Am ales ca temă prezentarea Parcului Național Grand Canyon și, implicit, analiza potențialului său ecoturistic, deoarece această formă de turism a… [304696]

[anonimizat], [anonimizat] a [anonimizat], protejarea ariilor naturale și a întregii Planete trebuie să fie o [anonimizat]-o creație a [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], dar și așezarea sa geografică sau căile de acces.

[anonimizat], cât și despre infrastructura turistică.

[anonimizat], iar pe baza acestor informații am putut trage concluziile din final. [anonimizat], [anonimizat].

CAPITOLUL I. TURISMUL DURABIL ȘI FORMELE SALE

1.1. IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA SOCIETĂȚII

Turismul este definit în general ca fiind o călătorie pe care oamenii o realizează pentru a [anonimizat] a se recrea sau pentru a face afaceri. Organizația Mondială a Turismului definește turiștii ca fiind persoanele “ce călătoresc sau locuiesc în locuri din afara zonei lor de reședință permanentă pentru o durată de minimum 24 [anonimizat], [anonimizat]”. (Organizația Mondială a Turismului, 1991)

[anonimizat] a devenit o [anonimizat], precum: Egipt, Grecia, Liban, Thailanda, [anonimizat], [anonimizat]-[anonimizat].

Etimologic, cuvântul „turism” desemnează o [anonimizat], [anonimizat] „tur” înseamnă „turnare” și din limba greacă, „tornos” însemnând „cerc”.

Mediul înconjurător reprezintă “materia primă”, [anonimizat] (relief, râuri, păduri, lacuri, [anonimizat]), [anonimizat], [anonimizat] a unei zone este mai mare.

În încercarea de a [anonimizat] a [anonimizat]-[anonimizat] a unui obiectiv turistic până la asigurarea unui pachet de acțiuni și servicii turistice. [anonimizat], [anonimizat]ri de cazare, alimentație și agrement.

Impacturile pot fi politice, sociale, economice, culturale și pot îmbrăca forme pozitive sau negative.

Impactul politic este determinat de poziția Guvernului în politica turistică, privitoare la industria ospitalității. Cu alte cuvinte, turismul trebuie să se bucure de sprijinul statului. Resursele naturale, culturale și nu numai, trebuie folosite optim și mai ales, protejate de către stat, amenajările și serviciile turistice trebuie să fie de calitate, politica resurselor umane trebuie îmbunătățită, infrastructura generală cere o modernizare și extindere în folosul dezvoltării turismului și, nu în ultimul rând, sectorul privat trebuie să se implice mai mult în turism.

Impactul social este reprezentat de influența turismului asupra modului de viață tradițional al locuitorilor unei zone, legându-se și de lărgirea orizontului lor profesional și spiritual. Elementele cu specific tradițional au o importanță deosebită, deoarece acestea sunt o dovadă a identității socio-culturale și a personalităților distincte pe plan local, național și mondial.

Impactul social pozitiv se manifestă prin apariția unor noi locuri de muncă (în servicii turistice), unor locuri de muncă sezoniere pentru elevi și studenți și progres social în general. În localitățile turistice se va impune și respecta igiena publică. Impactul pozitiv se referă și la reducerea diferențelor dintre categoriile socio-profesionale din punct de vedere al veniturilor, dar și la dezvoltarea sentimentelor de toleranță și înțelegere, deoarece schimbările inter-culturale vor facilita dispariția barierelor sociale, lingvistice, rasiale, religioase și culturale.

Impactul social negativ se manifestă prin degradarea și distrugerea treptată a stilului de viață traditional, iar în plan social, există riscul ca populația locală să fie influențată negativ de turiști.

Impactul economic este foarte important și asigură dezvoltarea locală și regională a zonelor de interes turistic. Acesta se concretizează în volumul determinat de cheltuieli turistice, fiind o contribuție la economia locului și un mijloc de dezvoltare a unor afaceri (restaurante, hoteluri, magazine de suveniruri).

Impactul cultural se referă la relația dintre turist și populația locală, relație care nu este întotdeauna benefică în plan local.

Impactul cultural pozitiv se manifestă prin faptul că tradițiile locale pot fi revigorate și se pot dezvolta, formele de artizanat pot cunoaște o diversificare și poate apărea o creștere a interesului localnicilor în păstrarea tradițiilor și obiceiurilor, acestea fiind de mare interes pentru turiști, deci o sursă de venit pentru ei. Acțiunile culturale noi în plan religios, de exemplu pelerinajul la mănăstiri, reprezintă un alt aspect important.

Impactul cultural negativ poate lua mai multe forme, precum păstrarea obiceiurilor și datinilor doar pentru că sunt de interes turistic, schimbarea mentalităților și a valorilor morale sub influența turiștilor, apariția kisch-ului, copierea comportamentelor turiștilor (poate fi privit și sub formă de efect pozitiv), conflicte atunci când turismul devine un fenomen de masă suprasaturat și conduce la dispariția sentimentului de mândrie față de propria cultură.

Impactul turistic este un subiect foarte tratat în zilele noastre. Acesta poate fi pozitiv, dar și negativ atunci când activitățile turistice sunt derulate necontrolat, fără luarea în calcul a standardelor de amenajare și exploatare, conducând din nefericire la degradarea mediului și a resurselor turistice.

Impactul pozitiv cunoaște multiple forme de manifestare, printre care creșterea numărului unităților de cazare, mai ales în zonele defavorizate, creșterea numărului unităților de alimentație publică, sprijinirea bucătăriei și folosirea produselor locale specifice (brânzeturi, vinuri), divertisment diversificat și adecvat, punând în valoare resursele locale (cai, sănii, bărci, orchestre, fanfare, tarafuri), care pot fi foarte apreciate de către turiști.

Impactul negativ se manifestă prin acțiunile inconștiente ale turiștilor, distructive, cauzate îndeosebi de lipsa educației turistice și ecologice. Dintre aceste acțiuni amintim circulația turistică necontrolată, de obicei în afara traseelor, distrugerea solurilor și a vegetației, perturbarea faunei, provocarea incendiilor, braconajul (poate duce la dispariția unor specii de animale), instalarea corturilor în zone interzise, parcarea mașinilor în poieni sau pe malul apelor. Toate aceste acțiuni duc la degradarea peisajului și la distrugerea treptată, dar sigură a naturii.

1.2 TURISMUL DURABIL – O ALTERNATIVĂ?

După cum am văzut în subcapitolul precedent și după cum a demonstrat și practica turistică internațională de-a lungul vremii, turismul, indiferent de tipul său (de masă sau alternativ), generează o serie de impacturi.

La începutul anilor 1990 a apărut conceptul de “dezvoltare durabilă”, luând naștere și turismul durabil. Turismul durabil presupune conservarea resurselor astfel încât acestea să fie disponibile și pentru generațiile viitoare, satisfăcând nevoile economice, sociale și estetice fără a pune în pericol mediul și resursele sale.

Printre principiile generale ale dezvoltării durabile întâlnim respectarea capacității de suport a mediului și a puterii de regenerare a tuturor resurselor, acest principiu fiind de bază și reprezentând cheia dezvoltării economice pe termen lung.

Un alt principiu se referă la utilizarea resurselor de energie regenerabilă și reciclarea pe cât de mult posibil a materialelor.

Turismul durabil impune respectarea unor principii general valabile în dezvoltarea durabilă, precum echitatea în cadrul aceleasi generații și între generații, eficiență, elasticitatea și păstrarea mediului.

