Ambianta Unitatilor Comerciale
Cuprins
Introducere……………………………………………………………………………..2
Cap.1 Elemente constitutive ale ambiantei unei unitati comerciale
Noțiuni generale despre mediul ambiant…………………………………………..3
Factorii de influență ai mediului ambiant asupra unității economice……………..5
Elementele constitutive ale ambianței……………………………………………..8
Cap.2 Culorile ………………………………………………………………………..28
2.1 Noțiuni generale…………………………………………………………………..28
2.2 Valoarea estetica a culorii…………………………………………………………30
2.3 Efectele fiziologice și psihologice ale folosirii culorilor…………………………32
2.4 Funcționalitatea culorii……………………………………………………………38
2.5 Preferințe pentru culori……………………………………………………………42
Cap.3 Muzica………………………………………………………………………….47
3.1 Noțiuni generale și evoluție……………………………………………………….47
3.2 Realizarea unei identități de sunet…………………………………………………49
Cap.4 Prezentarea firmei………………………………………………………………52
4.1 Originile și istoria……………………………………………………………………………………….53
4.2 Produse……………………………………………………………………………………………………..55
Cap.5 Studiu de caz……………………………………………………………………59
Concluzii………………………………………………………………………………………………………..64
Bibliografie
Anexa
Introducere
Evolutia de ansamblu a economiei mondiale, scoate in evidenta ca, peste tot in lume, comertul, in general, si comertul cu amanuntul, in special, a devenit, in mod progresiv, un sector economic foarte dinamic, aparatul comercial cunoscand profunde mutatii pe toate planurile: metode de vanzare, forme de distributie, repartitie geografica a managementului intreprinderilor. De asemenea, se constata ca respectiva activitate – comertul cu amanuntul – ca ultima veriga a lantului care duce pe producator spre consumatori, este foarte sensibil si vulnerabil la evolutia mediului ambiant, dovedind insa o mare capacitate de a se adapta la noile conditii ale pietei.
In cadrul circuitului comercial al produselor, un rol important revine comertului cu amanuntul, ca veriga intermediara in fluxul relatiilor producator – consumator. Cunoasterea multiplelor aspecte pe care le ridica ansamblul proceselor ce dau profilul acestei activitati, ofera atat orientarea , cat si instrumentul de actiune de care au nevoie intreprinderile din domeniul circulatiei marfurilor.
Firma isi organizeaza si desfasoara activitatea sa sub impactul conditiilor concrete ale mediului sau ambiant. Mediul ambiant reprezinta un ansamblu de factori eterogeni de natura economica, sociala, politica, stiintifico-tehnica, juridica, geografica si demografica ce actioneaza pe plan national si international asupra intreprinderii, influentand relatiile de piata.
Motivația alegerii temei a constat în aplicarea unor metode moderne de marketing pentru satisfacția consumatorilor.
Lucrarea este structurată pe cinci capitole.În primul capitol am descris elemetele ale ambiantei unei unitati comerciale, în capitolul al doilea am prezentat culorile, în capitolul trei am prezentat muzica ambientală iar în capitolele 4 și 5 am prezentat un studiu practic și gradul de satisfacție al clienților.
Cap.1 Elemente constitutive ale ambiantei unei unitati comerciale
Noțiuni generale depre mediul ambiant
Unitatea economică, indiferent de tipul său, își desfășoară activitatea într-un context creat de elementele de natură foarte diversă, exprimate sintetic prin ceea ce este cunoscut sub numele de mediu ambiant.
Luăm contact zilnic în mediile în care trăim cu estetica gestionată de diverse tipuri de autorități publice.Fie că suntem într-un oraș,într-o suburbie sau într-un spațiu rural ne aflăm sub influența a numeroase astfel de spații.Aceste medii cuprind sistemele de transport,spațiile de relaxare, spații culturale, complexe politice.
Estetica ambientală este cea care gestionează evoluția afacerii.Nicăieri altundeva în mediul de vânzare cu amănuntul nu sunt atâtea expresii estetice simultane care pot influența obiectivul principal în mod rapid și direct.Detailiștii învață trucuri care să lărgească experiența vânzării cu amănuntul.De exemplu promoțiile din magazine măresc timpul pe care îl petrec consumatorii în magazin, și după cum au arătat dovezile empirice cu cât stau mai mult cu atât sunt mai înclinați să cumpere.Dar promoțiile nu reprezintă decât o mică parte a metodelor prin care detailiștii își pot influența vânzările.Detailiștii cu real simț practic însă, nu apelează în mod normal la trucuri ieftine ci se concentrează pe estetică pentru a-l ademeni pe client și a-l ține acolo cât mai mult.Magazinul de jucării FAO Schwart este un exemplu emblematic de pionier al acestei ințiative de introducere a esteticii în domeniul vânzărilor cu amănuntul.Intri într-un spațiu unde se aude muzică, un spațiu colorat, cu angajați îmbrăcați în costume de clovni, animale de pluș, păpuși uriașe care se rotesc și câte o jucărie nouă oriunde te-ai uita.Abordarea multisenzorială este irezistibilă.
Mediul ambiant a fost definit în mod diferit, elementul principal de diferențiere dintre definiții constituindu-l, mai ales, sfera de cuprindere care îi era atribuită. Astfel, de multe ori era redus la piața unei întreprinderi. Desigur că piața are un rol determinant în existența unei unități economice, dar acest lucru nu poate constitui un argument suficient pentru a fi substituită mediului ambiant în ansamblul său.
Mediul ambiant este considerat ca un sistem care cuprinde o serie de elemente de natură economică, tehnică, politică, demografică, culturală, științifică, organizatorică, juridică, psiho-sociologică, educațională, care influențează toate domeniile de activitate ale unei unități
În interdependența lor, elementele de un anumit tip ale mediului ambiant se constituie în subsisteme ale acestuia. Așa se face că mediul ambiant cuprinde mai multe subsisteme: economic, tehnic, politico – instituțional, sociologic și ecologic.
În funcție de specificul unității economice, de dimensiunea sa, de gradul de racordare la cerințele de piață, poate avea un rol mai important unul sau altul dintre subsisteme. Relațiile unității cu mediul ambiant sunt numeroase și complexe și se materializează în schimburile pe care le are cu acesta din urmă, care, pentru ea, sunt vitale. Schimburile sunt variate, dar, în principal, se referă la cele de produse și de servicii. În general, se apreciază că natura acestor schimburi și intensitatea cu care se realizează caracterizează performanțele economice ale unei unități și, în ultima instanță, capacitatea sa de supraviețuire. Incapacitatea unității de a reacționa la influențele exercitate de mediul ambiant și inexistența schimbului de produse sunt semne ale lipsei
de viabilitate a unității și trebuie intervenit până nu este prea târziu. Prin măsuri adecvate, vizând domeniul de activitate, obiectivele etc., se va încerca adaptarea unității la mediul ambiant.
Schimburile unității cu mediul ambiant depind de calitatea activității sale, a deciziilor care se iau și care devin deosebit de importante. Deciziile trebuie să fie fundamentate pe cunoașterea profundă a mediului ambiant, pentru a surprinde impactul componentelor sale asupra funcționării unității și pentru identificarea posibilităților de adaptare a acesteia la cerințele pe care el le impune.
Cunoașterea interdependenței dintre unitatea economică și mediu favorizează desfășurarea mai multor procese, cum ar fi: satisfacerea cantitativă și calitativă a nevoilor manifestate în mediul ambiant sau în unele din componentele sale, la care unitatea trebuie să se raporteze cu consecvență; adoptarea de decizii referitoare la structurile de producție, la obiectivele sale: asigurarea diferitelor categorii de resurse (umane, materiale, financiare) care, utilizate (alocate, combinate) permit obținerea produselor și serviciilor; alegerea tipului de management, a structurii organizatorice, exercitarea funcțiunilor unității aflate în relații cu diferite părți ale mediului ambiant, care dezvoltă activități menite să le faciliteze adaptare la exigențele acestuia
Unitatea economică nu există, nici pe departe, în mod izolat, ci ea este legată prin multe fire invizibile de mediul său ambiant. În totalitatea lor, sau cel puțin una dintre relațiile de interdependență sunt foarte puternice.
Dintre cele două entități (unitatea și mediul) influența cea mai puternică o exercită mediul ambiant. Nici unitatea nu rămâne, desigur, într-o poziție de pasivitate, dar influența ei este mai puțin puternică, ea fiind, așa cum s-a arătat, elementul adaptabil. Modificările impuse de unitate mediului ambiant au loc cu mai multă greutate și numai dacă influențele vin din partea unui număr mare de unități din aceiași ramură economică.
Factorii de influență ai mediului ambiant asupra unității economice
Componentele mediului ambiant, manifestate în interdependența lor cu unitatea economică, devin factori de influență asupra acesteia. Marea varietate specifică elementelor subsistemelor mediului ambiant și, implicit, acestuia, are drept consecință imediată manifestarea unui număr ridicat de factori care influențează asupra unității economice, ei putând fi: economici, tehnici și tehnologici, demografici, socio-culturali, politici, de management exogeni unității, naturali, juridic, etc.
Factorii economici sunt considerați, în mod firesc, cei mai importanți. Într-adevăr influența lor se resimte în numeroase laturi ale activității unității, care se pot sintetiza în: crearea, funcționarea și supraviețuirea ei ca entitate economică.
Elementele specifice pieței – cerere, ofertă, preț, etc. – prin modul lor de acțiune determină viabilitate unității. De aceea, este necesar ca ele să fie cunoscute, indiferent de eforturile pe care le presupune acest proces. Este vorba de desfășurarea unor cercetări de marketing care, pe baza concluziilor desprinse, să faciliteze adaptarea unității la cerințele pieții și, în general, la mediul ambiant. Deosebit de important este ca studiile de marketing să surprindă nivelul, structura și, mai cu seamă, “mișcarea” cererii, ofertei, și a
prețurilor, ceea ce va influența domenii, cum sunt: alegerea structurii de producție, a sistemului de producție practicat, asigurarea resurselor necesare și altele. În noile condiții, așa după este cunoscut, piața va reflecta raționalitatea orientării unității, în general, în alegerea strategiei și, în particular, a domeniului său de activitate și în ceea ce privește stabilirea obiectivelor. Va fi pusă în evidență, totodată, și capacitatea managerială a factorilor de decizie.
În rândul factorilor economici se înscriu și o serie de instrumente financiare: credite, taxe, impozite, dobânzi, salarii, care bine utilizate, se pot constitui în tot atâtea pârghii de influențare a economiei unității economice. Sistemul de salarizare, ca element de bază al motivației, determină, în mare măsură, rezultatele unei unități și aportul salariaților la realizarea obiectivelor acesteia, ca și a propriilor scopuri. Modul de manifestare a influenței unor factori economici poate fi diferit în funcție și de politica economică promovată față de anumite ramuri ale economiei naționale.
Factorii tehnici și tehnologici determină, în afara oricărei îndoieli, rezultatele unei unități, șansele sale de reușită în competiție cu alte unități. Pentru unitățile economice, având în vedere tipurile variate sub care se prezintă, se ridică problema modalităților de asigurare a mijloacelor tehnice performante.
Înzestrarea tehnică favorizează aplicarea unor tehnologii moderne de producție, care permite efectuarea la un nivel calitativ superior a diferitelor secvențe ale acestora, tehnologii care să țină seama de specificul condițiilor fiecărei unități economice.
Factorii demografici cuprind componente de această natură, fiind reprezentanți, între alții, de: ponderea populației ocupacitatea managerială a factorilor de decizie.
În rândul factorilor economici se înscriu și o serie de instrumente financiare: credite, taxe, impozite, dobânzi, salarii, care bine utilizate, se pot constitui în tot atâtea pârghii de influențare a economiei unității economice. Sistemul de salarizare, ca element de bază al motivației, determină, în mare măsură, rezultatele unei unități și aportul salariaților la realizarea obiectivelor acesteia, ca și a propriilor scopuri. Modul de manifestare a influenței unor factori economici poate fi diferit în funcție și de politica economică promovată față de anumite ramuri ale economiei naționale.
Factorii tehnici și tehnologici determină, în afara oricărei îndoieli, rezultatele unei unități, șansele sale de reușită în competiție cu alte unități. Pentru unitățile economice, având în vedere tipurile variate sub care se prezintă, se ridică problema modalităților de asigurare a mijloacelor tehnice performante.
Înzestrarea tehnică favorizează aplicarea unor tehnologii moderne de producție, care permite efectuarea la un nivel calitativ superior a diferitelor secvențe ale acestora, tehnologii care să țină seama de specificul condițiilor fiecărei unități economice.
Factorii demografici cuprind componente de această natură, fiind reprezentanți, între alții, de: ponderea populației ocupate în agricultură Sistemul de salarizare, ca element de bază al motivației, determină, în mare măsură, rezultatele unei unități și aportul salariaților la realizarea obiectivelor acesteia, ca și a propriilor scopuri.
Modul de manifestare a influenței unor factori economici poate fi diferit în funcție și de politica economică promovată față de anumite ramuri ale economiei naționale.
Factorii socio-culturali de influență asupra unității economice vin cu încărcătura lor specifică și acționează în latura socială pe care o are sistemul în care se constituie această unitate. Ei sunt redați prin elemente ca: valori etice, uzanțe (obiceiuri, datini), tradițiile, nivelul general de instrucție etc. Aceștia influențează comportamentul atât al întreprinzătorului, al managerului , cât și al celorlalți componenți ai unității. Perfecționarea factorilor socio-culturali și asigurarea unei influențe pozitive din partea lor asupra unității presupune dezvoltarea învățământului, a științei și a culturii.
Factorii socio-culturali trebuie cunoscuți și utilizați în inițierea unor activități sau în desfășurarea eficientă a celor existente. Așa de exemplu, dacă există tradiție și experiență (deși ea se poate dobândi) este necesar să se pornească și de la acestea atunci când se creează o unitate sau se fixează o strategie. O asemenea situație poate fi întâlnită în unități specializate în procesarea produselor agricole
Factorii politici sunt puși în evidență prin: stat, structura și aparatul său, categorii sociale, diverse instituții, partide, sindicate și chiar informațiile specifice domeniului. Politica promovată în domeniul economic, al științei, al învățământului, în relațiile externe este resimțită de unitate, în ceea ce privește: asigurarea resurselor, fixarea obiectivelor și a mijloacelor de atingere a acestora, alegerea tipului de management, fundamentarea strategiilor, etc.
Politicii statului în care se află unitatea i se adaugă cea a altor state, ca și a diferitelor organisme internaționale care acționează în diverse domenii pe plan regional sau mondial.
Factorii de management exogeni unității sunt generați de faptul că unitatea economică, sub diferitele sale tipuri, mai cu seamă, în momentul actual, este cazul societăților comerciale, funcționează într-un anumit sistem organizatoric care trebuie să răspundă cerințelor economiei de piață. În acest context, activitatea societăților comerciale va fi influențată de factori ca: modalitățile de coordonare și control, mecanismele motivaționale, metodele de management utilizate, etc. Desigur că, aceste influențe pot fi resimțite, cel puțin parțial, și de alte unități economice decât societățile comerciale. În acest sens, se pot menționa: orientarea structurii de producție în exploatațiile familiale și societățile agricole etc. prin intermediul pârghiilor financiare, sprijinirea lor în domeniul tehnologiilor utilizate etc.
Factorii naturali (climă, sol, apă, vegetație, faună) exercită mai mult, poate, decât în cazul oricăror unități, o puternică influență asupra celor din agricultură, care trebuie să se adapteze la mediul natural. Influența factorilor naturali se resimte pe un front larg, începând, desigur cu crearea unității agricole, al cărei profil va fi corelat cu condițiile naturale ale zonei în care este amplasată. Apoi, activitățile specifice funcționării unității agricole (alegerea structurii culturilor, a tehnologiilor, efectuarea lucrărilor, etc.) vor fi concepute luând în considerare cerințele factorilor naturali. De aceea, este necesar ca acești factori să fie cunoscuți (pe bază de studii), să fie urmărită evoluția lor și utilizați în interesul obținerii produselor.
Factorii juridici, reprezentați prin: legi, decrete, hotărâri guvernamentale, decizii ale primăriilor, etc. Caracterul acestor factorii impun, odată în plus, necesitatea respectării lor de către toate unitățile economice.
