Am ales ca subiect al lucrării mele de disertație : DATE BIOMETRICE LA DOUĂ [611774]

INTRODUCERE

Am ales ca subiect al lucrării mele de disertație : „DATE BIOMETRICE LA DOUĂ
POPULAȚII DE CORBICULA FLUMINEA DIN DUNĂRE PE SECTORUL AVAL PORȚILE
DE FIER II” deoarece această moluscă reprezintă o specie invazivă, de origine asiatică, care se
întâlnește adesea ca o depunere ,sub formă de material organico-biologic pe tubulatura necesară
aducțiunii și evacuării apei în centralele nucleare și hidroelectrice sau pe pereții bazinelor și
rezervoarelor de stocare a apei ,cauzând astfel și probleme de natură economică prin diminuarea
capacității de producție a energiei atomo și hidro-electrice.
Odată instalate populațiile de Corbicula fluminea , pot colmata conductele de condensare,
conductele folosite la transportarea apei, echipamentele specifice de intervenție ale pompierilor
etc.
Bivalvele sunt componente importante ale bentosului. Ele au un rol fundamental în
procesele de autoepurare a apelor, datorită nutriției lor microfage.
Bivalvele sunt organisme bioindicatoare, având respirație branhială sunt sensibile la
diferite tipuri de poluări ale apelor dulci. Dispariția lor din anumite habitate reprezintă semne
importante ale prezenței unor poluanți persistenți în apă.
Recoltarea materialului biologic, necesar studiului, s-a realizat pe raza județului
Mehedinți cu localizarea în regiunea Defileului Dunării. Astfel s-au prelevat două eșantioane de
material biologic, primul din localitatea Hinova la data de 12.10.2017, iar al doilea de la Porțile
de Fier II la data de 07.11.2017.
Monitorizarea populației de Corbicula fluminea și a evoluției acesteia este necesară prin
prisma impactului economic asupra sectorului energetic național, deoarece la Porțile de Fier II a
fost edificată, în timpul vechiului regim politic, una dintre cele mai importante hidrocentrale din
România.După hidrocentrala Porțile de Fier I care reprezintă cea mai mare unitate hidrotehnică
de pe teritoriul național,fiind localizată la un ecart de aproximativ 80 km în amonte pe fluviul
Dunărea(https://ro.wikipedia.org/wiki/Porțile_de_Fier_II ,2018),aceasta de la Porțile de
Fier II este a doua ca mărime din România dar și una dintre cele mai mari din Europa.

CAPITOLUL I – CARACTERIZAREA SPECIEI CORBICULA FLUMINEA

I.1.Prezentare generală

Corbicula fluminea este o specie nativă caracteristică zonelor temperate până la tropicale
din sudul Asiei, estul Mediteranei, Africa, insulelelor din sud-estul Asiei cât și în centrul și estul
Australiei.
Este o specie de moluscă de apă dulce care are de obicei dimensiuni mai mici de 25-30
mm lungime, dar ce poate atinge chiar și 50-65 mm lungime în cazuri excepționale.
Ea are valvele cochiliei de formă ovoidă sau triunghiulare, ce au culoare deschisă pe
partea exterioară (galben-verzui spre maroniu) cu striuri concentrice de creștere. Pe partea
interioară scoica are în mod normal culoarea albă spre albăstrui sau violet.
Posedă capacitatea de colectare a hranei din sedimentele bentonice (de pe fundul apei) cu
ajutorul piciorului mobil (Minchin, 2008).
Specia studiată are o mare capacitate de filtrare a planctonului din apă, crescând astfel
gradul de limpezime al apei cu consecințele aferente, consumă oxigenul din zona adiacentă
substratului și concurează astfel cu speciile de bivalve autohtone.

I.2.Sistematica speciei Corbicula fluminea

Tabel I.1. Incadrarea taxonomică a Corbicula fluminea (Balcom, 1994)

CLASIFICARE ȘTIINȚIFICĂ CORBICULA FLUMINEA
REGN Animalia
ÎNCRENGĂTURĂ Mollusca
CLASĂ Bivalvia
ORDIN Veneroida
FAMILIE (G. Cuvier, 1816) Corbiculidae

