmat in lupta cu fenomenele torențiale, acest lucru nu poate fi realizat fără ajutorul direct al lucrărilor biotehnice si hidrotehnice.
Ținând seama de condițiile naturale si social-economice in care s-au declanșat si dezvoltat procesele torențiale, soluțiile tehnice pe versanții bazinului pot fii stabilite diferențiat, in raport cu folosința terenului, natura si structura vegetației, natura si intensitatea fenomenelor de degradare.
Întrucât în prezent nu sunt posibile și nici necesare restructurări de folosințe, prin măsurile și lucrările preconizate pe versanții bazinului se va urmări creșterea eficacității hidrologice și antierozionale a arboretelor din bazin.
Soluția tehnica de amenajare consta dintr-un ansamblu de lucrări biotehnice si hidrotehnice care se iau in vederea ameliorării hidrologice a bazinului hidrografic torențial.
In privința tipurilor de pădure existente pe stațiunile din cadrul P.C. in general ele sunt in concordanta cu acestea din punctul de vedere al productivității . Aceasta ținând cont de caracterul natural al tipurilor de pădure .
Din punctul de vedere al compozițiilor insa , după cum s-a mai arătat , funcție de etajele de vegetație existente , procentul rășinoaselor este sub normal de 20-25% cat ar fi necesar . Aceasta situație se datorează si faptului ca acestea au fost extrase cu preferința prin diverse tăieri , uneori chiar prin delicte .
De aceea in viitor , prin tratamentele ce se vor aplica vor trebui introduse molidul si bradul chiar si in făgetele premontane si montane in procent de pana la 20% . In rest se poate regenera fagul in proporție de 60-70% , pe restul trebuind sa se intervină si cu paltin de munte sau chiar frasin .
Referitor la caracterul actual al tipurilor de pădure situația este :
natural fundamental de productivitate superioara si mijlocie ..………. 71%
natural fundamental de productivitate inferioara………………………8%
natural fundamental subproductiv………… …………………….….. 5%
parțial derivat …………………………………………………………6%
total derivat ………………………… …………………………..……3%
artificiale ………………………………………………….……………5%
tinere nedefinite……………………………………………..…………2%
terenuri goale ( clasa de regenerare )
Total ……………………………….…………100%
Tipurile natural fundamentale de productivitate superioara , mijlocie si inferioara ocupa 84% , aici putându-se interveni doar cu masuri de proporționare a amestecurilor pentru a promova specii mai productive , respectiv rășinoase si paltin .
In schimb vor trebui înlocuite intr-un timp scurt arboretele slab productive 5% , cele total derivate 3% , prin tratamente adecvate .
In cele parțial derivate , proporționarea amestecului se poate face prin aplicarea corecta a operațiunilor culturale
Starea sanitara a pădurii
In raza pădurii comunale Pietroasa in ultimul deceniu nu s-au semnalat calamitați provocate de boli criptogermice sau atacuri de insecte pe mari suprafețe ci doar izolat in zona Padiș la rășinoase care au fost combătute la timp prin acțiuni de igienizare .
In general starea sanitara a pădurii este buna , materialul doborât sau resturile de la diverse tăieri au fost adunate in grămezi pentru a nu fi focare de infectare sau surse de incendii .
Sunt evidențiate unele elemente care influențează negativ starea sanitara a pădurii si anume :
Vătămări in urma diverselor tăieri ( râniri ale scoarței si trunchiurilor pe 82,9 Ha )
Doborături de vânt pe 134,4 Ha in majoritate izolate
Rupturi cauzate de vânt si zăpada pe 136,5 Ha
Tulpini nesănătoase pe 115,5 Ha
Vătămări de vânt pe 6,0 Ha
Incendii pe 3,3 Ha
Uscări pe 7,5 Ha
Un alt factor destabilizator care influențează negativ dezvoltarea arboretelor este roca la suprafața, dar aici masurile de înlăturare a acestui impediment sunt minime .
Pentru prevenirea calamitaților si combaterea dăunătorilor se recomanda :
executarea la timp si in bune condiții a lucrărilor de îngrijire ( curatiri si rărituri ) pentru prevenirea rupturilor cauzate de cantitatea mare de zăpada ce cade mai ales in zona montana in culturile de rășinoase .
crearea pe cat posibil de arborete amestecate care sa reziste la acțiunea vântului
cojirea arborilor doborâți de rășinoase pentru a preveni dezvoltarea dăunătorilor in special Ipidae .
tăierile de igiena sa se execute la timp
adunarea resturilor de la diferitele exploatări in grămezi pentru a preveni incendiile si apariția dăunătorilor
Alte masuri ce se pot lua :
montarea de tăblițe avertizoare in legătura cu combaterea si prevenirea incendiilor
intensificarea pazei pentru prevenirea delictelor
interzicerea pășunatului in arboretele exploatabile si in curs de regenerare , la fel in cele tinere pentru a nu distruge semințișul utilizabil si in plantațiile executate .
Lucrări agrotehnice
Pajiștea, aflata in cuprinsul bazinetului torențial luat in studiu îndeplinește conform amenajamentului funcția de sursa de hrana pentru vânat.
Daca coroboram aceasta funcție cu cea antierozional, de protecție a solului, ne putem da ușor seama ca masurile si lucrările care se impun in acest caz trebuie sa aibă ca scop realizarea unei pășuni care prin asortimentul bogat de specii sa ofere vânatului o gama variata si bogata de nutreț, iar printr-o buna acoperire a solului sa îl protejeze de fenomenele erozionale .
In acest scop se impun următoarele lucrări si masuri:
aplicarea de amendamente calcaroase (in doze de 12-15t/ha) în scopul atenuării acidității și a îmbunătățirii structurii solurilor, precum si a creșterii potențialului de utilizare a îngrășămintelor chimice;
supraînsămânțări cu amestec de Pholeum pratense ( 10 kg/ha ) și Festuca pratensis ( 16 kg/ha ), trifoi alb(2kg/ha), ghizdei(2kg/ha);
fertilizarea cu îngrășăminte chimice in doze mici;
interzicerea pășunatului;
6.2. Măsuri si lucrări pe rețeaua hidrografica
Dinamica de dezvoltare a proceselor torențiale din bazin, precum si natura si importanta obiectivelor periclitate de viitura justifica necesitatea si oportunitatea intervenției cu lucrări hidrotehnice in cuprinsul rețelei torențiale din bazin. Aceste lucrări vor suplini efectul masurilor si lucrărilor proiectate pe versanții bazinului.
