Amaric ăi Maria -Patricia [625298]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Absolvent: [anonimizat]
2017

2
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE

MODIFICAREA BIAS -URILOR ATENȚIONALE ÎN
VEDEREA REDUCERII ÎNGRIJORĂRII ȘI
RUMINAȚIEI ÎN ANXIETATE A SOCIALĂ

Coordonator științific:

Prof. univ. dr. Aurora Szentagotai -Tătar
Dr. Sergiu -Paul Vălenaș

Absolvent: [anonimizat]
2017

3
ABSTRACT

Se știe că anxietatea socială este o problemă serioasă, fiind una dintre cele mai persistente și
cronice tulburări emoționale (Beesdo -Baum & Knappe, 2012) , asociată cu un nivel ridicat de
suferință și dizabilitate.
S-a demonstrat în literatură că un rol important în creșter ea și menținerea simptomelor anxioase
îl are gândirea repetitivă negativă, respectiv ruminația și îngrijorarea (Beckwé & Deroost, 2016) .
Recent, unele modele teoretice au propus că bias -ul atențional, respectiv focalizarea preferențială
a atenției spre stimuli negativi , este cel care mediază relația dintre ruminație și anxietate, și între
îngrijorare și anxietate.
Acest studiu experimental și -a propus investigarea rolul ui trainingului bias -ului atențional în
vederea reducerii ruminației și îngrijorării în vederea reducerii anxietății sociale.

Cuvinte cheie: training atențional, ruminație, îngrijorare, anxietate socială

4
CUPRINS

CAPITOL 1. INTRODUCERE ………………………………………………….. ……… ……..…. 5
1.1 Prezentarea problemei ………………………………………………………… …….…… ……5
1.2 Explorarea importanței problemei …………………………………………… .……….….… ….6
1.3 Prezentarea literaturii relevante .……………………………………………… .…………..……7
1.4 Precizarea obiectivului genereal, specific ș i a fiecărei ipoteze formulate. …..……….…………16
CAPITOL 2. METODĂ ………………………………………………………………… …….…..17
2.1 Designul de cercetare ……………………………………………………………… …….……17
2.2 Participanți ………………………………………………………………………… ………….18
2.3 Instrumentele de măsurare……………………………………… ……………… ………… ….19
2.4 Procedura de lucru ……………………………… ……………………………………………22
CAPITOL 3. REZULTATE ………………………………………………………… ……..….…..23
CAPITOL 4. DISCUȚII. …………………………………..…………………… ……………… ….25
CAP ITOL 5. CONCLUZII ALE CERCETĂRII. …………………………… ……………… …….27
BIBLIOGRAFI A.…………………………………………………………………… …..…….…29

5
CAPITOL 1. INTRODUCERE
1.1 Prezentarea probleme i
Înțelegerea noastră privind tulburarea de anxietate socială (cunoscută și ca fobie socială) s -a
mutat de la conștientizarea rudimentară că nu este vorba doar de timiditate la o apreciere mult
mai sofisticată a prevalenței sale, a naturii sale cronice, prec um și a fundamentelor sale
neurobiologice (Stein & Stein, 2008) .
Se știe că anxietatea socială este o problemă serioasă , fiind cea mai comună tulburare de
anxietate care apare mai ales în perioada adolescenței, însă poate să apară și începând cu vârsta
de 5 ani (Stein & Stein, 2008) .
Însă, d eși este una dintre cele mai persistente și cronice tulburări emoționale (Beesdo -Baum &
Knappe, 2012) și este asociată cu un nivel ridicat de suferință și dizabilitate, doar aproximativ
jumătate din persoanele care suferă de această tulburare apelează la tratament, de multe ori după
15-20 de ani de când au si mptomele (Lo, Wang, & Fang, 2005) .
Datele de până acum arată că anxietatea este un factor de risc pentru dezvoltarea tulburărilor
depresive ulterioare și pentru abuzul de sustanță (Stein & Stein, 2008) , și că pacienț ii cu tulbur ări
de anxietate rămân vulnerab ili la aceste tulbură ri, prezentând un risc crescut al recă derilor
(Dozois & Dobson, 2006) . De aceea, dezvoltarea unor tratamente bazate pe dovezi emp irice,
care să fie capabile să previn ă și să trateze în mod eficient mecanismele care stau la baza acestei
tulburări mentale este absolut necesară .
S-a demonstrat în literatură că ruminația și îngrijorarea duc la creșterea și menținerea
simptomelor anxioas e (Beckwé & Dero ost, 2016) . Persoanele anxioase social au tendința de a se
angaja în procesări cognitive anticipatorii, adică se concentrează asupra a ceea ce se poate
întâmpla într -un eveniment social viitor, făcând de cele mai multe ori predicții negative legat de
aceasta. Astfel de persoane au tendința de focalizare excesivă asupra propriei persoane în timpul
confruntării cu o situație ameninț ătoare care provoacă anxietate (Hartman, 1983) . În urma unui
astfel de eveniment social, persoanele anxioase social se angajeaz ă de cele mai multe ori în
procesări cognitive post -eveniment (Wells, 2013) .

6
Recent, unele modele teoretice au p ropus că bias -ul atențional , respectiv focalizarea preferențială
a atenției spre stimuli negativi, este cel care mediază relația dintre ruminație și anxietate, și între
îngrijorare și anxietate, însă nu s -a investigat rolul trainingului bias -ului atenționa l, în vederea
reducerii ruminației și îngrijorării în vederea reducerii anxietății .
Studiile anterioare au dovedit eficiența tratamentului bazat pe modificarea distorsiunilor
atenționale (engl. attentional bias modification treatment / ABMT), respectiv c apabilitatea
acestuia de a reduce cu succes bias urile atenționale și de a avea un impact pozitiv asupra
reactivității emoționale. În baza acestor dovezi empirice , studiul de față își propune investigarea
rolului ABMT în vederea reducerii ruminației și îngrijorării cu scopul de a reduce simptomele
anxioase.
1.2 Explorarea importanței problemei
În 2008, Thom as Insel – director NIMH –, susține că tratamentele din ziua de astăzi nu sunt
suficient de bune și că nu am progresat suficient în înțelegerea mecanismelor care stau la baza
tulburărilor mentale care să ne permită să dezvoltăm tratamente mai eficiente. Astfel a luat
naștere Resear ch Domain Criteria (RDoC ), -alternativă a sistemelor de diagnostic și clasificare
care propune să ne focalizăm mai mult pe dimensiunile observabile și măsurabile ale tulburărilor
și să încercăm să le înțelegem substratul. Pentru aceasta, ar trebui să iden tificăm mecanismele
transdiagnostice, – componentele comportamentale care se manifestă în mai multe tulburări
psihologice, apoi să dezvoltăm măsurători bune, valide, să determinăm variația pentru a
contracara problema actuală cu diagnosticul categorial din DSM și să integrăm cercetarea din
diferitele unități de analiză a tulburărilor (Sanislow et al., 2010) .
Urmând recomandările acestei linii de cercetare, se dorește deci reducerea proces ului
transdiagnostic de gândire repetitivă negativă, respectiv a ruminației și a îngrijorării întrucât
acestea produc un nivel ridicat de distres psihologic și reprezintă un obstacol în autoreglarea
răspunsului la stres. Făcând o analogie, am putea spune că aceste stiluri cognitive sunt ca o
mașinărie care merge în gol, fără să se transfere în coping focalizat pe probleme. Persoanele cu
astfel de tendințe cognitive se macină și se tot macină, fără ca acest lucru să se transfere și în
coping eficient. Stud ierea problemei dobândește astfel importanță mai ales pentru domeniul
practicii, având implicații majore pentru trat amentul tulburărilor de anxietate, putând fi utilizat

7
trainingul atențional adițional formelor clasice de terapie (de ex., adițional CBT pen tru a spori
efectele sal e) pentru tratarea anxietății.
Tema are implicații practice și la nivel de prevenție, întrucât gândirea repetitivă negativă este o
caracteristică subclinică a tulburărilor afective. Și astfel, prin utilizarea training -ului atenționa l
încă din momentele incipiente ar putea fi împiedicată dezvoltarea acestor simptome la nivel
clinic și ar putea fi redus astfel nivelul subclinic de anxietatea și depresie.
În aceste condiții, adaptarea online a ABMT este dezirabilă având în vedere nevoia domeniului
sănătății mentale de a se adapta erei digitale, precum și numeroasele avantaje ale terapiei online,
cum ar fi costul scăzut și caracterul convenabil al aplicării atât pentru pacienți, cât și pentru
practicienii clinici. Având în vedere și că anxietatea este asociată cu angajarea în comportamente
de evitare/ siguranță și cu sentimente de rușine care scad frecvența căutării tratamentelor față în
față, pacienții cu an xietate pot beneficia în mod particular în urma intervențiilor online
(Habedank, Lennartz, Arslan, & Ertle, 2017) . Luând în considerare și incidența ridicată a acestor
tulburări în rândul populației, dezvoltarea de interv enții lipsite de bariere și cu costuri reduse
devine tot mai necesară pentru a putea fi accesate de un număr cât mai ridicate de oameni (De
Voogd, Wiers, & Salemink, 2017) . Training -urile cognitive online, precum ABM ar putea
satisface aceste nevoi și de aceea est e necesară studierea eficacității acestor forme online de
intervenție înainte de a fi recomandate pentru a fi utilizate în scopuri clinice.
De asemenea, cercetarea eficienței variantei online a ABMT este de dorit deoarece studiile
anterioare care s -au focalizat pe pac ienții cu anxietate socială au eșuat în a arăta eficiența
trainingului onl ine în a reduce simptomatologia (Carlbring et al., 2012) (Boettcher, Berger, &
Renneberg, 2012) (Neubauer et al., 2013) .
1.3 Prezentarea literaturii relevante
O caracteristică fundamentală a experienței de viață care ne transformă în mod a daptativ este
capacitatea noastră de a revizita în plan mental evenimente trecute și de a ne pune întrebări cu
privire la viitor. Însă, atunci când ne foc usăm în mod repetitiv asupra experiențelor emoționale
neplăcute, aceste preocupări pot deveni dezadaptative (De Raedt, Hertel, & Watkins, 2015) ,
cauzând distres emoțional.