Este foarte important ca relația dintre mediu și turism să poată fi dezvoltată astfel încât mediul să susțină activitatea turistică pe termen lung, dezvoltarea turismului la rândul său, nu trebuie sub nicio formă să ducă la degradarea mediului.

De asemenea, dezvoltarea activității de turism trebuie să respecte caracteristicile locului unde se desfășoară (caracteristici ecologice, sociale, economice și culturale), impactul activităților turistice asupra mediului natural trebuie să fie cât mai mic, pentru obținerea durabilității ecologice.

În ceea ce privește impactul activităților turistice asupra comunităților locale și a membrilor săi, acesta trebuie să fie minimizat în vederea obținerii durabilității sociale (se urmărește dezvoltarea unui tip de turism care să nu perturbe viața de zi cu zi a populației, iar pentru obținerea durabilității culturale, impactul activităților turistice asupra culturii, tradițiilor și obiceiurilor cere a fi minimizat.

Practic, dezvoltarea durabilă și, implicit, turismul durabil urmăresc satisfacerea nevoilor generațiilor actuale și creșterea bunăstării lor, fără a prejudicia bunăstarea celorlalte generații.

Turismul durabil reflectă trei aspecte extrem de importante: calitate (experiența vizitatorilor trebuie să fie una valoroasă), continuitate (se referă la resursele naturale pe care se bazează și la continuitatea culturii comunității-gazdă) și echilibru (între nevoile industriei turistice, nevoile partizanilor mediului și nevoile comunității locale).

Formele turismului durabil sunt: ecoturismul, turismul pentru eradicarea sărăciei (pro-poor tourism) și slow-tourism.

1.2.1. ECOTURISMUL

Pe măsura trecerii timpului, oamenii au devenit tot mai conștienți de fragilitatea și valoarea inestimabilă a Terrei, dar și de impactul pe care îl au activitățile zilnice. Odată cu evoluția tehnologiei informației și a transporturilor, foarte multe zone îndepărtate au devenit accesibile, prezentând un interes tot mai mare pentru turiștii din lumea întreagă. Acest lucru are un impact foarte mare asupra naturii și nu numai, impact care poate deveni devastator în lipsa unui management adecvat.

Ca răspuns la problema aceasta și la semnalele de alarmă venite din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, s-a conturat o nouă dimensiune în turism: ecoturismul, considerându-se că acesta poate genera veniturile necesare pentru conservarea, protejarea parcurilor naționale și a altor zone naturale, poate fi o alternativă de dezvoltare economică în comunitățile în care lipsesc activitățile generatoare de venit sau sunt în număr foarte mic și poate fi o cale de sporire a nivelului de educație și conștiință a turiștilor, făcându-i să conserve mediul natural și cultural.

Societatea Internaționala de Ecoturism (TIES) îl definea în anul 1991 ca fiind “călătoria responsabilă în arii naturale, care conservă mediul și susține bunăstarea populației”.

Principii ale ecoturismului:

se desfașoară în cadrul natural, bazându-se pe experiența directă și personală a turistului;

îndeamnă la o mai mare apreciere a naturii și culturii locale, oferind cele mai bune practici de turism din punct de vedere al dezvoltării durabile și al conservării naturii;

contribuie la protejarea ariilor naturale, aducând un important aport la dezvoltarea comunitățiilor locale, respectiv reducerea impactului negativ.

Ecoturismul este greu de cuantificat, deoarece se definește prin obiectivele sale de conservare a naturii și sprijinire a populației locale. Simpla vizitare a unui parc natural sau a unei arii protejate nu reprezintă ecoturism, ci turism în natură, dar evoluția numărului de vizitatori de aici este un indicator și pentru tendințele din ecoturism.

Profilul ecoturistului

Caracteristici socio-demografice

Un ecoturist este, de regulă, de vârstă medie, iar repartiția pe sexe este aproximativ egală. Nivelul veniturilor este mai ridicat decât al celorlalte categorii de turiști, același lucru putându-se spune și despre nivelul educației. Ecoturiștii pot fi suporteri sau membri ai unor organizații bazate pe natură și sunt persoane interesate de activitățile în aer liber. Durata unei călătorii desfășurate de un ecoturist variază în funcție de destinație și de activitățile defășurate, însă de regulă durează între 8-14 zile.

Cheltuielile unui ecoturist sunt mai mari decât ale unui turist obișnuit, deoarece acesta tinde să aloce sume considerabile echipamentelor, cotizațiilor, revistelor sau donațiilor. Ca idee, un procent important al ecoturiștilor au afirmat că sunt dispuși să cheltuie și 1.000-1.500 $ pentru o călătorie cu servicii de calitate.

Grupurile sunt formate în cea mai mare parte din cupluri, dar sunt și ecoturiști care călătoresc impreună cu familia sau chiar singuri.

Motivația călătoriei unui ecoturist este reprezentată de natură (floră, faună, relief), acesta dorindu-și să învețe ceva despre aceasta, despre istorie, despre culturile locului și nu numai. Activitățile pe care un ecoturist le preferă sunt observarea, înțelegerea naturii, activitățile cu un specific cultural-istoric, dar și activitățile din care poate învăța lucruri noi.

În ceea ce privește cazarea, ecoturiștii preferă confortul de nivel mediu sau chiar de bază, precum cortul, cabana, motelul, pensiunea sau hanul, preferând să investească sume mai mari în alte activități. De regulă, aceștia se informează de la prieteni, familie sau preferă sursele importante de informații.

În ceea ce privește tendințele din acest sector, O.M.T. consideră că ecoturismul, turismul cultural și turismul de aventură încep să aibă o evoluție spectaculoasă. Printre motive sunt de precizat îmbătrânirea populației în țările dezvoltate, preferința călătorilor de a alege vacanțe cu tentă educativă, care să le îmbogățească existența și dorința tot mai mare a societăților urbane de a fi mai active.

Dacă o experiență ecoturistică poate ajunge cu adevărat la mințile și inimile oaspeților și gazdelor și îi poate convinge că efortul lor de conservare a mediului este important, șansele realizării unei dezvoltări durabile în Mileniul Trei sunt puțin mai mari.

Fig. 1.1 Turiști în drumeție în Pădurea Ecuatorială

Sursa: http://blog.tomsofmaine.com/what-is-ecotourism-and-why-should-you-care/

1.2.2. TURISMUL PENTRU ERADICAREA SĂRĂCIEI

(PRO-POOR TOURISM)

Turismul pentru eradicarea sărăciei este definit drept turismul care generează beneficii nete pentru cei defavorizați, adică beneficii mai mari decât costurile și care pot fi economice, sociale sau culturale. Ziua de 17 octombrie a fost declarată Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite.

Acest tip de turism permite celor defavorizați să participe activ și să aibă beneficii din activitatea economică, urmărind bunăstarea lor financiară, nu lărgirea sectorului și se bazează pe următoarele principii:

Participare: oamenii defavorizați trebuie să participe la deciziile legate de turism dacă prioritățile vieții lor vor fi reflectate în modul în care acesta se desfășoară;

Abordare echilibrată: se referă la diversitatea acțiunilor necesare, de la nivel micro la nivel macro;

Aplicare largă: urmărește orice sector din turism, deși strategiile pot fi diferite;

Distribuție: promovarea presupune analize ale distribuției costurilor și beneficiilor și modul în care acestea sunt influențate;

Flexibilitate: dezvoltarea strategiilor și apariția impacturilor pozitive pot întârzia să apară.

