Amenajare Restaurant In Pavilionul de Dans de la Castelul Banloc

Introducere

Fiecare țară este caracterizată prin patrimoniul său cultural. El reflectă evoluția sa istorică, artistică, economică și socială. Fiecare civilizație, națiune și-a construit patrimoniul său care astăzi reprezintă identitatea acestei civilizații. În Europa secolului XIX, aristocrații au investit în conservarea și păstrarea monumentelor istorice, obiectelor de artă, obiectelor mobiliere, care erau considerate a fi mijloace ce permiteau educarea tinerei generații mai ales, și care formau un sentiment puternic de patriotism. Cu cât rafinament și bun gust era înțeleasă importanța acestor lucruri, or obiectele istorice reflectă starea de spirit a timpului în care au fost făcute, societatea în care au fost construite și canoanele estetice care există la un moment dat. Cu timpul însă, problemele financiare au impus statulului obligația de a vinde multe din clădiri, obiecte sau monumentecătre anumiți proprietari. Scopul era ca aceștia reutilizând-o, să-și întrețină proprietatea și să-i păstreze valoarea. Cu părere de rău, în prezent observăm o degradare majoră a multor monumente istorice tocmai din cauza că proprietarii le-au abandonat iar instanțele publice nu pot interveni.

Totuși, oamenii încă mai au o sensibilitate aparte pentru tot ce este vechi. Muzeele, monumentele istorice, edificiile remarcabile ne oferă o lecție de istorie, iar faptul că noi le putem admira, faptul că ne putem întâlni față în față cu trecutul ne determină să respectăm și mai mult ceea ce ne-au lăsat predecesorii noștri. În primul rând, clădirile, fie ele noi sau vechi, au o anumită valoare, pe care le-o dă calitatea arhitecturii, poziționarea, mărimea, materialele și alte criterii. Casele din zonele istorice au un avantaj față de altele: fie că sunt monumente, fie că fac parte din centrul istoric care este înregistrat ca și monument în ansamblul lui, aceste case au o valoare crescută pentru că, reprezentând istoria noastră, ne reprezintă de fapt pe noi înșine. Ele sunt martorii secolelor trecute și ar trebui să fie martorii și a celor ce urmează. Iar noi suntem responsabili pentru acest fapt, suntem responsabili mai ales în măsura în care problemele cotidiene, problemele financiare sunt considerate primordiale și uităm adesea de lucrurile care sunt într-adevăr esențiale.

Edificiile istorice nu trebuie văzute ca un mare muzeu în care totul a rămas încremenit, ci ca un organism viu, ale cărui experiențe bune de viață trebuie protejate pentru generațiile viitoare. Patrimoniul cultural bine conservat și pus în valoare asigură premisele pentru promovarea unui oras, ceea ce înseamnă dezvoltare economică și creștere a veniturilor din turism. Un patrimoniu care se remarcă, valoros, poate transforma percepția celorlalți asupra orașului. Dar acest lucru înseamnă eforturi susținute nu doar din partea autorităților locale, ci și sprijin și implicare din partea locuitorilor, a comunității. Imaginea pozitivă aparține tuturor și cu toții trebuie să muncim să o menținem. Modernizările greșit înțelese sau executate afectează nu doar valoarea unei clădiri, ci a întregului ansamblu din care face parte. Din aceste motive apare necesitatea reutilizării monumentelor istorice ca fiind o opțiune de a le conserva, de a le proteja, evitând abandonul lor și evitând risipa resurselor financiare. Bineînțeles că mulți văd monumentele istorice doar ca niște mărturii ale artei și ale trecutului și se opun reutilizării lor. Totuși, în situația în care ne aflăm, e mult mai corect să le reintegrăm în circuitul vieții cotidiene și să le găsim o funcție utilă în societate. Deci, monumentele istorice nu trebuie doar admirate, ele devin utile și pot contribui la dezvoltarea locală. Bineînțeles că reutilizarea unui monument istoric presupune respectarea arhitecturii edificiului dat, a spiritului și specificului acestuia, însă lucrurile frumoase necesită și un pic de efort.

Astfel, motivul din care am ales această temă de licență derivă din dorința de a studia clădirile vechi ale Timișoarei și ale împrejurimilor ei, dar și din dorința de a le reabilita. În România, la momentul de față sunt foarte multe clădiri care au fost abandonate și care se află într-o stare deplorabilă conferind un aspect neplăcut orașului. Se construiesc clădiri noi, care arată mai mult sau mai puțin agreabil, clădiri care în unele dintre cazuri nu se încadrează vizual în zona unde sunt amplasate. Mai pretențioase de altfel, clădirile istorice au o eleganță specială, o finețe și o strălucire neîntâlnită în arhitectura contemporană. De aceea am decis să amenajez un restaurant în Pavilionul de dans de la Castelul Banloc. Am fost atrasă de acest loc datorită istoriei bogate pe care o are, dar și datorită frumuseților ce pot fi descoperite în această locație. Am ales să fac un restaurant atât pentru că mi se pare această încăpere ideală pentru acest scop, cât și pentru că locația justifică această alegere. Este un loc liniștit, într-un cadru natural. Acesta îi va incita pe timișoreni să facă o plimbare până la Banloc pentru a scăpa de zgomotul urban, iar pe călători – să facă un popas într-un local distins.

Definirea temei

Pretentiile beneficiarului. Forma deosebită a clădirii date, ferestrele înalte de la parter, decorațiile exterioare conferă o eleganță aparte acestui edificiu. Datorită acestui fapt, decizia luată a fost de a amenaja în această incintă un restaurant în care locuitorii Timișoarei, dar și călătorii rătăciți prin zonă să se relaxeze într-un local distins, un local armonios, un tandem al culorii și rafinamentului. În acest local se va păstra aerul de epocă al prezentei clădiri prin anumite piese de mobilier și decorații, dar vor fi prezente și elemente moderne și contemporane. Se vor folosi tonuri deschise, care vor fi puse bine în valoare de lumina naturală oferită de geamuri. La etaj, spațiul este împărțit în trei camere. Acest lucru ne permite să avem două spații izolate destinate fumătorilor și în mod special întâlnirilor romantice, intime. Capacitatea parterului este de aproximativ 20 de locuri, iar a etajului de 40 de locuri.

Profilul utilizatorului. Întrucât restaurantul va fi un local elegant, cu trăsături rafinate, piese de mobilier și decorații deosebite, este destinat persoanelor care urmăresc un grad înalt de confort. Priviți din punct de vedere scoio-economic, vizăm în general persoane cu vârsta cuprinsă între 35-55 de ani, cu venituri peste medie, între 2000 și 4500 de lei pe lună. Zona pe care ne axăm este Timișoara și împrejurimile acesteia. Un restaurant în care invitații vor putea petrece moment inedite, vor putea beneficia de intimidate și de o atmosferă elegantă. Va fi un restaurant cu stil, original și inconfundabil care va lăsa o amintire plăcuta. Pentru ca aceste obiective să fie atinse se urmărește un profil psihologic al clienților caracterizat de deschidere spre cunoaștere și explorare a artei și culturii naționale/ locale; persoane ce duc un ritm de viață alert, călătoresc mult și pentru care confortul și eleganța prezintă un criteriu de selecție când vine vorba de peteecerea timpului liber. Localul la rândul lui este mai pretențios, cum de altfel e și clădirea care îl va găzdui și care va satisface cerințele exigente ale utilizatorilor, atât din punct de vedere al normelor tehnice cât și al esteticului.