8
Gândirea repetitivă ne gativă (engl. repetitive negative thinking, RNT) este conceptualizată ca un
stil de gândire repetitiv, stereotipic, caracterizat prin conținut negativ, abstract și generalizat și, –
la nivel clinic – de natura sa aparent incontrolabilă și perseverentă. Su prapunerea acestor
caracteristici, co -incidența acestora de -a lungul tulburărilor, precum și rolul cauzal și de
menținere pe care -l joacă în anxietate și depresie au dus la definirea conceptului de gândire
repetitivă negativă ca un proces transdiagnostic. (Beckwé & Deroost, 2016) .
Există mai multe tipuri de RNT, dintre care, cele mai importante sunt ruminația și îngrijorarea.
Ruminația este definită ca un pattern cognitiv repetitiv care se focalizează asupra cauzelor și
consecințelor stărilor emoționale, precum și asupra problemelor și evenimentelor din trecut
(Nolen -Hoeksema, Wisco, & Lyubomirsky, 2008) . La origini, ruminația a fost definită ca stil
cognitiv repetitiv, incontrolabil legat de simptome (de ex. „de ce mă simt așa”, „de ce m i se
întâmplă mie”, „ce pot să fac să scap de depresia asta” etc.). Ulterior, definiția a fost extinsă și
acum, când ne referim la ruminație nu ne mai gândim doar la gânduri legate de boală, ci ne
referim la un stil cognitiv caracterizat în general prin te ndința de a gândi repetitiv (obsesiv chiar
aș spune) la evenimente negative, la trăiri negative și la posibile modalități de a le rezolva, fără a
o face efectiv .
Una dintre cele mai influente și prolifice teorii ale ruminației este cea a lui Nolen -Hoeksema
(1991), – Response Style Theory (RST). În RST, ruminația constă în gândirea repetitivă asupra
cauzelor, consecințelor și simptomelor propriului afect negativ. Acea stă teorie asumă că
personale depresive depun adesea mult mai mult efort decât persoanele n on-depresive în
încercarea de a -și regla cognitiv emoțiile pentru a dobândi starea mentală pozitivă dezirabilă. Cu
toate acestea, studiile ne arată că adesea ei eșuează, adoptând strategii de control cognitiv
contraproductive, precum ruminația (Nolen -Hoeksema, 1991) și reprimarea cronică a gândurilor
(Wenzlaff & Bates, 1998) . Potrivit teoriei, ruminația este deci un proces în care persoana își
focalizează atenția asupra cauzelor și consecințelor simptomelor cu care se confruntă, iar Nolen –
Hoeksema și colegii au arătat că acest lucru, în contextul dispozițiilor depresive, exacerbează și
prelungește simptomele depresive (Morrow & Nolen -Hoeksema, 1990) . Deși RST este una
dintre cele mai susținute teorii din punct de vedere empiric, aceasta nu explică relațiile ruminației
cu alte procese biologice sau cognitive, precum atenția și metacognițiile.

9
Modelul Stress -Reactive susține că ruminația apare după confruntarea cu un eveniment stresant
(Alloy et al., 2000) . Modelul este foarte asemănător cu teoria RST și poate fi utilizat
complementar acesteia întrucât explică apariția gândurilor ruminative înaintea manifestării
emoțiilor negative. O limită a acestui model este faptul că propune că conținutul cognitiv al
ruminațiilor constă doar în gânduri legate de evenimentul stresant, și nu explică și alte teme
importante de ruminație, cum ar fi amintirea persistentă a altor stresori sau gândurile
autodepresante sau auto -peiorative care nu s unt legate de factorul de stres (Smith & Alloy,
2009) .
Teoria lui Martin, Tesser, & McIntosh (1993) – The Goal Progress Theory – oferă o
conceptualizare unică a ruminației , nu ca reacție la starea de spirit per se, ci ca răspuns la eșecul
de a progresa în mod satisfăcător spre atingerea unui scop. Deși teoria susține că ruminația și
depresia sunt amândouă cauzate de experiențele de eșec, studiile au demonstrat prezența și
stabilitatea ruminației chiar și în absența unui eșec prezent sau perceput (Nolen -Hoeksema &
Morrow, 1991) .
Teoria autoreglării funcțiilor executive (S -REF) oferă o viziune mai largă asupra ruminației și
încorporează și explicații în ceea ce privește atenția, reglarea cognitivă, credințe le despre
strategiile de reglare emoțională și interacțiunile dintre variate nivele ale procesării cognitive
(Wells & Matt hews, 1996) . Modelul integrează în conceptualizarea sa a ruminației și credințele
metacognitive care pot juca un rol important în dezvoltarea ruminației ca stil stabil de răspuns. O
limită a modelului este însă faptul că se suprapune cu multe alte const ructe psihologice, precum
îngrijorarea, gândurile intruzive și strategiile de coping. De asemenea, ruminația este privită ca
un subansamblu al îngrijorării, însă studiile arată că aceasta diferă de îngrijorare (Smith & Alloy,
2009) la nivelul mai multor aspecte care sunt descrise mai jos.
Modelul care a fost dezvoltat specific în baza literaturii anxietății sociale este modelul ruminației
post-eveniment. Acesta propune că rum inația apare ca răspuns la interacțiunile sociale. Deși
procesarea post -eveniment este importantă pentru înțelegerea proceselor cognitive în anxietatea
socială, este încă neclar dacă este specifică fobiei sociale sau dacă aceasta ar putea contribui și la
evaluarea unor suprapuneri a proceselor cognitive caracteristice atât anxietății, cât și depresiei.
Pe lângă aceasta, o altă limită a modelului este faptul că procesările post -eveniment necesită

10
testare continuă pentru a determina utilitatea lor relativă în evaluarea ruminației (Smith & Alloy,
2009) .
Definiția în DSM -V (APA, 2013) a îngrijorării se referă la “apprehensive expectation”, sau
faptul că persoana se așteaptă, stresată, să se întâmple ceva rău. Borkovec (1994) extinde această
explicație și definește îngrijorarea ca fiind un lanț de gânduri și imagini încărcate afectiv negativ
și relativ incontrolabile. Reprezintă în același timp o încercare a persoanei de a se angaja în
rezolvarea mentală a problemei cu care se confruntă, problemă a cărei consecințe/rezultate sunt
nesigure cu posibilitatea unuia sau mai multor rezultate negative .
Grijile excesive și incontrolabile reprezintă un semn distinctiv al tulburărilor de anxietate. Până
de curând a existat convingerea că o astfel de îngrijorare persistă, parțial, deoarece favorizează
evitarea unei experiențe interne neplăcute (Behar, DiMarco, Hekler, Mohlman, & Staples, 2009) .
Această idee a fost inițial dezvoltată de Thomas Borkovec în modelul său al îngrijorării
patologice, respectiv în modelul evitării cognitive (eng. Cogni tive Avoidance Model / CognA v;
Thomas D. Bo rkovec, Alcaine, & Behar, 2004) , în care îngrijorările, care, de cele mai multe ori
sunt verbale, au rolul de a evita sau de a bloca ceva mai rău. Borkovec conceptualizează grijile
ca o strategie cognitivă de evitare a imaginilor mentale negative și de supresie a anxietății
somatice. Deși acest model s -a bucurat de suport științific considerabil (Behar et al., 2009) ,
datele arată că îngrijorarea nu funcționează ca strategie de blocare a imaginilor și emoțiilor
negative, aceasta fiind o strategie disfuncțională pe care ajungem să o utilizăm și să o
automatizăm deși ea nu are efectul scontat ; dimpotrivă, adâncește problema.
Existen ța dovezi lor care au asociat grijile și anxietatea mai d egrabă cu niveluri ridicate de
arousal autonom (AA) i -au determinat pe Newman & Llera (2011) să dezvolte modelul evitării
contrastelor , potrivit căruia grijile sunt o modalitate de a crea și de a menține o stare cronică de
emoționalitate negativă accentuată și arousal fiziologic. Conform modelului, îngrijorările au rolul
de inducere a unei stări susținute de distres pentru a pregăti persoana pentru cel mai rău lucru
posibil. Îngr ijorarea este astfel întărită prin evitarea contrastului aversiv produs de efectele
imprevizibile care ar rezulta în cazul în care evenimentul temut s -ar produce în timpul unei stări
emoționale de eutimie.

