Amblajul Intre Necesitate Si Stil

Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………..pag.

Capitolul I:Amblajul între necesitate și stil……………………………….pag

1.1.Ambalajul-definiție…………………………………………………………pag

1.2.Ambalajul-funcții………………………………………………………………pag

1.3.Calitatea ambalajului………………………………………………………pag

1.4.Designul și estetica ambalajului………………………………………..pag

1.5.Factorii care influențeaza comportamentul consumatorului…..pag

Capitolul II:Culoarea-atribut estetic al designului ambalajului…………………pag

2.1.Efectele fiziologice și pshiologice ale folosirii culorilor……………………………..pag

2.2.Funcționalitatea culorii……………………………………………………………..pag

2.3.Culoarea în designul ambalajelor…………………………………………….pag

2.4.Efectele culorilor la consumatori…………………………………………………pag

Capitolul III: Studiu de caz realizat la produse alimentare și nealimentare…….pag

3.1.Amblaj/ culoare pentru ceaiul negru-produs alimentar…………………pag

3.2.Ambalaj/culoare pentru pasta de dinti-produs nealimentar……………..pag

Concluzii…………………………………………………………………………………………pag

Anexe……………………………………………………………………………………………..pag

INTRODUCERE

Pentru satisfacerea cerințelor consumatorului, exista o strânsă legatură între economie și artă. Existența unei oferte bogate de produse de calitate foarte bună, alegerea consumatorului se îndreaptă foarte mult asupra produselor ambalate. Ambalajele cele mai atrăgătoare și convingătoare sunt acelea care prezintă culoarea, grafica, forma la cele mai înalte așteptări. Interesul acordat de producator pentru inventarea unor ambalaje mai deosebite a crescut excepțional, transformându-se în unul din cele mai discutate subiecte și un domeniu foarte dezvoltat tehnic.

Percepția tipurilor de ambalaje, a funcțiilor acestora și a mediului în care ambalajul influențează cel mai mult decizia cumpărătorului prin estetică si design este indispensabila.

Scopul acestei lucrari de licență este acela de a demonstra ca culoarea ambalajului prezintă un rol foarte important în alegerea produsului de către consumator.

Pe piață exista o serie de produse noi realizate într-o bună măsură prin contribuția esteticii. Ambalajul este considerat a fi o entitate fizică și psihologică. Reușita unui produs depinde în mare măsură de imaginea pe care o are asupra consumatorilor și de cum se manifestă această imagine în percepția consumatorilor, rolul cel mai important îl are ambalajul, fiind un element care ajută la deosebirea produselor între ele.

În prima parte a lucrării sunt prezentate informații generale despre ambalaj precum definirea acestuia, funcțiile, calitatea, designul și estetica și un element foarte important factorii care influențează comportamentul consumatorului.

A doua parte a lucrării se bazează pe un element definitoriu al ambalajului, și anume culoarea. Aceasta are un rol foarte important în decizia de cumpărare a unui produs.

În a doua parte a lucrării sunt prezentate efectele fiziologice si psihologice ale folosirii culorilor, funcționalitatea culorii, culoarea în designul ambalajelor și efectele culorilor la consumatori. Cu cât culorile sunt mai puternice cu atât consumatorii sunt atrași de acel produs. Un produs trebuie să prezinte forma, simetrie, grafică, culori individuale. Nu în ultimul rând rolul cel mai important îl prezintă consumatorul, deoarece acesta decide dacă ambalajul a fost unul dintre elementele care l-a satisfăcut cel mai mult pentru achiziționarea produsului.

Partea a treia a lucrării prezintă un studiu de caz realizat pe două produse diferite, un produs alimentar si un produs nealimentar. S-a efectuat o cercetare reală, din care reiese percepția consumatorilor asupra ambalajului și culoarea acestuia, un sondaj de opinie personală analizată pe toate categoriile de vârstă.

S-a realizat o cercetare asupra ceaiului negru și a pastei de dinți.Această cercetare implică gradul de interes manifestat de consumatori față de ambalaj si edificarea conceptului ambalaj-vânzător nemișcat.

CAPITOLUL I – AMBALAJUL ÎNTRE NECESITATE ȘI STIL

Ambalajul – definiție

În antichitate ambalajul era considerat un simplu pachet ce contine un produs, iar în zilele noastre reprezintă o componentă corporala a produsului, iar în cadrul politicii de marketing devine un purtător principal de mesaje adresate tuturor consumatorilor. Ambalajul este principalul component care pune în valoare produsul, modul sau de utilizare, de pastrare. Dezvoltarea ambalajului se bazează pe evoluția modului de viața și de consum. Ambalarea este însoțită de costuri importante asociate fazei de post-consum, impact asupra mediului înconjurător și asupra consumatorului. Lipsa ambalajului ar face schimbul de mărfuri ineficient, costisitor și imposibil. Ambalarea este definita pe numeroase căi. Ambalarea este definită ca o tehnică industrială și comercială pentru protecția, identificarea si facilitarea vânzării și distribuirii produselor de consum. Ambalarea este considerată ca o operație de închidere a unor produse, articole, pachete. Aceste operații trebuie să îndeplinească anumite funcții precum:funcția de protecție și conservare,funcția informațională și funcția performantă. ,,Institutul de Ambalare din Anglia furnizează trei definiții ale ambalării”:

-ansamblu de aranjare a bunurilor pentru transport, distribuție, depozitare, vânzare și utilizare;

-asigură distribuția la consumatorul final în condiții bune și costuri mici;

-ambalarea urmărește micșorarea costurilor la livrare, vânzariile fiind maxime.