De-a lungul timpului, s-a observat că deși țările defavorizate nu au resurse financiare, compensează prin resurse naturale, peisaje unice, locuri sălbatice, de care turismul depinde foarte mult.

Turismul poate ajuta la dezvoltarea unei țări sau a unei comunități în principal deoarece este o industrie diversificată și oferă numeroase posibilități de angajare, chiar și celor fără calificare sau experiență; este o industrie în care consumatorul vine către produs, așadar se pot dezvolta afaceri precum vânzarea suvenirurilor, este un sector dependent de capitalul natural, de care țările mai puțin bogate în resurse financiare, se bucură din plin și, nu în ultimul rând, în comparație cu alte sectoare, o mare parte din beneficii sunt primite de către femei (joburi).

Acest tip de turism se practică în Kenya, dar și în alte țări în care oamenii trăiesc simplu, departe de tehnologie, supraviețuind din vânat sau pescuit, unde casele sunt construite din diverse tipuri de lemn și unde nu există canalizare sau alte beneficii considerate de oamenii secolului XXI ca fiind normale. Locuitorii țărilor slab-dezvoltate ne arată o altă lume, cu condiții greu de imaginat. Totuși, obiceiurile și stilul lor de viață pot părea fascinante pentru mulți. Această fascinație față de modul de viață atât de diferit și primitiv îi poate ajuta să trăiască mai bine, dar totodată să-și păstreze valorile și stilul de viață.

Fig. 1.2 Localnici confecționând diverse obiecte în Uganda, Africa

Sursa: http://igcp.org/blog/pro-poor-gorilla-tourism-project-launched-around-bwindi-national-park

1.2.3. SLOW TOURISM

“Mișcarea lentă” este un antidot pentru activitățile din ce în ce mai rapide la nivel mondial și este pentru aceia care vor să experimenteze un ritm mai lent al activităților zilnice și vor să aibă parte de puțină relaxare.

Slow tourism este acel tip de turism în care scopul principal este de a te bucura pe deplin de fiecare activitate întreprinsă. Acesta este o reacție împotriva ritmului rapid al vieții și se bazează pe căutarea autenticității și a experiențelor reale, pe aprecierea micilor plăceri ale vieții și a apărut ca o reacție împotriva zilelor lungi de muncă, a multi tasking-ului, a programărilor și a grabei cu care facem anumite lucruri zi de zi, uitând să ne mai bucurăm de ele cu adevărat și promovează o alimentație sănătoasă, chiar din grădina proprie, alegerea produselor locale, mersul pe jos, activitățile anti-stres, precum yoga, dar și mersul la ferme.

Slow tourism este un concept ce îndeamnă la conexiuni reale și sincere cu oamenii, locurile, cultura, mâncarea, mediul și patrimoniul comunității vizitate.

Elementele principale care intră în componența acestui tip de turism sunt:

emoția-se referă la capacitatea de a genera momente memorabile;

durabilitatea-abordarea durabila, benefică din punct de vedere economic, etnic și social

autenticitatea-a îi arăta vizitatorului magia și unicitatea locului;

interacționarea-relațiile dintre vizitatori și comunitatea locală, între oaspete și oferta turistică, dar și între oaspeți;

încetineala – reducerea cantității și focusarea pe calitatea experiențelor;

timpul – acordarea unui timp îndelungat diverselor activități.

Cu alte cuvinte, slow tourism este acel tip de turism care ne îndeamnă să ne oprim din fuga zilnică, să privim în jur, să apreciem ce avem și să ne bucurăm de fiecare secundă.

CAPITOLUL II. PARCUL NAȚIONAL MARELE CANION-CARACTERISTICI GENERALE

2.1. ECOTURISMUL ÎN S.U.A.

Istoria ecoturismului American ia naștere la începutul anilor 1800, atunci când americanii fac pași importanți pentru protejarea naturii, creând numeroase arii protejate, precum parcuri naționale și rezervații naturale. Printre primele zone protejate se numără Arkansas Hot Spring Reservation (1832) și Yosemite Grant (1864). În 1872 este atestat primul parc național din Statele Unite, Parcul Yellowstone, președintele Ulysses S. Grant semnând actul doveditor la 1 martie 1872.

La scurt timp, în anul 1916, este înființat National Park Service, care avea să vegheze asupra ocrotirii naturii și respectării unui bun management în zonele protejate. În prezent, National Park Service are în grijă peste 400 de parcuri naturale.

Printre activitățile desfășurate în parcurile naturale se numără drumețiile, observarea faunei, a florei, cicloturismul, turismul ecvestru, activitățile pe apă, activitățile de iarnă, tururile foto și, în general, activitățile cu un impact negativ redus asupra mediului.

În ceea ce privește tendințele actuale, turiștii tind să se întoarcă spre natură, alegând destinații liniștite, în armonie cu natura sau unde omul a intervenit mai puțin. Ecoturismul este o nișă din ce în ce mai exploatată, care implică un anume echilibru.

2.1. AȘEZARE GEOGRAFICĂ

Considerat adesea una din Minunile Naturii, Marele Canion este rezultatul eroziunii exercitate de fluviul Colorado timp de câteva milioane de ani, partea sa inferioară fiind chiar albia majoră a fluviului. Datorită caracterului unic și unui bun management, acest loc deosebit a fost transformat în timp într-unul din cele mai mari și frumoase parcuri naționale, atrăgând anul milioane de vizitatori din toate colțurile lumii.

Fig. 2.1 Marele Canion

Sursa: http://www.maverickairlines.com/

Din punct de vedere al așezării, Marele Canion se află în nordul Arizonei, în Platoul Colorado, pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, întinzându-se pe o lungime de aproximativ 447 km și o lățime ce variază de la 400 metri la 24 km, atingând o adâncime maximă sub nivelul Platoului de 1 600 de metri.

Fig. 2.2 Marele Canion-așezarea pe harta S.U.A.

Sursa: http://kids.britannica.com/elementary/art-163816/The-Grand-Canyon-National-Park-was-declared-a-UNESCO-World

Fig. 2.3 Marele Canion-așezarea în statul Arizona

Sursa: https://www.crateinc.com/our-trips/

2.2. DENUMIRE ȘI FORMARE

Denumirea de Marele Canion al Fluviului Colorado vine de la fluviul Colorado care a modelat acest Platou, săpându-i munții încă de acum 17 milioane de ani. În ciuda trecerii timpului și a cercetărilor făcute, întreg procesul de formare al Marelui Canion rămâne un mister neelucidat complet, specialiștii continund să investigheze modul în care mediul afectează formarea rocilor sau de ce și cum a ales fluviul Colorado acest curs și cum a început sculptura Canionului.

Una din teorii ne spune că acum circa 2 miliarde de ani, în această zonă exista un lanț muntos format din roci metamorfice și magmatice, lanț ce a fost complet erodat în timp, rezultând o zonă netedă. Oscilațiile climatice au facut ca oceanul să înainteze și să se retragă, lăsând în urmă sedimente ce s-au suprapus (dovadă sunt fosilele animalelor marine de mult dispărute, bureții asemănători celor de azi, scoicile ).