Situația prezentă. Pavilionul de dans este una dintre cele mai vechi clădiri din cadrul ansamblului Banloc și singura construcție care are o bogată decorațiune arhitecturală. Construită în stil rococco, ea a găzduit cele mai frumoase serate în care nobilii acelei epoci valsau în întreaga splendoare pe care o avea acest edificiu. Astăzi înză, clădirea se află într-o degradare dezastruoasă, atât în interior, cât și la exterior.

Clădirea are forma unui octogon și este dispusă pe două nivele. Intrarea principală, mărginită de două coloane ionice, este orientată spre Vest și are o lățime de cca 2 metri. Parterul beneficiază de o spațialitate deosebită, având o înălțime de aproximativ 4 m. Ferestrele înalte, amplasate la doar 73 de cm de la suprafața pământului, oferă o ambianță solemnă, specifică acestui tip de clădire, dar și o bună iluminație naturală. Accesul la etaj se făcea pe o scară cu podest intermediar, care în prezent nu mai există. Etajul, datorita unei înălțimi mai mici a pereților, are o trăsătura mai intimă. Este un spațiu la fel de luminos grație ferestrelor dispuse pe tot perimetrul etajului.

Istoricul locației

Castelul Banloc este un monument istoric situat la 50 km de Timișoara, în localitatea Banloc. Castelul are o istorie bogată și tristă în același timp. Clădirea actuală a castelului datează din 1793, an când a fost construită pe fundații mai vechi de către contele Lazăr Karatsonyi. Din cauza anumitor probleme financiare, în 1935 ultimul conte Karátsonyi-Keglevich Imre vinde ceea ce a mai rămas din proprietate, inclusiv castelul și parcul, Reginei Elisabeta a Greciei, sora Regelui Carol al II-lea al României. Aceasta renovează întregul complex, castelul cunoscând astfel o ultimă perioadă de glorie. Dar, în 1948, după plecarea Reginei Elisabeta, statuile din parc sunt vandalizate iar arhiva și biblioteca arse. Mai târziu, castelul e transformat în casă de bătrâni și orfelinat. După cutremurul care a avut loc în 1991, castelul a fost lăsat în uitare, astfel încât astăzi cu greu mai poți deosebi splendoarea și frumusețea de altădată.

Ansamblul architectural reprezintă o divsersitate de stiluri. Castelul în formă de "U", este o clădire masivă, cu ziduri groase (cca. 1,25 m) din cărămidă arsă, cu fațada principală orientată spre sud, iar spre nord cu două aripi formând o curte terasată (curtea de onoare). Fațada de sud e realizată în stil Rennaissance, având ca ornament doar blazonul familiei Karatsony, care cu timpul a fost deteriorat. În schimb fațada de nord prezintă mai multe decorațiuni: ferestrele podului de formă barocă, altoreliefurile cu tematică bine definită (motive heraldice și cu tematică inspirată din mitologia greco-romană) încastrate în zidărie. Pe lângă acestea importante sunt feroneria de secol XVIII ce închidea curtea de onoare precum și lampadarele din fier forjat (câte unul pe fiecare colț al curții) și care în structura lor decorativă aveau specificat anul 1793.

Prin secolul XIX, după călătoria făcută în Egipt de către nepotul lui Lázár, Jenő Karátsonyi(1861-1933), fațada castelului este încadrată de două porți masive, ce prezintă din punct de vedere stilistic o interesantă combinație de elemente inspirate de antichitatea egipteană și neogoticul englezesc. În parcul din jurul castelului a existat, până la cutremurul din anul1991, o clădire construită în același stil neogotic și denumită în vremea contelui maghiar „Camera egipteană”, aici fiind adusă, printre multe alte obiecte de artă, si o mumie. În afara porților amintite mai sus, alte două porți permiteau accesul în parcul castelului. Din acestea doar una mai există în prezent, cealaltă fiind demolată în perioada 1948-1989.

La fel de impresionant este și edificiul cu lavoare, care este în interior dotat cu două rânduri de lavoare și un spațiu tehnic în care există încă niște cazane de dimensiuni impresionante montate pe o structură metalică. Bolțile de cărămizi din tavan oferă o atmosferă spațială deosebită. Starea actuală a clădirii însă lasă de dorit. Stâlpi distruși, apoi ca urmare prăbușirea bolților din jurul acestuia.

Unul din cele mai frumoase clădiri ale domeniului este Pavilionul de dans. Construcție în stil rococo, care datează încă din timpurile familiei Karátsonyi. Atât prietenii acestei familii de nobili, cât și invitații reginei Elizabeta valsau în întreaga splendoare care o avea acest edificiu. Astăzi, pavilionul se afla într-o degradare nepăsătoare. Pavilionul este singura construcție din ansamblul conacului, care are o bogată decorațiune arhitecturală. Proporția între dezvoltarea pe verticală oferă parterului o spațialitate deosebită .

Capitolul 1

1.1 Istorie restaurante

În timpuirle mai vechi, termenul de „restaurant” nu exista. În evul mediu erau cunoscute tavernele, birturile, hanurile, iar bucătăria era foarte simplă. Tavernele de obicei ofereau mâncare obișnuită pe timpul zilei, la ore și prețuri fixe. Începând cu secolul al XVI – lea, englezii din toate clasele sociale au unceput să servească masa în oraș din ce în ce mai des. Tavernele locale le ofereau prețuri fixe la mâncare, vin, bere și tutun. Uneori tavernele serveau și ca loc de întâlnire. Cafenelele au apărut pentru prima oară în Anglia în jurul anului 1650. La început serveau doar cafea, ceai și ciocolată, ceva nou pentru Europa. Apoi au început să servească și vin, bere și ocazional mese calde. Altă atracție a cafenelelor erau ziarele și revistele pe care puteai să le citești dimineață în drum spre serviciu. Clientela era și este desigur foarte variată.

Dar istoria a ceea ce numim astăzi restaurant, pornește din vechile tradiții gastronomice alre Franței, bineînțeles. Termenul de „restaurant” a început a fi utilizat în secolul al XIX-lea, fiind considerat un bulion pe baza de legume și carne. În 1610, a fost construit primul imobil, care ceva mai târziu urmă să găzduiască un restaurant. În 1680, Georges Rameau deținea un butic de vinuri, care poate fi considerat strămoșul resturantului. Prin 1765, un negustor de fierturi pe nume Boulanger, și-a înscris sub firma: „Boulanger vinde alimente divine". Acesta poate fi considerat primul restaurant în sensul modern. Însă primul restaurant parizian, demn de acest nume, a fost cel pe care Beauvillers l-a fondat în anul 1782, în “rue de Richelieu”, sub numele "Marea Tavernă a Londrei". În acest local, masa se servea pe mese individuale, preparate care erau scrise pe o listă.