La nivel global sunt estimate ca 98% dintre produse sunt ambalate, deoarece permite asigurarea în cele mai bune condiții a manevrării, transportului, conservării și depozitării.

Un produs nu s-ar putea finaliza și ar fi în dezordine dacă ambalajul nu ar exista. Consumatorii aleg produsele de marca cunoscute prin ambalaj și culorile specifice produsului respectiv, considerându-se că ambalajul trebuie să conțina o gamă variată de culori agreabile.

Datorită concurenței pe piața, ambalajul trebuie să prezinte forma, grafica, culorile ca fiind un element definitoriu pentru achizitionarea produselor. Specialiștii sunt nevoiți să descopere noi modalitați pentru a influența comportamentul consumatorilor, trebuie să acorde o importanță deosebită asupra ambalajului produselor, altfel concurența pe piața nu ar exista.

Ambalajul favorizează identificarea produsului, ușurand atragerea de consumatori potențiali, pe care îi învață cum să folosească, să păstreze produsul și cum să apere mediul înconjurător de poluarea produsă de ambalajele uzate sau de componenții de descompunere ai acestora.

Ambalajul este definit conform STAS 5845/1-1986, ambalajul reprezintă ,,un mijloc destinat să cuprindă sau să învelească un produs sau un ansamblu de produse pentru a le asigura protecție temporară din punct de vedere fizic, chimic, mecanic, biologic, în scopul menținerii calitații și integritații acestora în stare de livrare, în decursul manipulării, transportului, depozitării și desfacerii, până la consumare sau până la expirarea termenului de garanție”. Ambalajul trebuie să îndeplineasca urmatoarele cerințe:

-să nu fie toxic nici pentru produs, nici pentru consumator;

-să fie compatibil cu produsul;

-să fie etanș;

-să aibe formă, culoare și grafică atractive;

-să nu prezinte miros și gust propriu.

1.2 Ambalaj – funcții

Produsele sunt de neconceput fără ambalaj, indiferent de gradul de dezvoltare al unei țari. Funcțiile ambalajului sunt determinate atât de produsul ce se ambalează, cât și de mijlocul prin care acesta este transportat către consumator, indiferent de scopul principal al ambalajului, funcțiile fiind similare.

,,Importanța ambalajului, considerat parte integrata a unui sistem, este așadar evidențiata de principalele funcții pe care trebuie sa le îndeplinească”.

Funcția de conservare și protecție:

Ambalajul reprezinta elementul care se află între produsul propriu-zis și mediul extern, având rolul de a proteja conținutul împotriva acțiunii factorilor de mediu ce pot avea consecințe negative asupra cantitații și calitații acestuia.

Funcția de conservare și protecție reprezintă cea mai importantă funcție a ambalajelor, ambalajul având rolul să protejeze conținutul de efectul mediului înconjurator (praf, microorganisme). Protecția poate fi:

-fizică (temperatură, lumină, presiune);

-chimică și fizico-chimică (apă, aer, oxigen, dioxid de carbon);

-biologică (insecte, microorganisme);

Agenții fizico-chimici țintește parametrii atmosferici și solicitările mecanice la care sunt supuse produsele în timpul transportului. Nivelul scăzut al temperaturii fată de cel normal povoacă înghetarea produselor, modificarea solubilitații și vâscozitații acestora.

Nivelul peste limita normală provoacă dilatarea produselor, modificarea starii de agregare, topirea produselor.

Pătrunderea aerului în spațiile de depozitare produc următoarele fenomene:

-deshidratarea produselor;

-formarea de condens pe suprafața produselor;

-mucegăirea produselor.

Agenții mecanici se referă la procesele determinate de solicitari mecanice precum:

-balansări și loviri;

-șocuri mecanice.

Protecția chimică trebuie să corespundă necesității unor produse de a nu se afla în contact cu anumite substanțe precum: dioxid de carbon, amoniac, hidrogen.

Datorită acestora ambalajul prezinta următoarele roluri:

-rolul de obstacol al oxigenului și vaporilor de apă;

-rolul de a se opune transferului de gaze din exterior în interiorul ambalajului;

-uscarea produselor, datorită aerului;

-împiedică dispariția aromelor specifice produselor.

Protecția împotriva factorilor biologici au ca scop menținerea calității igenice și microbiologice a produselor alimentare, astfel ambalajul deține urmatoarele roluri:

-ambalajul reprezintă un obstacol între microorganismele aflate în atmosferă și produsul ambalat;

-ambalajul împiedică dezvoltarea și apariția germenilor patogeni.

Amblajul deține o rezistentă termică bună, contribuind la păstrarea produselor congelate ținând seama de umătorii factori:

-durabil la șocurile termice;

-durabil la temperatui scăzute;

-durabil la căldură, dacă produsele necesită sterilizare.

Funcția de raționalizare

,,Raționalizarea se referă la faptul că prin modul lor de realizare, prin calitatea materialelor din care se confecționeaza, ambalajele promovează și tipizează unitați modulate de transport și desfacere și astfel facilitează manipularea, transportul și depozitarea produsului. Se apreciază că pe parcursul circuitului tehnic, mărfurile și ambalajele lor sunt supuse la 30-40 de operții de manipulare, ceea ce înseamnă că în loc de o tonă se manipulează 30-40 de tone. Acestea conduce la estimarea cheltuielilor aferente acestor operații, care pot atinge proporții ce variază între 10-15% din costul produselor” .