Centrul comercial tip „mall” asigură o gamă largă a nivelurilor de stimulare prin intermediul diverselor magazine aflate în interiorul său.Spațiile comune din centrul comercial trebuie să ofere un nivel de stimulare mai curând mediu spre moderat – în nici un caz la extreme.Nivelul moderat de stimulare este adaptat în funcție de segmentele de public țintă care frecventează magazinul.În mod similar magazinele universale își pot modifica nivelurile de stimulare pe baza caracteristicilor demografice și psihologice ale publicului țintă corespunzător fiecărui departament.Iată de ce în fiecare departament muzica este adesea diferită la fel ca și iluminatul, modul de etalare, cromatica și personalul de servire.
1.3 Elementele constitutive ale ambianței
1.Culoarea
Culoarea apare ca unul din cele mai importante elemente ale esteticii. Din cele mai vechi timpuri, omul s-a folosit de culoare, i-a atribuit cele mai interesante semnificații și chiar puteri magice, dar cercetarea științifică a culorilor începe abia în secolul al XVII-lea și va lua o amploare deosebită în secolele următoare, o dată cu dezvoltarea industriei coloranțiilor, industriei textile și pielăriei, construcțiilor etc.
2.Muzica (sunetul) Este un gen muzical, care include elemente din diferite stiluri precum jazz, muzica electronica, rock and roll, "new age", muzica clasica moderna. Aceasta este muzica pasiva, de fundal (background music), dar care presupune o ascultare activa.Termenul de muzica ambientala a fost introdus de catre Brian Eno la mijlocul anilor 1970 si desemna muzica care invaluie ascultatorul, fara sa-i atraga atentia, care poate fi "ascultata in mod activ sau la fel de bine ignorata, depinzand de alegerea ascultatorului". Acesta este tipul de muzica facuta pentru a induce calmul si spatiul de a gandi. Muzica ambientala este folosita in imaginile de miscare pentru meritul de a induce o anumita atmosfera.
Când ajunge exprimarea senzorială să devină excesivă? Studiile de comportament al consumatorului, legate de stimulare, arată că ficare individ își are propriul nivel optim de stimulare.Sub punctul optim de stimulare se instalează plictiseala, însoțită câteodată de tristețe și apatie.Dincolo de pragul optim subiectul poate deveni nervos și iritabil.
3.Forma produsului
Forma produsului și a ambalajului poate să exercite o influență imensă.Deși formele par a fi de o infinită diversitate există patru dimensiuni cheie care ar trebui luate în considerare de manageri în planificarea unei strategii estetice.Tratarea cu amatorism a acestor dimensiuni poate avea un impact dramatic asupra percepțiilor clientelei.
Fig.1 Dimesiuni ale formei
Unghiularitatea formele unghiulare sunt acelea care conțin unghiuri, în timp ce formele rotunjite nu au colțuri ascuțite.Ambele categorii comportă o mare bogăție de conotații asociative.Unghiularitatea este asociată cu, conflictul, dinamismul și mascunilitatea, rotunjirea evocă armonie, moliciune și feminitate.Putem asemăna acestă diferențiere cu, comparația dintre o linie dreaptă și o linie curbă.Formele drepte sunt adesea percepute ca fiind masculine, tăioase, abrupte și destul de aspre, în timp ce formele curbe sunt percepute ca feminine, blânde și continue.
Simetria se referă la „identitatea în oglindă” de formă și aranjament pe cele două părți a unei linii despărțitoare sau a unui plan despărțitor.Simetria crează echilibru – un factor important în modul de evaluare a atracției virtuale față de un obiect, de exemplu s-a constatat prin diverse studii din trecut și recente că simetria reprezintă un factor cheie în modul în care judecăm cât de atractivă este fața unei persoane.Dar atracția simetrică are și ea limitele sale.O notă de asimetrie poate spori farmecul unei figuri prin adăugarea unui element de unicitate și individualitate.Simetria echivalează într-un fel cu ordinea și ne eliberează de tensiune, pe când asimetria face exact contrariul, creând agitație, tensiune, foarte adesea însă un pic de tensiune salvează imaginea vizuală de la monotonie.Simetria este adesea o juxtapusă a unei aluzii de asimetrie pentru a oferi senzația de echilibru cu o notă de curiozitate sau dinamism.Acest principiu poate fi observat în modul cum sunt prezentate ceasurile pe perete sau cadranul unui ceas de mână.În reclame, broșuri, cataloage și în toate celelalte forme de publicitate ceasurile de mână și limbile cesurilor de perete sunt așezate în poziția 10-2 ( simetrie pe axa verticală) cu o aluzie la mișcare prin plasarea secundarului în poziția de 35 de secunde, puțin peste axa de simetrie ( gradația pentru 30 de secunde).Majoritatea celorlalte combinații ar putea crea simetrie parțială cum ar fi poziția 9-3 cu secundarul la semnul de 60 de secunde.Când se folosesc toate cele trei limbi poziția 10-2 și de 30 de secunde creează o simetrie verticală completă, cu aceeași distanță între limbile indicatoare. În poziția opusă există o simetrie verticală perfectă, o simetrie folosită drept siglă de Mercedes- Benz.
Proporția este o altă variabilă majoră care ne influențează modul de percepere al formelor.Formele unghiulare și trapeezoidale alungite extind câmpul vizual, părând să surprindă o porțiune mai mare dintr-o anumită scenă și creând astfel o estetică dominantă. Formele unghiulare scurte pot părea mai timide și umile.În cazul formelor rotunde proporția și simetria sunt adesea întrepătrunse, deoarece formele perfect circulare par mai puțin penetrante decât formele rectangulare, dar crează o impresie de armonie, ducând cu gândul la moliciune și perfecțiune.
Mărimea.Foarte adesea personalitatea poate fi dedusă prin intermediul formei.Acest lucru devine evident atunci când ne concentrăm asupra mărimii.Formele ample, înalte sau late sunt adesea percepute ca fiind puternice și solide, în timp ce formele mici, scunde și subțiri par delicate și slabe.Nimeni nu a înțeles acest principiu mai bine decât pictorul danez Piet Mondrian ale cărui linii negre și groase ce delimitează pătrate și dreptunghiuri mari, colorate în albastru, roșu și galben au inspirat design-ul unor mari varietăți de produse de consum, printre care perdelele de duș, prosoape de plajă și linia de produse pentru întreținerea părului L’Oreal Studio.Cu formele lor mari și unghiulare aceste design-uri de produs transmit ideea de putere, energie și eficiență.
Mai mult decât alte dimensiuni ale formei, modul în care este evaluată mărimea diferă spectaculos în funcție de norma culturală și regionala.În Occident dimensiunea redusă este adesea văzută ca micime de spirit supradimensionații eroi naționali americani cum ar fi uriașul Paul Bunyansau mărturie pentru acestă preferință culturală.În Orient însă mărimea este adesea văzută ca stânjenitoare și greu de manevrat.Indiferent de zonă efectul dimensiunii poate varia uneori, corpolența este considerată grosolană și lipsită de inteligență, în timp ce alura sveltă este considerată un semn de suplețe și inteligență.
Distincția formelor
În cadrul unei strategii estetice, puterea formelor se poate dovedi copleșitoare.Această putere este legată în mod direct de caracterul distinctiv al formei care depinde de :
Gradul de compatibilitate a formei cu, compania sau marca
Calitatea intrinsecă a formei.
Alăturarea,repetarea și protejarea formelor.O formă poate avea diverse sensuri în funcție de contextul în care apare.Numai forma unei mărci comerciale sau a altei embleme nu identifică un anumit produs sau o companie într-o manieră lipsită de ambiguitate.Prin urmare, scopul nu este acela de a concepe o marcă comercială sau o siglă care să se potrivească unui produs, ci să alăturăm unui produs o formă potențial adecvată.Cu alte cuvinte, evitarea unor asocieri inadecvate între formă și produs este obiectivul fundamental în analiza formelor în marketing. Să luam ca exemplu marca comercială realizată de Francesco Saroglia pentru Secretariatul Internațional al lânii.
Prin forma sa suplă, flexibilă,moale, dar și complicată sigla pentru lână înfățișează o calitate generică adecvată, dar nu și caracteristică exclusiv acestui produs.Firele care se întrepătrund dau impresia de fir tors, iar rotunjirea este vag feminină, ceea ce se potrivește cu asocierile pe teme feminine, cum ar fi moda sau tricotatul, dar sigla nu exclude și o identificare masculină, care s-ar putea face eventual cu imaginea de iluzie optică a siglei, care amintește lucrările științifice orientate spre iluzia optică a artistului M.C Escher.
Asocierea formelor cu un produs sau o companie se face printr-o alăturare repetată.Prin repetiție în timp alăturarea dintre un produs și o formă poate deveni o parte familiară dintr-o identitate.Drept rezultat ca și în cazul altor elemente estetice și subliniate prin publicitate.Într-adevăr formele lipsite de funcționalitate cu pură valoare estetică li se acordă protecție legală în calitate de mărci comerciale înregistrate.
Sticla de coca-cola cu contur șerpuit,stical pătrată de Chanel No.5 și sticla 2 ” burtoasă „ de Perrier sunt doar câteva exemple.Trecerea de la concentrate asupra numelui, la concentrare asupra imaginilor asupra ținutei comerciale este în perfect acord cu noțiunea potrivit căreia legea nu protejează pur și simplu numele, ci identitatea.Managerii trebuie să combine produsul cu forma, să perpetueze în timp această alăturare și să o protejeze împotriva însușirii ei de către competitori.
4.Iluminatul
Modul de iluminat al unei unitati de alimentatie poate fi direct atunci cand – sursa de iluminat nu este protejata si poate fi vazuta de persoana aflata in spatiul respectiv, sau indirect, cand lumina este dirijata catre plafon, pereti, perdoseala, de unde se reflecta in restul incaperilor. Iluminatul este unul din elementele ce caracterizează atmosfera unei locuințe. Acesta poate fi clasificat în trei tipuri distincte: iluminat de ambianță, iluminat local și iluminat decorativ. Ideal este ca în fiecare încăpere să existe toate cele trei tipuri de iluminare, dar chiar și numai două dintre ele sunt binevenite. În unele încăperi, pe lângă lumina artificială generală, la punctele de lucru (colțul de lectură, cel pentru audiții muzicale etc.) este necesară o iluminare suplimentară locală.Alegerea tipului de lumina pentru o unitate de alimentatie este, in primul rand, o chestiune de gust, de rafinament (cald- rece) si, in al doilea rand una economica, avand in vedere costurile materialelor, durata utilizarii, modul de intretinere si consumul realizat. Lumina naturala prin vitrine si ferestre trebuie sa fie utilizata cat mai mult atat in spatiile de servire, cat si in cele de productie si anexe.Inscriptii lumonoase ca: firme, panouri, indicatoare, constitue un mijloc eficace pentru a atrage si a retine atentia consumatorilor. Inscriptiile luminoase, ca mijloc de reclama, trebuie sa se integreze si in ansamblul arhitectual al unitatilor. Instalatiile frigorifice ale unitatilor de alimentatie trebuie sa serveasca pastrarii materiilor prime perisabile si produselor finite, pregatirii lor pentru vanzare (racirea bauturilor, fabricarea cuburilor de gheata), producerea si pastrarea inghetatei si a specialitatilor de inghetata, expunerea unor materiale perisabile in vitrinele de prezentare.
Cand vine vorba de aspectul estetic, designerul incearca sa masoare si sa ridice gradul de interes al fiecarui element arhitectural in parte, sa stabileasca daca acestea trebuie scoase in evidenta sau daca trebuie numai sa se integreze printre celelalte; luminile si modul in care sunt acestea folosite trebuie sa dea nastere unor emotii, nu numai sa lumineze cladirea pur si simplu pentru ca aceasta sa fie vizibila pe timp de noapte.
Pentru spatiile in care predomina deschiderile spre exterior, lumina naturala contribuie la iluminatul de ambianta, cu completare, atunci cand este cazul, prin iluminat electric, iar lumina electrica asigura iluminatul zonei sarcinii vizuale si/sau iluminatul de accent.
In incaperile in care lumina de zi este prezenta in cantitate mare si pe durate mari din zi, sistemele de iluminat se prevad cu instalatii adecvate pentru actionarea si reglarea fluxului luminos al acestora, astfel incat cele doua sisteme de iluminat sa se integreze armonios pentru realizarea unui mediu luminos confortabil.
In ceea ce priveste culoarea luminii celor doua sisteme de iluminat, aceasta are atat importanta estetica, cat si functionala si psihologica pentru observatorii dintr-o incapere. Intr-un sistem de iluminare bine pus la punct, orice variatie a luminii naturale trebuie sa fie corectata automat, in sens pozitiv sau negativ, de catre iluminatul electric si de sistemele de control al accesului luminii naturale.
Se spune ca un iluminat reusit este acela care nu se remarca, nu atrage atentia asupra lui, ci pune in valoare decorul din care face parte. Iata sfaturile noastre pentru un iluminat care isi indeplineste atat de bine multiplele roluri, incat… nici nu se observa!
In afara functiunilor practice pe care le indeplineste, iluminatul influenteaza foarte mult atmosfera unei camere. Sa ne gandim numai la "cantitatea" de lumina primita. O camera luminoasa pare mai confortabila, mai placuta, mai vesela. O incapere mai intunecata da senzatia unei intimitati sporite, pare mai romantica. Ambele modalitati de iluminare au atuuri si ofera un farmec special, astfel incat trebuie folosite in egala masura. Este bine sa invatam sa jonglam cu aceste posibilitati si sa le aplicam atunci cand este cazul. De exemplu, intr-un birou nu ne ajuta prea mult penumbra; chiar daca incaperea este ceva mai intunecoasa, trebuie sa-i asiguram un iluminat puternic, pentru a putea lucra. Daca este vorba despre o cina, dining-ul trebuie sa beneficieze de o lumina mai soft; o combinatie de lampi si lumanari poate fi in acest caz foarte potrivita.
5.Instalatia de încălzire
Instalatia de incalzire, centrata sau locala, are o deosebita importanta, deoarece temperatura optima este un element principal de confort intr-o unitate de alimentatie. Incalzirea centrala este mai eficienta, deoarece permite relizarea temperaturii dorite in diferite spatii, prin instalatiile de incalzire racordate la centralele termice. Incalzirea este realizata in acest caz, prin corpuri statice, incalzite de apa calda provenita de la centrala termica sau prin aerul cald, rezultand din trecerea aerului trimis in sala prin baterii de incalzire alimentate cu apa de la centrala.Incalzirea locala poate fi realizata cu echipamente conectate la reteaua electrica sau prin intermediul sobelor alimentate cu diversi combustibili. Incalzirea electrica, mai costisitoare, poate fi intermitenta sau permanenta. Incalzirea intermitenta este folosita in unitatile cu caracter sezonier, in demisezon sau ca sursa suplimentara de caldura in sezonul rece. Ea se realizeaza prin radiatoare electrice, panouri cu inflarosii, radiatoare electrice cu aer cald. Incalzirea permanenta poate fi realizata prin aparatura independenta, prevazuta cu termostate pentru reglare in functie de temperatura mediului ambient, sau folosind mijloacele prin care se realizeaza incalzirea intermitenta.
Sistemele de climatizare au rolul de a mentine parametrii aerului mediului interior, prin procese de tratare precum ventilare, filtrare, incalzire, racire, umidificare si uscare, contribuind astfel la imbunatatirea mediului ambiant si a conditiilor de activitate.
Sistemul de climatizare centralizata reprezinta solutia ideala in vederea climatizarii mai multor spatii, fara a afecta aspectul estetic al incaperilor. Exista trei mari tipuri de climatizare centralizata: sistem multi-split, sistem reversibil, planseul de incalzire/racire.