I.3.Descrierea habitatului speciei Corbicula fluminea

Scoica asiatică se dezvoltă cu precădere în lacurile sau cursurile de apă curgătoare dulci,
datorită nevoii biologice a acesteia de a avea un nivel ridicat de oxigen dizolvat ce se regăsește în
aceste ape dulci.
Astfel Corbicula fluminea este întâlnită adesea dedesubtul pietrelor masive din apele
curgătoare și în nămolul moale din lacurile cu adâncime medie.
Scoicii asiatice îi priesc apele cu viteze mari de curgere întrucât curenții îi oferă astfel o
sursă continuă de hrană.
Poate tolera apa cu o salinitate de până la 13 ‰ pentru scurte perioade de timp (Sanjeevi,
2012) și ape cu temperaturi cuprinse între 2-30șC .
Specia se întâlnește frecvent ca depunere de materiale organice în centralele
hidroelectrice și nucleare, pe conducte sau pe pereții bazinelor-rezervoare de stocare a apei.
Apele calde, care parcurg conductele centralelor electrice, reprezintă mediul propice
pentru menținerea la o valoare constantă sau chiar în creștere a populațiilor de scoică asiatică
prezente în fauna acvatică din fiecare zonă monitorizată.

I.4. Reproducerea și ciclul de viață al speciei Corbicula fluminea

Corbicula fluminea este o specie hermafrodită, deci ea prezintă ambele sexe pe același
individ.
În mediile de specialitate, după mai multe studii efectuate, se acceptă faptul că această
moluscă se auto-fertilizează, permițându-se astfel o regenerare rapidă a coloniei la momentele
critice, când populația acesteia devine scăzută.
Scoica eliberează sperma în apă, iar aceasta este captată de către un alt individ și se
acumulează în branhiile acestuia unde va avea loc fecundarea iar mai apoi eclozarea. Ouăle
fecundate sunt păstrate în corpul părintelui până la eclozarea juvenililor care durează aproximativ
4-5 zile.
Larvele sunt eliberate prin sifonul cloacal în apă.

Temperatura apei trebuie să fie mai mare de 16 grade Celsius pentru ca scoicile să-și
elibereze larvele din organism.
Dintr-un singur individ parental pot fi eliberați un număr ridicat de juvenili într-o singură
zi (cca. 320-387 indivizi/zi) conform studiilor effectuate de către Pacific Northwest National
Laboratory din Statele Unite ale Americii (PNNL, 2003).
Ratele de reproducere sunt mai mari toamna. Juvenilii scoicilor asiatice sunt unici în
comparație cu juvenilii scoicilor native deoarece ei nu necesită o gazdă pentru dezvoltare și au
capacitatea de a se dipersa singuri prin înot. Aceștia se atașează de substratul acvatic atunci când
cochiliile ating dimensiuni de 1,0-1,5 mm lungime.
Corbicula fluminea are o creștere variabilă, dar extrem de rapidă în primul an de viață, cu
juvenili ce pot atinge dimensiuni între 10 și 30 mm lungime. Variațiile observate în rata de
creștere a larvelor se datorează temperaturii apei, conținutului scăzut de minerale din apă,
cantității disponibile de hrană și prezența substanțelor toxice, deoarece este intolerantă la
diversele forme de poluare.
Scoica ajunge la maturitate atunci când cochilia acesteia atinge mai mult de 10 mm
lungime.
S-a observat că indivizi eclozați în primăvară se pot reproduce cu succes toamna.
Durata maximă de viață a scoicii este de 7 ani, dar aceasta poate fi diferită în funcție de
habitat. Astfel, de regulă indivizii au o durata medie de viață cuprinsă între intervalul de 2-4 ani
(https://www.pnnl.gov/news/news.aspx?year=2003).

I.5. Controlul populațiilor de Corbicula fluminea

Fiindcă scoica asiatică provoacă daune economice la bazinele și conductele utilizate de
către diferite industrii și concurează cu alte specii de scoici native pentru hrană și teritoriu, este
necesară o monitorizare constantă a populațiilor acesteia.
Prin reducerea cantităților de ape de balast transportate sau prin majorarea gradului de
conștientizare a populației asupra efectelor negative ale transportului momelior dintr-o locație
spre alta în cazul pescuitului sportive se poate preveni răspândirea specie în noi areale. Pe
platformele industriale adiacente lacurilor sau cursurilor de apă curgătoare se pot folosi o serie de