Funcția de marketing(reclamă și promovare a vânzarii)

Ambalajul prezinta o funcție importantă de comunicare la prezentarea și desfacerea produselor, astfel majoritatea produselor se vând ambalate. De aceea ambalajul prezintă un dublu rol de promotor al vânzarii și purtător al informației către consumatori.

Clienții intra în contact direct cu ambalajul, de aceea el trebuie gândit pentru a atrage cumparatorii și pentru a declansa actul de cumpărare. Ambalajul este singurul care prezintă și identifică produsul și producătorul/distribuitorul, stimulează și atrage atenția cumpărătorului, infomeaza consumatorul asupra nivelului caracteristicilor de baza ale produsului.

Ambalajul trebuie să prezinte produsul fără a induce în eroare cumpărătorii prin crearea unor confuzii în legatură cu marca sau produsul. Acesta trebuie să atragă atenția consumatorilor și să prezinte clar produsul și modul de întrebuințare, închiderea ambalajului, să prezinte modul de înlăturare a ambalajului și după utilizarea produsului se returnează sau se reciclează.

Elementele care contribuie la realizarea funcției de promovare a vânzărilor și informare a consumatorilor pe care o au ambalajele sunt:

-modul de confecționare;

-sistemul de marcare și etichetare;

-estetica ambalajului (culoare, grafică).

,,Ambalajul are rolul de a comunica publicului caracteristicile produsului, in limitele cadrului juridic și tehnic. Caracteristicile estetice ale ambalajului au o mare importanța în actul de vânzare, care trebuie să convingă consumatorii de calitatea produsului. Societatea și calitatea grafică trebuie să constituie principalele caracteristici, care să pună în valoare marca, să reprezinte o continuare a acțiunii promoționale întreprinse de vânzator pentru produsul respectiv”.

Caracteristicile estetice ale ambalajului trebuie considerate ca și elemente strategice ale societaților producătoare cu o importanța din ce in ce mai mare.

1.3 Calitatea ambalajului

Ambalajul este o componentă esențiala a activității comerciale, servind consumatorului. Noile sortimente de produse apărute pe piața aduc în discuție diversificarea ambalajelor în paralel cu creșterea exigențelor fața de acestea. Fiecare agent economic implicat în activitatea comercială are cerințe specifice în ceea ce privește ambalajele și calitatea acestora.

In afara funcțiilor pe care trebuie să le îndeplinească consumatorii, mai sunt si alte cerințe:

-să poata fi închis și deschis cu ușurința;

-să dețină o cantitate de produs medie;

-să aibe o masa proprie cât mai mica;

-să fie comod în utilizare;

-să nu fie toxic;

-să aibe gust și miros propriu;

-rezistența mecanică ridicată;

-formă, culoare, grafică atractive.

Amblajul trebuie studiat foarte bine înainte de utilizare, deoarece acesta este componentul esențial în atragerea consumatorului. Alegerea ambalajelor este determinată de urmatorii factori principali:

-caracteristicile produsului care se ambalează;

-condiții de transport ,manipulare și toate solicitările la care poate fii supus ambalajul;

-caracteristicie de calitate ale materialului de ambalare;

-metoda de ambalare folosită;

-cheltuielile ocazionale de producere a ambalajului și de transportul acestuia.

,,Cerințele distribuitorilor și comercianților:

-dimensiunile de gabarit să fie minime;

-corelarea acestor dimensiuni cu paletele și containerele de transport;

-ambalajele de transport trebuie să aiba o soluție constructivă care să permită plierea și adunarea în module;

-rezistența mecnică trebuie să fie adecvată solicitărilor la care sunt supuse mărfurile;

-elementele grafice trebuie să permită localizarea rapidă a produsului, cu toate informațiile necesare”.

,,Cerințele cumpărătorilor:

-accesul la produs trebuie să fie ușor, fără a fi nevoie de accesorii greoaie;

-ușurintă în manipulare, stabilitate;

-să permită dozarea în cazul anumitor produse;

-să aibă o formă atractivă, sugestiva pentru produsul ambalat;

-să conțină indicații referitoare la modul de utilizare și păstrare, compoziție, valoare nutritivă;

-să permită îndepărtarea cu ușurință în faza post-consum fără a pune probleme majore de ordin ecologic.

,,Cerințele producătorilor:

-să poată fi fabricat atât în materii prime virgine, cât și din materiale recuperate;

-să permită mecanizarea și automatizarea procesului de fabricație al ambalajelor și ambalării cu minimum de pierderi;

-să permită o perfectă și rapidă închidere;

-să permită utilizarea diferitelor metode de conservare a produselor;

-să se respecte cerințele modulării”.

1.4. Designul și estetica ambalajului

,,Estetica reprezintă o disciplina filosofica care studiază esența, categoriile și structura acelei atitudini umane față de realitate, caracterizată prin reflectarea, contemplarea, valorizarea și făurirea unor trăsături specifice ale obiectelor și proceselor din natură, societate și conștiința sau ale creațiilor omenești”.

Imaginea grafică constituie adevarate virtuozitați estetice, dar, în același timp și o reprezentare fidelă a produsului în cauză.

,,În estetică, ambalajul trebuie să țină seama de existența unui complex senzorial, care determină o manifestare de aprobare sau de respingere din partea simțului estetic al fiecărui individ, de efectul emoțional declanșat de actul de cumpărare și de consum”.

Elementele esteticii mărfurilor pot fi explicate prin intermediul categoriilor estetice, care sunt noțiuni de larga generalitate, care desemnează tipuri de reacții afective și care reprezintă instrumente de cunoștere și apreciere estetică.