Daca imobilul este finalizat, se poate opta pentru un sistem multi-split, care se compune dintr-o unitate frigorifica exterioara si mai multi difuzori (montati in pereti, in plafon etc.), putand atinge chiar si la 8 unitati interioare. Un alt avantaj il reprezinta constructia lor modulara si diversele variante de combinatii posibile ce permit o solutie practica pentru orice suprafata de incapere, de la cele mai mici birouri, pana la hale industriale. Astfel, sunt des intalnite la climatizarea spatiilor mai mari precum centre administrative, comerciale, hoteluri, restaurante, sali de sport, spitale, centre de conferinte sau hale industriale etc.Climatizarea centralizata poate fi realizata in timpul construirii locuintei sau in momentul renovarii acesteia. Sistemul de climatizare prin sistemul reversibil este asemanator sistemului muti-split. Tehnica planseului de incalzire/racire este insa mult mai speciala, deoarece implica o retea de tuburi prin care se realizeaza tranzitul de apa rece, vara, si de apa calda, iarna. Planseul de incalzire/racire este un sistem de climatizare utilizat pentru incalzirea si/sau racirea oricarui spatiu, asigurand un confort termic si inlesnind obtinerea unei temperaturi constante intr-o incapere. Deoarece incalzirea si/sau racirea are loc pe baza schimbului de radiatie, plafoanele de climatizare sunt superioare altor sisteme de incalzire si/sau racire. Avantajul esential pe care-l prezinta placile din cadrul acestor plafoane este izolarea termica integrata pe partea din spate a placii. Placile sunt in general din metal sau gips, acestea, in diferite combinatii, oferind posibilitatea multor variante de configuratie. De retinut ca acest tip de sistem nu dezumidifica si nici nu filtreaza aerul.Instalatiile sanitare cuprind: alimentarea cu apa rece si calda si canalizarea pentru evacuarea apei menajere.Ele difera in functie de criteriile si conditiile de confort ale fiecarei unitati. Instalatiile pentru alimentarea cu apa rece si calda trebuie, dupa caz, mascate sau integrate decorului spatiilor prin care trec. Conductele trebuie sa aiba dimensiunile si caracteristici capabile sa asigure debitul de apa corespunzator, robinetele trebuie sa fie rezistente, simple, estetice si usor de intretinut
In plina canicula, instalatia de aer conditionat poate avea un rol determinant in vanzarile unui comerciant. Ca intre temperatura din magazin si apetitul pentru cumparaturi al clientilor exista o corelatie stransa o spun, deopotriva, analistii, retailerii si psihologii.
La Terranova este mai racoare decat la Dika, la Steilmann putin mai rece decat la Kenvelo, dar abia la Zara simti cu adevarat ca ai scapat de caldura naucitoare de afara. Cu un termometru obisnuit am luat, la propriu, temperatura din magazinele catorva dintre marcile bine cunoscute pe piata romaneasca a articolelor de imbracaminte, intr-o zi in care in Bucuresti se inregistrau 35 de grade Celsius. Desfasurat in magazine situate in Unirea Shopping Center, Plaza Romania si pe Bulevardul Magheru – perimetre comerciale de referinta ale Capitalei – sondajul nostru a vrut sa releve, intr-un mod nepretentios, in ce masura retailerii sunt constienti de importanta climatizarii din spatiile de vanzare si cat de aproape sunt de standardele de temperatura din domeniu. Cu doar cateva exceptii, termometrul nostru a indicat cel mai adesea niveluri de 27-29 grade Celsius. Cam mult, dupa parerea specialistilor. “Temperatura optima dintr-un spatiu comercial trebuie sa fie cuprinsa intre 22 si maximum 25 de grade Celsius”, spune Nicolae Bara, consultant de management la grupul Frigotehnica, unul dintre principalii jucatori locali ai pietei de frig industrial si aer conditionat. Pentru o persoana neavizata, grija pentru temperatura dintr-un magazin poate parea un moft. Un comerciant, insa, mai ales daca reprezinta un brand renumit, priveste lucrurile cu totul altfel. El stie ca detaliile fac diferenta, iar in contextul concurentei tot mai intense din sectorul autohton de retail trebuie sa fii atent la orice amanunt in masura sa-ti aduca clienti. Iar starnirea apetitului pentru cumparaturi a devenit si in Romania o strategie in sine.
Dotarea cu instalatii de aer conditionat si ventilatie se situeaza in ordinea proritatilor unui retailer imediat dupa cele privind arhitectura interioara a spatiului propriu-zis si echiparea cu mobilier. Pe lista se mai afla, desigur, si alte lucruri care conteaza, precum modul de aranjare a marfurilor in rafturi, modul de expunere, distantele dintre standuri sau chiar aspectul vanzatorilor. “Conditiile ambientale exercita intotdeauna un efect asupra starii de spirit a persoanei”, spune Mihai Anitei, conf. univ. dr. la Facultatea de Psihologie din Bucuresti. La Carrefour, de exemplu, mobilierul si gresia sunt alese in culori deschise/neutre pentru ca produsele sa iasa cat mai mult in evidenta. Lumina joaca si ea un rol important, fiind un element obligatoriu pentru asigurarea unui confort maxim clientilor. “Ambianta placuta stimuleaza clientul sa zaboveasca asupra produselor”, afirma Anitei. Insa nu trebuie sa fie nici prea frig, nici prea cald, pentru ca extremele pot induce cumparatorilor o stare de disconfort. Studiile de psihologie experimentala au demonstrat ca o temperatura ridicata, asociata cu aglomeratia, determina o crestere a agresivitatii, a rabufnirilor nervoase. In acest caz, shopping-ul devine o corvoada, iar tendinta clientului este de a parasi cat mai repede respectivul perimetru. Racoarea poate fi o expresie a serviciilor stilateExistenta unui nivel optim al temperaturii isi dovedeste importanta mai ales in cazul produselor pentru a caror alegere trebuie sa dedici un anumit timp, nu foarte scurt (electronice, electrocasnice, imbracaminte, incaltaminte etc.).
“Intr-unul dintre centrele comerciale in care avem un magazin, la un moment dat s-a defectat instalatia de aer conditionat din tot complexul si atunci s-a vazut clar ca au fost scaderi ale vanzarilor”, arata Norris Mageanu, director de vanzari la Elmec Romania, distribuitorul Nike pe piata locala. si Gabriel Muraru, proprietarul retelei Dinasty, isi aminteste ca vanzarile unuia dintre magazinele situate in Unirea Shopping Center s-au resimtit serios dupa ce instalatia de aer conditionat a “cazut” timp de doua zile, la finalul saptamanii. “Daca in perioada in care instalatia functiona incasarile erau in jurul a 8.500-10.000 de lei noi (85-100 de milioane de lei vechi), in zilele respective media incasarilor a coborat la 2.000-2.500 de lei noi”, spune Muraru. Doar ideea ca trebuie sa “transpiri” ceva vreme in cabina de proba, in conditiile unei temperaturi in magazin de 30 de grade Celsius, te poate determina sa renunti la cumparaturi. Iata de ce Dinasty, de exemplu, insista pe climatizarea din zona cabinelor de proba, pentru ca acolo se ia decizia de cumparare. La randul sau, Norris Mageanu crede ca investitia in aerul conditionat este obligatorie pentru un retailer, si ca acest echipament conteaza la fel de mult ca si mobilierul si lumina. Magazinele Nike merg insa si mai departe. “Important pentru noi este si sistemul de odorizare. Odorizantele se schimba in functie de magazin si de anotimp”, explica reprezentantul Elmec Romania.Horia Galateanu, de la Roland Berger Strategy Consultants, considera ca, in randul magazinelor de lux, aerul conditionat face parte din regula jocului, fara a fi ceva special. “Acelasi lucru este valabil in cazul hipermarketurilor, supermarketurilor cu pretentii si al unora dintre hard-discountere”, explica el. Totusi, este foarte posibil ca brandurile renumite sa insiste pe temperatura foarte scazuta, ca expresie a unor servicii stilate. “Temperatura confortabila este privita ca tinand de marca spatiului, de tinuta comerciala”, spune si psihologul Aurora Liiceanu. Insa nu numai confortul clientilor este cel care trebuie sa conteze pentru un investitor, ci si cel al propriilor angajati. O temperatura neadecvata la locul de munca poate influenta negativ performantele personalului, considera Aurora Liiceanu. Mai mult, specialistii au observat ca volumul activitatilor comerciale creste invers proportional cu temperatura, pana se atinge un prag de confort situat in jurul valorii de 20 de grade Celsius.
Avand in vedere ca, in Romania, vara si iarna temperaturile merg spre extreme greu de suportat, persoanele prefera medii interioare cu temperaturi opuse, cat mai scazute vara si cat mai ridicate, iarna”, explica Florin Gall, manager al companiei Aertech.
Tipul de climatizare folosit este si el foarte important. Florin Gall spune ca in cazul spatiilor deschise, cum sunt supermarketurile, exista tendinta de a se suplimenta climatizarea de tip centralizat cu aparate de montat pe perete (de tip split), acest lucru fiind, uneori, in detrimentul actului comercial. Un amplasament necorespunzator sau o alegere neconforma cu necesarul de debit si de racire are, din nou, drept consecinta insatisfactia clientului, care se poate rasfrange implicit asupra deciziei de cumparare.
Instalatia de ventilatie-conditionare este apreciata indispensabila in localurile publice, ea asigurand senzatia de confort materializata prin temperatura, umiditate constanta in aer purificat.Pentru buna desfasurare a activitatii in spatiile de servire, temperatura recomandata este in jur de 20-22 C, iar umiditatea relativa, intre 30 si 75% . Instalatiile de climatizare moderne presupun: functionarea si reglarea automata in functie de temperatura mediului, posibilitatea de intrerupere, exploatare usoara, capacitate suficienta, intretinere simpla si nivel redus.
5.Instalația pentru apa
Instalatia pentru apa calda si rece este obligatorie, conform reglementarilor sanitare in vigoare, in toate spatiile de productie laboratoare, oficii, spalatoare, grupuri sanitare. Instalatia de canalizare pentru evacuarea apelor menajere poate fi confectionata din materiale specifice, conditia sa fie astfel montata incat sa fie usor accesibila in caz de interventii sa se evite trecerea ei pe zonele intense de circulatie sau prin spatiile de servire, productie si depozite.
5. Dotarea cu mobilier si utilaje constitue o problema delicata deoarece trebuie facuta pentru a corespunde tipului si profilului de restaurant ce urmeaza a se realiza. Mobilierul, pe langa cerintele de ordin estetic pe care trebuie sa le indeplineasca, va raspunde unor exigente functionale, ergonomice si financiare. Dotarea cu utilaje se va face in concordanta cu structura sortimentelor pregatite si servite in unitatea respectiva cu tehnologia consacrata sau existenta pe piata, cu tendintele de evolutie in domeniu.Putem spune in final, fara a gresii, ca asigurarea personalitatii fiecarei unitati este o chestiune de gust, de rafinament, de creativitate a celor care astazi pe banii lor dezvolta afaceri ce le pot aduce multe satisfactii.
Mobila este unul dintre principalele obiecte necesare vieții și activității omului, deoarece îndeplinește cerințe materiale prin funcțiunea sa practică și în același timp un important rol estetic în satisfacerea necesității de frumos. În crearea mobilierului se folosesc aceleași principii de realizare a caracterului și a expresiei artistice ca și în arhitectură: utilitate, soliditate, frumusețe. Orice piesă de mobilier nu poate fi concepută fără o destinație precisă, fără a servi unui scop.
De aici se desprinde ideea funcționalității pe care unii teoreticeni ai începutului de secol XX au absolutizat-o, considerând că esteticul decurge automat dintr-un funcțional bine conceput. Însă satisfacerea deplină a funcționalității, fără a se ține seama de latura estetică, văduvește creația de elementul uman. Trebuie să existe raporturi strânse între frumos și util, accentuarea unuia sau altuia dintre aspecte determinând rezolvări nepractice, monotone, nepersonale. Mobilierul înseamnă frumusețea formelor utile. Echipament banal, util activității cotidiene sau bun cu valoare patrimonială, obiect demitificat sau semn cultural recunoscut, simbol al tradiției și rod al creativității umane, mobilierul se poate defini prin simpla enumerare a categoriilor pe care le include (scaune, dulapuri, mese, paturi etc.) sau ca piesă fundamentală în aranjarea spațiului interior, individualizând mediul, conferindu-i un caracter personal. Aceasta ne conduce la ideea că mobilierul îndeplinește funcții ce pot fi împărțite în două categorii: funcții utilitare și funcții simbolice.
Funcțiile utilitare se referă la posibilitățile pe care le conferă mobilierul de a depozita, de a ordona, de a transporta obiecte, de a înlesni odihna sau exersarea unei activități și, nu în ultimul rând, de a asigura confortul fizic și psihologic al omului. Optimizarea acestor imperative trebuie să fie determinată – potrivit condițiilor timpului și necesitățiilor vieții moderne – de personalitatea și gustul fiecărui individ. Pentru aceasta, mobila constituie un semn al coerenței între perceperea propriei identități și reprezentarea sa în spațiul amenajat, este un semn al recunoașterii și apartenenței la un anumit grup.
Funcțiile simbolice se vor referi așadar la: funcția estetică a mobilierului, funcția de creare a mediului interior și funcția de reprezentare a ,,eu”-lui.
Funcția estetică constă în concepția specifică asupra frumosului. Produsul – mobilă devine, prin funcția sa estetică, martorul cultural al unei epoci. Mobila este unul din bunurile a căror tradiție, a căror istorie include nume mari, titluri de noblețe, epoci și secole. Există astfel mobilă stil, alături de mobilă contemporană. În limbajul curent prin ”mobilă stil” se înțelege atât o mobilă veche originală (sau mai mult – un mod de exprimare a unei perioade istorice, a unor culturi și zone culturale), cât și o piesă sau un ansamblu de piese de mobilier cu referiri tipologice evidente (ca formă și ornamentație) la aspectul mobilierului încadrat într-unul din stilurile zise “istorice” (Regence, Ludovic XV, Ludovic XVI, de exemplu). În accepțiunea specialiștilor, însă, conform unei convenții general acceptate, noțiunea de mobilă stil exclude referirea la o piesă veche, de epocă; ea subînțelege o lucrare mai mult sau mai puțin recentă, executată după procedee contemporane, adesea industriale, însă conform liniilor generale ale unui stil sau epoci istoric determinate. Din aceeași familie de cuvinte fac parte termeni de circulație restrânsă cum ar fi: “copie stil”, “imitație stil”, “gen stil” care desemnează diferite grade de apropiere ale copiei de modelul original.
Cu excepția unor imitații de înaltă calitate, care deseori sunt la fel de rare ca și originalele, specificul producției industriale și factorii de rentabilitate economică impun o selecție uneori destul de severă a elementelor de formă și decorative utilizate.
Explicația interesului publicului față de mobila stil constă în calitățile estetice și de utilizare ale acesteia dar și, într-o măsură deloc neglijabilă, în prestigiul artistic al originalelor din care s-a inspirat. S-a constatat, astfel, că preferința unei anumite părți a publicului consumator pentru mobilă stil ilustrează dorința de certitudine a acestuia în fața caracterului trecător al modei. La aceasta se adaugă prețuirea cantității de muncă artistică pe care se consideră că trebuie să o includă asemenea obiecte utilitare. “E sculptată sau e făcută la strung?” este una din întrebările cheie al cărei răspuns influențează foarte mult optica prin care va fi privit obiectul-mobilă. Denumirea unui stil aplicată astăzi artei din diferite perioade este rezultatul considerării în perspectivă istorică a trăsăturilor definitorii ale creației artistice din epocile respective. Stilurile de mobilă s-au succedat de-a lungul timpului, reflectând particularitățile specifice etapei de dezvoltare a societății și influențele diferitelor culturi. Un aspect important în aprecierea unei mobile îl reprezintă materialul din care aceasta este realizată. Producătorii și comercianții de mobilier ne oferă astăzi, alături de piese funcționale realizate din plăci aglomerate, metal și plastic, ansambluri care adaugă formelor de un modernism temperat valoarea estetică a materialului lemnos. Aceasta este conferită de: culoare (diferită în funcție de specie), luciu (care apare la unele specii după finisare), textură (dată de forma și dimensiunile elementelor anatomice grupate pe suprafața lemnului) și desen (deosebit de apreciat fiind cel al foioaselor: nuc, paltin, ulm, mesteacăn, frasin, plop datorită structurii neomogene).
Folosirea unor materiale expresive, valorificarea resurselor estetice ale acestora, precum și o bună finisare sunt metode de sporire a calității mobilierului. Suprasolicitat sau, din contră, eliminat în totalitate, ornamentul a fost și rămâne, după cum apreciază specialiștii, o modalitate de a realiza frumosul în mobilier, condiția fiind să se supună unor cerințe legate de construcția și funcționalitatea obiectelor pe care le împodobește și, în același timp, unor reguli ale esteticii decorative și, anume:
să se integreze formei concrete, utile a obiectului;
să fie proporțional cu suprafețele și elementele constructive pe care se aplică sau din care face parte și pe care le subliniază, punându-le în valoare din punct de vedere estetic;
să se adapteze materialului de lucru și structurilor obiectului pe care îl împodobește;
să corespundă stilului și concepției artistice din care face parte;
să aibă valoare artistică;
Ca surse de inspirație pentru alcătuirea ornamentelor s-au folosit întodeauna diferite motive simple, geometrice sau din natură. Aceste motive decorative sunt supuse unui proces de stilizare, ceea ce presupune o prelucrare artistică a elementelor luate din natură sau din alte domenii și o simplificare după forma și mărimea pieselor constructive pe care se aplică.