Iar după revoluția franceză, dezvoltarea restaurantelor a cunoscut o explozie, datorită disponibilității bucătarilor ce aparțineau marilor case ale vechiului regim și datorită dispariției restricțiilor corporative, dar mai ales datorită imporțantei ce o cunoaște burghezia în acea perioadă. Restaurantul devine un centru al vieții sociale, un lucru primordial în peisajul urbanistic, lucru care s-a păstrat și până în prezent.

1.2 Tipuri de restaurante

Cu timpul și o dată cu modernizarea societății, din cauza sau datorită anumitor cerințe, restaurantele s-au diversificat. Astăzi oamenii au o gama largă de restaurante în care își pot lua masa sau se pot relaxa și își pot face alegerea în dependență de gusturi sau de situația financiară. Prin urmare, restaurantele se clasifică în:

1. Restaurant clasic – unitate de alimentație publică în care consumatorii sunt serviți cu un variat sortiment de preparate culinare de cofetărie-patiserie, cafea,băuturi etc. Pentru crearea unei atmosfere recreative se pot oferi programe artistice sau alte mijloace de distracție. Personalul de producție și de servire are o calificare de profil.

2. Restaurant cu specific – unitate de alimentație publica care prin amenajări, dotări, ținuta lucrătorilor și preparatele culinare oferite corespund unui specific local, regional, național (ex.:restaurant românesc, moldovenesc, dobrogean, italian, francez) sau reprezintă unități tradiționale – han, cramă, colibă, șură etc.

3. Restaurant specializat – unitate de alimentație publică în care consumatorilor li se oferă, în principal, un sortiment specializat de preparate culinare și băuturi, aflat în permanență în lista-meniu a unității, în condițiile unor amenajări și dotări clasice sau adecvate structurii sortimentale (vânătoresc, pescăresc, etc.) care formează obiectul specializării.

3.1 Restaurant-zahana – unitate de alimentație publică în care se servesc, în special la comandă, în tot timpul zilei produse și subproduse din carne neporționate (organe), pregătite la grătar și alese de consumatori din vitrinele de expunere, sau de pe platou, odată cu luarea comenzii. Sortimentul oferit mai poate cuprinde: ciorbe, borșuri, tuslama, tochitură, salate, dulciuri de bucătărie și băuturi.

3.2 Restaurant lacto-vegetarian, dietetic – unitate de alimentație publică în care se desfac în exclusivitate sortimente de preparate culinare pe bază de lapte și derivate din lapte, ouă, carne de pasăre sau de vacă, paste făinoase, orez, salate din legume, precum și dulciuri din bucătărie, înghețată și băuturi nealcoolice.

3.3 Restaurant – pensiune – unitate de alimentație publică care oferă mai multe variante de meniuri complete cu baremuri fixe. Băuturile cuprinse în meniu sunt limitate la sortimentele de răcoritoare și ape minerale. Dar în aceste unități se pot oferi suplimentar diferite sortimente de preparate și băuturi, inclusiv alcoolice, altele decât cele cuprinse în cadrul meniurilor zilnice.

4. Braserie – unitate de alimentație publică care asigură în tot cursul zilei servirea consumatorilor cu un sortiment mai restrâns de preparate culinare, produse de cofetărie-patiserie și băuturi.

5. Pizzerie – unitate specializată care oferă, cu preponderență, sortimente de pizza și paste făinoase. Suplimentar se pot oferi gustări, salate, produse de patisserie și sortiment variat de băuturi, cu preponderență slab alcoolizate.

6. Berărie – unitate de alimentație publică caracterizată prin vânzarea cu preponderență a berii de diverse sortimente, oferită clienților în recipiente specifice (tap, cană, halbă), de diferite capacități, alături de produse și preparate care se asociază în consum cu aceasta, precum: gustări calde și reci, minuturi (din ouă, legume etc.), specialități de zahana (1-2 preparate). Se mai poate oferi un sortiment restrâns de băuturi alcoolice, precum și băuturi nealcoolice.

7. Bar – unitate de alimentație publică cu program de zi sau de noapte în care se desfac băuturi alcoolice și nealcoolice, un sortiment restrâns de produse culinare. Cadrul ambiental este completat cu program artistic, audiții muzicale, jocuri electronice și video.

7.1 Bar de zi – unitate care poate funcționa cu subunitate distinctă în cadrul restaurantelor, precum și ca unitate independentă. Oferă consumatorilor o gamă variată de băuturi alcoolice și nealcoolice, simple sau în amestec, cafea, gustări în sortiment restrâns specialități de cofetărie.

7.2 Bar de noapte – unitate de alimentație publică cu caracater distractiv, având orar de funcționare pe timpul nopții. Prezintă un program variat de divertisment, de music-ball și dans, iar consumatorilor li se oferă o gamă variată de băuturi, mai ales de cocteiluri, gustări, sortiment restrâns de preparate la grătar, specialități de cofetărie-patiserie.

7.3 Cafe-bar, cafenea – unități specific desfacerii, cu prioritate, a sortimentelor variate de cafea și derivate din ciocolată, cacao, ceai, băuturi alcoolice fine la pahar, băuturi răcoritoare, sandvișuri, produse de cofetărie-patiserie. În dotarea unităților un rol important revine utilajelor pentru pregătirea cafelei, și în primul rând a cafelei expresso.

7.4 Disco-bar, video-bar, discotecă – unități cu profil de divertisment pentru tineret, divertismentul fiind realizat prin intermediul muzicii și al dansului, în acest sens unitatea fiind dotată și amenajată corespunzător. Sortimentele oferite sunt asemănătoare celor din baruri, cu deosebirea că băuturile vor fi nealcoolice sau slab alcoolizate, având în vedere că majoritatea clienților reprezintă tineret.

7.5 Bar-biliard – unitate cu profil preponderant recreativ, realizat pentru posibiitatea practicării biliardului, unde se servesc băuturi și un sortiment restrâns de sandvișuri, produse de patisserie-cofetărie.

7.6 Snack-bar – unitate de alimentație publică care asigură clienților o servire rapidă pe tot parcursul zilei, cu sortiment restrâns de minuturi, preparate la grătar, produse de cofetărie-patiserie, băuturi nealcoolice, ceaiuri, cafele și un sortiment restrâns de băuturi alcoolice. Specific acestei unități este prezența unei tejghea-bar, în spatele căreia preparatele se pregătesc la vederea clienților, cu un front de desfacere care să permită și servirea directă a consumatorilor.

8. Fast-food – unitate care propune clientelei sale, în principal tineri, o servire rapidă de produse, la prețuri unitare. Oferta de produse se reduce la un sortiment limitat și standardizat, de regulă bazat pe un singur produs de bază, și este prezentată de obicei pe panouri luminoase. Preparatele sunt luate de consumatori la casă, în momentul plății și consumate pe loc sau în afara unității. Produsele sunt oferite în inventar de servire de unică folosință.

