Am dorit eviden țierea atât a nivelul de monocite, cât și de limfocite, datorită [627063]

Am dorit eviden țierea atât a nivelul de monocite, cât și de limfocite, datorită
importan ței lor, implicării în prognosticul limfoamelor maligne.
Ultimele studii au încercat să eviden țieze legătura acestora cu prognosticul
limfoamelor, în special cele de tip difuz ce afectează celulele de tip B.
Un studiu publicat în anul 2014 a avut ca obiectiv sublinierea legăturii dintre
nivelul de monocite, limfocite, raportul dintre acestea și răspunsul la terapie al
pacienților, supraviețuirea, dar și riscul de r eapariție ulterioară. Realizat pe un eșantion
de 222 de pacien ți tratați cu R -CHOP (Rituximab, Ciclofosfamidă, Doxorubicin,
Vincristin, Prednison), retrospectiv, acest studiu a eviden țiat că valori scăzute ale
limfocitelor, asociat cu un nivel crescut de m onocite corespunde unei rate scăzute de
răspuns la terapie, implicit la supravie țuire. Astfel încât se pot constitui în factori de
prognostic negativ.
Dar nu s -a observat totu și o corelație semnificativă cu riscul de reapariție al
cancerului. [50]
De aseme nea, un studiu publicat în iunie 2015, efectuat pe un grup de pacien ți
diagnostica ți cu limfom Hodgkin, tip scleroză nodulară, a evidențiat o rată de
supraviețuire la 10 ani în medie de 65% la cei cu monocitoză, comparativ cu un procent
de 81% la pacien țiicu valori scăzute ale monocitelor, eviden țiindu -se astfel importan ța
valorilor serice ale monocitelor.( Figura 2.3.29) [51]

Figura 2.3.29 Reprezentarea procentuală a probabilită ții de supraviețuire la 10
ani a pacien ților diagnosticați cu limfom Hodgki n, tip scleroză nodulară, în func ție de
nivelul seric al monocitelor.[51]
0% 20% 40% 60% 80% 100%monocite Nmonocite ↑
81%65%
monocite N monocite ↑
supraviețuire la 10 ani 81% 65%

Într-un studiu publicat în 2012 de Milanovic N. et al.[52] a fost eviden țiată
asocierea între nivelul crescut de LDH și încărcătura, dimensiunea tumorală mărită.
Ulterior, prin evaluarea nivelului de fibrinogen, am observat în 43% dintre cazuri
o valoare a fibrinogenului ce s -a încadrat în intervalul fiziologic (180 -450 mg%).
La un procent de 57% dintre copii a fost eviden țiată o fibrinogenemie, cu valori
peste 450 mg%, dar cu o valoare maximă ce nu a fost superioară celei de
650mg%.( Figura 2.3.36)

Figura 2.3.36 Repartiția pacienților în functie de nivelul de fibrinogen:
fiziologic(180 -450 mg%), respectiv crescut peste valoarea normală.
57% 43%
0% 20% 40% 60% 80% 100%
>450-650 mg%
180-450 mg%

Unele studii asociază susceptibilitatea pacien ților din sfera pediatrică care au
prezente malforma ții, anomalii congenitale, cu un risc mai crescut de a dezvolta cancer
comparativ cu popula ția generală.
Un studiu publicat in 2012 confirmă că există o probabilit ate mai mare de a
dezvolta un tip de cancer pentru un copil care asociază o anomalie genetică, cele
cromozomiale asociindu -se preferen țial cu leucemiile, iar cele non -cromozomiale cu
tumorile solide, inclusiv limfoamele. [56].
Un studiu din 2013 constată o relație de pozitivitate între defectele la nivelul inimii
și cancerul la copii. [57]
Un articol publicat în Jurnalul American de Epidemiologie in 2012, eviden țiază un
risc de 3 ori mai mare în ceea ce prive ște cancerul la copii cu defecte congenitale. [58]