metode cum ar fi creșterea temperaturii apelor industriale, filtre și capcane sau substanțe chimice
în scopul limitării dezvoltării acestei specii.
Populațiile de Corbicula fluminea sunt controlate printr-o varietate de metode care pot fi
mai mult sau mai puțin eficiente. Astfel se utilizează următoarele metode ce dau rezultate:
– Controlul mecanic : prin utilizarea tampoanelor sub presiune sau prin folosirea cortinelor
și capcanelor pentru a se putea preveni colonizarea scoicii în conducte, canale, bazine etc.
– Controlul chimic : se face prin spălarea cu clor și prin reducerea cantității de oxygen din
apă. Deși moluștele pot fi combătute cu ajutorul substanțelor chimice, folosirea acestei
metode nu este recomandată în mediul natural acvatic deoarece poate afecta speciile
acvatice și habitatele acestora. Prin urmare metoda aceasta se poate utiliza cu succes doar
pe platformele industriale.
– Controlul termic : este metoda utilizată în cazul în care conductele de admisie sunt
colmatate de scoici. Astfel apa din țevi este încălzită la temperaturi care depășesc 37 ⁰
Celsius. Această metodă nu este posibilă de a fi pusă în practică la majoritatea sistemelor
de apă existente, datorită poluării termice care ar afecta și alte specii din apele naturale.
Datorită impactului asupra mediului economic și implicit asupra celui biologic unele state
au elaborat o legislație severă care interzice introducerea de Corbicula fluminea în apele lor
naționale.

I.6.Scurt istoric al monitorizării speciei Corbicula fluminea în România

Primele exemplare vii ale speciei au fost colectate din sectorul românesc al Dunării în
iarna anului 1997 de către cercetătorii Marius Skolka și Traian Gomoiu. Aceste exemplare au
fost capturate, la Berzeasca din zona geografică Porțile de Fier. Exemplarele recoltate de aici
erau indivizi tineri ce aveau dimensiuni de 3-4 mm (Skolka & Gomoiu, 2004).
Mai târziu, în anul 1999, alte specimene au fost colectate tot pe Dunăre, în Dobrogea la
Vadu Oii de către cercetătorii Abraham Bij De Vaate și Orieta Hulea (Bij de Vaate & Orieta
Hulea, 2000).
În anul 2005 Oana-Paula și Popa Luis Ovidiu Popa au raportat prezența speciei la
confluența râului Jiu cu fluviul Dunărea care este o zonă protejată ca Arie de Protecție Specială
Avifaunistică prin Hotărârea de Guvern nr. 1284 din 24 octombrie 2007 .

Se poate observa cu ușurință că Corbicula fluminea s-a răspândit rapid în Dunăre
proliferând astfel pe cursul major de apă din România .
Pe teritoriul României, privind specia din studiul de față, a fost raportată și în habitate noi
precum în vestul României.
Conform studiilor efectuate de cercetătorii Cupșa Diana și Telcean I. Cătălin, specia
Corbicula fluminea a fost raportată în 6 locații din Bazinul Crișurilor (Cupsa, 2014).
Pentru principalii afluenți ai Dunării de nu au fost date, dar probabil, vor fi în viitor.
În prezent se efectuează studii ample privind apariția speciei Corbicula fluminea pe mai
multe cursuri de apă sau lacuri din diferite zone geografice ale României pentru a se putea
monitoriza impactul biologic al acestei specii asupra faunei autohtone.

CAPITOLUL II – MATERIAL ȘI METODĂ

Recoltarea materialului biologic, necesar studiului, s-a realizat pe raza județului
Mehedinți cu localizarea în regiunea Defileului Dunării.
Astfel s-au prelevat două eșantioane de material biologic.Primul a fost recoltat din
localitatea Hinova la data de 12.10.2017 iar cel de al doilea lot de la Porțile de Fier II în data de
07.11.2017.

Figura II.1 Locațiile de colectare a materialului biologic utilizat la realizarea studiului (Sursa Google Maps)

Materialul biologic necesar studiului s-a acumulat prin recoltarea de cochilii de scoici
moarte de pe malul românesc al fluviului Dunărea pentru a putea fi biometrizate.
Din fiecare eșantion colectat s-au măsurat datele biometrice a câte 100 de carapace pentru
a le putea cataloga.
Măsurarea dimensiunilor cochiliilor de Corbicula fluminea, pentru a putea elabora datele
biometrice necesare studiului, s-a efectuat cu un șubler electronic digital ce prezintă o precizie de
măsurare de două zecimi de milimetru.
Fiecare cochilie s-a măsurat longitudinal și transversal, iar datele relevate de măsurători
au fost trecute în tabele pentru a putea fi folosite la executarea calculelor specifice cu ajutorul
formulelor de calcul dedicate.