9. Unități de buffet, bodegă, birt, rotisserie

9.1 Bufet – unitate de alimentație publică care funcționează de obicei independent sau în incinta unor instituții. Se oferă, în general, un sortiment restrâns de preparate culinare, calde și reci, pregătite în bucătăria proprie sau aduse din afară, și de băuturi.

9.2 Bodega – unitate de alimentație publică cu spațiu restrâns de servire, de largă accesiblitate, care oferă un sortiment restrâns de gustări și preparate la grătar, băuturi alcoolice, servite de regulă la pahar, și nealcoolice, cafea. Servirea se face de regulă la tejghea-bar.

9.3 Birt – unitate de alimentație publică asemănătoare cu bodega, amplasată de regulă în piețe, gări, autogări.

9.4 Rotiserie – unitate de alimentație publică cu spațiu restrâns de servire, care oferă clienților, în special, produse preparate la rotișor, salate, sortiment restrâns de băuturi alcoolice, produse de patisserie-cofetărie, cafea. Mobilierul caracteristic îl constituie rotișorul amplasat în interiorul spațiului de servire și vitrine frigorifică în care sunt expuși pui și alte specialități de carne preparate în prezența clienților.

10. Unități tip pub și bistro

Sunt unități de alimentație publică de influență englezească, respectiv franțuzească, care oferă sortimente de băuturi și preparate culinare specific zonelor de influență.

11. Cabaret – unitate de alimentație publică cu caracter de recreere și divertisment în care se desfășoară spectacole complexe cu valoare artistică deosebită. Se oferă clienților preparate de cofetărie-patiserie, diverse băuturi alcoolice și nealcoolice. De obicei, suprafața de servire se realizează în amfiteatru, pentru ca programul artistic muzical să fie vizionat de la toate mesele.

12. Unități tip cofetărie, patisserie

Sunt unități de alimentație publică care oferă consumatorilor preparate de cofetărie-patiserie produse în laboratoarele proprii sau în laboratoarele altor unități de profil, biscuit și produse zaharoase ale producătorilor specialități, băuturi nealcoolice, cafea, ceai, fructe, produse specific micului dejun, precum și diferite sortimente de băuturi fine pentru consum la domiciliu. În această tipologie se încadrează:

12.1 Cofetăriile și bomboneriile – unități specializate în vânzarea produselor de cofetărie-patiserie, sortimente de bomboane.

12.2 Patiserie-plăcintărie – unități care vând, în general, produse de patisserie în stare caldă, în acest scop fiind preferabil ca produsele să fie realizate în laboratoarele proprii. La vânzarea acestor produse se poate oferi și bere

12.3 Semigerie-gogoșerie-covrigărie – unități cu spațiu restrâns de servire sau chioșc, amplasate în zone de trafic pietonal intens, care se pot organiza fie ca spații ce reunesc cele trei specialități, fie ca unități profilate pe o singură specialitate.

13. Ceainărie – unitate de alimentație publică, specializată în pregătirea și servirea unei game largi de ceaiuri, alături de care se oferă sandvișuri și produse de cofetărie-patiserie.

14. Restaurant cu caracter social

Aceste unități sunt restaurante pentru colectivități și sunt amplasate în incinta instituțiilor sau se pot organiza ca unități independente care livrează, pe baze contractuale, preparate culinare la sediul/domiciuliul persoanelor fizice/juridice.

Principalele restaurante pentru colectivități sunt :

14.1 Cantină – restaurant – unitate de alimentație publică în care mesele sunt servite în general pe bază de abonamente pentru meniuri unice, dotarea acestor unități se face cu mobilier și inventar simplu.

14.2 Restaurant cu autoservire – unitate de alimentație publică cu desfacere rapidă, în care consumatorii își aleg și se servesc singuri cu preparate culinare, de cofetărie-patiserie, cu băuturi, expuse în linii de autoservire cu flux dirijat. Consumul produselor are loc la mese.

15. Terasă, gradină de vară – funcționează în sezonul cald, fie în structura unei unități de alimentație publică, fie ca unitate independentă, de sine stătătoare, oferind un sortiment de băuturi și preparate specifice tipologiei anterior prezentate.

1.3 Norme și standarte în amenajarea unui restaurant

După cum am specificat mai sus, restaurantele sunt de mai multe tipuri. Astfel, în funcție de tipul localului, se determină și necesarul de spațiu. Cele mai mici spații întâlnim în restaurantele fast-food, unde fluxul de oameni pe oră este foarte mare dar și timpul de ședere e foarte scurt. Din această cauză, mesele sunt poziționate cât se poate de des, una față de alta. În cazul restaurantelor, apoi cafenelelor e necesar un spațiu mult mai mare, acest tip de localuri fiind mai pretențioase.

Într-un restaurant, este obligatorie prezența a trei tipuri de spații: spații productive, spații de deservire și comercializare și spații anexe. Spațiul productiv reprezintă bucătăria caldă, bucătăria rece, cofetăriei și patiseria. Dimensionarea, distribuirea și organizarea suprafețelor de producție în activitatea gastronomică joacă un rol important, de ele depinzînd munca de ansamblu și în mod deosebit rezultatele economice. La dimensionarea suprafețelor de producție și anexe se vor avea în vedere:

profilul unității;

volumul desfacerii și perspectiva creșterii în viitor a acestuia;

concepția funcțională;

tehnologia culinară;

programul de funcționare;

amplasamentul in interiorul construcției;

instalațiile utilajele si mobilierul corespunzătoare tehnologiei culinare;

Aceste se au în vedere și pentru dotarea cu utilaje, mobilier, ustensile, aprovizionarea cu alimente, precum și pentru organizarea muncii.

Elementul de bază de organizare și funcționare a interiorului întreprinderii de alimentație este mobilierul. Cerințele impuse nomenclatorului și tipurilor de mobilier utlizat în restaurante, cafenele, baruri in afară de cele generale (funcțional-tehnologice ergonomice, estetice) sunt următoarele:

mobilierul trebuie să corespundă caracterului de lucru al întreprinderii (autoservire; servire cu chelner)

mobilierul și dimensiunile sale trebuie să corespundă tipului unității de alimentație (restaurant, bar, cantină, cafenea etc.)

Organizarea rațională a zonelor de lucru, asigurate cu utilaj necesar, ajuta personalul să efectueze lucrul fără cheltuieli suplimentare. Lungimea meselor pentru prepararea bucatelor este determinată de lungimea unei mese de lucru. Sunt mai multe variante de organizare a sectoarelor de muncă: lineară, paralelă, unghiulară

Utilajul este așezat în așa mod încât să faciliteze prepararea felurilor de mâncare incluse în meniul restaurantului respectiv. Majoritatea restaurantelor au designe-ul similar unei bucătării:

încăperile interioare funcționale;

frigiderele;

congelatoarele;

depozit pentru păstrarea fructelor uscate;

secție de producție;

sectorul de preparare a salatelor;

încăpere de producție;

dispecer;

sectorul desertului;

distribuire;

Sub aspect organizatoric suprafețele de producție vor fi astfel amplasate încât să permită ca preparatele culinare să ajungă la un singur punct de distribuție și control, supravegheat de bucătarul șef sau de ajutorul lui.