11
Pe de altă parte, modelul intoleranței la incertit udini (Ladouceur, Gosselin, & Dugas, 2000)
susține că elementul central al tulburărilor de anxietate este tendința de a reacționa negativ la
nivel cognitiv, emoțional și comportamental, la situații și evenimente nesigure. La această
intoleranță foarte mare față de incertitudine apare îngrijorarea ca strategie de a reacționa la
incertitudini. Pe lângă această intoleranță la incertitudini care joacă un rol important în achiziția
și mențirea ingrijorărilor excesive, acestea mai sunt menținute și de convingerile pozitive despre
îngrijorări (ex. “îngrijorarea mă ajută ca să mă pregătesc din timp pe ntru un eveniment negativ” ,
“ îngrijorarea mă ajută să reacționez mai prompt”, etc.), orientarea negativă față de probleme și
evitarea cognitivă, respectiv utilizarea strategiilor de coping evitativ în momentul confruntării cu
probleme.
Un alt model, care nu este atât de cunoscut în literatură precum celelalte, dar stă la baza unei
forme de intervenție destul de cunoscută pentru anxietate (terapia metacognitivă) este modelul
metacognitiv (Wells, 1995) , ilustrat în fig.1. Potrivit modelului, mai problematică decât
îngrijorarea în sine, legată de evenimente specifice , pe care el o numește îngrijorarea de tip 1,
este îngrijorarea de tip 2 sau metaîngrijorarea, – ce ajunge să -și spună persoana despre faptul că
se îngrijorează. Metaîngrijorările pot fi pozitive (e x. “îngrijorarea mă ajută”, “fără să mă
îngrijorez nu aș putea să mă descurc la fe de bine” ) sau negative (ex. “De ce nu pot să -mi opresc
îngrijorările?” ,“De ce nu pot dormi?”,”Numai eu nu reu șesc să -mi controlez gândurile. ”),
ultimele fiind cele care al imenteaz ă anxietatea ; cresc ând anxietatea, ajunge să fie stimulată și
metaîngrijorarea.

12
Fig.1. Modelul metacognitiv (Wells, 1995)
Sumarizând, conținutul cognitiv în îngrijorare este legat de evenimente negative posibile în viitor
și de strategii pentru a preveni ca acele evenimente să se întâmple. (Beckwé & Deroost, 2016) , și
de aceea este asociată puternic cu frica, în timp ce gândurile ruminative sunt mai ales despre
evenimente negative trecute, precum eșecuri sau pierderi. Existând aceste diferențe la nivel de
conținut, sunt și anumite diferențe la nivelul mecanismelor care le stau la bază, respectiv diferite
tipuri de biasuri atenționale.
Ambele stiluri de gândire , considerate neproductive, se caracterizează prin focalizarea pe
gânduri repetitive, incontrolabile, legate de propriile simptome, de emoțiile negative pe care le
trăiește persoana, de cum ar putea să le rezolve sau de evenimente trecute, preze nte sau viitoare.
Cele două stiluri cognitive diferă la nivelul conținutului cognitiv și la nivelul orientării
temporale (de ex., în GAD preocupările sunt pentru amenințări viitoare, iar în depresie pentru
eșecuri trecute sau în curs de desfășurare). (Kra hé, Mathews, Whyte, & Hirsch, 2016).Ambele
forme de g ândire repetitivă negativă exacerbează și mențin emoțiile negative și sunt asociate cu
un nivel ridicat de distres psihologic (de exemplu, cu un nivel ridicat de anxietate și o dispoziție
deprimată ) și au o prevalență ridicată într -o varietate de tulburări psihologice. Mai mult,
îngrijorarea și ruminația sunt centrale pentru două tulburări în particular. Îngrijorarea
incontrolabilă cu privire la diverse aspecte este un cr iteriu diagnostic în anxietate , în timp ce
ruminația este o caracteristică comună în depresie. În ultimii ani, însă, afirmația conform căreia
îngrijorarea este asociată doar cu anxietatea și ruminația doar cu depresia a fost contestată; și s -a
constatat că îngrijorarea este implicată și în depresie, nu doar în anxietate (Molina, Borkovec,
Peasley, & Person, 1998) și că ruminația prezice și anxietatea (Blagden & Craske, 1996) .
Cercul vicios dintre stilul de gândire repetitiv și dispoziția negativă este menți nut de două
procese inter relaționate. Primul proces include o semnalare redusă a confictului în situațiile în
care este evocată o evaluare proprie a gândirii negative. Al doilea proces implică o abilitate
scăzută de a exercita control atențional în moment ul confruntării cu evenimente negative sau cu
cogniții în curs de desfășurare (engl.ongoing thoughts) (Koster, De Lissnyder, Derakshan, & De
Raedt, 2011) .

13
În această lucrare ne focalizăm atenția asupra celui de -al doilea proces, și anume, asupra
biasurilor atenționale, care reprezintă unul dintre mecanismele de vulnerabilitate a stilului de
gândire repetitiv și în același timp, unul dintre mecanismele care menține tulburări psihologice
precum depresia și anxietatea . Biasurile atenționale joacă de asemenea un ro l cauzal în
dezvoltarea tulburărilor afective în general și au un impact negativ asupra recuperării/
însănătoșirii (Beckwé & Deroost, 2016) . Ele pot fi văzute ca o schimbare (conștientă sau, mai
comun – inconștientă) în orientarea atenției persoanei, schimbare care ar e ca și consecință
conștientizarea unei caracteristici specifice a mediului (Morrison & O’connor, 2008) . Această
distorsiune atențională presupune o focalizare preferențială a atenției spre stimuli negativi care
se poate manifesta în două f eluri diferite. F ie ca focalizare foarte rapidă a atenției asupra
stimuli lor negativi care poată numele de engagement bias. Sau, odată ce persoana s -a concentrat
pe stimulul amenințător, nu se mai poate “rupe” de el. Și acestă distorsiune se referă la biasul de
tip disengagement. Ambele tipuri de biasuri atenționale se produc în primele secunde ale
procesării informației.
Studii experimentale recente susțin ipoteza conform căreia biasurile atenționale au un rol cauzal
în tulbur ările depresive și de anxietate. De exemplu, într -un studiu realizat în 2002 (Mathews &
MacLeod, 2002) , inducerea experimentală a biasurilor atenționale specifice ca și valență a avut
ca rezultat creșterea nivelului de distres (măsurat prin chestionare de auto -raportare) la o probă
stresantă realizată ulterior. În cadrul sarcinii stresante par ticipanții au fost rugați să rez olve o
serie de anagrame dificile și chiar imposibile de rezolvat sub presiunea timpului, în timp ce sunt
filmați video și li se oferă feedback fals legat de eșec. În condiția inversă, reducerea
experimental ă a bias -urilor preexistente a dus l a reducerea nivelului de distre s psihologic
(MacLeod, Rutherford, Campbell, Ebsworthy, & Holker, 2002) . Ca și în cazul anxietății,
biasurile atenționale au un rol cauzal și în depresie. Conform ipotezei Impaired D isengagement
(Koster et al., 2011) , controlul atențional redus în depresie cauzează o tendință spre angajarea în
cogniții repetitive negative care, la rândul lor amplifică depresia. Ideea ace asta este susținută
într-un studiu longitudinal realizat de Lissnyder et al (De Lissnyder et al., 2012) . În acesta,
studenții sănătoși care au manifestat într -o primă fază a studiului un control atențional scăzut
referitor la informația încărcată emoțional, au avut tendința de a rumina mai mult la confruntar ea
cu stresul. Sumarizând, aceste studii demonstrează existența unei relații între tulburările afective