6.2.1 Lucrări hidrotehnice pe albie
Soluția hidrotehnica de amenajare a rețelei hidrografice va fi conceputa dintr-o suita de mai multe lucrări hidrotehnice transversale (baraje) racordate in bieful din aval al primului baraj printr-un canal de evacuare.
6.2.1.1.Lucrări transversale
Aceste lucrări ce se vor face in bazinul hidrografic Valea Rea vor avea următoarele funcțiuni:
– regularizarea si consolidarea albiei
– atenuarea viiturilor si retenția aluviunilor aduse de viituri
– crearea de condiții favorabile pentru instalarea vegetației forestiere pe aterisamentele dintre lucrări si pe terenurile surse de aluviuni de pe mal
Proiectarea barajelor va fii făcuta in raport cu datele si elementele ce se prezintă mai jos:
6.2.1.1.1.Perioada de amenajare
Se admite ca in acest interval se va produce o ploaie torențiala a cârei probabilitate de depășire este egala cu probabilitatea teoretica condițiilor speciale de exploatare a lucrărilor (in acest caz se ia p%=1%).
Aceasta perioada se ia din tabele in funcție de volumul provenit din transportul mediu anual. In cazul de fata perioada de amenajare este de 5 ani.
6.2.1.1.2.Volumul de aluviuni capabile de a forma aterisamente
Acest volum se calculează conform relației:
Astfel, pentru o perioadă de revenire de 5 ani, vom avea un volum de aterisamente W5 ani ater = 1562.66 m3.
6.2.1.1.3.Panta probabila de așezare a aluviunilor in aterisament (ia)
Panta probabilă de așezare a aluviunilor în aterisament se determină în funcție de diametrul aluviunilor.
Aceasta este denumita si panta de proiectare sau panta de calcul fiind panta care se admite in faza de proiectare si care se refera la panta medie a suprafeței după care se dispun aluviunile in amonte de lucrările transversale.
Panta se adopta pe baze pur empirice in funcție de granulometria aluviunilor transportate de torent. In acest bazin hidrografic aluviunile transportate se încadrează in categoria pietrișurilor grosiere si a bolovanilor cu diametru între 1 și 7 cm, panta de proiectare adoptându-se ca fiind de 3%.
6.2.1.1.4. Capacitatea de retentie a unui singur baraj
Numărul, înălțimea si amplasarea barajelor
Aceste probleme se studiază si se rezolva in următoarea succesiune:
se prezintă profilul longitudinal al albiei principale in zona ei inferioara de amplasare a lucrărilor (cca. 200 m incluzând si sectorul albiei care trece prin zona conului de dejecție)
se prezintă profilul transversal mediu in zona menționata adoptând pentru simplificare lățimea la baza a profilului se ia egala cu lățimea medie a albiei, recomandata anterior
in tabelul din câmpul profilului longitudinal se studiază variația capacitații de retenție a unui singur baraj, in funcție de înălțimea lui.
Se va calcula cu următoarea formula:
În care:
Ym este înălțimea utilă a lucrării
b este lățimea patului albiei, medie pe zona de formare a aterisamentului
m este coeficientul mediu de taluz al malurilor
ia este panta medie a talvegului albiei în zona formării aterisamentului
iat este panta de proiectare
Tab 14 Capacitatea de retenție a unui baraj
Pentru bazinul hidrografic Valea Rea s-au obținut următoarele valori:
ia = 0,4022
iat = 0,03
b = 7 m
Water = 1562 m3
Pentru a realiza o retenție totală a volumului de aluviuni preconizat, s-au ales 3 baraje, un baraj priza de canal de 6 m înălțime utilă si 3 baraje situate în amonte de barajul de priza cu înălțimea utilă de 6 m .
După cum se poate observa din tabel, barajele cu Ym de 6 m are o capacitate de retenție de cate 531.83 m3 pentru fiecare
6.2.1.1.5.Adâncimea de fundare
Normativele in vigoare diferențiază aceasta adâncime în funcție de înălțimea lucrării hidrotehnice transversale.
Deoarece datorita pantei mari exista riscul dezgolirii fundației in aval trebuie sa se respecte următoarea condiție:
in care:
Yi = adâncimea maxima de îngheț (aprox. 1,0 m)
ia(av)= panta albiei in bieful aval al barajului
Ym=înălțimea utila a barajului
Se obține:
Pentru barajul de 6 m se adoptă o adâncime de fundare de 2 m
6.2.1.1.6.Adâncimea de incastrare
Această se adopta in funcție de litologia terenului si de starea malurilor. Deoarece sunt prezente terenuri instabile, cu alunecări sau surpări de natura nisipoasa, argiloasa s-a adoptat o adâncime de incastrare d = 2 m pentru barajele.
Fig13 Incastrarea barajului
6.2.1.1.7.Tipul de baraj si materialul de construcție
Barajele proiectate vor avea profil trapezoidal cu fundație evazată, dimensionate cu eforturi de întindere pe paramentul din amonte, ca materiale de construcții propunându-se zidărie de piatra cu mortar de ciment (M100Z), deoarece acest material este rezistent la șocuri, vibrații si eroziuni, fiind ușor de procurat.
6.2.1.2.Lucrari longitudinale
Canalul de evacuare a apelor de viitura trebuie sa asigure:
regularizarea si consolidarea albiei torentului, in zona de amplasare
evacuarea si tranzitarea dirijata a scurgerilor torențiale si apărarea obiectivelor interceptate de viituri
refacerea si conservarea peisajului local, degradat de viiturile care s-au produs anterior
Pentru a asigura aceste efecte trebuie ca acest canal sa fi bine conceput si proiectat și să fie întreținut in mod regulat.
In acest caz canalul se amplasează in zona conului de dejecție având o lungime de 10 m și o pantă longitudinală de 0,4022 %, panta terenului din zona conului de dejecție. Canalul se va proiecta cu profil transversal dreptunghiular, optim din punct de vedere hidraulic si se va executa cu zidărie de piatra si mortar cu ciment.
Pentru a marii efectul estetic si decorativ al întregii amenajări, in cele doua zone limitrofe ale canalului vor fii prevăzute înierbări, precum si o plantație in aliniament.
Refacerea invelisului vegetal pe maluri si aterisemente
Din punct de vedere al instalării vegetației, atât terenurile reavene de pe malurile albiilor torențiale cat si depozitele torențiale de tip aluvial (aterisamente) sau proluvial (con de dejecție) prezintă condiții de vegetație eterogene, cu limite de variație largi, de la cele favorabile pana la cele nefavorabile, condiții care satisfac la limita maxima cerințele speciilor forestiere.