Clasificarea mobilierului după aspectul său decorativ poate fi făcută în funcție de modalitatea realizării ornamentației și a elementelor decorative astfel:
• mobilier cu elemente decorative modelate, realizate prin profilare și sculptură;
• mobilier cu elemente ornamentale plane realizate prin intarsie;
• mobilier pictat;
• mobilier cu elemente decorative de marchetărie, încrustații și mozaicuri;
• mobilier cu elemente decorative sculptate din metal sau materiale plastice;
• mobilier cu aplicații decorative plane din materiale plastice și serigrafie;
• mobilier cu tapițerie artistică.
Această clasificare nu presupune o decorație unică, ci în producția mobilei artistice există posibilitatea realizării unor elemente decorative de combinație, în funcție de tehnologie și materialele destinate ornamentației și după inspirația și simțul estetic al creatorului.
Este important de știut, în cadrul procesului complex de proiectare și execuție a mobilierului, că anumite culori pun mai bine în evidență lemnul decât altele. De exemplu: părul, mărul și fagul se asociază bine cu albastru, verde, gri, bej și alb, nucul cu bej, gri și tonuri aurii, frasinul cu roșu și verde, mahonul cu gri, galben, albastru-gri, verde sau stejarul cu roșu, brun, verde și alb. Cunoscând influențele pe care le pot exercita culorile într-un interior, proprietățile lor pot fi exploatate după gust și necesitate, putând fi asociate cu lumina pentru a obține efecte deosebite.
Se știe, de exemplu, că procesul de reflecție la lemnul de stejar este de 17%, la mahon de 12%, la nuc de 16%, în timp ce la paltin ajunge la 52%. Fenomenul de reflecție a luminii poate deveni supărător pentru finisajul oglindă al mobilierului, în timp ce finisajul mat oferă posibilități mai mari din punct de vedere al obținerii unor efecte plăcute de umbre și lumini, fapt ce implică o alegere corectă a așezării obiectelor sau a surselor de lumină.
Pornind de la faptul că nu toate obiectele retransmit lumina în mod egal, trebuie create anumite contraste, permițând ochiului să le distingă, să le identifice ca formă.
De altfel, culoarea și forma mobilierului determină, în principal, funcția simbolică de creare a spațiului interior ce îi este conferită acestuia. Juxtapunerea, încrucișarea linilor verticale, orizontale, curbe, dispunerea culorilor animă spațiul interior, redesenându-l.
Alcătuirile spațiului se materializează în forme. Fiecare formă împreună cu componentele sale -linia, planul și volumul -are o expresivitate plastică subiectivă. Prin modul lor de dispunere și grupare, liniile au un însemnat rol în determinarea individualității elementelor de mobilier. Linia dreaptă exprimă ordine, fermitate, vigoare, rezistența interioară a materialului. Linia curbă sugerează flexibilitate și suplețe, contribuind la crearea unei atmosfere intime a spațiului interior. Suprafețele plane apar în compoziție sub două aspecte: suprafețe închise, considerate a se subordona unui centru și cu un contur delimitat și suprafețe deschise, cu aparențe de destrămare, divergențe, fără contur precis, optic nedelimitate. Se pot crea suprafețe virtuale prin succesiuni de coloane sau pilaștri, prin elemente de separare metal-sticlă sau lemn-sticlă. Suprafețele reflectante (sticlă, metal) amplifică optic spațiul. Lumina și umbra creează la rândul lor efecte speciale pentru evidențierea unor suprafețe.
Dispunerea volumelor, succesiunea lor, raporturile dintre ele duc la echilibrul sculptural al formelor ce compun interiorul, la obținerea unei impresii spațiale deosebite. Jocul volumelor ce alcătuiesc un obiect de mobilier dă posibilitatea asocierii acestora astfel încât să fie îndeplinite, pe de o parte, cerințele utilitar-funcționale cărora le-a fost destinat obiectul și, pe de altă parte, să fie întregită imaginea estetică a acestuia.
În construcția de mobilier, raportul mărimilor are o semnificație deosebită pentru că obiectele-mobilă, cu formele și dimensiunile lor, sunt legate poate în cea mai mare măsură de mărimea și proporțiile corpului omenesc, de condițiile de viață și de activitate ale omului. Studiile ergonomice pentru realizarea obiectelor de mobilier destinate odihnei, repausului și nu numai sunt esențiale, iar funcția de asigurare a confortului fizic este considerată a fi una din funcțiile utilitare ale mobilierului. Pe de altă parte, însă, pot exista și aprecieri subiective. Senzația spațială este rezultatul perceperii simultane a celor trei dimensiuni raportate la scara umană și corelate cu afinitățile psihice. Aceasta este prima senzație pe care o au oamenii într-un interior; restul impresiilor legate de funcțiune, organizare, stil, culoare și lumină sunt simultane, dar se suprapun ulterior peste aceasta, care le subordonează.
Psihicul omului solicită de la arhitectura de interior o echilibrare plastică a volumelor, materialelor și culorilor. Acordul volumelor mobilierului, gruparea lui în încăperi, concordanța de materiale, atenția în alăturarea de stiluri, trebuie să exprime o unitate compozițională.
Scopul final al unei compoziții este de a unifica în întreg multitudinea disparată a elementelor, iar ritmul, simetria și proporția constituie mijloacele de realizare a unității compoziționale. Armonizat cu simetria și ritmul, contrastul conduce la efecte estetice deosebite, atât în realizarea formelor și ornamentelor, cât și a amenajărilor interioare, a organizării ambianței umane în general; cele mai uzuale contraste care se întâlnesc la mobilier sunt: orizontal-vertical, drept-curb, vertical-oblic, închis-deschis, plin-gol, luminos-întunecos, transparent-opac etc.
Armonia și echilibrul la mobilier se realizează în mare parte prin respectarea principiului unității: unitate stilistică, unitate ornamentală, unitate între formă și ornament, între structură și formă, între plin și gol etc., oferind astfel individului confortul vizual, intelectual, psihologic. Funcția de reprezentare a “eului. ” Consecință a primelor două, cea de-a treia funcție cu caracter simbolic face din produsul-mobilier o semnătură de
personalitate. Modul de concepere a unui ansamblu de interior implică o acumulare socială treptată, este un atribut al educației estetice și deci se poate forma, poate evolua în timp. Nu este numai o simplă acțiune intuitivă, ci este o acțiune senzorială dublată de una spirituală. Astfel, intrând într-un spațiu, percepția globală a ambianței pune în valoare gustul estetic al beneficiarilor, preocupările și activitățile lor profesionale și extraprofesionale.Mediul interior, în afară de ideea de spațiu pe care o oferă ca ansamblu,
exprimă și un caracter determinat în bună parte de mobilier. Mobilierul, datorită contactului vizual zilnic asociat traiului omului, capătă personalitate; el este martor al timpului trăit în acel spațiu, al sentimentelor încercate de om. Mobilierul devine astfel o prezență prietenoasă și odihnitoare.
În încercarea de a crea un ansamblu armonios și coerent, un cadru de viață cald și confortabil, amenajarea de interior presupune coordonarea luminilor, culorilor, texturilor, obiectelor de mobilier sau a altor obiecte ce pot fi expuse.
Mobilierul de birou
Un birou mobilat este cartea de vizită a firmei. Mobilarea birourilor își are propriile sale cerințe și secrete. Ele pot fi simple, dar sunt și importante, întrucât biroul este locul în care salariații își petrec cea mai mare parte a timpului, își desfășoară activitatea, se inspiră și creează. Succesul firmei, fie ea de talie mare, mijlocie sau mică, depinde în bună parte de rezultatele muncii salariaților săi, iar organizarea spațiilor administrative contribuie la obținerea acestora. Principalul scop urmărit în proiectarea științifică a mobilierului de birou precum și a ansamblului, care trebuie să fie unitar, este confortul la locul de muncă,
atât fizic cât și psihic.
În concepția modernă de amenajare a unui spațiu destinat activităților administrative, se consideră că din punct de vedere funcțional, economic și estetic sunt preferate spațiile largi, compartimentate pe funcțiuni prin panouri sau mobilier.
Astfel, pentru o amenajare se au în vedere două categorii de elemente, cele ale structurii construcției, care sunt fixe și elementele de interior, panouri și mobilier, care pot fi mobile, interșanjabile.
În ceea ce privește tratarea elementelor constructive, ne vom limita la enumerarea câtorva principii de bază ale proiectării și execuției lor: realizarea volumetriei spațiului la scară umană, mărirea și micșorarea acestuia prin organizarea plafoanelor și modul de panotare a pereților; iluminare și colorit adecvate, care să contribuie la ameliorarea confortului; tratarea corespunzătoare a zonei ferestrelor și a pardoselilor în strânsă legătură cu planul de mobilare; realizarea, în tratarea pereților, a plafoanelor, a pardoselilor și a mobilierului, a unui echilibru plecând de la o idee compozițională de ordin estetic, fără sacrificarea problemelor ergonomice.
Mobilă de birou Homer pentru Knoll International, Luke Pearson&Tom Lloyd (1997)
Unul din principiile de bază în amenajarea actuală și de viitor a spațiilor destinate activităților administrative, care permite o mare eficiență economică în conceperea, realizarea și exploatarea acestora, este acela al serializării și modulării tuturor componentelor de amenajare și mobilier.
Modularea reprezintă o concepție modernă de gândire arhitecturală a spațiului interior prin apelarea la diviziuni și subdiviziuni (multipli, moduli etc.), realizate industrial (și nu numai), care permite fabricarea, montarea și readaptarea în cadrul exploatării în condiții de eficiență.
Modulul (de mobilier, de panou, de plafon, de pardoseală etc.) reprezintă o unitate constructiv-funcțională (în cadrul modulării) prin a cărui repetabilitate se realizează, în condiții economice, elemente – în cazul nostru în arhitectura de interior – cum ar fi: pereți, plafoane, pardoseli și în același timp diverse tipuri funcționale de mobilier (exemplu: dulapuri de depozitare, module de birouri, module de canapele pentru odihnă).
Piața de mobilă modernă de birou oferă produse dimensionate după dorința fiecăruia, sub forma “pietrelor de construcții”. Deci, modulele se îmbină la locul de muncă și pot fi asamblate conform cerințelor. Ele au avantajul fabricației în serie, al preciziei dimensionale, al prețului convenabil și al posibilității livrării ulterioare în exact aceeași execuție.
Elementele componente ale unei amenajări interioare, indiferent de gradul de modulare, vor trebui să fie concepute unitar din punct de vedere constructivfuncțional, dar mai ales estetic. Mobilierul și anumite elemente de amenajări trebuie să corespundă ideii de interschimbabilitate la nivel de subansambluri, corpuri sau chiar repere, pentru a permite o adaptare elastică și rapidă la cerințele activității în continuă mișcare și schimbare. Elementele de căptușire, ușile și multe alte piese pot fi preschimbate și completate. Mobilele pot fi extinse în adâncime, lățime și înălțime, fără ca ulterior să se poată observa ce, când și unde s-a schimbat ceva. Altă tendință care apare în prezent este gândirea sinergică, adică realizarea mai multor funcțiuni în cadrul aceluiași ansamblu (montantul metalic al biroului are rol de susținere a planului de lucru, de reglare a înălțimii acestuia, dar și de distribuire a cablaturilor pentru aparatura de calcul).
Exigențele față de securitate, ergonomie și funcționalitate sunt întregite de cerințele de armonie și creativitate. Totuși, pentru producătorii de mobilă de birou este valabil principiul conform căruia funcționalitatea obiectului îi hotărăște acestuia forma. Noile “sisteme dinamice de mobilă” farmecă mai ales prin adaptarea lor flexibilă la toate transformările organizatorice și structurale, permițând, în plus, o echipare ulterioară cu toate mijloacele electronice de lucru. În centrul acestui echipament se află totuși omul. Suprafețele mobile ale meselor de lucru pot fi schimbate după dorință, în plan orizontal, vertical sau oblic.
Scaunele de birou sunt potrivite după datele anatomice ale fiecăruia. Salariatul poate alege între diferitele variante de înălțime, înclinare, sprijinire. Ecranul plat al computerului poate fi reglat cu ușurință la distanța ideală pentru ochi. Birou, masă combinată, masă de conferințe, container basculant, bandă rabatabilă, rafturi și dulapuri modulare sau uși turnante, toate realizate din cele mai diferite materiale, sunt puse la dispoziția cumpărătorilor. Material plastic, oțel sau lemn nu mai sunt ascunse, ci oferite privirilor drept elemente de design, vopsite vesel, multicolor. Culorile puternice de cafeniu închis, portocaliu, albastru sau verde, culori care nu mai suportă alăturarea altora,
nu mai sunt dominante. În locul acestora, materialele în culori pastelate permit diferite combinații. Mobilele de birou care să corespundă cerințelor de azi și de mâine trebuie să fie dinamice, ergonomice, modulare, cu posibilități de electrificare și interconectare, adevărate “birouri multifuncționale”, în care aparatele de comunicare și documentele își au locul lor bine stabilit.
Cap.II Culorile
2.1 Noțiuni generale și evoluție
Culoarea apare ca unul din cele mai importante elemente ale esteticii. Din cele mai vechi timpuri, omul s-a folosit de culoare, i-a atribuit cele mai interesante semnificații și chiar puteri magice, dar cercetarea științifică a culorilor începe abia în secolul al XVII-lea și va lua o amploare deosebită în secolele următoare, o dată cu dezvoltarea industriei coloranțiilor, industriei textile și pielăriei, construcțiilor etc.
Disciplina care studiază astăzi teoria și practica culorii poartă numele de cromatologie.
Se pare că primele încercări de înțelegere a fenomenului cromatic se datorează filosofilor greci (Pitagora, Democrit, Platon, Aristotel) și romani, sfârșitul antichității marcând prima disociere a luminii, făcută cu ajutorul unui cristal, numit de Pliniu iris.
În 1666, Isaac Newton constată că o rază de lumină care trece printr-o prismă se descompune în culorile spectrului și stabilește astfel șapte culori primare. Ulterior, se susține existența în spectrul cromatic a patru culori “pure" (roșu, galben, verde și albastru) și apoi, a trei culori primare (roșu, galben și albastru), în adaos cu alb și negru.
Din această perioadă încep să se dezvolte cercetările asupra mecanismelor vederii cromatice. Astăzi, cercetarea culorii are un caracter interdisciplinar (psihologie, medicină, chimie, fizică, design, inginerie etc.) și o mare valoare aplicativă, în cele mai variate domenii de activitate: industrie, arhitectură, artă, cosmetică, comerț, reclamă și publicitate, învățământ, sănătate etc.
Culoarea, ca efect, nu există decât la nivelul ochiului. Rezultat al radiațiilor electromagnetice vizibile, ea nu are o existență proprie, ci numai o interpretare fiziologică. Noțiunea de culoare se referă simultan la două fenomene: senzația subiectivă de culoare și posibilitatea unui corp de a părea colorat. De fapt, culoarea aparține experienței uzuale, ea nefiind o caracteristică intrinsecă a unui obiect; este o realitate subiectivă generată de interacțiunea a trei factori:ochiul, lumina și suprafața obiectului, în lipsa unuia dintre aceștia senzația neproducându-se. Din punct de vedere fizic, culoarea reprezintă o anumită bandă a spectrului electromagnetic, cu o lungime de undă care este susceptibilă de a stimula electiv conurile retiniene.
Deci, culoarea este o caracteristică a luminii, măsurabilă în funcție de intensitatea energiei radiante și de lungimea de undă. Obiectul simplu emite, transmite sau reflectă lumina, având o distribuție spectrală oarecare, care apoi este tradusă de ochi, nervi, creier, ca un răspuns de culoare.
În consecință, fenomenul “de culoare” poate fi definit ca o caracteristică a luminii, lumina fiind acel aspect al energiei radiante de care un observator uman este conștient prin senzațiile vizuale care apar prin excitarea retinei ochiului.
Se conturează, însă, alte două aspecte ale noțiunii de culoare: aspectul psiho-fizic și psihosenzorial.Din punct de vedere psiho-fizic, culoarea este acea caracteristică a luminii care permite a distinge, unul de altul, două câmpuri de aceeași formă, mărime și structură din spectrul vizibil.Din punct de vedere psiho-senzorial, culoarea poate fi caracterizată prin: tonalitate, luminozitate (intensitate) și saturație (puritate).