Funcția, forma, structura, linia, desenul, ornamentul, stilul, culoarea, simetria, proporția, armonia și contrastul reprezintă categorii estetice cu ajutorul cărora se apreciază estetic mărfurile.

Proprietațile estetice prezintă un caracter subiectiv puternic, de aceea s-a descoperit reducerea acestui subiectivism pentru a putea aprecia și compara concret mărfuri similare produse de firme concrete. Acest lucru a fost realizat cu ajutorul relațiilor ce se afla între elementele esteticii și celelalte categorii de proprietați ale marfurilor industriale:

-relații cu tectonica produsului includ raporturile formă-funcție, formă-material, formă-mediu ambiant;

-relații cu elementele ergonomice cuprind relațiile cumpărător-produs;

-relații între aspectul și finisarea fețelor și marca de fabrică ce individualizează produsul și îl deosebește de alte produse similare;

-relații cu grafica ambalajului de prezentare a produsului. Elementele particulare ale estetici sunt reprezentate de forma, desenul (grafica), culoarea, simetria, armonia și contrastul.

Forma ambalajului:

Forma ambalajului trebuie să se regasească în cerințele pieței, fiind influentată de particularitățile tehnice de ambalare, materilul folosit, domeniul de utilizare.

,,Semnificațiile psihologice ale diferitelor forme:

1.Pătratul semnifică realism, spirit practic, preferințe pentru lucruri naturale;

2.Cercul semnifică idelism, spiritualitate, dorința de perfecțiune;

3.Triunghi cu vârful în sus semnifică activitate, creativitate, dorință și masculinitate;

4.Triunghi cu vârful în jos semnifică pasivitate, imitație, feminitate;

5.Două triunghiuri suprapuse semnifică echilibru în sens fizic și spiritual, armonie între idealism și realism, între dorință și acțiune;

6.Cerc cu diametre semnifică creativitate;

7.Linii orizontale și verticale semnifică introspectie”.

Forma a evoluat odată cu dezvoltarea tehnicii, astfel s-a trecut la forme încărcate, elegante și raționale. În cadrul tendinței actuale de simplificare a formelor ambalajelor se urmărește:

-conceperea unor forme ușor perceptibile;

-conceperea unor forme logice, inteligibile;

-conceperea unor forme cu o maximă valoare informațională.

,,Forma ambalajului poate sugera calitatea produsului: de lux, de calitate superioară, de calitate inferioară. Forma ambalajului tebuie adaptată la conținut, pentru a se elimina formatele exagerate și spațiile goale ce dau iluzia unui conținut mare. Existența spațiilor goale ar putea să influențeze negativ imaginea consumatorului produsului, care ar putea crede ca s-a sustras ceva din conținut, că este înșelat asupra a ceea ce conține ambalajul (cantitativ și calitativ). Sunt firme care își păstrează forma ambalajului mulți ani (de exemplu diverse firme producătoare de băuturi alcoolice) și continuă să aibă succes pe piața, dar cele mai multe firme urmaresc diversificarea formei ambalajului, ca element de pătrundere pe noi piețe, de atragere de noi segmente de consumatori”. Produsul va avea succes pe piața daca pe lângă o funcție buna va avea și o formă atractivă asupra consumatorilor.

Grafica ambalajului

,,Desenul este un concept estetic autonom, o consecință a schițării liniilor și formării conturului, care dau imaginea unei iedei, a unui obiect sau chiar a unei persoane. El este operația de bază care construiește, verifică, elimină sau adaugă. Conceptul desen, ca activitate complexă, trebuie să țină seama de temperamentul uman, de spiritul, rațiunea, dispoziția omului. Pentru realizarea desenului se acorda aceeași considerație ca și pentru pictură. El se realizează fie cu instrumente de precizie, fie cu mâna liberă, utilizând creionul, cărbunele, penița, creta, țușul, etc”.

Grafica cuprinde totalitatea desenelor, sloganelor, fotografiilor și simbolurilor ce se află pe ambalaj, acesta având un rol important asupra consumatorului.

,,Modul de realizare a elementelor decorative clasifică grafica în mai multe categorii:

-grafica comerciala, în care utilizând desene, fotografii, combinații figurative, policrome se sugereaza felul produsului și procedeele de utilizare;

-grafica intelectuală modernă, este schematică, neâncărcată de simboluri vizuale sau culori, fiind sugestivă și ușor de înțeles;

-grafica umoristică, utilizează glumele și ironiile ancorate în problematica alimentației, manifestate prin scris și desen și ascunse sub aparențe rizibile.

Se mai utilizează caricaturi, iar acest stil de grafică este folosit mai des pentru produsele pentru copii. Pentru ambalaje se impune o grafică simplă, sintetică expresivă. Ilustrația trebuie să aibă legătură cu produsul. În cazul în care îl reprezintă este vorba de o imagine documentară”. Grafica este elemnetul care prezintă produsul într-un mod atrăgător. Aceasta stimulează efectul de cumpărare al produsului, ajută la promovarea produsului prin corelarea imaginii cu textul publicitar.

Simetria ambalajului

Simetria ambalajului reprezintă o formă a relațiilor de mărime, de ordine și dispunere, de adoptare și de echivalare prezente la cercetarea unui ambalaj.

Ambalajele simetrice prezintă următoarele dezavantaje:

-pot duce în eroare consumatorul dacă ambalajele altor produse sunt asemănătoare;

-fiecare ambalaj trebuie să aibe culoarea, desenul și informațiile inconfundabile.