Povestea Canionului începe în urmă cu 17 milioane de ani, când fluviul ce curgea peste Platoul Colorado a început să se adâncească în propria albie. Adâncirea lui a fost accelerată și de mișcările de înălțare ce au ridicat zona, obligându-l astfel să se adâncească mai puternic. În jurul valorii de 5 milioane ani fluviul Colorado își schimbă cursul, deoarece este captat de către un alt fluviu.

Factorii care au contribuit la șlefuirea și imaginea Marelui Canion de astăzi au fost deplasarea plăcilor tectonice care a determinat înălțarea platoului Colorado, săpăturile fluviului Colorado care l-au măcinat în timp, dar și factorii meteorologici ( ploi, ninsori, vânt). Toți acești factori și-au lăsat amprenta aspectului Marelui Canion, continuand să o facă și în prezent.

2.3. ATESTAREA CA PARC NAȚIONAL ȘI MISIUNE

Istoria Marelui Canion a început dinainte ca acesta să fie declarat Parc Național. Cu mult înainte de venirea europenilor în cele două Americi, zona a fost locuită de către nativii americani, care au construit așezări atât în Canion, cât și în peșterile acestuia. De exemplu, populația Pueblo considera acest loc unul sfânt întrepinzând adesea pelerinaje.

Spaniolul Garcia Lopez de Cardenas este primul european care ar fi văzut Marele Canion (în anul 1540), iar prima expediție științifică a fost condusă de maiorul John Wesley Powell, din Armata Statelor Unite (în anul 1860), după care s-a numit și un lac de acumulare format 100 de ani mai târziu, Lake Powell.

În anul 1893, senatorul Benjamin Harisson creează aici o rezervație forestieră, iar mai târziu, în anul 1903, președintele Theodore Roosevelt vizitează locul și rămâne profund impresionat, astfel că la 11.01.1908 îl atestă ca Monument Național. La data de 26.02.1919, președintele Woodrow Wilson semnează actul ce avea să-l ateste drept Parc Național, iar administrația a fost preluată de The National Park Service.

Misiunea administrației parcului este de a-i menține și a-i conserva nealterate resursele naturale și culturale, precum și valorile sistemului de Parc Național, pentru “bucuria, educația și insiprația nu doar a acestor generații, ci și a celor viitoare”. (Woodrow Wilson, 1916)

2.4. CĂI DE ACCES

Pentru a ajunge la Marele Canion se pot folosi următoarele mijloace: mașina personală, shuttle-uri oferite de către administrația parcului, avionul sau trenul.

În cazul în care se alege autovehiculul personal, pentru a ajunge pe South Rim din Sud trebuie urmată Autostrada I-40 din Williams, Arizona, de unde se va intra spre Nord pe Autostrada 64 sau US 180 în Flagstaff, Arizona către intersecția cu Autostrada 64, iar din Nord se va alege US 89/180 către Autostrada 64 în Cameron, Arizona. Dacă se dorește vizitarea North Rim, atunci de pe Autostrada 89A se va merge către Jacob Lake, Arizona, apoi spre Sud pe Arizona Highway 67.

Dacă se va opta pentru shuttle, pentru cei care nu au mașină personală sau pur și simplu vor să scutească un drum lung și obositor, există trei firme ce se ocupă de prestarea serviciilor tip shuttle.

Arizona Shuttle ce operează pe ruta Flagstaff-Marele Canion de două ori pe zi.

Transcanyon Shuttle funcționează zilnic în perioada Mai-Octombrie.

Flagstaff Shuttle and Charter pornește dinspre și înspre Flagstaff, Phoenix și Las Vegas.

O altă variantă este reprezentată de aeroporturile din Phoenix, Arizona și Las Vegas, Nevada, care pot fi folosite cu ușurință și îmbinate cu alte servicii tip taximetrie sau shutlle. În Tusayan, Arizona se află și aeroportul Grand Canyon.

Dacă se optează pentru mersul cu trenul și se dorește și admirarea peisajelor din jur există două posibilități. Fie Amtrak în Williams și Flagstaff, de unde se va lua un shutlle, fie Grand Canyon Railway care operează după următorul program:

Williams Depot (9:30 a.m.) – Grand Canyon Depot (11:45 a.m.)

Grand Canyon Depot (3:30 p.m.) – Williams (5:45 p.m.)

2.5. PROGRAM DE FUNCȚIONARE ȘI TARIFE

Programul de funcționare al Parcului în cele două zone, South Rim și North Rim, diferă din cauza diferenței de altitudine și, implicit, de climă. Deoarece North Rim este mai înaltă cu aproximativ 300 de metri, aici este mai frig și, drept urmare, accesul publicului este permis doar în perioada mai-octombrie, în timp ce South Rim poate fi vizitată tot timpul anului.

Intrările în parc sunt deschise 24 de ore, dar centrele de informații și celelalte facilități, au un program diferit de funcționare.

În ceea ce privește tarifele, acestea s-au majorat cu 5 $ în 2017, față de 2016, astfel prețul de intrare pentru un autovehicul privat este de 30 $, pentru o motocicletă 25 $, iar o persoană trebuie să plătească 15 $. Biletele achiziționate sunt valabile 7 zile și pot fi folosite pe ambele Rame. Un abonament pe un an costă 50 $. Studenții, militarii și seniorii beneficiază de diverse reduceri și parcul oferă anumite zile cu intrare liberă în fiecare an.

Zilele cu intrare liberă anul acesta (2017) sunt următoarele:

16 Ianuarie: Martin Luther King Jr. Day;

20 Februarie: President’s Day;

15-16/22-23 Aprilie: National Park Week;

25 August: National Park Service Birthday;

30 Septembrie: National Public Lands Day;

CAPITOLUL III. PARCUL NAȚIONAL MARELE CANION – POTENȚIALUL TURISTIC

3.1. RESURSE TURISTICE

Pe langă resursele naturale, întâlnim o mulțime de resurse antropice care au sporit atractivitatea locului contribuind la creșterea numărului de vizitatori.

3.1.1. RESURSE NATURALE

Potențialul turistic al reliefului

Marele Canion este o formă geologică cu munți abrupți săpați de apă, văi strâmte precum cheile de munți. În ceea ce privește solurile, acestea sunt clasificate ca fiind slab dezvoltate, dar sunt diverse, de la soluri forestiere umede până la soluri minerale uscate. Texturile de sol din interiorul canionului sunt argilos-nisipoase, nisipuri sau nisipos-argiloase. Cele mai multe tipuri de sol erodează foarte ușor și se regenerează încet, însă natura lor nisipoasă permite absorbția rapidă a apei, lăsând solul uscat la scurt timp după ploaie.

Pot fi văzute cruste de sol-sisteme de sol sensibile, specifice terenurilor aride. Cianobacteriile formează crusta, în timp ce alte bacterii, alge, licheni și mușchi sunt și ele prezente, reducând erodarea solului, deoarece rețin apa și fixează nitrogenul și astfel creează un mediu mai bun pentru plante în aceste condiții aride. Solurile de-a lungul fluviului sunt cunoscute mai în detaliu (de exemplu, plajele cu granulație fină pot fi clasificate în funcție de vârsta lor sau după cum au fost depozitate, prin inundație sau vânt).

Unul din primele aspecte vizibile ale Marelui Canion este abundența de nuanțe pe care acesta o etalează mândru. Coloristica Canionului impresionează prin multiplele nuanțe de roșu cu grupuri de pini verzi, dar și nuanțe de gri, violet, galben, verde, roz și maro, specifice straturilor geologice. De exemplu, roșul este nuanța ce arată conținutul ridicat de oxizi de fier presați în rocă.