Pentru adoptarea unor soluții tehnice diferențiate vor fi avute in vedere următoarele criterii de ordin genetic si stațional :
a) pentru terenurile de pe mal : subzona de vegetație, natura substratului litologic; modul predominant de dezvoltare a taluzului de mal; gradul lui de stabilitate, troficitatea si umiditatea solului .
Ca specii sunt indicate: pinul silvestru, pinul negru si aninul alb (puiet), sub forma de culturi pure, cu număr de puieți la hectar de 4000 si 6700.
Ca tehnica de consolidare a terenurilor , se vor executa plantații in gropi de 30/30/30 cm sau terase nesprijinite cu lățimea platformei de 0,7m,amplasate la distanta de 2 m din ax in ax.
b) pentru depozite torențiale de pe rețea si canal: subzona de vegetație; compoziția granulometrica a depozitului; grosimea, troficitatea si umiditatea depozitului.
Se recomanda ca soluții tehnice de împădurire a depozitelor torențiale:
– speciile forestiere indicate: anin alb, pin silvestru (puieți), cătina
– compoziția sau schema de împădurire: culturi in benzi sau buchete
– numărul de puieți la hectar: 5000
– procedeul de plantare: plantații in gropi obișnuite de 30/30/30 cm, cu pământ vegetal de împrumut.
CAPITOLUL VII
BREVIAR DE CALCULE
7.1.Calculul lucrărilor transversale
7.1.1 Generalități
Pe baza normativelor de proiectare în vigoare deversoarele barajelor, atât cele priza de canal cât și cele din amonte de barajele prize de canal, se dimensionează la debitul corespunzător probabilității de verificare,
7.1.2. Dimensionarea deversorului
Barajele care sunt priză de canale se dimensionează prin luarea în considerare a debitului maxim de verificare, în acest caz acesta fiind Q = Qmax = 11,25 m3/s
Vom considera pentru proiectare deversorul trapezoidal cu umerii înclinați la 45, cu contracție laterală.
Fig 14 Deversorul trapezoidal
Pentru dimensionare se folosește formula:
În care:
Q este debitul (m3/s)
b este lungimea crestei deversorului (m)
ε este coeficientul de contracție laterală
H este sarcina în deversor (m)
Ho este sarcina totală a deversorului (m) care se determină cu relația:
α0 este coeficientul lui Coriolis ( are valoarea de 1,1)
v0 este viteza de acces a apelor în deversor (m/s), a cărui valoare este dată tabelar, în funcție de debitul de acces, pentru cazul de față fiind v0=2,2 m/s
Ne vom folosi de următoarea formulă:
Tab 15
Se adoptă o sarcină în deversor de 1.10 m și lungimea crestei deversorului de 6.44 m.
Aceste dimensiuni verifică întrutotul condiția ca b+2H să fie mai mică sau cel mult egală cu lățimea albiei.
7.1.3. Calculul static al barajului
Se ia în considerare un tronson de baraj cu lungimea de 1m, situat în zona deversată. Întrucât secțiunea transversală este trapezoidală, calculul static al barajului se reduce la calculul profilului trapezoidal al barajului.
Schema de sarcini si dimensionarea barajului priza de canal
Schema de sarcini precum si dimensionarea barajului cu fundație evazata se extrag din normative. Normativele de dimensionare a barajelor cu fundație evazata se extrag din lucrarea elaborata de R Gaspar si colaboratorii sai intitulata ,, Baraje cu fundația evazata pentru corectarea torenților’’ 1973
Fig 15. Schema de sarcini a barajului cu fundație evazată
Dimensionarea barajului priza de canal nu mai este necesara elementele barajului se extrag din tabele astfel
1. Înălțimea utila a barajului Ym = 6 m
Adâncimea de fundare a barajului Yf = 2 m
Sarcina in deversor este de H = 1.10 m
Grosimea la coronament a barajului a= 0.90 m
Fructul barajului =0.494
Grosimea la aripile barajului este de 0.5 m
7.1.4. Calculul lucrărilor anexe din bieful aval
Calculul radierului și al confuzorului
In continuare vom trece la calculul elementelor din aval de barajul de priza
Fig 16 Lucrările anexe din bieful aval
a ) Lungimea de bătaie a lamei deversate
Deversorul construit în bazinul hidrografic Valea Rea este cu prag practic deoarece: a/H > 0,67.
Măsurarea lungimii de bătaie a lamei se face în cazul deversoarelor cu prag practic de la muchia aval a pragului ( lama deversantă desprinzându-se din dreptul acestei muchii).
Bătaia lamei se calculează rezolvând următoarea ecuație de gradul doi în lb:
lb2 – 1,77lb H0 ia – H0 ( 1,77 Ym +1,77a ia +0,53 H0 ) = 0
în care: lb – lungimea lamei de bătaie a lamei deversante
H0 – sarcina totală a deversorului
Ym – înălțimea barajului
ia – panta albiei
În urma calculelor s-a obținut valoarea: lb = 4,85 m
b ) Dimensiunile radierului
Lățimea radierului ( br )
Această lățime trebuie să se adopte în funcție de deschiderea deversorului la partea superioară, respectiv:
br = bdev + 2H
în care: bdev – lungimea crestei deversorului
H – înălțimea umerilor deversorului
Radierul- secțiune
br =6,44 m
S-a adoptat o lățime de 6,50 m.
Lungimea radierului ( Lr )
Pentru a calcula lungimea radierului este necesar să calculăm adâncimea contractată
Calculul adâncimii contractate
Formula de calcul adoptată pentru calculul adâncimii contractate este:
în care: hc (m) este adâncimea în secțiunea contractată;
q (m3/sm) – debitul specific care se calculează cu formula:
= 2.40
Q (m3/s) – debitul de verificare;
b (m) – lățimea crestei deversorului;
α – coeficientul lui Coriollis;=1.1
φc – coeficientul de viteză;
g – accelerația gravitațională;
To – bilanțul de energie exprimat față de punctul în care lama deversată atinge radierul și se calculează cu formula:
To = Ym + lb·ic + Ho
Ym (m) – înălțimea elevației barajului;
ia – panta albiei în aval de baraj.
Calculul adâncimii în secțiunea contractată se face prin încercări, atribuind valori lui hc și introducându-le în formulă, urmând ca valoarea exactă a acestei mărimi să fie luată atunci când termenul hc din partea stângă a ecuației este egal cu valoarea introdusă în formulă.