Figura II.2 Șublerul utilizat la măsurarea Eșantioanelor recoltate;în acest caz se măsura H scoică (original)

II.1.Indici statistici calculați

Pentru fiecare dintre cei doi parametri măsurați s-au calculat următorii indici statistici:
media aritmetică, varianța sau dispersia, amplitudinea variației, abaterea medie pătratică
(abaterea standard), coeficientul de variație și coeficientul de corelație simplă.
CAPITOLUL III – REZULTATE ȘI DISCUȚII

Cochiliile de scoici colectate pentru studiu au fost transportate în laborator unde au fost
spălate și în continuare s-a trecut la efectuarea măsurătorilor biometrice, după metoda descrisă
anterior.
Datele au fost sinetizate și prelucrate statistic pentru a avea rezultate cât mai concludente
pentru a putea compare cele două eșantioane.
Lățimea cochiliilor a variat între o minimă de 17.71 mm și o maximă de 32.93 mm pentru
lotul Hinova iar pentru lotul Porțile de Fier II am înregistrat valoarea minimă de 18.25 mm și o
maximă de 35.38 mm.
Media lățimii este de 25.1381 mm pentru lotul Hinova iar pentru lotul Porțile de Fier II
avem valoarea de 27.6258 mm .
Fiecare eșantion a fost împărțit pe clase de înălțime (H în mm) și lățime (L în mm) pentru
a se putea releva cu ușurință câți indivizi se regăsesc în fiecare categorie.
Astfel s-au întocmit următoarele tabele, pentru a putea evidenția cu ușurință numărul de
indivizi ce aparțin fiecărei categorii de date biometrice.

Tabel III.1. Clase de înălțime ale exemplarelor din Eșantionul I Hinova

Clase de Înălțime (mm) Nr. Indivizi – total 100
16.1 – 18.00 2
18.1 – 20.00 10
20.1 – 22.00 10
22.1 – 24.00 23
24,1 – 26.00 32
26.1 – 28.00 16
28.10 – 30.00 5
30.10 – 32.00 1
32.10 – 34.00 1

Tabel III.2. Clase de lățime ale exemplarelor din Eșantionul I Hinova

Clase de Lățime (mm) Nr. indivizi– total 100
17.10 – 19.00 3
19.10 – 21.00 9
21.10 – 23.00 10
23.10 – 25.00 20
25.10 – 27.00 31
27.10 – 29.00 17
29.10 – 31.00 8
31.10 – 33.00 2

Tabel III.3. Clase de înălțime ale exemplarelor din Eșantionul II Porțile de Fier II

Clase de Înălțime (mm) Nr. Indivizi – total 100
16.1 – 18.00 2
18.1 – 20.00 3
20.1 – 22.00 7
22.1 – 24.00 12
24.1 – 26.00 20
26.1 – 28.00 31
28.10 – 30.00 16
30.10 – 32.00 7
32.10 – 34.00 2

Tabel III.4. Clase de lățime ale exemplarelor din Eșantionul II Porțile de Fier II

Clase de Lățime (mm) Nr. indivizi– total 100
18.10 – 20.00 4
20.10 – 22.00 4
22.10 – 24.00 8

24.10 – 26.00 15
26.10 – 28.00 20
28.10 – 30.00 24
30.10 – 32.00 17
32.10 – 34.00 5
34.10 – 36.00 3

Amplitudinea variației ,caracteristicii biometrice,din punct de vedere al lățimii este de
15.22 mm pentru lotul Hinova,iar pentru lotul Porțile de Fier II avem o amplitudine cu o valoare
de 17.13 mm.
Abundența cea mai mare din punct de vedere al lățimii pentru lotul Hinova o au
cochiliile cu dimensiunea cuprinsă între intervalele: 25.1-27 mm cu o pondere de 31%; 23.1-25
mm cu 20%;27.1-29 mm în procentaj de 17%; 21.1-23 mm 10%;19.1-21 mm 9%;29.1-31 mm cu
8%.Restul de 9% este împărțit la 4 clase de dimensiuni ce aparțin unei abundențe mai scăzute.
Ponderea cea mai mare din punct de vedere al lățimii pentru lotul Porțile de Fier II o au
cochiliile cu dimensiunea cuprinsă între intervalele: 28.1-30 mm cu o pondere de 24%; 26.1-28
mm cu 20%;30.1mm-32 mm în procentaj de 17%; 24.1mm-26 mm cu 15% și 22.1mm-2mm cu
8%.Restul de 16% este împărțit la 5 clase de dimensiuni ce aparțin unei abundențe mai scăzute.
Înălțimea cochiliilor a variat între o minimă de 16.61 mm și o maximă de 33.85 mm
pentru lotul Hinova iar pentru lotul Porțile de Fier II avem valoarea minimă de 16.51 mm și o
maximă de 33.96 mm a acesteia.
Media înălțimii este de 24.0384 mm pentru lotul Hinova iar pentru lotul Porțile de Fier
II avem valoarea de 26.0202 mm.
Amplitudinea variației , caracteristicii biometrice,din punct de vedere al înălțimii este de
17.24 mm pentru lotul Hinova,iar pentru lotul Porțile de Fier II avem o amplitudine cu o valoare
de 17.45 mm.
Abundența cea mai mare din punct de vedere al înălțimii pentru lotul Hinova o au
cochiliile cu dimensiunea cuprinsă între intervalele: 24.1-26 mm cu o pondere de 32%; 22.1-24
mm cu 23%;26.1-28 mm în procentaj de 16%, urmate de cele din intervalele 18.1-20 mm și 20.1-