Pentru spațiul afectat pregătirii alimentelor se folosesc în medie 0.52 m2/loc. în salonul restaurantului. Dar având în vedere tendința de viitor pe linia aprovizionării restaurantelor cu semipreparate și concentrate alimentare, precum și modernizarea tehnologiei culinare, indicii pentru stabilirea suprafeței de producție sunt în descreștere. Unele unități au coborît indicele de suprafață de la 0.52 m2/loc. la 0.4 m2/loc.

Dimensionarea utilajului și mobilierului se va realiza în funcție de volumul producției și de procesele fizice, chimice și microbiologice specifice tehnologiei culinare alese. Mobilierul trebuie așezat în imediata apropiere a utilajelor pentru a înlătura circulația inutilă a lucrătorilor, fapt care conduce la scurtarea timpului efectiv de execuție și implicit la creșterea productivității muncii. în bucătăriile de dimensiuni mai mici se obișnuiește ca amplasarea.

Un alt aspect foarte important este aranjarea meselor in salon. In acest sens, trebuie sa tinem cont de mai multe principii, precum forma si dimensiunea salonului cat si forma si dimensiunea meselor, tipul ci categoria restaurantului dat. Cum am netionat mai sus, intr-un restaurant spatiul intre mese trebuie sa fie destul de mare pentru a crea confortul necesar atat pentru personal, cat si pentru clienti. Dupa Neufert, distanta intre scaunele a doua mese diferite trebuie sa fie de minim un metru. O dispunere pe diagonala, desi mai spectaculoasa, este mai pretentioasa si poate fi admisa in restaurantele cu o suprafata considerabila. In contrast, intr-un restaurant mic, pentru a economisi din spatiu si a aranja mesele cat mai inteligent, se prefera dispunerea lor perpedicular cu peretii. Nu se recomanda amplasarea meselor in imediata apropiere a intrarii, bucatariei, bailor sau altor incaperi de genul. In localurile unde fluxul de oameni este foarte mare (gen fast-food), dispunerea mobilierului se face astfel incat sa incapa cat mai multe persoane. Acest lucru nu produce mare dinscofort, deoarece timpul de sedere intr-un astfel de local este scurt (pana la o ora maxim).

Capitolul 2

2.1 Tehnologii și materiale

Dacă ar fi să definim calitatea, am defini-o în primul rând prin atenția la detalii, iar aceasta pornește încă de la stadiul de proiectare. Un designer are responsabilitea de a identifica și îndepărta fiecare imperfecțiune, de a îmbunătăți continuu proiectul și de a alege cele mai bune materiale. Cunoașterea principalelor caracteristici și modului de comportare al materialelor și produselor în exploatare și întreținere este un factor esențial care definește și diferențiază un designer competent de unul mai puțin competent.

Vom prezenta in continuare o lista cu materialele ce au fost folosite in aceasta lucrare de licenta.

Lemnul

Lemnul poate fi considerat primul material de construcție. Din preistorie și până astăzi acest material a fost utilizat constant, în cele mai variate moduri, în alcătuiri constructive cu sau fără rol structural. Acest fapt se datorează atât rânduirii lemnului, sub forma unor specii diverse, în toată lumea, cât și lucrabilității sale, greutății reduse și bunelor sale caracteristici mecanice. Cu toate acestea, puține sunt mărturiile unor realizări foarte vechi din lemn și, în orice caz, mult mai puține decât cele din piatră. Într-adevăr, lemnul este caracterizat de o perisabilitate crescută, legată de factori multipli, și nu în ultimul rând de bine cunoscuta sa vulnerabilitate la foc. Lemnul care răspunde cel mai bine cerințelor de utilizare provine din plante ce pot fi grupate în două mari specii: foioasele, cărora le corespund lemnele dure, și coniferele, cărora le corespund lemnele moi. Cele mai folosite tipuri de lemn din România sunt: bradul, fagul și stejarul.

Piatra naturală

Piatra naturală decorativă răspunde cu succes celor două cerințe de bază, care sunt urmărite în amenajările de interior: impactul vizual și crearea atmosferei. Frumusețea materialului brut, textura creată de rosturi și culoarea naturală sunt principalele atuuri. Provocarea designerului vine însă în alegerea elementelor de arhitectură care să fie, astfel, finisate, a asocierilor cu alte materiale și cu piesele de mobilier și, nu în ultimul rând, a imaginii de ansamblu, armonioasă. Diversitatea tipurilor de piatră naturalăși a modalităților de punere în operă fac ca acest material să poată fi folosit în diferite stiluri de interioare, de la rustic la modern cu influențe exotice (stilul mediteranean), până la minimalist și high-tech. Într-un astfel de interior un perete din piatră se va integra de minune datorită texturii liniare, desenului rafinat, dat de variațiile de culoare ale pietrei, și aspectului modern.

Materiale și produse ceramice

Produsele ceramice sunt materiale sub formă de bucăți de diferite forme și dimensiuni, obținute prin fasonarea, uscarea și arderea la temperaturi înalte, a maselor argiloase. Materia primă de bază utilizată la fabricarea produselor ceramice o constituie argila (de tip caolinitic). În funcție de utilizare deosebim:

Cărămizi găurite cu lambă și uluc – se utilizează la executarea zidurilor interioare neportante. Utilizarea tuturor cărămizilor cu goluri conduce la reducerea consumului de material și a greutății proprii a zidurilor, la creșterea productivității muncii.

Cărămizi pentru placaj – se aplică pe zidărie de beton sau cărămidă, la exterior sau interior și au rol de protecție sau estetic. Se fabrică într-o singură calitate, ce trebuie să corespundă acelorasi conditii ca si caramida plina presata, de calitatea A.

Plăci ceramice pentru pereți și pardoseli – se utilizează la pardosirea holurilor, a birourilor, a coridoarelor, a vestiarelor, la placarea pereților interiori și exteriori.

Produse pentru învelitori

Produse ceramice fine poroase – se obțin din masele de argilă curate, cu granule de diametre de maxim 0,06 mm, cu adaosurile necesare, iar finisarea suprafețelor este în general mai îngrijită. În categoria produselor fine poroase intră: faianța, majolica, teracota.

Produse ceramice fine compacte – se obțin prin arderea materiei prime curate (caolin) în amestec cu nisip (degresant) și feldspat (fondant), care se încălzesc până la 1100-12500C. Din această categorie fac parte semiporțelanul și porțelanul. . Porțelanul este un produs alb, translucid, vitrificat, cu spartura compactă. Se deosebește de gresie prin luciu, care nu este dat de smalț, ci este caracteristic întregii mase a produsului.

Materiale și produse de sticlă

Sticla o puteți găsi peste tot, iar prezența ei te face să uiți că este un material cu proprietăți estetice excepționale. Însă datorită unor designeri specializați în decorarea și fabricarea mobilierului de lux, sticla este din nou la modă. Ideal pentru a transforma și redimensiona spațiul de locuit, mobilierul de sticlă revine în moda amenajărilor. Progresele tehnice permit ca sticla să aibă orice culoare, dar și să fie sculptată, să aibă dimesiuni diferite în ceea ce privește transparența, opacitatea, densitatea. Obiectele realizate variază de la sticla cea mai rafinată la sticla colorată de cea mai bună calitate. Mobilierul de sticlă va permite să vă jucați cu lumina și spațiile încăperilor. De asemenea, se asortează perfect cu alte materiale, cum ar fi oțelul nefinisat, lemnul, piatra. Mesele de sticlă sunt astfel o alegere perfectă pentru camere cu suprafețele reduse.