14
și biasurile atenționale, relație care este mediată de gândirea repetitivă negativă, respectiv de
îngrijorare și ruminație.
Referitor la relația speci fică dintre bias -urile atenționale și îngrijorare, respectiv, ruminație,
natura acesteia a fost demonstrată de studiile experimentale anterioare. Potrivit acestora,
persoanele cu o tendință ridicată de a rumina înregistrează o distorsiune atențională semni ficativă
pentru stimuli negativi. Specific, aceștia au o abilitate redusă de a -și comuta atenția de la
trăsăturile de personalitate negative, deci manifestă o dificultate în a se rupe de informația
negativă legată de propria persoană, ruminația fiind deci asociată cu bias -ul de tip
disengagement. (Beckwé & Deroost, 2016) Pe de altă parte, persoanele cu o tendință ridicată de
a se îngrijora au înclinația de a -și orienta în mod automat atenția înspre informațiile care produc
îngrijorare, acest stil cognitiv fiind asociat cu bias -ul de tip engagement. Sumarizând, tulburările
de anxietate sunt asociate cu un bias atențional automat spre informația legată de îngrijo rare, în
timp ce tulburările depresive cu o capacitate redusă de decuplare a atenției de pe informația
negativă legată de sine. (Beckwé & Deroost, 2016) .
Training -ul atențional sau tratamentul bazat pe modificarea distorsiunii atenționale (engl. ABM –
threat -avoidance training) are deci ca suport teoretic modelele cognitive ale anxietății conform
cărora o caracteristică fundamentală a indivizilor anxioși este focalizarea preferențială a atenției
asupra stimulilor negativi, deci o biasare atențională automată, care j oacă un rol cauzal în
anxietate (Williams, Watts, MacLeod, & Mathews, 1988) . Paradigma presupune de asemenea că
indivizii cu un nivel scăzut de anxietate manifestă o evitare atențională a stimulilor amenințători.
De aceea, modelele cognitive prez ic că o intervenție bazată pe reducerea bias -urilor atenționale
la indivizii anxioși și antrenarea atenției acestora pentru evitarea stimulilor amenințători ar trebui
să reducă nivelul de anxietatea (Mogg, Waters, & Bradley, 2017) . Această concepție susține
utilizarea procedurilor de training implicit deoarece bias -urile atenționale se manif estă automat și
inconștient și de aceea, ele pot fi modificate în primul rând prin habituare (prin antrenament
repetat/ expuner e repetată la stimuli pozitivi ), mai degrabă decât prin utilizarea procedurilor ce
necesită control explicit (Bar-Haim, 2 010).
Pe de altă parte, majoritatea modelelor cognitive ale anxietății susțin că atât procesările
ascendente/top -down (controlate), cât și cele descendente/bottom -up (automate) au un rol
important în manifestarea anxietății și a răspunsului atențional la stimulii amenințători (Bar-

15
Haim et al., 2007) . Modelele cognitive ale anxietății, atenției și controlului cognitiv sugerează un
cadru multidimensional al procesărilor bottom -up, – care presupun o identificare și evaluare
rapidă a stimulului amenințător, și a l procesărilor top -down, – care presupun control susținut și
stau la baza reglării emoționale și a activităților direcționate înspre un scop (Mogg et al., 2017) .
Potrivit ultimelor modele susținute empiric ale atenției și controlului cognitiv, funcțiile top -down
includ control inhibitor (engl. goal directed inhibitory -control), flexibilitate cognitivă, menținerea
și actualizarea informației în memoria de lucru, evaluarea bazată pe motiv (reason -based
appraisal) și orientarea controlului atențional. Funcțiile bottom -up, pe de altă parte, i nclud
evaluarea automată a stimulului, alerta, inhibarea activității în curs de desfășurare și orientarea
automată a atenției spre stimulul amenințător. (Mogg et al., 2017)
Și, conform paradigmei cognitive, anxietatea excesivă și bias -urile atenționale au la bază tocmai
un dezechilibru între aceste două sisteme de procesare. De exemplu, “excessive anxiety may
arise from a combination of inadequate top -down goal -directed inhibitory control and
hyperreactivity to threat cues of the bottom -up threat -salience -evaluation mechanism, resulting
in its overdominant bias onother processes” (Mogg et al., 2017) .
De asemenea, același dezechilibru fundamentează și diferitele manifestări ale bias -urilor
atenționale, precum : orientarea inițială înspre stimulul amenințător, menținerea atenției asupra
stimulului am enințător și evitarea stimulilor amenințători. Astfel, biasul atențional (AB) nu poate
fi considerat un construct unitar întrucât manifestările sale reflectă acțiunea combinată a mai
multe procese diferite. Aceste manifestări diferite ale AB mai sunt influențate de o varietate de
variabile, precum: valoarea/însemnătatea personală a stimulului amenințător, stresul situați onal,
tulburări comorbide, frica și expunerea la traumă (Mogg et al., 2017) .
Unul dintre predictorii distorsiunilor atenționale și al nivelului ridicat de gânduri rum inative și de
îngrijorare este deci expunerea la stres. Stresul presupune trăirea unor evenimente care sunt
percepute ca periculoase pentru bunăstarea fizică și psihică a unei persoane. E ste definit ca o
stare generală caracterizată prin dificultăți de rel axare, un nivel ridicat de arousal, agitație,
iritabilitate și nervozitate. Experiențele de stres sunt conceptualizate de Monroe (2008) ca și
încercări a le organismului de a se adapta psihologic și fiziologic la cerințele mediului social.
Studiile anterioare au arătat că evenimentele de viață stresante prezic dezvoltarea tulburăr ilor de

16
anxietate și a tulburării depresive majore (Kend ler, Hettema, Butera, Gardner, & Prescott, 2003) .
De asemenea, s -a demonstrat că evenimentele stresante de viață pot duce la gânduri ruminative
atât referitoare la evenimentul curent cu care se confruntă persoana, cât și referitoare la alte
domenii de v iață (Nolen -Hoeksema, Larson, & Grayson, 1999) , stresul fiind un mecanism
important în explicarea relației dintre distorsiunile atenționale, ruminația/îngrijorara și
simptomele anx ietății sociale.
Această examinare teoretică explică de ce apare o reducere a nivelului de anxietate în urma
trainingului atențional având în vedere că intervenția ABMT combină sarcinile/exercițiile
atenționale prelungite și expunerea la stimuli amenințăto ri, combinație care poate să crească
apariția procesărilor cognitive de tip top -down , respectiv controlul cognitiv, precum și inhibarea
distractorilor amenințători. (Mogg et al., 2017) .
1.4 Precizarea obiectivului gener al, specific și a fiecărei ipoteze formulate

Obiectivul general al acestei cercetări este investigarea rolului trainig -ului atențional în vederea
reducerii ruminației și îngrijorării cu scopul reducerii anxietății sociale . Specific, această l ucrare
de cercetare își propune testarea eficacității variantei adaptate online a training -ului atențional
(online ABMT) în a reduce nivelului de anxietate socială prin modificarea bias -urilor care stau la
baza celor două forme de gândire repetitivă negativă.
În consecință, în cadrul unui design experimental, această lucrare își propune să testeze
următoarele ipoteze de cercetare.
Ipoteza 1 : Participanții di n ambele condiții experimentale vor înregistra o reducere a biasului
atențional spre stimuli amenințători în urma parcurgerii celor 10 sesiuni de training atențional
(online – ABMT).
Ipoteza 2 : Participanții din grupul high RNT vor înregi stra o reducere a tendințelor de a rumina și
de a se îngrijora în urma parcurgerii celor 10 sesiuni de training atențional (online – ABMT)
comparativ cu participanții din grupu l low RNT.
Ipoteza 3 : Participanții din ambele grupuri experimentale vor manifesta o reducere a nivelului de
anxietate socială imediat după cele 10 sesiuni de training .
Prima ipoteză are scopul de a testa eficiența variantei onl ine a training -ului atențional în a
reduce bias -urile atenționale. Ipoteza următoare are rolul de a testa capacitatea metodei de a

17
reduce mecanismele care stau la baza simptomatologiei anxioase, – ruminația și îngrijorarea. Și
în final, ultima ipoteză are rolul de a determina măsura în care ABMT reduce cu succes nivelul
de anxietate socială.

CAPITOL 2. METODĂ
2.1 Designul de cercetare
În vederea testării ipotezelor se impune folosirea unui design experimental de bază cu două
variabile.
Astfel, variabila independentă (VI), respectiv cea care variază în cele trei condiții experimentale
și care influențează nivelul de biasuri atenționale, ruminație, îngrijorare și anxietate este
trainingul atențional. Participanții din grupu rile experimental e sunt supuși timp de o lună unui
training atențional care vizează modificarea bia -surilor atenționale, cu scopul de a vedea cum
influențează training -ul RNT.
Variabilele dependente (VD) sau ceea ce vreau să văd dacă a fost afectat de schimbările
variabilei independente se referă la biasuri atenționale, ruminație, îngrijorare și anxietate socială.
Propun astfel aplicarea unui design de tip 2 (condiții : ABMT cu high RNT vs. ABMT cu low
RNT ) x 3 (timp: pretraining, post -training, follow -up la 1 lună ) , partici panții fiind dis tribuiți
după evaluările inițiale în una dintre cele două condiții în funcție de nivelul de RNT în high vs
low. Fiecare dintre cele două condiții experimentale presupune efectuarea a 10 sesiuni de
training atențional care vizează modificarea bias -ului atențional.
În grupul ABMT cu high RNT sunt distribuiți participanții cu anxietate s ocială care au un nivel a
ridicat de ruminație și îngrijorare, spre deosebire de grupul ABMT cu low RNT unde sunt
distribuiți participanții cu anxietate socială care au un nivel scăzut de ruminație și îngrijorare .
Acest tip de design facilitează enunțarea inferențelor referitoare la relațiile de cauzalitate și
reduce probabilitatea biasurilor de selecție (care sunt o amenințare pentru validitatea internă) ,
însă este limita t la nivel de validitate. Deși designul experimental inferferează cu desfășurarea