Culoarea se regpsește la orice element al imaginii sau mărcii corporației.Siglele sunt de obicei colorate,produsele la fel, iar materialele pentru uniforma angajaților sunt alese în funcție de culori,pereții exteriori și interiori ai clădirilor sunt și ei colorați,reclamele au combinații de culoare, iar ambalajele ne atrag cu diferite culori.S-au dus zilele lui Henrz Ford al cărui model T era oferit în orice culoare atâta timp cât este negru.O imensă gamă de culori stă la dispoziția specialiștilor de marketing.Cand au apărut prima dată pe piață în anii 1960 ciorapii pantaloon se găseau numai în șase culori.
2.2 Valoarea estetică a culorii
Din punct de vedere senzorial-perceptiv, fiecare culoare se caracterizează prin cele trei proprietăți de bază, care determină valoarea estetică a culorii.
1. Tonalitatea cromatică, care este dată de lungimea de undă (fig. 2). Senzația de culoare este generată de radiațiile lungimilor de undă reflectate. Corpurile care reflectă toate lungimile de undă sunt percepute ca albe, iar cele care absorb toate lungimile de undă sunt percepute ca negre. Absorbția și reflexia, în diferite proporții, a tuturor lungimilor de undă determină nuanțe acromatice aflate între alb și negru, deci griul. Există încercări de a face o deosebire între termenii de ton și nuanță cromatică. Cel mai des se constată tendința de a utiliza termenul de ton chromatic pentru culorile saturate, iar termenul de nuanță cromatică pentru culorile (tonurile) modificate prin folosirea albului și negrului.
Fig. 2 Spectrul electromagnetic și spectrul vizibil (după Chapanis)
Prin cercetări, s-a constatat că, o dată cu fiecare creștere de aprox. 2-5 μm a lungimii de undă a radiațiilor luminoase, ochiul nostru distinge un nou ton chromatic sau nuanță de culoare. Diferența de lungime de undă dintre roșu închis (760 μm) și violet (390 μm) este de 370 μm. Pe această gamă de lungimi de undă se disting aproximativ 130-200 de tonuri cromatice ce formează familii de culori. Astfel, roșul prezintă aproximativ 57 de tonuri distincte, portocaliul 12, galbenul 24, verdele 12, albastrul 29, iar violetul 16 tonuri cromatice. Prin combinarea diferitelor grade de saturație și a celor 200 de tonuri, în cazul unui subiect cu percepție cromatică normală se pot individualiza aproximativ 17000 de nuanțe cromatice. (fig.3).
Sub privirea ochiului, tonurile cromatice evoluează progresiv de la unul la altul în spectrul cromatic, pornind de la roșu și ajungând la violet. În mod similar, fiecare nuanță cromatică trece aproape pe nesimțite de la tonul corespunzător spre alb sau spre negru.
Pornind de la aceste fenomene, se poate obține o nouă organizare și reprezentare grafică a spectrului cromatic, a tonurilor și nuanțelor cromatice. Astfel, prin combinarea organizării cromatice circulare cu alb și negru, se ajunge la un nou model de organizare cromatică, mult mai complet și care poartă denumirea de steaua cromatică (fig. 4).
Fig. 3 Cercul tonurilor cromatice (după Itten)
Fig.4 Steaua cromatică (după Itten )
2. Intensitatea sau încărcătura energetică a undelor electromagnetice determină luminozitatea sau gradul de strălucire a culorii, care face ca o culoare să ni se pară mai mult sau mai puțin vie. Luminozitatea cea mai ridicată o posedă culorile din zona de mijloc a spectrului (îndeosebi galbenul), iar cea mai scăzută culorile din segmentele extreme (îndeosebi violetul, albastrul).
3. Puritatea sau saturația este însușirea culorii de a fi mai concentrată, mai saturată sau mai pală și este dată de distanța la care se situează o culoare cromatică dată față de culoarea acromatică-alb. Culorile spectrale se numesc pure sau saturate dacă nu sunt amestecate cu alte culori și au gradul de puritate egal cu unitatea. Saturația unei culori se poate reduce prin amestecarea ei cu culoarea albă.
Datorită acestor proprietăți, culorile ni se par “vii" sau “moarte", “calde" sau “reci", “apropiate" sau “îndepărtate", “grele" sau “ușoare", “tari" sau “slabe", “vesele" sau “triste". Actualmente, culoarea folosită adecvat este un element esențial ce definește valoarea estetică a produsului industrial.
În lucrarea sa “The art of color", Johanes Itten apreciază: “Așa cum intonația dă culoare cuvântului vorbit, tot astfel culoarea oferă unei forme un sunet spiritualizat".
Ocupându-se de valoarea estetică a culorii, autorul consideră că acest aspect poate fi înțeles prin acțiunea convergentă a trei direcții: impresie (impression-visually), expresie (expression- emotionally) și construcție (construction- simbolically).
Efectele fiziologice și psihologice ale folosirii culorilor
Științele care stau la baza ergonomiei scot în evidență efectele fiziologice și psihologice pe care cromatica obiectelor le exercită asupra omului. Cercetările și experiențele făcute de către specialiști au demonstrat că îmbinarea culorilor poate să influențeze și să modifice senzația de confort, să afecteze funcționalitatea și solicitarea diferitelor organe anatomice, să influențeze psihicul omului. Astfel, se exercită influența asupra capacității cerebrale prin aparatul vederii implicit asupra capacităților fizice și neuro-psihice.
Ansamblul organelor și structurilor nervoase implicate în procesul vederii comandă cel puțin 90% din totalul activitățiilor zilnice jucând un rol preponderent. Dat fiind numărul important de funcții nervoase acționate în procesul vederii, aparatul vederii constituie una din cauzele importante ale apariției fenomenelor generale de oboseală. Influența exercitată de cromatica culorilor asupra capacității fizice și neuro-psihice se manifestă prin efecte care modifică activitatea și dispoziția psihică (tabelul 1).
Fiecare culoare are efecte psihologice proprii, foarte diferite, în funcție de individ, dar asemănătoare în majoritatea cazurilor. Cele mai importante dintre aceste efecte sunt crearea unor iluzii cu privire la distanță (depărtare sau apropiere), temperatură (caldă sau rece) și influență asupra dispoziției generale (calmare, deconectare nervoasă etc.).
Din punct de vedere al efectelor psihologice, cromatica culorilor se poate caracteriza astfel:
• culoarea este cu atât mai caldă cu cât se apropie de roșu și cu atât mai rece, cu cât predomină albastrul;
• culorile închise au efect depresiv, descurajant, negativ;
• culorile prea vii sunt obositoare;
• culorile deschise au efect stimulativ, vesel,pozitiv.
Impresia estetică pe care o dau culorile constituie, de asemenea, un efect psihic.
Efecte estetice se obțin printr-o dispunere și alegere judicioasă a culorilor, adaptate obiectului sau mediului pentru care se folosesc, cu condiția să se țină seama de exigențele fiziologice și psihologice. Reacțiile diferite ale celui ce percepe suprafețele colorate sunt, printer altele, urmarea unor asociații pe care omul le face cu fenomenele naturale, cu aspectul cerului senin sau al unui fir de apă, cu aspectul unui câmp înverzit ori al unui foc intens etc. Pe criteriul unor asemenea asociații au fost alese și, de regulă, codificate culorile de semnalizare, de informare. Cunoscând solicitarea nervoasă a aparatului vederii și necesitatea protejării lui împotriva oboselii, se impune prudență în folosirea culorilor și păstrarea unei moderații în folosirea contrastelor de culori. Studiile ergonomice indică folosirea unui număr de 3-5 contraste de culori.
Combinațiile de culori folosite la vopsirea clădirilor, încăperilor, utilajelor, mobilierului, echipamentului etc. sau la colorarea produselor industriei bunurilor de consum trebuie să îndeplinească în același timp efectul cromatic, utilitar și estetic.
În alegerea culorilor se ține seama de principalii factori fizici – proprietățile lor de reflexie și absorbție a luminii. Proprietățile de reflexie, exprimate prin coeficientul de reflexie, au valori mai mari la culori deschise, care reflectă lumina într-o proporție mult mai mare, decât la culorile închise, care au o reflexie redusă și o absorbție sporită.
În tabelul 2 se prezintă coeficenții de reflexie pentru culorile mai uzuale. Rezultă că între contrastele de culori alb și negru există o mare deosebire de reflexie. Albul, cu un coeficent de reflexie de 85%, este strălucitor, iar negrul cu coeficentul 3%, posedând o puternică absorbție de lumină, este șters. Celelalte culori au valori intermediare, cu coeficienți de reflexie între 7% și 75%.
Aplicând coeficienții de reflexie, se poate direcționa folosirea culorilor în diferite cazuri, când se cer vopsiri în culori stridente, pentru obiecte care trebuie să iasă în evidență sau în culori deschise, pastelate, odihnitoare. Efectul fiziologic și psihologic al culorii este în strânsă legătură cu condițiile tehnice de lumină din mediul înconjurător.
Influența luminii asupra efectului cromatic
Sursele luminoase au influență asupra culorii, producând un efect de evidențiere sau de estompare, după cum culoarea este mai mult sau mai puțin luminată.
Influența pe care lumina o exercită asupra efectului cromatic se poate datora:
• modului de iluminare a obiectului;
• felului surselor luminoase;
• intensității iluminatului.
Modul normal de percepere necesită ca lumina să vină de sus. Dacă lumina acționează direct, uniform sau indirect, culoarea obiectelor capătă efecte diferite.
La aceasta contribuie și suprafața lucioasă a obiectelor, care, având un grad propriu de luminație, îl asociază luminii din mediul de percepție. Strălucirea sau luciul unei suprafețe se măsoară prin luminanță. Impresia de strălucire a obiectelor care reflectă lumina este proporțională cu luminanța suprafețelor respective. Luminanța corespunde emisiunii de lumină care revine acestei suprafețe și depinde în mare parte (la mobilă și alte obiecte) de suprafețele luminate. Luminanța se exprimă în apostilb (asb) sau în stilb (sb).
Pentru a caracteriza luminanța mobilelor (spre exemplu) și a altor obiecte neluminoase, se utilizează, în general, apostilb-ul; pentru obiectele luminoase se folosește mai mult stilb-ul. Sursele luminoase modifică apreciabil aspectul culorilor. Ele pot pune în valoare culoarea sau o pot deprecia. Astfel, lumina incandescentă amplifică culorile calde: galbenul, portocaliul și roșul; lumina zilei amplifică verdele, albastrul și violetul.
Existența numeroaselor surse de lumină, care sunt variabile în proporții relative de violet, albastru, verde, galben, portocaliu și roșu, presupune o capacitate diferită de redare a culorilor. Aceasta determină obținerea unor efecte diferențiate și creează dificultăți în selectarea culorilor. Cu cât spectrul de culori al sursei luminoase este mai echilibrat, cu atât culorile apar mai natural. Intensitatea iluminatului, având valori variabile, în limite foarte largi, are influență asupra culorilor producând un efect șters, rece, la valori mici și un efect denaturat al culorii, la valori mari. Ea este fundamentală în aprecierea efectului
cromatic. Iluminatul este o densitate de suprafață de lux luminos. Se exprimă în lucși:
Sensibilitatea ochiului uman acoperă un interval foarte întins al valorilor iluminatului; acest interval începe de la câțiva lucși, într-un loc întunecos, până la 100.000 lucși în exterior, sub soarele amiezii. În cursul zilei, iluminatul are între 2.000 și 100.000 lucși; noaptea și la lumina artificială, el este de obicei cuprins între 50 și 500 lucși. Între luminanță și iluminat există următoarea relație:
luminanță (asb) = factor de reflexie x iluminat (lx)
Rezultă că, datorită influenței pe care o are lumina asupra culorii, este necesar să se creeze condiții optime de iluminat în scopul unei identificări, selectări și alegeri judicioase a culorilor. În magazine, în expoziții, vitrine, în locurile de prezentare și recepție a mărfurilor, se impune ambianța de iluminare potrivită acestui scop.
În locurile menționate, se pot instala cabine unde cumpărătorul să poată verifica culoarea produsului sau identifica din atlasul de culori sub diferite feluri de iluminat: incandescent, lumina zilei sau lumina albă standard. Iluminatul incandescent se poate realiza cu lămpi cu filament de 100W; pentru lumina zilei se pot folosi trei lămpi de lumini fluorescente de 40W care o simulează bine și redau culoarea foarte natural; lumina albă standard se poate asigura cu două lămpi fluorescente albe. Fiecare dintre aceste circuite asigură aproximativ același nivel de iluminat.
2.4 Funcționalitatea culorii
Folosirea culorii se face din considerente practice și estetice în scopul de a contribui la accelerarea desfacerilor, de a crea imaginea firmei și nota de individualitate a produsului, de a contribui într-o anumită măsură la utilitatea mărfurilor.
Etapa actuală de dezvoltare a producției industriale afectează în mod direct elevarea valorii estetice a produsului industrial, acordând atenție majoră și problemelor concepției cromatice. Este necesară, deci, rigoare, precizie, corectitudine în folosirea culorilor, răspunzând prin aceasta multiplelor funcții îndeplinite de obiect.
Culoarea sau compoziția cromatică trebuie să corespundă cât mai complet necesităților tehnico-funcționale, trebuie să întărească conturul formelor, să permită o percepție vizuală optimă, precum și o anumită percepție emoțională. În plus, limbajul culorilor permite comunicarea unui anumit tip de informație, poate semnaliza sau simboliza un anumit lucru. Alegerea gamei cromatice, stabilirea culorilor dominante și complementate, a gradului de intensitate, de saturație a culorilor depinde de caracterul obiectului, de materia primă și structura materialelor, de sistemul de iluminare.
Astfel, culoarea poate constitui un factor important în reliefarea volumelor prin contrast, în a discerne elementele statice de cele dinamice, mobile, în realizarea contrastului (la o mașină-unealtă) între fondul de lucru și materia primă supusă prelucrării.
Principiile care stau la baza folosirii culorii sunt următoarele:
• eliminarea strălucirii orbitoare;
• eliminarea contrastelor excesive din câmpul vizual;
• îmbunătățirea condițiilor de vedere;
• evitarea încordării ochilor;
• psihologia culorii și preferința pentru culori;
• estetica mărfurilor;
• prezentarea mărfurilor, punerea lor în valoare.
Funcționalitatea culorii se poate sintetiza în următoarele aspecte:
• culoarea produsului poate contribui la creșterea productivității, prin îmbunătățirea condițiilor de lucru ale omului (crearea unei ambianțe mai bune, eliminând strălucirea orbitoare sau culorile obositoare);
• culoarea poate contribui la securitatea muncii, prin indicarea riscurilor și asigurarea unei funcționări juste;
• culoarea are un rol de protecție a produselor ambalate împotriva luminii și umidității;
• culoarea poate fi aplicată ca parte integrantă în estetica mărfurilor, pentru a le face mai atractive și eficiente;
• culoarea se utilizează în desfacerea produselor, pentru a atrage atenția cumpărătorilor asupra întreprinderii producătoare și asupra produsului;
• culoarea poate avea o funcție informativă care ușurează relațiile comunicative ale omului cu mediul.
Culorile care îndeplinesc unul din aspectele menționate se numesc culori funcționale.
Culoarea funcțională constituie un sistem sau o metodă de aplicare a culorii, în care se stabilesc obiective determinate pentru fiecare utilizare, în mod cât mai avantajos.
Culoarea poate fi folosită în scop funcțional, fie de către producătorii de mărfuri, fie de unitățile comerciale care desfac marfa, creând ambianța comercială corespunzătoare.
Se consideră că aplicarea cea mai valoroasă a principiilor funcționalității culorii constă în asigurarea celei mai bune ambianțe de lucru și de folosire a uneltelor, mobilierului și altor obiecte aflate în mediul de lucru. Sunt valoroase, de asemenea, principiile funcționalității culorii în estetica mărfurilor, în protecția alimentelor, în ambalarea produselor, în ușurarea muncii casnice etc.
Culoarea aplicată în scop funcțional implică o examinare atentă a funcției produsului respectiv, a locului în care urmează să fie folosit, a modului de utilizare și a obiectivelor de realizat.
Astfel:
• în cazul folosirii culorii pentru protecția față de temperaturi, albul și toate culorile strălucitoare resping căldura, prin reflectare, iar negrul are tendința de a absorbi căldura. Aceasta are valabilitare și pentru obiectele utilizate în condiții variabile de temperatură. De exemplu, utilajul pentru păstrarea și transportarea produselor petroliere, vopsit în alb, va suferi pierderi mult mai mici prin evaporare decât un utilaj similar vopsit în roșu.