Materiale textile

Naturalul și eleganța, ecologia și designul sunt direcții care se regăsesc în majoritatea aranjamentelor actuale. În acest sens, luxul ecologic se impune ca tendință principală a momentului. Bumbacul, lâna, inul și mătasea sunt cele mai apreciate și folosite materiale naturale. Asta nu înseamnă că materialele combinate, cu sau din poliester, vâscoză sau acril, sunt istorie. Deosebit de importante sunt și alte criterii: senzația la atingere (plăcută, moale, confortabilă), modelele/imprimeurile folosite (extrem de variate și inspirate), culorile. În ceea ce privește cromatica, se poartă practic toată gama: de la tonuri senzuale, cu transparențe plutitoare, până la tonuri neutre (pentru organza), de la cele sofisticate, până la cele vibrante și pastelate. În cazul draperiilor, eleganța este dată de materialele grele, precum cele naturale și taftaua, cu modele aplicate, deseori sofisticate și în culori tari, dar și de accesorii cum sunt cele de pasmanterie și ornamentele pentru galerii. La capitolul fețe de masă, așternuturi, cuverturi de pat și perdele, materialele sunt mai soft, mai puțin încărcate, deseori satinate, aflate sub semnul romantismului. Dacă pentru pat predomină țesăturile din bumbac, pentru perdele, voalul a câștigat mult teren în defavoarea organzei.

Materiale diverse

Deosebim acoperiri umede – zugrăveli, vopsitorii; acoperiri uscate – lambriuri, placaje la pereți, pardoseli, tavane suspendate, mobilier, pardoseli din materiale flexibile, gleturi, cleiuri, adezivi și materiale de etanșeizare, etc.

Proiectul dat combină materiale, în cea mai mare parte ecologice, de diferite tipuri precum: lemn, materiale diverse, materiale textile, materiale de sticlă, piatră naturală. Mobilierul este făcut din lemn și din piatră. Scaunele sunt din lemn de stejar masiv acoperit cu vopsea de culoare albă care pe lângă faptul că-i conferă o protecție suplimentară împotriva agenților (diferențe de temperatură, umiditate) care atacă suprafața superioară, oferă un grad de luciu mat- mătăsos. Sunt tapitate parțial, în partea șezutului cu stofa de culoare albastru deschis. Scheletul acestor scaune este realizat din lemn masiv de stejar pentru o rezistență ridicată, indicate chiar și în cazul localurilor cu flux mare de clienți. Mesele sunt din piatră naturală, care oferă interiorului o frumusețe aparte, o textură deosebită cât și culoare specifică.

În ceea ce privește accesoriile, un lucru care observă întotdeauna în amenajările interioare este că, de multe ori, designerul se va juca cu o varietate de materiale și accesorii pentru a crea aspectul dorit. Acest lucru ar putea fi o simplă față de masă așezată pe o masă mare, impresionantă sau ar putea fi o husă aruncată pe o canapea. Accesoriile sunt foarte importante în designul interior, întrucât furnizează culoare sau textură camerei, oferă un aspect special, personalizează încăperea. Drept accesorii utilizate în interiorul restaurantului se numără: perne decorative, ghiveciuri de flori, corpuri de iluminat, vaze de porțelan. O mare parte din pernele decorative sunt din țesături de fibre de bumbac natural combinat cu fibre de bumbac sintetic. Acestea oferă o stare de confort și relaxare, cât și un plus de culoare și stil datorită imprimeurilor alese. Ghiveciurile de flori, au rolul de a oxigena încăperea cât și de a crea o stare armonioasă, făcând o legatură directă între natură și om. Candelabrele de stil clasic, sunt o sursă de lumină care nu doar sporesc acuitatea vizuală ci și crează o atmosfera distinsă, sporind misterul, invitând într – un loc destinat reveriei și momentelor romantice.

Inspirate dintr-un amalgam de influențe, formele mobilierului modern prezent în proiectul dat sunt predominant geometrice și fără ornamente. Furtuna prezentului alert în care trăim nu mai lasă loc decât celor mai simple și pure volume, dar rafinamentul este mereu prezent în proporții, în simplitatea voluntară, în noblețea materialelor atent împerecheate. Metal și lemn, piatră și sticlă, țesături și lumină, contopite în adevărate obiecte de artă abstractă se pun fără complexe în slujba funcțiunii vorbind fără falsa modestie despre puterea ideii care dăinuie în încăpere. Sobrietatea obiectelor ia în stăpânire interiorul acestui restaurant și-l transformă, neașteptat, cu dinamism și sete de viață, dându – i fler și un aer sofisticat.

2.2 Design ecologic

Conceptul de design ecologic, a apărut pentru prima dată în anii ’60 – ’70, drept urmare a mișcării anticonsumeriste și a mai multor catastrofe ecologice, în urma cărora omenirea a devenit conștientă de caracterul limitat al resurselor de pe glob, cât și de impactul negativ al activităților antropice asupra acestuia. Ulterior, Van Weenan, în 1995, definește termenul de design ecologic drept ,, designul produselor prin aplicarea unor criterii ecologice care au drept scop prevenirea pierderilor și a emisiilor poluante, alături de minimizarea impactului asupra mediului și a duratei de viață a materialelor ”. O altă definiție al eco-designului e oferită de A.V. Uvarov, conform căruia: ,, proiectarea sau designul ecologic este un gen de activitate de proiect existentă ca un răspuns conștient sau intuitiv la schimbările climatice, manifestate în proiectarea obiectelor sau a spațiului". Scopul proiectării ecologice este stabilizarea relației dintre om și mediul înconjurător. Orice modificări naturale, concepute de om la nivelul de percepție intuitivă sau descoperite de el ca un rezultat al cercetării științifice, se manifestă în mod inevitabil în lumea materială. Obiectul de aplicare a metodelor de proiectare ecologică poate fi natura, care afectează omul în mod indirect, și omul însuși, nevoile lui sociale, culturale și psihologice care se referă la problemele de mediu ”.

Astfel putem spune că designul ecologic nu este altceva decât o încercare, a designerilor și a arhitecților, de rezolvare a problemelor legate de proteția mediului, rezultate în urma poluării cu deșeuri industriale și a dezechilibrului ecologic în biosferă. În acest context, designerii și arhitecții iau în calcul variante mai ecologice de design urban, mai ales în ceea ce privește felul în care sunt folosite resursele. Astfel, materialele noi sunt în mare parte fluide și pot corespunde standardelor urbane aflate în schimbare. Folosind noi modele de design, tehnologii și materiale, va fi cu putinta depasirea proceselor industriale si intoarcerea de la legatura om- industrializare la legatura ,,mama” om- natura.