18
natural ă a evenimentelor și prezintă ca urmare dezavantajul unei validități externe scăzute, are în
schimb precizie mare sau validitate internă ridicată.
2.2 Participanți
Participanții sunt recrutați prin anunțuri de presă în ziarele regionale și online pe diverse
forumuri . Anunțurile din ziare și postările online invită persoanele anxioase social să -și
depășească fricile sociale prin participarea la un studiu științific ca re evaluează eficiența unui
tratament inovator, Internet -based și gratuit pentru tulburarea în cauză.
Persoanele interesate care se regăsesc în descriere sunt rugate să urmeze link-ul către pagina de
înscriere care conține adițional atât informații generale cu privire la tulburarea de anxietate
socială, cât și informații specifice legate de studiu, respectiv obiectivele și procedura acestuia.
Deși participanții sunt informați că studiul vizează modificarea distorsiunilor atenționale t ipice
persoanelor cu anxietate socială, acestora nu li se oferă detalii cu privire la tehnica trainingului
atențional și rațiunea care o fundamentează .
De asemenea, participanții nu primesc niciun fel de compensație monetară sau de alt fel pentru
particip area la studiu.
Selecția participanților urmează doi pași. În primul rând, se administrează acestora două
măsurători de tip auto -raportare, – Social Phobia Scale (SPS) și Social Interaction Anxiety Scale
(SIAS ) (Stangier, Heidenreich, Berardi, Golbs, & Hoyer, 2003) ; și doar persoanele care
înregistrează scoruri mai mari de 22 la SPS ș i decât 33 la SIAS sunt incluse în studiu. Pasul
următor include derularea interviurilor clinice pentru a stabili diagnosticul primar de tulburare de
anxietate socială . Interviurile urmează stuctura SCID -I și au ca scop identificar ea persoanelor
care îndeplinesc primar criteriile diagnostic e pentru această tulburare .
Astfel, p entru a elimina variabilele confundate, d in totalul persoanelor care se înscr iu, în studiu
vor fi incluse doar acele persoane care îndeplinesc următoarele criterii , respectiv (a) sunt în
vârstă de cel puțin 18 ani, (b) au acces la internet, (c) și-au dat consimțământul în scris, (d) nu
urmează n ici un alt tratament psihologic sau farmacologic pe durata studiului, (e ) au scoruri mai
mari de 22 la SPS și decât 33 la SIAS , (f) satisfac la nivel clinic criteriile de diagnostic pentru
tulburarea de anxietate socială conform DSM -V sau SCID .

19
În ceea ce privește mărimea eșantionului, dezirabil este alcătuirea unui eșantion de aproximativ
400 de participanți sau mai mulți. Participan ții selectați sunt distribuiți în funcție de nivelul de
RNT în una dintre cele două condiții : low RNT sau high RNT. Se dore ște de asemenea ca cele
două grupuri să nu difere semnificativ la nivelul numărului de participanți, raportului
femei/bărbați sau în privința vârstei medie.
2.3 Instrumentele de măsurare
Biasurile atenționale
În vederea modificării bias -urilor atenționanle este utilizată o sarcină de tip dot -probe task,
precum cea ilustrată în fig. 2 (Hakamata et al., 2010) .O caracteristică a acestei proceduri este
aceea că manipulează atenția acordată stimulilor relevanți pentru tulburări atunci cînd aceștia
concurează pentru atenție cu stimul i incompatibili cu tulburarărle investigate astfel încât
performanța în sarcină a participanților să beneficieze și de acordarea tenției și stimulilor
irelevanți tulburării (Koster, Fox, & MacLeod, 2009) .
(Fig.2 )
Specificul sarcinii așa cum este utilizat aici a fost descris de Beevers și Carver ( 2003) . Aceasta
presupune ca participanții să identifice o probă non -emoțională, cum ar fi o literă sau un simbol
care poate apărea într -una dintre cele două locații spațiale, după cum apare și în figura 1. Imediat
înainte de prezentarea literei/simbolului, apar simultan, în locații diferite un stimul amenințător și
unul neamenințător. Aceștia pot fi două cuvinte, situate la o distanță de 3 centimetri care sunt
prezentate simultan participanților în centrul ecranului unui computer pentru o durată de 750 de
milisecunde. După o pauză de 200 de milisecunde, pe ecran apare litera/simbolul o literă în

20
locația exactă a unuia dintre cuvintele anterioare. Participanții sunt instruiți să apese cât mai
repede posibil pe una dintre cele două taste pentru a indica corect locația literei. Parcurgerea
sarcinii în întregime este estimată să fie realizată în aproximativ 4 minute.
Fiecărui participant îi sunt prezentate 32 de perechi de cuvinte, fiecare pereche fiind forma tă în
mod aleatoriu dintr -un cuvânt cu valență pozitivă și un cuvânt cu valență negativă. Cuvintele
folosite în această sarcină au fost selectate dintr -o listă standardizată realizată de John (1988)
care asigură că termenii pozitivi și negativi utilizați sunt comparabili la nivel de lungime,
frecvență de utilizare și “emoționalitate”.
Înainte de realizarea sarcinii propri u-zise, a fost măsurat n ivelul de bază al vitezei reacției
fiecărui participant . Pentru aceasta, participanți au avut de urmat aceleași instrucțiuni, doar că în
loc de perechi de cuvinte cu sens, au avut perechi de șiruri de litere (ex. „XXXXX ”).
Ceea ce se înregistrează sunt timpii de reacții, scorurile scăzute indicând răspunsuri co recte la
potrivirea cuvânt -literă. Diferențele în timpul de reacție la simbolurile care apar în locul
stimulilor amenințători și neameninț ători indică bias -ul atențional (Hakamata et al., 2010) . De
exemplu, în fig.1, simbolul apare în locul cuvântului amenințător ; timpii de reacție sunt de
așteptat să fie mai mari pentru persoanele a căror atenție se focalizează pe stimuli amenințători și
au dificultăți în a se rupe de acesta pentru a identifica locația simbolului.
Ruminația
Dispoz iția ruminativă a participanților este evaluată utilizând Ruminative Response Scale (RRS ;
Nolen -Hoeksema & Morrow, 1991) . Scala, -alcătuită din 22 de itemi (ex. „Mă gândesc la o
situație recentă, dorind să se fi desfășurat mai bine.”) , le solicită participanților să -și
autoevalueze tendința de a rumina atunci când se află într -o dispoziție negativă. RRS identifică
trei tipuri ale ruminație i: brooding , reflective și depressive. Gândirea reflexivă este o formă mai
adaptativă de ruminație care reflectă măsura în care indivizii se angajează în strategii cognitive
de rezolvare de probleme pentru a -și îmbunătăți dispoziția (ex. “Mă gândesc ‘ce am făcut să
merit eu asta’.”). Gândirea depresivă, în schimb este o formă mai dezadaptativă de ruminație
care reflectă măsura în care indivizii își focalizează atenția într -o manieră pasivă asupra
simptomelor distresului resimțit și asupra semnificației acestora (ex. “Analizezi evenimente
recente pentrua încerca să înțelegi de ce ești într -o dispoziție negativă”). Scala prezintă atât un

21
nivel de consistență internă ridicat și o validitate convergentă acceptabilă (Luminet,
Papageorgiou, & Wells, 2004) .
Îngrijorarea
Tendința participanților de a se îngrijora este estimată prin autoraportare cu ajutorul
chestionarului Penn -State Worry Questionnaire (PSWQ; Meyer, Miller, Metzger, & Borkovec,
1990) . Instrumentul solicită participanților să indice pe o scală Likert de 5 trepte măsura în care
fiecare item din cei 16 ai chestionarului (ex. item: „ Dacă nu am suficient timp să fac tot ce -mi
propun nu mă îngrijorez cu privire la asta”) caracterizează tendințele personale ale acestora.
Scorurile cotate sunt însumate pentru a genera un scor global, scorurile mai mari denotând o
tendință mai mare de îngrijorare. Dovezile de până acum denotă o consistență internă favorabilă
a instrumentului. Validitatea sa este susținută de analize care indică că instrumentul distinge
SAD de celelalte tulburări de anxietate și inclusiv de tulburările obsesiv compulsive. Mai mult,
validitatea convergentă și discriminativă a măsurăto rii a fost demonstrată de existența unor
corelații puternice între PSWQ și alte instrumente care măsoară anxietatea, depresia și controlul
emoțional (Brown, Antony, & Barl ow, 1992) .
Anxietatea socială
Anxietatea socială este apreciată cu unul dintre cele mai utilizate scale administrate de clinicieni
pentru a evalua fobia socială, respectiv cu Liebowitz Social Anxiety Scale (LSAS; Liebowitz,
1987) . Scala este alcătuită din 11 itemi care vizează interacțiunile sociale și 13 itemi care vizează
performanțele publice. Scala măsoară frica fa ță de situațiile sociale și evitarea acestor situații în
general , pe o scală Likert de 4 trepte. Studiile anterioare care au investigat proprietățile
psihometrice ale LSAS, au arătat că scala prezintă o fidelitate, validitate, respectiv consistență
internă excelentă (Heimberg et al., 1999) .
În scopul screening -ului participanților cu anxietate socială s -au utilizat două scale de
autoraportare, -Social Phobia Scale (SPS ; Mattick & Clarke, 1998) și Social Interaction Anxiety
Scale (SIAS ; Mattick & Clarke, 1998) . SPS fost concepută pentru a măsura fobia socială d efinită
ca anxietate și frică de a fi observat sau urmărit de alte persoane și manifestarea distresului în
condițiile desfășurării activități lor în prezența altora . SIAS , pe de altă parte , a fost dezvoltată
pentru a măsura anxietatea față de interacțiunile sociale, definită ca și resimțirea distresului

22
atunci când persoana este nevoită să se întâlnească și să vorbească cu alții. Ambele măsurători
prezintă bune caracteristici psihometrice, respectiv nivele ridicate de consistență internă,
fidelitate test -retest și validitate discriminativă.
Studiul de față își propune totodată adaptarea acestor instrumente pe populația selectată.
2.4 Procedura de lucru
Participanții sunt invitați să participe la un studiu de cercetare care investighează eficiența unui
tratament online pentru tulburarea de anxietate socială. Studiul include două întâlniri față în față
programate la 3 săptămâni dista nță, 9 sesiuni de training atențional care sunt completate online
de acasă în perioada dintre cele două întâlniri și completarea unui chestionar de follow -up la 1
lună dup ă cea de -a doua întâlnire (fig.3 ).