Armonia ambalajului

,,Armonia ambalajului reprezintă o categorie estetica complexa, ce include parțial sau total, celelalte proprietați estetice, având ca scop prezentarea ambalajului produsului sub formă atrăgătoare care, însa, să sugereze și utilitatea și funcționalitatea lui. Armonia este considerată ca efect al frumosului”.

Contrastul ambalajului

Acesta reprezintă o categorie estetică, făcând referire la variație, constituind un element ce stimulează percepția. Contrastul înlătură monotonia și oferă ambalajului un rol unic.

Contrastul poate fi:

-cromatic obținut prin amestecarea mai multor culori;

-contrast al formei obținut prin îmbinarea de forme diferite;

-contrast de materiale, dacă ambalajul este realizat din combinarea de materiale de ambalare diferite.

Alături de culoare, contrastul poate contribui la diferențierea stimulului, la selecția și acceptarea nedistorsionata a acestuia. Utilizarea culorii trebuie realizată în strânsa asociere cu cea a contrastului.

Culoarea ambalajului

Culoarea ambalajului este una dintre cele mai importante caracteristici ale inputului senzorial care influențează selecția și filtrarea. Culoarea reprezintă un element care poate fi utilizat cu multa efectivitate în activitatea de marketing. Mesajele publicitare color atrag mai mult atenția consumatorilor, în comparație cu cele alb-negru. Diferitele culorii vii prezente pe ambalaj pot avea semnificații diferite pentru consumatorii apartinând diferitelor naționalitați. ,,Ieri imaginea produsului era sugerată, estetica modestă. Astăzi, se dorește reprezentarea fidelă a produsului, virtuozitate estetică prin formă, grafică și culoare”.

Culoarea reprezintă unul dintre cele mai importante elemente ale esteticii, fiind un element definitoriu în atragerea consumatorului de a achiziționa produsul respectiv.

Din punct de vedere estetic, culoarea reprezintă o caracteristică a procesului de înoire și diversificare a gamei sortimentale de ambalaje.

1.5.Factorii ce influențează comportamentul consumatorului

O problemă eșențială a firmelor producătoare o constituie cunoașterea manierei în care vor raspunde consumatorii la diverși stimuli pe care îi folosesc în vederea profitului cât mai mare. Specialiștii în marketing trebuie să studieze comportamentul consumatorului pentru a afla cum aleg consumatorii bunurile și serviciile necesare satisfacerii nevoilor, care sunt stimulii și factorii care le influentează alegerea.

,,Exista două categorii de consumatori:

-consumator personal (individual) cumpără bunuri și servicii pentru uzul său propriu;

-consumatorul organizațional cuprinde atât firme al căror obiectiv este obținerea de pofit, cât și organizații non-profit, agenții guvernamentale (locale, naționale) și instituții (biserici, școli, spitale) care cumpără bunuri, echipamente și servicii pentru administrarea și funcționarea în direcția scopului specific”.

,,Factorii care influențează comportamentul consumatorului potrivit lui P.Kotler sunt:

-factorii culturali: cultura reprezintă un factor determinant fundamental al dorințelor și comportamentului unei persoane. Clasele sociale sunt grupuri relativ omogene și permanente ai căror membrii au același sistem de valori, un mod de viață asemănător, interese similare și un comportament ce are caracteristici comune.

-factorii sociali: Grupurile de referința constau din toate grupurile care exercită direct sau indirect o influență asupra atitudinilor sau comportamentului persoanei respective. Familia fără îndoială sunt cei care pot determina influența într-un grad foarte ridicat comportamentului consumatorului.

-factorii personali: vârsta și etapa din ciclul de viață care schimbă comportamentul consumatorului al oamenilor. Ocupația și situația materiala exercită influența asupra bunurilor și serviciilor cumpărate.

-factorii psihologici: motivatia, percepția, învațarea și atitudinea.

Motivația este considerată singura care intervine între stimuli și reacția cumparatorului, întrucât este ușor de observat că orice act are la bază în ultima instanța un motiv rezultat din interacțiunea dialetică a coordonatelor sistemuluii”. Motivele pot juca un rol esențial în procesul de selecție perceptuală știut fiind faptul că oamenii percep produsele în functie de nevoile și dorințele pe care le au. O nevoie intensa face ca o persoana să ignore unele senzații și să le selecteze pe cele care au legătura cu satisfacerea acesteia.

Percepția reprezintă un stimul foarte important in alegerea unui produs. Imputurile senzoriale după ce au fost filtrate prin receptorii senzoriali și praguri critice ele devin senzații. Senzațiile nu sunt mereu intenționale. Indivizii îngustează registrul atenției către anumite lucruri pe care le consideră cele mai importante. Consumatorii recepționează permanent sub forma imputurilor senzoriale o cantitate mare de informații despre diferite mărci concurente. Indiferent dacă acestora li se prezintă informații despre produse alternative, senzațiile nu sunt selectate pentru a fi procesate și indivizii continuă să cumpere mărcile familiare care i-au satisfăcut în trecut. Procesul de selecție al senzațiilor este dependent de natura senzație, care este externă individului și de numeroși factori psihologici care acționează în interiorul individului. Selecția senzorilor consumatorului este în mare măsură influențată de atitudinile pe care ei le posedă în momentul receptării lor.

Materiale de ambalare:

Capitolul II-Culoarea,atribut estetic al designului ambalajului

Culoarea reprezintă un element important al esteticii. Înca din antichitate omul s-a folosit de culoare,i-a distribuit cele mai interesante înțelesuri, iar odată cu dezvoltarea industriei coloranților și industriei textile aceasta va lua amploare.