Fig. 3.1 Coloristica Marelui Canion

Sursa: https://travelinsider.deals/wp-content/uploads/2016/05/maxresdefault.jpg

Peșteri

În Marele Canion sunt ascunse aproximativ 1.000 de peșteri, dintre care doar 335 au fost înregistrate și foarte puține au fost puse pe hartă și inventariate, cele mai multe dezvoltându-se în calcarele Redwall sau formațiunile Muav. Deși în număr destul de mare, doar câteva peșteri sunt cunoscute și au fost vizitate frecvent, probabil cea mai cunoscută dintre ele fiind Cave of the Domes. Resursele din peșteri includ formațiuni unice, rămășițe mumificate din fauna din Epoca de Gheață, rămășițe arheologice, vestigii, sisteme biologice unice. Multe peșteri joacă un rol major în hidrologia regională, rol evidențiat prin cascade incredibile și fluxuri substanțiale din locuri precum Vaseys Pradise, Roaring și Thunder.

În prezent peșterile pot fi vizitate doar în scopuri de cercetare.

Fig. 3.2 Peșteri

Sursa http://hollowplanet.blogspot.ro/2011/08/decision-of-ancient-ones.html

Faliile sunt expuse în pereții canionului nu doar pe suprafețe orizontale, cercetătorii având o oportunitate rară de a le studia. Prin tăiere, acestea pot fi văzute în fiecare strat geologic, de la cel mai vechi de acum doua miliarde de ani (roci precambiene), până la cele mai recente scurgeri de lava, vechi de mai puțin de 10 000 de ani. Una din cele mai frumoase “anomalii” este Bright Angel Fault, situată în sudul Canionului.

Atunci când o falie de sub pământ devine activă fără să spargă suprafața rocii, se formează așa numitele “folds” sau “pliuri”, suprafața îndoindu-se. Cel mai bun exemplu este Desert View Watchtower care traversează Canionul și care s-a pliat straturilor de roci văzute pe partea de Nord a acestuia.

Fig. 3.3 Bright Angel Fault

Sursa http://azgeology.azgs.az.gov/azgs/image-of-the-day/images/bright-angel-fault-grand-canyon-national-park

Fosile

Deoarece climatul semi-arid și temperaturile scăzute din peșterile Canionului au creat mediul perfect pentru conservarea materialelor antice, întâlnim dovezi ale paleo-faunei și paleo-florei, păr vechi de aproximativ 11.000 de ani, dar și urme fosile din Era Paleozoică, de acum 550 de milioane de ani.

Formațiuni geologice

Studiile geologice au început cu lucrarea lui Newberry în anul 1858 și continuă și azi, structura platoului permițând studiul detaliat al mișcărilor Pământului.

Fluviul Colorado a sculptat Canionul în patru platouri (The Colorado Plateau Province), Provincia fiind o arie largă în Sud-Vest, cu roci sedimentare aproape orizontale. Climatul arid a produs multe forme erozionale izbitoare, culminând cu…Marele Canion!

Potențialul turistic al climei

Diferențele de altitudine (760- 2.440 metri) aduc temperaturi și fenomene variate, cu ierni reci și veri plăcute și călduroase, dar sunt prezente și fenomene extreme, precum furtunile însoțite de tunete și fulgere.

Iarna este un anotimp ce se manifestă din plin în această zonă, aducând temperaturi foarte scăzute, ninsori abundente și îngheț, zona nordică închizându-se între lunile octombrie-mai. Primăvara aduce temperaturi plăcute, deși ninsorile încă mai pot cădea. De obicei, vântul își face simțită prezența destul de mult, însă este o perioadă bună pentru vizite. În timpul verii, temperaturile sunt în general plăcute, dar pot ajunge dificil de suportat pe măsură ce altitudinea scade, ajungându-se chiar la peste 38 de grade Celsius. Toamna, ca și primăvara, este un anotimp perfect pentru o vizită, deși nu este exclus să plouă sau chiar să ningă.

Este foarte important ca înainte de a se aventura într-o vizită sau expediție, turiștii să se informeze despre condițiile meteorologice și să fie echipați corespunzător. Informații actualizate despre starea vremii pot fi găsite pe site-ul Parcului.

Tabelul 3.1 Temperaturi maxime și minime

Sursa: https://www.nps.gov/grca/planyourvisit/weather-condition.htm

Potențialul turistic biogeografic (vegetația și fauna)

Deși este greu de imaginat că un loc atât de uscat poate fi o gazdă bună pentru plante, Marele Canion adăpostește peste 1.750 de specii.

Astfel, în Sud întâlnim agave, yucca, cactuși, păduri de pin sau ienuperi, în timp ce în Nord, unde precipitațiile sunt mai abundente, întâlnim păduri de pin, plopi de munte, molidul argintiu, dar și multe specii de flori sălbatice. Vizitatorii trebuie să respecte reguli stricte legate de conduita în timpul unei vizite.

Fig. 3.4 Planta Yucca

Sursa: https://theblondecoyote.com/2012/03/02/grand-canyon-birthday-trek-day-1-hermit-trail/

Fig. 3.5 Pădure de brazi și plopi

Sursa: https://www.nps.gov/grca/learn/nature/forests.htm

Din punct de vedere al faunei, vizitatorii pot admira peste 373 de specii de păsări, 92 de specii de mamifere, 18 specii de pești dintre care 5 nativi, 57 de specii de reptile și amfibieni, 8 480 de specii de nevertebrate, 23 de specii de animale exotive non-native și 20 de specii de animale endemice. (National Park Service, US Department of the Interior- A Living Canyon: Discovering Life at Grand Canyon, pag 3).

Printre animale putem enumera coioți, căprioare, iepuri, vulpi, veverițe, bursuci, păsări răpitoare (vulturul cu cap alb, condorul, șoimul călător), lei de munte, curcan sălbatic și altele. Vizitatorii trebuie să știe că deși unele animale pot părea simpatice, acestea nu trebuie hrănite sub nicio formă, din mai multe motive (se pot îmbolnăvi, pot deveni dependente de oameni, se pot simți amenințate și pot ataca).

Fig. 3.6 Vulturul cu cap alb

Sursa: http://explorethecanyon.com/grand-canyon-wildlife-vegetation/

Fig. 3.7 Muflon (oaia sălbatică)

Sursa: http://www.timeout.com/travel/features/1269/worlds-greatest-adventures-1-scaling-the-grand-canyon

Păduri

Există trei comunități forestiere diferite, în funcție de altitudini, astfel:

1.200 – 1.800 metri: păduri de pini și ienuperi de Utah (big sagebrush, snakeweed, Mormon tea, cliffrose, apache plume, Utah agave, narrowleaf, banana yucca, snakeweed, winterfat, Indian ricegrass, dropseed);

1.900 – 2.400 metri: pinul galben (ponderosa pine) : Gambel oak, New Mexico locust, mountain mahogany, elderberry, creeping mahonia, fescue;

La peste 2.400 metri: păduri de molid, Englemann spruce, blue spruce, Douglas fir, white fir.

Potențialul turistic hidrografic

Fluviul, în limitele parcului, drenează o arie de aproximativ 41.070 mile pătrate, iar cea mai mare parte a fluxului acestuia își are originea în regiunea Rocky Mountains. De la origini până la gura sa în Golful California, apele fluviului au fost folosite în scopuri de irigare și alimentare cu apă.