(Fig. 3)
Participanții potențiali vor fi recrutați din comunitate și de la Facultatea de Psihologie și Ștințe
ale Educației, Universitatea Babeș -Bolyai din Cluj -Napoca. Inițial, ei vor completa chestionar e
de screening, respectiv SPS, SIAS . Dacă îndeplinesc toate c riteriile de includere în studiu,
selecția participanților se încheie cu un interviu SCID pentru a confirma diagnosticul de
tulburare de anxietate socială.
Participanții vor completa online o serie de măsurători înainte de sesiunea de training față în față
(The dot -probe task, RRS, PSWQ și LSAS), cu 24 de ore înainte, precum și informații
demografice. Completarea acestor măsurători va facilita distribuirea participanților în una dintre
cele două condiții în funcție de nivelul de ruminație și îngrijorare .
La prima vizită în laborator , participanții vor fi rugați să completeze acordul de participare, fiind
totodată informați de faptul că participarea lor este voluntară și confidențială și că se pot retrage
oricând din studiu, chiar și după semnarea acordul ui. Participanții vor primi mai departe
instrucțiunile pentru completarea celor 10 sesiuni de training online care urmează a fi efectuate

23
de aceștia pe par cursul următoarelor 3 săptămâni. Pentru a ne asigura de faptul că participanții au
înțeles instrucțiunile și sunt capabili să efectueze corect sesiunile de training, prima dintre cele
10 sesiuni va fi realizată și finalizată în cadrul acestei prime vizite, în laborator.
Fiecare sesiune include evaluarea nivelului de îngrijorare, ruminație și anx ietate înainte și după
realizarea sarcinii de modificarea a bias -ului atențional. Participanților li se prezintă apoi
instrucțiunile pentru completarea online a sesiunii de training atențional, etapă urmată de
realizarea propriu -zisă a sarcinii dot -probe t ask.
Participanții vor completa trei sesiuni online pe săptămână în următoarele 3 săptămâni, cu o
anumită flexibilitate în ceea ce privește datele și orele din zi în care le completează și cu condiția
ca aceștia să nu efectueze mai mult de o sesiune pe zi și să finalizeze sesiunile în termen de 1
lună, iar ultima sesiune nu mai târziu de o zi înainte de a doua vizită de studiu.
În cadrul celei de -a doua vizite de studiu, participanții vor fi rugați să completeze măsurătorile
post-test, respectiv The dot-probe task, RRS, PSWQ și LSAS, la care se adaugă și completarea
unui “formular de evenimente n egative”. Completarea acestuia are scopul de a identifica și
evalua evenimentele care pot avea un impact asupra sănătății mentale și influența rezultatele
studiului (de ex. deteriorarea simptomelor, tentative suicidare, spitalizarea etc.).
La o lună după a doua vizită, participanții vor complete online măsurătorile pentru follow -up
(The dot -probe task, RRS, PSWQ și LSAS).
Ulterior, participanților li se va o feri un feedback, respectiv un raport individualizat privind
participarea lor la studiu.

CAPITOL 3. REZULTATE
Întrucât acest design e xperimental este conceput pentru a testa ipotezele privind rolul cauzal al
training -ului atențional asupra tendințelor de ruminație și îngrijorare și a nivelului de anxietate,
analizele vor fie efectuate utilizând doar datele de la participanții care au completat 8 sau mai
multe sesiuni din cele 10.

24
Principala metodă de analiză statistică cantitativă pe care ne propunem să o folosim pentru a
examina performanța la training -ul atențional este analiza de varianță simplă ANOVA. Pentru a
analiza modificările care sunt așteptate să se întâmple în urma training -ului în cele două grupuri ,
se impune utilizarea scorurilor la măsurătorile de autoraportare ca și variabilă dependentă
Aceasta analiză ne permite să determinăm dacă sunt diferențe semnificative statistic între grupuri
cu privire la precizia mediei și timpul de reacție , scopul analizei de varianță fiind acela de a testa
semnificativitatea diferențelor între medii prin compararea (analiza) varianțelor. În cazul de față,
ANOVA ar evalua diferențele dintre mediile celor două grupuri la variabilele măsurate, precum
și diferențele dintre medii la scorurile ob ținute la momente diferite (pre -test, post- test și follow –
up).
T1: Pre ABM T2: Post ABM T3: 1 lună după post
ABM
High RNT Scorurile la dot -probe
task, RRS, PSWQ și
LSAS Scorurile la dot -probe
task, RRS, PSWQ și
LSAS Scorurile la dot -probe
task, RRS, PSWQ și
LSAS
Low RNT Scorurile la dot -probe
task, RRS, PSWQ și
LSAS Scorurile la dot -probe
task, RRS, PSWQ și
LSAS Scorurile la dot -probe
task, RRS, PSWQ și
LSAS

Se calculează mărimea diferențelor atât în interiorul fiecă rei condiții (varianța within), cât și între
condiții (varianța between). Rezultatele se acceptă a fi relevante la pragul de 0.05. Pentru
efectuarea comparației între cele două tipuri de varianță se calculează F -ratio, valoare care ne
ajută să determinăm dacă există di ferențe între cele două condiții. Specific, ne așteptăm să
obținem un F-ratio egal cu/ mai mare de 1.00 care va fi un indicator al înregistrării unor diferențe
consistente între condiții.
În acest caz, se va impune și o analiză post -hoc pentru a determina care diferențe între medii sunt
semnificative și care nu deoarece valoare F -ratio este doar un indicator al faptului că undeva
există o diferență între medii și nu specifică și unde exact este această diferență. Pentru aceasta,

25
se impune efectuarea unor co mparații multiple ( fiecare medie va fi comparată cu fiecare )
utilizând corecția Bonfferoni, numită și testul Dunn.
Mai departe s e impune determinarea mărimii efectului pentru a cuatifica mărimea diferenței
dintre cele două grupuri. Acesta ne va permite s ă facem asumpții mai acurate și să trecem de la a
afirma dacă funcționază sau nu ABM pentru a reduce ruminația și îngrijorarea în vederea
reducerii anxietăț ii sociale , la cât de bine funcționează. Mărimea efectului se va determina prin
împărțirea diferenței mediilor celor două grupuri la abaterea standard după formula de mai jos.

Concret, în ceea ce privește rezultatele așteptate, ne așteptăm la înregistrarea unor schimbări
semnificative statistic la nivelul variabilei dependente de la pre – la post -manipulare, respectiv la
o reducere a bias-ului atențional la participanții din ambele condiții experimentale.
Participanții din grupul high RNT ne așteptăm să înregistreze o reducere a ruminației și
îngrijorării în urma training -ului comparativ cu grupul low RNT.
De asemenea, nivelul de anxietate socială este așteptat să implice o reducere semnificativă la
participanții din ambele condiții experimentale.

CAPITOL 4. DISCUȚII
Acest studiu a avut ca și obiectiv general investigarea rolului training -ului online al bias-ului
atențional în vederea reduc erii ruminației și îngrijorării cu scopul reducerii anxietății sociale.
Acesta a reprezentat și elementu l de noutate al cercetării, în condițiile în care studiile anterioare
au arătat doar că ruminația și îngrijorarea duc la creșterea simptomelor anxioase și au propus că
bias-ul atențional este cel care mediază relația dintre ruminație și anxietate și între îngrijorare și
anxietate. În acest scop, am efectuat un studiu experimental în care participanții au fost supuși
timp de o lună unui training atențional care viza modificarea bias -ului atențional.
Ne-am așteptat să obținem rezul tate care să indice că (1) ABM a redus cu succes bias-ul
atențional; (2) ABM a redus cu succes ruminația și îngrijorarea preexistent e training -ului; și (3)

26
ABMT a redus cu succes nivelul de anxietate la pa rticipa nții anxioși. Mai mult, e valuările
efectuate la 1 lună dupa terminarea training -ului ne așteptăm să evidențieze o menținere a acestor
reduceri, sugerând faptul că efectele benefice ale ABMT persistă.
Aceste rezultate ar fi în concordanță cu studiile anterioare care au raportat rezu ltate
impresionante în ceea ce privește reducerea bias -urilor atenționale, simptomelor și stadiului
diagnostic (Amir et al., 2009; Heeren, Reese, McNally, & Philippot, 2012; Schmidt, Richey,
Buckner, & Timpano, 2009) . Prin aceasta, studiul actual ar aduce o contribuție mică, dar în
creștere literatu rii empirice , demonstrând eficacitatea procedurilor computerizate de training
atențional în a reduce ruminația și îngrijorarea, respectiv în reducerea nivelului de anxietate
socială.
Rezultatele acestui studiu experimental sunt totuși limitate în mai mult e moduri. În primul rând,
investigația noastră se bazează pe măsutători de auto -raportare și astfel, toate limitele acestor
metode sunt și limite ale studiului. A vând însă în vedere natura rezultatelor și faptul că
validitatea măsurătorilor utilizate este ridicată, este puțin probabil ca efectul dezirabilității sociale
să fie o variabilă confundată în acest studiu.