Culoarea și forma sunt relativ solidare, constituind caracteristici comune tuturor obiectelor lumii materiale. Culoarea reprezintă energia radiantă a undelor electromagnetice cuprinse între anumite limite măsurabile.

,,În ansamblul însușirilor estetice ale mărfurilor, culoarea alături de formă ocupă un loc de frunte întrucât ambele sunt mijloace de expresie cu un limbaj artistic propriu, menit să transmită informații semantice, estetice și afective de care se ține seama atât în procesul creativ artistic, cât și în designul din cele mai variate domenii ( industrie, arhitectură, ambient, comerț ).

Culoarea și forma sunt relativ solidare, constituind caracteristici comune tuturor obiectelor lumii materiale”.

2.1.Efectele fiziologice și psihologice ale folosirii culorilor

Disciplinele care stau la baza ergonomiei marchează efectele fiziologice si psihologice pe care cromatica obiectelor le profesează asupra omului.

Rolul culorii ca element esențial al valorii estetice a produsului se manifesta si prin valențele subiective ale culorii, prin senzațiile, reacțiile, stările provocate sau influențate de culori. Cercetările în acest domeniu au condus la puncte de vedere apropiate atât în privința efectelor primare psihofiziologice, cât și ale efectelor secundare ale culorii.

Efectele psihofiziologice primare sunt reacții necondiționate asemănătoare și comune tuturor oamenilor. Astfel în decursul experienței umane roșul a fost asociat cu focul și sâmgele declanșând efecte calorice și de iritare, albastru prin asociere cromatică cu cerul și apa provoacă răceala și liniște, verdele la rândul său asociat cu vegetația este relaxant dar rece, galbenul are efecte înviorante survenite din corespondența sa cu lumina solară diurnă caldă și reconfortantă.

Efectele psihofiziologice secundare ale culorilor, respectiv atitudinile și trăirile manifestate prin comportamentul oamenilor față de culori sunt condiționate de propria lor experiență, de gustul și preferințele lor, de apartenența la o anumită structură social istorică și cultural artistică.

Din această cauză, reacțiile primare și atitudinile secundare nu coincide întodeauna. Fiecare om codifică și decodifică într-un anumit fel imaginile cromatice, în funcție de variabilele personalitații sale (stare de sănătate, vârstă, sex, grad de instruire, temperament, dar și de trăsăturile exterioare ale indivizilor ca structură antropologica, respectiv culoarea pielii, ochiilor sau a părului, etc).

,,De asemenea, efectele receptării culorilor se manifestă în psihologia motivației de receptare a gamei cromatice, motivație concretizată în tendințe, trebuințe, preferințe, etc. Datorită preocuparilor sistematice privind cunoașterea acestor efecte alegerea culorilor se face și în concordanță cu natura materialului din care se obține produsul. Constatările și concluziile privind efectele psihofiziologice desprinse din cercetarile știintifice si din experiențele umane de-a lungul timpului sunt prezentate în tabelul următor”.

,,Efectele psihofizice ale culorilor”:

,,Preferințele pentru culori în funcție de mai multe variabile:”

Personalitatea produsului este recunoscută prin culoare, aceasta are rolul de a transmite si exprima o anumită senzație.

Fiecare culoare deține efecte psihologice proprii, dar foarte asemănătoare între ele. Culoarea este mult mai caldă atunci când se apropie mai mult de roșu, iar când este predominant albastru, culoarea devine rece.

,,Culoarea este purtătoarea unor semnificații transmisibile și în această ipostază ea are funcția de limbaj ceea ce înseamnă că prin intermediul tonurilor cromatice și acromatice se pot exprima și comunica informații semntic estetice și afective”.

Percepția cromatică este determinată de corpul colorat, analizatorul vizual, sursa de lumina.

Culoarea corpurilor este o calitate particulară a luminii în fiecare corp în stare potențială și care prin efectul sursei de lumină devine perceptabilă. Analizatorul vizual-ochiul furnizează peste 90% din informațiile asupra mediului inconjurător și de aceea are o importanță fiziologica majoră în diferențierea luminozității, formei și culorii obiectelor, în orientarea în spațiu, menținerea echilibrului și tonusului cortical (atenție).

Sursa de lumină influențează perceperea culorii producând un efect de evidențiere sau de estompare, după cum corpul colorat este mai mult sau mai puțin luminat.

,,Din punct de vedere psihosenzorial, culoarea a fost definită prin trei mărimi: tonalitate cromatică(nuanță); luminozitate și saturație.

a) Luminozitatea reprezintă atributul senzației vizuale, în care o suprafață pare expune mai multă sau mai puțină lumină; o culoare este mai închisă sau mai deschisă decât alta, în funcție de cantitatea de lumină pe care o reflectă. Luminozitatea cea mai ridicată o reprezintă culorile din zona de mijloc a spectrului vizibil (galbenul), iar cea mai scăzută culorile din zona extremă, albastru-violet.

b) Saturația sau puritatea unei culori simbolizează concentrația sau cantitatea de culoare pura spectrală ce se afla într-o culoare. Culorile spectrale sunt definite pure dacă nu sunt amestecate cu alte culori, au un grad de puritate egal cu 1 față de alb, la care este 0. În timp ce nuanța este o mărime calitativă a culorii, saturația este una cantitativă. Saturația unei culori se poate reduce prin amestecul cu alb (verdele este o culoare mai saturată decât vernilul, diferența fiind dată de cantitatea de alb cu care este amestecată culoarea verde).