În prezent, nu e ușor să găsești un local în stil ,, verde”, având un design cu funcționalitate și care să creeze o ambianță specifică. Astfel, acest proiect va duce cu un pas în față designul ecologic. Înteriorul restaurantului va îmbina componente ale mobilierului realizat din lemn și din piatră, accesorii din țesături de fibre preponderent naturale, ferestre și uși din lemn, cât și pardoseala din lemn natural. Pentru ,,a aduce natura în casă”, vor fi amenajate ghiveciuri de plante și vegetație, care vor oxigena încăperea și vor oferi culoare ,,vie” interiorului. Designul va fi o combinație armonioasă de culori, texturi, forme și dimensiuni, care va crea o atmosferă favorabilă de confort psihologic. Ecologia interiorului este legată direct de ecologia omului, de aceea importanța unui design eco este maximă, mai ales pentru crearea legăturii om – natură. Unele studii arată că ameliorarea unor probleme respiratorii, alergii, stări depresive se realizează și prin amenajări eco. Așadar, lemnul natural și țesăturile naturale din interiorul restaurantului vor emana o anumită cantitate de energie calorică, ce va reduce consumul de aer condiționat/ energie termică, totodată vor îmbunătăți starea psiholgica și fizică a clientului.

Restaurantul proiectat va îmbina armonios elemente ecologice naturale care vor da naștere unei simbioze perfecte între cultura materială și cea spirituală, totodată vor ține seama de principiile și valorile designului ecologic. El își va asuma responsabilitatea, din punct de vedere ecologic, pentru serviciile prestate, cât și pentru materia primă utilizată. Proiectul dat se va conforma standartelor ecologice. El va prezenta numeroase avantaje precum: multifuncționalitate, modularitate, durabilitate, respectarea normelor igienice. Întrucât designul ecologic va fi întotdeauna în vogă, respectiv și restaurantul va fi ,,în pas cu moda”. El va oferi clienților posibilitatea de a lua o pauză de la tensiunea și agitația vieții cotidiene.

Capitolul 3

3.1 Prezentarea proiectului

Intr-un restaurant, nu doar gustul mancarurilor este esential pentru ca un client sa se simta bine, dar si mediul si atmosfera in care preparatele culinare sunt servite. Intr – un astfel de local, designul este foarte important. Fara a exagera, designul e cheia succesului unui local prestigios.

Amenajarea unui restaurant in cladirea Pavilionului de dans de la Banloc a fost o provocare pentru mine, deoarece edificiul dat, pe langa faptul ca are o suprafata mica, este o cladire veche care are pretentiile ei. Clădirea are forma unui octogon neregulat și este dispus pe două niveluri. Având o suprafață destul de redusă, a fost necesară utilizarea cât mai inteligentă și economică a spațiului. Într-un restaurant e important să existe următoarele spații: spații productive, spații de servire și comercializare și spații anexe.

Spațiile productive și anexele reprezintă bucătăria (bucătăria caldă, bucătăria rece, mașinile de spălat vase, cofetprie și/sau patiserie), spații de depozitare și păstrare a mărfurilor și ambalajelor, utilități social-administrative. Bucătăria se situează la parter pe o suprafață de aproximativ 20 de m pătrați. Utilajele se încadrează într-un spațiu de aproximativ 16 metri pătrați. Tot la parter se află și baia pentru personal, dulapurile pentru personal și spatiul pentru depozitarea mărfurilor și ambalajelor. Intrarea în bucătărie se face atât din sala de servire, cât și pe o ușă amplasată în partea laterală a clădirii. În al doilea caz, ușa servește mai mult pentru accesul personalului.

La ieșirea din bucătărie, paralel cu peretele lateral, se află masa de bar cu o lungime de 360 de centimetri. Este un bar în stil modern, dar care se îmbină armonios în tabloul general al restaurantului. Barul e simplu ca design, avand forma unui paralelepiped dreptunghiular, este inedit insa prin combinatia reusita a texturilor de lemn si prin stratul de metal ce inconjoara perimetrul blatului. Am proiectat un bar utilat cu cele necesare, unde sunt incorporate o masina de spalat vase si chiuveta. In spatele barului se afla rafturile si dulapurile pentru sticlele cu bautura si pahare. Rafturile dispun de un sistem de iluminatie speciala, becurile fiind indreptate spre sticlele cu bautura. In ansamblu, dulapurile si barul formeaza o zona ce respecta normele de amenajare, astfel incat barmenul sa-i fie usor sa se miste (distanta intre dulapuri si bar e de aproximativ un metru) si sa aiba la indemana unstensilele de care are nevoie pentru a-si efectua bine serviciul. Deasupra mesei de bar sunt lampi elegante care creaza efecte luminoase si confera acestei zone o intimitate aparte. Scaunele, in numar de 6, sunt create in linii moderne. Sunt confectionate din lemn de fag cu sezut din material textil.

Parterul dispune de o spatialitate extraodrinara. In primul rand, avantajul parterului este inaltimea peretilor de aproximativ 4 metri. In al doilea rand, pe tot perimetrul sunt dispuse geamuri duble, semicirculare cu o inaltime de 240 de centimetri, datorita carora este multa lumina naturala. Fiind specifice perioadei renasterii italiene, aceste geamuri creaza o atmosfera placuta, si eleganta. Sunt confectionate din stejar si vopsite in alb. Un accesoriu important sunt draperiile albe si transparente, cu o textura fina si aspect elegant, care nu blocheaza patrunderea luminii in incapere. Draperiile infrumuseteaza si innobileaza orice incapere. Nu am ales draperii mai complicate, pentru ca am decis sa profit de avantajele ferestrelor, am vrut sa creez un local cat mai luminos, mai ales in conditiile in care spatiul este mic, iar, dupa cate stim, culorile deschise maresc vizual incaperea. Inca un element care defineste stilul acestui restaurant sunt arcele albe, din lemn, care incojoara ferestrele.

Tavanul este traversat de doua placi de lemn, care vin in paralel cu peretii longitudinali. Aceste placi sunt niste „prelungiri” ale dulapului situat in spatele mesei de bar. Consider ca ele produc un efect spectaculos si confera dinamism, venind in contrast cu celelate elemente ale designului acestui restaurant. Sunt un element interesant in aceasta compozitie, iar prin culoarea alba se atribuie finete.

Mesele si scaunele prezinta un cotrast surprinzator dar si armonios in acelasi timp. Mesele ce se gasesc in salon sunt de trei forme: dreptugnhiulare, patrate si rotunde, in functie de numarul de invitati care vor sta la masa si au un singur picior . Sunt confectionate din piatra si au un aspect masiv. Este interesanta jocul geometric de pe blatul meselor. Liniile, ce repeta conturul acestuia, atribuie un design inedit. Este interesanta si tratarea partii de jos a piciorului, iar in asnamblu aceste mese aduc nuante de antichitate. Scaunele sunt in stil baroc, avand un aspect foarte cochet. Carcasa e facuta din lemn iar sezutul si speteaza sunt acoperite cu material textil.