Prin rezolvarea ecuației se obține valoarea:
hc = 0.2128 m
În cazul barajelor de priză, al căror deversor funcționează în regim de profil practic, relația de calcul este:
Lr = lb – λYv + 2hc
în care: Lr (m) este lungimea radierului;
lb (m) – lungimea de bătaie a lamei deversate;
a (m) – grosimea pragului deversorului;
λ – fructul paramentului aval;
Yv (m) – înalțimea pragului deversorului, deasupra punctului de intersecție a liniei radierului cu linia paramentului aval și se calculează cu formula:
Efectuând înlocuirile rezultă valoarea:
Yv = 7.94 m
În concluzie lungimea radierului barajului de priză va fi:
Lr = 1.33 m
Grosimea radierului
Aceasta se adoptă în funcție de natura și calitatea materialelor de construcție, înălțimea utilă a lucrărilor, sarcina în deversor și viteza de acces, granulometria aluviunilor transportate de viituri.
La această lucrare hidrotehnică transversală din zidărie de piatră cu mortar de ciment, radierul se execută dintr-un strat de egalizare din beton de 20 cm peste care se execută un strat de zidărie de 30 cm.
Fig17. Radierul – grosimea
Dinții disipatori
Pe radierul barajului de priza nu se amplasează dinții disipatori de energie .
Adâncimea contractată se adoptă: hc = 0.2128 m
c ) Dimensionarea zidurilor de gardă
Zidurile de gardă încadrează de-o parte și de alta radierul barajului. Aceste ziduri trebuie să satisfacă condiția hidraulică de încadrare a apei pe radier.
Fig 18 Detalierea zidului de gardă
Pentru satisfacerea acestei condiții înălțimea zidurilor de gardă se va lua:
Yz Yd + 0,6 H
în care: Yz – înălțimea elevației zidurilor de gardă
Yd – înălțimea dinților disipatori din rândul întâi ( amonte )0,4
Yz = 1.10 m
Pentru valori uzuale ale înălțimii elevației ( între 0,6 și 2,0 m ) grosimea la coronament ( az ) se adoptă cu valori între 40 și 60 cm ( s-a ales valoarea de az = 0,5 m, iar adâncimea de fundare de circa 1,0 m.
Zidurile de gardă se prevăd cu barbacane.
d ) Pintenul terminal
Acesta este amplasat la capătul din aval al radierului. Pintenul terminal se prezintă sub forma unui dinte înfundat în patul albiei la adâncimea de 1,5 m, care se racordează cu cele două ziduri de gardă și se încastrează lateral în maluri.
Fig 19 Pinten terminal
7.2. Calculul canalului de evacuare
7.2.1. Dimensionarea canalului
Profilul canalului este optim din punct de vedere hidraulic având secțiunea de formă dreptunghiulara.
Panta canalului (ic) este panta terenului din zona canalului de dejecție: ic =0,4022
Debitul maxim corespunzător probabilității de verificare este Qmax de 11.25 m3/s
Pentru dimensionarea canalului se adoptă procedeul bazat pe aproximații succesive, calculul desfășurându-se astfel:
1. Coeficientul de taluz al canalului ( m = ctg ) se adoptă în funcție de natura pereților și fundul albiei. Deoarece canalul se realizează cu mortar de ciment m = 1.
2.Coeficientul secund de taluz: =2,82
3.Condiția de optim hidraulic: 0.82
K0 = m – m = 1.82
4.Modulul de debit: 19.40
5.Coeficientul de rugozitate are valoare n = 0,022
6.Calculul adâncimii canalului se face prin încercări succesive calculându-se modulul de debit al secțiunii de adâncime h și se compară cu Mdat:
M = C h5/2
în care: c – coeficientul de viteză ( a lui Chezy ) calculat cu formula lui Manning:
C = 1/n R1/6
unde: n – coeficient de rugoziatate = 0,022
R – raza hidraulică a secțiunii pentru canale dreptunghiulare, optime din punct de vedere hidraulic R = 0,8 h unde h – adâncimea curentului
Tab15 Calculul adâncimi canalului
După cum s-a calculat M = 22.334 , valoarea obținută din tabel fiind cea mai aproape de Mdat. Adâncimea curentului se adoptă din tabel, în urma calculelor.
Astfel h =0.8 m.
7. Alți parametrii geometrici și hidraulici:
– lățimea la fund a canalului: b = 0 h =0.66 m
– suprafața udată: A = K0 h2 =1.70 m2
– perimetrul udat: P = 2 K0 h = 2.92
– raza hidraulică: R =0.4
– lățimea la nivelul liber al canalului: B = m/ h =2.26 m
8. Viteza medie în secțiune:
V = Q/A = 9.61 m/s
Această valoare se compară cu viteza maximă admisibilă. De aici rezultă ca sunt necesare lucrări cu scopul micșorării vitezei în canal, prin folosirea de piatră necioplită.
7.2.2. Calculul racordărilor canalului de evacuare
a ) Generalități
În cazul barajului priză, notat cu 2M 6m , tranzitarea debitului de la deversor la canalul de evacuare a debitului de viitură se realizează prin intermediul unui radier scurt, continuat în aval printr-un confuzor ( pâlnie de racordare). În avalul canalul se racordează cu pârâul colector prin intermediul unui evazor sau pâlnie divergentă.
b ) Dimensionarea confuzorului
1.Lungimea confuzorului se determină cu relația:
Lconf = 2 ( br – b )
în care: Lconf – lungimea confuzorului
br – lățimea radierului barajului de priză
b – lățimea la fund a canalului
Lconf =1.33 m .
2.Înălțimea zidurilor confuzorului
Înălțimea zidurilor de conducere rezultă prin racordarea zidurilor radierului cu zidurile canalului.
Fig 20 Confuzorul
7.3. Calculul lucrărilor hidrotehnice transversale
(amonte de barajul 2M6)
Pentru calculul de dimensionare și verificare a stabilității lucrărilor, s-a folosit aceeași metodologie de lucru, ca și în cazul barajului de priză (cap.7.1.). În continuare se vor prezenta datele referitoare la lucrare în parte
Schema de sarcini precum si dimensionarea barajului cu fundatie evazata se extrag din normative. Normativele de dimensionare a barajelor cu fundație evazata se extrag din lucrarea elaborata de R Gaspar si colaboratorii săi intitulata ,, Baraje cu fundația evazata pentru corectarea torentilor’’ 1973
Dimensionarea barajelor din amonte de barajul de priza nu mai este necesara deoarece elementele barajului se extrag din tabele astfel
Pentru barajele 3M, 4M
Inaltimea utila a barajului Ym = 6 m
Adancimea de fundare a barajului Yf = 2 m
Sarcina in deversor este de H = 1.10 m
Grosimea la coronament a barajului a= 0.90m
Fructul barajului =0.494
a ) Lungimea de bătaie a lamei deversante
Deversorul construit este cu prag practic deoarece: a/H = 0.808
0.808> 0,67.