Prin cercetările în domeniul percepției tonalităților cromatice s-a constatat că odată cu creșterea lungimii de undă a radiațiilor din spectrul vizibil cu 2 până la 5 nm, ochiul nostru distinge o nouă tonalitate cromatică.

c) Nuanța spectrala a unei culori este data de lungimea de undă dominantă a unei radiații de intensitate și compoziție spectrală determinată, care pătrunde în ochi și produce senzația de culoare. Lungimea de unda dominantă caracterizează nuanța spectrală a unei culori, iar atributul psihosenzorial al acestei mărimi este tonalitatea cromatică, definită ca element al senzației vizuale care permite să dea o denumire unei culori, ca de exemplu: albastru, roșu, galben, verde, etc. După tonalitatea cromatică culorile sunt clasificate în culori primare- roșu, galben, albastru și culori secundare sau derivate- violet, portocaliu, verde”.

Aspectele fizice și psihologice ale corelației lumină-culoare prezintă o importanță deosebită în estetica mărfurilor și în ambientul comercial.

În concluzie expunerea mărfurilor trebuie expusă în spații corespunzătoare, cu lumină multă și uniform distribuită pentru ca paleta coloristică a acestora să nu sufere modificări sensibile de nuanță în raport cu variația intensității de lumină diferită pe parcursul unei zile.

2.2. Funcționalitatea culorii

Studiul multidisciplinar al culorii conține analiza aspectelor privind rolul culorii ca element esențial al demersului designerului în conceperea produsului fabricat.

Exigențele pe care le ridică în plan general, producția industrială în speță, activitatea de creație-proiectare a produselor vizează și concepția cromatică.

Este utilă luarea în considerare a implicațiilor și efectelor culorii pentru folosirea lor corectă în echivalență cu multiple funcții îndeplinite de produs în utilizare.

Alegerea culorii depinde de destinația produsului și condițiile sproprii de utilizare, de materia primă, compoziția chimică și structura materiilor prime, de forma produsului, corelarea exactă a suprafețelor cu intensitatea (saturația) culorii, natura, granulația și pigmentația suprafeței supuse culorii, mărimea volumului și uneori nevoia diferențierii componentelor statice de cele dinamice, necesitatea spargerii unor exprimari banale sau atenuarea unor nepotriviri, disonanțe, de sistemul de iluminare, etc.

,,În problema utilizării culorii în design se remarca în primul rând faptul că pentru un designer culoarea naturală a materialului utilizat (fibre textile,lemn) este mai firească și mai bogata informațional decât oricare alta – orice culoare suprapusă este arbitrară,comunică o informație vizuală falsă, privează obiectul de naturalețe. De asemenea ținând seama de componenta psihologica a percepției cromatice, culoarea unui obiect frecvent utilizat trebuie să fie neutră, o culoare vie contemplată îndelung produce o reacție pe retină care cere complementara acesteia, pentru a restabili un echilibru.

Pe de altă parte este esențial și studiul raportului culoare-material; culoarea trebuie să nu contrazică natura materialului din care este proiectat obiectul.”

,,Referitor la condițiile specifice de utilizare a produselor, ele trebuie avute în vedere la alegerea culorilor pentru corelarea acestora cu celelalte carcateristici estetice, dar și cu carcateristicile tehnico-funcționale, psihosenzoriale, economice și ergonomice ale produselor. Dacă ne referim numai la cele din urmă se știe că efectele psihofiziologice ale culorii sunt legate de rezolvarea problemelor ergonomice de către design.

De reguă pe planul cel mai general, specialiștii disting doua categorii de culori din punct de vedere al utilizării lor în industrie și anume: culori functionale și culori de ambianță.”

,,Spre deosebire de culorile de amibianță cărora nu li se poate atribui o codificare rigidă, culorile funcționale pot fi codificate potrivit unor normative cu largă circulație internaționala. Culorile pot fi pretutindeni adevărate avertizare începând cu indicatoarele rutiere, semnalizatoarele de circulație și cele de comandă și manevră tehnică, culori avertizoare pentru îmbrăcămintea de protecție, etc.”

În scop funcțional culoarea este utilizată de producatori, cât si de comercianți. În viziunea producătorului culoarea îi oferă interes, reprezentând un element de identificare de către consumator a mărfurilor, ambalajelor, mărcii, culoarea fiind singura caracteristica, în majoritatea cazurilor ce poate reține atentia celui care cumpără, influențându-l în decizia sa de cumpărare într-un interval de timp foarte scurt.

Culorile pot fi aplicate cu scop funcțional pentru o serie de mărfuri:

în cazul mărfurilor cu rol de protecție față de temperatură, albul si culorile foarte deschise resping căldura prin reflexia luminii, iar negrul și culorile foarte închise atrag căldura;

pentru protecția față de lumină a unor produse alimentare, a băuturilor, produselor chimice, cosmeticelor producătorii folosesc ambalajele colorate sau dimpotrivă incolore în funcție de natura produselor care sunt ambalate;

la aparatura electronică si electrotehnică, pentru butoanele de control și LED-urile de semnalizare se folosesc culorile potrivite normelor de utilizare a aparaturii, pentru protectia si siguranța consumatorilor;

în cazul mărfurilor industriale (utilaje, mașini de transport, unelte) culoare obținuta este folosita în scopul coroziunii, în scop ergonomic și decorativ.

2.3. Culoarea în designul ambalajelor

Preferința pentru culori este condiționata de legile percepției, de predilecții și de convingerile personale.