În al doilea rând, ne -am putea confrunta cu o rată ridicată a abandonului studiului din partea
participanților de la evaluările pretraining la cele post – și follow -up. În acest caz, ar lipsi un
procent mare din date ar lipsi, compromițând interpretarea acurată a rezultatelor. Această
problem ar putea fi contracarată în studiile viitoare prin dezvoltarea unor sarcini de training
atențional mai inc itante care să mențină participanții în sarcină o periodă mai lungă de timp.

O a treia limită cu care ne -am putea confrunta în cadrul acestui studiu este să nu avem dovezi
pentru eficacitatea variantei adaptate online a ABMT pentru reducerea ruminației și îngrijorării.

În ceea ce privește direcțiile viitoare de cercetare, studiile viitoare ar trebui să investigheze și
eficacitatea training -ului atențional combinat cu CBT în a reduce ruminația și îngrijorarea.
Această recomandare este susținută de date car e sugerează că ABMT poate fi un supliment
eficient CBT -ului standard. De exemplu, Riemann, Kuckertz, Rozenman, Weersing, & Amir
(2013) au comparat dou ă grupuri care au primit fie ABMT, fie un placebo adițional unei forme

27
standard de tratament (CBT cu sau fără medicație); și au constat o scădere semnificativ mai mare
a simptomelor în grupul activ comparativ cu grupul placebo.

Având în vedere și faptul că studiile anterioare privind ABMT online care s -au axat pe
participanții cu tulburarea de anxietate socială au eșuat în a raporta dovezi ale eficacității
(Boettcher et al., 2012; Carlbring et al., 2012; Neubauer et al., 2013) , se impune ca studiile
viitoare să inducă și un anumit nivel de stres/arousal. Studiile anterioare au arătat că stresul
crește nivelul de ruminație și prelungește starea de spirit negativă (Nolen -Hoeksema & Morrow,
1991) și în consecință, ruminația a fost propusă ca și mediator semnificativ al relației dintre stres
și anxietatea socială (Valena s & Szentagotái -Tatar, 2015) . Mai departe s -ar pu tea investiga și
rolul stresului în contextul reducerii tendințelor ruminative și de îngrijorare prin trai ning-ul
atențional.
Recom andat ar fi de asemenea ca studiile ulterioare să investigheze impactul training -ului
atențional online asupra bias -ului, ruminației, îngrijorării și celorlate simptome la un follow -up
mai îndepărtat pentru a permite concluzii privind aceste schimbări pe termen lung.
Mai mult, cercetările viitoare ar trebui să vizeze extinderea acestor constatări și la alte tulburări
despre care se știe că ruminația și îngrijorarea exace rbează simptomele (ex. tulburarea depresivă
majoră, tulburarea de anxietate generalizată sau tulburarea obsesiv compulsivă ).

CAPITOL 5. CONCLUZII ALE CERCETĂRII
În concluzie, studiul prezent și-a propus să furnizeze dovezi cu privire la maleabilitatea
ruminației și îngrijorării prin ABM bazat pe o sarcină de tip dot -probe task.
Deoarece beneficiile terapeutice ale ABM sunt destul de limitate, considerăm că este încă
prematur să vorbim despre ABM ca și tratament principal (Bar-Haim, 2010; Hakamata et al.,
2010) , ci doar ca și adițional formelor actuale de tratament considerate validate științific at ât ca și
teorie, cât și ca pachet terapeutic.
Rezultatele studiilor anterioare, precum și prezentei lucrări impun efectuarea în viitor de studii
clinice controlate în mod adecvat, randomizate, care să fie efectuate de diferite grupuri de

28
cercetare și să v izeze evaluarea riguroasă a impactului ABM atât asupra bias -ului atențional, cât
și asupra simptomelor specifice.
De asemenea, concluzionăm ca și studiile anterioare (Carlbring et al., 2012) că ABMT necesită
investigații mai aprofundate înainte de diseminarea pentru internet.

29
BIBLIOGRAFIE

Alloy, L. B., Abramson, L. Y., Hogan, M. E., Whitehouse, W. G., Rose, D. T., Robinson, M. S., … Lapkin, J. B.
(2000). The Temple -Wisconsin Cognitive Vulnerability to Depression Project: lifetime history of
axis I psychopathology in individuals at high and low cognitive risk for depression. Journal of
Abnormal Psychology , 109(3), 403.
Amir, N., Beard, C., Taylor, C. T., Klumpp, H., Elias, J., Burns, M., & Chen, X. (2009). Attention training in
individuals with generalized social phobia: A randomized controll ed trial. Journal of Consulting
and Clinical Psychology , 77(5), 961.
Association, A. P. (2013). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM -5®). American
Psychiatric Pub.
Bar-Haim, Y. (2010). Research review: attention bias modification (ABM ): a novel treatment for anxiety
disorders. Journal of Child Psychology and Psychiatry , 51(8), 859 –870.
Bar-Haim, Y., Lamy, D., Pergamin, L., Bakermans -Kranenburg, M. J., & Van Ijzendoorn, M. H. (2007).
Threat -related attentional bias in anxious and nonanx ious individuals: a meta -analytic study.
Psychological Bulletin , 133(1), 1.
Beckwé, M., & Deroost, N. (2016). Attentional biases in ruminators and worriers. Psychological
Research , 80(6), 952 –962.
Beesdo -Baum, K., & Knappe, S. (2012). Developmental epidemi ology of anxiety disorders. Child and
Adolescent Psychiatric Clinics of North America , 21(3), 457 –478.
Beevers, C. G., & Carver, C. S. (2003). Attentional bias and mood persistence as prospective predictors of
dysphoria. Cognitive Therapy and Research , 27(6), 619 –637.

30
Behar, E., DiMarco, I. D., Hekler, E. B., Mohlman, J., & Staples, A. M. (2009). Current theoretical models
of generalized anxiety disorder (GAD): Conceptual review and treatment implications. Journal of
Anxiety Disorders , 23(8), 1011 –1023.
Blagden, J. C., & Craske, M. G. (1996). Effects of active and passive rumination and distraction: A pilot
replication with anxious mood. Journal of Anxiety Disorders , 10(4), 243 –252.
Boettcher, J., Berger, T., & Renneberg, B. (2012). Internet -based attention training for social anxiety: a
randomized controlled trial. Cognitive Therapy and Research , 36(5), 522 –536.
Borkovec, T. D. (1994). The nature, functions, and origins of worry. Retrieved from
http://psycnet.apa.org/psycinfo/1994 -97842 -001
Borkovec, Thomas D., Alcaine, O., & Behar, E. (2004). Avoidance theory of worry and generalized anxiety
disorder. Generalized Anxiety Disorder: Advances in Research and Practice , 2004 . Retrieved from
https://www.google.com/books?hl=ro&lr=&id=klrXMNzWhNMC&oi=fnd&pg=PA77&dq= borkov
ec+AND+cognitive+avoidance+model+1980&ots=muNu_ –
XXef&sig=xcuWkwnj3bYWoqxeBurH0GqLFtE
Brown, T. A., Antony, M. M., & Barlow, D. H. (1992). Psychometric properties of the Penn State Worry
Questionnaire in a clinical anxiety disorders sample. Behaviour Research and Therapy , 30(1), 33 –
37.
Carlbring, P., Apelstrand, M., Sehlin, H., Amir, N., Rousseau, A., Hofmann, S. G., & Andersson, G. (2012).
Internet -delivered attention bias modification training in individuals with social anxiety disorder –
a double blin d randomized controlled trial. BMC Psychiatry , 12(1), 66.
De Lissnyder, E., Koster, E. H., Goubert, L., Onraedt, T., Vanderhasselt, M. -A., & De Raedt, R. (2012).
Cognitive control moderates the association between stress and rumination. Journal of Behavior
Therapy and Experimental Psychiatry , 43(1), 519 –525.