Măsurarea lungimii de bătaie a lamei se face în cazul deversoarelor cu prag practic de la muchia aval a pragului ( lama deversantă desprinzându-se din dreptul acestei muchii).
Bătaia lamei se calculează rezolvând următoarea ecuație de gradul doi în lb
lb2 – 1,77lb H0 ia – H0 ( 1,77 Ym +1,77a ia +0,53 H0 ) = 0
în care:
lb – lungimea lamei de bătaie a lamei deversante
H0 – sarcina totală a deversorului
Ym – înălțimea barajului
ia – panta albiei
În urma calculelor s-a obținut valoarea: lb = 4.856 m
b ) Dimensiunile radierului
Lățimea radierului ( br )
Această lățime trebuie să se adopte în funcție de deschiderea deversorului la partea superioară, respectiv:
br = bdev + 2H
în care: bdev – lungimea crestei deversorului
H – înălțimea umerilor deversorului
br =6,44 m
S-a adoptat o lățime de 6,50 m.
Lungimea radierului ( Lr )
Dacă este vorba de o lucrare transversală baraje a căror deversor funcționează în regim de prag practic așa cum este cazul barajelor proiectate în bazinul Valea Rea lungimea radierului se calculează cu formula:
Lr = lb + Yv (1 – λ) + H
în care:
Lr (m) este lungimea radierului;
lb (m) – lungimea de bătaie a lamei deversate;
H (m) – sarcina în deversor;
a (m) – grosimea pragului deversorului;
λ – fructul paramentului aval;
Yv (m) – înalțimea pragului deversorului, deasupra punctului de intersecție a liniei radierului cu linia paramentului aval și se calculează cu formula:
Lungimea radierului lung pentru barajele de 6 m este de :
Lr= 9.39 m
Radierul se prevede cu o placa disipatoare de energie care are drept scop reducerea energiei cinetice a apei . Placa are următoarele caracteristici:
Fig21 Placa disipatoare
CAPITOLUL VIII
EVALUAREA LUCRĂRILOR
Proiectul de corectarea torenților evaluează costul tuturor lucrărilor prevăzute ținând seama de natura și volumul lor, cu luarea în considerare a unor indici medii de cost, adoptați pe categorii de lucrări.
Volumul lucrărilor
8.1.1.Volumul lucrărilor hidrotehnice
Pe baza planșelor de execuție se evaluează volumele de zidărie și beton ale lucrărilor transversale (baraje și radiere) și ale lucrărilor longitudinale (confuzor, canal, evazor).
Volumul lucrărilor transversale
Se va calcula volumul barajului de priză
Tab 16 Volumul barajului priză de canal
Tab 17 Volumul radierului barajului de priză
Tab 18 Volumul primului baraj din amonte de barajul de priza (M 6.0)
Tab 19 Volumul radierului barajului M 6.0
Tab 20 Volumul lucrărilor hidrotehnice transversale
Volumul lucrărilor longitudinale
Se determină în primul rând volumul confuzorului situat între secțiunile C-C și D-D. În continuare se evaluează volumul canalului, cuprins între extremitatea aval a confuzorului și extremitatea amonte a evazorului, precum și volumul evazorului.
Tab 23 Volumul confuzorului
Tab 24 Volumul canalului
Tab 25 Volumul lucrărilor hidrotehnice longitudinale
Volumul lucrărilor hidrotehnice
Datele din tabelele ,, Volumul lucrărilor hidrotehnice transversale" și ,,Volumul lucrărilor hidrotehnice longitudinale" se centralizează în tabelul ,,Volumul lucrărilor hidrotehnice" care va servi la calculul valorii investiției.
Tab 26 Volumul lucrărilor hidrotehnice
8.1.2. Volumul lucrărilor biologice
Împăduriri pe maluri
Se execută conform soluției tehnice de amenajare, considerându-se că înalțimea malului este egală înălțimea utilă a lucrărilor hidrotehnice transversale, și că se împăduresc tronsoanele de albie sursă de aluviuni neamenajate cu lucrări hidrotehnice transversale.
în care: Ym este înălțimea utilă a barajelor;
L2 – lungimile segmentelor de ordinul 2
L3 – lungimile ultimului segment de ordin 2
LA – lungimea de rețea hidrografică amenajată cu lucrări transversale 100 m
Smal = 8160 m2
Împăduriri pe aterisamente
Se execută, după colmatarea lucrărilor transversale cu specii prevăzute la soluția tehnică de amenajare, suprafața destinată împăduriri fiind de o parte și de alta a culoarului central de scurgere după colmatare
Saterisamente=775.92 m2
Saterisamente—Suprafața totala a aterisamentelor. Suprafața totală a aterisamentelor este de 775.92 m2 din care se va scădea suprafața albiilor de pe aterisamente 156.28 m2
18.3*Salbie= Suprafața culoarului albiei format pe aterisamente = 156.28m
S impadurita = Saterisamente – Salbie
S impadurita= 619.12 m2
Plantații în aliniament
Se execută în zona limitrofă canalului pe ambele maluri pentru mărirea efectului estetic al peisajului, cu plopi tremurător . Puieții folosiți vor fi de talie mare și vor fi plantați la 3 m unul față de altul și la minim 1,5 m de coronamentul zidurilor canalului.
Înverzirea zonei limitrofe canalului și radierului
Se realizează prin însămânțare cu iarbă, pe suprafața umpluturilor cu pământ din spatele zidurilor de gardă ale radierului și canalului, dar și în urma degradări terenului de utilajele folosite la construcție de aceea se va lua o valoare aproximativă
Sinverzita = 500 m2
8.2.Evaluarea investiției
O evaluare valorică aproximativă a lucrărilor prevăzute în proiect este prezentată în tabelul următor, costurile unitare pe categorii de lucrări fiind preluate din cele mai recente documentații elaborate de atelierul de proiectare pentru corectarea torenților din cadrul Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice- Stațiunea Brașov.
Tab 28 Evaluarea investiției
Fondurile se suportă de la bugetul de stat, coordonatorul de credite fiind Ministerul Apelor Pădurilor și Protecției Mediului prin Regia Națională a Pădurilor.