Fluxurile majore perene ce alimentează în Colorado (Kenab și Havasu) sunt legate de mari sisteme de apă perene atât pe partea de nord, cât și pe cea de sud. Dar sursele de apă, în majoritatea lor, sunt intermitente sau efemere în natură. Disponibilitatea apei în aceste sisteme individuale este strâns legată de structura sa geologică, sezonalitate și precipitații anuale.

Deși nu se cunosc toate sursele de apă din Marele Canion, un inventar realizat în anul 1979 arăta că sunt peste 57 de surse de apă perene, dintre care 21 sunt fluxuri (sursele apelor perene sunt straturi geologice specifice precum Calcarul Muav).

Fig. 3.8 Fluviul Colorado

Sursa http://www.journeysinlightphotoblog.net/tag/grand-canyon-2/

Una din cele mai deosebite atracții ale Marelui Canion este, cu siguranță, Havasu Falls, o oază de deșert cu căi navigabile de cristal și cascade uimitoare. Cascada se află în rezervația indiană Havasupai, unde indienii vând suveniruri și gustări. Traseul la această cascadă este de aproximativ 16 km și pornește de la Hualapai Hilltop.

Fig. 3.9 Havasu Falls

Sursa: https://www.percep.ro/excursie-la-marele-canion/

3.1.2. RESURSE ANTROPICE

Grand Canyon Village este o comunitate cu foarte multe servicii: cazare, restaurante, magazine generale, magazine cu suveniruri, spital, bancă, oficiu poștal, trasee turistice, tururi cu ghid și se află la ieșirea nordică a Autostrăzii US 180, dinspre Flagstaff.

Fig. 3.10 Grand Canyon Village

Sursa https://www.percep.ro/excursie-la-marele-canion/

Skywalk, construit în anul 2007, este un coridor de promenadă în formă de potcoavă și se află la o înălțime de 1.100 metri deasupra fluviului Colorado. Acesta este situat pe un perete vestic al Marelui Canion, oferind o priveliște superbă.

Construcția a fost realizată de către tribul indian Hualapai împreună cu omul de afaceri chinezo-american, David Jin. Din punct de vedere al construcției în sine, podeaua este una sigură, fiind realizată din sticlă de 50,8 mm, oferind senzația de mers în aer. Vizitatorii primesc o pereche de încălțări pufoase pentru a nu zgâria. Pentru a ajunge aici se folosește terminalul aerian Grand Canyon West sau drumul dinspre Las Vegas, străbătând în acest fel 190 km.

Din anul înființării și până în prezent, Skywalk a primit 1,5 milioane de vizitatori, deși a primit numeroase critici pe motiv că distruge aspectul estetic-natural al zonei.

Fig. 3.11 Skywalk

Sursa http://www.5starhelicoptertours.com/

Centre de informații

Administrația parcului pune la dispoziție mai multe centre de informații, deschise tot timpul anului, de regulă în intervalul orar 8.00-17.00.

Pot fi întâlnite următoarele centre de informații:

Grand Canyon Visitor Center, Backcountry Information Center, Kolb Studio, Verkamp’s Visitor Center, Yavapai Geology Museum, Desert View Watchtower, North Rim Visitor Center unde vizitatorii își pot planifica vizita și pot primi numeroase informații utile.

Punctele de belvedere sunt alte amenajări create special pentru vizitatorii, aceștia putându-se opri pentru a admira împrejurimile, pentru a se odihni sau pentru a face fotografii. În Zona Sudică întâlnim punctele de belvedere Hermit Road, Desert View Drive și Colorado River View Watchtower.

Hermit Road-11 km cu 9 puncte de belvedere și numeroase puncte cu priveliști deosebite, care nu au primit un nume oficial. Bicicletele și autobuzele pot fi folosite în perioada 1 Martie-30 Noiembrie

Desert View Drive-40 de km cu priveliști minunate asupra râului Colorado. Aici poți urca până la Desert View Watchtower pentru o priveliște de 360 de grade.

Puncte de belvedere de străbătut cu masina pe Rama Nordică sunt Point Imperial și Cape Royal, Point Imperial fiind cel mai înalt vârf al malului Nordic cu o altitudine de 2 683 metri. Cape Royal oferă șansa de a admira Angels Window (Fereastra Îngerilor) și ruinele de la Walhalla Glades.

Principalele trasee turistice

Există numeroase trasee turistice, la diferite altitudini, pe diferite distanțe și cu grad de dificultate diferit, de la trasee potrivite pentru cei mai slab pregătiți sau mai puțin curajoși, până la trasee ce sunt recomandate doar profesioniștilor.

Pricipalele trasee turistice de pe Rama Sudică sunt Rim Trail, Bright Angel Trail și South Kaibab Trail.

Rim Trail este un traseu ușor, unul dintre cele mai populare și cuprinzătoare ale Marelui Canion, potrivit pentru amatori. Este în general plan, pavat, unde au acces ușor și persoanele în cărucioare cu rotile. Este unul din cele mai bune locuri cu vedere panoramică a malului zonei Sudice, precum Maricopa Point și Hopi Point. În total, traseul are 19 km și poate fi parcurs cu un autobuz. El începe la Pipe Creek Vista și se termină la Hermit s Rest.

Bright Angel Trail este un traseu cu mai multe porțiuni, astfel că poți străbate o distanță de 4 până la 14 km, la altitudini între 644-933 metri. În funcție de porțiunea aleasă, ai nevoie de cel puțin 2 ore pentru a o parcurge, dar poți petrece chiar și 9 ore.

Pe Rama Nordică, principalele trasee turistice sunt Bright Angel Point, Widforss Trail și North Kaibab Trail. Acestea sunt considerate mai periculoase și izolate, nefiind potrivite pentru oricine. Însă Rama Nordică este perfectă pentru camping.

Bright Angel Point este perfect pentru o plimbare scurtă pe mai puțin de 0.8 km, pe un traseu ușor, pavat, care dezvăluie priveliști uimitoare. Plimbarea poate fi făcută în aproximativ 30 de minute. Acesta este unul din cele mai vizitate locuri, oferind o priveliște uluitoare a Roaring Springs (singura sursă de apă din zona malului nordic).

Widforss Trail este un traseu de 16 km ce te poartă prin păduri la altitudini de 60 de metri și te bucură cu vederi dramatice ale Canionului.

North Kaibab Trail este un traseu la altitudini cuprinse între 200-400 metri și este ideal pentru drumeții. Traseul duce până la fluviul Colorado, iar amatorii de drumeții se pot aventura pe traseul ce duce spre Bright Angel Campground, aproape de apă. Acest traseu este destul de dificil de parcurs pe timpul verii, deoarece soarele din Arizona este neiertător și fierbinte pentru turiști.

Alte facilități pe care vizitatorii le au la dispoziție sau alte activități pe care aceștia le pot întreprinde în timpul vizitei sunt vizionarea filmului despre parc-Grand Canyon, A Journey of Wonder-un film de 22 de minute care introduce spectatorii în istoria Canionul și care se repetă la fiecare oră în Grand Canyon Visitor Center (IMAX), tururile sau prezentările ghidate-o metodă foarte bună de a învăța despre istoria parcului, de a descoperi procesele geologice sau de a vedea lucruri pe care probabil singur nu le-ai fi observat (în plus acestea sunt gratuite), excursii pe jos, închirieri de biciclete , skydive, tururi cu avionul, elicopterul sau jeep-ul ori plimbări cu barca.