31
De Raedt, R., Hertel, P. T., & Watkins, E. R. (2015). Mechanisms of Repetitive Thinking Introduction to
the Special Series. Clinical Psychological Science , 3(4), 568 –573.
De Voogd, E. L., Wiers, R. W., & Salemink, E. (2017). Online visual search attentional bias modification
for adolescents with heightened anxiety and depressive symptoms: A randomized controlled
trial. Behaviour Research and Therapy , 92, 57–67.
Dozois, D. J., & Dobson, K. S. (2006). The prevention of anxiety and depression: Theory, research, and
practice. Prevention , 2(3). Retrieved from https://iacp.memberclicks.net/assets/CBTBR/cbtbr –
vol_23c.pdf
Habedank, I., Lennartz, S. J., Arslan, R. C., & Ertle, A. (2017). Online Attention Bias Modification for
Obsessive -Compulsive Disorder: A Randomized Controlled Trial. Open Science Framework. April ,
11. Retrieved from https://osf.io/hk638/?action=download
Hakamata, Y., Lissek, S., Bar -Haim, Y., Britton, J. C., Fox, N. A., Leibenluft, E., … Pine, D. S. (2010).
Attention bias modification treatment: a meta -analysis toward the establishment of novel
treatment for anxiety. Biological Psychiatry , 68(11), 982 –990.
Hartman, L. M. (1983). A metacognitive model of social anxiety: Implications for treatment. Clinical
Psychology Review , 3(4), 435 –456.
Heeren, A., Reese, H. E., McNally, R. J., & Philippot, P. (2012). Attention training toward and away from
threat in soci al phobia: Effects on subjective, behavioral, and physiological measures of anxiety.
Behaviour Research and Therapy , 50(1), 30 –39.
Heimberg, R. G., Horner, K. J., Juster, H. R., Safren, S. A., Brown, E. J., Schneier, F. R., & Liebowitz, M. R.
(1999). Psych ometric properties of the Liebowitz social anxiety scale. Psychological Medicine ,
29(01), 199 –212.
John, C. H. (1988). Emotionality ratings and free -association norms of 240 emotional and non -emotional
words. Cognition & Emotion , 2(1), 49 –70.

32
Kendler, K. S ., Hettema, J. M., Butera, F., Gardner, C. O., & Prescott, C. A. (2003). Life event dimensions
of loss, humiliation, entrapment, and danger in the prediction of onsets of major depression and
generalized anxiety. Archives of General Psychiatry , 60(8), 789 –796.
Koster, E. H., De Lissnyder, E., Derakshan, N., & De Raedt, R. (2011). Understanding depressive
rumination from a cognitive science perspective: The impaired disengagement hypothesis.
Clinical Psychology Review , 31(1), 138 –145.
Koster, E. H., Fox, E., & MacLeod, C. (2009). Introduction to the special section on cognitive bias
modification in emotional disorders. Journal of Abnormal Psychology , 118(1), 1.
Ladouceur, R., Gosselin, P., & Dugas, M. J. (2000). Experimental manipulatio n of intolerance of
uncertainty: A study of a theoretical model of worry. Behaviour Research and Therapy , 38(9),
933–941.
Liebowitz, M. R. (1987). Social phobia . Karger Publishers. Retrieved from
http://www.karger.com/Article/Abstract/414022
Lo, S. -K., Wan g, C. -C., & Fang, W. (2005). Physical interpersonal relationships and social anxiety among
online game players. Cyberpsychology & Behavior , 8(1), 15 –20.
Luminet, O., Papageorgiou, C., & Wells, A. (2004). Assessment and measurement of rumination.
Depressive Rumination: Nature, Theory and Treatment , 187 –215.
MacLeod, C., Rutherford, E., Campbell, L., Ebsworthy, G., & Holker, L. (2002). Selective attention and
emotional vulnerability: assessing the causal basis of their association through the experimental
man ipulation of attentional bias. Journal of Abnormal Psychology , 111(1), 107.
Martin, L. L., Tesser, A., & McIntosh, W. D. (1993). Wanting but not having: The effects of unattained
goals on thoughts and feelings. Retrieved from http://doi.apa.org/psycinfo/19 93-97355 -025
Mathews, A., & MacLeod, C. (2002). Induced processing biases have causal effects on anxiety. Cognition
& Emotion , 16(3), 331 –354.

33
Mattick, R. P., & Clarke, J. C. (1998). Development and validation of measures of social phobia scrutiny
fear and social interaction anxiety. Behaviour Research and Therapy , 36(4), 455 –470.
Meyer, T. J., Miller, M. L., Metzger, R. L., & Borkovec, T. D. (1990). Development and validation of the
penn state worry questionnaire. Behaviour Research and Therapy , 28(6), 487 –495.
Mogg, K., Waters, A. M., & Bradley, B. P. (2017). Attention Bias Modification (ABM): Review of Effects of
Multisession ABM Training on Anxiety and Threat -Related Attention in High -Anxious Individuals.
Clinical Psychological Science , 2167702617696359.
Molina, S., Borkovec, T. D., Peasley, C., & Person, D. (1998). Content analysis of worrisome streams of
consciousness in anxious and dysphoric participants. Cognitive Therapy and Research , 22(2),
109–123.
Monroe, S. M. (2008). Modern approaches to concept ualizing and measuring human life stress. Annu.
Rev. Clin. Psychol. , 4, 33–52.
Morrison, R., & O’connor, R. C. (2008). The role of rumination, attentional biases and stress in
psychological distress. British Journal of Psychology , 99(2), 191 –209.
Morrow, J ., & Nolen -Hoeksema, S. (1990). Effects of responses to depression on the remediation of
depressive affect. Journal of Personality and Social Psychology , 58(3), 519.
Neubauer, K., von Auer, M., Murray, E., Petermann, F., Helbig -Lang, S., & Gerlach, A. L. ( 2013). Internet –
delivered attention modification training as a treatment for social phobia: a randomized
controlled trial. Behaviour Research and Therapy , 51(2), 87 –97.
Newman, M. G., & Llera, S. J. (2011). A novel theory of experiential avoidance in gener alized anxiety
disorder: A review and synthesis of research supporting a contrast avoidance model of worry.
Clinical Psychology Review , 31(3), 371 –382.
Nolen -Hoeksema, S. (1991). Responses to depression and their effects on the duration of depressive
episo des. Journal of Abnormal Psychology , 100(4), 569.

34
Nolen -Hoeksema, S., Larson, J., & Grayson, C. (1999). Explaining the gender difference in depressive
symptoms. Journal of Personality and Social Psychology , 77(5), 1061.
Nolen -Hoeksema, S., & Morrow, J. (1991). A prospective study of depression and posttraumatic stress
symptoms after a natural disaster: the 1989 Loma Prieta Earthquake. Journal of Personality and
Social Psychology , 61(1), 115.
Nolen -Hoeksema, S., Wisco, B. E., & Lyubomirsky, S. (2008). Rethinking rumination. Perspectives on
Psychological Science , 3(5), 400 –424.
Riemann, B. C., Kuckertz, J. M., Rozenman, M., Weersing, V. R., & Amir, N. (2013). Augmentation of
youth cognitive behavioral and pharmacological int erventions with attention modification: a
preliminary investigation. Depression and Anxiety , 30(9), 822 –828.
Sanislow, C. A., Pine, D. S., Quinn, K. J., Kozak, M. J., Garvey, M. A., Heinssen, R. K., … Cuthbert, B. N.
(2010). Developing constructs for psych opathology research: research domain criteria. Journal
of Abnormal Psychology , 119(4), 631.
Schmidt, N. B., Richey, J. A., Buckner, J. D., & Timpano, K. R. (2009). Attention training for generalized
social anxiety disorder. Journal of Abnormal Psychology , 118(1), 5.
Smith, J. M., & Alloy, L. B. (2009). A roadmap to rumination: A review of the definition, assessment, and
conceptualization of this multifaceted construct. Clinical Psychology Review , 29(2), 116 –128.
Stangier, U., Heidenreich, T., Berardi, A., G olbs, U., & Hoyer, J. (2003). Soziale -Phobie -Skala (SPS). 9
Fragebögen Und Ratingskalen Zur Sozialen Phobie Und Zu Sozialen Ängsten , 311.
Stein, M. B., & Stein, D. J. (2008). Social anxiety disorder. The Lancet , 371(9618), 1115 –1125.
Valena, S. P., & Szent agotái -Tatar, A. (2015). The Relationships between Stress, Negative Affect,
Rumination and Social Anxiety. Journal of Evidence -Based Psychotherapies , 15(2), 179.
Wells, A. (1995). Meta -cognition and worry: A cognitive model of generalized anxiety disorder.
Behavioural and Cognitive Psychotherapy , 23(03), 301 –320.

35
Wells, A. (2013). Cognitive therapy of anxiety disorders: A practice manual and conceptual guide . John
Wiley & Sons. Retrieved from https://www.google.com/books?hl=ro&lr=&id=SgG -AFvlL –
YC&oi=fnd&pg=PP9&dq=wells+Cognitive+therapy+of+anxiety+disorders:+a+practice+manual+a
nd+conceptual+guide.&ots=2tYM -Zms87&sig=ByOpEq7JnYbsBH4Qe0O9E1gL4f0
Wells, A., & Matthews, G. (1996). Modelling cognition in emotional disorder: The S -REF model.
Behaviour Research and Therapy , 34(11), 881 –888.
Wenzlaff, R. M., & Bates, D. E. (1998). Unmasking a cognitive vulnerability to depression: how lapses in
mental control reveal depressi ve thinking. Journal of Personality and Social Psychology , 75(6),
1559.
Williams, J. M. G., Watts, F. N., MacLeod, C., & Mathews, A. (1988). Cognitive psychology and emotional
disorders. John Wiley & Sons. Retrieved from http://doi.apa.org/psycinfo/1991 -98258-000