Capitolul IX
EFICIENȚA TEHNICO-ECONOMICĂ
A LUCRĂRILOR PROIECTATE
9.1. Considerații generale
Lucrările de corectarea torenților în cadrul bazinelor hidrografice torențiale conduc la efecte multiple și variate care sunt de ordin tehnic (hidrologic și antierozional) economic, ecologic și social. Efectul total al acestor lucrări este greu de evaluat deoarece, nu se cunoaște valoarea exactă a pierderilor și pagubelor care se diminuează sau se elimină prin executarea acestor lucrări, nu se pot estima toate influențele pozitive, ecologice și sociale ale lucrărilor și deoarece aceste influențe se manifestă pe o perioadă mult mai lungă de timp decât durata de serviciu normată a lucrărilor și se fac simțite nu numai în bazinele în care sunt amplasate lucrările ci și în zonele din aval.
9.2. Efectele de ordin tehnic
Din punct de vedere tehnic (sau funcțional), lucrările proiectate conduc, pe de o parte, la un efect hidrologic, iar, pe de altă parte, la un efect antierozional. Din aceste două efecte decurge și efectul de protecție directă a obiectivelor periclitate de viituri.
Efectele tehnice ale lucrărilor folosite în amenajarea bazinului hidrografic Valea Rea derivă chiar din obiectivele hidrologice majore ale acestei acțiuni. Aceste lucrări de amenajare au un efect pozitiv de atenuare a debitului lichid maxim de viitură, care se reduce treptat până la jumătate din valoarea sa, și de reducere a transportului de aluviuni cu aproximativ 75%. Evident, nici debitul lichid maxim de viitură, nici scurgerea de suprafață și nici transportul de aluviuni nu se pot micșora brusc, ci treptat, într-un anume interval de timp.
9.3. Efectele de ordin economic
Lucrările de amenajare a bazinelor hidrografice torențiale se soldează, în cele mai multe cazuri, și cu importante efecte economice. Ele rezultă atât din evaluarea valorică a diverselor venituri obținute în urma executării lucrărilor, cât și evitarea pagubelor pe care le-au produs sau le-ar produce procesele torențiale din bazin.
Dintre pierderile și pagubele, care se diminuează sau se elimină prin realizarea lucrărilor, cele mai importante sunt pierderile rezultate din distrugerea capacității de producție a solului cât și datorită efectelor pe care le poate avea asupra unor instalați care folosește apa din râurile în care se varsă torentul
Lucrările de amenajare își manifestă cu precădere importanța lor economică prin:
evitatea întreruperii funcționării normale, a avarierii sau distrugerii obiectivelor periclitate de viituri, până la epuizarea capacității de retenție a lucrărilor;
diminuarea transportului de aluviuni care periclitează diverse obiective și torențializează rețeaua hidrografică prin retenția directă a barajelor, până la epuizarea totală a capacității lor, prin retenția, pe patul albiei realizată de lucrările de consolidare (baraje, canal), pe durata de funcționare normată a acestor lucrări și prin retenția indirectă, obținută ca efect al măsurilor și lucrărilor de combatere a scurgerilor de suprafață pe versanții bazinului hidrografic torențial;
evitarea extinderii degradării terenurilor de pe versanții și rețeaua hidrografică a bazinului;
repunerea în producție a terenurilor neproductive și ameliorarea terenurilor slab productive din bazin.
9.4. Efecte ecologice și sociale
Pe lângă efectele tehnice și economice amintite mai înainte, lucrările de amenajare a torenților au următoarele efecte de ordin social:
aceste lucrări contribuie, într-o măsură însemnată la, refacerea mediului ambiant, cu deosebire în cuprinsul acelor "segmente" care au fost cel mai puternic "alterate" de către procesele torențiale din bazin. Practica a demonstrat că instalarea unor culturi forestiere de tip provizoriu pe terenurile sursă de aluviuni reprezintă primul pas – posibil și necesar – în atingerea acestui obiectiv. Prin intervenții artificiale ulterioare – corelate cu gradul ameliorării condițiilor de sol – se poate asigura trecerea treptată către ecosistemele forestiere zonale sau apropiate de cele zonale, singurele capabile să valorifice întreaga capacitate de producție a terenurilor din bazin și să asigure exercitarea/menținerea însușirilor ecoprotective la cel mai înalt nivel;
în marea majoritate a cazurilor, lucrările de acest gen contribuie la apărarea bunurilor personale și/sau de interes public, prin evitatrea sau cel puțin diminuarea pagubelor pe care le produc viiturile torențiale, îndeosebi cele cu caracter catastrofal;
prin anularea treptată a diferenței dintre eroziunea torențială și cea tolerabilă (admisibilă), lucrările la care ne referim creează premize favorabile pentru o valorificare superioară a terenurilor în viitor;
cu ocazia execuției, întreținerii și reparării acestor lucrări este absorbită o parte din forța de muncă disponibilă pe plan local, îndeosebi cea din mediul rural.
9.5. Capacitațile funcționale de retenție
9.5.1. Capacitatea de retenție directă
Capacitatea de retenție directă este echivalentă, volumetric, cu aluviunile oprite din drumul lor spre obiectivele periclitate de viituri. Ea se compune din capacitatea de retenție directă a lucrărilor hidrotehnice transversale (pe o perioadă de 10 ani) și din capacitatea de retenție directă a vegetației forestiere care s-a instalat sau se va instala pe aterisamentele create de lucrări, în urma transportului de aluviuni la viituri.
capacitatea de retenție directă a lucrărilor hidrotehnice transversale proiectate (R.D.h.tr.)
R.D.h.tr. =3201 m3
capacitatea de retenție datorată instalării vegetației forestiere pe aterisamente (R.D.f.at.) care se calculează numai în cazul transportului de aluviuni la viituri maxime. La o astfel de viitură, se estimează că vegetația forestieră de pe aterisamente poate reține un strat de aluviuni, gros de 0,10 m. Acestă capacitate se calculează cu relația:
R.D.f.at. = Sat·h
în care: Sat (m 2) = 775.92m2
h (m) – înălțimea stratului de aluviuni reținute.
R.D.f.at. = 77.59 m3
9.5.2. Capacitatea de retenție prin consolidare
Aceasta este dată de consolidarea albiilor cu lucrări hidrotehnice pe o durată de 50 ani pentru lucrările hidrotehnice transversale din zidărie, precum și capacitatea de retenție datorată consolidării malurilor prin lucrări de împădurire.
Capacitatea de retenție prin consolidarea albiilor cu lucrări hidrotehnice transversale și longitudinale (R.c.h.). Ea reprezintă volumul de aluviuni provenite din erodarea albiilor care este reținut de lucrările hidrotehnice, având următoarea formulă de calcul:
în care: Llh (m)= 100 m- este lungimea de albie consolidată;
LR.degr (m)= 560 m- este lungimea albiei cu degradări majore;
Waa (m3/an) – 409.44 m3/an volumul mediu anual de aluviuni rezultate prin erodarea în adâncime.