• în cazul folosirii culorilor pentru protecția produselor alimentare și a băuturilor, a produselor chimice, cosmetice etc., se remarcă ambalajele colorate. De exemplu, culoarea brună sau verde a sticlelor de bere, care asigură protecția împotriva efectelor dăunătoare ale luminii sau foliile din material plastic, colorate, folosite în dublu scop: protecția față de lumină și protejarea conținutului împotriva evaporării excesive.
• în cazul folosirii pentru semnalizarea sau identificarea butoanelor de control, alegerea culorii este hotărâtoare. Dintre toate culorile de semnalizare, roșul este cea mai bună pentru că este ușor de recunoscut și foarte vizibilă la intensități reduse ale luminii. Utilizare largă are și culoarea galben, care împreună cu roșul atrage cel mai bine atenția.
• în cazul folosirii culorii la fabricarea mărfurilor ce se exportă, se ține seama atât de particularitățile mărfurilor, cât și de particularitățile țării în care se exportă marfa (climă, viață, tradiții naționale, condiții fizice, probleme de psihologie. De exemplu, mărfurile cerute pe piețele africane sunt solicitate în culori vii, puternice și mai puțin în culori pastelate. Pentru țările cu climat tropical nu sunt cerute și nu sunt practice (funcționale) culorile închise și vii. Culorile pot fi aplicate în scop funcțional la produse diferite cum sunt: utilaje, mașini-unelte, mașini de transport, aparate semnalizatoare, mașini de cusut,
mașini de scris, mobilă, ambalaje, materiale de construcții, produse de vopsitorie etc.
Pentru produsele industriale, aplicarea culorii prezintă unele particularități. Astfel, pentru foarte multe mașini industriale există puține soluții în ceea ce privește culoarea adecvată. Este foarte greu să se stabilească culori standard pentru mașini, cu valabilitate universală. Mașinile care formează totodată și fondul vizual, trebuie să fie proiectate pornind de la acest fond cât și de la culoarea produsului ce urmează să-l prelucreze.
Astfel, cuprul se distinge mult mai bine dacă mașina pentru prelucrarea lui are o culoare verzui-albastră, decât dacă ar fi vopsită în roșu. Mașinile de abator de culoare roșie acoperă carnea și nu o scot în evidență. Presele de călcat aflate în număr mare în încăperi cu temperaturi ridicate și care sunt vopsite în culori “calde” influențează senzația subiectivă de căldură în sens nefavorabil. Pentru aceste mașini sunt indicate culorile gri deschis, verde deschis sau albastru deschis. Aplicarea culorii la mașinile de cusut se va face astfel ca suprafețele să nu producă contraste lucioase, care să obosească aparatul vederii și nici contraste față de materialul care se prelucrează.
De exemplu, o mașină de cusut vopsită în negru produce în câmpul de lucru contraste lucioase excesive, ceea ce are ca efect obosirea vederii, mai ales când se folosește și o lampă de lumină. Mașinile colorate în culori precum bej, vernil, gri atenuează efectul contrastelor lucioase. Aplicarea culorii la plăcile de faianță se concretizează într-o gamă variată de culori și nuanțe, proiectate cu gust. În afara faianței albe clasice, se produce faianță colorată în negru, roz, bleu, vernil etc. Aceste culori sunt selecționate în funcție de destinație și obiectivul urmărit. Astfel, plăcile de faianță pentru încăperile sanitare vor avea culoarea corespunzător principiilor care reglementează folosirea culorilor în spitale,
principiul funcțional și estetic. Plăcile de faianță pentru încăperile sanitare din spațiile de locuit pot avea culori care să permită o ambianță armonioasă cu obiectele sanitare, cu tapetul, pardoseala și întreg ansamblul locuinței. Culoarea materialelor care se comercializează pentru folosirea într-o operație tehnologică sau gospodărească (de exemplu produsele de vopsitorie și coloranții) este foarte importantă. Culoarea acestor produse are valoare funcțională și estetică atunci când este aplicată pe suprafețe sau când este folosită în operațiile tehnologice de finisare, dând naștere obiectelor și materialelor cu însușiri estetice.În această grupă de produse se încadrează sortimentul larg al pigmenților, emailurilor, vopselelor, grundurilor, chiturilor, care au toate culorile și nuanțele și care sunt destinate pentru acoperirea suprafețelor metalice, din lemn, plastice, colorarea în masă a sticlei, ceramicii etc. De asemenea, trebuie menționați coloranții din toate grupele chimice și tinctoriale, utilizați la vopsirea țesăturilor, pielei și hârtiei.
Culoarea și coloritul țesăturilor constituie elementul de bază care determină aspectul acestora. În domeniul obținerii țesăturilor, în etapa contemporană există interes pentru culorile complexe, iar în moda cu tendințe clasice, pentru folosirea culorilor clasice: albastru, negru,alb, cenușiu. Pentru asigurarea calității estetice a diferitelor grupe de mărfuri industriale, o deosebită importanță capătă operațiile de finisare, prin care se valorifică efectul coloristic.
2.5 Preferințele pentru culori
Preferințele pentru culori sunt determinate de diferite elemente legate de o anumită cultură, de o anumită atitudine apreciativă, bazată pe patru criterii:
• criteriul obiectiv, ce are în vedere proprietățile culorii :luminozitate, puritate, intensitate;
• criteriul psihologic: o culoare stimulează, încălzește, calmează etc.;
• criteriul asociativ: o culoare place sau displace în funcție de senzația sau amintirea pe care o trezește;
• criteriul semantic: se atribuie culorii o însușire expresivă (vioiciune, agresivitate, oboseală etc.).
Aceste criterii, corelate cu cele trei caracteristici ale culorilor – tonalitate, strălucire, saturație – pot forma scala de apreciere a culorilor.
Pentru întregirea dialectică a imaginii subiective a culorii, trebuie să avem în vedere structura personalității umane care, prin latura anatomo-fiziologică și cea psihosocială (analizator vizual,vârstă, sex, temperament, aptitudini, motivație, nivel de instruire etc.), o condiționează în mod sensibil. În condiții psihofiziologice obișnuite, imaginile, reacțiile și trăirile subiective determinate de stimuli cromatici sunt influențate și de vârstă, ca variabilă dependentă. Copiii până la doi ani nu percep conștient decât albul și negrul și numai pe la trei ani încep să distingă diferențiat albastrul și galbenul, pentru ca, în continuare (pe o distanță de timp variabilă), să deosebească roșul și verdele. Experimentele au dovedit că preferințele pentru culoare se manifestă încă din fragedă copilărie. Câțiva oameni de știință germani au stabilit că: între 3-6 ani copiii preferă roșu și roșu violet; între 6-8 ani copiii preferă roșu carmin; între 8-9 ani copiii preferă oranj; între 9-10 ani copiii preferă galben citron; între 11-14 ani copiii preferă verdele mediu; între 15-16 ani copiii preferă ultramarinul. Repetarea experimentului în alte condiții spațio-temporale nu oferă nici un fel de certitudine că rezultatele ar fi aceleași.
Se pare că, în general, tinerii preferă tonurile vii, vârstnicii, în cea mai mare parte a lor, sub înrâurirea mentalității sociale (a unor norme morale) folosesc culori închise și șterse.
După cercetări în domeniul preferințelor, s-a ajuns la concluzia că bărbații preferă: albastru, roșu, purpuriu, galben, verde, violet, iar femeile preferă: albastru, verde, violet, roșu, galben, rubiniu. În urma sondajelor psiho-sociologice s-a stabilit și o tipologie pe sexe a frecvenței preferințelor cromatice. Conform acestor sondaje a reieșit următoarea situație:
• tipul “R” (roșu) se întâlnește mai frecvent la bărbați;
• tipul “V” (verde), “G”(galben), “V”(violet) este consemnat de obicei în rândul populației feminine;
• tipul “O"(orange), “A"(albastru) se întâlnește în egală măsură la ambele sexe.
Firea sau temperamentul implică și modalitatea de introversiune sau extraversiune a comportamentului cromatic. Astfel, s-a stabilit că tipurile introvertite (asociate cu temperamentele flegmatic și melanconic) preferă cu predilecție albastrul și verdele, respingând roșul. Extravertiții (de obicei colericii și sanguinicii) au mari afinități pentru roșu, portocaliu și galben, evitând de regulă violetul și negrul. S-au stabilit următoarele relații între preferințele cromatice și tipurile temperamental constituționale: tipul atletic alege roșul; tipul cerebral are predilecție pentru albastru; tipul egoist este interesat de galben; tipul amical, jovial preferă oranjul; tipul artistic preferă purpuriul. Sensibilitatea pentru culoare crește și prin intermediul educației și instrucției curente. Scala de apreciere a culorilor își găsește utilitatea în industria confecțiilor și țesăturilor și în artele decorative aplicate. Testele de măsurare a preferințelor pentru culori și pentru caracteristicile acestora pot constitui un criteriu de apreciere a talentului și gustului artistic. Combinațiile de două culori sunt preferate pentru aspectul lor global, pentru aspectul componentelor privite aparte și pentru dispoziția spațială a culorii centrale și a celei de fond. În legătură cu acestea, s-a enunțat un principiu al ”greutății”, care se aplică la suprapunerea culorilor pe orizontală: dacă două culori sunt suprapuse, cea mai închisă trebuie să se găsească sub cea deschisă. Același principiu se aplică și la saturație: culoarea cea mai saturată trebuie să servească ca suport celei mai puțin saturate. În dispunerea culorilor pe verticală, există în general tendința de a se deplasa culoarea mai închisă sau mai saturată între două culori deschise sau mai puțin saturate. Necesitatea de a dispune culorile în spațiu arată că impresia estetică nu derivă numai din elementele alese, ci și din modul de a le folosi, de a le așeza unele față de altele. Preferința pentru culori este condiționată nu numai de legi ale percepției, ci și de convingeri și de predilecții personale. În afară de valoarea afectivă, deoarece toate produsele cumpărate sunt colorate, culoarea are și o mare valoare economică. În consecință, o raportare a culorii la obiect, îndreptățită din punct de vedere tehnico-funcțional, din punct de vedere al psihofiziologiei consumatorului, cât și din punct de vedere plastic-expresiv, este o importantă condiție a valorificării la maximum a posibilităților estetice pe care le poate realiza obiectul fabricat industrial, ce poate aduce un surplus de satisfacție, de plăcere omului, îi poate acoperi cerințele gustului său estetic, îl poate corecta și dezvolta.
Exemplu
In peisajul timișorean, cafenelele, localurile preferate ale clasei de mijloc, au cunoscut o expansiune remarcabilă, numai în ultimii trei ani numărul lor triplandu-se. Succesul se datorează, în primul rând, publicului căruia li se adresează. Fie ca este vorba de cafenelele moderne din Unirii, de cele din Complexul studențesc sau de cafenelele organizate pe langa diferite instututii, in benzinarii sau in mall-uri, clasa de mijloc le prefera ca modalitate de expunere și mijloc de relaxare.
In Timișoara, au existat inca din secolul XVIII-lea cafenele și cluburi care au încântat consumatorii cu specialitatile, amenajările și eleganța lor. Exemple de cafenele :”Păunul de aur”,”Regina Angliei” cu mese de biliard și săli separate pentru jucatorii de cărți; In Iosefin ”Vaporul Alb”. Alte cafenele celebre ”Hungaria”,”Cerbul de aur”;”Cei sapte electori”,”Trei roze”sau ”Trei regi”.
Foarte putine dintre cafenelele Timișoarei au un profil pur, majoritatea sunt organizate sub forma unui amestec între profilul specific cu cel de restaurant, bistro, lounge sau club, răspunzand astfel mai multor nevoi simultan. Pentru a rezista pe piata, insa, nu este suficient sa raspunda numai cerintelor publicului, ci este necesar sa aiba in spate un concept puternic, original, frapant. Celebrele cafenele din Uniri s-au mentinut și dezvoltat tocmai datorita acestui concept, reusind sa creeze o atmosfera unica intr-un decor original. Designeri experimentati au contribuit la amenajarea acestor localuri, reusind sa confere o nota inedita fiecaruia dintre ele.
Coplesiti de grijile cotidiene, manati de curiozitate sau numai in cautarea unui loc de "tras sufletul" ati gasit adesea in atmosfera unei cafenele nu numai linistea cautata dar și clipe de inspiratie.
Cafeneaua Funky este amenajata in slitlul pop-art, se folosesc culori alb, roz, cercuri rosi si porocali, pereti desenati, totul e dinamin, o atmosfera cat mai destinsa.
In cafeneaua Pirat, predomina culorile galben si maro, atmosfera calda linistitoare, relaxantă. O atmosfera asemanatoare o putem intalni si in din Uniri, nuante de crem si maro, denota eleganta, căldură, intimitate, satisfacție
Puteti alege, desigur, stilul minimalist al cafenelei Segafredo model in incercarea dvs. de a va decora propria cafenea. Mobilierul dispus asimetric, format din mese scunde, negre, de forma patrata si canapele de culoare bej, dreptunghiulare, se impune prin contrast cu peretii de culoare gri, foarte inalti, cu aspect vechi, patinat.
Cafenele pot fi amenajate in diferite stiluri depinde caror consumatori se adresează. Intalnim stilul minimalist, unde liniile sunt simple, accentul se pune pe culori pure si contraste puternice pentru crearea accentelor, mobilier modern din materiale noi si stralucitore: sticla, inox, versalit, in care lumina evidentiaza strict acele aspecte care se doresc evidentiate. Astfel de cafenele sunt sofisticate, clientii lor au o anumita tinuta, sunt oameni grabiti, pentru care timpul inseamna bani, nu petrec ore intregi la o cafea. Poate ca cel mai bun cuvant pentru a descrie aceste cafenele este flexibilitatea. Spatiile se adapteaza rapid cerintelor clientilor, mobilierul nu este static, configuratia lui poate fi usor regandita. De obicei acest tip de amenajare se potriveste brandurilor noi pe piata, care nu au inca o serie de clienti fideli si nu cunosc inca modul in care cafeneaua lor va fi perceputa de public. De asemenea, acest stil e preferat de cei ce vor sa aiba un mare impact la public prin amenajarea spatiului interior.
Exemple de astfel de cafenele Fantesia culori predominante alb si negru, trecerea la de deschis la inchis, de la lumina la intunesric, modern, elegant senzatia de clar obscur; sau Grado alb, negru, fotoli rosi, peretii au frunze albe negre si rosi. Rosul este o culoare ce capteaza atentia, are tendinta de a le domina pe celelalte,excita simturile primare si ne stimuleaza sa actionam inainte de a gandi, in timp ce negrul este o culoare formala si inspira putere si albul creaza o nota de luminozitate sobrietate.
Tot in aceasta categorie se incadreaza si Emotion, alb si negru, mister si eleganta sau Segafredo Expres unde predomina rosul si totul e dimanic, viu.
La polul opus se afla cafenelele amenajate traditional, cu influente deseori de factura orientala, unde luxul este cuvantul cheie. Opulenta, materiale scumpe, lumini difuze si controlate astfel incat sa evidentieze si mai tare atmosfera calda si confortabila, acestea sunt atuurile acestor amenajari. Gestul de a bea cafea in astfel de locuri incepe sa aiba o tenta rituala, aici nimeni nu se grabeste, cafeaua se savureaza, se simte, clientii se relaxeaza si petrec mai mult timp aici. Este locul ideal pentru a cunoaste persoane noi sau pentru a intalni prieteni vechi. Atmosfera este de liniste, muzica in surdina te invita la conversatie. Fluxul operativ trebuie sa fie cat mai fluent, sa nu interactioneze cu cel al clientilor, folosindul in astfel de spatii culori calde, materiale luxoase: lemn, pal furniruit, catifea, matase, lumini discrete, zugraveli speciale. Acest stil e specific cafenelelor : Baroque, maro, cre, culoarea lemnului, liniste, căldură,intimitate, sau Lounge Bar, unde chair daca predomina negru si roz, mov(culoarea anului) totul e modern.
Cafeneaua Eclips se incadreaza perfect, scaune mari din lemn, negru si auriul combinate de nota o eleganta, contrast clar-obscur, totul e moder.
Pentru o intalnire de afaceri Cafe Buisness e locul ideal, canapele albe si negre incadrate in senzati aurite, mese luminate, atmosfera e buisness si fashion, primitoare si placuta.Fiecare are gusturi si idei diferite, starii de spirit care necesita o anumita ambianta. Cluburile din Timisoara, creaza pentru noi aceasta ambianta cat mai placuta sau mai potrivita stari noastre de spirit, fie pentru o intalnire cu pritenii sau o intalnire buisness.