22 mm la o egalitate de 10%.Restul de 9% este împărțit la 4 clase de dimensiuni ce aparțin unei
abundențe mai scăzute.
Abundența cea mai mare din punct de vedere al înălțimii pentru lotul Porțile de Fier II o
au cochiliile cu dimensiunea cuprinsă între intervalele: 26.1-28 mm cu o pondere de 31%; 24.1-
26 mm cu 20%;28.1-30 mm în procentaj de 16%;22.1-24 mm 12%, urmate de cele din
intervalele 30.1-32 mm și 20.1-22 mm la o egalitate de 7%.Restul de 7% este împărțit la 3 clase
de dimensiuni ce aparțin unei abundențe mai scăzute.

Tabel III.5. Valori maxime,minime și medii ale caracterelor biometrizate pentru cele două loturi

Variabila L (lățime) (mm) H (înălțime) (mm)
Hinova Porțile Fier II Hinova Porțile Fier II
Număr de cochilii 100 100 100 100
Media 25.1381 27.6258 24.0384 26.0202
Maxima 32.93 35.38 33.85 33.96
Minima 17.71 18.25 16.61 16.51
Amplitudinea variației 15.22 17.13 17.24 17.45

Figura III.1 Valori maxime,minime și medii ale caracterelor biometrizate pentru cele două loturi

0510152025303540
HINOVA
PORȚILE DE FIER II

Analizând datele statistice reieșite în urma studiului,putem observa cu ușurință că
majoritatea indivizilor sunt indivizi tineri și ajunși la maturitate în eșantionul Hinova iar pentru
lotul Porțile de Fier II se păstrează aceeași tendință reprezentată de indivizi maturi și tineri.
Având aceste elemente comparative putem deduce că ambele populații de Corbicula
fluminea s-au introdus și dezvoltat aproximativ concomitent pe malul românesc al Dunării în
zona localităților de unde au fost recoltate eșantioanele studiate.

Tabel III.2 Varianța,abaterea standard și coeficientul de variație ale caracterelor biometrizate pentru cele
două loturi

Variabila L (lățime) (mm) H (înălțime) (mm)
Hinova Porțile Fier II Hinova Porțile Fier II
Varianța 9.2156 13.3738 8.6587 10.8701
Abaterea standard 3.0205 3.6570 2.9425 3.2969
Coeficientul de variație(%) 12.0156 13.2377 12.2433 12.6709

Figura III.2 Varianța,abaterea standard și coeficientul de variație ale caracterelor biometrizate pentru cele
două loturi