Rch = 3655.72 m3
Capacitatea de retenție datorată consolidării malurilor (Rcfm). Se manifestă prin plantații care consolidează suprafața malurilor neprotejate care, la rândul lor, constituie sursă de aluviuni. Astfel se reține un volum de aluviuni dat de relația:
Rcfm = q1m·Slm·50
în care: q1m (m3/an ha) reprezintă estimarea indicelui mediu de eroziune a malurilor degradate = 0.7728 m3/an ha
Slm (ha) – suprafața malurilor degradate care se obține din lungimea albilor (1710 m) și din valoarea medie a lățimii albilor care pentru cazul nostru este 6.33 m
Slm (ha) =10824.3 m2 =1.0824
Rcfm = 41.82 m3
9.5.3. Capacitatea de retenție indirectă
Este determinată de refacerea vegetației versanților, astfel că, în urma lucrărilor și măsurilor de amenajare a arboretelor din bazinul hidrografic Valea Rea se estimează că indicele mediu de eroziune pe versant în următorul ciclu de 100 ani se va reduce cu 50%.
Relația de calcul este următoarea:
RI = F (qIV – q'IV)·110
în care: F (ha) este suprafața bazinului;
qIV (m3/an ha) – indice mediu de eroziune pe versanți pentru perioada actuală și se calculează cu formula:
qIV = 0,3142 m3/an ha
în care: q'IV (m3/an ha) – indice mediu de eroziune după trecerea unui ciclu de 100 ani și care are valoarea egală cu jumătatea din indicele de eroziune actual.
q'IV=0.1571
RI =1420.49 m3
9.6. Efectul economic ce se va obține pe durata funcționării lucrărilor
Acest efect este calculat în fișa indicatorilor tehnico-economici prin estimarea valorică a pagubelor înregistrate dacă nu vor fi aplicate lucrările de amenajare în bazinul hidrografic Valea Rea.
Valoarea efectului economic este de 241217,48 euro, cu o repartizare anuală de 23335,31 euro/an.
9.7. Raportul de eficiență economică
Acesta este raportul dintre valoarea efectului economic și valoarea totală a investiției refletând eficiența cu care au fost făcute cheltuielile.
Re = 1.0158 euro/euro
Tab 29
9.8. Durata de recuperare a investiției
Se calculează făcând raportul dintre valoarea investiției și efectul său economic anual.
Drec =3.91 ani = 4 ani
Capitolul X MĂSURI SPECIALE DE
PROTECȚIA MUNCII
La fel de importantă ca și în cazul altor sectoare de activitate , protecția muncii pe șantierele de amenajare a torenților este o problema complexa , care îmbrăca forme diferite în raport cu : natura lucrărilor si condițiile de teren în care acestea sunt amplasate ; particularitățile constructive si funcționale ale uneltelor , utilajelor si mecanismelor aflate în dotare ; starea vremii în perioada de desfășurare a lucrărilor etc.
Alături de buna organizare a muncii si de gradul de dotare a șantierelor cu echipamente de protecție adecvate , un rol important îl joaca si cunoașterea normativelor departamentale , a normelor si instrucțiunilor de protecție a muncii referitoare la acest gen de lucrări . Prevederile de ordin general vor fi completate , de fiecare data , cu indicațiile specifice si recomandările speciale din cuprinsul proiectelor pe baza cărora se realizează lucrările în bazin. Potrivit legislației în vigoare , documentațile de proiectare trebuie sa scoată în evidenta toate pericolele existente la data începerii lucrărilor , precum si pericolele (potențiale) care pot surveni pe parcurs , astfel încât șantierul care realizează execuția lucrărilor sa poată organiza activitatea în mod corespunzător și să poată preveni producerea oricărui fel de accident .
Dat fiind specificul lucrărilor si al șantierelor din domeniul amenajării torenților , atenția va trebui îndreptata , în primul rând asupra următoarelor activități :
consolidarea prin împădurire a terenurilor surse de aluviuni de pe versanții bazinului si de pe rețeaua hidrografica a lui ;
extragerea materialelor de construcție ( nisip , pietriș , piatra) din balastiere , cariere etc. ;
executarea lucrărilor de terasamente ( săpaturi si umpluturi ), pe cale manuala sau cu mijloace mecanizate , la fundația si încastrările lucrărilor hidrotehnice transversale si longitudinale , ori în cuprinsul biefurilor dintre aceste lucrări;
transportul materialelor de construcții si manipularea acestora pe șantier ;
punerea în opera a zidăriei de piatra cu sau fără mortar , turnarea betonului si asamblarea elementelor prefabricate etc. .
Normele de tehnica securității muncii privesc atât execuția propriu-zisa a lucrărilor , cât si activitatea ulterioara de întreținere si de reparare a acestor lucrări .
BIBLIOGRAFIE
x x x , 1983 : Geografia României . Editura Academiei R.S.România , București .
x x x : Harta geologică , scara 1: 200000; Comitetul de Stat al Geologiei . Institultul geologic București .
I.C.A.S., 1978 : Metodologia de determinare a debitului lichid maxim probabil de viitură generat de ploi torențiale în bazine hidrogrfice mici pentru studii și proiecte de corectare a torenților . Departamentul Silviculturii , I.C.A.S. Redactare R.Gaspar .
Standardele : STAS 4068/1-82 , STAS 4068/2-87 , STAS 4273-83 , STAS 5576-88 .
Ciortuz, I. , 1981 : Ameliorații silvice .Editura Didactică și Pedagogică, București .
Clinciu, I. , Lazăr, N. , 1992 : Corectarea torenților . Curs universitar . Universitatea"Transilvania" Brașov .
Clinciu, I. , Lazăr, N. , 1994 : Îndrumar pentru întocmirea proiectului de an la Corectarea torenților (manuscris) . Universitatea " Transilvania " – Brașov .
Clinciu, I. , Lazăr, N. , 1997 : Lucrări de amenajare a bazinelor hidrografice torențiale . Editura Didactică și Pedagogică , București .
Florescu, I . I. , Nicolescu, N. , 1996 : Silvicultura, vol. I – Studiul pădurii , Editura Lux-Libris , Brașov .
Florescu, I . I , Nicolescu, N. , 1998 : Silvicultura, vol. II – -Silvotehnica , Editura Universității "Transilvania" , Brașov .
Giurgiu, V. ,1998 : Amenajarea pădurilor cu funcții multiple . Editura Ceres , București .