Fig. 3.12 Activități în parc

3.2. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ

Pentru aceia care vor sa înnopteze în parc, există multiple posibilități. Pentru iubitorii de natură sau pentru cei care dispun de un buget redus, camparea este soluția ideală, iar pentru cei care nu se află în această situație sau pur și simplu își doresc un grad mai mare de confort, există peste 900 de apartamente, camere și cabane, fiecare în stiluri arhitectonice unice. Camparea se poate face în afara sau în interiorul parcului.

Vizitatorii nu trebuie să renunțe la serviciile cu care sunt obișnuiți, întrucât Parcul dispune de ATM-uri, Internet wireless, televiziune prin cablu, clinică, piscine, dar și magazine generale, închirieri de biciclete și lobby-baruri.

Dat fiind că acest parc național atrage milioane de turiști în fiecare an, este bine de știut că rezervările se fac uneori chiar și cu 13 luni înainte.

3.2.1. STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICĂ CU FUNCȚIUNI DE CAZARE

Cazările în structuri de tip hotel, motel, cabane sau apartamente sunt oferite de 2 companii: Delaware North Companies Parks & Resorts și Xanterra Parks & Resorts.

Pe South Rim, Delaware North Companies Park & Resorts oferă cazare la Yavapai Lodge, în timp ce Xanterra oferă cazare la El Tovar, Bright Angel, Kachina, Maswik și Thunderbird.

În afara parcului se poate opta pentru cazare în Tusayan, Arizona la Best Western Grand Canyon Squire Inn, Canyon Plaza Resort, The Grand Hotel, Holiday Inn Express, Red Feather Lodge sau 7 Mile Lodge. Pe North Rim, în parc, se poate alege Grand Canyon Lodge, iar în afara parcului Kaibab Lodge sau Jacob Lake Inn.

Hotelul El Tovar este bijuteria arhitecturală din Marele Canion și una din cele mai frumoase structuri de cazare dintr-un parc național. Povestea sa a început în anul 1905, când Charles Whittlesey și-a dorit să construiască un hotel care să reprezinte un amestec între o vilă norvegiană și un castel scoțian, urmărind să mulțumească oamenii de la acea vreme, care considerau că rafinamentul este inspirit de cultura europeană. Construcția din patră de var și pin de Oregon a costat 250.000 $ și a devenit în anul 1987 Monument Național.

Hotelul deține 78 de camere și apartamente cu design unic, fiecare apartament având propriul nume, decor și propria identitate. Pe lângă acestea, cei cazați beneficiază de camere unde pot servi cina, gift shop, lobby-bar, precum și un stand de ziare.

Această capodoperă a fost gazdă și pentru mari personalități, precum Bill Clinton, Theodore Roosevelt, Albert Enstein, Paul McCartney și mulți alții.

În ceea ce privește structura camerelor, o cameră Standard dispune de un pat queen sau două paturi duble, o cameră Deluxe dispune de un pat king și două paturi queen, iar un apartament conține două dormitoare cu paturi king sau queen, iar prețul pe noapte variază între 400 și 490 $.

Printre facilitățile oferite se numără televiziunea prin satelit, aparat de cafea în camera, seif, telefon, uscător de păr, cina în camera, dar și parcare proprie.

De remarcat este că în acest hotel, ca în toate structurile din parc de altfel, fumatul este interzis, iar amenda pentru încălcarea acestei reguli este de 175 $.

Fig. 3.13 Hotelul El Tovar-exterior

Sursa:https://www.flickr.com/photos/grand_canyon_nps/4690624151/in/album-72157626271214455/

Fig. 3.14 Camera de zi în El Tovar

Sursa: https://www.hotels.com/ho492833/el-tovar-inside-the-park-grand-canyon-united-states-of-america/

Phantom Ranch este o structură de cazare cu adevărat unică și specială, în principiu datorită faptului că este singura unitate de cazare din interiorul Canionului, oferind o experință cu adevărat deosebită.

Istoria sa a început în anul 1920, când compania Fred Harvey a fost selectată să o contruiască, iar planurile au fost făcute de Mary Jane Cotler, un adevărat geniu în arhitectură. Aceasta a fost și cea care a ales numele, desi inițial se dorea a purta numele de Roosevelts Chalets.

Aceste cabane rustice din lemn și piatră cer rezervări în avans, spațiul fiind foarte limitat și cererea foarte mare, datorită așezării și arhitecturii, deși, spre deosebire de alte structuri, aici nu există telefon sau internet. Dormitoarele sunt pentru excursioniști și sunt în număr de două pentru bărbați și două pentru femei, fiecare dormitor având 5 paturi și un duș. Cabanele pot găzdui 2-10 persoane și oferă paturi, dușuri, apă caldă și apă rece, șampon, săpun și altele.

Deși temperaturile din timpul verii pot depăși 49 de grade Celsius, iar iarna aduce ger și îngheț, această unitate de cazare este foarte apreciată, iar prețurile sunt foarte bune. Un lucru de știut înainte de a te caza aici este faptul că accesul se face doar mergând sau călărind un catâr.

Fig. 3.15 Phantom Ranch

Sursa: http://fineartamerica.com/featured/phantom-ranch-canteen-patrick-quinn.html

Tabelul următor ilustrează o serie de prețuri aplicate pentru dormitoare, dar și oferta de prețuri în ceea ce privește mâncarea.

Tabelul 3.2 Tarife Phantom Ranch

Sursa Informații preluate de pe https://www.nps.gov/grca/planyourvisit/lodging.htm

Următorul tabel înfățișează tarifele din 2016, respectiv 2017, pentru diferitele tipuri de cameră. Observăm și o creștere a tarifelor de la un an la altul, cu cel mult 25 $.

Tabelul 3.3 Tarife în anii 2016 și 2017 Phantom Ranch

Sursa Informații preluate de pe https://www.nps.gov/grca/planyourvisit/lodging.htm

Bright Angel Lodge datează din 1935 se bucură de un real succes, datorită caracterului său rustic și natural, oferit de designerul Mary Jane Colter, cea care s- ocupat și de Phantom Ranch.

Înițial hotel, apoi tabără și, în cele din urmă, lodge, acest loc adăpostește un minunat șemineu ce înfățișează toate rocile din Marele Canion, fiind o adevărată atracție pentru turiști, dar și un restaurant în care sunt servite mâncăruri clasice și sănătoase.

Bright Angel Lodge cuprinde 90 de unități mai mici de cazare, de la cabane cu aparat de cafea, TV și baie proprie, până la camere fără TV sau baie proprie și își așteaptă oaspeții tot timpul anului.

Fig. 3.16 Bright Angel Lodge- aspect exterior

Sursa http://www.historichotels.org/hotels-resorts/bright-angel-lodge-and-cabins/

Următorul tabel ilustrează tarifele aplicate pentru diversele oferte de cazare, în anul 2016 și 2017, observându-se și aici o ușoară creștere a tarifelor.