Mereu se readapteaza tendintelor pietei, modernului, pentru a fi pe gustul clientilor. Se poate intampla ca designeri sa considere o cafenea super potrivita cerintelor pitei si sa fie in realitate un esec; pentru a evita acest esesc trebuie cercetata piata, tendinte modei, ce e mai cool, mai trendy sau sau elegant, sofisticant pentru viitorul club si nu in ultimul rand si cel mai important sa aduca ceva nou, diferit de celelalte.
Cap.3 Muzica
3.1 Noțiuni generale și evoluție
Muzica și sunetul contează în două feluri pentru identitatea corporativă și de marcă: folosita ca fundal subliniază identitatea în magazine și în alte spații., iar în publicitate și în alte forme de comunicare, ele pot fi elemente creatoare de identitate.
Melodiile sunt secvențe de înălțimi separate organizate ca un tot muzical.melodiile utilizate drept fundal în reclame și în mesajele de comunicare sunt trăsăturile muzicale cel mai ușor de identificat de recunoscut și de ținut minte.
Este un gen muzical, care include elemente din diferite stiluri precum jazz, muzica electronica, rock and roll, "new age", muzica clasica moderna. Aceasta este muzica pasiva, de fundal (background music), dar care presupune o ascultare activa.
Termenul de muzica ambientala a fost introdus de catre Brian Eno la mijlocul anilor 1970 si desemna muzica care invaluie ascultatorul, fara sa-i atraga atentia, care poate fi "ascultata in mod activ sau la fel de bine ignorata, depinzand de alegerea ascultatorului". Acesta este tipul de muzica facuta pentru a induce calmul si spatiul de a gandi.
Muzica ambientala este folosita in show-urile de televiziune si imaginile de miscare pentru meritul de a induce o anumita atmosfera.
La inceputul secolului 20 francezul compozitor Erik Satie a creat o formă timpurie de muzică ambientală, care a menționat în continuare drept "mobilier de muzică" (Musique D'ameublement), cu referire la ceva care ar putea fi jucat în timpul unui dineu a căror sunet ar fi pur și simplu pentru a crea o atmosferă care activitate, mai degrabă decât să fie specific de a concentra atenția.
Brian Eno este, în general, a inventat termenul de "muzică ambientală", în mijlocul anilor 1970 pentru a se referi la muzica pe care, după cum a spus el, poate fi "activ ascultat cu atenție sau la fel de simplu ignorată, în funcție de alegerea ascultătorului" , și că există pe "vârf între melodie și textură." Eno, care se descrie ca fiind un "non-muzician", denumit în experimentele sale de sunet ca "tratament" mai degrabă decât ca tradiționale performantelor. Eno a folosit cuvântul "ambiant" pentru a descrie muzica care creează o atmosferă care pune ascultătorul într-o altă stare de spirit; au ales cuvântul pe baza latină termenul "ambire", "de a încadra".
Până la începutul anilor 1990 artiști, cum ar fi The Orb, Aphex Twin, Slowdive, de irezistibil Force, Geir Jenssen a Biosferei, iar superior Intelligence Agency au fost menționate de către presa de muzică populară ca ambiant casa, ambiant tehnologie, IDM sau pur și simplu "ambiant ".
Muzica este compusă din probe si inregistrari de sunete naturale. Uneori, aceste probe pot fi tratate pentru a le face mai mult ca instrument. Probele pot fi aranjate în repetitive moduri pentru a forma o structura muzicală convențională sau pot fi aleatoare și neconcetrate. Uneori sunetul este amestecat cu urban sau "găsit" suna. Exemplele includ o mare parte a Biosferei de Substrata, Mira Calix a insectelor de muzică și Chris Watson's Meteo Raport. Unele se suprapun apar între ambiant și natura inspirată de ambiant. Unul din primele albume de gen, Wendy Carlos "Sonic condimente, combină eșantionate și sintetizat natura sunete ambientale cu melodii pentru un efect deosebit de relaxant. Albumul a doua Natura de Bill Laswell, Tetsu Inoue, și Atom Heart este o ambiantă album care utilizează prelucrate natura sunete, cu reverb și echo pentru a crea un mediu de persoană în stare de hipnoză.
3.2 Realizarea unei identități de sunet
Potrivit filosofului David Burrowns sunetul de fundal conferă lumii o atmosferă aparte.Poate să-i relaxeze pe oameni, să-i grăbească, să-i facă fericiți sau să-i întristeze.
Designerii de amenajare interioară pentru magazine și restaurante sunt experți în crearea acestei atmosfere aparte.
Mulți furnizori de servicii folosesc sunetul în mod intensiv.Hotelurile, restaurantele, supermarketurile, magazinele gen Metro, saloaele de coafură, liniile aeriene si furnizorii de servicii profesionale – cum ar fi medicii, avocații și contabilii, folosesc în mare măsură stimuli auditivi pentru a stabili un contact adecvat cu clienții.Sunetul este un element primordial al contactului comercial prin telefon, în spațiul de vânzare, în sala de așteptare și în orice alt spațiu pe care îl vizitează clientul.Vocile pentru reclame trebuie să fie alese cu grijă, pentru a crea diferite tonalități și accente care să ducă la recunoaștere și asocieri, la impresii și asocieri favorabile.
Sunetele crează identități și în publicitate.În recalamele sale Tv marca Campbell’s Garden Vegetable and Pasta sugerează prospețimea ingredientelor sale prin zgomotul pe care îl fac legumele proaspat zdrobite.
Sunetele și muzica de fundal pot sublinia o identitate corporativă sau de marcă, deoarece sunetul este un puternic semnal emoțional și comportamental.deși estetica vizuală poate fi penetrantă și incitantă elementele vizuale sunt greu de schimbat fără anumite costuri de producție și cu excepția imaginilor video, elemetele de estetică vizuală rămân statice dacă nu sunt schimbate.Sunetul însă nu numai că poate fi schimbat cu ușurință, dar este valabil și schimbător prin însă-și natura sa.Muzica are suișuri și coborâșuri, curge mai repede sau mai lent și ne poate invada auzul în mod impetuos sau cu blândețe.
Variabilitatea și ușurința de a modifica linia melodică fac din sunet un instrument ieftin și flexibil de creare și subliniere a identității.Aidoma elemetelor vizuale, efectul produs de sunet depinde în primul rând de impresiile pe care le are clientul. Un cabinet medical zgomotos ar putea dăuna încasărilor, în timp ce un restaurant gălăgios ar putea fi potrivit pentru a atrage publicul tânăr.
Exemplu – sublinierea identității prin muzică
De mai mulți ani United Airlane folosește Rapsodia albastră a lui George Gershwin pentru crearea identității, Rapsodia albastră a fost utilizată în publicitatea companiei United ca fundal sonor de așteptare, când clientul a sunat la numărul netaxabil la care se fac rezervările precum și ca fond în surdină pe caseta cu instrucțiuni de protecție care este prezentată înaintea fiecărui zbor.Muzica lui Gershwin este contemporană și dinamică, fiind considerat unul din compozitorii clasici americani, afinitatea sa cu metropola New York City a fost întărită prin utilizarea cu preponderență a acestei muzici în filmul Manhatten al lui Woody Allen.Motivul melodic din Rapsodia Albastra este un instrument estetic ideal pentru a exprima poziționarea companiei United : linie americană internațională cu sediul central în Statele Unite, pe care oamenii de afaceri o pot folosi pentru a ajunge în orice mare oraș de pe tot întinsul planetei.
Exemplu:
Muzica este una din găselnițele hypermarketurilor de stimulare a apetitului consumatorilor pentru cumpărături.Pe melodii ritmate clienții adormiți devin mai atenți la produsele de pe raft, uitând de oboseală, iar pe ritmurile lente cei stresați uită de griji și zăbovesc la cumpărături mai mult timp.
Iar ambianța sonoră joacă un rol esențial: „Clienții trebuie învăluiți, prinși în mrejele ambianței și sensibilizați cu ajutorul marketingului muzical”.
Radioul strică apetitul pentru cumpărături
Cea mai păguboasă și neprofesionistă metodă de asigurare a atmosferei sonore într-un magazin este radioul, crede Carmen Radu: „Nici un hypermarket care se respectă nu va difuza posturi de radio în locațiile lui deoarece, pe lângă muzică, la un post de radio sunt și programe de știri, care sunt de multe ori negative și pot strica dispoziția clienților și pot induce stări de disconfort. Mai mult, la radio sunt difuzate spoturi publicitare și există pericolul de a auzi reclame ale concurenței. Cum e să-ți faci cumpărăturile la Carrefour și să auzi ce oferte sunt la Cora? Iar faptul că la radio se anunță periodic cât este ceasul, nu este un impuls pentru clienți de a-și prelungi vizita în locația respectivă, ca să profite mai mult timp de serviciile și produsele oferite”.
Cei mai mulți comercianți din România, de la METRO, Carrefour și Cora, până la Mobexpert, Ikea, Brico Store și Auchan și-au făcut abonamente la furnizori de servicii muzicale gen Mood-Media, care contra unor abonamente de 60-100 euro lunar pentru fiecare din locațiile lor sunt dotate cu niște tonomate digitale prevăzute cu hard-disk, care au grijă ca melodiile să nu se repete niciodată, nu carecumva să-i plictisească pe clienți.
Muzică adaptată stării sufletești a clientului
Cea mai importantă găselniță a hypermarketurilor este adaptarea ambianței sonore în funcție de starea sufletească a mușteriilor. La prima vedere misiunea pare grea, dacă ținem cont că pragul marilor hypermarketuri e călcat zilnic de zeci de mii de indivizi, fiecare cu gusturi bine definite în materie de muzică.
Însă s-a observat că, în funcție de ora din zi, indivizii se comportă oarecum asemănător. Dimineața s-a constatat că oamenii sunt mahmuri de somn și, ca să-i stimuleze să fie mai atenți la raft în loc să doarmă pe ei, majoritatea marilor magazine difuzează muzică mai ritmată.
La prânz, când clienții sunt prinși de febra treburilor zilnice, ritmul devine mai domol, ca să uiți de griji și să-ți vină să zăbovești un pic mai mult la cumpărături. Iar seara, când lumea intră în magazin după o zi de muncă istovitoare și stresul dat de traficul infernal al drumului spre casă din orașele cenușii, muzica devine electrizantă.
Carmen Radu dă doar două exemple de magazine în care ambianța sonoră e creată după acest tipic: „La BRICOSTORE, dimineața e muzică de dans, pop din ultimele topuri, muzica anilor ‘90. La prânz, un tempo mai down, cu Timeless Charts, Oldies but Goodies, muzica anilor ‘80, iar seara – muzică de dans, DJ, Electro Pop. La IKEA, dimineața se difuzează muzica anilor ‘90 și melodii din topurile internaționale. La prânz, puțin jazz și soul. După-amiaza, de la ora 15.00, se revine la un ritm mai alert, cu hituri și muzică de dans. Seara cumpărătorii ascultă un mix între muzica pop a ultimelor decenii și Oldies but Goodies”.
În hypermarketurile CORA, managementul a optat pentru o soluție mai blândă dimineața, optându-se pentru muzică veche din anii ‘70, Oldies but Goodies, Gold, în timp ce de la prânz și până la sfârșitul programului ritmul devine tot mai alert ca să scoată oboseala din oasele celor cu portofelul plin: „La prânz și după prânz – pop și ultimele hituri, iar seara muzică de dans, DJ, Party”. Muzica difuzată în cele zece magazine Carrefour din România este identică cu cea care poate fi auzit în cele peste 1.000 de locații din Franța ale lanțului de retail. Conform unuia dintre angajații care lucrează pentru Carrefour de la venirea retailerului în România, „dimineața muzica este mai vioaie, mobilizându-i mai ușor pe angajați”.
Acesta consideră că ziua de lucru trece mai ușor pe ritmuri muzicale, „în special pentru angajații din depozit, unde melodiile se disting mai clar”, nefiind bruiate de zgomotul de fond al clienților care mișună prin magazin.
Difuzoarele cântătoare sunt o binecuvântare pentru angajați inclusiv pe raion, deoarece: „Ești și tu om. Când mai tragi un pârț e acoperit de muzica de pe fundal. Altfel, imaginați-vă ce față ar face clienții care își fac cumpărăturile la noi în magazin”.
Cap.4 Prezentarea firmei
Nike Inc.
Nike, Inc este o companie publica de articole sportive cu sediul în Statele Unite ale Americii. Compania are sediul in Beaverton, Oregon, care face parte din Portland zonei metropolitane. Este cel mai important furnizor de pantofi sport și îmbrăcăminte și un important producător de echipamente sportive, cu venituri mai mari de $ 18.6 miliarde USD, în anul fiscal 2008 (care se încheie 31 mai 2008). Incepand cu anul 2008, compania a angajat mai mult de 30,000 de oameni din întreaga lume. Nike si Precision Castparts sunt singurele companii în topul Fortune 500 cu sediul în statul de Oregon, dupa The Oregonian. Compania a fost fondata pe 25 ianuarie 1964, sub numele de Blue Ribbon Sports de către Bill Bowerman și Philip Knight, si a devenit oficial Nike, Inc, în 1978. Compania isi ia numele de la Nike zeita greaca a victoriei. Nike își comercializează produsele sub propriul brand, precum și Nike Golf, Nike Pro, Nike +, Air Jordan, Nike Skateboarding și filiale, inclusiv Cole Haan, Hurley International, Umbro si Converse. De asemenea, deține si Nike Bauer Hockey (mai târziu redenumit Nike Bauer), între 1995 și 2008. În plus față de productia de echipamente sportive , compania detine si magazine – retail sub numele Niketown. Nike a sponsorizat multi atleti si echipe sportive cu profil ridicat din lume, cu marcile extreme de cunoscute "Just Do IT" și logo-ul “Swoosh”.
4.1 Originile și istoria
Nike, inițial cunoscut sub numele de Blue Ribbon Sports, a fost înființată de către Philip Knight atletul Universitatii din Oregon și antrenorul lui Bill Bowerman, în ianuarie 1964. Compania a operat inițial ca un distribuitor pentru producatorul japonez de pantofi sport Maker Onitsuka Tiger, cele mai multe vanzari fiind facute din portbagajul masinii lui Knight.
Profitul companiei a crescut rapid, și în 1966, BRS a deschis primul magazin de vânzare cu amănuntul, amplasat pe Pico Boulevard in Santa Monica, California. Prin 1971, relația dintre BRS și Onitsuka Tiger s-au apropiat de sfarsit. BRS s-a pregatit pentru a lansa o linie proprie de incaltaminte, subnoul design Swoosh.
Primul pantof sub acest design design, care a fost vândut către public a fost un pantof de fotbal cu numele de "Nike", care a fost lansat în vara lui 1971. În februarie 1972, BRS a prezentat prima sa linie de pantofi Nike, cu numele Nike derivat din greaca si insemnand victorie. În 1978, BRS, Inc se redenumeste oficial la Nike, Inc. Începând cu Ilie Nastase, primul atlet profesionist care a semnat cu BRS / Nike, sponsorizarea sportivilor a devenit un instrument-cheie de marketing pentru creșterea rapidă a companiei.
Primul produs conceput a avut la baza modelu “waffle” a lui Bowerman. Dupa ce Universitatea din Oregon a refacut pista de alergari de la Hayward Câmp, Bowerman a început să experimenteze cu diferite talpi potențiale care ar aveao mai buna aderenta la uretanul pistei. Eforturile sale au fost rasplatite in dimineata de duminica in care a turnat uretan lichid in forma de Vafe a sotiei sale. Bowerman a dezvoltat și rafinat, așa-numitul "Waffle" singurul care ar putea evolua în noul iconic Waffle Trainer în 1974.
Prin 1980, Nike a ajuns la o cota de piata de 50% în Statele Unite ale Americii pe piata pantofilor sport , iar compania a mers public în luna decembrie a acelui an. Creșterea s-a datorat în mare măsură campaniei publicitare "word-of-foot" (pentru a cita o reclama de la Nike imprimata mai târziu de 1970), mai degrabă decât de reclamele televizate. Prima reclama televizata Nike a fost difuzata in octombrie 1982 in timpul difuzarii Maratonului din New York . Anunțurile au fost create de către Portland pe bază agentiei de publicitate Wieden + Kennedy, care sa format câteva luni mai devreme, în aprilie 1982.