Culoarea reprezintă un element important în identificarea ambalajului, atât in context național cât si internțional. Culoarea reprezintă unul din cele mai importante elemente pe care le dețin designerii pentru a alcătui din ambalaj un mesaj efectiv de comunicare. Înainte de deciderea culorii, trebuie să se tină cont de carcateristicile sale și mecanismul perceperii lui. Culoarea este considerată un element foarte important in momentul alegerii unui produs de către cumpărător. Aceasta influențează în mod pozitiv sau negativ, în funcție de culorile existente la acel moment. Cu cât culorile sunt mai vii și mai puternice, cu atat posibilitatea ca un produs să fie achiziționat este mai mare. Schimbarea culorii ambalajului unui produs care are o pondere de vânzare pe piață foarte redusă, influențează cumpărătorul astfel încât și acelea să se vândă foarte repede. Culoarea trebuie remarcată de clienții încă de la intrarea acestora in magazin, chiar dacă produsul respectiv nu era în plan să fie achiziționat.

Psihologia culorii aplicată la formă, la natura ambalajului face obiectul unui studiu interesant al lui Max Luscher în Elveția: ,,Multe ambalaje nu trezesc nici o impresie deosebită. Culoarea lor nu suscită nici asociații de idei, nici impresii conștiente sau inconștiente în raport cu produsul: culorile acestui ambalaj nu sunt legate de vreun calificativ dat produsului. Există exemple care demonstrează că nu s-a ținut cont de acest fapt: cremă de noapte pentru femei, ambalată în gri sau negru, piper în roz sau bleu în loc de culori calde de galben sau roșu, un borcan de dulceață verde care ne face să ne gândim la fructe de noapte, etc.”

Fiecare țara ține cont de culorile ambalajelor, deoarece semnificațiile culorilor sunt diferite de la țara la țara.

2.4.Efectele culorilor la consumatori

Culoarea ca modalitate de semnalare și avertizare trebuie să conțină capacitatea de a atrage privirea și de a orienta potențialul cumpărător.

Unul dintre cel mai puternic contrast este obținut între galben și negru, iar cel mai puțin accentuat este verde-roșu.

Culoarea este încadrată la nivel internțional într-un cod de norme:

-avertisment de pericol sau mărfuri periculoase: galben în contrast cu negru;

-marcarea părtilor periculoase ale mașinilor care pot produce accidente, a celor explozive sau a zonelor radioactive: portocaliu în contrast cu negru;

-sistem de stingere a incendiilor, zone interzise, echipamente de prim ajutor: roșu în contrast cu alb;

-camere de odihna, drum liber, verde în contrast cu alb.

Culorile folosite pentru ambalaj reprezintă în cea mai mare parte unul dintre cele mai importante elemente în achiziționarea unui produs.

Culorile calde sunt remarcate prin faptul că relaxează și calmează cumpărătorii, datorita efectelor calde care le deține.

Roșul reprezintă o culoare care atrage privirea, reține atentia oricarui cumpărător. Acesta semnifică entuziasm, putere, determină la fiecare client acțiune și energie.

O nuanță de roșu inchis provoacă în imaginea consumatorului o foarte mare agitație și uneori chiar stări depresive.

Un exemplu foarte bun îl reprezintă firma Coca-Cola, care a folosit un roșu plăcut care exprimă tinerețe și veselie, nu este nici un roșu închis nici deschis.

Pezența culorii roșu la celelalte produse este aleasă de producători datorită semnificațiilor pe care aceasta le deține.

Acest produs este achiziționat într-o cantitate foarte mare, datorită și faptului că deține un mare proporție culoarea roșu.

Cu cât culorile sunt mai puternice, cu atât modul de a influența este mai puernic.

Portocaliu reprezintă o culoare care încântă privirea și reține interesul cumpărătorilor.

Acesta oferă senzația de curățenie și intimitate. Portocaliul este o culoare duioasă, afectivă, aceasta extinde expansivitatea. Un exemplu foarte bun îl reprezintă sigla Orange.

Culoarea verde reprezintă o culoare întăritoare, dar este considerată ca fiind una dintre cele mai dificile culori.

Culoarea verde este părtașă cu prospețimea, este reprezentată ca fiind culoarea bionomiei.

În general aceasta este folosită la produsele de curațenie, excepție fac cei de la Cosmote care consideră ca verdele este calmant, avantajează reuniunea de idei si invenția. Verdele pal oferă senzația de finețe, gingăsie.

Culoarea alb combinată cu albastru oferă senzația de frăgezime și puritate. Aceasta culoare este folosită cel mai des la produsele lactate, deoarece oferă impresia de prospețime.

Culorile folosite pe ambalajul lactatelor alături de alb prezintă rolul de a scoate uniformitatea și sunt nuanțe pastelate.

Culoarea argintiu este întrebuințată în industria alimentară la produsele dietetice, precum băuturile fără zahar,.

Negrul dă senzația de eleganță, finețe.

Galbenul reprezintă o culoare adolescentină, acesta este folosit foarte des pentru semnalizare, de asemenea îl găsim cel mai des la semnele de circulație.

De asemenea producătorii analizează foarte bine culorile ținând cont foarte mult de semnificațiile lui, deoarece doar în acest fel pot avea o vănzare excelentă.

Cu cât culorile sunt mai vii și mai puernice, cu atât au o puternică atracție a consumatorilor.

Majoritatea populației este influențată de forma, culoarea si dimensiunea unui produs, cu cât acestea sunt mai plăcute cu atât decizia de cumparare este mai mare. Un produs care nu este vândut foarte bine pe piață, prin schimbarea ambalajului poate ajunge sa fie unul dintre cele mai cautate produse, datorita culorilor ambalajului pe care le deține.