Tabel 3.3 Tarife în anii 2016 și 2017 Bright Angel Lodge

3.2.2. STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICĂ CU FUNCȚIUNI DE ALIMENTAȚIE PUBLICĂ

Pe lângă numeroasele oferte de cazare din Parcul Național Marele Canion, turiștii beneficiază de oferte variate și când vine vorba de mâncare, astfel încât nu trebuie să își facă griji în această privință și nici să își aducă provizii de acasă, decât dacă bugetul este foarte limitat, deși chiar și în acest caz, pe lângă restaurante, există foarte multe magazine și chioșcuri de unde aprovizionarea se poate face cu o sumă mică.

Câteva exemple de restaurante, baruri sau cafenele cu oferte foarte variate, potrivite pentru mai multe gusturi sunt următoarele:

El Tovar Dining Room oferă pe lângă preparatele delicioase și o priveliște deosebită.

Restaurantul Bright Angel este un loc comod, informal și cu prețuri moderate, unde pot fi servite cocktailuri delicioase, vinuri și pe lângă preparatele obișnuite, acesta se laudă și cu o gamă variată de bunătăți pentru vegetarieni.

Bright Angel Fountain este un magazin cu prețuri reduse, unde se acceptă doar plata cash și care servește sandvișuri, hotdog, băuturi calde și reci, înghețată și altele. Este deschis doar în sezon.

Bright Angel Bar servește o gamă largă de băuturi de la ora 11:00 până la închidere.

Canyon Coffe House, deschis doar în sezon, este locul unde se servește cafea organică, dar și expresso, cappuccino și alte băuturi și o serie de alimente pentru micul dejun.

The Arizona Room este un loc potrivit pentru a lua prânzul și cina.

The Phantom Ranch Canteen este o cantină, așadar prețurile sunt foarte mici și mâncarea este foarte bună. Pentru a lua aici masa este nevoie să rezervi o masă.

Hermits Rest Snack Bar oferă snack-uri, băuturi și hotdog.

The Yavapai Lodge Restaurant servește barbeque și alte specialități delicioase ale bucătarului.

Yavapai Tavern – full bar, vinuri locale și bere.

Canyon Village Market este un magazin general și oferă cine calde cu pui la pachet, preparate calde și reci, specialități zilnice și are foarte multe opțiuni pentru vegetarieni.

Grand Canyon Lodge Dining Room, un restaurant superb, rustic, elegant, ce oferă pe lângă preparate delicioase și privelisti superbe.

Fig. 3.17 Restaurantul din cadrul hotelului El Tovar

Sursa http://www.travelcaffeine.com/el-tovar-hotel-review/

Fig. 3.18 Restaurantul din cadrul Bright Angel Lodge cu priveliște către Marele Canion

Sursa http://www.grandcanyonlodges.com/groups/catering/

3.2.3. ALTE STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICĂ

Camparea este alegerea perfectă pentru cei care au un buget redus sau pentru cei care vor să fie mai aproape de natură. Vizitatorii pot campa în afara sau în interiorul Parcului, la prețuri cuprinse între 15$ și 30$ pe noapte.

South Rim pune la dispoziție următoarele locuri de campare:

Desert View Campground este un loc de campare situat la 40 de km est de sat (Grand Canyon Village) și este recomandat datorită prețurilor reduse, de numai 12 $/noapte.

Mather Campground este o altă variantă demnă de luat în calcul și doar cu puțin mai scumpă, o noapte de campare costând aici 18$. Spre deosebire de varianta precedentă, aceasta este deschisă tot timpul anului, iar în perioada Aprilie-Octombrie sunt puternic recomandate rezervările.

North Rim este mai puțin bogată în locuri de campare, în interiorul parcului fiind doar una și anume North Rim Campground care permite o ședere de până la 7 zile/sezon și necesită rezervare. O noapte aici poate costa între 18 și 25 $.

Camparea în afara parcului se poate face în zona sudică în Camper Village și Ten-X Campground. Camper Village este o zonă de campare privată, deschisă tot timpul anului și care oferă dușuri operate prin monezi, spălătorie și magazine, iar Ten-X Campground aparține Kaibab National Forest, nu necesită rezervare și este o zonă deschisă doar în perioada Mai-Septembrie.

Rama Nordică oferă în afara parcului mai multe variante decât la punctul dar acestea sunt deschise numai în perioada Mai-Octombrie.

DeMotte Campground se află la 28 de km de Rama Nordică a parcului și se deschide pe data de 15 Mai, fiind accesibilă timp de 5 luni, până pe 15 Octombrie. O noapte aici costă 18$ și nu necesită rezervare.

Jacob Lake Campground, deschisă în perioada 15 Mai-15 Octombrie, este situată la o distanță mai mare și anume 75 km nord, iar prețul pentru o noapte este același ca la zonă anterioară, anume 18 $.

Kaibab Camper Village, situat la 0,5 km sud de Jacob Lake.

CAPITOLUL IV. PARCUL NAȚIONAL MARELE CANION. VALORIFICAREA SPAȚIULUI TURISTIC

4.1. INDICATORI AI CIRCULAȚIEI TURISTIE

Tabelu 4.1 Indicatori ai circulației turistice între anii 2006-2016

Fig. 4.1 Evoluția numărului de vizitatori între anii 2006-2016

Fig. 4.2 Evoluția numărului de înnoptări între anii 2006-2016

Durata medie a sejurului se calculează conform formulei = și reprezintă numărul mediu de zile pe care turiștii îl petrec în parc.

S ₂₀₀₆ =

S ₂₀₀₇ =

S ₂₀₀₈ =

S ₂₀₀₉ =

S ₂₀₁₀ =

S ₂₀₁₁ =

S ₂₀₁₂ =

S ₂₀₁₃ =

S ₂₀₁₄ =

S ₂₀₁₅ =

S ₂₀₁₆ =

Fig. 4.3 Evoluția duratei medii a sejurului între anii 2006-2016

Densitatea circulației turistice se calculează conform formulei = și reprezintă numărul de turiști pe .

∆ ₂₀₀₆ =

∆ ₂₀₀₇ =

∆ ₂₀₀₈ =

∆ ₂₀₀₉ =

∆ ₂₀₁₀ =

∆ ₂₀₁₁ =

∆ ₂₀₁₂ =

∆ ₂₀₁₃ =

∆ ₂₀₁₄ =

∆ ₂₀₁₅ =

∆ ₂₀₁₆ =

Fig. 4.4 Evoluția densității medii a circulației turistice între anii 2006-2016

Capacitatea maximă de cazare reprezintă numărul maxim de locuri de cazare disponibile și se calculeaza înmulțind numărul locurilor de cazare existente cu numărul de zile dintr-un an în care acele locuri funcționează. În parcul național Marele Canion sunt disponibile 2000 de locuri de cazare, iar durata de funcționare variază între 365 și 366 de zile.

Coeficientul de utilizare a capacității de cazare reprezintă măsura în care a fost utilizată întreaga capacitate de cazare și se calculează sub forma procentuală, după formula x100 = x 100.

Fig. 4.5 Evoluția coeficientului de utilizare a capacității de cazare între anii 2006-2016

Fig. 4.6 Topul primelor 10 țări din lume generatoare de turiști care au solicitat permise de înnoptare în Parcul Național Marele Canion

Fig. 4.7 Topul primelor 10 țări din S.U.A. generatoare de turiști care au solicitat permise de înnoptare în Parcul Național Marele Canion

4.5. MODALITĂȚI DE DEZVOLTARE ȘI PROMOVARE A ECOTURISMUL ÎN PARCUL NAȚIONAL MARELE CANION