Plinta cu muluri

Cum am mentionat mai sus, parterul beneficiaza de lumina naturala pe timpul zilei. Seara insa, am creat o atmosfera speciala cu ajutorul lustrelor suspendate. Au baza din metal cromat, si brate din sticla transparenta cu elemente decorative din cristale albe.

Intra in dialog cu…

Accesul la etaj se face pe o scară balansată, situată chiar la intrarea principală în restaurant. Consider că scara este amplasata corect, întrucât e în apropierea barului și bucătăriei, de unde ospătarii trebuie să duca la etaj platourile cu mâncare. Un mare avantaj îl reprezintă faptul că se află la intrare, iar persoanele care decid să stea la o masă de la etaj nu îi vor deranja pe cei ce se află la parter. Designul scării este simplu, având o balustradă pe ambele părți din fier iar treptele fiind construite din lemn. Scara respecta normele tehnice, este comoda si are latimea treptei de 120 de centimetri.

La etaj, se găsesc trei încăperi. Încăperea din mijloc are forma unui dreptunghi cu o capacitate de 19 persoane. Tot aici se afla si baia, gheridoanele si liftul care faciliteaza transportarea talgerelor cu mancare din bucatarie.

În părți, sunt două încăperi închise destinate fumătorilor, unde, de preferință, se vor servi în special produse specifice unei cafenele. Sunt zone mai recreative datorită canapelelor ce conferă o atmosferă relaxantă și au capacitatea de câte 10-12 persoane. Aici oaspetii se vor putea retrage pentru discutii private. Usile prin care se face intrarea in aceste doua incaperi sunt finute, din lemn de stejar vospite in alb. Am ales sa fac usi destul de late, care sunt formate din trei piese, cu sticla pentru a mari vizual spatiul. Canapelele sunt confectionate din lemn masiv iar sezutul e acoperit cu material textil. Aceste canapele cu linii moderne sunt inspirate dintr-un model de canapea Biedermeier, la care se adauga numeroasele perne de diferite culori ce au ca scop confortul si comoditatea clientului, dar si aspectul placut si „jucaus” pe care il creaza. Canapeaua preia forma peretelui si are forma unui jumatate de hexagon. Masa, care are aceeasi forma este din piatra, si are un aspect masiv, dar care se imbina perfect in ambientul dat.

La etaj, pe intreg perimetrul a celor trei incaperi sunt dispuse cornise care au un rol decorativ foarte important. Ele acopera o buna parte din suprafata tavanului.

Culorile care domina acest ambient sunt albastru, gri si alb. Este o combinatie gratioasa si sobra intre nuantele reci si liniile drepte ale meselor.

Peretii au textura de beton si vin in contrast cu stilul elegant al scaunelor, ferestrelor si accesoriilor. Pardoseala e acoperita cu gresie realizata din placi patrate portelanate care e rezistenta la uzura, patare si zgariere. E o pardoseala incalzita ce antreneaza aerul cald in toata cladirea. Substantele din care e facut are o compozitie scazuta de elemente chimice care ar putea provoca alergii, iritatii si alte probleme de genul. In cele doua incaperi izolate de la etaj insa pardoseala va fi acoperita cu lemn si vopsita in alb.

3.2 Schițe și variante randate

Concluzii

Îmi place mult citatul lui Elbert Hubbard, care spune că “Arta nu este un lucru, este o cale”. Eu am ales calea pe care să o urmez în ceea ce ține de artă, atunci când m-am înscris la Facultatea de Arte și Design din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Aceea este de a deveni un designer de interior. Amenajările interioare m-au fascinat încă de mică, când urmăream emisiuni televizate în care designerii transformau casele/apartamentele oamenilor în adevărate opere de artă. Mi–am dorit atunci și eu să pot face astfel de lucruri, să aduc bucurie pe chipurile oamenilor. De altfel, eu văd profesia de designer foarte importantă, una în care dedicația și entuziasmul sunt esențiale. Designerul trebuie să știe să-și dedice talentul în favoarea oamenilor pentru care lucreaza, dar și cerințelor acestora, ajutându-l nu doar să amenajeze un anumit spațiu, ci și să se regăsească într – un fel sau altul.

Pornind de la elementele teoretice studiate pe parcursul facultății, dar și cele menționate în partea teoretică a acestei lucrări am obținut rezultate satisfăcătoare din punctul meu de vedere în ceea ce privește restaurantul amenajat. Consider că legătura dintre cele două părți se poate citi în imaginile proiectului realizat, iar restaurantul amenajat, care va fi cu specific european va fi unul de succes. Concluzionez astfel, deoarece am respectat normele impuse atât de regulile turismului și serviciilor cât și cele de design. Am respectat confortul și intimitatea vizitatorilor, bunul gust, simplitatea și rafinamentul.

Prin aceasta lucrare vreau să contribui la trezirea interesului în rândul tinerilor față de clădirile vechi și lăsate în paragină, ce pot fi readuse la viață. Planific să duc ideea mea cât mai departe și nu doar în rândul studenților facultății în care studiez. Contribuția mea la momentul de față va consta în a aduce în atenția tinerilor importanța culturii locale, însă proiectul mi-ar putea folosi mie sau altei persoane care va dori în viitor să reabiliteze această clădire.

Dificultățile întâlnite au constat în: lipsa dotărilor necesare în interiorul clădirii pentru facilitarea măsurătorilor (ex: scara din interior lipsește), lipsa cunoștințelor de specialitate în ceea ce ține de necesarul echipamentelor și utilajelor utilizate într-un restaurant cu specific european, dificulăți în utilizarea softului de proiectare din cauza dotărilor necorespunzătoare ale computerului pe care îl dețin.

Mi se pare foarte frumoasă ideea de a reamenaja, de a reabilita ceea ce este vechi. Având și o sensibilitate aparte pentru istorie și trecut, mi-am propus să amenajez o clădire veche și după mai multe căutări m-am oprit la Banloc, la minunata clădire a Paviolionului de dans, care cândva a găzduit frumoasele baluri ale familiei regale. Am decis să fac un restaurant care să fie o oază de cultură pentru timișoreni, dar și o supriză plăcută pentru călători. Am încercat să folosesc toate cunoștințele necesare pe care le-am acumulat pe parcursul acestor trei ani și, cu puțină inspirație și creativitate cred că a ieșit un rezultat bun. Această lucrare de licență m-a motivat să încerc să reabilitez cât mai multe clădiri de genul și să mă implic în promovarea acestei idei.

Bibliografie

Andrew Martin, Interior design review, Kempen, 2012

Anne Massey, La décoration intérieure au XXe siècle, Thames & Hudson, 1991

Jean-Michel Wilmotte, Architecture intérieure des villes, Moniteur, 1999

Neufert, Manualul arhitectului, Elemente de proiectare si de constructie, Alutus, 2004

Wendy Baker, Sketchbook of acccesories,

Wendy Baker, The complete book of curtains, drapes and blinds

Варвара Ахремко, Цвет в интерьере типовых квартир, Эксмо, 2014

Webografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_Banloc

http://www.primariatm.ro/uploads/files/acte_online_2011/caracteriz_tip_unit_alim.pdf

http://www.ziare.com