Împreună, Nike și Wieden + Kennedy au creat multe reclame imprimate și reclame televizate și agenția continuă să fie prima alegere a celor de la Nike si astazi. Co-fondatorul agenției Dan Wieden a inventat de-acum celebru slogan "Just Do It” pentru Nike in 1988 intr-o campanie publicitară, a fost ales de către Advertising Age ca fiind unul dintre primele cinci sloganuri ale secolului 20, și campania a fost consacrata în Smithsonian Institution. Walt Stiva din San Francisco a fost în prima reclama “Just Do It " care debutat pe 1 iulie, 1988. Pe parcursul anilor 1980, Nike a extins linia de produse pentru a include multe alte sporturi și regiuni din întreaga lume.
Achiziții
* Începând cu noiembrie 2008, Nike, Inc detine patru filiale cheie: Cole Haan, Hurley International, Inc Converse si Umbro.
* Nike-prima achizitie a fost de incaltaminte upscale a companiei Cole Haan în 1988.
* În februarie 2002, Nike a cumpărat compania de echipament de surf Hurley International de la fondatorul Bob Hurley.
* În luna iulie 2003, Nike plătit 305 milioane dolari pentru a achiziționa Converse Inc, fondatorii iconicei Chuck Taylor All Star.
* La 3 martie 2008, Nike a achiziționat furnizorul de haine sport Umbro, cunoscut ca producător al echipei naționale de fotbal a Angliei , într-o afacere a declarata a fi în valoare de £ 285 milioane (circa $ 600m).
* Alte filiale deținute anterior și ulterior vândute de Nike incluzand Bauer Hockey si Starter .
4.2Produse
Nike produce o gamă largă de echipamente sportive. Prima lor produse au fost i pantofi sport pentru alergari.In prezent, produc pantofi, compleuri , pantaloni scurți, etc . pentru o gama larga de sporturi, inclusiv atletism, baseball, Hochei, tenis, fotbal, Lacrosse, baschet și crichet. Nike Air Max este o linie de pantofi lansat de Nike, Inc in 1987. Cele mai recente produse sunt Nike 6.0, Nike NYX, și Nike SB, concepute pentru Skateboarding. Nike a introdus recent pantofii de crichet denumiti Zoom Air Yorker, proiectat pentru a fi cu 30% mai ușori decât concurenții lor. În 2008, Nike a prezentat Air Jordan XX3, un pantof de baschet de înaltă performanță proiectat cu gandul la protectia mediului. Nike vinde o vasta gama de produse, inclusiv încălțăminte și îmbrăcăminte pentru activități sportive ca fotbal , de baschet, alergari , lupte, tenis, fotbal american, atletism, golf și cross pentru barbati, femei si copii. Nike vinde pantofi de asemenea, pentru activități în aer liber, cum ar fi tenis, golf, Skateboarding, fotbal, baseball, fotbal american, ciclism, volei, lupte, majorete, activitati acvatice, de curse auto și alte activitati sportive și utilizari de agrement. Nike este bine cunoscut și apreciat în cultura de tineret, cultura chav ,Hip Hop ca furnizor de urban fashion . Nike a facut recent echipă cu Apple Inc pentru a produce Nike + produs care monitorizează un alergător de performanță prin intermediul unui aparat de radio în pantof care se leagă la iPod nano. În timp ce produsul genereaza statistici folositoare , a fost criticat de către cercetătorii care au fost capabili să identifice utilizatorilor RFID, dispozitivele de la 60 de picioare (18 m), departe folosind mici, aparate ascunse într-un senzor de rețea wireless
În 2004, au lansat Programul de formare SPARQ / Division. Aceasta este în prezent primul program de training în SUA Unii dintre cele mai noi de pantofi ,Nike Flywire conține și Spuma Lunarite . Aceste materiale sunt folosite pentru a reduce masa in mai multe tipuri de pantofi. În jocul video Gran Turismo 4 este o masina proiectata de catre Nike numit NikeOne 2022, realizata de catre Phil Frank.
Sediul central
Nike are sediul central inconjurat de orasul Beaverton,in Oregon, dar sunt din punct de vedere tehnic neînregistrate în Washington County. (Judetul Washington)
Această distincție, în funcție de Oregonian, a fost o sursă de dispută între orașul Beaverton si Nike, deoarece societatea achiziționase 74 acri (0,3 km ²) din apropiere Beaverton teren care de curând a fost folosit la Jared Co-operation. Când Nike a propus extinderea sediul în această direcție, Beaverton a vrut ca ei să construiască locuințe în apropiere de stația feroviară MAX light rail și de a incorpora 2 drumuri incrucisate publice pe proprietate , așteptările sunt definite de zonare deja existent , atunci când Nike a cumpărat terenul. Cererea orasului Beaverton lui a fost in cea mai mare parte în concordanță planurile Metro de dezvoltare si transit pentru regiune . Dupa un an in care Nike a amenintat mutarea a 5000 de locuri de muncă inafara statului, Beaverton a renuntat la cerintele pentru crearea locuintelor, dar lipsa locurilor de cazare a fost un lucru pe care Nike nu l-a uitat.Anexarea Beaverton curând a condus la o încercare de anexare cu forța. Aceasta a dus la un roces cu Nike, iar lobby-ul societatii , sa încheiat în Oregonin legea Senatului 887 din 2005. În conformitate cu acest proiect de lege Orasului Beaverton ii ester interzis sa anexeze fortat terenul pe care Nike si Columbia Sportswear in ocupa in partea neinregistrata a Washingtonului de 35 de ani , in timp ce alte companii importante cum ar fi Electro Scientific si Tektronix primesc o protectie de cate 30 de ani .Sediul central este situat pe aproximativ 200 de acri (0,81 km2) de teren. Prima fază de construcție a fost finalizată în 1990, urmat de expansiuni în 1992, 1999, 2001 și 2008. Există 17 clădiricare impreuna furnizeaza un spatiu de lucru de 2000000 de metri pătrați (190,000 m2). Fiecare cladire este numita dupa un legendar antrenor sau sportiv, care a avut o lungă afiliere cu Nike, inclusiv Tiger Woods, Lance Armstrong, Mia Hamm, Michael Jordan, Pete Sampras, Joan Benoit Samuelson, John McEnroe și multi altii .Doua dintre cladiri sunt centre de dezvoltare pentru copii , cu numele de Joe Paterno și Vivian C. Stringer, care împreună furnizeaza zilnic îngrijire a copiilor pentru aproximativ 500 de copii ai angajatilor Nike . Un lac artificial , alimentat de un izvor natural, acopera 6 acri (24000 m2) și este adiacent la o zonă protejată care trece prin centrul de campus. Murdărie din lac a fost depusa în jurul perimetrului pentru a crea un perete de (4,3 m) ,în pantă pentru a ajuta la crearea unui mediu asemanator unui campus . Aproximativ 5000 de angajați au baza la sediul central din lume, iar alte 2000-2500 de persoane în clădiri suplimentare , în apropiere de complexul de birouri .
Productia
Nike a contractat cu mai mult de 700 de magazine în întreaga lume și are birouri în 45 de țări situate în afara Statelor Unite. Cele mai multe dintre fabrici se află în Asia, inclusiv Indonezia, China, Taiwan, India, Thailanda, Vietnam, Pakistan, Filipine, și Malaezia. Nike ezita să divulge informații cu privire la contractul de lucrări ale companiei . Cu toate acestea, din cauza unor critici dure din partea unor organizații ca CorpWatch, Nike a divulgat informații despre contract de fabrici In raportul corporatiei .
Slogan
Sloganul Nike – Just Do It – indeamna la actiune, la miscare si imprima o nota de dinamism in plus oricarui eveniment sportiv care este sustinut de catre firma.
De putin timp, Nike testeaza un nou slogan pe piata europeana, ce-i drept doar adresat segmentului feminin. Sloganul "Here I Am" a fost creat de Wieden + Kennedy Amsterdam pentru o campanie in care apar cinci atlete europene de top.
Nike town din New York
Este mai mult decât un punct de vânzare en-detail este mai mult decât un spațiu de făcut cumpărături.Intri în ceva în care pare a fi un muzeu interactiv și un centru de informare pe teme sportive.Tema încrederii contribuie substanțial în conturarea acestei impresii generale a clientului.Acesta întâlnește fotografii uriațe în casete de sticlă si alte obiecte legate de sport.Are la dispozitii informații video sau audio despre rezultatele competițiilor .Estetica ce conturează stilurile, temele și impresiile generale ale clientului începe din exterior căn intri în ceea ce pare a fi sala de sport.Imediat ce intri în magazin ai de-a face cu o estetică ce sugerează activitatea sportivă, puterea și mișcarea.
Cap.5 Studiu de caz
Scop
Evaluarea spațiului ambiant
Obiective:
Identificarea problemelor actuale
Metode, tehnici și instrumente folosite
Pentru acest studiu s-a elaborat un chestionar cu 20 întrebări.
Structura lotului de cercetare
Pentru validarea chestionarelor se vor folosi 20 de persoane, clienții magazinului.
Rezultatele obținute în urma efectuării chestionarului:
La intrebarea numarul 1 75% dintre cei intervievati sunt clienti fideli,20 % sunt clienti noi si doar 5 % nu sunt.
La intrebarea numarul 2 am obtinut urmatoarele rezultate
20% frecventeaza magazinul de 2-3 ori pe luna
50% o data pe luna
30% mai rar
La intrebarea nr.3 referitoare la gradul de satisfactie fata de produsele si serviciile oferite am obtinut urmatoarele rezultate:
85% dintre cei chestionati sunt satisfacuti
10% au raspuns neutru
5 % sunt nemultumiti
In ceea ce priveste culoarea am obtinut urmatoarele rezultate
50% din cei chestionati sunt foarte multumiti de culorile pe care le regasesc in magazin
25% sunt satisfacuti
10% sunt neutri
15% sunt nesatisfacuti
In ceea ce priveste muzica am obtinut urmatoarele rezultate:
75% din cei chestionati sunt foarte satisfacuti de muzica din magazin
10% sunt satisfacuti
10% sunt neutri
5% sunt nesatisfacuti
In ceea ce priveste iluminatul am obtinut urmatoarele rezultate
25% sunt foarte multumiti de lumina
20% sunt satisfacuti
15% sunt neutri
40% sunt nesatisfacuti
Toata lumea a fost foarte satisfacuta in privinta incalzirii si a mentinerii temeraturii adecavata pentru cumparaturi.
Toata lumea a fost multumita de mirosul din interiorul magazinului.
La intrebarea nr.6 am obtinut urmatoarele rezultate:
90 % dintre cei chestionati au spus ca pretul, calitatea si costumer service sunt extrem de importante si doar 10% au zis ca sunt importante
Muzica preferata de cei chestionati este rock si hip – hop
Cei mai multi au raspuns ca sunt impresionati de imaginile video si de culorile si muzica folosita in magazin, dar nu sunt impresionati de lumina prea puternica.Toti au raspuns ca vor mai cumpara produse din magazin.
80% din cei cehtionati au raspuns ca magazinul este mai bun decat celelate
20 % au raspuns ca este aproximativ la fel
70% au recomandat si vor recomnda magazinul colegilor si prietenilor
30% nu sunt siguri
Concluzii
Evolutia de ansamblu a economiei mondiale, scoate in evidenta ca, peste tot in lume, comertul, in general, si comertul cu amanuntul, in special, a devenit, in mod progresiv, un sector economic foarte dinamic, aparatul comercial cunoscand profunde mutatii pe toate planurile: metode de vanzare, forme de distributie, repartitie geografica a managementului intreprinderilor. De asemenea, se constata ca respectiva activitate – comertul cu amanuntul – ca ultima veriga a lantului care duce pe producator spre consumatori, este foarte sensibil si vulnerabil la evolutia mediului ambiant, dovedind insa o mare capacitate de a se adapta la noile conditii ale pietei.
In urma efectuarii chestionarului s-au confirmat cercetarile asupra importantei spatiului ambiant pentru mentinerea si dezvoltarea profitului companiei.In general magazinul creaza un mediu ambiant placut in care oamenii vin cu placere la cumparaturi. Majoritatea sunt multumiti de ambianta, servicii si calitatea produselor.Firma ar mai trebui sa imbunatateasca sistemul de iluminat pe care clientii l-au cotat cel mai slab in cercetarea efectuata.
Schimburile unității cu mediul ambiant depind de calitatea activității sale, a deciziilor care se iau și care devin deosebit de importante. Deciziile trebuie să fie fundamentate pe cunoașterea profundă a mediului ambiant, pentru a surprinde impactul componentelor sale asupra funcționării unității și pentru identificarea posibilităților de adaptare a acesteia la cerințele pe care el le impune
Bibliografie
1.Adrian M. Marian, “Culoare numar armonia”, Editura Polirom, 2005
2.Băbuș, Domnicu, Simulări de marketing,Editura Printech,2008
3.Bucătaru M., Stiluri și ornamente în mobilier, vol.1, Editura Didactică și Pedagogică, București,1991
4.Crețu, Iulian, Marketing – Design,Editura Casa Editorială,1996
5.F. Bradley, International Marketing Strategy, Prentice Hall International (UK), Ltd. London, 1995
6.Johannes Itten, “Simbolistica culorilor”, Editura Polirom, Bucuesrti, 1995
7.Gueguen N. „Psihologia consumatorului. Factorii care influenteaza comportamentul de consum”, Editura Polirom, 2006
8.Kotler, Philip, Marketing de la A la Z,Editura Codecs,2004
9.Kotler, Philip, Managementul marketingului,Editura Teora,2002
10.Pavel Mureșan, “Culoarea în viața noastra”, Editura Teora, Bucuresti 2004
11.Schmitt Bernd, Simonson Alex, Estetica în marketing,Editura Teora,2002
12.Cook, Nicholas; Anthony Pople (2004). The Cambridge History of Twentieth-Century Music. Cambridge University Press
13.Jarrett, Michael (1998). Sound Tracks: A Musical ABC, Volumes 1-3. Temple University Press
www. Deco-construc.ro
http://www.incasa.ro
Revista de informații și oferte în construcții,februarie,2009,p.5
http://www.121.ro/articole/art4267-lumina-decor-si-ambianta.html
http://www.wall-street.ro/articol/Companii
Revista Capital,2 august2005
www.construct-ambient.ro
I.N.L. Amenajarea spațiilor pentru birouri, Colectiv Amenajări Interioare, Secția Mobilă,
București, 1995
www.revistafelicia.ro/da_casa_si_gradina-ocru_in_voga_in_amenajarile_interioare_1003417.htm
www.evenimentul.ro
www.business-adviser.ro/amenajari_interioare_lumina_culoare.html
Anexa
Chestionar:
Va rugam sa va rezervati cateva momente pentru completarea urmatorului chestionar privind gradul dumneavoastra de satisfactie in legatura cu produsul/serviciul nostru. Raspunsurile dumneavoastra ne vor ajuta sa conoastem diversele probleme pe care le-ati putea avea legate de folosirea produsului/serviciului nostru. De asemenea, ne vor ajuta sa ne imbunatatim serviciile pentru a va putea oferi produse mai bune.
Raspunsurile dumneavoastra vor fi pastrate confidential.Veti avea nevoie de aproximativ 10 minute pentru a raspunde la acest chestionar.
1. De cat timp folositi produsul/serviciul nostru?
2. Cat de des veniti in magazinul nostru?
3. In general, cat de satisfacut de produsul/serviciul nostru? *
4. Va rugam sa motivati raspunsul anterior
5. Cat de satisfacut sunteti de urmatoarele aspecte legate de magazinul nostru?
6. Cat de importante sunt urmatoarele aspecte atunci cand cumparati un produs/serviciu de acest tip?
7.Ce fel de muzica ati prefera?
8. Ce va place la magazinul nostru nostru?
9. Ce nu va place la magazinul nostru?
10. Gandindu-va la magazine similare, cum ati caracteriza magazinul nostru in raport cu ele? *
11. Veti mai cumpara de la noi produse/servicii similare? *
12. Va rugam sa va motivati raspunsul antetior
13. Ati recomanda magazinul nostru la colegi sau contacte din domeniul in care lucrati? *
14. Va rugam sa va motivati raspunsul anterior
16. Care este sex-ul dumneavoastra? *
F M
17. In ce categorie de vasta va incadrati? *
18-24 ani
24-30 ani
30-50 ani
18. Care este starea dumneavoastra sociala? *
19. Cate este categoria in care va incadrati privind venitul familiei? *
20. Care este nivelul de educatie cel mai inalt pe care l-ati atins? *
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Ambianta Unitatilor Comerciale (ID: 134652)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.