0246810121416
HINOVA
PORȚILE DE FIER II

Varianța(dispersia) se observă,analizând datele din tabelul 3.2,că are cea mai mare
valoare pentru carasteristicile H(a înălțimii) și L(a lățimii) la eșantionul Porțile de fier II
comparativ cu lotul Hinova.Ca și valoarea cea mai ridicată o regăsim în lotul Porțile de fier II
pentru caracteristica L a lungimii cu o valoare sensibil mai mare decât celelalte caracteristici ale
ambelor loturi.La polul opus regăsim cea mai mică valoare a Dispersiei în lotul Hinova pentru
caracteristica H a înălțimii.
Abaterea standard ,după interpretarea,datelor ne relevă următoarele abateri de la media
de înălțime și lățime pentru fiecare eșantion.Astfel pentru lotul Hinova vom avea o abatere de :
3.0205 mm pentru lățime si de 2.9425 mm pentru înălțime.Pentru lotul Porțile de fier II vom
avea o abatere de : 3.6570 mm pentru lățime si de 3.2969 mm.Observăm de asemenea că cea mai
mare valoare a abaterii standard dintre cele două loturi o regăsim în eșantionul Porțile de fier II
la caracteristica L(a lățimii) iar cea mai mică la caracteristica H(a înălțimii) la lotul Hinova.
Coeficientul de variație prezintă o valoare maximă de 13.2377 % pentru caracteristica
biometrică L(a lățimii) la eșantionul Porțile de fier II.Aceasta dovedește că această caracteristică
este cea mai volatilă în ce privește dimensiunile pe care le poate lua. Coeficientul de variație
prezintă o valoare minimă de 12.0156 % pentru caracteristica biometrică L(a lățimii) la
eșantionul Hinova.Valoarea acestui coeficient ne arată că acest caracter este cel mai conservativ
din prisma dimensiunilor pe care le poate atinge.Analizând coeficienții de variație,pentru ambele
dimensiuni ale ambelor loturi,se poate observa o anumită simetrie a valorilor cu variații ce au o
valoare aproximativă de un punct procentual putem trage concluzia că ambele populații se
dezvoltă cu aceași variabilitate a dimensiunilor.

CONCLUZII

Majoritatea indivizilor analizați din cele două eșantioane s-au încadrat în categoria de
indivizi tineri și ajunși la maturitate care pot susține reproducerea,creșterea și perpetuarea cu
succes a coloniilor de Corbicula fluminea atât în zona Hinova cât și la Porțile de fier II.
Dimensiunile biometrice s-au încadrat în limitele normale ale unei populații.Aceste
dimensiuni L(a lățimii) și H(a înălțimii) necesare studiului în cauză s-au situat la valori ușor
peste media altor exemplare relevate din studii și cercetări ale altor biologi efectuate pe teritoriul
țării noastre.
Amplitudinea de variație a caracterelor biometrice analizate are o valoare medie ceea ce
ne informează că specia în studiu a beneficiat de condiții bune de mediu privind calitatea apei
precum și cantitatea hranei disponibile.
Fiind deci o specie viabilă,cu indivizi tineri și reproducători,în număr mare putem afirma
că Corbicula fluminea s-a aclimatizat bine în lungul cursului Dunării și în țara noastră deci este
doar o chestiune de timp până când această specie de moluscă o vom putea regăsi înapele
curgătoare de pe tot cuprinsul României.
Investigarea speciilor invazive în ecosistemele acvatice regionale, precum și urmărirea în
continuare a răspândirii scoicilor asiatice,este esențială pentru a se putea determina posibilele
efecte asupra biotopurilor native.
Un efort comun de cercetare între hidrobiologi și paleontologi, care vizează compararea
recoltelor recente cu taxoni aparținând Pleistocenului, este necesar pentru a determina statutul
scoicilor asiatici din regiune, în vederea alinierii lor fie ca taxoni introduși, fie reintroduși.
Datele curente ale acestui studiu în coroborare cu studii efectuate în Serbia (Cakic et al.
2004, Simonovic et al. 2001 2006, Berneth et al. 2002, Paunovic et al. 2004, 2005, Pavlovic et al.
2006) de au confirmat faptul că fluviul Dunărea este unul dintre cele mai importante coridoare
invazive din Palearctic – Invazia de Sud.
Putem avea în vedere că distribuția rapidă a scoicilor asiatice de-a lungul zonei
investigate a confirmat teoria că traficul naval și căile navigabile reprezintă unul dintre factorii
majori în realizarea bio-invaziilor prin dispersarea speciilor dincolo de raza lor naturală.

Apariția în masă a Corbicula fluminea generează două probleme ; una economică și una
ecologică. Cea economică ar putea provoca probleme sistemelor de producție a hidroenergiei,
conductelor industriale ,instalațiilor de alimentare cu apă potabilă și canalelor de irigație
agricolă.Celălalt aspect al apariției scoicilor asiatice este impactul asupra ecosistemelor
destinatare. Introducerea voită sau accidentală a scoicilor asiatice ar putea modifica substratul
bentonic și astfel s-ar genera o concurență cu speciile indigene pentru resurse limitate de spațiu
și hrană. Potențialelor probleme ecologice ar trebui acordată o atenție sporită și sunt necesare
investigații suplimentare privind prezența și proliferarea scoicii asiatice în regiune.