Kiss, A. , Clinciu, I. , Chițea, Gh. , 1981 : Studii de teren hidrologice și topohidrografice . Îndrumar de proiectare . Universitatea din Brașov .
Lazăr, N. , 1984 : Contribuții la studiul torenților din B. H. Sebeș Alba .Monografie morfohidrologică . Teză de doctorat .Universitatea din Brașov .
Lazăr, N. , Clinciu, I. , 1998 : Îndrumar pentru întocmirea proiectelor de amenajare a bazinelor torențiale . Manuscris .
Munteanu, S.A. , Lazăr, N. , Clinciu, I. , Cârcu, E. , 1975 : Corectarea pâraielor torențiale Doftana , Ardeleana și Tigaile .Studiu tehnico-economic. Universitatea din Brașov .
Munteanu, S.A. , Traci, C. , Clinciu, I. , Lazăr, N. , Untaru, E. , 1991 : Amenajarea bazinelor hidrografice torențiale prin lucrări silvice și hidrotehnice . Editura tehnică București .
Munteanu, S.A., Gaspar, R. , Clinciu, I. , Lazăr, N. , 1979 : Calculul debitelor maxime de viitură prin formula rațională . Universitatea din Brașov .
Munteanu, S.A. , Clinciu, I. , 1982 : Amenajarea bazinelor hidrografice torențiale . Partea a II-a . Studiul torenților și al amenajării lor . Universitatea din Brașov .
Munteanu, S.A., Traci, C. , Clinciu, I. , Lazăr, N. , Untaru, E. , Gologan, N. , 1993 : Amenajarea bazinelor hidrografice torențiale prin lucrări silvice și hidrotehcice . Vol II. Editura Academiei Române , București .
Munteanu, S.A. , Clinciu, I. , Lazăr, N. , Illyes, I. , 1985 : Corectarea torenților . Proiectarea lucrărilor transversale . Universitatea din Brașov .
Rucăreanu, N. , Leahu, I. , 1982 : Amenajarea pădurilor . Editura Ceres , București .
Traci, C., 1985 : Împădurirea terenurilor degradate . Editura Ceres, București .
B. PIESE DESENATE
Vor fi prezentate următoarele piese desenate:
Plan general de situație al bazinului;
Plan special de situație;
Planșele lucrărilor proiectate.
C. DOCUMENTAȚIE FOTO
Poza nr 1Albia Crișului Pietros în comuna Pietroasa
Poza nr 2 Pod situat în comuna Pietroasa- Obiectiv principal
Poza nr 3 Albie din cuprinsul bazinului
Poza nr 4 Pod Auto forstier – Obiectiv de aparat
Poza nr 5 Aspecte privind torențialitatea vai
Poza nr 6 Masuratori
Poza nr 7 Masuratori
Poza nr 8 Masuratori
Poza nr 9 Masuratori
BIBLIOGRAFIE
x x x , 1983 : Geografia României . Editura Academiei R.S.România , București .
x x x : Harta geologică , scara 1: 200000; Comitetul de Stat al Geologiei . Institultul geologic București .
I.C.A.S., 1978 : Metodologia de determinare a debitului lichid maxim probabil de viitură generat de ploi torențiale în bazine hidrogrfice mici pentru studii și proiecte de corectare a torenților . Departamentul Silviculturii , I.C.A.S. Redactare R.Gaspar .
Standardele : STAS 4068/1-82 , STAS 4068/2-87 , STAS 4273-83 , STAS 5576-88 .
Ciortuz, I. , 1981 : Ameliorații silvice .Editura Didactică și Pedagogică, București .
Clinciu, I. , Lazăr, N. , 1992 : Corectarea torenților . Curs universitar . Universitatea"Transilvania" Brașov .
Clinciu, I. , Lazăr, N. , 1994 : Îndrumar pentru întocmirea proiectului de an la Corectarea torenților (manuscris) . Universitatea " Transilvania " – Brașov .
Clinciu, I. , Lazăr, N. , 1997 : Lucrări de amenajare a bazinelor hidrografice torențiale . Editura Didactică și Pedagogică , București .
Florescu, I . I. , Nicolescu, N. , 1996 : Silvicultura, vol. I – Studiul pădurii , Editura Lux-Libris , Brașov .
Florescu, I . I , Nicolescu, N. , 1998 : Silvicultura, vol. II – -Silvotehnica , Editura Universității "Transilvania" , Brașov .
Giurgiu, V. ,1998 : Amenajarea pădurilor cu funcții multiple . Editura Ceres , București .
Kiss, A. , Clinciu, I. , Chițea, Gh. , 1981 : Studii de teren hidrologice și topohidrografice . Îndrumar de proiectare . Universitatea din Brașov .
Lazăr, N. , 1984 : Contribuții la studiul torenților din B. H. Sebeș Alba .Monografie morfohidrologică . Teză de doctorat .Universitatea din Brașov .
Lazăr, N. , Clinciu, I. , 1998 : Îndrumar pentru întocmirea proiectelor de amenajare a bazinelor torențiale . Manuscris .
Munteanu, S.A. , Lazăr, N. , Clinciu, I. , Cârcu, E. , 1975 : Corectarea pâraielor torențiale Doftana , Ardeleana și Tigaile .Studiu tehnico-economic. Universitatea din Brașov .
Munteanu, S.A. , Traci, C. , Clinciu, I. , Lazăr, N. , Untaru, E. , 1991 : Amenajarea bazinelor hidrografice torențiale prin lucrări silvice și hidrotehnice . Editura tehnică București .
Munteanu, S.A., Gaspar, R. , Clinciu, I. , Lazăr, N. , 1979 : Calculul debitelor maxime de viitură prin formula rațională . Universitatea din Brașov .
Munteanu, S.A. , Clinciu, I. , 1982 : Amenajarea bazinelor hidrografice torențiale . Partea a II-a . Studiul torenților și al amenajării lor . Universitatea din Brașov .
Munteanu, S.A., Traci, C. , Clinciu, I. , Lazăr, N. , Untaru, E. , Gologan, N. , 1993 : Amenajarea bazinelor hidrografice torențiale prin lucrări silvice și hidrotehcice . Vol II. Editura Academiei Române , București .
Munteanu, S.A. , Clinciu, I. , Lazăr, N. , Illyes, I. , 1985 : Corectarea torenților . Proiectarea lucrărilor transversale . Universitatea din Brașov .
Rucăreanu, N. , Leahu, I. , 1982 : Amenajarea pădurilor . Editura Ceres , București .
Traci, C., 1985 : Împădurirea terenurilor degradate . Editura Ceres, București .
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Amenajarea Bazinului Varea Rea (ID: 109022)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.